CALATORIE la VENETIA

TRIP to VENICE 16-19 February 2000

From: "Mandache Valentin"

To: “Diana”
Subject: Venice
Date: Mon, 21 Feb 2000 19:41:34 GMT

Draga Diana,

Aseara m-am intors de la Venetia dupa patru zile si trei nopti petrecute acolo. M-am
trezit ametit dupa atita drum facut pe jos in lungul si latul insulei si a visului intens
despre oras care l-am avut azi-noapte. Iti spun ca ceea ce vezi in carti sau pe ecran
despre acest loc nu este nici macar un procent din ceea ce este in realitate. Este intr-
adevar cel mai frumos loc cu oameni in care am fost vreodata.

M-am bucurat enorm ca nu am mai avut restrictii cu calatoritul din cauza

pasaportului si planuiesc sa mai fac asemenea escapade scurte, in locuri care ma
intereseaza (in general istrorie antica si medievala).

Am decolat de pe Stanstead, al treilea aeroport ca marime al Londrei si am ajuns

dupa 1.30 ore. La sfirsitul zborului am putut admira Alpii Dolomiti, renumiti printre
alpinisti din cauza multor pereti aproape verticali, pe care I-am putut distinge foarte
clar. Pe panta de coborire am luat-o de-a lungul lagunei Venetiei si am fost norocos
ca am stat pe partea cu Laguna, astfel am putut avea o imagine despre cit de mare si
putin adinca este, cu canale, ostroave, sararii, chiar si o sonda de productie petroliera,
etc.. La un momentdat a aparut si Venetia unde am zarit campanilla din Piata San
Marco si nu mi-a venit a crede, pentru mine este o calatorie esentiala intr-un loc la
care am visat de multi ani in urma…

De la aeroport am luat un autobuz care a trecut peste podul care leaga malul
lagunei cu insula, construit de austrieci secolul trecut, si am ajuns la capatul de
vest al orasului. De aici m-am imbarcat imediat pe vaporetto, mijlocul de transport
cel mai obisnuit acolo, pe post de auotobuz. Am luat vaporetto-ul care strabate
Canale Grande, canalul cel mai important cu cele mai multe case faimoase, asa-
numitele palazzi. Vremea a fost superba, cu soare intens de primavara, dar foarte
umed. Canale Grande este parca un loc din alta lume, am stat afara pe platforma
vaporului si am cascat gura mai bine de jumatate de ora, trecind pe sub faimosul
pod Rialto, mirandu-ma de tot ce vedeam, pana am ajuns la Piata San Marco unde
am coborat cu intentia de a face, chiar cu geanta mare de bagaj dupa mine, un tur
al pietei innainte de a ma duce la hotel. Nu ma regretat lucrul asta, fiind joi nu erau
multi turisti (se putea respira) si am aruncat o privire la Palatul Dogilor, basilica,
campanilla, galeria de coloane a pietei si cele doua coloane de granit de pe debarcader
care au in virf statuia cu leul innaripat care tine biblia in gheare (simbolul republicii
maritime Venetiene) si cealalta care are pe Sf. Teodor, patron al orasului pe vremurile
bizantine.

Hotelul l-am luat prin internet si am gasit o oferta bunicica cu GBP17 pe noapte

Calatorie la Venetia
pe insula Lido, la zece minute cu vaporetto de oras. Lido este un cordon litoral de
nisip care separa laguna de Marea Adriatica, lasand pentru comunicare strimtori
inguste, ideale din punctul de vedere al apararii medievale a orasului, avind aceasta
bariera interpusa cu marea deschisa si care putea retine eventualele flote dusmane.
Lido a inceput sa fie locuit si sa devina una din statiunile renumite ale Europei pe la
inceputul secolului, fiind dezvoltat in vremea lui Mussolini, pe vremea entuziasmului
patriotic al italienilor care visau sa reconstruiasca gloria romanilor si a oraselor-
state medievale din peninsula. Majoritatea strazilor in Lido poarte nume ale fostelor
posesiuni si colonii medievale ale Venetiei: Cipro, Nicossia, Famagusta, Negroponte,
etc., iar vilele, hotelurile imita stilul palazzo-urilor venetiene din apropiere (hotelul
meu avea un stil renascentist de Venetia) sau au un stil propriu interbelic italian, care
l-am mai vazut intr-o forma ceva mai rurala in insulele Dodecanezului (fosta colonie
italiana) din Marea Egee acum trei ani. Am fost pe plaja si m-am spalat pe maini in
Marea Adriatica, culegind citeva scoici mai interesante.

In fiecare zi am facut 'naveta' cu vaporetto intre Lido si Venetia, ceea ce mi-a priit
foarte tare, pentru ca numai aceasta plimbare era o adevarata excursie in sine,
parasind cheiul si indreptindu-ne spre Piata San Marco care se marea din ce in ce mai
mult la orizont si in soarele stralucitor.

Cu intentia ferma de a 'baga' cit mai multe muzee m-am apucat constiintios de
treaba, asta dupa ce am facut un tur al orasului pe jos alegind la intimplare strazile si
canalele, ghidandu-ma din cand in cand dupa o harta sumara.

Nu am reusit bineinteles sa vad tot ce mi-am propus, de exemplu nu am avut timp sa

trec pe la Palazzo Grassi, Academia delle Belle Arte sau Museul de istorie navala, sau
sa ma urc in campanila. Dar am vizitat cu oarecare profunzime Basilica San Marco,
Palatul Dogilor, Muzeul Corer si Arsenalul, spatii vaste pentru vizitat, oricum. Am
fost impresionat de basilica. In esenta San Marco a fost la origine o copie la scara
mai mica si cu pretentii a Sfintei Sofia din Constantinopole. Pentru ca decoratiile
Sfintei Sofia au fost distruse dupa ce a fost transformata in moschee, San Marco
da o idee despre bogatia si stralucirea Sofiei, care fara dubiu un mileniu in urma
era cea mai frumoasa constructie existenta. San Marco este probabil patru ori mai
mica decit St. Sofia si probabil cand erau contemporane, mult mai putin frumoasa
decit cea din urma. Dar pentru privitorul de acum San Marco este stralucirea in
esenta, tapetata cu mozaicuri cu pelicula de aur si scene biblice colosalae, lespezile
de marmora care o decoreaza sint de diferite culori si texturi care combinate dau un
efect decorativ asemanator Sf. Sofia, la fel podeaua cu motive multicolore. Sint multe
de spus despre stilul si istoria acestei biserici, detalieaz acestea in jurnalul meu, dar
in esenta San Marco reprezinta imbinarea dintre civilizatia medievala occidentala si
cea rasariteana: stil bizantin, arcuri romanice si gotice, cupole amintind moscheile,
iar campanilla inspirata clar din minarete. Locul acesta este intr-un fel 'balamaua'
unde se articula continentul intre vest si est la o vreme cind amindoua erau la fel
de puternice si in competitie, nu ca acum cind vestul a triumfat, iar estul se zbate in
saracie si instabilitate.

Un alt highlight a fost calatoria in citeva insule din laguna, satelit ale Venetiei. Am
luat vaporetto spre Tercello, in nord Simbata dimineata si am ajuns acolo dupa
patruzeci de minute. Tercello este insula unde Venetia de fapt a inceput. Locuitorii de
pe uscat alungati de invaziile devastatoare ale longobarzilor si hunilor s-au refugiat
mai intii aici si ceva timp dupa aceea au inceput sa se aseze si pe alte insule. Orasul

Calatorie la Venetia
a prosperat pina prin secolul 12 cind a inceput sa fie parasit din cauza innisiparii
canaleleor sau a malariei care facea ravagii. Venetia a avut cistig de cauza pentru ca
are o suprafata mult mai mare, este strategic situata in mijlocul lagunei si canalele
dreneaza continuu apele, astfel incit sint mai putine posibilitati pentru proliferarea
tintarilor. Din 20000 de locuitori cit a avut acum 800 de ani, Tercello a ramas cu 30
acum si o catedrala bizantina deosebit de frumoasa. A doua insula care am vizitat-o
a fost Burano, un sat mai mult, de pescari, cu sotiile lor dantelarese. Megind printre
case si canale, era la ora prinzului si ma izbea un miros ispititor de mincare de peste…
Dupa Burano am luat vaporetto pentru Murano, locul unde se produc faimoasele
cristale. Practic pe canalul principal sint numai magazine si chioscuri care vind
vaze, servicii deosebit de frumoase, dar la preturi exorbitante. Am vazut ceva ce mi-
a placut: o vaza masiva de cristal cu profil patrat-rotunjit cu colturile avind nervuri
de un verde intens de muschi umed, impreuna cu o veioza unde piciorul era din
acelasi material. Ar fi fost excelente pentru un birou personal respectabil, numai ca
impreuna costau peste 750 de dolari.

Seara pe luna plina care se reflecta in laguna m-am intros in Venetia, am intrat intr-
un restaurant modest de linga Rialto si am luat o 'sepie alla Veneziana con polenta':
sepie in sos facut din propria cerneala si cu mamaliga. Marturisesc ca m-am speriat la
inceput, din cauza cernelii de sepie mincarea era practic neagra contrastind violent cu
galbenul deschis al mamaligii, dar dupa prima degustare am gasit-o excelenta, drept
pentru care am mincat acelasi fel si ziua urmatoare.

Duminica s-au revarsat turistii care vin pentru citeva ore si merg in jurul
principaleolor monumente numai. Am luat-o pe strazi laturalnice si am putut vedea
multe lucruri interesante, dar mai putin mentionate in ghiduri. M-am preumblat prin
zona in care a trait Marco Polo si am ajuns pina la Arsenal unde cu secole in urma se
construia cea mai puternica flota a lumii, etc., etc., etc.

Sper ca nu te-am plictisit cu aceste divagatii, dar a fost foarte frumos si romantic...

Cu drag,
Valentin

Calatorie la Venetia