Argumentare

Transporturile indeplinesc un rol important atat social cat si

economic, deoarece asigura circulatia bunurilor si a oamenilor in
procesul productiei, reparatiei si schimburilor materiale si spirituale.

Pentru efectuarea transporturilor sunt necesare caile de

comunicatii si mijloace de transport. Caile de comunicatie trebuie sa
asigura un transporturile ieftine, in conditii de confort si sigurante
maxime, regularitate si punctualitate independent de conditiile climatice.

Terminologia in domeniul drumurilor este legata de notiunea de „tehnica

rutiera „

Prin tehnica rutiera se intelege totalitatea metodologiilor,

tehnologiilor , principiilor de proiectare, executie si intretinere a
elementelor geometrice, a suprastructurii si a infrastructurii drumului.

Prin trafic se intelege totalitatea vehiculelor care circula in ambele

sensuri pe un drum sau pe o retea de drumuri in scopul efectuarii unei
calatorii sau a unui transport.

Suprastructura rutiera este partea consoolidata care este alcatuita

dintr-un pachet de straturi a caror ordine, grosime, calitate depind si se
calculeaza in functie de trafic.

1.Obiectul topografiei
Topografia este stiinta care se ocupa cu studiul instrumentelor si

1
metodelor utilizate în ridicarile topografice cu scopul întocmirii planurilor
topografice. Cu alte cuvinte, obiectul topografiei îl constituie ridicarea în
plan a unor suprafete terestre. De mentionat ca masuratorile acestea se
fac pe suprafete restrânse si drept urmare ele nu sunt afectate de
influenta curburii Pamântului, iar calculele se realizeaza cu ajutorul
matematicilor inferioare.
Rezultatul ridicarilor topografice este planul topografic, pe care
elementele de pe suprafata topografica sunt reprezentate prin proiectiile
lor orizontale, micsorate conventional. Punctele de pe suprafata terestra
sunt redate pe planul cu doua dimensiuni, prin cele trei coordonate X, Y
si Z, adica atât în plan, cât si în spatiu sau altimetric.
În cazul topografiei se deosebesc doua parti distincte: planimetria
si altimetria (nivelmentul). Pe lânga topografia propriu-zisa, cunoscuta
sub denumirea de topografie generala si care se executa pe suprafata
terestra (de aici si denumirea de topografie la zi), mai exista si o
topografie care se practica în subteran si numita topografie miniera. În
functie de domeniile în care se aplica, se pot identifica: topografia
forestiera, topografia inginereasca, topografia hidrologica, topografia
militara s.a..

2.Notiuni si formule utilizate in topografie si cartografie

A: Suprafaţa topografică este suprafaţa terestră pe care se

execută măsurători topografice.

2
 B: Ridicarea topografică este complexul de operaţiuni de pe
teren şi din birou, prin care se determină poziţia în plan şi în spaţiu a
unor puncte de pe suprafaţa topografică în scopul obţinerii unui plan
topografic.
Ridicările topografice pot fi: numerice, fotogrammetrice şi mixte.
C:Unghiurile topografice sunt: verticale si orizontale

Fig. 0.1. Distanţă înclinată şi distanţă redusă la orizont

Fig. 0.2. Unghiuri topografice

Distanţa înclinată „L” este distanţa de pe suprafaţa topografică

situată sub un anumit unghi vertical (fig. 0.1.).
Distanţa redusă la orizont „D” reprezintă proiecţia pe un plan
orizontal a distanţei înclinate. (fig. 0.1.).
Altitudinea unui punct este distanţa măsurată pe verticala punctului
de la o suprafaţă de referinţă până la punct. Se notează cu „Z”.
Când suprafaţa de referinţă este suprafaţa de nivel zero este altitudine
absolută şi când suprafaţa de referinţă este una oarecare este altitudine
relativă.
Diferenţa dintre altitudinile a două puncte este diferenţa de nivel.

3
 Marcarea si semnalizarea punctelor topografice

1.1. Marcarea punctelor topografice

Prin marcare se materializează la sol punctele topografice, prin

ţăruşi de lemn (fig. 1.1., a), de fier (fig. 1.1., b), borne de beton
(fig. 1.2.).Ţăruşii se folosesc în extravilan şi în intravilan, când se fac
marcări cu caracter temporar, iar bornele de beton se utilizează încazul
marcării punctelor permanente.

Fig. 1.1. Marcarea punctelor: a –ţăruş de lemn; b –ţăruş de fier (1 –

punctul matematic).
Fig. 1.2. Bornă de beton (1 – punctul matematic).

2. Semnalizarea punctelor topografice

Semnalizarea este operaţia prin care, prin intermediul unor semnale,
se face posibilă observarea punctelor topografice de la distanţă.
Cel mai simplu semnal este jalonul (fig. 1.3.). Se construieşte din
lemn de esenţă moale, având un capăt ascuţitşi îmbrăcat în sabot
metalic
şi este vopsit alternativ, de obicei cu roşu şi alb, fie din 25 în 25 cm, fie
din 50 în 50 cm. Cel mai adesea, lungimea jalonului este de 2 m.

4
 Alte semnale utilizate frecvent sunt:ba liza, care poate fi simplă(fig.
1.4.) sau cu cutie (fig. 1.5.). Ultima prezintă avantajul
că permitescoaterea balizei propriu-zise, iar punctul semnalizat poate fi
utilizatşica punct de staţie. În plus, semnalul are mai multă stabilitate.
Când seface staţie cu teodolitul în punctul respectiv, punctul matematic,
dedeasupra cutiei, se determină prin intersectarea diagonalelor
secţiuniicutiei. Balizele se vopsesc, de asemenea, în culori
contrastantemediului, respectiv cu albşi negru.