Universitatea Hyperion

Facultatea de Informatica

Criptarea Software

Profesor Coordonator, Student,

Paun Ion-Cristian
 Criptografia
Criptografia reprezintă o ramură a matematicii care se ocupă cu securizarea informației
precum și cu autentificarea și restricționarea accesului într-un sistem informatic. În realizarea
acestora se utilizează atât metode matematice (profitând, de exemplu, de dificultatea factorizării
numerelor foarte mari), cât și metode de criptare cuantică. Termenul criptografieeste compus
din cuvintele de origine greacă κρυπτός kryptós (ascuns) și γράφειν gráfein (a scrie).

Criptologia este considerată ca fiind cu adevărat o știință de foarte puțin timp. Aceasta
cuprinde atât criptografia - scrierea secretizată - cât și criptanaliza. De asemenea, criptologia
reprezintă nu numai o artă veche, ci și o știința nouă: veche pentru că Iulius Cezar a utilizat-o
deja, dar nouă pentru că a devenit o temă de cercetare academico-științfică abia începând
cuanii 1970. Această disciplină este legată de multe altele, de exemplu de teoria numerelor,
algebră, teoria complexității, informatică.

Terminologie
Până în vremurile moderne, termenul criptografie se referea aproape exclusiv
la criptare, procesul de conversie a informației obișnuite (text în clar) într-un text neinteligibil
(text cifrat). Decriptarea este inversul, trecerea de la textul cifrat, neinteligibil, în text clar.
Un cifru este o pereche de algoritmi care efectuează atât această criptare cât și decriptarea.
Modul de operare detaliat al unui cifru este controlat de algoritm și de o cheie. Această cheie
este un parametru secret (în mod ideal, cunoscut doar celor care comunică) pentru contextul unui
anume schimb de mesaje. Cheile sunt importante, iar cifrurile fără chei variabile sunt simplu de
spart și deci mai puțin utile. De-a lungul istoriei, cifrurile erau adesea folosite direct pentru
criptare și decriptare, fără proceduri adiționale, cum ar fi autentificarea sau testele de integritate.

În utilizarea populară, termenul "cod" este adesea folosit cu sensul de orice metodă de
criptare sau de ascundere a înțelesului. Totuși, în criptografie, cuvântul cod are un înțeles mai
restrâns; acela de înlocuire a unei unități de text clar (un cuvânt sau o frază) cu un cuvânt codat
(de exemplu, plăcintă cu mere înlocuiește atac în zori). Codurile nu mai sunt folosite în
criptografie, decât uneori pentru anumite lucruri cum ar fi desemnarea unităților (de exemplu,
"zborul Bronco" sau Operațiunea Overlord) — întrucât cifrurile alese corect sunt mai practice, mai
sigure și în același timp mai bine adaptate calculatoarelor decât cele mai bune coduri.

Criptografia asimetrică
Criptografia asimetrică este un tip de criptografie care utilizeaza o pereche de chei: o
cheie publică și o cheie privată. Un utilizator care detine o astfel de pereche isi publica cheia
publica astfel incat oricine doreste sa o poata folosi pentru a ii transmite un mesaj criptat. Numai
detinatorul cheii secrete (private) este cel care poate decripta mesajul astfel criptat.

Matematic, cele două chei sunt legate, însă cheia privată nu poate fi obținută din cheia publică. In
caz contrar, orcine ar putea decripta mesajele destinate unui alt utilizator, fiindca oricine are
acces la cheia publica a acestuia.

O analogie foarte potrivită pentru proces este folosirea cutiei poștale. Oricine poate pune în cutia
poștală a cuiva un plic, dar la plic nu are acces decât posesorul cheii de la cutia poștală.

Cripografia asimetrică se mai numește criptografie cu chei publice.

Metodele criptografice în care se folosește aceeași cheie pentru criptare și decriptare fac sunt
metode de criptografie simetrică sau criptografie cu chei secrete. Sistemele de criptare cu
chei simetrice folosesc o singură cheie, atât pentru criptare cât și pentru decriptare. Pentru a
putea folosi această metodă atât receptorul cât și emițătorul ar trebui sa cunoască cheia secretă.
Aceasta trebuie sa fie unica pentru o pereche de utilizatori, fapt care conduce la probleme din
cauza gestionarii unui numar foarte mare de chei. Sistemele de criptare asimetrice inlatura acest
neajuns. De asemenea, se elimina necesitatea punerii de acord asupra unei chei comune, greu
de transmis in conditii de securitate sporita intre cei 2 interlocutori.

Cele două mari ramuri ale criptografiei asimetrice sunt:

1.Criptarea cu cheie publică – un mesaj criptat cu o cheie publică nu poate fi decodificat

decat folosind cheia privată corespunzătoare. Metoda este folosită pentru a asigura
confidențialitatea.

2.Semnături digitale – un mesaj semnat cu cheia privata a emițătorului poate fi verificat

de catre oricine, prin acces la cheia publica corespunzatoare, astfel asigurandu-se autenticitatea
mesajului.