Introductie – Mihail Kogalniceanu

Mihail Kogălniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iași – d. 20 iunie 1891, Paris) a fost un om
politic, gazetar și scriitor român.
"N-aș schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume", afirma la Luneville, în Franța,
Mihail Kogălniceanu, cel care se considera, pe bună dreptate, „un adevărat fiu al secolului al
XIX lea”. A fost istoric, scriitor, ziarist, om politic, prim-ministru și, mai tarziu, ministru de
externe. A jucat un rol important în Revoluția de la 1848 și în lupta pentru Unirea Principatelor
Române.
Personalitate fascinantă a epocii moderne, spirit pasionat și comprehensiv, Mihail
Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentați reprezentanți ai generației pașoptiste.
Era urmaș al răzeșilor de pe Kogălnic. Asta nu l-a împiedicat în niciun fel să facă studii
strălucite în Franța și Germania. În 1839, redactează "Foaea sătească a prințipatului
Moldovei", publicație nevinovată cu efecte modeste, dar sigure. În mai 1840 a anunțat apariția
a 6 tomuri din Letopisețele Valahiei și Moldaviei și, în același an a pregătit apariția unei
publicații de documentație istorică, intitulată „Arhiva românească”. Publicația a apărut în 1841.
La nouă ani de la Revoluția din 1848, Kogălniceanu participă ca deputat de Dorohoi la
adunarea ad-hoc de la Iași unde este chemat să se pronunțe în privința Unirii. Sfetnic al
domnitorului Al.I.Cuza, ministru, apoi prim-ministru al României, în perioada 1863 – 1865,
Kogălniceanu a avut un rol hotărâtor în adoptarea unor reforme cruciale. Ca ministru de
externe al țării în 1867 și în perioada 1877–1878, Mihai Kogălniceanu și-a legat numele de
actul proclamării independenței de stat a României.
Mihail Kogălniceanu a fost căsătorit cu Ecaterina Jora (1827-1907), văduva colonelului
Iorgu Scorțescu.
A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași.

Introductie
In anul 1818, d. Racocea, translator romanesc in Lemberg, publica prospectul unei foi
periodice aparuta pentru prima data in limba romana. Planul sau nu a fost insa dus la bun
sfarsit. Dupa o alta incercare esuata a lui Karcalechi, Eliad ar fi putu face acest lucru, insa
conducerea de atunci a Tarii Romanesti nu i-a dat voie. Astfel, multi barbatii si-au pierdut ,,
nadejdea de a vedea vreodata gazete romanesti''. Insa pe data de 1 iunie 1829. in Iasi a
aparut pentru prima data ,,Albina Romaneasca'', iar putina vreme dupa ea, isi face aparitia
si ,,Curierul Romanesc'', in Bucuresti. De atunci literatura ,, n-a mai ramas in lenevire'' Ajutata
de stapanire, aparata si imbogatita de niste barbati mari si patrioti adevarati, inlesnita prin miile
de scoli ce s-au facut in targurile si satele Moldo-Valahiei, literatura noastra se numara astazi
cu mandrie printre literatura Europei. Dupa ,,Albina'' si dupa ,,Curier'' au aparut multe alte
gazete romanesti. Autorul spune ca dupa putina vreme a mai vazut in Valahia: Muzeul
National, Gazeta Teatrului, Curiozul, Romania, Pamanteanul, Mozaicul, Curierul de ambe
sexe, ; in Moldova: Alauta romanesca, Foaia sateasca, Oziris; in Ardeal: Foaia duminicei,
Gazeta de Transilvania, Foaia inimii. Unele au disparut, insa altele spune autorul s-au pastrat
pana in vremea sa, si anume: Curierul romanesc, sub redcatia lui d. I Eliad, Foaia inimii, a d,
Barit si Albina romaneasca. Autorul spune ca inafara de politica, care ocupa foarte mult din
gazete, ele au mai mult sau mai putin ,, o colora locala,,.
,, Albina,, este prea moldoveneasca, Curierul,, nu prea ne baga in seama,, iar Foaia inimii din
cauza unor greutati, nu poate sa impartaseasca ,, inaintarile intelectuale ce se fac in ambele
principaturi,, . O foaie care , parasind politica s-ar ocupat numai de literatura universala si cu
productiile romanesti , a astfel de foaie ar lipsi din literatura noastra. O asemenea foiae ar fi
,,Dacia Literara,,. Dacia, in afara de compunerile originale ale redactiei va primi si cele mai
bune scrieri originale. Aceasta foaie ar fi un repertoriu general al literaturii romanesti, in care ,,
ca intr.o oglinda,, se vor vedea scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, toti cu ideile lor, cu limba
lor, cu tipul sau. Pt aceasta gazeta, moralul o sa fie pt redactie ,,tabla de legi,,, iar scandalul o,,
uraciune izgonita,,. Critica va fi nepartinitoare, se va critica cartea nu persoana.
In paginile gazetei nu se vor primi discutii care ar putea provoca anumite conflicte, telul
redactiei este ca ,, romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti,,.
Imitatia a devenit o manie primejdioasa care,, omoara in noi duhul national,,. Istoria noastra
are destule fapte erioce, frumoasele noastre tari sun destul de mari, obiceiurile noastre sunt
destul de pitoresti si de poetice pt a gasi subiecte de scris, fara a fi nevoiti sa le imprumutam
de la alte tari. Dacia , va cuprinde toate ramurile literaturii noastre si va fi despartita in 4 parti;
In partea intai se vor gasi compuneri oroginale ale oamenilor redactiei, partea a2a va avea
articole originale din jurnalele romanesti, partea a 3 a se va ocupa de critica cartilor, iar partea
a 4 a, numita Telegraful Daciei, ne va da informatii despre cartile care au iesit, de adunarile
invatatilor romani, stirii despre literatorii nostri, si tot ce poate fi vrednic pt publicul roman.