Sunteți pe pagina 1din 11

Cele patru libertati fundamentale in U.

Libera circulatie a marfurilor

Reguli esentiale privind aceasta libertate sunt prevazute la art 23-24 CE din
Tratat,fiind dezvoltate,in dispozitiile urmatoare-art 25-31 CE. Libera circulatie a
marfurilor presupune realizarea unei uniuni vamale care sa priveasca toate categoriile
de marfuri si sa implice interzicerea intre statele membre a taxelor vamale asupra
importurilor si exporturilor ori a altor taxe avand efect echivalent, adoptarea unui
tarif vamal comun in relatiile cu tarile terte si eliminarea restrictilor cantitative sau
a masurilor cu efect echivalent intre statele membre. Instituirea uniunii vamale intre
statele membre permite conditii egale de concurenta intre participantii la circuitul
commercial si productive, facand posibila stimularea productiei si a varietatii
sortimentale a marfuriilor,impunerea pe piata a celor mai competitive
produse,tinandu-se seama si de costul lor de productie, concentrarea si specializarea
productiei si a intreprinderilor, ca si implantarea acestora in zonele cele mai indicate
economic si productive.

Uniunea vamala si barierele fiscale

Uniunea vamala a implicat, initial(fostul art 12 CEE si CE, devenit art25 prin
modificarea introdusa prin Tratatul de la Amsterdam), intr-un prim sens,abolirea
si,deci,interzicerea in comertul intre statele membre de la o anumita data a taxelor
vamale si a altor taxe cu efect echivalent. Ea a fost realizata odata cu expirarea
perioadei de tranzitie, pentru noile tari care au devenit membre ale Comunitatiilor-
Spania si Portugalia-aceasta perioada fiind prevazuta pana la sfarsitul anului 1992.
Potrivit reglementarii actuale(art25 CE), taxele vamale la importuri si la exporturi si
taxele cu efect echivalent sunt interzise intre statele membre,interdictia aplicandu-
se si taxelor vamale de natura fiscala. Iinterzicerea taxelor vamale are o sfera mai
larga, aplicandu-se potrivit art24,par 1, nu numai marfurilor care sunt originare
dintr-un stat membru, ci si celor care provin dintr-o tara terta, care se vor afla in
libera circulatie intre statele membre odata intrate in circuitul comercial comunitar.
In cursul perioadei de tranzitie taxele asupra importurilor au fost
progresiv desfiintate conform uni program strict(prevazut la art 14-15, abrogate
prin Tratatul de la Amsterdam). Taxele avand efect echivalent taxelor vamale asupra
importurilor au fost inlaturate progresiv pana la sfarsitul acestei perioade,potrivit
unui program stability prin directive de catre Comisie. Taxele vamale asupra
exporturilor si taxele avand efect echivalent au fost desfiintate mai devreme, adica
pana la sfarsitul primei perioade de patru ani pentru la stabilirea pietei comune,
potrivit art 16(abrograt prin Tratatul de la Amsterdam). De la aceasta data
dispozitiile legale respective erau direct aplicabile.
Uniunea vamala mai presupune,intr-un al 2-lea sens, adoptarea unui tariff vamal
comun in relatiile cu tarile terte, care este, asadar, impus la granitele comunitare.
Orice marfa care urmeaza sa intre pe teritoriu comunitar va fi supusa acestui tarif,
indifferent de tara de intrare.
Tariful vamal comun nu se aplica de o autoritate comunitara distincta, de
sine statatoare, ci de catre autoritatile nationale ale statelor pe teritoriul carora
intra marfurile, actionand, desi, in numele Comunitatilor atunci cand ele fac
incadrarilesau clasificarile tarifare respective.
Potrivit art 28 CE, taxele din Tariful vamal comun sunt stabilite de
Consiliu,care statueaza cu majoritate calificata,la propunerea Comisiei.
Avand in vedere ca un produs , odata intrat pe teritoriul comunitar,va
dobandi, din punct de vedere al impunerii de taxe,regimul unui bun ca si cum ar fi
fost fabricat intr-unul din statele membre, fiind , deci, in libera circulatie,principiului
nediscriminarii va fi aplicabil.
Taxa pe valoare adaugata pe care un stat membru o impune asupra importurilor
de produse dintr-un alt stat membru,efectuate de o persoana fizica,daca nici o
astfel de taxa nu este impusa asupra aprovizionarii cu produse similare efectuate de
catre o persoana fizica in cadrul teritoriului statului membru de import, nu constituie
o taxa avand efect echivalent unei taxe vamale in intelesul art 12(25) si art 13par 2
(abrogate prin Tratatul de la Amsterdam). Dar, ea trebuie considerate ca o parte a
sistemului general de impunere interna de taxe si compatibilitatea ei cu dreptul
comunitar trebuie sa fi privita in contextual art 95(90)

Interzicerea restrictiilor cantitative si a masurilor cu efect echivalent

Libera circulatie a marfurilor ar putea fi afectata, ca regula generala,


nu numai prin impunerea de taxe vamale sau a taxelor cu efect echivalent, ci si prin
restrictii cantitative sau alte masuri cu efect echivalent ori prin controlul
schimburilor comerciale.
Prin art29 CE sunt interzise, intre statele membre, restrictiile
cantitative la export, precum si toate masurile cu efect echivalent. Statele membre
au trebuit sa suprime, cel mai tarziu pana la sfarsitul primei etape de tranzitie,
asemenea restrictii si masuri existente la intrarea in vigoare a Tratatului
CEE(conform par2-abrograt prin Tratatul de le Amsterdam-din acest articol).
In principiu, s-a stability prin directive ca prevederile si practicile
administrative restrangand importul sau exportul,afectand, prin urmare, aceste
activitati, au valoarea unor masuri cu echivalent al unei restrictii cantitative, dar nu
si al masurilor care se aplica in mod egal importurilor si exporturilor de produse
indigene.
O reglementare nationala care are ca efect facilitarea exploatarii
abusive a unei pozitii dominante susceptibile sa afecteze comertul dintre state, a
fost considerate ca fiind normal incompatibila cu art 30(28) care interzice masurile
echivalente restrictiilor cantitative in masura in care aceasta reglementare are
consecinta de a face mai oneroase importurile de marfuri provenind din celelalte
state membre.
In concluzie,in sensul art 30(28) si urmatoarele,termenul “masuri” (cu
efect echivalent)inseamna legi, regulamente, prevederi administrative, practice
administrative si toate instrumentele emanand de la o autoritate publica,inclusive
recomandari. Practicile administrative inseamna,asa cum este prevazut in Directive
nr 70/50 a Comisiei, orice standard sau procedura folosita in mod obisnuit de o
autoritate publica, iar “recomandari” semnifica orice instrument care emana de la o
autoritate publica si care, desi nu obliga legal pe cei carora li se adreseaza, ii
determina sa aiba o anumita conduita.
Intre cele mai importante prevederi, actiuni sau practice
administrative pot fi mentionate:
*restrictii asupra productiei si investitiilor daca vor conduce la o reducere a
posibilitatilor de export
*stabilirea de preturi maxime sau minime, chiar temporar
*legislatia privind originea sau denumirea marfurilor ori compozitia ambalajelor
*masuri nationale privind cumpararea
*verificari si inspectii duble
*practice administrative dezavantajand importul si exportul
*legislatia privind anumite marfuri:margarina,produsele alcoolice
*practicile privind inventiile, marcile, indicatiile de provenienta sau denumirea de
origine
*legislatia nationala agricola si privind pescuitul si legislatia mediului afectand unele
marfuri

Clauze de salvgardare

Prin Actul Unic European a fost introdus in Tratatul CE un nou text-art


100 A (95) par 4 prin care,la motivele justificate din art 36(30) care permite
restrictii sau prohibitii la import, export sau marfuri in transit, se adauga alte
2 motive. Astfel, daca dupa o majoritate clasificata,un stat membru considera
ca este necesar sa mentina prevederile nationale pe motive de nevoi majore
avute in vedere la art 30 ori privind protectia mediului inconjurator ori a
mediului de lucru,va notifica aceste prevederi Comisiei.
Noua dispozitie este considerate ca o clauza generala de salvgardare, care
poate fi invocate in situatii deosebite, extreme, care impugn un regim
derogatoriu provizoriu. De altfel, art 95 par 10 dispune ca masurile de
armonizare avute in vedere mai sus vor include, in situatii specifice, o clauza
de salvgardare autorizand statele membre, pentru unul sau mai multe dintre
motivele neeconomice enuntate la art30, sa ia masuri provizorii supuse unei
proceduri de control comunitar.
Art 296 CE prevede alte doua clauze de salvgardare care pot sa
afecteze libera circulatie a marfurilor. Astfel, nici un stat membru nu va fi
obligat sa furnizeze informatii a caror dezvaluire ar fi contrara intereselor
esentiale ale securitatii sale. Este, evident, vorba de secrete de stat, mai ales
de natura economica. De asemenea, oricare stat membru poate sa ia astfel de
masuri pe care el le considera necesare pentru protejarea acestor interese
care sunt in legatura cu productia ori comertul cu arme, munitii si material de
razboi, dar aceste masuri nu trebuie sa afecteze conditiile de concurenta pe
piata comuna privind produsele care nu sunt destinante expres scopurilor
militare.
Functionarea pietii comune ar putea fi afectata prin masuri ale unui stat
membru care pot fi luate in cazul unor serioase tulburari interne afectand
legea si ordinea, in caz de razboi, tensiune internationala serioasa constituind
o amenintare de razboi ori in scopul implinirii obligatiilor pe care el le-a
acceptat pentru mentinerea pacii si securitatii internationale.
In sfarsit, o clauza de salvgardare, poate fi aplicabila si atunci cand
survine o criza neasteptata in balanta de plati a unui stat membru. Masurile
luate in acest scop,conform art 120 sunt cu titlu conservatoriu si nu trebuie sa
fie excesiv de prohibitive sau de restrictive pentru remedierea dificultatilor
neasteptate care s-au manifestat.

Monopoluri de stat comerciale

Restrictii si discriminari afectand libera circulatie a marfurilor pot


surveni si ca urmare a activitatii monopolurilor cu character commercial.
Monopolurile de stat pot fi numai cu character commercial sau mixte- de
productie si comerciale.
Prin reglementarile nationale drepturile de monopol pot fi acordate unei
intreprinderi de stat sau unei institutii de stat care va supraveghea ori
determina sau influienta apreciabil comertul dintre statele membre ori unei
intreprinderi private pe calea concesionarii unor activitati importante, precum
producerea si desfacerea alcoolului si tutunului(monopoluri delegate).
Art 37 par 1 CE(in formularea si cu numerotarea dinaintea Tratatului de
la Amsterdam- in prezent art 31 par1)a impus statelor membre obligatia de a
adapta aceste monopoluri astfel incat sa se garanteze ca, atunci cand perioada
de tranzitie a luat sfarsit, nici o discriminare privind conditiile potrivit carora
marfurile sunt dobandite si desfacute nu va exista intre nationalii statelor
membre. Obligatia astfel prevazuta s-a conturat ca o obligatie de a face,
denumita si “active”.
Statele membre se vor abtine, conform art 31 par 2, de a introduce
orice noua masura care este contrara principiului stabilit la par 1 sau care
restrange domeniul de aplicare al articolelor care privesc interzicerea taxelor
vamale si restrictiilor cantitative intre statele membre. Aceasta obligatie este
de a nu face, denumita si “pasiva”.
Daca monopolurile in cauza s-au transformat in intreprinderi publice,
fara a detine drepturi comerciale exclusive, va fi aplicabil art 86, care
dispune, la par 1 ca in cazul intreprinderilor publice si al intreprinderilor carora
statele le acorda drepturi exclusive sau speciale,statele membre nu vor
adopta, nici nu vor mentine in vigoare vreo masura contrara regulilor stabilite
prin tratat.

Libera circulatie a persoanelor

Domeniul de aplicare

Libera circulatie a persoanelor implica inlaturarea oricarei discriminari


bazate pe nationalitate intre lucratorii statelor membre in ceea ce priveste
remunerarea, angajarea si alte conditii de munca si angajare(art 39 par 2).
In scopul de a fi intr-adevar eficiente, drepturile lucratorilor de a fi
angajati fara discriminare trebuie exercitate conform cu regulile ce
acarmuiesc libera circulatie a lucratorilor. Dispozitiile art 39 par 1 si 2 impune
statelor membre o obligatie precisa, care nu necesita interventia vreunui act al
institutiilor comunitare si nici al statelor membre si care nu lasa acestora
pentru executarea ei facultate de apreciere.
Beneficial dreptului la libera circulatie este subordonat nationalitatii
unuia dintre statele membre, dar, in absenta definitiei comunitare a
nationalitatii, fiecare stat membru determina suveran conditiile in care ele
acorda nationalitatea, inclusive dubla nationalitate. Odata cu adoptarea
Regulamentului nr 1612/68 a fost consacrat irevocabil principil
nediscriminarii(al egalitatii de tratament) cu o clauza de salvgardare pentru
piata nationala a fortei de munca. Aceasta clauza poate fi utilizata, conform
art20 din Regulament, atunci cand un stat membru este supus ori prevede
perturbari pe piata sa in ceea ce priveste forta de munca, care ar putea
ameninta serios standardul de viata ori nivelul de utilizare al ei intr-o regiune
ori progesie anumita.
Libertatea de circulatie a lucratorilor implica, sub rezerva limitarilor pe
motive de ordine publica, securitate publica, patru coordinate, potrivit art 39
par 3:
*acceptarea ofertelor de angajare efectiv facute
*deplasarea in mod liber pe teritoriul statelor membre pentru acest scop
*sederea intr-un stat membru pentru scop de angajare potrivit prevederilor ce
carmuiesc angajarea nationalilor acelui stat, stabilite prin lege, regulament ori
actiune administrative
*ramanerea pe teritoriul unui stat membru a persoanei dupa ce a fost angajata
in acest stat membru,sub rezerva conditiilor care sunt curpinse in
regulamentele de implementare care sunt elaborate de catre Comisie.
Beneficiarii libertatii de circulatie, asa cum este prevazuta in Tratat si in
legislatia subsidiara,sunt lucratorii salariati si membrii lor de familie. Este
necesar ca deplasarea intr-un alt stat sa aiba ca finalitate cerinta unei
activitati economice, neexistand inca dreptulde sedere in oricare stat membru
independent de activitatea profesionala.
Dreptul de sedere,potrivit Directivei, este conditionat de o garantie
sociala si de mijloacele de trai, respective asigurarea de boala care sa acopere
riscurile in statul de primire si resurse suficiente pentru ca sa evite ca acei
resortisanti san u devina o sarcina impovaratoare pentru asistenta sociala din
acel stat.
Exercitarea dreptului de sedere este subordonata eliberarii unui
document-carte de sedere de resortisant al unui stat membru, valabila pentru
5 ani, putand fi reinnoita. Statele membre pot sa ceara revalidarea cartii dupa
2 ani de sedere.
Dreptul de sedere al lucratorilor salariati si nesalariati care au incetat
activitatea lor profesionala a facut obiectivul Directivei nr 90/365 din 28
iunie 1990 a Consiliului, iar dreptul de sedere al studentilor este reglementat
prin Directiva din 29 octombrie 1993 a Consililui.

Restrictii

Libera circulatie a lucratorilor este ingradita numai in 2 situatii,strict


delimitate, care pot constitui exceptii.
In primul rand, art 39 nu se va aplica angajatilor in serviciul public(par
4). Prin aceasta se elimina din domeniul de aplicare a par 1-3 o serie de locuri
de munca implicand direct sau indirect participarea la exercitarea puterilor
conferite de dreptul public si obligatii destinate sa salvgardeze interesele
statului ori a altor autoritati.
In concret, daca nu reiese din natura indatorilor si responsabilitatilor pe
care le presupun anumite posturi ca el ear constitui o angajare in serviciu
public,atunci art 48(39) par 4, este inaplicabil si,ca atare, conditionarea
ocuparii unor posturi de detinerea nationalitatii tarii unde se afla este
discriminatorie si, deci, inadmisibila potrivit dreptului comunitar.
In al doilea rand, libera circulatie a lucratorilor poate limitata pentru
motive de ordine publica, de securitate publica sau de sanatate publica. Prin
Directiva nr 64/221 din 25 februarie 1964 a Consilului, s-a prevazut
coordonarea masurilor speciale in legatura cu circulatia si sederea nationalilor
straini care sunt justificate pe aceste motive. Prevederile acestei Directive se
aplica oricarui resortisant al unui stat membru care isi are resedinta ori
calatoreste sper acel stat membru, fie in scopul de a urmari o activitate ca
angajat, fie in scopul de a activa ca persoana independenta sau de a fi
destinatar de servicii.
In conceptia Curtii, expresia”sub rezerva limitelor justificate pe motive
de ordine publica” din art 48(39)par 3, priveste nu numai dispozitiile legislative
adoptate de fiecare stat membru sper a limita in cadrul teritoriului sau
libertatea de circulatie si de sedere pentru resortisantii altor state membre,
ci si deciziile individuale luate in aplicarea unor astfel de prevederi legislative.
Conceputul de “ordine publica”, odata ce este aplicat in sfera comunitara
ca o justificare pentru derogarea de la principiile fundamentale ale egalitatii
de tratament si libertatii de circulatie a lucratorilor, trebuie sa fie
interpretat strict, astfel incat sfera san u poata fi determinata unilateral de
catre fiecare stat membru fara a fi suspus controlului din partea institutiilor
comunitare. Dreptul comunitar urmeaza, asadar, sa aduca limite dreptului
national in interpretarea motivelor justificative pentru restrictiile in cauza.
Cel de-al treilea motiv cu efecte restrictive priveste sanatatea publica.
In acest scop in Anexa la Directiva mentionata sunt prevazute bolile si
incapacitatile care ar putea amaninta sanatatea publica. Ele justifica refuzul
de a se permite intrarea intr-un teritoriu sau refuzul de emitere a primului
proces de sedere.

Libera circulatie a persoanelor si securitatea sociala

Libertatea de circulatie a lucratorilor trebuie sa fie insotita de masuri de


securitate sociala intrucat mijloacele de aplicare a legislatiilor nationale in
materie ar putea constitui un obstacol la obiectivele pietei comune. De aceea,
prin art 42 se institutie un sistem de coordonare a modelelor nationale de
securitate sociala, Consiliul elaborand, cu procedura prevazuta la art 249,
reglementari spre a asigura pentru lucratori si dependentii lor cumularea, in
scopul dobandirii di mentinerii dreptului la beneficiu social si al calcularii
cuantumului acestuia, a tuturor perioadelor luate in considerare potrivit legilor
din diferite state membre,precum si plata de drepturi sociale persoanelor
rezidente pe teritoriile statelor membre.
Conform Regulamentului nr 1408/1971, art 13 par 1,lucratorilor li se
aplica legislatia securitatii sociale a statului membru in care sunt angajati,
indiferent de locul de resedinta si sediul intreprinderii la care ei sunt angajati.
Prin Regulament s-a infiintat un Comitet administrative privind
securitatea sociala pentru lucratorii imigranti, care, pe langa unele competente
tehnice si administrative, poate asigura si rezolvarea unor probleme de
interpretare fara sa fie afectate competentele jurisdictionale in materie.
Prin Rezolutia 1999/C 125/01 din 22 aprilie 1999 a Consiliului si
reprezentantilor guvernelor statelor membre reunite in cadrul Consiliului, s-a
avut in vedere un Cod de conduita pentru o mai buna cooperare intre
autoritatile statelor membre in materie de lupta contra fraudei transnationale
la prestatiile si cotizatiile de securitate sociala si a muncii nedeclarate si
privnd punerea la dispozitia transnationala a lucratorilor.

Libera circulatie a capitalului si platilor

Domenii de aplicare a libertatii de circulatie a capitalurilor

Libera circulatie a capitalurilor trebuie sa fie motivate de necesitatea


efectuarii de investitii pep e piata comunitara fara restrictii,astfel incat sa
contribuie la infaptuirea obiectivului promovarii dezvoltarii armonioase si
echilibrate a activitatiilor economice in ansamblul Comunitatii, o crestere
durabila si neinflationista, un inalt grad de convergenta a performantelor
economice, un nivel ridicat de folosire a fosrtei de munca, conform art 2 din
Tratat.
Prin art 56 CE par 1, se interzic, in cadrul dispozitiilor cap 4, orice
restrictii la circulatia capitalurilor intre statelemembre si intre statele
membre si tarile terte. Acest text comporta 2 aspecte. In primul rand,
interdictia restrictiilor priveste circulatia capitalurilor intre statele membre.
In al 2-lea rand, interdictia restrictiilor prevazute la art 73 C(57) par 2
CE,prin acesta dispozitie nu este afectata aplicarea, fata de aceste tari, a
restrictiilor existente la 31 decembrei 1993 in virtutea dreptului national sau
a dreptului comunitar in ceea ce priveste circulatia capitalurilor cu destinatie
sau provenind din tarile terte implicand investitii directe, inclusiv investiile
imobiliare ,autorizarea,prestarea de servicii financiare sau admiterea de
titluri pe pietele de capitaluri. Astfel se va putea realiza obiectivul liberei
circulatii a capitaluriilor intre statele membre si tarile terte in cel mai inalt
grad posibil,intr-un mod asemanator regimului rezidentilor altor state, sub
rezerva altor dispozitii ale Tratatului.

Domenii de aplicare a libertatii de circulatie a platilor

Prin acelasi art 56 par 2 CE sunt interzise toate masurile restrictive


privind platile intre stalele membre si intre statele membre si tarile terte.
Orice restrictie asupra platilor este, de fapt, interzisa inca de la sfarsitul
perioadei de tranzitie, daca ne raportam la vechea reglementare(art 106 CE)
In categoria de plati aunt inculse pe de o parte platile aferente
schimbului de marfuri, serviciilor si capitalului, pe de alta parte, transferurilor
de salarii pentru activitatea desfasurata de beneficiar intr-un stat membru ca
persoane care s-au deplasat in acel stat in virtutea liberei circulatii a
persoanelor.
Art 58 si art 60 CE mentionate in materie de capitaluri,sunt, de
asemenea, aplicabile in privinta platilor. In plus, in caz de dificultati sau
amenintare grava cu dificultati in balanta de plati provenind fie dintr-un
dezechilibru global al balantei, fie din natura devizelor de care dispune statul,
va putea sa fi aplicat art 119 CE,iar in ipoteza unei crize neasteptate in acesta
balanta, statul membru interesat poate lua masuri de salvgardare potrivit art
120 CE.

Libera circulatie a serviciilor

Libertate de furnicare a serviciillor

Libertate de circulatie a serviciilor se manifesta,intr-o anumita masura,


in conexiunea cu realizarea libertatii de stabilire a persoanelor. Este motivul
pentru care procedurile de eliminare a restrictiilor au fost in mare parte
asemanatoare- art 59(cu numerotarea si continutul precedente Tratatului de
la Amsterdam-in prezent art 49 CE),art 60(50) alin 3,art 62(abrogat prin
Tratatul de la Amsterdam),art 63(cu numerotarea si continutul precedente
Tratatului de lqa Amsterdam-in prezent art 52 CE)
Dar, libera circulatie a serviciilor nu duce prin ea insasi, precum dreptul
la libera stabilire,la o integrare durabila a intreprinderilor pe piate tarii de
primire a serviciilor, nu de putine ori intreprinderile si beneficiarii serviciilor
ramanand stabiliti in statele sediilor lor.
Sunt considerate servicii(art 50 alin 1)acele servicii care sunt in mod
normal furnizate contra unei remunerari, in masura in care ele nu sunt
carmuite de prevederile privind libertatea de circulatie a marfurilor,
capitalului si persoanelor, si ele incluzand, in special, activitatile cu character
industrial, commercial sau mestesugareste, ori activitatiile profesiilor.
Nu sunt incluse in sfera acestei notiuni serviciile prestate in cadrul
sistemului de educatie nationala.
Sunt 3 ipoteze ca dezvoltari privind libertatea de furnizare a
serviciilor, avandu-se in jurisprudenta Curtii.
Libertatea de a furniza servicii, fiind unul dintre principiile
fundamentale ale Tratatului, el nu poate fi restrans decat numai prin prevederi
care sunt justificate de interesul public general
Intr-o a 2-a ipoteza, beneficiarii serviciilor se deplaseaza intr-un alt
stat unde sunt prestate serviciile. Desi alin 3 art 60(50)prevede expres numai
situatia in care cel ce furnizeaza serviciul se deplaseaza in statul membru unde
este stabilita persoana pentru care este furnizat serviciul, totusi, poate fi
admisa, in interpretarea aceluiasi text, de asemenea,imprejurarea in care
aceasta din urma persoana se deplaseaza in statul in care este stabilita acea
persoana care furnizeaza serviciul.
In sfarsit, in cea de-a 3-a ipoteza nici furnizorul de servicii,nici
destinatarul lor nu se deplaseaza intr-un alt stat membru, dar furnizarea
serviciilor se produce prin posta,telefon,telegrama, telex, fax, terminale de
computer,transmitere de publicitate(consultatii,informatii,transmitere de
copii,instructiuni de vanzare ori de cumparare)

Bibliografie
1.Dreptul comunitar- teoria si jurisprudenta
autor:profesor univ.dr. Marin Voicu
2.Drept comunitar general
autor:Ovidiu Tinca

Evaluare