Stiinta a inteles spiritualitatea

09 Decembrie 2009
"Sfarsitul timpurilor" in viziunea unor savanti - Ervin Laszlo, Stanislav
Grof si Peter Russell, in dialog cu Horia Turcanu
 Stiinta contemporana acrediteaza profetiile legate de sfarsitul lumii. Nu va
fi, insa, un final de existenta, ci o uriasa schimbare de constiinta. Anul
2012, un punct critic al istoriei.

         Istoria recenta a umanitatii este o istorie a crizelor de toate felurile:

economice, sociale, politice, financiare, crize umanitare, crize care
desemneaza de fapt situatii de razboi, crize ecologice care desemneaza de
fapt distrugeri ireversibile ale vietii de pe planeta, crize ale petrolului, ale
terorismului, ale ostaticilor, crize climatice si alte sute de feluri de crize.
Exista o criza de supra-productie de alimente, sute de milioane de tone pe an,
si simultan o criza a foamei: mai mult de o suta de milioane de oameni sunt
sub pragul subzistentei. La fiecare 6 secunde cineva moare de foame in lume.
Sase milioane de copii mor de foame pe an, in timp ce 155 de milioane sunt
supraponderali. Cateva sute de miliardari detin mai multi bani decat trei
miliarde de oameni mai putin norocosi. Jumatate din umanitate. Energia
solara pe care o primeste pamantul timp de numai patruzeci de minute, daca
ar fi folosita integral, ar acoperi necesarul de energie al planetei pentru un an
intreg. Dar noi ne incapatanam sa stoarcem ultimele picaturi de petrol si
carbune, care polueaza aerul si apa, cu costuri enorme si consecinte
incalculabile. Zeci de specii de plante si animale dispar definitiv in fiecare zi,
calota glaciara se topeste in ritm accelerat crescand nivelul oceanului
planetar, milioane de hectare de padure dispar definitiv in fiecare an. In
fiecare clipa, la nivelul intregii planete, se desfasoara sute de razboaie.
Armele dezvoltate de tarile avansate sunt mai periculoase decat conflictele pe
care incearca sa le previna. Au trecut 200 de ani de la revolutia industriala,
cea care a declansat constructia lumii in care traim si oamenii nu sunt deloc
mai fericiti decat inainte. Visul unei umanitati fericite pare a se fi
transformat intr-un cosmar punctat de crize contradictorii. Cetatenii tarilor
avansate se declara cei mai nefericiti. Consumul de droguri, de alcool, rata
sinuciderilor sunt cele mai ridicate pe care le-a cunoscut vreodata omenirea.
Depresia, alienarea, disolutia relatiilor dintre oameni au atins proportiile unei
epidemii. Vorbim despre o criza economica, dar in realitate economia nu este
decat una dintre fetele lumii pe care noi am construit-o dupa chipul si
asemanarea noastra, reflectand propriile noastre valori. Este consecinta
directa a unui mod de a privi lumea si de a ne raporta la ea. Am construit o
lume a super-tehnologiilor, din care sufletul a fost exclus. Am creat un sistem
al competitiei acerbe, in care distrugerea "adversarului" este o izbanda, iar
singuratatea si nefericirea este implicita.
Un sistem al separarii de ceilalti si de noi insine in care crizele
exterioare reflecta de fapt o criza interioara a umanitatii.
In septembrie 2009, la Milano, in Italia, s-a desfasurat o conferinta
internationala avand ca tema psihologia si spiritualitatea. Am fost acolo. Cu
20 de ani in urma, ar fi fost de neimaginat ca fizicieni, biologi, psihologi,
psihiatri, bio-chimisti, astrofizicieni si filosofi sa se afle la aceeasi masa,
discutand despre o noua viziune, spirituala, asupra universului. Cele mai
stralucite spirite ale lumii stiintifice au fost acolo, iar tema principala in jurul
careia s-au invartit discutiile a fost criza prin care trece in acest moment
umanitatea.

 Calendarul Maya are o precizie care ii uimeste pe specialisti, numai ca

abordarile nu au fost cele cu care suntem obisnuiti din presa. Ideea principala
care s-a desprins din intreaga conferinta a fost aceea ca traim timpuri de mare
cumpana la nivel planetar si ca motivul pentru care se intampla acest lucru
este in esenta modul in care privim lumea si pe noi insine. Criza este una de
constiinta si cata vreme nu vom schimba acest lucru, el se va manifesta in
toate domeniile vietii noastre. Distrugerile la nivel planetar ale mediului si
ale resurselor au atins un prag critic. Daca ceva nu se schimba, atunci
povestea umanitatii, asa cum o cunoastem, se apropie de final. Pare
incredibil, dar acesti oameni de stiinta au vorbit cu voce tare, in fata
camerelor televiziunilor italiene, nu numai despre necesitatea de a repune
civilizatia pe alte baze, spirituale, de a reforma totul, sistemele sociale,
stiinta, medicina, tot ceea ce sta la baza cunoasterii umane, dar si despre anul
2012 si despre stravechi profetii care anuntau o transformare de proportii la
"sfarsitul timpurilor".
             Tema mi s-a parut fundamentala. Am ales trei dintre numele "grele"
prezente la Milano pentru interviuri in exclusivitate: Stanislav Grof, doctor in
psihiatrie, profesor si scriitor, Ervin Laszlo, cel mai important ganditor in
domeniul filosofiei sistemelor si al evolutiei, si Peter Russell, fizician,
matematician si explorator al constiintei umane. Am ales aceste trei nume nu
numai pentru faima lor mondiala, ci si pentru faptul ca le citisem cartile, ba
chiar am fost implicat in aparitia unora dintre ele in limba romana, ci mai
ales pentru ca una dintre aceste carti, care se numeste "Revolutia Constiintei"
si care poarta pe coperta numele celor trei, formuleaza in mod stralucit esenta
problemei cu care se confrunta omenirea in acest moment: ori umanitatea va
fi capabila sa schimbe ceva intr-un timp foarte scurt, ori viitorul nostru ca
specie devine incert.

"Asistam la sfarsitul unei lumi si, poate, la nasterea uneia noi"

Ervin Laszlo este filosof si scriitor. Fost profesor de filosofie, stiinta

sistemelor si futurologie la universitati celebre din SUA, Europa si Orientul
Indepartat. A scris vreo 70 de carti al caror subiect este faptul ca traim intr-
un univers in care suntem interconectati intre noi si conectati miraculos la
toate elementele realitatii. A fost de doua ori nominalizat la Premiul Nobel
pentru Pace. Este fondatorul Consiliului Inteleptilor Lumii, care reuneste cei
mai faimosi oameni de stiinta ai planetei, fondatorul Clubului de la
Budapesta si al Grupului de Cercetare Generala a Evolutiei, membru al unei
liste lungi de institutii academice si universitare din intreaga lume. Traieste
in Toscana, pe un deal, intr-un sat minuscul, intr-o casa care, acum vreo 200
de ani, era o capela manastireasca. Parintii lui erau din Transilvania. De la
Cluj.

-         Vorbiti despre o lume a carei schimbare este iminenta sau va

disparea. Ce inseamna acest lucru?

       - Inseamna ca ne indreptam catre cea mai mare transformare din istoria
omenirii. Si daca vrem sa nu disparem, sa continuam sa existam pe aceasta
planeta si sa ne dezvoltam, trebuie sa reanalizam notiunile de univers, fiinta
umana, progres si dezvoltare. E tarziu, dar trebuie sa aflam cine suntem.
Lumea pe care am construit-o, ca reflexie a felului in care vedem noi
universul si pe noi insine, nu se mai poate sustine in nici un fel. Trebuie
reformat totul, lumea business-ului bazata pe exploatarea nebuneasca a
resurselor si pe supra-productie, politicile industriale care conduc la dezastru
ecologic, la incalzirea globala si la cresterea periculoasa a nivelului
oceanului planetar. Politicile economice internationale care au fragmentat
lumea in prea saraci si prea bogati, care au condus la mase imense de
emigranti care fug de foame si de epidemii. Politicile militare care consuma
resurse inimaginabile in folosul unor structuri financiare. Lumea se afla in
pragul unui colaps economic, social si politic care genereaza haos si
violenta. Este o lume pe care noi am creat-o si care acum se prabuseste. Ca
sa intelegem motivele prabusirii, trebuie sa privim lucrurile sistemic.  Ca in
medicina holistica, in care pacientul e vazut ca un tot, nu doar ca un
trup. As putea sa va dau cifre teribile despre modul in care omul distruge
natura, apa, pamantul si aerul, dar ma voi margini sa spun ca ne indreptam
rapid catre pragul critic, in care distrugerea devine ireversibila, iar mediul
impropriu sustinerii civilizatiei omenesti. Acest prag este estimat a fi atins in
cativa ani. Acelasi lucru se poate spune despre exploatarea resurselor
planetei, care au atins limita sustinerii populatiei. Colapsul lumii financiare
este deja vizibil, iar cel social este previzibil: populatia tarilor sarace,
muritorii de foame, va fi in 2050 de aproape doua miliarde de suflete. Criza
generalizata nu mai poate fi disimulata in nici un fel. Intrebarea este: cat
timp mai avem pentru a ne salva? Surpriza pentru oamenii de stiinta a fost
aceea ca tendintele se accelereaza in mod neasteptat. Estimarile cele mai
pesimiste sunt de 5 ani, iar cele mai optimiste de 20 de ani. Nivelul marii
creste odata si jumatate mai repede decat prevazut, emisiile de CO2 depasesc
orice estimare prealabila cu peste 50%, iar in ceea ce priveste incalzirea
globala estimarile anilor '90, de maximum 3 grade, sunt astazi de 6 grade,
ceea ce ar transforma cea mai mare parte a planetei in zone nepotrivite
pentru agricultura. Efectele se potenteaza unele pe altele astfel incat linia de
sosire pentru colapsul global este in mod interesant apropiata de faimoasele
profetii ale anului 2012.

- Ce legatura au prognozele stiintifice cu profetiile despre anul 2012?

         - Exista mai multe surse esoterice ale unor profetii despre "sfarsitul
timpului", dar cea mai interesanta si cea mai precisa este calendarul Maya
alcatuit de preoti-astronomi in secolul 15 si a carui reprezentare sapata in
piatra este arhicunoscuta. Acest calendar acopera intervale uriase de timp
calculate cu o precizie care ii uluieste pe astronomii contemporani. Sfarsitul
"celei de-a Patra Lumi" a fost calculat de mayasi la data de 21 decembrie
2012, iar in fapt, tinand cont de ajustarile intre calendare, ar fi vorba despre
28 octombrie 2011. Acest lucru nu inseamna neaparat un sfarsit, ci mai
curand o transformare fundamentala a lumii in care traim. O
transformare care a inceput deja. Oameni foarte avizati afirma ca avem de-a
face cu o renastere a umanitatii pe un nou nivel spiritual, asta daca cumva
planeta nu va fi prea distrusa pana atunci. Aceasta data coincide cu profetiile
mistice ale mai multor sisteme spirituale, cum ar fi cel al indienilor Hopi, cel
Vedic, islamic sau Kabala evreiasca.
 
In esenta, este vorba despre incheierea unui an galactic de aproape 26 de mii
de ani si inceputul unuia nou. Filosoful mistic Terence McKenna a elaborat
matematic modelul unei asa-numite "unde a timpului" si a aratat care au fost
timpuri din istoria planetei in care aceasta unda a determinat innoiri
fundamentale si schimbari dinamice enorme. Este interesant ca o perioada de
mari schimbari in aceasta curba a timpului s-a petrecut in perioada Revolutiei
Neolitice (15.000 i.Hr.), atunci cand s-au nascut agricultura si primele asezari
umane, urmatoarea a fost in jurul anului 500 i.Hr., timpul marilor figuri
mistice ale istoriei ca Lao-Tzu, Platon, Zoroastru, Budha si altii. Intuiti deja
ca aceasta curba confirma evenimente care se petrec deja in lume si
culmineaza din nou cu decembrie 2012. Interesante sunt si confirmarile din
astronomie, care indica pentru 2012 mari perturbari ale activitatii solare.
Daca magnitudinea lor va fi confirmata de realitate, atunci sistemele
energetice terestre vor inregistra pagube de miliarde de dolari, iar refacerea
sistemelor va dura intre 5 si 10 ani. La sfarsitul anului 2008 NASA anunta
descoperirea unei gauri in campul magnetic al pamantului de zece ori mai
mare decat cea estimata, ceea ce confirma calculele despre schimbarea
polaritatii magnetice a planetei in jurul aceleiasi date a anului 2012. Nici o
profetie nu este infailibila si nici o predictie stiintifica, dar aici avem de-a
face cu date care sunt semnificative in context. Daca luam in considerare si
tendintele actuale din societate, politica, economie etc., atunci trebuie sa
consideram sfarsitul lui 2012 cel putin drept un punct critic in istoria
umanitatii. 

- Vorbiti despre o schimbare fundamentala la nivelul constiintei. Ce fel de

Constiinta ar fi aceea care sa schimbe lumea? Si cum ar putea fi lumea
noua?

- Mistici, filosofi, lideri spirituali si sociologi au dat raspunsuri interesante la

aceasta intrebare: ce fel de constiinta ar fi urmatorul stadiu al umanitatii?
Cred ca un raspuns sugestiv il ofera misticul american Richard Bucke care
vorbeste despre o constiinta cosmica, depasind ceea ce numim in zilele
noastre "constiinta de sine". In esenta, in zilele noastre stiinta re-descopera
cu mijloacele ei ceea ce misticii si vizionarii au stiut dintotdeauna despre
Univers, si anume faptul ca Universul este viu, constient si ca ceea ce suntem
noi cu adevarat este mult mai mult decat a crezut stiinta de viziune
mecanicista. Noi nu suntem fiinte separate unele de altele, ci comunicam
intre noi si cu intregul Univers pe niveluri infinit de complexe, pe care abia
incepem sa le intelegem.
 
Isi face loc incetul cu incetul ideea ca suntem in ultima instanta
manifestari ale constiintei, care este esenta universului, principiul organizator
aflat in spatele aparitiei formei materiale. Din aceasta perspectiva, urmatorul
stadiu al constiintei ar putea fi acela al Constiintei "trezite", "iluminate", al
Constiintei constiente. O lume care ar reflecta un asemenea nivel de
constiinta ar fi o lume total diferita. Stadiul in care suntem acum poate fi
descris drept materialist, orientat catre consum, care se crede auto-suficient,
dar a carui lege fundamentala este cresterea nelimitata, caci nu intelege si nu
se preocupa de context, de restul universului. Este un stadiu egoist, limitat,
agresiv si aceasta se reflecta in tot ceea ce facem. Observati ca descrierea ar
putea fi aceea a unui cancer in raport cu corpul pe care il paraziteaza.
Celulele canceroase nu se preocupa de rest, ci doar de ele, cresc fara limita,
exact precum concernele multinationale distrug totul in cale, exact precum
sistemele noastre economice, politice si militare. Ele sfarsesc prin a muri
odata cu trupul secatuit. O noua lume, cladita de un nou nivel de constiinta,
ar fi cladita pe respectul fata de celalalt si fata de univers, care este viu, o
lume ecologica, ale carei sisteme sunt orientate catre natura, catre a simti mai
mult decat catre a avea si a face, in care celalalt nu mai este perceput ca
adversar, ci ca un partener. Este o lume in care umanitatea traieste armonic
cu mediul, constienta ca este o parte a universului viu. Este greu de trasat
harta unui alt nivel de constiinta, dar o alta privire asupra universului
genereaza un alt fel de stiinta, un alt fel de medicina, un alt fel de
invatamant, relatii sociale etc. Important este ca schimbarea a inceput deja,
chiar daca nu toti isi dau seama si chiar daca nu avem garantia ca nu e prea
tarziu.
  
Stanislav Grof
"Singura solutie este intoarcerea catre interior"

Doctorul Stanislav Grof este unul dintre cei mai importanti cercetatori ai
Constiintei din secolul XX.

 
Este fondatorul curentului transpersonal in psihologie si acela care a reusit sa
introduca spiritualitatea ca dimensiune fundamentala a psihicului omenesc, in
lumea psihologiei academice. Este unul dintre pionierii studiilor privind forta
vindecatoare a starilor de constiinta extinsa si creatorul unei tehnici de
accesare a acestor stari, numita Respiratie Holotropica. Este profesor la
Institutul de Studii Integrale dinCalifornia, unde conduce catedra de
Filosofie, cosmologie si constiinta. Este autorul a numeroase carti despre
natura constiintei. Considerat un geniu in domeniul sau, Stanislav Grof este
un om de o blandete, o simplitate si o generozitate extraordinare. Am avut
ocazia de a petrece doua zile impreuna cu el, care au fost un regal de idei si
viziuni. Interviul de mai jos este o sinteza a nenumaratelor ore de discutie din
acele zile.

- Sunteti om de stiinta si totusi cartile dvs. infatiseaza un univers de natura

spirituala. Cum se vede "criza" prin care trece umanitatea din perspectiva
psihologiei?

- Una dintre transformarile fundamentale prin care trecem este una de

viziune. Stiinta tindea sa se opuna spiritualitatii, considerata ca fiind de ne-
dovedit, pentru ca se baza pe perceptia subiectiva. Or, subiectivitatea nu era
luata in considerare, neputand fi masurata. Asa s-a intamplat ca experienta
spirituala, mistica, veche de cand umanitatea, a fost exclusa din ecuatie. Dar,
intre timp, stiinta incepe sa descopere ca subiectivitatea creeaza universul, la
propriu. Numai ca pare tarziu. Lumea pe care am creat-o are atributele
stiintei clasice, mecanice. Este o lume rece, calculata, dura, guvernata de
"legi" inguste, in care oamenii sunt considerati corpuri intr-un univers de
corpuri si drept urmare se simt singuri si izolati. Am creat o lume din care
orice principiu mai inalt - il poti numi Dumnezeu, de pilda - a fost exclus.
Suntem deci singuri, iar consecinta e frica. Compensam frica in fata unui
Univers urias si gol, prin consumul compulsiv, prin a avea, a face, si cream o
lume care raspunde acestui mod de a privi lucrurile. Tratam planeta asa cum
ne tratam pe noi insine si pe ceilalti: ca pe ceva care trebuie supus, invins,
exploatat, controlat si chiar ucis daca e nevoie, pentru satisfacerea
"nevoilor". Criza prin care trece umanitatea este o criza interioara si astfel
psihologica si spirituala, dar care a generat o criza exterioara atat de grava,
incat pune in pericol existenta noastra ca specie. Umanitatea aflata in criza
isi distruge casa si intrebarea este daca ne vom da seama la timp.

- Ce e de facut?

- In ultimii 40 de ani ani am fost implicat in cercetari asupra constiintei si am

putut constata ca suferinta vine din modul de a percepe universul. Trairea
unei expansiuni a constiintei conduce frecvent la transformari profunde ale
individului, la reducerea semnificativa a agresivitatii, la cresterea intelegerii,
a compasiunii si a tolerantei, dar, mai ales, la cresterea capacitatii de a se
bucura de viata. Cu cat bucuria de a trai creste, cu atat scade credinta ca
trebuie sa ai din ce in ce mai mult, si apare o spiritualitate de natura
universala bazata pe ideea ca toata creatia e un tot format prin legatura
profunda cu alti oameni, cu alte specii, cu natura si cu intregul univers.  Nu
am nici o indoiala ca aceasta transformare este nu numai posibila, dar
inerenta. Suntem condamnati sa ne intoarcem la Adevar. Intrebarea este daca
se va intampla acest lucru inainte sa se strice ceva de nereparat in echilibrul
vietii pe planeta. Multi oameni se afla in punctul in care realizeaza esecul
filosofiei de viata pe care au urmat-o si incep sa caute alternativa spirituala
care echivaleaza cu o intoarcere acasa, dupa o lunga ratacire. Am fost invatati
ca trebuie sa facem mereu ceva ca sa fim fericiti, ca trebuie sa indeplinim
ceva, sa vanam ceva, sa avem ceva, un obiect, o pozitie sociala, un partener
anume, deci ca fericirea este mereu in viitor si in exterior. Aceasta conceptie
ne plaseaza intr-un provizorat permanent. Este o strategie mereu perdanta
pentru ca niciodata nu ne aduce ce dorim. Singura solutie este intoarcerea
catre interior si descoperirea satisfactiei existentiale in dimensiunea
spirituala a existentei.

- Care ar fi primul pas?

- Uneori acest prim pas il face fiinta noastra, prin declansarea unei crize
psiho-spirituale. Psihologia oficiala a tratat aceste crize drept crize psihotice,
patologice si le-a suprimat cu medicamente dure, sub diagnostice neclare, dar
in realitate, fiinta noastra interioara declansa un mecanism de auto-vindecare,
de auto-reglare in fata unei situatii in care lumea interioara ajungea sa fie in
divergenta cu restul universului. Acum, intreaga umanitate se afla intr-o stare
de urgenta spirituala care pune sub semnul intrebarii o intreaga perspectiva
asupra vietii si descopera ca modul materialist de a vedea lumea nu este
suficient. Asa se explica intoarcerea catre meditatie, catre spiritualitate, catre
credinta, catre medicina naturista si holistica, interesul imens pentru
psihologia transpersonala. Omenirea pare ca face singura acest pas. Pentru
fiecare dintre noi vine timpul sa privim in interior cu onestitate, atunci cand
simtim "criza". Criza este semnul transformarii, ceva trebuie sa moara, pentru
ca apoi sa renasca. La nivelul unei persoane, dar si la nivelul intregii
umanitati.

- Vorbiti despre transformarea umanitatii ca despre o chestiune de timp. Ce

crede despre anul 2012 un cercetator al Constiintei ca Stanislav Grof?

- Este un subiect care ma pasioneaza pentru ca orice profetie are legatura cu o

stare de constiinta extinsa. Au existat dintotdeauna mijloace pentru ca
profetii, samanii, preotii, misticii sa intre in asemenea stari. Toate sistemele
mistice ale planetei vorbesc despre aceeasi realitate. Asa se face ca profetiile
tuturor continentelor despre "sfarsitul timpurilor" sunt aceleasi, inclusiv in
crestinism, unde "apocalipsa", etimologic, inseamna nu sfarsit, ci "ridicarea
valului". Profetiile mayase sunt remarcabile, nu pentru ca spun ceva nou, ci
pentru extraordinara precizie a sistemului lor astronomic si astrologic,
calculat pe miliarde de ani inapoi in timp, dar care se opresc pe o anumita
data a anului 2012. Faptul ca misticii lumii, separati de mii de kilometri si
uneori de mii de ani in timp, vad aceleasi lucruri in incursiunile lor
spirituale, este deja extrem de interesant pentru un cercetator al constiintei ca
mine. Dar cand descoperi ca de fapt, un intreg calendar intins pe milioane de
ani este de fapt un algoritm de evolutie al Constiintei, vazut ca esenta a
universului, acest lucru este senzational. Nu incape nici o indoiala.
Cunoasterea mayasa despre natura universului, a constiintei si a timpului
depaseste cunoasterea stiintifica de azi. La acea data astronomica precisa, la
care se trece intr-un nou ciclu galactic si cosmic, mayasii vorbesc despre
sfarsitul timpului. Dar timpul, asa cum incepem sa ne dam si noi seama
astazi, este creatia Constiintei. Sfarsitul timpului este, dupa parerea mea,
sfarsitul unui tip de perceptie, sfarsitul unei lumi asa cum o cunoastem noi: o
lume a violentei si a lacomiei, egotica, corupta, sfasiata de conflicte.
 
            Dupa parerea mea, mayasii vorbesc deci despre un proces de
moarte/renastere, o transformare interioara masiva a umanitatii,
dincolo de care timpul liniar nu mai exista, asa cum nu exista in starile
de constiinta extinsa, sau in relatarile marilor mistici. Pentru mine, cel
mai important argument provine din propriile mele cercetari. Foarte pe
scurt, am constatat ca starile prin care trece constiinta omeneasca sunt
legate in mod sincronic de evenimentele cosmice. Am lucrat cu experti
in domeniu si am ajuns la concluzia ca evenimentele interioare si cele
cosmice se reflecta total intre ele. Relatia intre Univers si Constiinta
este o ecuatie. Universul este Constiinta. Evenimentele astronomice
sunt intr-o relatie profunda cu evenimentele interioare ale constiintei
omenesti individuale si colective, astfel ca, pentru mine, cu elementele
pe care le am, nu incape nici un dubiu ca schimbarile majore au
inceput deja si ca lumea acestui secol va fi spirituala sau nu.

Exclusivitate "Formula AS"