Sunteți pe pagina 1din 1

Temele si motivele simboliste din aceasta poezie, publicata in volumul "Plumb", se

identifica usor: orasul parasit, cu plopi singuratici, simboluri ale solitudinii, sporind
sentimentul de insingurare, rarefierea cadrului, in care apar siluete incerte sau multimi
indistincte, apoi fantome navalind pe campuri, predilectia pentru o anumita culoare, in
cazul de fata violetul, dominanta, proiectata asupra peisajului, a multimii, semnificand
decadenta, amurgul, vazut ca un sfarsit de lume. o viziune bacoviana preexpresionista
asupra declinului omenirii. Dupa cum se stie, pentru expresionisti, lumea, saturata de
tehnica, se indreapta spre un sfarsit, spre un "Menschheitsdammerung" (amurg al
oamenilor), comparabil cu amurgul zeilor din mitologiile germanice. O alta imagine
simbolista este aceea a monotoniei orasului, vazut intr-o singura tusa cromatica, populat
de o lume lenesa, sortita pieirii, din cauza absentei idealului. Burgul sau cetatea se
defineste, astfel, ca un spatiu inchis, un veritabil cnclosurc, unde toate evenimentele sunt
prestabilite, intr-o monotonie de neinvins. "Multimea toata" constituie o masa amorfa,
Iara intentii de inaltare spirituala, supusa efemeritatii. Toamna este un anotimp frecventat
asiduu de poetii simbolisti, generator de astenie existentiala, de nevroza si spleen.
Tendinta de evaziune din acest spatiu limitat se manifesta prin prezenta singulara a unui
turn, ce deschide parca spatiul, il largeste, orientandu-1 catre misterele unui orizont
fantomatic. Fantomele se inscriu intr-o alta tema simbolista, putand deschide calea catre
spatiile onirice, catre visare. De aici, dintr-un spatiu recuperat prin imersiune in timp,
vor aparea "voievozi cu plete" si "strabuni in palcuri violete", posibila sugestie a unei
Judecati de Apoi, a unei apocalipse inevitabile. z7r8217zf13xqi
Se observa ca poezia are ca refren doua versuri cu valoare simbol: "Orasul tot e violet.//
Amurg de toamna violet...", creand o imagine suprareala. onirica, invaluita de un fundal
monocromatic, simbolizand un moment final, apocaliptic, sens amplificat de al doilea
vers. "Amurg de toamna violet", reluat cu insistenta in toata poezia. Culoarea violeta,
alaturi de alb si de negru, semnifica extinctia finala, in sens mai larg chiar dezagregarea
materiei. Toamna completeaza declinul lumii, prin inscrierea ei pe o panta descendenta,
caracteristica acestui anotimp aneantizator. Prin urmare, emfaza poetica sugerata de
refrenul de mai sus exprima ideea universala de sfarsit apropiat, de funda! in care se
pregateste un Armageddon inevitabil, imagine existenta si la Ion Minulescu in
"Romanta celor trei corabii": "Si-n urma lor ramase portul,/ Mai trist ca muntele
Golgotei, insangerat de-un asfintit".
Bacovia stabileste analogii profunde intre elementele naturii si starile afective create de
spatiul poetic, bazandu-se pe intuitia metafizica a analogiei universale. Corespondente
se creeaza intre simboluri si natura, un fel de halou afectiv ce completeaza imaginea
poetica. In "Amurg violet", corespondente sunt violetul obsedant si sfarsitul apropiat al
lumii, generat de aceasta "lume lenesa", decadenta, cat si ideea de moarte si anotimpul
simbolic al stingerii naturii, "toamna violeta".