Mur en pierre

Consolider la fondation par extérieur

avec des injéctions de béton

Drainage - pierres

Fondation
 Fondation Copilăria la români
Autor: CRISTINA DIAC
1 iunie 2008
Twitter
Facebook
 Email
Imprimă
Despre copiii şi copilăria de altădată am vorbit cu domnul Adrian Majuru, autor al cărţii
“Copilăria la români. Schiţe şi tablouri cu prunci, şcolari şi adolescenţi”, apărută la Editura
Compania.

Despre copiii şi copilăria de altădată am vorbit cu domnul Adrian Majuru, autor al cărţii
“Copilăria la români. Schiţe şi tablouri cu prunci, şcolari şi adolescenţi”, apărută la Editura
Compania.

► Jurnalul Naţional: Cînd apare în societatea românească preocuparea pentru copil şi

drepturile sale?

Adrian Majuru: Preocuparea faţă de copii, recunoaşterea şi respectarea drepturilor lor sînt
prezente încă din vremea pravilelor medievale. Cel puţin pentru Muntenia, Pravila de la
Govora şi Îndreptarea Legii conţineau glave (capitole) referitoare la obligaţiile părinţilor faţă
de copiii lor, dar şi la obligaţiile copiilor deveniţi adulţi faţă de părinţii lor bătrîni. Existau şi
pedepse pentru părinţii care-şi neglijau copiii. Trimiterea lor la cerşit şi împingerea către
preacurvie erau aspru pedepsite. Tatăl sau fratele mai mare care-şi obliga fiica sau sora să se
prostitueze era pedepsit prin decapitare. Dacă mama făcea acest lucru era iertată doar dacă
era văduvă şi neputincioasă şi dovedea că sărăcia a împins-o către această afacere murdară.
De asemenea, existau pedepse şi pentru copiii care nu-şi respectau părinţii sau nu îi
întreţineau la batrîneţe. Pînă la mijlocul secolului al XIX-lea, copiii neascultători, în general
adolescenţi, erau închişi vremelnic prin mănăstiri pe cheltuiala părinţilor. Chiar şi Principele
Carol, viitorul Rege Carol al II-lea, a primit o astfel de pedeapsă după desfacerea căsătoriei
sale cu Zizi Lambrino. Privind protecţia copilului, avem la 1883 societatea “Obolul”, ce se
ocupa de copiii săraci, care nu puteau fi crescuţi de părinţii lor. Societatea nu avea un adăpost
al ei, ci întreţinea copiii pînă la 14 ani. Fondurile proveneau din cotizaţii, chete, serbări. Abia
la 1910 se fiinţa “Societatea de Pediatrie şi protecţiune a primei copilării” de către profesorul
N. Thomescu, lui datorindu-i-se şi prima consultaţie de copii făcută la Spitalul de Copii din
Bucureşti, consultaţie care nu a fost viabilă, din cauza lipsei de mijloace şi de condiţiuni
prielnice. Societatea românească, din perspectiva preocupării pentru copil şi drepturile sale, a
preluat şi adaptat destul de tîrziu reglementările moderne în domeniu. Abia în timpul domniei
lui Cuza prin noul Cod Civil, copilul din flori capătă drepturi egale cu ale copilului născut în
interiorul căsătoriei.
“Grădini de copii”

► Cînd apar grădiniţele şi ce răspîndire au avut ele pînă la al doilea război mondial?

Prima creşă din Bucureşti a fost înfiinţată în 1892, de Manufactura de Tutun, unde
lucrătoresele puteau lăsa copiii pe timpul programului. În 1897 era fiinţat “Leagănul Sf.
Ecaterina”, creşă pentru creşterea copiilor nou-născuţi, săraci, pînă la 3 ani. Ei erau primiţi cu
mama lor, care îşi lua obligaţia de a alăpta şi un alt copil. Cea mai veche grădină de copii din
Bucureşti este cea din Strada Puţul-cu-Plopi, instituită de o asociaţiune de dame filantropice
în anul 1873, înzestrată de Fr. Hötsch cu o casă în anul 1875, trecută în anul 1896 în
administraţiunea comunităţii luterane şi condusă de diaconise; avea cantină şcolară şi era
frecventată de 125 de copii. Apoi vine şcoala Froebeliană a Societăţii pentru Învăţătura
Poporului Român, creată de Barbu Constatinescu, împreună cu Societatea Română pentru
Grădini de Copii din Bucureşti în anul 1881, aşezată la început în localul de la Sf. Ecaterina
al Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român, apoi în localul propriu din Strada Eroului,
sub administraţia Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român şi subvenţionată de Primărie
şi de administraţia Aşezămintelor “Domniţa Bălaşa”; grădina de copii de la Gara de Nord,
deschisă în anul 1889, pentru copii lucrătorilor din atelierele gării; grădina de copii fundată în
anul 1890 de Luisa I. Nemţu; Şcoala Froebeliană a călugăriţelor Institutului catolic Sfînta
Maria şi mai multe şcoli froebeliane israelite. Dr Felix recunoaşte faptul că, la vremea sa,
grădiniţelor de copii nu li s-a oferit atenţia legislativă. Reglementarea lor a fost propusă de
Spiru Haret şi Dimitrie Sturza în proiectul de lege şcolară din anul 1886 sau de Petru Poni în
proiectul său din 1891, pentru ca apoi să figureze în legea asupra învăţămîntului primar şi
normal primar din anul 1896. Doar Regulamentul şcolilor private din anul 1896 se ocupă mai
pe larg de grădina de copii, o defineşte ca stabiliment de primă educaţiune, în care copiii de
ambele sexe primesc în comun îngrijirile reclamate de dezvoltarea lor fizică, intelectuală şi
morală. Pe teritoriul vechiului regat al României, la sfîrşitul secolului al XIX-lea, au
funcţionat 27 de grădiniţe de copii cu 861 elevi, iar în anul şcolar 1899-1900, 28 cu 866 de
copii. În primii zece ani ai secolului al XX-lea, societatea românească simţea nevoia
reglementării oficiale, pentru toţi copiii României, a şansei de a absolvi cei doi-trei ani
pregătitori şcolii. Prima reglementare pentru grădiniţe a fost în Legea şcoalelor de copii mici
din 12 iunie 1909, iar mai tîrziu, la 5 noiembrie 1910, era publicat în Monitorul Oficial,
Regulamentul pentru administrarea interioară a şcoalelor de copii mici (grădini de copii
mici). Potrivit acestei “reglementări”, învăţămîntul preşcolar era gratuit, primindu-se copii de
ambele sexe de la vîrsta de 4 ani împliniţi pînă la 7 ani sau pînă la înscrierea în clasele
primare. Frecventarea grădinilor de copii era obligatorie pentru copii de 6 ani. Înscrierile se
făceau în august, dosarul cuprinzînd actul de naştere şi de vaccinare. Din nefericire, în
privinţa copiilor infirmi, adică: idioţi, surdomuţi şi orbi, precum şi cei bolnavi de boli
contagioase, nu puteau fi primiţi în grădiniţe. Se recomanda totuşi ca refuzul lor să se facă
însă cu cea mai mare blîndeţe.

► Ce variante stăteau la dispoziţia unui părinte din mediul urban care dorea să-şi dea copilul
la şcoală? Dar din mediul rural?

În satele româneşti primele patru clase primare erau finalizate cu destule sincope, cauzate de
lucrul cîmpului. Părinţii, din rapoartele învăţătorilor de la 1906, nu vedeau cu ochi buni
şcoala şi educaţia, deoarece aveau nevoie de copiii lor la treburile gospodăriei. Aceasta era
prioritatea. În mediul urban, inclusiv cel provincial, priorităţile unei familii erau mult diferite.
Meseriile liberale presupuneau dobîndirea unor cunoştinte tehnice, cît mai variate. La oraş
existau şcolile de arte şi meserii, care pregăteau de la strungari şi electricieni la institutoare şi
croitorese. Apoi, cel puţin pentru Muntenia, exista şi Eforia şcolilor Civile, o instituţie alta
decît ministerul de resort, care patrona o serie de şcoli şi oferea burse elevilor cu rezultate
bune,dar care proveneau din medii sociale paupere. Din mediul rural, pînă în anii ’20, puţini
copii ajungeau la gimnaziu, la oraş, într-un internat. De obicei, copiii primarului,
învăţătorului, notarului, preotului sau ai unor gospodari mai înstăriţi. După primul război
mondial a început o politică de stat, pentru a oferi mai multe şanse de pregătire superioară
copiilor veniţi din satele României.

Joaca pe maidan

► Copiii de astăzi aproape că nu mai concep lumea fără calculator, internet, mp3 player,
McDonald’s. Cum îşi putea petrece timpul liber un copil de la începutul secolului al XX-lea?

Precum şi astăzi, în funcţie de posibilităţile mediului social în care se naşte şi în funcţie de

alternativele pe care i le oferă societatea. Pentru cei din mediul rural, în mare parte, nu exista
timp liber. Exceptînd sărbătorile comunităţii şi cele prilejuite de aniversările familiei. Timpul
liber, aşa cum îl ştim, aparţine oraşului, mediului urban. A existat însă un numitor comun
pentru majoritatea copiilor care s-au născut în acest secol al XX-lea: maidanul. Copiii
periferiilor de la 1900 foloseau maidanul pentru jocul lor preferat numit “Cavalerul refuzat”,
aşa cum, după 80 de ani, maidanele dintre blocuri erau căutate pentru alte jocuri precum
“lapte-gros”.

► V-ar fi plăcut să fiţi copil în perioada despre care scrieţi?

Se spune că în Balcani “nu-i întrece nimeni pe îngeri la iuţeală” De ce i-ar păsa unui “înger”
unde se naşte? Chiar dacă destinul este locul şi momentul în care te naşti. Asta afli mult mai
tîrziu. Cînd te descoperi trăind în această sintagmă ai trecut de pragul maturităţii. Aşadar,
indiferent de copilăria consumată în istorie, trezirea la realitate este similară pretutindeni.
Este suficient să te bucuri de copilăria hărăzită fără să o mai jinduieşti pe a altuia.

Introducere in educatia Montessori

La inceputul anilor 1900, dr. Maria Montessori a

elaborat aceasta metoda educationala, pe baza
observatiilor sale stiintifice asupra
comportamentului copiilor. Avand cunostinte
solide in materie de pedagogie, antropologie si
psihiatrie, ea a dezvoltat ideea ca fiecare copil
se naste cu un potential unic ce trebuie
valorificat, copilul nefiind doar un “vas gol” care
asteapta sa fie umplut. Astfel a luat fiinta o
metoda de auto-educatie si dezvoltare care se
bucura de recunoastere in toata lumea.
Am fost intrebata de ce fac activitati Montessori
cu cel mic. La ce ii ajuta si ce urmaresc cu ele.
E greu de explicat pentru cineva care aude
pentru prima data despre aceasta metoda de
invatare.

Pot spune ca personal am citit destul de mult

despre modalitatea de predare Montessori, m-
au fascinat initial materialele folosite, felul cum
sunt prezentate.
Am urmarit, si inca o fac, multe mame ce aplica
acasa aceasta metoda si rezultatele obtinute in
timp mi-au placut.
Este usor sa gasesti materiale exemplificative
pentru cineva care se descurca cat de cat in
limba engleza sunt zeci de site-uri, tutoriale,
bloguri ale mamelor, educatoarelor , toate apar
la o simpla cautare cu google.
De ce aplic ?

In primul rand deoarece piticul meu de 2 ani a

raspuns foarte bine pana acum la aceasta
modalitate de invatare. Ii place, a acumulat
destul de multe cunostinte, si-a dezvoltat
indemanarea , atentia si ceea ce este cel mai
important isi aduce singur la masuta de lucru
materialele semn clar ca acestea il incanta..

Copiii in educatia Montessori sunt incurajati sa

lucreze independent, fiecare in ritmul lui, pe
principiul „Ajuta-ma sa ma descurc singur”.
Educatorul Montessori lucreaza individual cu
fiecare copil, il ghideaza pornind de la interesul
si potentialul fiecaruia si intervine doar atunci
cand copilul are nevoie de directionare.

Rolul educatorului/parintelui este de a face

legatura copilului cu fiecare material in parte, de
a transmite prin miscari logice scopul inteligent
al fiecarei activitati. Urmeaza apoi randul
copilului de a experimenta activitatea si de a o
repeta de cate ori simte nevoia. Mediul pregatit
invita la repetitie, concentrarea atentiei,
independenta si buna dispozitie. Materialele
speciale permit copilului sa aleaga acele
activitati care ii incita interesul personal.

Sub indrumarea educatorului/ parintelui copilul

acumuleaza cunostinte, facand propriile lor
descoperiri, fiind astfel cultivate concentrarea,
motivatia, autodisciplina si dragostea pentru a
invata. Concentrarea atentiei asupra unei
activitati, insotita de repetitie, este momentul
cheie in cresterea interioara a fiintei umane.
Perioada de lucru individual este o oportunitate
excelenta pentru copil sa isi cultive importante
abilitati de dezvoltare. Timp de 20 de minute
pentru cei mai mici sub 4 ani si 1-2 ore pentru
cei mari, copiii isi aleg activitati din cele 5 arii de
dezvoltare.

Montessori se bazeaza pe rezultatele cercetarii

intreprinse de Maria Montessori care a definit o
filosofie a dezvoltarii umane. Aceasta a fost
scanteia care a determinat, mai tarziu, influente
importante in abordarile curriculare din
invatamantul Montessorian din intreaga lume.
Ariile de dezvoltare Montessori sunt o abordare
integrata a mai multor domenii, existand
legaturi intre disciplinele studiate: studii ale
universului fizic, lumea naturii, experienta
omului. in acest fel, o lectie duce la multe altele,
fiind un program de invatare individuala.

„Deprinderi de viata practica - practical life este,

intr-o mare masura, intrarea in curriculum-ul
Montessori deoarece stabileste baza pentru
toate celelalte lucruri de realizat. Aceasta arie a
fost conceputa pentru a-i invata pe copii
deprinderile de viata zilnica. Invatarea pe
exemple concrete din viata reala a unor
activitati, favorizeaza dezvoltarea
independentei, a increderii in sine, a deprinderii
de a pastra ordinea la locul de munca si de
odihna, coordonarea si concentrarea. In cadrul
acestei arii curriculare exista patru grupe
distincte de exercitii:
-ingrijirea personala;
-ingrijirea mediului inconjurator;
-Dezvoltarea relatiilor sociale;- coordonarea si
armonia miscarii corporale.

„Deprinderile zilnice din viata practica urmaresc

formarea unui individ independent si autonom.
Sunt activitati care, prin miscari repetitive, duc
la o rafinare a coordonarii, la autodisciplina,
precum si la o capacitate crescuta de
concentrare.

„Dezvoltare senzoriala - sensorial education

contine materiale specifice care sa-i ajute pe
copiii in rafinarea experientelor de observare,
ascultarea sunetelor, de atingere, de rafinarea a
gustului si a mirosului. Cu ajutorul exercitiilor
senzoriale copilul poate sa distinga, sa
ordoneze, sa clasifice si sa descrie impresii
senzoriale legate de lungime, inaltime,
temperatura, greutate, culoare, miros.
Exercitiile senzoriale si de manipulare sunt nu
numai un ajutor pentru dezvoltarea si
maturizarea organelor de simt (ochi, urechi,
nas, limba si piele), dar si un punct de pornire
pentru cresterea potentialului intelectual al
copilului.

Aceste exercitii reprezinta provocari

semnificative care ii fascineaza pe copii. Acestia
invata mai usor: matematica - senzo –
matematica, structura limbii - senzo –
gramatica, notiunile de stiinta. Exercitiile
senzoriale dau sens perceptiilor si dezvolta
gandirea copiilor (analiza,sinteza, clasificare,
generalizare). Sprijinirea copiilor pentru a
compara si a clasifica reprezinta puncte
importante in stimularea senzoriala si
intelectuala. Mintea trebuie sa judece, sa
compare, sa clasifice si sa traga concluzii.
Experienta cu materialele senzoriale reprezinta
pentru copii primul pas in intelegerea
conceptelor abstracte invatate.

„Matematica” a fost privita de Maria Montessori

ca fiind un proces mental natural care incepe de
la un nivel concret si progreseaza catre un nivel
abstract, fiecare copil avand un spirit matematic
innascut. Scopul utilizarii materialelor de
matematica in primii ani este de a pune bazele
pentru dezvoltarea cognitiva si pentru a pregati
tranzitia treptata spre gandirea abstracta.

Materialele matematice, specifice in educatia

Montessori dau oportunitatea copilului sa traga
singur concluzii si concepte matematice prin
observare , sortare, asociere , sa inainteze
singur prin joc, cu usurinta, de la o notiune la
alta.

Limba si comunicare” este o abordare integrata

care combina fonetica si notiunile de vocabular
cu notiunile de gramatica si de studiere a
textului literar. In domeniul lingvistic, exista o
mare varietate de materiale de lectura, de
pregatire, de analiza fonetica, de intelegere a
sensurilor cuvintelor, materiale pentru
dezvoltarea capacitatilor de receptare a
mesajului oral si scris. Dezvoltarea limbajului
este o preocupare a intregii pedagogii
Montessori.
In Metoda Montessori, scrisul precede lectura
textului, faza sensibila pentru scris aparand la
varsta de 4 - 5 ani.

Stiinte este cea de a cincea ramura si este

cadrul general pentru studierea tuturor
celorlalte discipline din ariile curriculare
Montessori, fiind ideea centrala in jurul careia se
dezvolta si in care sunt incluse toate domeniile
de cunoastere. Include notiuni de istorie,
geografie, botanica, zoologie, chimie, fizica,
astronomie, geologie, antropologie, muzica, arte
plastice, educatie civica. Curriculum-ul de
„Educatie cosmica se axeaza pe studierea a
doua componente, evolutia naturii si evolutia
omului si a culturii.
Care sunt rezultatele Metodei Montessori?
In urma Metodei Montessori, copiii pot atinge
performante educationale mult peste nivelul
mediu formate cu ajutorul jocului si intr-un mod
distractiv. Ei vor fi capabili sa primeasca cu
placere si cu interes sarcinile scolare chiar si sa-
si asume alte sarcini. S-a dovedit faptul ca se
formeaza caracterul, formarea acestuia fiind la
fel de importanta ca si formarea
academica.Copiii isi dezvolta o atitudine pozitiva
fata de scoala si de invatare si un
comportament social placut, calm si dezinhibat.
Se dezvolta o curiozitate statornica si
concentrare, initiativa si perseverenta, incredere
in sine, simtul ordinii, abilitatea de a lua decizii,
simtul responsabilitatii , deprinderi de
autocontrol si autodisciplina.

Articol trimis de laucos

Sursa : blogul sau personal

"Introducere in educatia Montessori" | cont nou | 4 comentarii

reimprospatare
Prag
Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
Re: Introducere in educatia Montessori
18.03.10 08:18: ecofox
Educatia Montessori are avantajele ei, copilul meu frecventeaza gradinita de profil din
Timisoara si sunt multumita de aceasta metoda! Din pacate conditiile asigurate copiilor in
gradinita lasa mult de dorit, aici ma refer la alimentatie, norme de igiena si prevenirea
bolilor infectocontagioase! Copiilor in crestere trebuie sa le asiguri un regim alimentar
consistent si variat, din pacate la Montessori au un regim alimentar care este bazat pe
fainoase si dulciuri cu carne de 2 ori pe saptamana (uneori chiar doar o data). Copilul
meu, dupa jumatate de an de frecventare a gradinitei este anemic si la solicitarea mea de
a primi un regim mai echilibrat mi s-a raspuns ca acesta este meniul pe care ei il ofera de
doi ani si nu au de gand sa-l schimbe. De cand am avut discutia cel putin au avut
bunavointa sa scoata mancarea de gen langosi, gogosi sau clatite (servite ca fel principal
la masa de pranz!!!) si ciocolata (servita ca desert la gustarea de dupa amiaza) din meniu.
Metoda Montessori este ok din punctul meu de vedere, dar maxima lui Juvenal - care a
trait cu mult inainte de dr. Montessori: O minte sanatoasa intr-un corp sanatos nu face
parte din aceasta metoda! ...
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

Re: Introducere in educatia Montessori

..18.03.10: adana_
Voi cauta referinte, dar Maria Montessori in mod clar vorbeste despre ceea ce mancam si
vorbeste despre faptul ca lipsa de educatie a simturilor, aici cel gustativ, permite oamenilor
sa manance tot felul de mancaruri nesanatoase, ne-naturale. Filosofia montessori nu este
doar despre cum sa invete copiii lucruri, ci despre cum sa traiesti frumos, este despre un
mod aproape estetic de a trai totul, despre gesturi frumoase, despre placerea si sensul de a
 face lucruri.Nemultumirile despre care vorbesti nu au legatura cu sistemul montessori, ci
despre cum gandesc niste oameni anume sa-si conduca afacerea, poate

Re: Introducere in educatia Montessori

19.03.10 22:27: iriss
Foarte interesant articolul si prezentarea. As vrea sa stiu care sunt gradinitele care
respecta aceasta metodologie, in Bucuresti.Daca puteti sa ne dati si blogul dvs, sa studiez
mai multe informatii.Va multumesc anticipat.
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

Re: Introducere in educatia Montessori

16.07.10 17:44: lidia_new http://yahoo
de la ce varsta se incepe educatia Montessori?as dori si eu blogul dv,sa fie un inceput :)
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te