Tipuri de ecuaţii diferenţiale de ordinul 1 (I)

Ecuaţii cu variabile separabile Rezolvare: - se separă variabilele de o parte şi de alta a egalului

y′ 
y′ = f ( x ) g ( y ) ⇔ = f ( x )
 y ′ = f ( x) g ( y ) g ( y)  dy 1 dy dy
 ⇒ ⋅ = f ( x) ⇔ = f ( x)dx ⇔ ∫ = ∫ f(x)dx
M ( x) N ( y )dx + P( x )Q ( y )dy = 0 dy  dx g ( y ) g ( y) g(y)
y′ =
dx 
Ecuaţii omogene y
Rezolvare: Notăm = t ⇒ y = tx ⇔ dy = t ⋅ dx + x ⋅ dt
 y x
 y′ = f  
 x  y  y
y ′ = f   ⇔ dy = f  dx ⇒ x ⋅ dt + t ⋅ dx = f (t )dx ⇔ [t − f (t )]dx + x ⋅ dt = 0
M ( x, y )dx + N ( x, y )dy = 0
 x x
M,N = funcţii omogene de grad k [t − f (t )]dx + x ⋅ dt = 0 este o ecuaţie cu variabile separabile
ax + by + c = 0
Rezolvare: I  este sistem cu soluţia unică ( x0 , y 0 )
a1 x + b1 y + c1 = 0
Ecuaţii reductibile la omogene  x = x 0 + x1  y1 = y1 ( x )
Se face schimbare de variabilă si de funcţie:  ⇒
 y = y 0 + y1  y1′ = y ′
Ecuaţia devine ecuaţie omogenă.
 ax + by + c 
y ′ = f   ax + by + c = 0
 a1 x + b1 y + c1  II  este sistem incompatibil
a1 x + b1 y + c1 = 0
z′ − a
Se face schimbare de funcţie: z = ax + by ⇒ z = z ( x) ⇒ z ′ = a + by ′ ⇒ y ′ =
b
Ecuaţia devine ecuaţie cu variabile separabile în z(x)

Pagina 1
 Rezolvare I:
x x x x
∫x0 a ( x )⋅ dx ∫x0 a ( x )⋅dx ∫x0 a ( x )⋅ dx ∫x0 a ( x )⋅ dx
y′ + a( x ) ⋅ y = b( x) | ⋅e ⇒ y′ ⋅ e + y ⋅ a( x) ⋅ e = b( x ) ⋅ e ⇔
x x x x x
d  ∫ a ( x )⋅ dx  ∫ a ( x )⋅ dx x ∫ a ( x )⋅ dx ∫ a ( x )⋅ dx x ∫ a ( x )⋅ dx
⇔  y ( x) ⋅ e x0  = b( x ) ⋅ e x0 | ⋅∫ ⇒ y ( x ) ⋅ e x0 − y ( x0 ) ⋅ e x0 = ∫ b( x) ⋅ e x0 ⇒
dx  x0 x0

x x
 x ∫ a ( x )⋅ dx  − ∫x0 a ( x )⋅dx
⇒ y ( x) =  y0 + ∫ b( x) ⋅ e x0 ⋅e
x0
Ecuaţii liniare  
Rezolvarea II: Metoda variaţiei constantelor (Lagrange)

y ′ + a( x) ⋅ y = b( x) Pasul 1: se asociază ecuaţiei liniare ecuaţia omogenă: y′ + a( x) ⋅ y = 0 , ec cu variabilele separabile

x
(a,b funcţii continue) dy x x y( x) x − ∫ a(x) ⋅dx
y′ + a( x ) ⋅ y = 0 ⇔ ∫ = −∫ a ( x) ⋅ dx ⇒ ln = − ∫ a( x ) ⋅ dx ⇒ yo ( x) = y0 ⋅ e x 0 sol
x0 y x0 y0 x0

generală

Pasul 2: se determină o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene prin metoda variaţiei constantei lui
x
 − ∫ a(x) ⋅dx 
x0

Lagrange  y′p ( x) = c( x ) ⋅ e  şi se determină c(x) astfel încât ea să verifice ecuaţia.

 
x x
x − ∫ a(x) ⋅dx − ∫ a(x) ⋅dx  x
− ∫ a(x)⋅ dx x0 x0
 x − ∫ a(x) ⋅dx
x0 y ′ = c ′( x ) ⋅ e − c ( x ) ⋅ a ( x ) ⋅ e x0
y p = c (x ) ⋅ e ⇒ p + ct
 ⇒ c( x) = ∫x b( x) ⋅ e
0
′
y + a ( x ) ⋅ y = b( x ) 

y ( x) = yo ( x) + y p ( x ) → soluţia generală a ecuaţiei omogene

y′ 1
Ecuaţii Bernoulli Rezolvare: y ′ + a( x) ⋅ y = b( x) ⋅ y α : y α ⇒ α
+ a ( x) ⋅ α −1 = b( x)
y y
y ′ + a( x) ⋅ y = b( x ) ⋅ y α , α ≠ 0,1 1 y′
Notăm z ( x ) = α −1
(schimbare de funcţie) ⇒ z ′( x) = −(α − 1) ⋅
y ( x) yα

⇒ z ′ + (1 − α ) ⋅ a ( x) ⋅ z = (1 − α ) ⋅ b( x ) → ecuaţie liniară in z

Pagina 2
 Ecuaţii Riccati
y ′ + a( x) ⋅ y + b( x) ⋅ y 2 = c( x)
c( x) = 0 ⇒ Ec Bernoulli cu α = 2
 y ′( x ) = z ′( x ) + y1′ ( x) ⇒ z ′( x) + y1′ ( x ) + a ( x ) ⋅ z ( x) + a ( x) ⋅ y1 ( x ) + b( x)[z( x) + y1 ( x )] = c ( x ) ⇔
b( x ) = 0 ⇒ Ecuaţie liniară
Rezolvare: dacă se cunoaşte o soluţie particulară a ecuaţiei (y1(x)), atunci y(x)=z(x)+y1(x) transformă
ecuaţia într-o ecuaţie Bernoulli astfel:
2
⇔ z ′( x ) + [a ( x ) + 2 ⋅ b( x) ⋅ y1 ( x)] ⋅ z ( x ) + b( x) ⋅ z 2 ( x) + y1′ ( x) + a ( x) ⋅ y1 ( x ) + b( x) ⋅ y12 ( x ) = c( x) ⇔
{ } [ ]
1
z ′( x) + [a( x) + 2 ⋅ b( x) ⋅ y ( x)] ⋅ z ( x ) + b( x ) ⋅ z 2 ( x ) = 0 → Ecuaţie Bernoulli cu α=2

Ecuaţii cu diferenţiale totale dU = M ( x, y ) ⋅ dx + N ( x, y ) ⋅ dy 

M ( x, y )dx + N ( x, y )dy = 0; M , N ∈ C 1 ( D ) ∂M ∂N 2 
Rezolvare : = ⇔ ∃U : D → R de clasă C aî ∂U ∂U ⇒
∂y ∂x dU = ⋅ dx + ⋅ dy 
∂M ∂N ∂x ∂y 
=
∂y ∂x  ∂U
 ∂x = M ( x, y )
 ∂U Ecuaţia devine dU = 0 ⇒ soluţia ecuaţiei este U=constant.
 = N ( x, y )
 ∂y

Rezolvare: caut λ ( x, y ) aî ecuaţia înmulţită cu λ ( x, y ) să devină cu devină cu diferenţiale totale

Ecuaţii care se rezolva cu metoda ∂ ∂
factorului integrând λ ( x, y ) ⋅ M ( x, y ) ⋅ dx + λ ( x, y ) ⋅ N ( x, y ) ⋅ dy = 0 ⇒ λ = ? aî (λ ⋅ M ) = (λ ⋅ N ) ⇔
∂y ∂x
 ∂M ∂N  ∂λ ∂λ
λ  −  + M −N = 0 → ec cu derivate parţiale ⇒
 ∂y ∂x  ∂y ∂x
M ( x, y ) ⋅ dx + N ( x, y ) ⋅ dy = 0 ∂λ M ∂λ N ∂N ∂M ∂ ∂ ∂N ∂M
∂M ∂N ⋅ − ⋅ = − ⇔ [ln( x, y )] ⋅ M − ⋅ [ln( x, y )] ⋅ N = −
≠ ∂y λ ∂x λ ∂x ∂y ∂y ∂x ∂x ∂y
∂y ∂x d  ∂M ∂N  1  ∂M ∂N  1
I λ = λ ( x) ⇒ [ln λ ( x)] =  −  → e posibil ⇔  − este funcţie de x
dx  ∂y ∂x  N ( x, y )  ∂y ∂x  N ( x, y )
d
II λ = λ ( y) ⇒ [ln λ ( y)] =  ∂N − ∂M  1 → e posibil ⇔  ∂N − ∂M  1 este funcţie de y
dy  ∂x ∂y  M ( x, y)  ∂x ∂y  M ( x, y )

Pagina 3
 y′ = p  prima ecuaţie parametrică
Ecuaţii care nu se pot pune Rezolvare: Metoda parametrului : notăm  ⇒ y = f ( x, p ) →
y = f ( x, y ′) a soluţie
Sub forma normală
y ′ = f ( x, y ) y ′ = p ⇒ dy = p ⋅ dx
ci se vor pune sub forma : ∂f ∂f  ∂f  ∂f
y = f ( x, p) ⇒ (diferenţiere) dy = df ⇔ p ⋅ dx = dx + dp ⇒  p − dx = dp ⇒
y = f ( x, y ′) ∂x ∂p  ∂x  ∂p
x = x( p ) → a doua parametrică a soluţiei

Pagina 4
 Ecuaţii diferenţiale de ordin superior

Forme generale: I. Dacă F ( x, y ( k ) , y ( k +1) ,... y ( n ) ) = 0 , ecuaţie de ordin n

1. F ( x, y, y ′, y ′′,... y ( n) ) = 0 atunci se face schimbare de funcţie z = y ( k )
F : D → R, D ⊆ R n+ 2 domeniu se obţine o ecuaţie de ordin n-k în z = z (x )
2. F ( x, y, y ′, y ′′,... y ( n−1) )
f : D1 → R, D1 ⊆ R n+1 domeniu II. Dacă F ( y, y ′,... y ( n ) ) = 0 , adică ecuaţia de ordin n nu conţine explicit pe x
atunci locul variabilei independente poate fi luat de y ⇒  y ′ = p ( y )
dy ′ dp( y ) dp dy 
y ′′ = = = ⋅ = p′ ⋅ p  y ′′ = p ⋅ p ′
dx dx dy dx
se obţine o ecuaţie de ordin n-1 în p=p(y)
III. Dacă ecuaţia este omogenă in y , y ′,... y ( n) (înlocuind y (i ) → k ⋅ y (i ) , ∀i, ecuaţia nu se schimbă)
atunci se face schimbarea de funcţie y ′ = z ⋅ y
Ecuaţii liniare: se obţine o ecuaţie de ordin mai mic în z = z (x )
( n)
y + a1 ( x) ⋅ y ( n−1) + a 2 ( x) ⋅ y n −2 + ... + IV. Daca ecuaţia este omogenă în general (înlocuind ecuaţia nu se schimbă
 x → kx
+ a n −1 ( x) ⋅ y ′ + a n ( x) ⋅ y = b( x)  m
y → k ⋅ y
 m −1
a1 , a 2 ,..., a n şi b : I → R, continue  y′ → k ⋅ y′
 ′′ m− 2
I ⊂ R interval y → k ⋅ y ′′
y = funcţie necunoscută ........................
t
Atunci se face schimbarea – de variabilă x = e
– de funcţie y = z (t ) ⋅ e mt
se obţine o ecuaţie de ordinul II,
adică nu va conţine variabila t, deci ordinul ei poate fi scăzut

V. Ecuaţia se poate aranja astfel încât de o parte şi de alta a egalităţii să se găsească diferenţiala câte unei
funcţii

Pagina 5
 1. Ecuaţii liniare neomogene cu coeficienţi variabili : y ( n) + a1 ( x) ⋅ y ( n −1) + ... + a n −1 ( x) ⋅ y ′ + a n ( x) ⋅ y = b( x)
I. Ecuaţii omogenă ataşată cu soluţia generală yo II. Soluţie particulară a ecuaţiei neomogene yp
( n) ( n −1) Metoda variaţiei constantelor
y + a1 ( x ) ⋅ y + ... + a n −1 ( x ) ⋅ y ′ + a n ( x ) ⋅ y = 0
{y1,y2,…yn}=sistem fundamental de soluţiei ale ecuaţiei omogene
− Se cunosc n-1 soluţii: y1,y2…yn-1
− Se încearcă găsirea soluţie particulare de formă polinomială
se caută a n-a soluţie a ecuaţiei c11 ( x) y1 + c 12 (c) y 2 + ... + c 1n ( x) y n = 0
 1 1 1 1 1 1
ai (y1,y2…yn-1,yn} = sistem fundamental de soluţie c1 ( x) y1 + c 2 ( x) y 2 + ... + c n ( x) y n = 0
y1 y2 ... yn  ⇒ c1 ( x), c 2 ( x),...c n ( x)
...
y11 y 12 ... y n1 − a1 ( x ) dx c 1 ( x) y ( n −1) + ... + c 1 ( x ) y ( n −1) = b( x)
W ( x) = c1 e ∫ → Ecuaţie neomogenă  1 1 n n
... ... ... ... liniară de ordin n-1
y1( n −1) y 2( n −1) ... y n( n −1)
n n
y o = ∑ ci y i , c i ∈ R ────> y = y o + y p <──── y p = ∑ c j ( x) ⋅ y j
i =1 j =1

2. Ecuaţii liniare neomogene cu coeficienţi constanţi : y ( n) + a1 ⋅ y ( n−1) + a 2 ⋅ y ( n− 2) + ... + a n −1 ⋅ y ′ + a n ⋅ y = b( x )

I. Ecuaţia omogenă ataşată cu soluţia generală yo II. Soluţia particulară a ecuaţiei omogene yp
( n) ( n −1) ( n− 2) Se determină o soluţie particulară in funcţie de b(x)
y + a1 ⋅ y + a2 ⋅ y + ... + a n−1 ⋅ y ′ + a n ⋅ y = 0
Ecuaţia caracteristică: λn + a1 ⋅ λ n−1 + ... + a n−1 ⋅ λ + a n = 0 cu a) b( x ) = Pm ( x )e αx → y p = x s ⋅ Qm ( x ) ⋅ e αx
- rădăcini: λ1, λ2,… λm s = ordinul de multiplicitate a lui λ = α in ecuaţia caracteristică
- ordinul de multiplicitate ν1, ν2,… νm b) b( x ) = Pr ( x ) ⋅ e αx ⋅ cos β x + Qk ( x ) ⋅ e αx ⋅ sin β x
pentru fiecare rădăcină se asociază o funcţie, formându-se un sistem y p = x s ⋅ [Tm ( x ) ⋅ e αx ⋅ cos β x + U m ( x) ⋅ e αx ⋅ sin β x ], m = max{r , k}
fundamental de soluţii pentru ecuaţia omogenă
λ x λ x λ x ν −1 λ x s = ordinul de multiplicitate a lui λ=α±iβ în ecuaţia caracteristică
λ j ∈ ℜ → e j , x ⋅ e j , x 2 ⋅ e j ,...x j ⋅ e j c) b(x)=ba)(x)+bb)(x) de tipul a) şi b)
λ = α k + i ⋅ β k → e α k x ⋅ cos β k x,..., xυ k −1 ⋅ e α k x ⋅ cos β k x yp= y1p+y2p
λk ∈ C \ ℜ →  k
λ k = α k − i ⋅ β k → eα k x ⋅ sin β k x,..., x υk −1 ⋅ e α k x ⋅ sin β k x
n
y o = ∑ ci y i (k ), ci ∈ R ────> y = y o + y p <──── y p
i =1

Pagina 6