Criminalistica

Creatie a experientei generalizate a organelor de urmarire penala, justificata

de ratiuni de ordin practic, prezentarea pentru recunoastere reprezinta acea
activitate prin mijlocirea careia persoane, animale, cadavre, obiecte, fotografii ale
acestora, aflate intr-un anumit raport cu infractiunea comisa, sunt infatisate unor
persoane – victima, martor, invinuit, sau inculpat - in scopul de a stabili daca
acestea sunt cele percepute in conditiile savirsirii infractiunii, sau in orice alte
imprejurari.
Depozitiile martorilor se formeaza treptat, presupunind trei faze succesive:
receptia – faza in care martorul, prin mijlocirea organelor de simt, percepe fapte
legate de infractiunea savirsita -, memorarea, adica evaluarea si stocarea faptelor
percepute, si reproducerea acestora prin comunicarea lor orala sau in forma scrisa
organului judiciar.
Organul judiciar are ca sarcina sa fixeze informatii probante obtinute prin
contactul direct cu fiinta sau obiectul material in cadrul actiunilor procesuale, sau
in urma prezentarii de catre persoanele cointeresate in proces (invinuitul, vicitima)
a anumitor obiecte.
In criminalistica metoda descrierii are specificul sau determinat de mai multi
factori, dintre care:
- reglementarea procesuala a activitatilor de cercetare criminalistica, a
modului de fixare a rezultatelor obtinute. Legislatia in vigoare prevede anumite
cerinte asupra formei si continutului tuturor actelor procesuale la redactarea carora
se utilizeaza metoda de in discutie;
- sfera practic nelimitata a obiectelor de studiu criminalistic. Datorita
caracterului sau retrospectiv, investigarea criminalistica presupune examinarea
tuturor obiectelor care intr-un mod sau altul au reflectat fapta penala. In majoritatea
cazurilor acestea sunt multiple si diverse.

referat.clopotel.ro
I. Cadrul procesual. Importanta si sarcinile ascultarii
victimelor si a martorilor infractiunilor de jaf si tilharie.

Posibilitatea stabilirii unei fapte penale, a imprejurarilor in care acesta a avut

loc, se datoreaza faptului ca savirsirea unei infractiuni, ca si orice alta forma de
activitate a omului, in majoritatea cazurilor, este insotita de producerea in mediul
existent a anumitor modificari a caror examinare, in conditii normale, asigura
reconstituirea tabloului dinamic al faptei, identificarea persoanelor participante si a
comportarii acestora.
Modificarile produse in mediu in legatura cu savirsirea unei fapte penale,
cunoscute in teoria si practica criminalistica sub denumirea generica de urme ale
infractiunii, se divizeaza in materiale si spirituale. Urmele materiale ale
infractiunii reprezinta schimbari fizice suportate de obiectele din mediul in care s-a
activat cu prilejul savirsirii actului penal. Ele constituie informatii probante prin
particularitatile de forma si structura, pozitie, interpozitie si amplasament, toate
acestea putind fi considerate prin cercetari directe efectuate de organul judiciar
nemijlocit, cu sau fara concursul specialistilor de profil. 1 Urmele spirituale sunt
imaginatii rezultate dintr-un complicat proces psihic de reflectare si conservare in
memorie a faptelor percepute in legatura cu activitatea infractionala. Data fiind
natura lor materiala, imaginatiile celor ce au perceput fapte cu semnificatie
probanta nu pot fi cunoscute altfel decit prin transpunerea acestora in cadrul unui
proces de comunicare. In justitia penala acest proces se realizezeaza prin actul
procedural de ascultare, adica prin mobilizarea persoanelor ce detin date probante
privind imprejurarile faptei penale pantru a marturisi in fata organului judiciar.
Relatarile persoanelor care au perceput sau cunosc fapte de natura sa
contribuie la stabilirea adevarului intr-un proces penal, facute si fixate in
conformitate cu cerintele legislatiei procesual-penale in vigoare, constituie
mijloace de proba, numite declaratii sau depozitii ale martorilor.

1
S.Doraş, Criminalistica, Chişinău, 1999.

referat.clopotel.ro
 In conformitate cu prevederile Codului de Procedura Penala al Republicii
Moldova, calitatea de martor este atribuita persoanelor care poseda informatii
probante de natura sa contribuie la justa solutionare a unei cauze penale. Prin
urmare, in calitate de martor poate fi chemata orice persoana fizica, care, eventual,
cunoaste fapte sau imprejurari de fapt, apte sa serveasca la aflarea adevarului. Nu
pot participa ca martori doar persoanele cu deficiente psihofiziologice, care sunt
incapabile a percepe si reproduce in mod adecvat realitatea si avocatii, care au luat
cunostinta de anumite date in exercitiul functiunilor de aparatori ai invinuitului sau
banuitului. Sunt exceptate de obligatia de a da marturii in defavoarea invinuitului
sau inculpatului sotii si rudele apropiate ale acestora.
Persoanele chemate in calitate de martori sunt obligate sa se prezinte si sa
comunice organului judiciar tot ce stiu referitor la imprejurarile faptei aflate in
cercetare. In privinta martorilor care nu-si indeplinesc aceste obligatiuni legea
prevede diverse sanctiuni pina la raspunderea penala pentru depunerea de marturii
mincinoase. Totodata, martorii sunt protejati de violenta, de orice alt fel de
constringere, demnitatea lor fiind garantata prin lege.
Persoana vatamata prin infractiune poate comparea in procesul penal, in
diverse pozitii procesuale.
Astfel, in functie de natura prejudiciului suferit si de manufestarea de vointa,
persoana vatamata poate avea fie calitatea de parte vatamata, fie calitatea de
parte civila, sau poate avea ambele calitati, fie, in sfirsit, calitatea de martor.
Cind cel ce a suferit un prejudiciu de natura fizica, morala sau materiala isi
manifesta dorinta de a participa la procesul penal in legatura cu tragerea la
raspundere penala a inculpatului, acesta dobindeste calitatea de parte vatamata, iar
atunci cind actioneaza in legatura cu tragerea la raspundere civila, cel vatamat
dobindeste calitatea de partecivila; cind persoana vatamata nu participa la proces
nici in calitate de parte vatamate, nici in calitate de parte civila poate fi ascultata ca
martor.
In pofida discutiilor multiple desfasurate asupra problemei referitoare la
posibilitatea stabilirii adevarului cu ajutorul probei testimoniale, neincrederea

referat.clopotel.ro
exprimata fata de acest mijloc de proba, depozitiile martorilor, cunoscute din
vremuri stravechi, contiua sa ocupe un loc deosebit in sistemul probelor judiciare,
ele fiind folosite, practic, in orice cauza penala.
Frecventa inalta a marturiilor in procesul penal se explica, in primul rind,
prin faptul ca nu in orice cauza exista mijloace materiale de proba. Sunt frecvente
situatiile cind infractorii intreprind masuri bine gindite pentru a nu lasa urme
materiale sau de deteriorare a acestora. In aceste cazuri, ca si in situatia
infractiunilor ce presupun anumita publicitate (actele de huliganism), declaratiile
martorilor sunt decisive in aflarea adevarului. In rindul al doilea, prezenta
mijloacelor materiale de proba nu diminuiaza importanta marturiilor atit timp cit
acestea contribuie, dupa cum, pe buna dreptate, se sustine in literatura de
specialitate, determinarea esentei mijloacelor materiale de proba si inregistrarea
acestora „in ansamblul imprejurarilor cauzei”2.
Sa adaugam la cele enuntate si sfera larga a problemelor la acre se pot referi
declaratiile martorilor. Spre deosebire de alte mijloace de proba, depozitiile
martorilor pot pune in evidenta date privind toate imprejurarile ce constituie
obiectul probatiunii, inclusiv imprejurarile savirsirii infractiunii, metodele si
mijloacele folosite in acest scop, locul timpul si modul in care s-a activat. Martorii
pot prezenta referiri directe asupra personalitatii faptuitorului sau indica anumite
elemente specifice de natura sa contribuie la identificarea acestuia. Un martor
poate fi intrebat despre calitatile invinuitului sau victimei, comportamentul
acestora, in general si in legatura cu fapta penala, in special. Nu de putine ori
martorii specifica conditiile care au inlesnit sau favorizat savirsirea infractiunii si
masurile ce se impun in vederea prevenirii unor noi infractiuni s.a.
Ascultarea martorilor, ca mijloc legal de administrare a probelor
testimoniale, reprezinta o activitate complexa, a carei desfasurare necesita anumite
cunostinte referitoare la psihologia lor, la procesul de formare a declaratiilor
acestora. De aici necesitatea expunerii in continuare, fie in mod succint, a
mecanismelor psihologice pe care se bazeaza acest proces.

2
A.Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale în procesul penal, Iaşi, 1979, p.8.

referat.clopotel.ro
II. Procesul psihologic de formare a declaratiilor victimei si
martorilor infractiunii.

Cercetarile stiintifice privind psihologia martorilor au demonstrat cu

prisosinta ca depozitiile acestora, bazate pe mecanismele psihice ale procesului de
cunoastere a realitatii obiective, au anumite elemente specifice, conditionate de
necesitatea comunicarii cunostintelor obtinute in urma contactului cu spatiul
infractional organului judiciar, pentru a fi transformate in informatii probante. Ele
reprezinta rezultatul unui proces de receptie si stocare a faptelor cu semnificatie
juridica, urmat de reproducerea lor in conditiile si sub forma prevazuta de lege.
Asadar, depozitiile martorilor se formeaza treptat, presupunind trei faze succesive:
receptia – faza in care martorul, prin mijlocirea organelor de simt, percepe fapte
legate de infractiunea savirsita -, memorarea, adica evaluarea si stocarea faptelor
percepute, si reproducerea acestora prin comunicarea lor orala sau forma scrisa
organului judiciar.3
Procesul de formare a declaratiilor martorilor implica un moment de
achizitie a informatiilor circumscrise infractiunii sau faptuitorului acesteia, un
moment de conservare in memorie a informatiilor percepute si, in fine, momentul
de comunicare a acestor informatii organelor judiciare, pe calea reproducerii sau
recunoasterii.
La formarea acestui proces concura, intr-o masura sau alta, toate categoriile
de senzatii. Unele dintre acestea au un rol precumpanitor (senzatiile vizuale si
auditive), altele au un rol subsecvent (senzatiile tactile, olfactive si gustative)4.
Referitor la receptia informatiilor ma voi referi la senzatiile cu rol
determinant in formarea marturiei, indicind, totodata, procedeele tactice ce se
desprind din specificul perceptiei vizuale si auditive;

3
А.Дулов, Судебная психология, Минск, 1975, р.229.
4
A.Ciopraga, Criminalistica, Tratat de tactică, Editura „Gama”, Iaşi, 1996, p.165;

referat.clopotel.ro
 Receptia auditiva – organul auditiv al omului este capabil sa perceapa, intr-o
infinitate de nuante, o multitudine de fenomene sonore ce insotesc, fie in mod
necesar, fie in mod intimplator, savirsirea unor infractiuni.
Inaltimea, intensitatea si timbrul constituie cele trei insusiri caracteristice ale
oricarui sunet, a caror perceptie da nastere senzatiilor.
La dovedirea diverselor aspecte legate de comiterea infractiunilor, cel mai
mare interes il prezinta perceptia si redarea cuvintelor, a vorbirii.
Receptia reprezinta reflectarea in constiinta a datelor referitoare la
infractiune si faptuitorul ei. Ea se realizeaza in baza senzatiilor si perceptiei,
acestea constituind faza initiala a procesului psihic de cunoastere. Senzatia –
impresie receptionata de un organ de simt influentat direct de realitatea
inconjuratoare – semnalizeaza despre unele insusiri izolate ale factorilor de
contact. Perceptia este actul psihic de sintetizare a senzatiilor, asigurind
cunoasterea obiectului sau a fiintei in complexitatea insusirilor acestora,
identificarea lor.5
Perceptia senzoriala se realizeaza in fucntie de mai multi factori, care in
literatura de specialitate se subdivid in obiectivi si subiectivi.
Factorii obiectivi sunt conditionati de imprejurarile in care are loc perceptia,
cei subiectivi – de calitatile psihofiziologice ale martorului si de trasaturile de
personalitate ale acestuia.
Dintre factorii obiectivi de natura sa influenteze perceptia de catre martor a
faptelor legate de savirsirea unei infractiuni pot fi:
a) intensitatea stimulilor care influenteaza asupra organelor senzoriale.
Impulsurile trebuie sa aiba putere necesara pentru a provoca senzatii. Exista
anumite limite ale senzatiilor cunoscute sub denumirile de pragul minim si cel
maxim de sensibilitate a omului. Pot produce senzatii stimulii a caror valoare se
incadreaza in limitele senzoriale ale martorului. Organul judiciar trebuie sa tina, de
asemenea, cont de posibilitatile martorului de a reactiona la anumiti stimuli,

5
A.Ciopraga, I.Iacobuţă, Criminalistica, Ed. Junimea, Iaşi, 2001.

referat.clopotel.ro
fiindca sensibilitatea organelor de simt difera de la o persoana la alta in functie de
sfera de activitate, de interesele acestora;
Receptia vizuala – marturia a carei sursa o constituie senzatiile vizuale
reprezinta marturia tip, marturia cel mai frecvent intilnita, deoarece, in aproape
fiecare cauza penala, se resimte necesitatea reconstituirii cit mai fidele a
configuratiei locului infractiunii, a localizarii spatiale a unor obiecte, a precizarii
unor raporturi spatiale dintre obiecte, dintre obiectele si persoanele de a caror
prezenta la locul infractiunii este, intr-un fel sau altul, legata de savirsirea acesteia.
Perceptia insusirilor spatiale ale obiactelor – necesitatea precizarii
raporturilor spatiale se iveste deseori in procesul penal: distanta ce separa martorul
de locul infractiunii in momentul perceptiei, distanta dintre diferite obiecte, dintre
persoane, dintre persoane si obiecte etc.
Unghiul de observatie. Perceptia vizuala mai depinde de unghiul de
observatie, dat fiind faptul ca un anumit unghi de observatie, in mod obiectiv, este
favorabil pentru perceperea anumitor obiecte, persoane sau actiuni si defavorabil
pentru perceperea altor persoane, obiecte si actiuni din acelasi spatiu;
Dependenta preciziei raporturilor spatiale de distanta la care sunt situate
obiectele, persoanele permit a formula urmatoarea legitate: siguranta perceptiei
scade odata cu distanta sau, altfel spus, exactitatea aprecierii acestei insusiri
spatiale se afla intr-un raport invers proportional cu distanta.
Distanta la care martorul poate percepe. De la distante mari el va percepe
doar conturul obiectelor, sunetelor si al altor fenomene din cimpul infractional.
Semnalmentele persoanelor, elementele caracteristice ale obiectelor, alte amanunte
si secvente ale infractiunii pot fi percepute, in cele mai favorabile conditii, de la o
distanta de 50-60 m.6
Factorii de bruiaj, (vintul, ploaia), respectiv diferite obstacole fizice,
perturbari climaterice pot reduce mult din calitatea perceptiilor. Nu sunt excluse si
disimularile infatisarii, cind persoanele cointeresate apeleaza la diferite forme de

6
Н.Гапанович, Опознание в судопроизводстве, Минск, 1975, с.26.

referat.clopotel.ro
deghizare a aspectului lor exterior si a obiectelor cu care se activeaza, pentru ca sa
nu fie observati sau sa fie observati in mod eronat.
La aplicarea procedeelor tactice de ascultare a persoanei vatamate nu se
poate face abstractie de psihologia sa particulara, dupa cum aceste procedee nu pot
fi deprinse de situatia de parte a carei participare la procese e legata de ideea
apararii unor interese proprii, izvorite din infractiune.7
Atita vreme cit consecintele daunatoare ale faptei s-au rasfrint in mod direct
asupra ei, ar fi de asteptat ca declaratiile persoanei vatamate sa constituie sursa
celor mai bogate si fidele informatii cu privire la modul de savirsire a infractiunii.
Emotia de frica, de minie si afectele, carora le corespund groaza, furia si
disperarea, reduc considerabil controlul constiintei asupra conduitei omului.
A doua faza importanta a formarii depozitiilor martorului constituie,
memorizarea faptelor, obiectelor si fenomenelor percepute in legatura cu savirsirea
actului penal.
Memorarea implica succesiunea a trei momente, intre care exista o strinsa
unitate: faza de achizitie (memorare), faza de pastrare (retinere) si faza de
reactivare (recunoastere si reproducere).
In cazul memorarii involuntare, datele percepute se intiparesc
neintentionat.aceasta nicidecum nu inseamna ca martorii care involuntar au retinut
fapte privind infractiunea si autorul acesteia trebuie tratati cu credibilitate redusa.
Eficienta marturiilor intemeiate pe memorarea involuntara este de netagaduit, daca
organul judiciar, in cativitatea sa de ascultare a martorilor, va tine con de factorii
care influenteaza procesul de memorizare:
 Tipuri individuale de memorie a martorului. Se pot intilni martori cu
memorie vizuala sau auditiva care retin cu mai mare precizie faptele
si evenimentele, motrice, cind martorul este predispus sa fixeze, in
primul rind, ceea ce se afla in miscare, logica sau mecanica, dupa
nivelul de analiza a faptelor receptionate si emotionala, care
presupune retinerea faptelor si fenomenelor legate de sentimentele de

7
E.Stancu, Criminalistica, vol.II, Ed.”Actami”, Bucureşti, 1995.

referat.clopotel.ro
 inalt grad de densitate, traite recent sau mai putin recent de catre
martor;8
 Afectiunile psiho-fiziologice cauzate de diverse maladii si de virsta,
care intensifica procesul uitarii. Faptele inregistrate in memorie nu
ramin fixe.
Dimpotriva, ceea ce caracterizeaza memoria voluntara, este existenta
scopului mnemic, caruia i se adauga folosirea unor procedee speciale, in vederea
realizarii acestui scop.
Cu trecerea timpului, in informatiile pastrate se inregistreaza pierderi,
datorate procesului uitarii.
In cazul persoanei vatamate faptele, deseori confuz si fragmentar percepute,
sunt supuse, nu o data, unor alterari in urmatoarea etapa a procesului de formare a
declaratiilor persoanei vatamate – stocarea memoriala a informatiilor.
In cazul persoanei vatamate, memorarea faptelor are un mai pronuntat
caracter activ , dinamic, proces in cursul caruia faptele percepute sunt supuse unei
necontenite reorganizari, regrupari si restructurari.
Uitarea constituie reversul pastrarii imaginii si se manifesta prin
imposibilitatea reamintirii unor fapte memorate ori a recunoasterii unor evenimante
traite, la o noua confruntare cu acestea, sau prin reproducerea lor eronata.
 Starea emotionala cauzata de fenomenele percepute. Faptele cu
repercusiuni emotionale pozitive sau negative se memorizeaza mai
bine decit cele indiferente, emotional neutre;
 Gradul de intelegere a fenomenelor percepute. Omul poate memoriza
fenomene si imprejurari al caror sens si continut ii sunt accesibile.
Lucrurile necunoscute sunt imperceptibile si, prin urmare, nu pot
constitui materie memorizabila.
 Intervalul de timp care desparte momentul perceptiv de cel al
reproducerii. Procesul uitarii „sterge” din memorie anumite fapte,
inlocuindu-le cu altele, care reprezinta interes la moment.

8
A.Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale în procesul penal, Iaşi, 1979.

referat.clopotel.ro
 Printre factorii subiectivi ce pot influenta procesul perceptiv al martorului
mai importanti sunt:
a) Starea organelor receptive, devierile de la norma, deficientele
ereditare, accidentale sau cauzate de anumite maladii, toate acestea
reducind partial sau in intregime posibilitatile perceptive ale
martorilor;
b) Virsta martorului, fiind cunoscut sub faptul ca in copilarie
perceptiile nu sunt pe deplin conforme realitatii, datorita
elementului de fantezie inerent acestei virste, iar la etapa virstnica –
lacunare, deoarece in cea de a doua parte a vietii vederea, auzul,
alte sisteme perceptive sunt in scadere;9
c) Gradul de instruire si profesia martorilor, care, in anumite situatii,
pot influenta decisiv procesul de perceptie. Oamenii cu diferite
niveluri de cunostinte “vad” lucrurile in mod divers. Cu cit nivelul
de cunostinte este mai ridicat, cu atit perceptie va fi mai clara, mai
completa. Profesia, activitatea profesionala sensibilizeaza procesul
perceptiv astfel ca medicul va fixa cu mare precizie pozitia
cadavrului, croitorul – caracteristicile si starea obiectelor
vestimentare avute asupra sa, oferul – perimetrii strazii unde a fost
descoperit.10
d) Starea fizica sau psihica afectata a martorului. In momentul
perceptiei, martorul in atare stare nu va observa obiecte si elemente
de fapt cu semnificatie procesual-penala. Ziua grea de munca,
oboseala, insomnia, starea de ebrietate sau de intoxicatie narcotica
influenteaza negativ totalitatea proceselor psihice, inclusiv
perceptive. Procesul savirsirii unei infractiuni, consecintele grave
ale acestora, provoaca emotii de teama si groaza, sentimente de ura

9
N.Mitrofan, V.Zdrenghea, T.Butoi, Psihologia judiciară, Bucureşti, 1972.
10
E.Stancu, Criminalistica, vol.2, Bucureşti, 1995, p.60.

referat.clopotel.ro
 si revolta fata de faptuitori, alte stari sufletesti de natura sa
influenteze negativ procesul perceptiv;11
e) Atentia subiectului receptiv in momentul in care vine in contact cu
spatiul infractional. Ca fenomen psihic, atentia este determinata de
tipul de temperament si de caracter al individului. Atentia poate fi
involuntara cind se mentine asupra unor fapte si fenomne fara
eforturi volitive care se caracterizeaza prin concentrarea
intentionata a sistemului perceptiv si a altor mecanisme ale
psihicului asupra anumitor obiecte si fenomene. In majoritatea
cazurilor declaratiile martorilor au la baza actele de perceptie
involuntara, desi nu se exclude observarea intentionata de catre
martor a anumitor imprejurari ale infractiunii.
Ultima faza a procesului de formare a depozitiilor martorilor constituie
reproducerea in fata organului judiciar a faptelor memorizate. Calitatea si
plenitudinea reproducerii este influentata de capacitatile si calitatile de
personalitate ale martorului, de conditiile si imprejurarile in care se desfasoara
audierea acestuia si, in cale din urma, de comportarea tactica a celor care
indeplinesc atributiile organelor judiciare.12
In procesul formarii declaratiilor persoanei vatamate deseori datorita
recrudescentei sentimentului de furie, minie, indignare, pot surveni cele mai
neasteptate cauze de distorsionare a faptelor.13
Dupa cum prezentarea denaturata a faptelor e sau nu dependenta de vointa
persoanei vatamate, alterarea faptelor poate avea un caracter constient sau
inconstient.
Denaturarile involuntare se datoreaza starii emotionale sub stapinirea careia
persoana vatamata a perceput faptele si constau in „ingrosarea”, in
supradimensionarea consecintelor faptei, in exagerarea gravitatii faptei, a
prejudiciului fizic, moral sau material suferit.

11
I.Mircea, Criminalistica, Iaşi, 1994.
12
A.Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale în procesul penal, Iaşi, 1979.
13
I. Mircea, Tactica audierii victimei, Cluj, 1974.

referat.clopotel.ro
 In cazul jafului apare tendinta quasi generala de exagerare a faptelor si se
manifesta in cazul aprecierilor asupra duratei de desfasurare in timp a unor fapte,
actiuni, activitati, precum si asupra distantelor. Astfel, aprecierea duratei in timp a
activitatii materialeprin care s-a comis infractiunea, sau a unor imprejurari legate
de infractiune ori de faptuitorul acesteia (durata imobilizarii victimei, durata
privarii de libertate a victimei, durata aplicarii violentei etc.), se caracterizeaza prin
mari fluctuatii manifestindu-se, aproape fara exceptie, tendinta de supraevaluare.
In ce priveste aprecierea datelor scurte si lungi de timp, in cazul persoanei
vatamate aceasta tendinta se manifesta intr-un singur sens, cel al supraevaluarii
timpului.
Tendinta de supraevaluare se manifesta si in cazul aprecierii distantelor
parcurse, cind, privata de libertate, persoana vatamata este silita sa insoteasca
faptuitorul sau faptuitorii.
Reproducerea faptelor poate fi insotita de prezentarea denaturata, adica de
falsificarea faptelor, ca urmare a unei atitudini deliberate, de rea-credinta a celui
vatamat.
Denaturarile de rea-credinta constituie „ajustari”, in sensul „ingrosarii”
faptelor, iar cauzele acestora nu pot fi deprinse de situatia de parte in proces, de
interesele acesteia de solutionare intr-un anumit fel a pricinii. Cel vatamat
urmareste, indeobste, inrautatirea situatiei faptuitorului si, implicit, crearea pentru
sine a unei conditii procesuale mai bune. Dorinta de razbunare pentru raul
pricinuit, precum si dorinta de a obtine avantaje materiale superioare prejudiciului
real suferit sunt cele mai frecvente cauze ce explica denaturarile constiente din
declaratiile persoanei vatamate.

referat.clopotel.ro
III. Valorificarea rezultatelor prezentarii spre recunoastere in
procesul cercetarii jafurilor si tilhariilor.

Creatie a experientei generalizate a organelor de urmarire penala, justificata

de ratiuni de ordin practic, prezentarea pentru recunoastere reprezinta acea
activitate prin mijlocirea careia persoane, animale, cadavre, obiecte, fotografii ale
acestora, aflate intr-un anumit raport cu infractiunea comisa, sunt infatisate unor
persoane – victima, martor, invinuit sau inculpat – in scopul de a stabili daca
acestea sunt cele percepute in conditiile savirsirii infractiunii, sau in orice alte
imprejurari.
Prezentarea pentru recunoastere a persoanelor prezinta cea mai mare
importanta nu numai datorita frecventei, ci, mai ales, consecintelor pe care le-ar
putea antrena falsele identificari.
Prezentarea spre recunoastere se desfasoara in patru etape: preliminara sau
introductiva, de recunoastere propriu-zisa, de detalizare si de fixare.
La etapa introductiva se relizeaza un sir de operatii de natura sa contribuie la
crearea unui cadru procesual-tactic favorabil desfasurarii cu succes a acestei
activitati. Asupra drepturilor si a obligatiilor lor procesuale sunt avertizati
interpretul si specialistii care vor activa in ordinea si prin intermediul celui ce
conduce prezentarea. Interpretului i se va pune in vedere ca este obligat sa
interpreteze faptele corect, iar in caz de refuz sau de denaturare a acestora legea in
vigoare prevede raspundere penala.14
Grupul de persoane sau obiectele ce urmeaza a fi prezentate se aduc la locul
prezentarii in prezenta martorilor procedurali, a interpretului si a specialistilor, a
altor persoane participante (avocatul, procurorul, colaboratorul organului de
politie). In cazul persoanelor, celui care trebuie recunoscut i se va propune sa
ocupe locul ce prefera intre persoanele cu care va fi prezentat. Respectarea acestei
reguli exclude orice suspiciuni privind posibilitatea informarii persoanei ce

14
S.Doraş, Criminalistica, Chişinău, 1999.

referat.clopotel.ro
urmeaza sa recunoasca referitor la locul in care se va situa persoana care trebuie
identificata. Daca se prezinta obiectele, acestea se vor marca cu numere, astfel ca
cei prezenti sa cunoasca locul amplasarii obiectului de identificat. Etapa
introductiva finalizeaza cu invitarea persoanei ce urmeaza sa recunoasca si cu
precizarea datelor sale nominale. Daca ea are calitatea procesuala de martor sau
victima, i se va aminti ca are datoria sa fie sincera si responsabila si ca, pentru
declaratii mincinoase, poarta raspundere penala.
A doua etapa – de recunoastere propiu-zisa- incepe cu invitarea persoanei
chemate sa recunoasca la un studiu al persoanelor sau obiectelor infatisate, pentru a
stabili daca acestea se afla persoana sau obiectul despre care a facut declaratii.
Invitatia spre recunoastere trebuie formulata clar, concis si sa nu sugereze
raspunsul. Totodata, persoanei chemate sa recunoasca i se vor crea conditiile cerute
pentru examinarea grupului de persoane sau obiecte prezentate. Astefl, daca ea
cere ca persoanele prezentate in grup sa-si schimbe pozitia, aceasta cerinta va fi
satisfacuta, organul de cercetare solicitindu-le celor prezenti sa faca aceasta. In
cazul prezentarii pentru recunoastere a obiectelor materiale, a lucrurilor, ele vor fi
ridicate si studiate sub toate aspectele lor caracteristice.
Obiectul prezentarii este, in toate situatiile, infractorul, a carui identitate nu
este cunoscuta sau e indoelnica, iar, in mod exceptional, victima infractiunii.
Activitatea de prezentare spre recunoastere presupune alegerea atenta a
persoanelor impreuna cu care trebuie prezentata, cea care urmeaza a fi recunoscuta
si, totodata, asigurarea unor conditii cit mai apropiate celor existente in momentul
perceptiei initiale.15
Persoanele impreuna cu care urmeaza a fi infatisata, cea care constituie
obiectul recunoasterii, trebuie sa aiba o seama de insusiri asemanatoare; se cere
evitarea contrastelor izbitoare, persoanele sa aiba aceeasi talie si constitutie
asemanatoare.

15
M.Basarab, Criminalistica, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj, 1996.

referat.clopotel.ro
 Asemanarea presupune identitatea de sex, o anumita apropiere a trasaturilor
fizice si a tinutei vestimentare, virsta apropiata. Se va tine seama de talie,
constitutie, conformatie, culoarea parului.
Daca perceptia initiala a avut loc in interiorul unei incaperi sau pe un loc
deschis, prezentarea pentru recunoastere va trebui sa se desfasoare in conditii
similare. Pentru a verifica exactitatea perceptiei prin mijlocirea analizatorului
vizual, se impune ca recunoasterea sa aiba loc in aceleasi conditii de vizibilitate.16
Pentru a verifica aptitudinea de a vedea, auzi, mirosi trebuie respectata
aceiasi distanta, aceleasi pozitii ale infractorului si martorului, aceleasi atitudini si
miscari.
Efectuarea prezentarii petru recunoastere debuteaza cu ascultarea prealabila
a celui ce urmeaza sa faca recunoasterea.17
Obiectul declaratiilor persoanelor difera in raport cu analizatorii prin
mijlocirea carora au perceput insusirile caracteristice ale persoanei ce urmeaza a fi
recunoscuta.
Audierea trebuie sa se desfasoare in absenta celui ce constituie obiectul
recunoasterii, precum si a persoanelor impreuna cu care va fi prezentat. Atunci
cind recunoasterea va fi efectuata de mai multe persoane, acestea vor fi ascultate
separat si se va evita posibilitatea de a comunica intre ele.
Dupa alcatuirea grupului, organul judiciar invita persoana ce trebuie
recunoscuta sa ocupe un anumit loc in rindul celor ce formeaza grupul, explicind
celor prezenti ca in aceasta incapere va fi introdusa persoana ce urmeaza a face
recunoasterea. Aceasta va fi invitata sa examineze cu atentie persoanele ce compun
grupul si sa indice daca, in rindul acestora, recunoaste presupusul faptuitor.18
Atunci cind presupusul faptuitor urmeaza a fi prezentat pentru recunoastere
mai multor persoane, pentru a se evita riscul influentarii, reprezentarea se va face
in mod succesiv, in prezenta numai a unei persoane.

16
A.Ciopraga, Criminalistica, Tratat de tactică, Ed. „Gama”, Iaşi, 1996.
17
I.Mircea, Criminalistica; Ed. „Chemarea”, Iaşi, 1992
18
E.Stancu, Criminalistica, vol.II, Ed.”Actami”; Bucureşti, 1995, p.169.

referat.clopotel.ro
 In urma examinarilor, persoana chemata sa recunoasca decide daca in grupul
prezentat se afla sau nu persoana sau obiectul cu care a contactat in cimpul
infractional sau in alte imprejurari, facind in acest sens declaratia respectiva.
Acestea, fiind recunoscute, vor fi indicate cu miina.
Dupa fixarea momentului de recunoastere, se trece la etapa detalizarii, cind
cel ce recunoaste este chemat sa se refere la elementele caracteristice de care s-a
folosit. Datele identificatoare mentionate se vor specifica prin detalizarea si
concretuzarea declaratiilor celui ce recunoaste, care se vor fixa amanuntit in
provesul-verbal. In ipoteza in care martorul sau victima semnalizeaza caracteristici
la care nu s-a referit in cadrul ascultarii prealabile, situatie frecvent intilnita in
practica judiciara, acestea se vor fixa fara a se proceda imediat la o discutie asupra
lor.faptul ca persoana care recunoaste prezinta in acest moment elemente noi nu
trebuie sa surprinda. Recunoasterea, dupa cum s-a remarcat deja, se bazeaza pe
procesul psihic de actualizare a impresiilor anterioare, care se produce in urma
contractului direct al persoanei chemate sa recunoasca cu persoanele si obiectele
prezentate. Examinarea persoanelor sau obiectelor infatisate poate, nu de putine
ori, conduce la evocarea anumitor elemente care s-au consolidat slab ori sau sters
din memoria celui ce recunoaste pina la ascultarea sa preliminara.
In continuare celui ce recunoaste i se va cere sa specifice cu ce ocazie si in
ce imprejurari a contactat anterior cu persoana sau obiectul recunoscut. Din
perspectiva tactica acest moment prezinta importanta pe doua planuri: asigura un
grad inalt de credibilitate a recunoasterii si exercita o anumita influenta psihologica
asupra celui recunoscut daca obiectul recunoasterii il constituie invinuitul sau
banuitul.
Daca martorul recunoaste presupusul faptuitor, trebuie sa declare acest lucru
in prezenta tuturor celor de fata, moment urmat de executarea unei fotografii a
intregului grup, precum si de fotografierea separata a celui recunoscut.
Dupa efectuarea prezentarii pentru recunoastere, cel ce a facut recunoasterea
este ascultat din nou, iar declaratiile sale sunt consemnate intr-un proces-verbal,

referat.clopotel.ro
care impreuna cu declaratiile date initial, reprezinta dovada recunoasterii sau
nerecunoasterii.
La finele acestei etape se va determina certitudinea cu care se declara
recunoasterea celui ce recunoaste solicitindu-i-se sa dovedeasca aceasta. Astfel se
va proceda si in cazul in care cel chemat sa recunoasca infirma identitatea din
motivul ca persoanele sau obiectele prezentate sunt altele, din punctul sau de
vedere, decit cele percepute anterior.
In urma efectuarii acestei activitati, cel ascultat fie il recunoaste, fie nu-l
recunoaste pe presupusul faptuitor.
In situatia in care persoana chemata sa recunoasca declara ca recunoasterea
nu e posibila din cauza lipsei elementelor de identificare caracteristice, ei i se va
cere sa stabileasca daca in componenta grupului prezentat se afla vreo persoana sau
obiect asemanator dupa anumite caracteristici cu cel despre care a declarat in
cadrul ascultarii preliminare. Determinarea apartenentei de grupa, in anumite
situatii, poate prezenta importanta pentru orientarea de mai departe a activitatii de
urmarire penala, inaintarea si verificarea versiunilor respective. Nu trebuie scapat
din vedere, de asemenea, faptul ca, la momentul prezentarii spre recunoastere,
persoana sau obiectul in cauza pot suferi modificari de natura sa ingreuneze
recunoasterea, dupa cum nu se excepta ca cel chemat sa recunoasca sa fi uitat
elementele de detaliu ale persoanei sau obiectului ce urmeaza a fi recunoscute.
Din punctul de vedere al gradului de certitudine subiectiva pe care il ofera,
declaratia de recunoastere poate fi certa, sigura sau nesigura.
Recunoasterea e sigura atunci cind martorul, constatind o coincidenta
deplina a trasaturilor definitorii caracteristice ale persoanei percepute anterior, cu
cele ale persoanei ce i se prezinta spre recunoastere, o identifica fara ezitare.
Recunoasterea e imprecisa sau incerta atunci cind, pe fondul coincidentei
unora dintre trasaturile definitorii ale persoanei, se constata si existenta unor
discordante.
Infatisarea persoanei poate suferi transformari din cauze dependente sau
independente de vointa sa.

referat.clopotel.ro
 Prezinta caracter deliberat acele ajustari intentionate aduse infatisarii
persoanei, in scopul de a impiedica identificarea (modificarea intentionata a
coafurii, a frizurii, faptul de a purta barba, mustati sau de a le indeparta). Astfel de
modificari nu constituie un obstacol, ci doar o dificultate in calea identificarii.
Nu sunt deliberate acele modificari intervenite in infatisarea persoanei
datorate, de cele mai multe ori, trecerii timpului (lipsa danturii sau a unor dinti care
confera fetei o infatisare asimetrica, fata integral brazdata de riduri, caderea
pometilor obrajilor, caderea parului, tinuta adusa de spate etc.). asemenea
modificari constituie, de multe ori, o piedica in calea identificarii persoanei.
Martorul nu recunoaste persoana atunci cind cel ce i se infatiseaza si
imaginea adevaratului faptuitor pastrata in memorie sunt total diferite.
Obisnuit, se prezinta pentru recunoastere obiectele ce se presupun ca apartin
faptuitorului si au constituit mijloace de savirsire a infractiunii, gasite la locul
faptei, ori abandonate sau ascunse in diverse locuri (arma de foc, corp contodent,
obiecte ce constituie produsul infractiunii etc.).
La etapa de fixare se intocmeste procesul-verbal de prezentare spre
recunoastere, care, conform legii, constituie sursa de proba si ca toate procesele-
verbale incheiate cu prilejul efectuarii actelor de urmarire penala, in cele trei parti
constitutive (introductiva, descriptiva si concludenta), trebuie sa cuprinda date
privind: data, locul si imprejurarile in care s-a efectuat prezentarea spre
recunoastere; numele, calitatea si insusirile din care fac parte organul de cercetare
si alte persoane participante; motivele care au impus prezentarea spre recunoastere;
caracteristicile persoanei sau obiectului przentat spre recunoastere, ale obiectelor si
persoanelor ce constituie grupul de prezentat: datele personale si calitatea
procesuala (martor, victima) a celui chemat sa recunoasca.19
In procesul-verbal se vor face, de asemenea, mentiuni privind prevenirea
martorului despre obligatia de a declara adevarul si despre raspunderea prevazuta
in lege pentru declaratii mincinoase, precum si referitor la faptul ca persoana
prezentata spre recunoastere a fost invitata si ea s-a ales locul care la dorit (in cazul

19
A.Ciopraga, I.Iacobuţă, Criminalistica, Editura Junimea, Iaşi, 2001.

referat.clopotel.ro
obiectelor – ordinea in care acestea au fost marcate cu numere si amplasate in
grupul de prezentat).
Finalitatea urmarita prin recunoasterea si determinarea apartenentei
bunurilor este, in general, identificarea faptuitorului sau a celui vatamat si
restituirea bunurilor partii vatamate pentru dezdaunare.
In cazul obiectelor, subiectii recunoasterii sunt martorii si persoanele
vatamate. Daca in cazul recunoasterii persoanelor, de regula, acestea sunt
percepute pentru prima data in conditiile proprii ale savirsirii infractiunii, in cazul
obiectelor, acestea, de multe ori, sunt cunoscute dintr-un moment anterior comiterii
faptei.
Prezentarea pentru recunoastere a obiectelor parcurge aceleasi momente si
se efectuiaza cu observarea acelorasi reguli.20
Aceasta activitate debuteaza cu ascultarea prealabila a celui ce face
recunoasterea cu privire la caracteristicile proprii obiectelor. Aceasta reprezinta, de
cele mai multe ori, o incercare anevoioasa, deoarece obiectele prezinta o serie de
insusiri comune tuturor obiectelor ce apartin genului sau grupei respective –
dimensiune, forma, culoare, duritate – altele le atribuie caracter individual, care le
deosebesc de orice obiect asemanator. Daca, in conditiile chiar ale unei perceptii
de scurta durata, descrierea semnalmentelor generale ale persoanei nu comporta
dificultati, descrierea insusirilor particulare ale obiectelor este, de multe ori, o
incercare anevoioasa.
In ceea ce priveste regula prezentarii in grup, obiectul ce urmeaza a fi
recunoscut trebuie infatisat simultan intre alte obiecte asemanatoare sub raportul
caracteristicilor generale, ceea ce inseamna ca obiectele trebuie sa fie de aceeasi
natura, de dimensiuni, forma si culoare apropiate.
In continuare se vor consemna modul in care a decurs recunoasterea, de la
persoana intii singular, declaratiile persoanei chemate sa recunoasca, obiectiile
eventuale ale persoanei recunoscute si ale altor persoane participante. Astfel
intocmit, procesul-verbal ofera posibilitatea unei judecati coerente asupra

20
E.Stancu, Criminalistica, vol.II, Ed.”Actami”, Bucureşti, 1995.

referat.clopotel.ro
conditiilor si a modului de desfasurare a prezentarii spre recunoastere si, in
consecinta, asupra valorii fortei probatorii a rezultatelor obtinute.
Printre mijloacele tehnice de fixare a prezentarii spre recunoastere, pe
primul plan se situeaza fotografia judiciara. Pentru a se asigura fixarea celor mai
semnificative momente si a rezultatelor recunoasterii, in cadrul acestei activitati
este indicat sa se realizeze trei fotografii: a persoanelor sau obiectelor prezentate in
grup care sa demonstreze masura in care s-au respectat cerintele legii privind
calitatile persoanelor ori ale obiectelor din grupul de prezentat; a momentului cind
cel ce recunoaste indica persoana sau obiectul identificat, din care sa rezulte ca din
grupul prezentat a fost recunoscuta o anumita persoana sau obiect, a persoanei sau
obiectului recunoscut, executata in modul in care sa redea elementele caracteristice
ale acestora21. Daca identificarea se bazeaza pe caracteristice cromatice, este
indicat sa se recurga la fotografia color.
O metoda moderna de fixare, folosita cu mult succes in cadrul prezentarii
spre recunoastere, este inregistrarea videomagnetica. Principalul ei avantaj rezida
in capacitatea videofonogramei judiciare de a reda sincronic si simultan imaginea
si declaratiile celor ce participa in mod activ la realizarea recunoasterii. Din
perspectiva tactica, fixarea pe banda videomagnetica presupune, ca si in cazul
fotografiei juduciare, fixarea grupului prezentat, a momentului de recunoastere, a
persoanei sau obiectului recunoscut si, in mod deosebit, a declaratiilor celui ce a
facut recunoasterea.

21
S.Doraş, Criminalistica, Chişinău, 1996.

referat.clopotel.ro
 Incheiere
Un rol deosebit de important la modelarea faptuitorului infractiunilor de jaf
si tilharie le au declaratiile victimei si a martorilor. In baza descrierilor dupa cum
am mentionat in teza se efectuiaza portretul vorbit, in baza criteriilor unice de
apreciere a elementelor si deteliilor ce constituie aspectul exterior al unei persoane.
Acestea sunt urmatoarele:
1) Portretul vorbit al unei persoane poate fi intocmit numai in urma
unei descrieri complete a intregii conformatii a corpului (capul,
trunchiul, membrele superioare si inferioare, caracteristicile fetei).
Atunci cind descrierea dupa metoda portretului vorbit se efectuiaza
in scopul realizarii unei activitati de recunoastere, o deosebita
atentie se acorda semnalmentelor particulare;
2) Descrierea semnalmentelor se face intr-o succesuine logica – de la
caracteristicile generale (sex, rasa, virsta, statura, constitutie fizica)
– la cele individuale (detaliile corpului, capului si ale fetei). Aparte
se prezinta imbracamintea si obiectele portabile ale persoanei,
semnalmentele careia sunt descrise;
3) Descrierea semnalmentelor exterioare ale unei persoane se
efectuiaza in functie de marime, forma, pozitie, iar a unor si dupa
culoare.
4) Descrierea semnalmentelor dupa metoda portretului vorbit se
foloseste o termenologie unica, acceptata in criminalistica, aceasta
asigurind evitarea eventualelor greseli si confuzii.
O modalitate moderna de modelare a persoanei urmarite o constituie
portretul fotocompus – fotorobotul. Intocmirea unui atare portret are ca scop
crearea unei imagini fotografice similare cu cea a persoanei supuse urmaririi. Cu
acest prilej se folosesc fragmente de elemente faciale ale diferitor persoane, din
care martorul sau victima la selecteaza pa acelea care seamana cu cele ale
persoanei in cauza. Din elementele sectionate se asambleaza o imagine fotografica
unica, care apoi se reproduce in numarul necesar activitatii de urmarire.

referat.clopotel.ro