Sunteți pe pagina 1din 4

Libertatea ca valoare primordialâ

În prezentarea de faţă imi propun sa abordez, problema libertatii sustinind ca


libertatea este valoare primordială în dezvoltarea umanitaţii.

Ce e libertatea? Este o valoare primordială a umanităţii, De ce primordilă? Find-că


libertatea este cea care-i permite individului uman să iasă inafara regulilor de dezvoltare
a naturii pentru a le crea pe-ale sale proprii, celelalte doua valori iniţiale, lupta pentru
existenţă şi reproducerea au un statut de „pasivitate”, în sens ca sunt caracteristicile
fundamentale întregii dezvoltări a naturii, libertatea fiind ceea activă ce care înpinge
individul (prin voinţă, dorinţă, curiozitate) către ceva mai mult decît strînsul hranei ,
actului de reproducere, toloneala la soare, etc.
De ce liberatea e caracteristică speciei umane, cred că răspunsul se ascunde în
raţiune, sau mai degrabă în prezenţa capacităţea biologice a individului de a raţiona.
Aşadar libertate vine ca o „notă” care pune în mişcare, dealungul evoluţiei umane
această capacitate prin curiozitate sau voinţa, dorinţa de aşi facilita viaţa. Omul este
capabil de libertate deaoarece este inzestrat cu ratiune şi invers, capabil de raţiune că e
înzestrat cu libertate. Prin urmare, daca nu-i ratiune, nu-i libertate.
Aceasta corelaţie dintre raţiune şi libertateaşi, suprimînd cătuşele instinctelor face
posibilă trecerea la o noua etapă a evoluţiei naturii, este ceea ce ne mişcă spre progresul
uman, spre formarea unei societaţi, formarea şi realizarea de idealurile, utopiile, este
intrebare şi un raspuns, mai multe raspunuri ... este negarea dogmelor,schimbarea
paradigmelor, înlaturarea abuzului social, despotismului... de oricare forma, este ceea ce
naşte egalitatea şi fraternitatea ... este descoperirea spiritului indvidual, înfrînarea
influenţei sociale, transformarea din o turma intr-o societate organizata la nivel de
individ (un fel de bun-anarhism) unde acel unul are puterea de a-şi hotărî singur soarta,
paralel cu construcţiile similare a celorlalţi smeni şi paralel cu natura

Pentru a vă explica ce înţeleg eu prin conceptul de „libertate”, voi încerca să fac o


mică categorizare. Aşadar libertatea poate fi privită prin doua aspecte:
1. Libertatea subiectivă sau individuală
2. Libertatea obiectivă sau socială

Conform silogismului de mai sus cu referinţă la interdependenţa dintre raţiune


şi libertate putem conchide că: daca avem libertate individuala aceasta ar fi
deoarece exista in noi o ratiune individuala. La fel ar fi cu libertatea
sociala(obiectiva), care ar implica o ratiune sociala (obiectiva).

Voi da explicaţia acestor categorii în povestea care va începe chiar acum:


Mi-asum responsabilitate pentru a susţine ca totuşi Libertatea este coloana
vertebrala a porgresului uman, este ceea ce formează raţionamentul obiectiv, acesta din
urma fiind fundamentată de raţiunea individuală care este indispensabilă de libertatea
individuală, cu toţii ştim că promotorul unei societăţi e individul, fiindcă el este
„geniul” creatorul de idei care sunt ulterior implimentate în raţionamentul obiectiv în
urma carui se formează valorile sociale. Aşadar raţiunea şi libertatea individuală este un
generator de valori umane, este acea substanţe nutritive care dă creştere „arborelui
personalitaţii”, „înaintorul” către desăvîrşire.
Dacă vă pare nereuşita speculaţia de mai sus voi incerca sa deduc o explicaţia mai
coierentă a categoriilor axîndu-mă pe cîteva momente din scara evolutivă a umanităţiie.

Să începim cu preistoricul, acel ciclu de trecere de la animal la homo. Acesta e


primul pas spre libertăţea individului şi anume naşterea raţiunii, trezirea din somnul
instinctelor şi perceperea sinelui (cu toate ca încă slab, nou-născut) ca o unitate aparte
de intreg, ca un alt întreg paralel aceluia din care face parte. Deci aşa numitul om,
gustînd din sîngele lui Prometeu (?)se regaseşte pe sine ca creator, în el ia naştere
liberul arbitru care se fundamentează pe capacitatea sa „biologică” de a raţionaliza (pe
sine si mediul), în acelaş timp aceste două suplininduse una pe alta...- ca rezultat omul
îşi confecţionează unelte de lucru, de vînat, haine, bijuterii, desenează caricaturi pe
pereţi, deci duce o viaţă multilaterală dar „încă negîndinduse, în acel început, la posibila
catastrofă ecologică care va surveni peste cîteva sute de milenii de ani”.
Urmatorul pas uluitor catre libertate a fost marcat de filosofii din grecia antica
începută cu marele Socrate care pune accentrul pe om ca problemă a filosofiei –
Cunoaştete pe tine însuşi – zice el... Intorcîndu-şi fiecare privirile asupra lui insuşi,
cercetandu-se pe sine, va afla ce ştie si ce nu ştie, ce poate si ce nu poate, precum şi ce
trebuie sa faca.
Perioada medevala este una de limitare a spiritului liber prin credinţa şi
creştinismul tot mai pronunţat-dogmatizat.
Renaşterea fiind următorul pas de valoare. Spiritu liber razbate padurea deasă a
creştinismului. Această epocă este caracterizată cu o explozie cultural( cît la nivelul
artelor atît şi a gîndirii), are loc trezirea din hibernarea indusă de călugări. Deci porţile
se deschid catre o nouă viziune asupra lumii, omulu parţial scăpînd de limita
Dumnezeu-lui şi dogmelor create în jurul lui.
Ca succesorul renaşcentismului vine Perioada Modernă care impresionează cu
Raţionalismul , Empirismul şi descoperirile sale ştiinţifice şi filosofice care tot mai mult
se debaraseaza de dogmatismul religios şi pun accentul pe cunoaştere şi progresul
uman.
Şi ca un accord final să menţionam revoluţia franceză cu lozinca sa “Libertate,
Fraternitate, Egalitate” care atît pune un mare accent pe libertăţile sociale (pîna atunci
din plin lezate) cît şi pe libertatea individului în societate. Libertatea individului fiind o
notă subînţeleasă din libertăţile sociale, care ulterior va alege ca cea mai bună
organizare statală din toate cele rele existente – Democraţia, aceasta la rîndul său
înaintează întru apararea libertăţilor individului ca drepturilor omului , a proprietăţii
private material cît, ulterior, a celei intelectule etc.
Deci, noi mergem spre progress, de la libertatea concepută de animalul-om catre
cea “absolută” către omul-Dumnezeu, omul autosuficient sie-şi, Supraomul Nietschian
acel permanent în devenire, într-o permanentă creaţie, liber .
Vorbind despre Libertăţile sociale, acestea sunt orinduirile, normle sociale ce
inhibă libertatea individului întru folosul comun tuturor indivizilor, întregii societăţi.
Ca exeplu aduc citatul ce caracterizează sistemul democratic: Libertatea mea se termină
acolo unde se începe libertatea altuia – Eu sunt cu totul deacord cu acest “principiu
general” ce întruchipează sistemul democrat, dar totuşi, cred că acesta nici pe departe nu
e punctual final al progresului uman social, cît şi individual…

Comparînd aceste doua libertaţi: Libertatea sociala este direct proporţionala cu


libertatea individuală, voi incerca sa dovedesc aceasta prin caricaturile mele:
1. Libertatea sociala – max/Libertatea individului- min : Aceastî nivelare al
libertaţii e caracteristica grupului de animalelor superioare şi care sunt în
stadiului incipient de transformare , a primitivilor. Cred aşa deoarece aceste
formaţiuni sunt sau ramîn incă dependente de instincte : lupte pentru
existenţa, reproduceria şi libertatea in cadrul formaţiunii în care există. În
cazul dat individul nu se percepe înafara acestei formaţiuni,eliminarea fiind
cea mai mare pediapsă posibilă pentru individ, egală cu moarte, respectiv
nici nu putem vorbi despre conştientizarea sinelui ca o unitate care crează o
formaţiune. Deci, multimea indivizilor este o unitate incontestabilă, care
există „într-o societate plina de armonie şi pace interioară, luptînduse cu
fenomenele naturale şi primejdiile din exteriorul grupului”!
2. Libertatea socială – min / Libertatea individului –max: e caracteristic
supraomului, omului-Dumnezeu, omul autosuficient sieşi, care acceptă
egalitatea cu semenii săi dar în acelaşi timp îi acceptă şi individualitatea:
„Libertatea mea se termină acolo unde se începe libertatea celuilalt, în limita
raţiunii” totuşi cred că e destul de mizer pentru a fi folosit acestui ideal
uman, să nu uitam ca vorbim despre omul care din punct de vedere raţional e
desăvîrşit. NB: Varianta doi e caracteristic într-o societate numeric foarte
redusă pe cînd prima variantă aglomerarea conteză
3. Libertatea socială – nivel mediu / Libertatea individului –acelaşi nivel: E
caracteristică societăţii noastre , formei de guvernare, într-un fel oarecare.
Individul este caracterizat prin un egocentrism maximalizat (caracteristic
omului contemporan), dar în acelaşi timp este controlat de sistemul de
norme, reguli sociale care inhibă influenţele egocentrice a individului, intr-o
măsură oarecare, nivelîndule la întreaga societate.

De ici putem conclude că, o data cu conştientizarea de sine a individului, apare


conflictul, care distorsionează armonia existentă în societatea omului primitiv.
Deci, odată cu această creştere(a liberului arbitru), libertatea socială î-şi pierde din
armonie find nevoită de a se acomoda cu libertatea individului , de a se organizan
in conformitate cu cerinţele acestei libertăţi. Adică, odata cu creşterea libertăţii
individuale, scade, în aceiaşi masură, libertatea socială cărei ii vine tot mai greu sa
coordoneze, organizeze.... deaoarece „fiecare unitate din acest întreg” îi este
caracteristica o lume a sa ... un exemplu forte la aceasta afirmaţie ar fi numărul
inpunător de reguli si norme de tot soiul (juridice,civile, administrative, politice)
care înfrînă egocentrismul caracteristic omului contemporan.

Deci, Libertatea e o valoare, e o valoare de o valoare impunatoare , ea este


combustibilul ce mişcă maşinaria umanităţii spre progres, ramîne doar de văzut cît
de pozitiv va deveni acest progres.
Oare noi nu suntem cei care va naşte un nou Dumnezeu ?