Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Instalatiilor Electrice
Instalatiilor Electrice
Definiţi generale :
a) Aparate electrice, se considerã toate obiectele principale, exclusiv
(auto)transformatoarele de putere cu care se echipeazã instalaliile electrice, de
exemplu :
- aparate de conectare ca : întrerupãtoare, separatoare de sarcinã, siguranle etc.
(inclusiv dispozitivele lor de aclionare);
- tsansformatoarele de mãsurã ;
- bobine de compensare şi de reactanţã ;
- descãrcãtoare ;
- bobine de blocare şi condensatoare de cuplare pentru instalãţii de inaltã
frecvenţã;
b) Materiale electrice, se considerã toate obiectele care servesc la asamblarea
(auto)transformatoarelor de putere şi a aparatelor electrice din instalaţiile electrice, de
exernplu:
- conductoare izolate sau neizolate;
- izolatoare;
- cleme, annãturi etc.
c) Echipamentul electric reprezintã totalitatea (auto)transformatoarelor
aparatelor şi materialelor electrice cu care se echipeazã instalaţiile electrice.
d) Mãrirni nominale (de exemplu : tensiune nominalã, curent nominal, putere
nominalã, frecvenţã nominalã) sunt caracteristici de dimensionare a echipamentului şi
a instalaţiei .
e) Domeniul de protecţie contra atingerilor accidentale (în interiorul spaţiilor de
producţie electricã): este domeniul delimitat, pe de o parte, de pãrţile aflate sub
tensiune şi, pe de altã parte, de spaţiul de acces permis în mod normal persoanelor şi
utilajelor de exploatare şi de întreţinere .
f) Separarea de lucru se numeşte separarea unei instalaţi electrice sau a unei pãrţi
din instalaţie, de elementele aflate sub tensiune, pe toate pãrţile, în vederea efectuãrii
unor lucãri sau operaţii, în conformitate cu normele de protecţie a muncii pentru
instalaţiile electrice.
g) Distanţa de izolare în aer între douã pãrţi sub tensiune, neizolate sau între
acestea şi pãrţi legate la pãmânt este distanţa cea mai scurtã în aer liber, fãrã
intercalaţii din alte materiale izolante, normatã în funcţie de tensiunea pentru care se
dimensioneazã instalaţia .
h) Distanţa de protecţie contra atingerilor accidentale (în interiorol spaţiilor de
producţie electricã) este distanţa determinatã de condiţiile împiedicãrii unor atingeri
accidentale a pãrţilor sub tensiune de cãtre personalul de exploatare sau de cãtre
utilajele de exploatare şi de întreţinere, cu respectarea normelor de protecţie a muncii.
Categorii de instalaţii.
a) Instalaţie electricã este o instalaţie cu tensiunile între faze mai mari de lkV,
care serveşte la primirea, transformarea, distribuirea energiei electrice şi care
cuprinde în general aparate de conectare şi transformare, conductoare de legãturã,
diferite instalaţii auxiliare, precum şi construcţiile aferente.
b) Instalaţie electricã de exterior este o instalaţie electricã sau o parte dintr-o
instalaţie în care aparatele, (auto)transformatoarele şi materialele electrice sunt
dispuse într-un spaţiu în exterior şi expuse intemperiilor.
c) Instalaţie electricã de interior este o instalaţie electricã sau o parte dintr-o
instalaţie electricã în care aparatele, (auto)transformatoarele şi materialele electrice
sunt dispuse într-un spaţiu închis şi sunt protejate împotriva influenţei directe a
intemperiilor.
d) Instalaţie electricã de tip deschis este o instalaţie electricã în care persoanele
sunt protejate numai împotriva atingerilor accidentale a pãrţilor sub tensiune, prin
îngrãdiri de protecţie sau prin amplasarea echipamentului la înãlţime
corespunzãtoare, în zone inaccesibile atingerilor accidentale.
e) Instalaþie elestricã de tip inchis, este c~ instala~ie electricã în care
echipament~~l electric este dispus in ca.rcase în~chise (neeta.nºe fãtã d~ aerul
atmosferic), astfel încâ.t nici o parte sub tensiune din instalaþie nu poate fi atinsã.
f) Instalaþie electricã capsulatã este c~ insta.la~ie electricã la care echipamentul
este complet închis în carcasã de protecþie, etanºã fa~ã de aerul atmasferic (în general
metalicã, legatã la pãmânt). Izolafia electricã a echipamentului în interiorul carcasei
se realizeazã prin diverse iluide, în general la presiuni superioare celei atmosferice.
Instala~ia electricâ capsulatã poate fi insta.latã fie în exterior (in aer liber), dacã este
construitã coresput~zãtor, fie în interic~r (într-un spa~iu inchis).
g) Instalaiie electricã prefabricatã este c~ înstala~~e electricã con~inând
aparatele de comectare, instrumente de mãsurã, dispozitive de protecþ~e ºi
automatizare ºi care se livreazã complet pregãtitã ºi încercatã electric, pentru a fi
montatã pe ~antie~-.
h) Staþie electricã este un asamblu de instalatii electrice ºi constmc~ii anexe,
destinat conversiei energiei electrîce ºi/sau conectãrii a douã sa.u mai multor surse de
energie electricã ori a douã sau mai multor cãi de curent.
r) Staþie de transformare este o sta~ie eiectricã care realîzeazã transformarea
energiei electrice prin transformatoare de putere.
j) Staþie de conexiuni este o staþie electricã, care primeºte ºi distribuie energia
electricã la aceeaºi tensiune şi Frecven~ã, tensiunea dintre faze fiind mai mare de 1
kV.
k) Post de transformare este o statie de transformare destinatã alimentãrii in
joasã tensiune (pânã .
la l kV inclusiv) a cansumatarilor.
I) Pun~t de alimentare este o staþie de conexiuni de medie tensiune, dest~natã
alimentãrii unor posturi de transformare.
m) Post de transformare pe stâlp este un post de trasformare al cãrui echipament,
inclusiv transformatorul, este instalat în exterior, pe o construcþie specialã de stâ.lpi
sau direct pe stâlpii liniilor aeriene.
Cate~orii de încãperi:
a) Incãpere sau spaþiu de produ~c~ie se nume~te acea încãpere sau acel spa~iu
în care se efectueazã diverse operaþii sau procese tehnolagi.ce, accesibil ºi
persoanelor neinstruite în exploatarea instalaþiilar electrice cu tensiuni mai mari de l
kV.
b) lncãpere sau spa~iu de productie electricã se numeªte acea încãpere sau spatiu
care serveºte exclusiv pentru procese tehnologice elecirice. Accesul in aceste incãperi
sau spaþii este permis numai persaanelor pregãtite în exploatarea instataþiilar
eleotrice respective ºi care au respansabilitate în acest sens în conformitate cu
normele de protectie a muncii pentru instalaþii electrice.
c) Din punctul de vedere al ac~iunii medîului asupra înstalaþiilc~r electrice
matate în interior, se deosebesc:
- încãperi umede, în care umiditatea relativã depãºeºte txmp îndelungat 70°fo,
indiferent de temperaturã.
- incãperi cu ac~iune ehimicã dãunãtoare, in care se produc sau pot pãtrunde abur,
gaze sau depuneri solide, în mod continuu sau periodic, ºi care acþioneazã distructiv
asupra izolaþiei sau cãilor de curent neizolate.
- incãperi cu praf, în care se produce sau poate sã pãtrundã praf care se depune pe
conductoare, pe izolaþie, ori poate sã pãtrundã în apa.rate ºi maªini în cantitati care sã
pericliteze buna func~ionare a instalatiei;
- incãperi cu temperatura ridicatã, în care temperat~~ra se men~ine timp îndelungat
la o valoare mai mare de +35°C~
, - îneãperi cu perico! de incendiu, in care se prelucreazã, se utilizezã sau se
depoziteazã materiale combustibile;
d) ~ncãperi cu perical de explazie se numesc acele încãperi în care se produc sau
pot sã pãtrundã emanatii de gaze, vapori sau praf, care, îrr~preunã cu a.erul, pot da
naºter'e la amestecuri explozive.
e) Încãperi cu aglomerâri de persoane sunt acele încãperi în care se pot afla
simultan 50 sau mai naulte persoane, fiecãreia dintre ele revenindu-i o suprafaþã de
pardosealã de maximum 4 m'.
t~ C~aridor de maevrã se numeºte coridorul de pe care este prevãzut a se face ce!
puþin o acþionare a unui aparat de conectare dintr-o instalaþie electricã.
gj Coridor de supraveghere se numeºte coridor-ul care serveºte exclusiv pentru
supravegherea funcþionãrii sau pentru revizia aparateior rxte3ntate ,i de pe care nu se
fac acþionãri de aparate de conectare din instalatia electricã.
i~
2.1.3.2 Distanie de protecþie.
În spaþiile de producþie electricã, protecþia personalului împatriva atingerii
accidentale a elementelor aflate sub tensiune, în timpul executãrii lucrãrilor curente
de exploatare, se asigurã printr-una ditre urmãtoarele mãsuri:
- amplasarea la înãlþime corespunzãtoare în zone inaccesibile atigerilor accidentale;
- îngrãdiri de protecþie definitive, pline sau din plasã (se admite ºi folosirea
balustradelor);
Îngrãdirile de protecþie definitive, pline sau din plasã, din interiorul incintei unei
instalaþîi electrice, trebuie sã aibã înalþimea de cel puþin 2 m, iar balustradele trebuie
sã aibã marginea superioarã la cel puþin 1, 5 m deasupra salului.
La amenajarea instalaþiilor de exterior trebuie respectate distanþele din tabelul l.
Aceste distanþe pot fi mãrite în locurile în care nu poate fi evitatã manevrarea unor
materiale lungi, care nu sunt izolate pentru tesiunea de exploatare.
Distanþa dintre pãrþile conductoare sub tensiune sau izolate faþã de pãmânt ale
înstalaþiei ºi îngrãdirile de protecþie cu caracter definitiv trebuie sã fie cel puþin
egalã cu distanþa B,,BZ sau Bz din tabelul l. Elementele instalaþiei aflate sub
tensiune ºi situate la o înãlþime mai mare sau cel puþin egalã cu distanþa C din
tabelul 1 faþã de nivelul solului, respectiv al platformei de deservire, nu necesitã de
regulã îngrãdiri de protecþie. Domeniul de protecþie are lãþimea E indicatã în tabelul
1.
Distanþa dintre pãrþile sub tensiune ºi îngrãdirile spaþiilor de producþie electricã
de exterior trebuie sã fie cel puþin egalã cu distanþa G din tabelul 1. Aceastã
prevedere se aplicã ºi în cazul îngrãdirilor cu înãlþimea mai micã de 2 m (dar de
minimum 1,5 m).
Când înãlþimea îngrãdirilor este de cel puþin 2 m, se admite ca în interiorul
domeniului de protecþie sã se gãseascã pãrþi izalate ale instalaþiei, distan~a lor pânã
la planul îngrãdirii trebuind sã fie cel puþin egalã cu distanþa D din tabelul 1. La
pãrãsirea spaþiilor de praducþie electricã de exterior, înãlþirnea minimã H faþã de sol
a conductoarelor sub tensiune se va determina în conformitate cu prevederile pentru
construcþia liniilor electrice aeriene cu tensiunea mai mare de 1 kV.
10
2.1.3.5. Dimensionarea constructiilor de sustinere.
Construcþiile care servesc petru susþinerea echipamentului electric (aparataaj ºi/sau
cãi de curent) se vor dimensiona la urmãtoarele categorii de solicitãri:
- solicitãri în timpul funcþinãrii, datorate greutãþilor proprii, vântului, chiciurii ºi
for~elor electrodinamice în caz de scurtcircuit;
- solicitãri în timpul montajului datorate greutãþii proprii ºi operaþiilor de montare
(inclusiv greutãtii oamenilor ºi dispozitivelor de montare), þinând seama de
succesiunea operaþiilor respective.
În cazul conductoarelor flexibile, nu se va þine seama de ruperea accidentalã a
acestora.
Solicitãrile datorate fortelor electrodinamice în caz de scurtcircuit se considerã
în ipoteza cã, pentru elementele de construcþie ale unei staþii de o anumitã tesiune,
efectul curenþilor de scurtcircuit se manifestã într-un singur circuit.
La determinarea eforturilor care urmeazã a fi luate în considerare, se va þine
seama de perspectiva dezvoltãrii instalaþiilor pe a perioadã de circa 10 ani.
2.1.4. Instalatii electrice de interior.
În încãperile de producþie se recomandã a se folosî numai aparate cu izolaþie uscatã
sau din material neinllamabil, în afarã de întreruptoare, care pot fi de tipul cu ulei
puþin. încãperile ºi clãdirile în care se gãsesc instalaþii electrice cu tensiuni peste 1
kV trbuie sã fie executate din materiale incombustibile. Utilizarea materialelor greu
combustibile (pentru izolaþii termice) se va face în condiþiile admise de normele
P.S.I. Clãdirile trebuie sã fie de gradul I sau II de rezistenþã la foc.
În general se recomandã folosirea aparatelor arã ulei sau cu puþin ulei. Acola
unde este necesar, trebuie sã se ia mãsuri de izolare fonicã a zgomotului provocat de
aparatele de comutare, transforrnatoare, ventilatoare etc. Instalaþiile nu trebuie
amenajate în încãperi umede, cu acþiune chimicã dãunãtoare, cu praf, cu temperaturi
ridicate, cu pericol de incendiu sau explozie, precum ºi sub încãperi cu proces
tehnologic umed (duºuri, closete, vane etc. ).
Prevederea iluminatului natural în încãperile de producþie electricã nu este
obligatorie. În aceste încãperi nu se admit luminatoare. Temperatura minimã nu
trebuie sã scadã sub -~-16 °C, în încãperile în care existã personal de exploatare
permanent.
Nu se admite trecerea prin încãperile instalaþiilor electrice a nici unui fel de
conducte cu fluide, cu excepþia celor cu apã caldã, care servesc pentru încãlzirea
instalaþiei respective ºi cu condiþia folosirii de þevi sudate, arã flanºe, ventile sau alte
armãturi. Trebuie luate mãsuri contra pãtrunderii apelor subterane în clãdirile
instalatiilor electrice.
Se admite mantarea în ~aceeaºi încãpere a unor instalaþii cu tensiuni diferite, în
cazul în care exploatarea lar se face de cãtre aceeaºi organizaþie. Se recomandã însã
ca instalaþiile de conexiuni pâna la 1 kV ºi cele de peste I kV sã fie instalate în
încãperi separate.
Celulele de tip închis prevãzute cu întreruptoare montate pe cãrucioare
debroºabile trebuie sã fie astfel construite, încât, indiferent de poziþia cãruciorului, sâ
nu existe pericolul unor atingeri accidentale ale pãrþilor sub tensiune.
Dispoziþia constructivã a instalaþiilor ºi distan~ele de protecþie vor fi astfel
alese, încât, dacã se prevede necesitatea executãrii unor lucrãri cu scoaterea parþialã
de sub tensiune a instalaþiei, sã poatã ti respectate mãsurile corespunzãtoare
prevãzute de normele de protecþie a muncii pentru instala~ii electrice.
11
2.1.4.1. Distanþe de izolare în aer.
Distanþele minime de izolare în aer între pãrþile conductoare aflate sub tensiune
ºi aparþinând unor faze diferite (notate cu A), precum ºi între acestea ºi elementele
legate la pãmânt (notate cu A~) sunt indicate în figura 10 ºi tabelul 2.
Distanþele dintre douã piese sub tensiune, care pot sã se gãseascã la aceleaºi
tensiuni nominale, însã nesincrone între ele, trebuie sã fie c~l pu~in egale cu 1,2 ori
distanþa A din tabelul 2. Distanþele dintre pãrþile sub tensiune ale unor instalaþii
care func~ioneazã la tensiuni nominale diferite trebuie sã fie cel puþin egale cu 1,2
ori distanþa A prescrisã pentru tensiunea cea mai mare (tabelul 2).
e~
Fig. 10
2.1.4.2. Distanþe de protecþie.
În spaþiile de producþie electricã, protecþia personalului împotriva atingerilor
accidentale ale elementelor aflate sub tensiune, în timpul executãrii lucrãrilor de
exploatare, se asigurã printr-una din urmãtoarele mãsuri:
- amplasarea la înãlþime corespunzãtoare, in zone inaccesibile atingerilor
accidentale;
- îngrãdiri de protecþie definitive, plie sau din plasã (se admite ºi folosirea
balustradelor); - dispunerea echipamentului în carcase închise (instalaþii de tip
închis);
Îngrãdirile de protecþie definitivã, pline sau din plasã, trbuie sã aibã înãlþimea
de 1,8 m, iar balustradele de 1,2 m. Se admite folosirea de îngrãdiri de protecþie plinã
sau din plasã cu înãlþime mai micã de 1,8 m (dar nu sub 1,2 m).
Distan~a dintre pãrþile conductoare, aflate sub tensiune sau izolate Faþã de
pãmânt, ale instalaþiei ºi îngrãdirile de protecþie cu caracter definitiv trebuie sã fie
cel puþin egalã bu distanþele B~, B2, sau B~ din tabelul 2. Izolatoarele pot pãtrunde
parþial sau total în domeniul de protecþie, cu rondiþia asigurãrii protecþiei împotriva
atingerii accidentale a elementelor aflate sub tensiune, prin îngrãdiri din tablã sau din
plasã.
Elementele instalaþiei aflate sub tensiune sau izolate faþã de pãmânt ºi situate la
o înãl~ime mai mare sau cel puþin egalã cu valoarea C (din tabelul 2) faþã de nivelul
pardoselei (platformei de deservire) nu necesitã, de regulã, îngrãdiri de protecþie.
Domeniul de protecþie este indicat în tabelul 2.
Trecerile interior-exterior ale circuitelor electrice trebuie sã fie astfel realizate,
încât în partea interioarã sã fie respectate prevederile pentru instalaþii interioare, iar
în partea exterioarã cele pentru instalaþii exterioare. În cazul plecãrilor aeriene din
clãdirile instala~iilor electrice spre zone care nu constitue spaþii de producþie
electricã de exterior, înãlþimea minimã H faþã de sol a conductoarelor sub tensiune
se va determina în conformitate cu prevederile pentru construcþia linîilor electrice
aeriene cu tensiunea peste 1000 V.
12
2.1.4.3. Coridoare ºi accese.
Lãþimea minime ale coridoarelor de deservire (supraveghere sau manevrã) sunt
urmãtoarele: - instalaþii pe o singurã parte: 1000 mm;
- instalaþii pe ambele pãrþi: 1200 mm;
Aceste lãþimi nu pot fi micºorate în nici un punct al coridorului prin dispozitive
de acþionare, cãrucioare ale întreruptoarelor debroºabile în poziþie intermediarã,
stâlpi ai construciiei, balustrade etc. Adoptarea unor valori mai mari se recomandã în
special în urmãtoarele cazuri:
- coridoare mai lungi de 10 m;
- instalaþii cu curent de scurtcircuit mai mari de 15 kA; - instalaþii de tip
deschis.
În locurile de acces sau de trecere (unde nu se face supravegherea instalaþiei ºi
nu se executã manevre) se poate adopta o distanþã de minimum 600 mm.
Lãþimea liberã a coridorului de manevrã trebuie verificatã astfel, încât sã se
asigure circulaþia de-a lungul lui ºi în cazul in care un cãrucior de întreruptor
debroºabil este scos din celulã când o uºã de celulã este deschisã la 90°. În acest caz,
distanþa liberã de trecere nu trebuie sã fie mai micã de 600 mm. Aceastã verificar~
nu este obligatorie pentru coridoare cu lungimea sub 6 m, cu acces pe ambele capete.
Lãþimile coridoarelor de supraveghere pentru instalaþii de tip închis vor fi
stabilite de comun acord cu fabricantul celulelor, neputând fi însã mai mici de 700
mm. În cazul celulelor de tip închis instalate în spaþii de producþie, lãþimile
coridoarelor de deservire indicate se mãsoarã de la celule pânã la pãrþile cele mai
proeminente ale utila.jului instalat în apropierea celulelor sau pânã la îngrãdiri.
Înãlþimea liberã a coridoarelor trebuie sã fie de minimum 1900 mm. Instalaþiile
interioare trebuie prevãzute cu accese (uºi) dupã cum urmeazã: - l~ lungimi ale
încãperii pânã la 10 m, un singur acces;
- la lungimi ale încãperii mai mari de 10 m, cel puþin douã accese astfel dispuse,
încât din orice punct al coridoarelor pânã la punctele de acces, pe drumul cel mai
scurt, distanþa sã nu depãþeascã 30 m;
- la punetele de alimentare subterane., se admite un singur acces, atunci când
distanþa d~ la acesta pânã la cel mai îndepãrtat punct al spaþiului de deservit nu
depãºeºte 12 m, în acest caz, se recomandã însã echiparea punctului de alimentare cu
celule de tip închis.
Accesul în încãperile instalaþiilior electrice de conexiune se poate face astfel: -
dîn exterior;
- dintr-o altã încãpere de producþie electricã ;
- dintr-o altã încãpere de prducþie de categoria de pericol de incendiu D sau E,
cu gradul de rezistenþã la foc I, II ºi III;
- din coridoarele anexelor social~-administrative, care nu deservese evacuarea
încãperilor cu aglomerãri de persoane.
k, ~!~ k ~
il
k~ RL RL
k, k, k_,
RL k, ~ kz i k~ ~ Y
defgh
Fig. 1. Schetne cu bobine de rcactanlâ
Curentul echivalent al scurtcircuitului la I s se calculeazã cu relatia: I", =.1"~
(m+n)~t
î
n
car
e:
I'' ,~ este valoarea efectivã iniþialã a
curentului de scurtcircuit; m - aportul la
scurtcircuit al componentei aperiodice;
n - aportul la scurtcircuit al
componentei periodice; t - durata
defectului.
2. Stabilitatea
electrodinamicã:
Pentru verificarea la stabilitate electrodinamicã se determinã valoarea curentului
de ºoc al scurtcircuitului trifazat.
Curentul de stabilitate electrodinamicã I ~ al bobinei de reactanþã este indicat
de fabrica constructoare. Conditia de verificare la stabilitate electrodinamicã este
datã de relatia:
, Is c la , în care: is este amplitudinea curentului de
scurtcircuit de ºoc.
Curentul de ºoc al scurtcircuitului (valoarea maximã) se
calculeazã cu relaþia: Is = 2,55 ~ l~,~
89
Stabilitatea termicã a bobinei de reactanþã este caracterizatã prin mãrimea I t ~ ~
indicatã de fabrica
constructoare. Conditia de
verificare la stabilitate termicã este
datã de relatia:
1 ", < 1 t ,/t
în care: I m este curentul maxim echivalent al scurtcircuitului la 1 s.
k, ~!~ k ~
il
k~ RL RL
k, k, k_,
RL k, ~ kz i k~ ~ Y
defgh
Fig. 1. Schetne cu bobine de rcactanlâ
Curentul echivalent al scurtcircuitului la I s se calculeazã cu relatia: I", =.1"~
(m+n)~t
î
n
car
e:
I'' ,~ este valoarea efectivã iniþialã a
curentului de scurtcircuit; m - aportul la
scurtcircuit al componentei aperiodice;
n - aportul la scurtcircuit al
componentei periodice; t - durata
defectului.
2. Stabilitatea
electrodinamicã:
Pentru verificarea la stabilitate electrodinamicã se determinã valoarea curentului
de ºoc al scurtcircuitului trifazat.
Curentul de stabilitate electrodinamicã I ~ al bobinei de reactanþã este indicat
de fabrica constructoare. Conditia de verificare la stabilitate electrodinamicã este
datã de relatia:
, Is c la , în care: is este amplitudinea curentului de
scurtcircuit de ºoc.
Curentul de ºoc al scurtcircuitului (valoarea maximã) se
calculeazã cu relaþia: Is = 2,55 ~ l~,~
91
b) Reactanþa echivalentã a transformatorului: Uk% Sh 12 100
X = 0, 3 100 S" 100 40
c) Reactanþa totalã echivalentã în punctul k, în funcþie de puterea de bazã ºi
puterea maximã de scurtcircuit admisã în acest punct:
Sh 100 Xtot = ~ -= 0,655 Sk.cna~ I50
X~oc = Xs ~ X~r + X1~
~ X~3 = 0,655 - 0,033 - 0,3 = 0,332 d) Reactanþa nominalã procentualã a
bobinei de reactanþã: Xl3~I",~Ub 0,332xI,5x6
X r % = ~ 100 = - 100 = 5,1 7% IhUn, 9,66 x 6
Se alege X ~% = 6%.
e) Se recalculeazã X ~ cu X ~ % ales: Xr%Ih~Un, 6x9,66x6
100 In, ~ Uh 100 x 1,5 x 6 ~ 0,386
f) Se recalculeazã reactanþa totalã echivalentã în punctul k: X~~t = 0,033 + 0,3
+ 0,386 = 0,719
g) Puterea de scurtcircuit în punctul k:
Sh - 100 = 139,5 MVA X t~u 0, 719
Sk < Sk "iax; 135,5 < 1 50 MVA
deci reactorul este bine ales din punctul de vedere al reactanþei procentuale. 6.
G'e~~ificcrr~ecr hohiflei Ia .stabilitate te~micã.
a) Curentul echivalent al scurtcircuitului la 1 s: 1 ", = I"~ (m + n)t
m=0
n=I t = l,5 s
I"~ Sk.cnat I50 = 14,4 kA ~U~,t ,%3 x 6,3
I ", = 14,4~,5 = 1 7,6 kA
b) Stabilitatea termicã a bobinei de reactanþã este caracterizatã prin mãrimea It ~
indicatã de fabrica constructoare. Pentru bobina de tipul RB-6- l 500-6% I t ~%t = 25
kA.
c) Condiþia de verificare a stabilitãþii termice este: Im < It ~%t
17,6 kA < 25 kA
7. l erificcrrecr bohi~~ei Ia .stcrbilitate electy~oclijiamic~r. a) Curentul de ºoc al
scurtcircuitului:
i~~,~ = 2,55~ I"~ = 2,55 x 14,4 = 36,8 kA
b) Stabilitatea electrodinamicã a bobinei de reactanþã este caracterizatã prin
mãrimea I ~, indicatã de fabrica constructoare: pentru bobina aleasã este de 63,75 kA.
92
Deci este îndeplinitã codiþia de verificare la stabilitate electrodinamicã: iso~ <
I~; 36,8 kA < 63,75 kA.
8. I'ier~clerea cle leri.sirrne îrr rwginT rrormcrl: U% = Xr% ~ sing
considerãm cosc~ = 0,9; sin~ = 0,435; I,nc.ma.; = I m
U% = 6°,% ~ 0,435 = 2,68% < 5% adm.
9. 7ert.sirrnea r°enuzrrenlã.
I" ~ 14,4
Urctn% = XI.% = 6 = 58,5% .
2.5.6. Calculul curentilor de scurtcircuit.
l. Detinitii.
I)efectrrl: este modificarea accidentalã localã a caracteristicilor unui circuit
electric (de exemplu, ruperea unui conductor sau slãbirea izolaþiei).
Scur~tcircuitul reprezintã legãtura galvanicã voitã sau întâmplãtoare între douã
puncte ale instalaþii electrice cu potenþiale diferite în regimul anterior.
.Si.sten2zrl tr~if~xzat simetric este un sistem în care toate mãrimile componente
(tensiuni, curenþi) au aceeaºi valoare efectivã (aceeaºi amplitudine), iar defazajele
dintre mãrimile consecutive sunt egale între ele ºi egale cu 2~/3.
Si.stemul trifa~crt ne.simetric este un sistem în care cel puþin una din condiþiile
de mai sus nu este îndeplinitã.
('onrporrer~te aimett°ice ale unui sistem nesimetric de curent (tensiune) sunt
sisteme simetrice oarecare de fazori, prin care poate fi înlocuit orice sistem trifazat de
curenþi (tensiuni) nesimetric. Componentele, utilizate în cele ce urmeazã, dupã
succesiunea fazelor sunt:
1 - directe: I -(I Iz + a~ ~ I s + a ~ I I. ) 1
-inverse: I =-(Ix +a~I~ +a`~ ~I~.)
1 - homopolarev I~ = ~ ~I ~z + 1s + I.r )
În mod similar se definesc ºi componentele simetrice de tensiune.
IZeteczua trif~zzaaã echilibrort~r este reþeaua, în care impendantele echivalente
de fazã ºî cele faþã de pãmânt, precum ºi impendanþele mutuale între faze sunt egale.
Într-o reþea trifazatã echilibratã, cu tensiuni electromotoare simetrice, tensiunile ºi
curenþii, în condiþii normale de funcþionare, formeazã sisteme simetrice.
IZeþearra trif~rzcrt~i dezechilibratã este reþeaua în care cel puþin una din
impendanþele proprii ale fazelor sau din cele mutuale este diferitã de celelalte.
('urerrtirl de .scrrrtcircrrit este curentul care trece prin locul de defect în timpul
scurtcircuitului. Curentul de scurtcircuit este iniþial asimetric, în raport cu axa de
timp ºi poate fi descompus într-o componentã de curent periodicã (simetricã) ºi o
componentã aperiodicã.: I, = I p + I ~ .
('omporierrta perioclicã I ~, a curentului de scurtcircuit este componenta
curentului de scurtcircuit de frecvenþã egalã cu cea de exploatare. Componenta
periodicã scade de la o valoare iniþialã I"~ pânã la
117
2.7. Localizarea defectelor din statiile electrice folosind instalatia de
termoviziune AGA-680.
hConsideratii teoretice privind mãsurãtorile de temperaturã
Mãsurarea temperaturii corpurilor se poate face prin mai multe mijloace, direct
sau indirect folosind diverse tipuri de termometre sau mãsurând energia emisã, sub
formã de RADIA'~IE INFRAROªIE datoratã în principal temperaturii proprii a
corpurilor.
Energia radiantã este emisã sub formã de RADIA'~IE INFRAROªIE ªi ocupã o
bandã relativ îngustã din spectrul electromagnetic, având lungimea de undã între
[0,75 -1000 ~m].
Instalalia de termoviziune mãsoarã o parte din energia emisã în spectrul I.R., de
obiect, în banda de sensibilitate a senzorilor ªi anume:
AGA-680 SW [2 -5,6 pm] ºi AGA-680 LW [8 -12 ~m].
În fapt, instalalia de termoviziune AGA-680 este un sistem de televiziune în
circuit închis, furnizând imagini termice în spectrul I.R., compusã în principal dintr-o
camerã I.R. cu sistem optic interschimbabil, un monitor alb/negru ºi un set de
accesorii care asigurã facilitãli suplimentare de oblinere/înregistrare/prelucrare a
imaginilor.
Imaginile standard furnizate de instalalie pot fi alb/negru sau color, corelarea
tonurilor de gri sau a diferitelor culori permilând aprecieri calitative ºi cantitative
asupra temperaturii, distribuliilor de temperaturã, pentru obiectele prezentate în
imagini.
Interpretarea corectã a imaginilor, a raporturilor ºi valorilor termice în care se
gãsesc diferite obiecte din imagine, este un proces mai complex, care presupune
cunoªtinle teoretice privind caracteristicile de radialie a obiectelor, mãsurãtori directe
de temperaturã pe suprafala corpurilor sau includerea în imagine a unei suprafele
etalon -CORPURI NEGRE -a cãror temperaturã absolutã este cunoscutã.
l. l.`Radiatia corpurilor în spectrul LR.
Când un obiect este mai cald decât mediul înconjurãtor, el emite energie, corpul
rãcindu-se dacã nu este încãlzit prin alte metode, iar când temperatura lui este mai
micã el devine absorbant de energie radiantã, încãlzindu-se. Procesele de
absorblie/emisie a energiei radiante sunt dependente în esenlã de temperatura proprie,
dar ºi de natura corpurilor ºi calitatea suprafelelor, astfel cel mai bun emitator de
energie devine ºi suprafala cea mai absorbantã.
Suprafala unui corp care absoarbe toatã energia incidentã este numitã un "
CORP NEGRU " ideal, un radiator ideal sau pur ªi simplu un - CORP NEGRU - .
În acest sens - CORPUL NEGRU - emite/absoarbe cea mai mare cantitate de
energie la o anumitã temperaturã, fiind folosit, în general, ca etalon în toate
mãsurãtorile cantitative privind radiantã emisã/absorbitã în spectrul I.R.
Distribulia spectralã a energiei emise de un " CORP NEGRU " a fost studiatã ºi
definita prin urmãtoarea formulã de fizicianul Max Planck:
_ 2~hcz
W x 10~6 [watt / m2 / m] 1N hc
~5(CJ~k'I' ~l)
unde: W~N - puterea de radialie (emitanla) unui CORP NEGRU radiant în
intervalul de l~m la lungimea de undã 7~
118
c - viteza luminii în vid - 3 x 10~ m/sec
h - constanta lui Planck - 6.625 x 10~~~ watt.s
k - constanta lui Boltzmann - 1.38 x 10~~~ watt.s/'K
T - temperatura absolutã a CORPULUI NEGRU în /°K - lungimea de undã
exprimatã în ~m.
Reprezentarea graficã a legii lui Planck (fig.l) aratã ca emitenta spectralã la o
anumitã temperaturã a - CORPULUI NEGRU - are un maxim care se deplaseazã cu
creºterea temperaturii spre lungimile de undã din ce în ce mai mici. Pozilia acestui
maxim este definitã de legea deplasãrii lui W.Wien (fig.l).
unde:
MAX = 2896 / T [~m]
- lungimea de undã exprimatã în [~m]
T - temperatura absolutã a CORPULUI NEGRU /'K
Fig.l. Reprezentarea graficã a legii lui Planck (linia continuã) ºi a legii lui Wien
(linia întreruptã).
5 ~W ~1 to IS 7U
119
Puterea radiantã totalã emisã pe unitatea de suprafalã de un - CORP NEGRU -
aflat la temperatura absolutã T se obline prin integrarea puterii spectrale de emisie,
definitã prin expresia matematicã a legii lui Planck, pe tot spectrul.
Expresia matematicã a acestei noi legi, cunoscutã sub numele de legea Stefan-
Boltzmann este: WN = 6 T4 [w/m~]
unde: WN- puterea de radialie a - CORPULUI NEGRU - pe unitatea de
suprafalã exprimatã în [w/m`] 6 - constanta Stefan-Boltzmann - 5.67 x 10 ~
[w/m2/°K]
T - temperatura absolutã a - CORPULUI NEGRU - [°K]
Nici o suprafalã realã nu este ideal neagrã, cea mai apropiatã fiind negrul de fum
care retlectã aproximativ 1 % din radialia incidentã.
Condiliile de - CORP NEGRU - pot fi totuºi riguros realizate printr-o micã
deschidere practicatã în peretele unei incinte închise sau prin considerarea energiei
emise de suprafele apropiate de corpul negru ideal, aflate însã la o temperaturã
superioarã cu câteva grade falã de temperatura CORPULUI NEGRU reprodus.
Corpurile existente în mediul înconjurãtor au proprietãli de
emisie/absorblie/reflexie sau transmisie uªor diferite de CORPUL NEGRU ideal.
În general, falã de CORPUL NEGRU ideal, corpurile fizice au eficienla emisiei
de energie radiantã mai micã, iar absorblia este însolitã ºi de fenomene de reflexie sau
transmisie (cazul materialelor transparente I.R.).
Notând cu:
a~ - ABSORB'~IA SPECTRALÃ - Raportul dintre energia radiantã spectralã
absorbitã de obiect ºi radialia incidentã la o anumitã lungime de undã -
REFLECTANTA SPECTRALÃ - Raportul dintre energia spectralã radiantã
reflectatã ~i
cea incindentã la obiect la o anumitã lungime de undã - TRANSMITANTA
SPECTRALÃ - Raportul dintre energia spectralã radiantã transmisã prin obiect ªi cea
primitã de el la o anumitã lungime de undã.
Suma celor trei componente pentru un obiect dat este constanta: a~+p~+i~=1
Pentru materialele opace în I.R. i~ = 0 relalia se reduce în acest caz:
a~+p~=1 Un obiect fizic încãlzit la o anumitã temperaturã emite o cantitate de
energie sub forma de radialie infraroºie mai micã decât cantitatea de energie emisã de
un CORP NEGRU aflatã la aceeaºi. temperaturã.
Raportul dintre energia emisã de corpul fizic aflat la temperatura T ~i energia
emisã de un - CORP NEGRU - aflat la aceeaºi temperaturã pentru aceea~i lungime de
undã se numeºte EMISIVITATE SPECTRALÃ ªi se noteazã cu s~.
Emisivitatea spectralã are valori cuprinse între 0 ºi l, depinzând de natura ºi
calitatea suprafelelor ºi variazã relativ pulin cu temperatura.
Corpurile pentru care emisivitatea spectralã este constantã sau variazã relativ
pulin cu ~. se numesc CORPURI COLORATE în I.R.
Conform legii lui Kirchoff, emisivitatea ºi absorblia spectralã pentru un corp
sunt egale, pentru o temperaturã ºi lungime de undã specificã.
a~ = s~ la T, [ct.] Astfel, pentru corpurile opace se poate scrie:
120
E~+p~=1 cu menliunea cã s~ » p~ ~ 1 pentru materialele negre ªi rugoase ºi p~ »
E~ ~ 1 pentru cele lucioase ºi lustruite.
Pentru obiectele (suprafelele) reale ºi linând cont de emisivitatea s, (pentru
CORPURILE GRI E = ~~ = ct.), legea lui Stefan-Boltzmann devine:
W = s WN = s aT4 [w/m~]
l.l. Evaluarea Temperaturii lEmisivitãtii folosind instalatia de termoviziune
AGA-680
Determinarea temperaturii pentru imaginile realizate cu AGA-680 se face prin
mãsurarea energiei radiante I.R. totale furnizate de obiect ºi este o operalie
complicatã datoritã faptului cã energia radiantã I.R. totalã este constituitã din trei
componente de provenienlã diferitã:
1. W,; - ENERGIA RADIANTÃ EMISÃ DE OBIECT;
Este determinatã de temperatura proprie a obiectului T~ ºi de emisivitatea s
specificã; 2. WR - ENERGIA RADIANTÃ REFLECTATÂ DE OBIECT;
Este determinatã de temperatura ambiantã T~ ºi de emisivitatea s specificã
obiectului; 3. WT - ENERGIA RADIANTÃ TRANSMISÃ PRIN OBIECT;
Este generatã de o sursã având temperatura Th plasatã în spatele obiectului, fiind
scalatã de i coeficientul de transmisie specific obiectului.
Exprimatã analitic, cele trei componente ale energiei radiante I.R. totale
furnizate de obiect ºi receplionate de camera I.R., sunt ilustrate în (fig.2).
1. W~ = s f(T~) - funclie de s ºi T~,
2. W,z = p f(T~) - funclie de (1-s) ªi T~ 3. WT = i f(Th) - funclie de i ºi Th
Th OBJECT
~Wov\\ ~ ~~~\s
a ~~~ .... ~ ~'i~ 21 \ \\ ~ ~ ..
T i f(Th) s f(T~) p f(T~)
Fig.2. Desen ilustrând cele 3 componente interdependente ale radialiei care
compun radialia totalã emisã de obiect, exprimate ca funclii de rãspuns f(T) ale
camerei Thermovision: radialia transmisã ca rezultat al temperaturii mediului
înconjurãtor i f(Th), radialia emisã ca rezultat al temperaturii obiectului E f(T,) ªi
radialia reflectatã ca rezultat al temperaturii ambiante p f(T,,)
121
Notând cu S semnalul electric furnizat de camera I.R. proporlional cu energia
radiantã I.R. totalã primitã de senzorul camerei I.R., se obline relalia, valabilã pentru
cazul general al obiectelor ~i cu transparenla I.R.:
S = s f(To) + p f(T~) + i f(Th) Relalia se simplificã pentru obiectele opace I.R. :
i=0
S = s f(T~) + p f(T. ) = s f(To) + ( 1-s) f(T~) deoarece
s + p = 1 (Kirchoff)
Instalalia de termoviziune AGA-680 a fost calibratã folosindu-se un - CORP
NEGRU - de precizie, iar caracteristica
n=f(T unde:
S - Semnalul electric furnizat de camera I.R. cn
T~~ - Temperatura corpului negru este arãtatã în (fig.3).
S
T
Fig.3. Diagrama curbei caracteristice a semnalului camerei versus, temperatura
de rãspuns a corpului negru
Curbele de calibrare ale instalaliei de termoviziune sunt rezultatul trasãrii
curbelor S~" = f(T.") pentru toate diafragmele camerei cu ºi fãrã filtre.
Pentru utilizarea mai uºoarã pe ordonatã, sunt folosite direct unitãlile izotermice
absolute funclie de temperatura CORPULUI NEGRU.
Trebuie fãcutã distinclie clarã între valorile izotermice absolute, valori citite pe
diagramele de calibrare ºi valorile oblinute din imaginea termicã prin multiplicarea
valorilor ocupate de marcarul de izotermã cu valoarea de sensibilitate folositã.
Pentru a elimina orice confuzie se impun notalii diferite astfel:
I - Nivelele izotermice absolute corespunzãtoare CORPULUI NEGRU citite de
pe diagramele de calibrare;
i - Nivelele izotermice oblinute pe ecranul monitorului funclie de pozilia
marcãrului
Temperatura corpului negru
122
de izotermã ªi sensibilitatea folositã.
Relalia dintre cele douã mãrimi este prezentatã grafic în fig.4.
ISOTHERM UNITS
I"
I
^" < 1
lo
i
TEMP °C
Fig.4. Diagramã ce prezintã relatia între indicatiile aparatului Thermovision ºi
diagramele de calibrare.Pe diagrame, temperalura realâ a obiectului ºi temperatura de
referinla T" ºi T, sunt raportate la nivelele izotermice I,~ ºi I, prin intermediul curbei
de rãspuns a camerei la emisivitatea corpului negru (e=1). Pe dispozitivul de redare,
imaginile termice a obiectului ºi a sursei de referintã sunt raportate la nivelele
izotermice citite io ºi ir cu ajutorul curbelor E" ºi s . (Notã: valoarea izotermei citite =
pozitia reperului izotermic la sensibililalea de lucru aleasã). Când efectuãm
mãsurãtorile, putem obtine o mai mare precizie alegând temperaturile de referintã
care dau valori ale diferentei izoterme imaginii 4i~,r cât mai mici posibile, pentru a
reduce intervalul de temperaturã a imaginii termice.
1.0
ITY
Scriind ecualia de rãspuns pentru camera de termoviziune funclie de I pentru
douã obiecte, existente în imagine, unul considerat ca referinlã, vom avea douã
relalii:
S" = s~, Ir, + (1-sr,) I. - pentru obiectul care se mãsoarã Sr = Er Ir + (1-Er) I" -
pentru obiectul de referinlã
Folosind notalia 4 i~r în loc de i" -ir, pentru diferenla semnalelor furnizate de
camerã pentru douã obiecte, suprafele, cu emisivitãli diferite, aflate la temperaturi
diferite, vizibile simultan în imagine, oblinem:
Di =S -S
or o r
Explicitând ecualia pentru I - valoarea absolutã a izotermei corpului mãsurat sau
pentru s, în raport cu cel de referinlã (Ir sr), se oblin relaliile:
DISPLAY SCALES
a) h=4i~,r/^~+(Er/E~)Ir+(1-Er/^")I:, b) so = [4 i~,r + ^r (lr ~I~)~ / (1~, -I~)
.l.r To
PICTURE BLACK LEVEL
123
Cele douã relalii fundamentale permit determinarea temperaturii unui obiect,
vizibil în imaginea termicã atunci când sunt cunoscute - E~, - emisivitatea obiectului,
temperatura ºi emisivitatea unui corp (suprafala) de referinlã, sau determinarea
emisivitãlii obiectului când se cunosc temperaturile ambelor obiecte (suprafele) (ºi cel
de referinlã), emisivitatea obiectului de referinlã precum ºi temperatura ambiantã.
Cele douã relalii sunt utilizate numai în raport cu curbele de calibrare tipice
prezentate în figurile 5,6,7,8.
Notaliile folosite în mod curent în timpul mãsurãtorilor termografice sunt: T, -
temperatura obiectului supus mãsurãrii
- emisivitatea obiectului
T~ - temperatura obiectului de referinlã sr - emisivitatea obiectului de referinlã
T. - temperatura ambiantã (s. ~ 1 )
4 i~~ - diferenla dintre poziliile marcãrului de izotermã pentru cele douã corpuri
vizibile pe ecran, corpul mãsurat ºi cel de referinlã, multiplicate cu factorul de
sensibilitate I~ - nivelul izotermic absolut pentru temperatura obiectului (To) cititã pe
diagramele de calibrare
I~ - nivelul izotermic absolut pentru temperatura de referinlã (Tr) cititã de pe
diagramele de calibrare
I. - nivelul izotermic absolut pentru temperatura ambiantã (T,,) cititã de pe
diagramele de calibrare
Relaliile fundamentale a, b se simplificã în cazul folosirii ca obiect (suprafalã)
de referinlã pentru un CORP NEGRU cu r = 1 astfel:
a) I~=4i~,~/s~,+I/~~+(1- 1/s~)I. b) so = (4 i~~ + It - I~) / (I~ -I~)
126
2. Desfăsurarea măsurătorilor
Măsurătorile de temperatură folosind AGA-680 se execută rapid Şi economic,
acesta fiind Şi unul din motivele pentru care inspectarea, cu ajutorul instalaliei, în
scopul depistării punctelor supraîncălzite, potenliale defecte, se poaie face periodic,
cu maximum de eficienlă. Inspecliile se vor efectua în perioada de toamnă-iarnă-
primăvară când instalaliile sunt utilizate la regim maxim de încărcare.
Succesul utilizării aparaturii de termoviziune, în raport cu alte metode, în acest
gen de inspeclii, este asigurat de câteva elemente caracteristice:
· Inspectarea instalaliilor se face fără întreruperea funclionării instalaliilor şi fără
contact direct.
· Instalaliile furnizează o imagine care asigură o identificare rapidă şi precisă a
subansamblului defect, permilând aprecieri asupra gradului de periculozitate şi a
urgenlei remedierii.
· Permite depistarea din timp a defecliunilor, într-un stadiu encipient,
optimizarea planurilor de revizii şi reparalii şi a stocurilor de piese de schimb.
· Inspectarea periodică asigură, prin scăderea ratei de defectare, o creŞtere
importantă a fiabilitălii în exploatare a instalaliilor.
2.1. Echipamentul de măsură folosit
Condiliile meteorologice, nivelul temperaturii ambiante ~ +30°C au impus
folosirea pentru căutarea (măsurarea) punctelor supraîncălzite, a camerei de -
TERMOVIZIUNE AGA-680 LW sensibilă în banda [8-12 ~m].
Sistemul de măsură în totalitatea lui este compus din următoarele componente:
· Camera de termoviziune AGA-680 LW echipată după necesităli cu obiectivele
de : 8°C, 25°C sau 45°C
· Monitorul alb/negru
· Monitorul suplimentar color
· Aparatura de fotografiere pentru:
- monitorul alb/negru - echipată cu film alb/negru - monitorul color - echipată cu
film color
Echipamentul folosit este instalat în autolaboratorul TERMOCAM permilând o
deplasare ~i pozilionare rapidă în perimetrul staliei inspectate.
Temperatura ambiantă Şi a obiectelor unde acest lucru a fost posibil a fost
măsurată cu ajutorul unui termometru electronic portabil COMARK şi folosită ca
referinlă absolută în procesul de interpretare a termogramelor.
127
2.2. Conditiile si modul de lucru
Inspectarea staliilor de transformare a fost făcută în condiliile meteorologice
existente, nu ideale, cu respectarea următoarelor reguli:
· Circuitele din staliile de transformare au fost inspectate pe rând după
următoarea secvenlă: 1. Liniile de intrare/coborâre 2.
Descărcători/Transformatori de tensiune 3. Separatori de linie 4.
Întrerup ători 5. Transformatorii de curent 6.
Separatorii de bare 7. Liniile (barele) interne ale staliei 8.
Transformatorii de joasă tensiune 9. Liniile (barele) de ieşire 10.
Celulele interioare de medie tensiune
· Inspectarea curcuitelor a fost făcută de câteva ori din cel pulin două unghiuri
diferite, cu obiectivul de 8°C reluată apoi la găsirea unui punct cald din imediata
apropiere.
· Măsurătorile în sine au fost făcute prin comparalie între elementele circuitelor
aparlinând celor trei faze (R.S.T.) considerând că:
- Fazele sunt omogen încărcate pe tot parcursul circuitului
- Caracteristicile de radialie ale componentelor identice pe fazele curcuitului
sunt apropiate
· Coordonarea inspecliei pentru întreaga echipă a fost asigurată de operatorul
sistemului de termoviziune asistat de un delegat al beneficiarului cunoscător al
topologiei staliei inspectate.
· Activitatea în perimetrul staliei a fost desfă~urată în prezenla
reprezentanlilor beneficiarului, delegali pentru: 1. Asigurarea
respectării normelor de proteclia muncii 2. Asigurarea alimentării
aparaturii de măsură în perimetrul staliei 3. Indicarea topologiei
circuitelor supuse inspecliei 4. Identificarea exactă a poziliilor,
tipului, codului componentelor cu defecte de supraîncălzire, în
cadrul circuitului inspectat.
În paralel cu înregistrările termografice a fost măsurată şi temperatura ambiantă
şi înregistrali şi alli parametrii folosili la identificarea defectului şi analiza ulterioară a
imaginii.
Programul de inspeclie al staliilor a fost desfăşurat atât în exteriorul cât Şi în
interiorul staliilor în condilii perfecte de siguranlă.
128
2.3.~Prezentarea si interpretarea rezultatelor
La inspectarea staliilor de transformare au fost identificate un număr de
componente cu defecte puse în evidenlă prin supraîncălzirea locală a zonei afectate.
Pentru aceste componente au fost realizate imagini fotografice alb/negru şi color,
necesare în procesul de identificare, stabilire a stadiului şi urgenlei de remediere a
defectului.
Imaginile alb/negru au fost realizate prin fotografierea ecranului monitorului
alb/negru pentru două moduri de prezentare a termogramelor:
- NORMAL - INVERSAT
Pentru imaginile termice normale - temperaturilor mai mari le corespund zonele
de alb/gri deschis, iar temperaturilor mai mici zonele de gri închis/negru.
Pentru imaginile inversate - temperaturilor mai mari le corespund acum zonele
din imaginea termică - negru/gri închis, iar temperaturilor mici - zonele de gri
deschis/alb.
O menliune specială trebuie făcută pentru imaginile oblinute în regimul
INVERSAT, care asigură simultan afişarea unei zone izoterme, sub forma unei
suprafele strălucitoare peste imaginea inversată şi permite o pozilionare precisă a
punctului cel mai cald al zonei supraîncălzite.
Imaginile termice color au fost oblinute prin fotografierea ecranului monitorului
suplimentar color al sistemului, fiind destinată stabilirii acurate a gradului de
supraîncălzire în raport cu un subansamblu identic de circuit, considerat normal,
prezent în imagine. Pentru această imagine, doferitele culori, corespunzătoare unor
suprafele izotermice, sunt asociate cu temperaturile corespunzătoare, conform
secvenlei de culori de la baza imaginii, unde ALB - CALD, iar albastru închis este
RECE. Cele trei tipuri de imagini realizate sunt prezentate în fig.9.
Prezentarea rezultatelor, a defecliunilor descoperite, a fost făcută prin
asamblarea imaginilor alb/negru şi color pe formulare special elaborate, conlinând pe
lângă imagini şi parametrii suplimentari măsurali, datele de identificare şi precizarea
condiliilor în care au fost făcute măsurătorile.
Formularele conlinând imaginile şi informaliile suplimentare necesare pentru
fiecare subansamblu defect identificat au fost ordonate şi grupate pe stalii în ordine
cronologică şi prezentate în ANEXE, constuind materialul prelucrat primar în urma
procesului de inspeclie al staliilor, la care se adaugă un sumar de imagini de referinlă
a unor componente fără defecte.
Interpretarea imaginilor, a măsurătorilor, realizată într-o formă primară încă în
faza de căutare, apoi prin formularele anexate, trebuie complectată cu coeficienlii de
coreclie dependenli de nivelul de încărcare, la momentul realizării imaginii, condiliile
meteorologice (vântul) şi caracteristicile de emisivitate ale componentelor
supraîncălzite.
Informaliile privind nivelul supraîncălzirii 4T° precizat în - FIŞA
DEFECTULUI - sunt fala de un subansamblu identic considerat normal, având
emisivitălile şi factorul de încărcare identice, în aceleaşi condilii climatice.
130
Supraîncălzirea 4T° măsurată la un anumit nivel de încărcări se recomandă să se
compare cu încărcarea, uzuală a instalaliilor - 50% din încărcarea maximă acceptată.
Excesul de temperatură poate fi considerat proporlional cu Iz (curentul de
sarcină) astfel:
4T" (50%) = OT°M (X) * (50 / X)`
unde:
4T (50%) - supraîncălzirea la o încărcare a instalaliilor de 50%
~TM (X) - supraîncălzirea măsurată la factorul de sarcină X (X - exprimat
procentual)
De asemenea, vântul este considerat un factor perturbator, capabil să diminueze
supraîncălzirea prin răcirea forlată adusă. Efectul lui se compensează cu un factor de
coreclie conform tabelului următor:
Viteza vântului C~ m/s
1 1 2 1.36 3 1.64 4 1.86 5 2.06 6 2.23 7 2.40 8 2.54
cu precizarea că peste 8 m/sec inspecliile termografice nu se recomandă.
Corectarea supraîncălzirii măsurate se realizează în următoarele secvenle:
l. Supraîncălzirea măsurată se efectuează cu factorul de coreclie datorat vântului:
4Tn,,~ (X) = ~TM (X) * C~
2. Se determină supraîncălzirea pentru un factor de sarcină de 50%: 4T (50%) =
4TM~ (X) * (50 / X)`
unde X este factorul de încărcare exprimat procentual din încărcarea maximă.
3. Supraîîncălzirea determinată pentru 50% încărcare se analizează, iar gradul de
pericol Şi urgenla intervenliei se stabileşte astfel:
a) I < 5°C Primul stadiu al supraîncălzirii, se line sub observalie şi se repară la
prima
intervenlîe b) II 5 - 30°C Supraîncălzirea dezvoltată trebuie reparată cât mai
repede funclie de condiliile de sarcină
c) III 30 -50°C Supraîncălzirea acută trebuie reparată imediat ce condiliile de
sarcină o permit d) IV > 50°C Supraîncălzire foarte periculoasă; se repară imediat.
OBSERVA'~'IE: Supraîncălzirea T° înscrisă în formularele - FIŞA
DEFECTULUI - reprezintă supraîncălzirea măsurată prin comparalie direct,
necorectată cu coeficientul de coreclie datorat vântului sau încărcării.
131
3. CONCL UZII
l. Inspectarea staliilor de transformare, a liniilor de distribulie şi transport,
folosind instalalia de TERMOVIZIUNE AGA-680 în timpul funclionării acestora,
asigură depistarea şi localizarea defectelor, generatoare de supraîncălzire, rapid,
economic şi eficient.
2. Măsurătorile efectuate direct prin comparalie, fără corecliile impuse de vânt,
emisivitate sau sracină permit stabilirea Şi încadrarea corespunzătoare a gradului de
supraîncălzire şi stabilirea măsurilor de intervenlie ce se impun.
3. Inspectarea periodică în intervalul toamnă/primăvară când încărcarea staliilor
este maximă, permite orientarea, simplificarea şi limitarea reviziilor numai la
componentele de circuit defecte, cu efecte economice evidente.
4. Inspectarea periodică permite optimizarea programării reviziilor Şi a
stocurilor de piese de schimb.
5. Identificarea componentelor în faza de dezvoltare a defecliunii permite
intervenlia rapidă şi recuperarea subansamblului prin reparalii de mică importanlă.
6. Identificarea şi repararea imediată a componentelor, elimină şi pierderile de
energie prin căldură, contribuind la creşterea randamentului în exploatare al staliilor.
7. Corelarea rezultatelor inspecliilor pe perioade mai lungi de timp în diferite
momente ale anului, vor permite analize şi corelalii de finele privind comportamentul
pe termen lung al componentelor unei stalii, evoluliile temperaturilor normale de
funclionare, al gradului de solicitare termică şi stabilirea duratei reale de funclionare.