În limba romana contemporana exista cinci stiluri

functionale: stiintific, oficial (juridic-administrativ),

publicistic,beletristic (artistic), si colocvial (familiar).

1. Stilul stiintific

Se utilizeaza in lucrarile care contin informatii asupra unor obiecte, fenomene, fapte, investigatii,
cercetari, caractere tehnice etc, cu alte cuvinte, in lucrarile stiintifice; comunicarea este lipsita de
incarcatura afectiva; accentul cade pe comunicare de notiuni, cunostinte, idei etc., astfel ca
functia limbajului este cognitiva;

CUPRINDE: articole stiintifice, lucrari de specialitate scrise de cercetatori, savanti, persoane

creditabile in domeniul stiintific. Textele stiintifice urmaresc sa exploreze, sa explice, sa
argumenteze cunostinte factuale.

CARACTERISTICI:

1. are functie exclusiv referentiala;

2. trasmite informatii stiintifice, tehnice, utilizate pe baza unor rationamente logice,

deductive, argumentate;

3. respecta proprietatea termenilor;

4. se folosesc multe neologisme;

5. conform tipului de discurs: nonfictional, argumentativ, descriptiv, explicativ.

6. conform relatiei E-R (emitator-receptor). Emitatorul poate fi specializat (chimis,

sociolog, psiholog, medic etc.). Receptorul este specializat sau nespecializat. Relatia
emitator-receptor poate fi determinata de emitator prin numirea publicului-tinta sau
nedeterminata.

7. conform efectului mesajului: Acordul, fiindca autorii sunt persoane creditabile in

domeniul stiintific.

8. conform functiei mesajului (scop): informare, educare, publicitar (functie colaterala

intalnita la textele de escorta de tip prefete, cuvant inainte).

9. conform incarcaturii emotionale a mesajului: critic, polemic, neutru.

10. folosirea cuvintelor monosemantice;

11. claritatea exprimarii (pusa in evidenta printr-o structura adecvata a propozitiei/frazei),

precizie, corectitudine;

12. utilizarea sensului propriu al cuvantului;

13. un grad mare de tranzitivitate;

14. fiecare domeniu stiintific isi are propriul vocabular; termenii utilizati sunt
monosemantici. Lexicul stiintific include numeroase neologisme si cuvinte derivate cu
prefixe si pseudoprefixe (antebrat , contraofensiva) sau compuse cu sufixoide si
prefixoide (biolog, geografie etc.) Acestora li se adauga utilizarea unor abrevieri,
 simboluri, semne conventionale, formule stereotipe. Dintre compozitiile pe baza textelor
stiintifice, amintim: analiza stiintifica (filozofica, economica, politica, botanica, etc);
studiul; comunicarea; referatul; eseul;

PARTICULARITATI LINGVISTICE:

Lexicale: terminologie de specialitate, monosemantism, neologisme, prefixoide;

Morfologice:Substantive abstracte, pluralul autorului;
Sintactice: Coordonarea si subordonarea;
Stilistice:fara figuri de stil si digresiuni.

Nota! Tot de stilul stiintific tine si limbajul tehnic (terminologie cu caracter orientat practic),
limbajul religios (terminologie arhaica, solemna, conservatoare si cu incarcatura emotiva),
limbajul poetic (terminologie accesibila si cu tehnici persuasive).

Nota!
-Informatiile din stilul stiintific se transmit prin diverse tipuri de texte (argumentativ, descriptiv,
informativ, explicativ, injoctiv).
-Argumentarea este un demers prin care se justifica o afirmatie. Textele argumentative afirma
sau neaga, valorizeaza sau nu, favorizeaza ca adevarate sau false, idei, convingeri, atitudini. Intr-
un text stiintific argumentarea are functie referentiala, dar intr-un text jurnalistic ea are functie
conativa.

2. Stilul oficial (juridic-administrativ)

A. STILUL JURIDIC

CUPRINDE: domeniul legislativ (articole de lege, Constituţia, Codul penal, Codul muncii etc),
texte elaborate de organul judiciar.
CARACTERISTICI ALE STILULUI:

-funcţie referenţială;

-enunţuri cu formă impersonală

-conţinut normativ;

-enunţuri clare, lipsite de ambiguitate;

-folosirea unui inventar lexical cu termeni clar definiţi;

-folosirea clişeelor formale;

-utilizarea unor clişee care indică atitudinea necesară (se completează

cu majuscule, se scrie numai în chenarul albastru, se va completa, se

scrie cu litere de tipar etc);

-respectă proprietatea termenilor;

-foloseşte terminologia de specialitate;

-foloseşte neologisme;

-în raport cu realitatea, mesajul este preponderent denotativ;

-conform relaţiei E-R (emitator-receptor)beneficiar. Emiţător - specializat, adică organul

legislativ; în acest tip de text, emiţătorul dă receptorului instrucţiuni
în legătură cu modul în care trebuie înţeles textul. Instrucţiunile sunt
realizate prin mijloace lexicale (trebuie, e obligatoriu, e interzis) sau
prin mijloace formale (art. 1,2). Receptorul este de obicei specializat -
cel care trebuie să aplice legea, dar şi nespecializat - cel care vrea să
cunoască legea.

-conform efectului mesajului: Acord, fiindcă autorii sunt persoane credi-tabile în domeniul
juridic. Emiţătorul poate controla efectul mesajului asupra receptorului (tip de discurs unde
funcţia perlocuţionară este controlabilă).

-conform funcţiei mesajului: informare, educare.

-conform încărcăturii emoţionale a mesajului: neutru, prohibitiv.

PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE
Lexicale:terminologie specifica
Morfologice:substantive provenite din infinitive lungi; -Substantive abstracte; -Verbul "a
trebui", verbul "a putea"; -Folosirea infinitivului cu valoare de imperativ; -Verbe la diateza
reflexiv-pasiva, preferinta pentru anumite verbe, locutiuni si expresii; -Forme impersonale;
-Expresii verbale impersonale. Sintactice:Coordonare sisubordonare; - constructii infinitivale;
-fraze coordonate;
Stilistice:clisee; -elipsa, verbele copulative; -fara figuri de stil si digresiuni.

B. STILUL ADMINISTRATIV

CUPRINDE: domeniul legislativ, administrativ, texte elaborate de organul administrativ.

CARACTERISTICI ALE STILULUI:

• enunţuri cu formă impersonală

• conţinut normativ

• enunţuri clare, lipsite de ambiguitate

• inventar lexical cu termeni clar definiţi

• prezenţa clişeelor

• respectă proprietatea termenilor

• foloseşte terminologia de specialitate

• are un număr mai mare de formule fixe decât stilul juridic (cerere, telegramă etc.)

• obiectiv şi impersonal

• accesibil, clar şi precis

• conform relaţiei E-R beneficiar. Emiţător - specializat adică organul legislativ. Receptorul este
de obicei specializat - cel care trebuie să aplice legea.

• conform efectului mesajului: Acord, fiindcă autorii sunt instituţii creditabile în domeniul
administrativ, (act oficial)

Notă! în cazul cererii, scrisorii oficiale, telegramei, efectul mesajului vizează acordul/
dezacordul/ aprobare/ dezaprobare/ respingere/ informare.

• conform scopului: funcţie conativă.

• conform încărcăturii emoţionale a mesajului: neutru, prohibitiv.

PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE

Lexicale:Terminologie
specifică:
adeverinţă,
adresă, cerere,
certificat,
domiciliu, dosar
indemnizaţie

Morfologice:substantive provenite din infinitive lungi; -Verbul "a trebui", verbul "a putea";
-Folosirea infinitivului cu valoare de imperativ; -Verbe la diateza reflexiv-pasiva, preferinta
pentru anumite verbe, locutiuni si expresii; -Forme impersonale; -Expresii verbale impersonale.

Sintactice: - constructii infinitivale; -fraze coordonate;

Stilistice -fara figuri de stil

3.Stilul publicistic

Stilul publicistic este propriu ziarelor si revistelor destinate marelui public; este stilul prin care
publicul este informat, influentat si mobilizat intr-o anumita directie in legatura cu evenimentele
sociale si politice, economice, artistice etc. Modalitatile de comunicare sunt: monologul scris (in
presa si publicatii), monologul oral (la radio si televiziune), dialogul oral (dezbaterile publice),
dialogul scris (interviuri consemnate scris);

ARTICOLUL, CRONICA, REPORTAJUL, FOILETONUL, INTERVIUL, MASA ROTUNDA,

STIREA, ANUNTUL PUBLICITAR

CARACTERISTICI ALE STILULUI

1. are funcţie de mediatizare a evenimentelor;

2. conţine informaţii economice, politice, sociale;

3. influenţează opinia publică (discurs persuasiv);

4. în conformitate cu strategiile persuasive, discursul se poate adresa raţiunii sau

afectivităţii;

5. strategia persuasivă se bazează pe argumente: A.persuasiunea adresată raţiunii aduce

argumente de specialitate, de tip cauză-efect; (cauze-situaţie de analizat şi/ sau problemă-
soluţii-rezultate/ modalităţi de aplicare a soluţiilor); B.persuasiunea adresată
afectivităţii aduce argumente de popularitate, superioritatea unor produse în raport cu
altele similare, mărturia unor beneficiari ai produsului, tradiţie, grija faţă de destinatar.

6. dimensiunea persuasivă ţine de publicitar;

7. are funcţie conativă;

 8. exprimă atitudini;

9. orientat spre maximă accesibilitate şi actualitate.

10. utilizarea limbii literare, dar si a unor formulari tipice limbajului cotidian;

11. receptivitatea la termenii ce denumesc notiuni noi ( neologisme ), preocuparea pentru

inovatia lingvistica (creatii lexicale proprii), utilizarea unor procedee menite a starni
curiozitatea cititorilor; titluri eliptice, adeseori formate dintr-un singur cuvant, constructii
retorice (repetitii, interogatii, enumeratii, exclamatii etc.), utilizarea larga a sinonimelor;
tendintele de aglomerare sintactica; tendinta eliminarii conjunctiilor copulative .

12. utilizarea unor mijloace menite sa atraga publicul (exclamatii, grafice, interogatii, imagini
etc)

Notă!

1. Unele forme se apropie de stilul colocvial, artistic sau ştiinţific, prin faptul că îmbină
informaţia cu o prezentare/ comentare a acesteia, ceea ce, uneori, presupune şi o anumită
implicare subiectivă a autorului.

2. Conţinutul reflectă realitatea imediată şi este completat cu mijloace extralingvistice de

tipul: fotografie, caricatură, hartă, schemă, statistică, tabel.

PARTICULARIĂŢI LINGVISTICE
Lexicale: Este evitat limbajul profesional (el se foloseşte în publicaţiile de specialitate).
Termenii noi sunt explicaţi prin analogie: raporturi de asemănare/ diferenţiere stabilite între două
sau mai multe obiecte, fenomene, fiinţe etc. Utilizeaza titluri socante pentru a atrage atentia,
pentru acoperirea subiectului sau pentru oreferire nemijlocita la continut.

Morfologice:Foloseşte preponderent diateza activă

Sintactice: Construit cu propoziţii enunţiative cât mai accesibile şi mai simple. Formulări
eliptice care să impresioneze şi să atragă atenţia.

Stilistice: Detaliile sunt precise şi elocvente. Stilul cel mai sensibil la inovaţie. Se utilizeaza
uneoriprocedee artistice (asemanatoare cu stilul beletristic).

4. Stilul artistic (beletristic)

Stilul beletristic are drept caracteristica fundamentala functia poetica a limbajului (expresiva,
sugestiva); (artistic) se foloseste in operele literare.

CUPRINDE: operele literare în proză, versuri şi operele dramatice; tot aici pot fi incluse
eseurile, jurnalele, memoriile, amintirile.

CARACTERISTICI:

1. libertatea pe care autorul şi-o poate lua în raport cu normele limbii literare;
2. contrastul dintre sensul denotativ şi sensul conotativ al cuvintelor (în special în poezie,
prin modul neobişnuit în care se folosesc cuvintele);

3. caracterul individualizat al stilului;

4. unicitate şi inovarea expresiei;

5. bogăţie lexicală - din punct de vedere statistic;

6. sensuri multiple ale aceluiaşi cuvânt;

7. înglobează elemente din toate stilurile funcţionale, dar şi din afara limbii literare
(arhaisme, regionalisme, elemente de argou, elemente de jargon);

8. mesajul are funcţie poetică, centrată asupra lui însuşi, asigurându-i acestuia o structură
care îl face perceptibil la nivelul formei şi adesea uşor de fixat în memorie. Prin funcţia
poetică, un mesaj nu mai e un simplu instrument, un vehicul pentru informaţie, ci un text
interesant în sine: plăcut, frumos, obsedant, amuzant etc. Pregnanţa mesajului e produsă
de simetrii, repetiţii, rime, ritm, sensuri figurate etc. Funcţia poetică se manifestă desigur
în poezie, dar nu numai în ea; e prezentă în vorbirea curentă, în expresii şi locuţiuni
populare, în sloganuri, proverbe etc.

9. folosirea termenilor cu sens figurat ca si a celora care, prin anumite calitati, trezesc in
constiinta cititorilor imagini plastice, emotii, sentimente;

10. o mare complexitate, data fiind diversitatea operelor literare cat si faptul ca fiecare autor
isi are propriul stil;
 11. bogatia elementelor lexicale (cuvinte din fondul principal lexical, termeni regionali,
arhaici, neologisme, termeni de jargon sau argou etc);

12. extinderea semantica prin utilizarea sinonimiei si a polisemiei unor termeni;

13. cuvintele sunt utilizate cu functia lor conotativa;

14. relieful enuntului poate fi intarit chiar si prin abaterea de la uzul curent al limbii.

CALITĂŢILE GENERALE ALE STILULUI:

1. Claritate: exprimarea clară a gândurilor şi a sentimentelor.

2. Proprietăţi: utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate pentru exprimarea gândurilor şi

sentimentelor.

3. Corectitudine: respectarea normelor limbii în organizarea comunicării.

4. Precizia: utilizarea riguroasă a termenilor în organizarea enunţurilor.

5. Puritatea: utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literară.