EVREI FAIMOSI

CUPRINSUL:

Introducere
Avraham
Moise
Regele Saul
Regele David
Regele Solomon
Gandirea evreiasca medievala
-Rabinul Moses Ben Maimon (1135 – 1204)
-Rabinul Shlomo ben Itzhak (1040 -1105)
Noul iudaism, aparatorii traditiei si dezvoltarea gandirii evreiesti
Sigmund Freud si Theodor Herzl
Pionierii Sionismului
A. Einstein, E. Wiesel, S. Spielberg si Superman
Israel Ba'al Shem Tov si hasidismul
Vilna Gaon
Moses Mendelssohn
Golda Meir 1898-1978
Hannah Shenesh 1921-1944
Miriam (c. 1400 i.e.n. - c. 1300 i.e.n.)
Henrietta Szold
Franz Rosenzweig
Martin Buber
Profetul Samuel
Rabinul Akiva
Bar Kochba
Yehoshua Ben Nun
Rabinul Iuda Halevi
Theodor Herzl
Nehemia

1
Ezra
Eliezer Ben-Yehuda
Josephus Flavius
Philo Iudeul (Philo din Alexandria)
Marele rege Irod
Fanny Brice
Lauren Bacall
Sarah Bernhardt
Barbra Streisand
Sara
Rebeca
Lea
Rahel
Devora

INTRODUCERE

Biblia Ebraica sau Torah este cea mai influenta serie de carti din istoria omenirii. Cele Zece Porunci, cel mai
faimos document din Biblie, au influentat comportamentul uman mai mult decat orice alt act legislativ de-a
lungul istoriei. Nici o lege nu a influentat comportamentul uman atat de mult ca ordinul biblic "Iubeste-ti
aproapele cum te iubesti pe tine insuti," si nici un tratat politic nu i-a motivat pe oameni sa lupte pentru
libertatea politica la fel de mult ca povestea Exodului in care Dumnezeu ii elibereaza pe israeliti din sclavia
stapanilor egipteni.

Povestile Bibliei sunt printre cele mai stravechi si induiosatoare naratiuni scrise vreodata despre conditia umana
si despre relatia omului cu Dumnezeu. Aceste povestiri au format de-a lungul a mult timp notiunile de
moralitate ale evreilor, crestinilor, si intr-o mai mica masura ale musulmanilor, si continua sa starneasca

2
constiinta si imaginatia atat a credinciosilor cat si a scepticilor. Biblia Ebraica a jucat, fara-ndoiala, un rol
central in dezvoltarea civilizatiei noastre. Din acest motiv, este normal ca acest curs sa inceapa prin a introduce
cateva dintre figurile centrale din istoria biblica a evreilor.

AVRAHAM

Traditia evreieasca il considera pe Avraham primul evreu. El este intemeietorul monoteismului si al iudaismului.
Evreii isi amintesc de Avraham in rugaciunile lor, referinduse la el cu "Avraham, tatal nostru" si la Dumnezeu
cu "Dumnezeu al tatilor nostri, Avraham, Isaac si Iacob." Cand Avraham a fost ales de Dumnezeu, poporul
evreu a luat fiinta si si-a asumat rolul de "Popor ales," pentru a fi "lumina popoarelor." (Isaiah 49)

Avraham este ales de Dumnezeu sa devina intemeietorul iudaismului ca rezultat al dorintei lui Dumnezeu de a
influenta comportamentul etic al umanitatii. Inainte de Avraham, Dumnezeu s-a aratat de doua ori omenirii in
incercarea de a o aduce in directia unui comportament virtuos. Mai intai le-a aparut lui Adam si Eva, care, pe
cand se aflau in paradis, au infruntat singura Lui interdictie, aceea de a nu manca din "copacul cunoasterii
binelui si al raului." Generatii mai tarziu, Dumnezeu ii cruta pe Noe si pe familia lui de un imens potop, in
speranta de a restabili o lume dominata de etica. Cu Avraham, Dumnezeu are o alta abordare. In loc sa
incerce sa schimbe intreaga umanitate dintr-o data, Dumnezeu decide sa stabileasca o familie model, sperand
ca ea si urmasii ei Il vor face pe Dumnezeu si dorinta Lui cunoscute in toata lumea.

Geneza 12:1 incepe cu Dumnezeu dandu-i instructiuni lui Abraham: "Iesi din tara ta si din casa tatalui tau, si
du-te in tara pe care ti-o voi arata." Dumnezeu promite sa-i transforme pe urmasii lui Avraham intr-o natiune
mareata, una prin care toate natiunile de pe pamant vor fi binecuvantate. Tara in care Dumnezeu il trimite pe
Avraham este Canaanul, Pamantul biblic al Israelului. In Canaan, Dumnezeu ii apare lui Avraham si ii promite
ca va "da aceasta tara urmasilor tai." (12:17) Curand devine clar ca Avraham a fost ales pentru o misiune
etica. In Geneza 18:19 Dumnezeu a spus: "l-am ales pe el [Avraham], ca sa-si instruiasca copiii si
posteritatea sa pastreze calea Domnului facand ceea ce este drept si corect." Acest verset demonstreaza ca
Avraham a fost ales anume pentru o misiune speciala, pentru a reprezenta justitia. Faptul ca Dumnezeu

3
numeste "calea Domnului" ca fiind "a face ceea ce este drept si corect" scoate in evidenta mesajul primordial
al Bibliei: ca exista un singur Domn, si ca cea mai mare cerinta a Lui catre omenire este un comportament etic.

Dar nu putem decat sa ne intrebam: De ce l-a ales Dumnezeu pe Avraham? Ce il face pe Avraham sa merite
aceasta misiune care va transforma lumea? In mod ciudat, Biblia nu explica acest lucru. Exista, totusi, un
faimos midrash ("interpretare" a Bibliei) rabinic care incearca sa explice alegerea lui Dumnezeu.

Dupa cum spune acest midrash, tatal lui Avraham, Terah, era proprietarul unui magazin unde vindea idoli, care
erau principalele obiecte de adoratie ale oamenilor din aceasta perioada. Intr-o zi, Terah i-a lasat lui Avraham
magazinul in grija. Avraham, care era inca un copil, a spart toti idolii, in afara celui mai mare, in a carui mana a
pus un topor mare. Cand Terah s-a intors, a fost socat sa-si gaseasca idolii distrusi si si-a intrebat fiul ce se
intamplase. Avraham i-a explicat ca idolul cel mare s-a infuriat pe cei mai mici, a luat un topor si I-a distrus pe
toti. Infuriat peste masura, Terah a tipat la fiul sau, "Inceteaza sa ma minti! Stii ca acesti idoli nu pot sa
mearga, sa vorbeasca sau sa se miste!" La aceasta, Avraham a raspuns: "Daca nu se pot proteja pe ei insisi,
atunci de ce te rogi la ei sa te protejeze pe tine?"

Aceasta poveste incearca sa explice de ce Dumnezeu l-a ales pe Avraham. Inca de mic copil, Avraham nu s-a
increzut in puterea idolilor si a ajuns sa creada intr-un singur Dumnezeu care conduce lumea. In cuvinte
simple, Avraham isi punea intrebari despre lumea din jurul sau si cauta adevarul.

Avraham nu era perfect - ca toate fiintele umane, a facut si greseli. Sunt momente cand Avraham s-a purtat
intr-un mod indoielnic din punct de vedere moral, si in unele cazuri chiar se indoieste de cuvantul lui
Dumnezeu. In ciuda acestor lucruri, el iese in evidenta ca un model de moralitate, un om care cauta dreptatea,
un credincios evlavios. De ce?

In mod interesant, dorinta lui Avraham de a se indoi de Dumnezeu ilustreaza taria lui de caracter si integritatea
lui morala. Aceasta poate fi vazuta in povestea Sodomei si Gomorei. Cand Dumnezeu decide ca locuitorii
acestor orase, ale caror pacate ii provocasera mania , trebuie distrusi, Avraham a protestat in numele lor. Ne-
am astepta ca o persoana "pioasa" si religioasa sa fie de acord cu tot ce intentioneaza Dumnezeu sau sa
pastreze tacerea - cum a facut Noe cand Dumnezeu i-a poruncit sa construiasca arca. Din contra, Avraham il
confrunta pe Dumnezeu si intreaba "Nimici-vei tu pe cel drept odata cu cel pacatos? Poate ca se afla cincizeci
de drepti inlauntrul cetatii; oare prapadi-vei tu si nu vei cruta locul, pentru cei cincizeci de drepti dinlauntru? (à)
Departe de Tine! Judecatorul a tot pamantul oare nu va face dreptate?" (Geneza 18:23-25) Dumnezeu

4
incuviinteaza la acest argument, ceea ce il face pe Avraham sa ceara ca Sodoma sa fie crutata de dragul a
patruzeci, treizeci, douazeci si in final chiar a zece oameni inocenti.

Aceasta poveste spune multe despre caracterul lui Avraham. Inainte de toate, cele trei intrebari ale lui Avraham
arata ca el a inteles deja ca dreptatea este o caracteristica esentiala a lui Dumnezeu. Prin urmare, daca
Dumnezeu ar actiona intr-o maniera nedreapta, El ar fi ne-Dumnezeiesc ("Departe de Tine"). In al doilea
rand, desi Avraham este intr-o controversa cu Dumnezeu, el i se adreseaza cu umilinta ("Iata am cutezat sa
vorbesc cu Domnul, desi nu sunt decat pulbere si cenusa!" Geneza 18:27), si isi exprima increderea in simtul
de dreptate al lui Dumnezeu. In final, e important de observat ca Avraham nu incearca pur si simplu sa-i
salveze pe oamenii drepti din Sodoma, dar si pe cei vinovati. Aceasta il distinge pe Avraham de ceilalti si
ilustreaza devotamentul lui pentru imbunatatirea umanitatii. Avraham stie ca Dumnezeu l-a ales pe el sa invete
lumea anumite adevaruri. Astfel el isi da seama ca desi multi oameni nu actioneaza cu justete, ei ar putea fi
influentati sa-si schimbe comportamentul. El este hotarat sa dea umanitatii o sansa de a se schimba in bine.

Avraham nu se considera a fi "special." Daca ar fi fost un om egoist, atunci ar fi fost multumit sa stie ca
urmasii lui, copiii lui vor fi o "natiune mareata." Ar fi fost satisfacut sa-si salveze propria familie. In schimb, s-a
aratat ingrijorat de umanitate in general. Spre deosebire de Noe, nu era dispus sa stea deoparte si sa asiste la
distrugerea lumii. El credea ca toti oamenii - chiar si cei vinovati de pacate - merita oportunitatea de a invata
ceea ce este drept si sa se izbaveasca. Astfel, Avraham a fost ales ca intemeietor al "Poporului ales". Era un
om iesit din comun si un evreu minunat.

MOISE

Impreuna cu Dumnezeu, figura lui Moise (Moshe) este cea care domina Torah. Numele Moise starneste o
varietate de imagini biblice puternice: Dumnezeu deghizat in "tufisul in flacari," deschiderea Marii Rosii, Vitelul
de aur si - cel mai important - daruirea Torei. Actionand la ordinul lui Dumnezeu, el este cel care ii scoate pe
evrei din sclavie, dezlantuie cele zece pedepse asupra Egiptului, ii calauzeste prin desert timp de patruzeci de
ani pe sclavii eliberati, si aduce Torah (Legea) de pe Muntele Sinai. Moise traduce cuvantul lui Dumnezeu in
realitatile de zi cu zi si ii transforma pe israeliti dintr-o hoarda de sclavi intr-o natiune civilizata.

5
Daca istoria ar fi purces dupa legile logicii, Moise are fi fost sortit sa moara la scurt timp dupa ce s-a nascut.
Faraonul, regele Egiptului, daduse ordin ca toti bebelusii evrei de sex masculin sa fie inecati la nastere in Nil.
Totusi,Yocheved, mama lui Moise, l-a ascuns timp de trei luni. Cand copilul nu a mai putut fi tinut ascuns, ea l-
a pus intr-un cosulet de nuiele si i-a dat drumul in trestiile de pe Nil. Logic, atunci un soldat egiptean ar fi
trebuit sa treaca pe acolo, sa-l vada sau sa-l auda pe bebelus si sa-l omoare - dupa cum a fost probabil
soarta atator altor copilasi evrei.

Insa, Moise a fost gasit de nimeni alta decat de fiica Faraonului, careia i s-a facut mila de copilasul ce plangea
si s-a hotarat sa-l salveze. Astfel, Moise a evitat de doua ori o soarta ingrozitoare, sa fie ucis la nastere sau sa
fie crescut ca sclav. In loc de asta, el a crescut la palatul regal, ca om liber. In consecinta, Moise nu avea
mentalitatea unui sclav si era capabil sa lupte cu nedreptatea ca profet al poporului evreu.

De ce l-a ales Dumnezeu pe Moise sa devina cel mai important conducator al poporului evreu? Torah
inregistreaza numai trei incidente din viata lui Moise inainte ca Dumnezeu sa-l numeasca profet. Pe cand era
un om tanar, revoltat sa vada cum un supraveghetor egiptean batea un sclav evreu, il omoara pe
supraveghetor. A doua zi, incearca sa faca pace intre doi evrei care se bateau, dar agresorul se rasteste la el
si ii spune: "Vrei sa ma omori si pe mine cum l-ai omorat pe egiptean?". Moise intelege imediat ca este in
pericol, caci desi statutul sau inalt il proteja de pedeapsa pentru omorarea unui supraveghetor, faptul ca a
omorat un om pentru ca acesta isi indeplinea indatoririle fata de Faraon il marca pe viata ca fiind un rebel
impotriva regelui. Intr-adevar, Faraonul ordona ca Moise sa fie ucis, si acesta fuge la Midian. In acest moment,
Moise probabil nu vrea nimic altceva decat un scurt ragaz, dar imediat se afla in mijlocul unei alte lupte. Cele
sapte fiice ale preotului midianit Jethro sunt hartuite de pastorii midianiti si Moise le sare in ajutor (Exodus 2:11-
22)

Aceste incidente au, bineinteles, legatura unul cu celalalt. In toate trei, Moise arata un profund, chiar obsesiv,
atasament fata de combaterea nedreptatii. De fapt, este chiar dispus sa-si sacrifice propria bunastare pentru a-
i ajuta pe ceilalti - chiar si daca sunt straini. Mai mult chiar, ingrijorarea lui cuprinde intreaga umanitate. El
intervine cand un neevreu asupreste un evreu, cand doi evrei se lupta intre ei si cand neevreii asupresc pe alti
neevrei. Aceasta demonstreaza un real devotament fata de promovarea dreptatii si bunatatii in lume si arata ca
este capabil sa transmita dorinta lui Dumnezeu israelitilor si sa primeasca Torah pe Muntele Sinai.

6
Legea pe care Moise le-o transmite evreilor in Torah cuprinde mult mai mult decat cele Zece porunci. Pe langa
multe regulamente legate de ritualuri, evreii sunt instruiti sa-l iubeasca pe Dumnezeu, sa-si iubeasca aproapele
cum se iubesc pe ei insisi si sa ii iubeasca pe straini - adica, pe neevreii care locuiesc printre ei - la fel cum
se iubesc pe ei insisi. Acesta este mesajul central al iudaismului si este unul pe care Moise l-a transmis prin
toate actiunile si cuvintele lui.

Povestea lui Moise este una dintre cele mai minunate povesti din Biblie, care ne impresioneaza si ne intriga in
acelasi timp. Viata lui Moise este legata de cateva dintre cele mai importante evenimente din istoria evreieasca
si comportarea rea lui, precum si devotamentul lui fata de Dumnezeu si fata de poporul evreu, sunt inegalabile.
In Biblie, sta scris ca "de atunci nu s-a mai ivit un profet precum Moise." (Deuteronomul 34:10). Acest verdict
este valabil si astazi - chiar si acum cand intram in secolul 21, Moise continua sa se remarce ca o figura
mareata in istoria evreilor si poate ca cel mai mare conducator al poporului evreu.

REGELE SAUL

Regele Saul a fost primul rege al Israelului (c. 1029 - 1005 i.e.n.). Pana la domnia lui, israelitii erau condusi
de o serie de Judecatori. Israelitii au decis ca e timpul sa centralizeze si sa organizeze natiunea, pentru a se
putea apara mai bine de vecinii lor ostili, in special filistinii. Israelitii au cerut profetului Samuel sa le aleaga un
rege pentru a putea fi ca "celelalte natiuni." (Samuel 8:5) Desi Samuel ii avertizeaza pe israeliti de
exploatarea pe care o vor suporta sub conducerea unui rege, acestia insista si Samuel il unge rege pe Saul,
din tribul lui Israel.

Regele Saul si-a petrecut majoritatea anilor de domnie in razboaie cu inamicii Israelului, inclusiv moabitii,
ammonitii, edomitii si filistinii. De o importanta istorica deosebita a fost razboiul dintre Israel si Amalek,
deoarece a dus la o ruptura ireversibila in relatia dintre Saul si profetul Samuel. De la inceputul suveranitatii
regelui Saul, Samuel nu a acceptat niciodata in intregime monarhia israeliana, deoarece simtea ca este o
respingere a vointei lui Dumnezeu. Cand Saul a urmat porunca lui Dumnezeu de a respecta dorinta oamenilor
de a avea un rege, Samuel a cerut ca regele sa asculte in mod absolut de Dumnezeu si de profetul care

7
vorbea in numele Lui, indiferent de alte consideratii. Saul nu i-a ucis pe amalekiti dupa cum ordonase Samuel
si, in consecinta, Samuel a decretat ca domnia lui Saul nu va avea viata lunga.

Saul a fost afectat de realizarea ca si-a pierdut protectia divina si a trecut prin crize de ura si dragoste,
violenta si depresie. Aceastea l-au impins spre acte la limita nebuniei, de exemplu a aruncat o sulita in fiul sau
Jonathan, a omorat un grup de preoti care il ajutasera involuntar pe David si l-a urmarit pe David adanc in
inima desertului si a muntilor pentru a-l omori. Filistinii au incercat sa profite de situatie si sa cucereasca
Israelul. Dupa cateva batalii, armata lui Saul a fost in sfarsit invinsa in Galileea inferioara, iar Saul s-a sinucis
in loc sa cada in mainile filistinilor.

REGELE DAVID

Dintre cei patruzeci si doi de barbati si femei care au condus anticul regat al Israelului si al Iudeei timp de mai
mult de 400 de ani, David este cel mai cunoscut si cel mai important. David a fost cioban, soldat, un excelent
ofiter, poet, intemeietor de imperii, tata si rege.

Regele David a aparut pentru prima oara in istorie pe cand era un tanar cioban si l-a omorat pe giganticul si
ingrozitorul soldat filistin Goliat. In timpul tineretii lui David, Israelul se afla in razboi cu filistinii. In timpul unei
confruntari, armatele Israelului si ale filistinilor se aflau fata in fata pe cele doua maluri ale unei prapastii.
Ambele armate ezitau sa fie prima care sa atace deoarece soldatii ar fi fost prada usoara in timp ce ar fi
incercat sa urce pe malul celalalt. Pentru a salva vieti si timp, unul din comandantii armatei filistine a hotarat ca
fiecare armata sa aleaga unul dintre cei mai buni soldati ai ei pentru a lupta unu la unu si ca armata al carei
soldat castiga, urma sa castige batalia.

Filistinii l-au trimis pe Goliat, un soldat imens si feroce, puternic inarmat. Soldatii israeliti erau intimidati si
ezitau sa se ofere voluntari sa ii atace pe filistini. Pe cand timpul trecea, un tanar cioban pe nume David a
vizitat tabara israelitilor pentru a aduce mancare celor trei frati mai mari care serveau in prima linie si a
observat cat de demoralizati erau soldatii. David a incercat sa le ridice moralul soldatilor. Regele Saul, regele
Israelului, a auzit de eforturile acestuia si l-a chemat la el. David i-a spus lui Saul ca ar vrea sa-l confrunte pe

8
Goliat. Fara alte alternative vizibile, Saul a fost de acord ca David sa lupte cu Goliat si i-a oferit propria armura
si armele sale pentru aceasta confruntare. David i-a spus lui Saul ca nu are nevoie de ele pentru ca este mic si
armura cea grea l-ar incetini. David a mers atunci in linia intai si a mers sa-si intalneasca adversarul cu nimic
mai mult decat o prastie si cinci pietre mici si rotunde.

Goliat a fost infuriat si insultat ca israelitii au trimis sa lupte cu el un baiat mic si prost inarmat. Goliat a urlat
"Ce sunt eu un caine sa veniti la mine cu un bat!" David a raspuns prin a-si ridica prastia si a arunca o piatra
direct in fruntea lui Goliat. Goliat s-a prabusit mort la pamant. Filistinii au fost atat de socati cand au vazut ca
primul lor luptator a fost omorat pe loc de un baiat incat au fugit. David a devenit un erou in Israel, in timp ce
vestea victoriei lui se raspandea in toata tara.

Regele Saul l-a rasplatit pe David dandu-i-o de nevasta pe fiica lui, Michal. David i-a devenit apropiat regelui
si a format o prietenie stransa cu fiul lui cel mai mare, Jonathan. In timp ce David devenea din ce in ce mai
popular in regat, datorita victoriei sale impotriva lui Goliat si a filistinilor, Saul incepea sa se teama ca ar putea
sa incerce sa-l rastoarne si a planuit ca David sa fie omorat. Jonathan, fiul lui Saul, a descoperit complotul si l-
a avertizat pe David care a fugit. Mai tarziu, intr-o batalie impotriva filistinilor pe muntele Gilboa, Saul a murit,
iar David s-a intors si a fost proclamat rege.

Sub domnia lui David, natiunea evreieasca a fost organizata intr-un regat admirat si respectat pe plan
international. Pentru a-si consolida puterea, David a transformat o societate tribala intr-o natiune centralizata
care avea un guvern.

Intr-un raid indraznet, David a capturat Ierusalimul strapungand fortificatiile orasului printr-un canal subacvatic.
Dupa capturarea orasului, David l-a proclamat capitala regatului lui evreiesc unit si l-a stabilit ca centru secular
si religios al tuturor triburilor din Israel. Aici a infiintat masinaria centrala a statului si l-a proclamat orasul sfant.
A adus arca legamantului la Ierusalim si a construit un altar pentru a-L servi pe Dumnezeu. El a facut planuri
pentru constructia marelui Templu sau Beit Hamigdash, la Ierusalim. Astazi, Ierusalimul este capitala statului
Israel, sediul Knessetului si centrul si inima religiilor si politicii occidentale.

Cu ajutorul comandantului lui, Joab, David a cucerit teritoriul care se intindea de la Eufrat la Nil. David era si
poet, muzician si un exaltat cercetator al Torei. Lui ii este atribuita scrierea Cartii Psalmilor.

9
Cu toate succesele sale, David a fost nevoit sa faca fata slabiciunilor si dorintelor sale umane. Ceea ce este
poate cel mai remarcabil la el este ca, spre deosebire de multi regi puternici, era capabil sa asculte criticile si
sfaturile altor oameni. Cand, de exemplu, a vazut-o pe Bath-Sheba imbaindu-se si a fost coplesit de pasiune
pentru ea, el a aranjat ca sotul ei, Uriah, sa fie ucis in batalie pentru ca el sa se poata casatori cu ea.

Profetul Nathan l-a condamnat in mod public pe David pentru comportamentul sau, acuzandu-l de crima si
pacalindu-l sa-si dea singur sentinta prin parabola mielului omului sarac (Are un om bogat, care are de toate,
dreptul sa ia singurul miel al unui om sarac?). Este interesant ca intr-o monarhie ca a lui David, Nathan l-a
putut critica pe rege in mod public fara sa fie ucis pe loc; ceea ce este si mai remarcabil este ca David si-a dat
seama si si-a recunoscut public greseala si s-a cait. Mai tarziu, fiul Bath-Shebei, Solomon, a devenit rege.

Centralizarea autoritatii si stilul adesea autocratic al lui David au creat probleme, atat in familia acestuia cat si
intre conducatorii triburilor lui Israel. Cand fiul lui, Absalom, s-a rasculat in 979 i.e.n, multi dintre conducatorii
acestor triburi s-au alaturat rebeliunii. Acestia erau obisnuiti sa-si exerseze autonomia locala si nu le placeau
impozitele si recrutarea fortata in armata nationala pe care le impunea regele. David a reusit sa inabuse
revolta, dar aceasta nu a fost o victorie imbucuratoare pentru el, deoarece Joab a fost nevoit sa-l omoare pe
Absalom pentru a potoli in sfarsit rascoala. Doliul lui David la moartea fiului sau a fost mai puternic decat
celebrarea victoriei. Catre sfarsitul vietii lui David s-a starnit un alt conflict in legatura cu mostenirea tronului.
Adoniyah, cel mai mare dintre fiii supravietuitori, se astepta sa devina rege, dar David a aderat la profetia lui
Nathan si l-a desemnat pe Solomon ca succesor al lui. In ciuda acestor probleme, iscusinta politica a lui David
a fost de asa natura incat a reusit sa-si impace oponentii si sa dea tronul lui Solomon.

Nathan a prezis ca dinastia lui David va dura pe veci, si intr-adevar, evreii din ziua de azi cred ca Messiah va fi
un descendent direct al lui David. Una dintre binecuvantarile care urmeaza dupa citirea Haftarah-ului de
Shabbat si de sarbatori proclama: "Bucura-ne, O Dumnezeu stapanul nostru... cu regatul casei lui David cel
uns. Fie dat ca el sa vina curand si sa ne umple inimile de bucurie."

Prin exemplul lui David, legamantul lui Dumnezeu cu poporul evreu si cu fiecare suflet de pe pamant, a fost
indreptat spre viata de zi cu zi printr-o metoda blanda de guvernare, prin monarhie constitutionala si teocratie
democratica. In ciuda imperfectiunilor sale, el este unul dintre cei mai admirati oameni din istorie. David era un
evreu profund religios, dispretuia opresiunea si a muncit din greu pentru a se asigura ca dreptatea predomina
in regatul lui. Conceptele de libertate si responsabilitate pe care le-a introdus au exercitat o influenta
remarcabila in istorie, servind ca model pentru guvernarea constitutionala.

10
REGELE SOLOMON

Regele Solomon a condus timp de mai mult de patruzeci de ani cel mai puternic regat in istoria Israelului. El a
fost (secolul 10 i.e.n.) al treilea rege al Israelului, dupa tatal sau, regele David, si regele Saul. Era faimos
pentru intelepciune si apreciat pentru a fi construit marele Templu al lui Dumnezeu, Beit Hamigdash, in
Ierusalim si pentru a fi adus o perioada de pace si prosperitate fara precedent in regat. Solomon a fost uns
rege chiar cand fratele sau Adoniyah planuia sa ia tronul pentru el. Tanarul rege a domnit impreuna cu tatal
sau pana la moartea lui David. Primul act al lui Solomon dupa moartea tatalui sau a fost sa elimine toti fostii
dusmani ai tatalui sau. Dupa ce a omorat pe toti cei ce amenintau potential autoritatea sa, el s-a concentrat
asupra dezvoltarii si imbogatirii regatului.

Solomon mostenise de la tatal sau un regat imens care se intindea de la Eufrat pana la granita cu Egiptul.

Dominatia lui includea regatele Transiordaniei si Siriei. Regele Solomon controla principalele drumuri intre Egipt
si Mesopotamia: rutele internationale cunoscute ca "Via Maris" si "Drumul Regilor." Comertul care se facea
de-a lungul acestor rute a crescut foarte mult bogatia regatului sau.

Solomon pare sa fi avut o relatie economica apropiata cu regele Hiram din Tyra, care i-a ajutat pe israeliti sa-si
dezvolte afacerile navale, ceea ce le-a permis sa ajunga in Africa si sa aduca de acolo aur, argint, fildes si alte
materiale pretioase. Pe langa mana de lucru, Hiram i-a pus la dispozitie lui Solomon si lemn de cedru si de
chiparos pentru a ajuta la construirea lui Beit Hamigdash in Ierusalim.

Beit Hamigdash si palatul lui Solomon langa el erau poate cele mai grandioase cladiri ale timpului, construite
din materiale rare si scumpe, fabricate de artizani foarte iscusiti. Constructia Templului a durat sapte ani in timp
ce palatul lui Solomon a durat treisprezece ani. In plus, Solomon a cladit intregi noi orase in regatul sau si a
extins cu mult orasul lui David.

11
Solomon este de asemenea cunoscut si ca cel mai poligam evreu din istorie. S-a casatorit cu membri ai
familiilor regale din alte natii, inclusiv moabitii, amonitii, edomitii, sidonienii, hititii si egiptenii, si chiar cu fiica
regelui Egiptului, pentru a stabili relatii bune si legaturi stranse intre regatul sau si vecinii sai. Legenda spune
ca ar fi avut 1000 de sotii.

Combinatia dintre diplomatia pe plan international si dezvoltarea interna a reusit sa creeze bogatie si siguranta
fara precedent in Israel. Bogatia lui Solomon nu a fost egalata decat de intelepciunea sa, faimoasa
"intelepciune a lui Solomon", care a fost subiectul a numeroase povesti si legende.

Intelepciunea lui Solomon a fost pusa la incercare cand doua femei au venit la el, ambele pretinzand a fi mama
aceluiasi copil. Solomon, dandu-si seama ca adevarata mama va fi cea mai ingrijorata in legatura cu
bunastarea copilului, a ordonat sa se taie copilul in doua, sub pretextul ca va da fiecarei femei o jumatate. Desi
una dintre femei era dispusa sa accepte aceasta solutie, adevarata mama a tipat alarmata, preferand sa
renunte cu totul la copil decat sa il vada in suferinta. Problema a fost astfel rezolvata si inteligenta si dreptatea
regelui au primit laudele meritate.

Faima lui Solomon de rege intelept si drept s-a raspandit curand catre alte tari si vizitatori de peste tot veneau
sa-i aduca omagiul si sa-i ceara sfatul. Cea mai faimoasa dintre acestia a fost regina din Sheba, care a venit
cu alaiul ei, incarcata cu daruri. Voia sa vada cu proprii ochi intelepciunea si bogatia despre care auzise atat de
multe, si a plecat impresionata de abundenta ambelor. O mare varietate de poezii si opere de intelepciune ii
sunt atribuite regelui Solomon, inclusiv Cantarea Cantarilor, care a fost scrisa in tineretea acestuia, Proverbele,
pe care le-a creat la maturitate si Ecleziastul, care a fost scris in ultimii lui ani de viata.

GANDIREA EVREIASCA MEDIEVALA

Pana in zilele noastre, ganditorul evreu-spaniol, rabinul Moses ben Maimon - cunoscut evreilor religiosi sub
numele de Rambam si lumii intregi sub numele grecesc de Maimonide - si invatatul evreu-francez, rabinul
Shlomo ben Itzhak - cunoscut in general sub numele de Rashi - raman cei mai studiati invatati evrei.
Maimonide este considerat cel mai mare filozof si intelectual al iudaismului medieval, iar Rashi este considerat

12
cel mai mare invatator al acestuia. Acesti oameni sunt doi dintre cei mai influenti si importanti ganditori evrei ai
tuturor timpurilor.

Rabinul MOSES BEN MAIMON (1135-1204)

Epoca de aur a evreilor spanioli

Perioada dintre secolele zece si doisprezece este cunoscuta sub numele de "epoca de aur a evreilor spanioli".
De-a lungul acestor trei secole, cea mai mare parte a Spaniei a fost guvernata de o serie de conducatori
musulmani neobisnuit de toleranti (guvernarea musulmana a Spaniei a inceput in 711 si a durat in unele parti
ale tarii pana in 1492). In aceasta perioada, viata culturala si religioasa evreieasca a inflorit si multi evrei si-au
asumat roluri importante si influente in societate, inclusiv inalte pozitii de conducere. In timpul acestei epoci de
aur au existat numerosi poeti si filozofi evrei de seama care au adus contributii importante, nu numai civilizatiei
evreiesti ci si intregii societati. Timp de multi ani, acesti evrei au convietuit in armonie alaturi de vecinii lor
musulmani, traind si lucrand impreuna cu ei, dar pastrandu-si identitatea evreieasca si convingerile religioase.

"De la Moise pana la Moise, nu a existat nici unul ca Moise"

O expresie populara evreieasca din Evul Mediu declara ca "De la Moise pana la Moise, nu a existat nici unul
ca Moise." Primul Moise la care se refera expresia este, bineinteles, marele conducator al poporului evreu care
i-a scos pe evrei din Egipt, a primit Torah pe muntele Sinai si i-a adus pe evrei pe pamantul Israelului. Al
doilea se refera la rabinul Moses ben Maimon. Aceasta expresie, comparandu-l pe Maimonide cu Moise care a
primit Torah si a ajutat la transformarea poporului evreu intr-o natiune civilizata si cu frica de Dumnezeu,
reflecta contributia extraordinara pe care a avut-o Maimonide la iudaism

Moses ben Maimon s-a nascut la Cordoba, in Spania, pe 30 martie 1135 intr-o familie distinsa si educata. In
1159 familia a parasit Spania si a plecat la Fez, in Maroc, din cauza persecutarii evreilor din Cordoba de catre
o secta islamica fanatica. La Fez, Maimonide a inceput sa studieze medicina, dar familia sa a fost nevoita sa
fuga din nou din calea persecutiei si s-a mutat in Palestina. In final s-au stabilit in anii 1160 la Fostat, langa
Cairo, in Egipt. Aici erau liberi sa practice iudaismul. La scurt timp dupa sosire, tatal si mama lui Maimonide au
murit, iar Maimonide a inceput sa practice medicina pentru a-si intretine familia. Renumele sau ca medic s-a
raspandit si acesta a devenit curand medicul sultanului Saladin si al familiei sale. De asemenea, Maimonide a
tinut cursuri la spitalul din regiune, a avut un cabinet particular si a fost conducator al comunitatii evreiesti.
Maimonide a murit pe 13 decembrie 1204 si a fost inmormantat la Tiberias, in Israel, langa Marea Galileei.

13
Scrierile acestui invatat evreu al secolului XII acopera o gama impresionanta de subiecte. Maimonide a fost
primul care a scris un cod sistematic al legilor evreiesti, Mishneh Torah. De asemenea, a produs una dintre
cele mai importante afirmatii filozofice ale iudaismului, Ghidul sovaielnicului; a publicat un comentariu al intregii
Mishna (Mishna, impreuna cu Talmudul, formeaza Torah Orala, adica un comentariu legal asupraTorei,
explicand cum ar trebui sa fie urmate poruncile lui Dumnezeu); si a scris numeroase carti de medicina si
stiinta.

Principala contributie a lui Maimonide la viata evreieasca este Mishneh Torah, codul legilor evreiesti. Intentia lui
a fost sa compuna o carte care sa-i ghideze pe evrei in comportamentul lor in toate situatiile, doar prin citirea
Torei si a codului sau, fara sa fie nevoiti sa caute zile in sir in Talmud. Aceasta lucrare a intampinat rezistenta
din partea multor evrei traditionalisti care se temeau ca oamenii se vor baza pe codul lui Maimonide si nu vor
mai studia Talmudul. In ciuda acestei rezistente, Mishneh Torah a devenit un ghid standard al vietii evreiesti,
studiat si in ziua de astazi. Mai tarziu a servit ca model pentru Shulkhan Arukh, codul legii evreiesti compus in
secolul XVI, considerat si in ziua de azi o autoritate in domeniu.

Maimonide a formulat de asemenea un credo al iudaismului pe care l-a exprimat in eseul sau Cele
Treisprezece Articole ale Credintei. Printre altele, acest credo afirma credinta in unicitatea lui Dumnezeu,
originea divina a Torei si viata de apoi. Cea de-a doisprezecea afirmatie de credinta - "Cred din inima in
venirea lui Mesia si, chiar de va intarzia, eu tot il voi astepta" (Ani ma'amin be'emuna shelema be'vi'at
haMaschiach, ve'af al pi she'hitname'ah ani ma'amin) -, binecunoscuta evreilor din toata lumea, era rostita de
evreii condusi spre camerele de gazare ale nazistilor.

Ghidul sovaielnicului al lui Maimonide, initial scris in araba si finalizat in decurs de 15 ani, a stimulat filozofi si
savanti religiosi - in lumea evreieasca si neevreiasca - timp de multe generatii dupa moartea sa. Din punct de
vedere filozofic, Maimonide a fost un rationalist religios. El credea ca ratiunea trebuie sa conduca toate
lucrurile, atat timp cat doctrinele absolute ale Torei nu sunt sacrificate. Ghidul sau incurajeaza cautarea unei
filozofii rationale a iudaismului. Majoritatea scrierilor filozofice din Ghidul lui Maimonide se refera la Dumnezeu
si la alte probleme filozofice de interes general, nu exclusiv evreiesc. Scrierile filozofice si teologice ale lui
Maimonide au influentat nu numai ganditori evrei, ci si importanti ganditori crestini precum Thomas Aquinas,
Albertus Magnus si Gottfried Wilhelm Leibniz.

14
In 1985, la aniversarea a 850 de ani de la nasterea lui Maimonide, Natiunile Unite au tinut o conferinta la Paris
in onoarea acestuia. Vitali Naumkin, un savant rus, a afirmat cu aceasta ocazie: "Maimonide este poate
singurul filozof din Evul Mediu, si poate si de astazi, care simbolizeaza confluenta a patru culturi: greco-
romana, araba, evreieasca si occidentala." Un alt savant, Shlomo Pines, a declarat ca "Maimonide este
filozoful cel mai influent al Evului Mediu, si foarte posibil, din toate timpurile." Intr-adevar, multe dintre lucrarile
lui - inclusiv scrieri minore despre medicina, astrologie si fizica - sunt inca studiate in zilele noastre. Invataturile
lui Maimonide au avut o influenta deosebita in lumea neevreieasca si scrierile sale evreiesti au ajutat la
formarea iudaismului de astazi. Dupa cum declara zicala evreieasca medievala, "De la Moise pana la Moise,
nu a existat nici unul ca Moise."

RABINUL SHLOMO BEN ITZHAK (1040-1105)

De la moartea rabinului Shlomo ben Itzhak (cunoscut sub numele Rashi) acum aproape 900 de ani, evreii
care studiaza Torah sau Talmudul, cele mai importante doua lucrari ale iudaismului, folosesc in mod invariabil
comentariul sau. Era comentatorul perfect. Nu a fost un ganditor gigantic, universalist, precum Maimonide, n-a
incercat niciodata sa compuna un compendiu al intregii filozofii si logici, sau sa-si impace concluziile cu
stiintele naturale. Scopul lui Rashi era sa explice legea in termeni clari, usori de inteles, si asta este exact ceea
ce a facut. Scrierile lui Rashi, intr-un stil transparent si usor de inteles, ii permiteau chiar si celui mai de simplu
muncitor din satul cel mai mic si uitat de lume, sa stapaneasca Cuvantul, legea lui Dumnezeu.

Rashi s-a nascut la Troyes, in Franta, in anul 1040. In tinerete, a petrecut cativa ani studiind la Mainz, in
Germania, la Yeshiva intemeiata de rabinul Gershom, un important conducator rabinic, a carui contributie
masiva la invatatura si viata evreieasca i-a castigat titlul de "Lumina Diasporei." La 25 de ani, Rashi s-a intors
la Troyes si si-a deschis propria scoala evreieasca, refuzand insa sa primeasca un salariu pentru munca sa. El
a accentuat ideea ca omul cu adevarat invatat trebuie sa se intretina prin munca "mainilor sale," si pentru a
demonstra adevarul aceste afirmatii, a muncit la via familiei sale. Din punctul lui de vedere, daca nu ari si nu
irigi pamantul, acesta va ramane cu siguranta neproductiv -si mintea de asemenea In viziunea lui, a fi rabin era
o onoare.

Ultimii ani ai vietii sale au fost afectati de cruciadele antisemite care au maturat Franta si Germania (atacuri ale
activistilor religiosi crestini al caror scop final era sa cucereasca Ierusalimul de la musulmani.) Cruciatii erau
antisemiti agresivi si au omorat multe mii de evrei in Europa si Israel. Scoala lui Rashi, care devenise un centru

15
de studii talmudice in regiune, a servit drept important catalizator in revigorarea invatamantului si studiului
evreiesc dupa masacrele cauzate de cruciade. Minunatele invataturi si extraordinarul exemplu al lui Rashi au
contribuit enorm la renasterea culturii si moralei evreiesti intr-o perioada de extrema persecutie religioasa.

Una dintre cele mai notabile trasaturi ale comentariilor lui Rashi este claritatea acestora. Si-a revizuit in mod
repetat comentariile, straduindu-se sa le faca mai precise si mai scurte. Astfel a facut ca studiul Torei si al
Talmudului sa fie accesibile si cititorului fara pregatire deosebita, si studentului interesat. Comentariile lui
asupra Torei au constituit, timp de sute de ani, adevarate best-seller-uri. In 1475, comentariile sale au devenit
prima carte tiparita in ebraica - chiar inainte ca Torah sa fi fost tiparita! Si pe parcursul ultimelor noua secole,
au fost scrise alte o suta de comentarii - numai despre comentariile lui Rashi asupra Torei.

Comentariile sale despre Talmud sunt poate si mai importante. Vocabularul Torei este foarte simplu. Dar
Talmudul, care combina termeni arameici, ebraici si ocazional grecesti, este mult mai greu de citit si de studiat.
Pana in zilele noastre, cei care studiaza Talmudul sunt incurajati sa citeasca comentariul lui Rashi in paralel cu
textul, inainte de a incerca sa deduca singuri intelesul acestuia. Dintre sutele de editii ale Talmudului tiparite
incepand din secolul XVI, aproape nici una nu a aparut fara scrierile acestui invatat francez. Daca Rashi nu ar
fi scris un comentariu talmudic care sa faca accesibil atat greoiul limbaj arameic cat si formele de logica adesea
confuze, Talmudul ar fi putut fi astazi o lucrare aproape uitata.

NOUL IUDAISM, TRADITIE, GANDIRE EVREIASCA

In zilele noastre termenul "Hasidim" (literal in ebraica "pios" sau "ca un sfant") este folosit adesea pentru a-i
descrie pe evreii ultra-ortodocsi. Totusi, Hasidim, o miscare religioasa evreieasca care s-a nascut in secolul 18
in Europa de Est, a fost la origini considerata revolutionara si liberala din punct de vedere religios. Intemeietorul
Hasidismului, Israel Ba'al Shem Tov ("Stapanul Numelui Bun" 1700-1760), a initiat aceasta miscare ca
reactie la iudaismul traditional, care punea mare accent pe invatatura si facea ca uneori iudaismul sa para
elitist - de parca numai marii invatati evrei ar fi putut sa atinga un nivel inalt de spiritualitate. Hasidismul
corespundea ambitiilor spirituale ale omului obisnuit si le permitea chiar si analfabetilor sa atinga maretie

16
spirituala. Desi miscarea hasidica a evoluat de la inceputurile sale, Ba'al Shem Tov si miscarea hasidica au
continuat sa aiba impact asupra iudaismului pana in ziua de astazi.

Rabinul Eliah ben Solomon Zalman (1720-1797), cunoscut sub numele de "Vilna Gaon" sau "Geniul din
Vilna", a fost cea mai importanta minte din lunga istorie intelectuala a savantilor evrei. Se spune ca a inceput
sa studieze Talmudul (comentariile legale ale Torei) la varsta de sase ani si un an mai tarziu a inceput sa tina
conferinte la principala sinagoga din Vilna. Desi in anii adolescentei stapanea deja aproape intreaga literatura
religioasa evreieasca, a continuat sa invete cu devotament si cu zel pana la moartea sa, survenita la varsta de
saptezeci si sapte de ani. Cand a aparut miscarea hasidica, Vilna Gaon era convins ca aceasta noua tendinta-
pe care o suspecta a fi o falsa miscare mesianica - era o amenintare pentru iudaism. El a devenit liderul
incontestabil al evreilor traditionalisti est europeni, care, ca reactie la Hasidism, au ajuns sa fie numiti
Mitnagdim (cuvantul ebraic pentru "adversari").

Un contemporan al lui Ba'al Shem Tov si Vilna Gaon, Moses Mendelsohn (1729-1786) reprezinta a treia
varianta a dezvoltarii religioase evreiesti in secolul 18. Mendelsohn, un filozof al Iluminismului german, incerca
sa scoata, prin filozofia sa, societatea evreieasca din "ghetou". Miscarea dezvoltata de discipolii sai este
cunoscuta sub numele de Haskalah, sau Iluminismul evreiesc. Aceasta miscare a incercat sa starneasca o
renastere culturala evreieasca, bazata pe ceea ce este mai bun atat in interiorul iudaismului cat si in lumea
laica. Ca reactie la miscarea Haskalah, separatia dintre Hasidim si Mitnagdim a devenit mai putin pronuntata si
iudaismul ortodox se lupta cu ceea ce simtea a fi primul pas pe drumul spre asimilare. Acesti evrei intelegeau
potentiala influenta (si amenintare) a miscarii Haskalah, pentru ca intr-adevar, Iluminismul evreiesc a ridicat
intrebari care astazi sunt mai relevante decat oricand: Este oare posibil ca modernitatea si traditia evreieasca
sa coexiste in armonie?

SIGMUND FREUD SI THEODOR HERZL

Sigmund Freud (1856-1939), un evreu austro-ungar, este unul dintre cei mai influenti evrei din toate timpurile.
Freud, cunoscut ca tatal teoriei si practicii psihanalizei, a schimbat felul nostru depercepere a modului in care
oamenii simt, actioneaza si reactioneaza. Teoriile sale ne-au facut sa ne gandim altfel la felul cum ne vedem

17
pe noi insine, si la cuvintele pe care le folosim ca sa descriem aceste ganduri. Desi Freud nu era un evreu
practicant, era mandru sa apartina unui popor care si-a mentinut convingerile in fata persecutiei si a ostilitatii.
Freud credea ca aceasta putere si incapatanare a evreilor i-au dat perseverenta necesara ca sa-si sustina
teoriile psihanalitice in fata lumii medicale ostile si neinduplecate. "Pentru ca eram evreu," a declarat Freud
audientei de la Asociatia B'nai Brith din Viena, al carui membru era, "am descoperit ca eram lipsit de multe
dintre prejudecatile care ii infranau pe ceilalti in folosirea intelectului... si ca eram dispus sa ma alatur
opozitiei..." Ca urmare, lucrarile lui Freud au avut un impact deosebit asupra domeniilor psihiatriei, biologiei,
antropologiei, psihologiei, artei, literaturii, ciriminologiei... pentru a enumera doar cateva.

Majoritatii evreilor din ziua de azi le este familiar numele lui Theodor Herzl (1860-1904), evreul austro-ungar
care s-a folosit de cariera sa stralucitoare de jurnalist pentru a lansa miscarea cunoscuta astazi sub numele de
Sionism politic. Desi inaintea lui mai fusesera si altii au incurajat intoarcerea la Sion, articolul vizionar al lui
Herzl "Statul evreu", precum si devotamentul lui politic pentru organizarea miscarii sioniste internationale, au
dus - 50 de ani mai tarziu - la infiintarea statului Israel. Povestea intrarii lui Herzl in politica evreieasca este
fascinanta si impactul ei asupra lumii evreiesti nu se poate reda in cuvinte. El i-a fascinat pe evreii din toat
lumea cu afirmatia sa, "Im tirtzu, ein zo agadah - Daca veti vroi, atunci nu va mai fi doar o legenda," si a
schimbat pentru totdeauna infatisarea hartii evreimii.

PIONIERII SIONISMULUI

* David Ben-Gurion (1886-1973) este parintele si primul Prim Ministru al statului evreiesc. Nascut in Plonsk,
Polonia, sub numele de David Green, si-a ales singur numele (Ben-Gurion sau "Fiul grupului de lei") unuia
dintre ultimii aparatori ai Ierusalimului antic impotriva armatei romane. Acest om are un merit urias in crearea
statului Israel, in 1948, dupa aproape 2000 de ani de exil. Viziunea lui Theodor Herzl de renastere a statului
iudeu a devenit realitate datotita lui David Ben Gurion.

* Menachem Wolfovich Begin (1913-1992) este cel mai bine cunoscut ca Prim Ministru al Israelului (1977-
1983), omul care si-a luat raspunderea pentru curajoasele schimburi de teritorii contra pace intre Israel si Egipt

18
- precum si ca laureat al premiului Nobel pentru pace, impreuna cu presedintele Egiptului, Anwar el-Sadat.
Implicarea lui Begin in politica sionista incepe cu mult inaintea acestor evenimente, in Polonia, in anii 1920.
Dupa cum a observat jurnalistul israelian Ze'ev Chafetz, Begin "si-a petrecut viata crezand intr-o serie de idei
foarte putin probabile - si a urmarit cum se transforma una cate una." A invata despre viata si ideile lui Begin
inseamna in realitate a intelege istoria politicii sioniste si evolutia statului Israel.

* Golda Meir (1898-1978) este una dintre cele mai iubite conducatoare si cele mai admirate femei ale
secolului XX. Nascuta Golda Mabovitz la Kiev, Meir si-a petrecut primii ani de viata la Pinsk, pana cand, la
varsta de 8 ani, a emigrat cu familia in Milwaukee, SUA. Dupa ce l-a intalnit pe David Ben-Gurion, in timpul
uneia dintre vizitele sale in Statele Unite, Meir a plecat in Palestina cu sotul ei, adaptandu-se repede la viata
de pionierat si implicandu-se curand in politica. Golda Meir a jucat un rol important in politica sionista
premergatoare independentei statului Israel, in infiintarea acestuia, precum si in guvernul israelian. Eforturile
sale de a strange fonduri de la evreii americani pentru sustinerea statului Israel au fost atat de mari incat Ben-
Burion a spus: "Intr-o buna zi, cand se va scrie istoria, se va spune ca a existat o femeie evreica care a
strans banii datorita carora a devenit posibila existenta Statului."

* La sfarsitul anilor 1960, Fortele Israeliene de Aparare (IDF) erau considerate una dintre cele mai bune
armate din lume. Se poate spune ca generalul Moshe Dayan (1915-1981), fost Ministru al Apararii si Afacerilor
Externe al Statului Israel, a fost bijuteria cea mai sclipitoare a IDF. O buna parte a vietii lui, eroul militar Dayan
a prezentat lumii un al tip de evreu decat cel al diasporei , evreul care se faurea in Israel: puternic, rezistent si
independent. Aceasta imagine a fost ajutata si de faptul ca el a fost primul copil nascut in primul kibbutz din
Israel. Dayan a avut un rol crucial in mentinerea securitatii Israelului - atat de importanta pentru supravietuirea
statului evreu.

* La inceputurile miscarii sioniste, majoritatea conducatorilor religiosi denuntau sionismul ca fiind o erezie. In
viziunea lor, reinvierea statului Israel trebuia sa fie datorata lui Dumnezeu, nu oamenilor. Dar Rabinul Abraham
Isaac Kook (1865-1935) a sustinut cu nsistenta faptul ca evreilor le este interzis sa ramana pasivi si sa se
bazeze numai pe Dumnezeu pentru a le modela destinele. Spre deosebire de ceilalti membri ai lumii evreiesti
ortodoxe de la inceputul secolului XX, rabinul Kook simtea o legatura stransa cu toti evreii implicati in
constructia si colonizarea Israelului, fie ca acestia erau sau nu religiosi.. El credea ca toti evreii - religiosi sau
nu - aveau de jucat un rol important in crearea statului Israel. Rabinul Kook a ajutat la formarea unei perceptii
national-religioase si pro-sioniste a iudaismului si a contribuit la formarea caracterului evreiesc al statului

19
sionist. Astazi, multi vad importanta primordiala a rabinului Kook in apelul sau la o mai mare toleranta intre
evreii religiosi si nereligiosi, si in repetatele sale declaratii de dragoste pentru intreaga umanitate.

 Yitzhak Rabin (1922-1995), primul Prim Ministru nascut in Israel, a fost in primul rand un militar.
Cariera sa in cadrul Fortelor de Aparare ale Israelului se desfasoara pe aproape trei decenii. Totusi, la
momentul potrivit, el s-a dovedit in stare sa negocieze pacea cu cei mai aprigi dusmani ai sai. "Am
luptat atat de mult pentru ca nu exista nici o sansa de pace," a spus el in seara tragicei sale asasinari,
"cred ca acum exista o sansa de pace, o mare sansa. Trebuie sa ne folosim de ea pentru cei care sunt
aici, si pentru cei care nu sunt aici - si acestia sunt multi". In multe privinte, viata lui Yitzhak Rabin
oglindeste istoria statului Israel. La fel, se poate spune ca moartea sa, in acel moment al istoriei,
oglindeste conflictele si diviziunile existente in societatea israeliana. Rabin, laureat al premiului Nobel
pentru pace, este un adevarat erou al statului evreiesc modern.

EINSTEIN, WIESEL, SPIELBERG, SUPERMAN

Albert Einstein (1879-1955) este cel mai faimos evreu al secolului XX. In intreaga istorie, probabil nici o alta
persoana nu a fost mai cunoscuta pentru simplul fapt de a fi fost un geniu. Einstein a dezvaluit inepuizabila
putere a materiei. Faimoasa sa ecuatie E=mc2 a devenit sinonima cu conceptia ca energia si masa sunt
echivalente. Teoriile sale sunt foarte complexe si au fost total revolutionare si controversate cand au fost
prezentate pentru intaia oara. Einstein este o figura de importanta extrema datorita realizarilor sale stiintifice
care au schimbat normele acceptate. El este de asemenea important pentru implicarea sa in dinamicele
evenimente sociale ale timpului sau, inclusiv izbucnirea terorii naziste, crearea statului Israel si dezvoltarea
armelor si energiei nucleare. Viata lui este legata pentru totdeauna de aceste evenimente definitorii ale
secolului XX.

20
Se poate spune ca scriitorului Elie Wiesel (1928- ), mai mult decat oricui, ii datoram cunostintele despre
Holocaust raspandite printre evrei si neevrei. Cartea sa "Noaptea," o recreere a propriilor experiente in timpul
Holocaustului , este prima relatare pe care au citit-o multi oameni despre lagarele naziste de exterminare. Pe
langa educarea marelui public in legatura cu Holocaustul, Wiesel a jucat in anii 1960 un rol important in
cunoasterea publica a oprimarii evreimii sovietice. In 1986, Wiesel a primit un premiu Nobel. Desi este
cunoscut in principal ca scriitor, el nu a primit premiul pentru literatura, ci pentru pace. Comisia Nobel a vazut
scrierile sale ca pe un efort in numele unor drepturi umane fundamentale.. Astazi, Elie Wiesel continua sa tina
conferinte si sa scrie despre problemel evreiesti. Este unul dintre cei mai importanti educatori evrei ai acestui
secol.

Filmele lui Steven Spielberg (1947- ) au fost vazute de mai multi oameni decat oricare altele. Nici un alt
regizor nu a facut atat de multe filme cu succes atat de mare la public si atat de pline de actiune. Filmele lui
plac in toata lumea si au fost traduse in mai mult de 12 limbi. Pentru majoritatea lumii de azi, filmele lui
Spielberg reprezinta ceea ce are mai bun cinematografulul american. Pe masura ce s-a maturizat, Spielberg a
inceput sa-si puna talentul in slujba educatiei iudaice, concentrandu-se in special asupra eroilor celui de-al
doilea razboi mondial. "Lista lui Schindler," filmul sau laureat al premiului Oscar, este un important testament
al Holocaustului. Mai mult, in 1994, Steven Spielberg a infiintat Fundatia Istoriei Vizuale a Supravietuitorilor
Holocaustului, Shoah. Aceasta fundatie are o misiune urgenta si foarte nobila: sa inregistreze, inainte de a fi
prea tarziu, relatarile supravietuitorilor, eliberatorilor, salvatorilor si a altor martori oculari ai Holocaustului.

Ia te uita - sus pe cer! E o pasare! E un avion! E - Superman! Desi, strict vorbind, Superman nu e evreu, el
este creatia unor evrei si intruchipeaza valori care sunt in concordanta cu etosul evreiesc. In 1933, Jerry Siegel
si Joe Shuster, doi tineri de 19 ani din Cleveland, Ohio, prieteni din copilarie, au creat personajul fictional,
"supereroul" care urma sa devina faimos in intreaga lume si sa lanseze un nou gen literar - revista de benzi
desenate. Superman a fost conceput in timpul celor mai negre zile ale Depresiunii americane si la inceputul
fascismului european. Nascut Kal-El (un extraterestru cu nume cu rezonante ebraice!) pe planeta Krypton,
Superman a calatorit pe Pamant pentru "a ajuta umanitatea" si sa ne salveze de propria tiranie. Prima editie a
lui Superman a fost un succes imediat, vanzandu-se in doua zile 200. 000 de exemplare Asta poate pentru
ca Superman se tinea de cuvant - in lumea fictiunii, el isi folosea permanent puterile pentru a-i ajuta pe cei la
ananghie... iar in viata reala, postere patriotice americane aratau cum sustine Superman efortul de razboi
impotriva nazistilor. In ciuda trecerii timpului si a multor reproduceri, Superman ramane un simbol permanent al
valori umane pozitive.

21
ISRAEL BA'AL SHEM TOV SI HASIDISMUL

Dupa cum s-a vazut in istoria recenta, cateodata, cand o miscare politica sau religioasa inceteaza sa mai
corespunda cu nevoile oamenilor, din mijlocul oamenilor simpli se ridica un spirit rebel care cauta schimbarea.
In secolul 18, majoritatea evreilor din Europa de Est locuiau in mici sate, intr-o saracie crunta. Societatea
evreiasca din acel timp ii favoriza pe cei invatati si pe cei cu calificari deosebite; satele erau conduse de familii
de negustori, rabini si avocati. Mai mult decat atat, pe taramul spiritual, iudaismul a pus mare accent pe
invatatura, de parca numai marii invatati ar fi putut atinge un nivel inalt de spiritualitate.

In aceasta comunitate care numara jumatate dintre evreii din lume s-a nascut Baal Shem Tov sau "Stapanul
numelui bun" (Israel ben Eliezer, 1700-1760). El a pus bazele hasidismului ca reactie fata de viata evreiasca
obisnuita. Hasidismul a raspuns nevoilor spirituale ale omului obisnuit si le-a permis pana si celor fara stiinta de
carte sa atinga maretie spirituala.

Dupa cum vom vedea, unii dintre contemporanii lui il considerau pe Baal Shem Tov un eretic. Oamenii simpli
insa, au raspuns si au imbratisat ideile sale ca pe un mod de a se ridica deasupra greutatilor vietii de zi cu zi.
Baal Shem Tov sustinea ca oricine poate intra in comuniune cu Dumnezeu; ca oricine se poate ruga, chiar
daca nu este invatat, deoarece stiinta nu este la fel de importanta ca pietatea.

Se povesteste ca un baiat evreu sarac, un cioban fara stiinta de carte, a intrat in sinagoga lui Baal Shem Tov
in cea mai sfanta zi a anului evreiesc, Yom Kippur. Baiatul a fost profund impresionat de serviciu, dar s-a simtit
frustrat ca nu poate citi rugaciunile. A inceput sa fluiere, stiind ca este singurul lucru pe care il poate face atat
de frumos; incat sa merite a fi oferit lui Dumnezeu in dar. Congregatia a fost ingrozita de aceasta desecrare .
Unii oameni au tipat la baiat, iar altii au vrut sa-l dea afara. Baal Shem Tov, insa, i-a oprit imediat. "Pana
acum," a spus el "am simtit ca rugaciunile noastre sunt blocate in incercarea lor de a ajunge in ceruri.
Fluieratul acestui tanar cioban a fost atat de pur incat a strapuns bariera si ne-a dus rugaciunile direct la
Dumnezeu."

22
Baal Shem Tov i-a invatat pe oameni ca Dumnezeu este pretutindeni, de la cea mai mica insecta la cea mai
minunata padure. Aceasta se baza pe un verset din Isaiah care spune ca "Intreaga lume este plina de gloria
Lui" (6:13). Daca intreaga lume este plina de gloria lui Dumnezeu, a rationat el, atunci totul este plin de
bucurie si fericire. Astfel, pentru a-l celebra pe Dumnezeu, este nevoie sa fim bucurosi, sa cantam si sa
dansam si sa celebram minunea creatiei lui Dumnezeu cu trupurile si cu sufletele noastre.

Unul dintre aspectele fundamentale ale hasidismului, introdus de catre Baal Shem Tov, este Tzaddik-ul.
Tzaddik-ul este liderul spiritual ale evreilor hasidici si este considerat a fi o persoana unica din punct de vedere
al dreptatii si un model de viata religioasa. Tzaddik-ul putea interveni chiar si in vointa divina. Credinta in
puterea si maretia Tzaddik-ului sau a Rebbe-ului a devenit una dintre ideile cele mai puternice si cele mai
controversate ale hasidismului. Multi dintre adversarii hasidismului simteau ca Tzaddik-ul juca un rol prea
important in legatura dintre adeptii miscarii si Dumnezeu.

Dupa moartea lui Baal Shem Tov, evreimea est europeana a fost impartita timp de multi ani intre idealurile sale
extatice si adversarii sai mai traditionalisti, condusi de Vilna Gaon. Hasidimii i-au numit pe adeptii sai
mitnagdim, "adversarii" ideologiei lor. Mai tarziu, conflictul dintre aceste doua miscari a devenit relativ
nesemnificativ si aceste doua curente au renuntat la neintelegerile lor pentru a mentine viata si invatatura
traditionala evreiasca in fata Renasterii Evreiesti , numita Haskalah. Aceasta a adus hasidismul mult mai
aproape de obiceiurile majoritatii si departe de extazul lui Baal Shem Tov. Dar desi hasidismul a evoluat de la
crearea miscarii, evreii hasidici continua sa predice printre evreii din toate colturile universului iubirea pentru
iudaism si pentru Dumnezeu, si au o influenta majora asupra lumii evreiesti.

VILNA GAON

23
Rabinul Elijah ben Solomon Zalman (1720-1797), cunoscut ca "Vilna Gaon" sau "geniul din Vilna," a fost cea
mai mare minte din lunga istorie intelectuala a invatatilor evrei si nedisputatul lider spiritul al evreimii
traditionaliste ruse si lituaniene. Spre sfarsitul vietii a devenit si liderul "mitnagdimilor" (in ebraica "adversari"),
evrei traditionalisti care s-au opus hasidimilor (vezi mai sus) din cauza scindarii cu care era amenintat
iudaismul.

Un autor evreu contemporan, rabinul Joseph Telushkin, scrie ca "Vilna Gaon este pentru evreii religiosi ceea
ce este Einstein pentru ceilalti - standardul geniului. Asa cum oamenii spun despre un copil cu o minte nu prea
sclipitoare, "Nu e un Einstein," evreii religiosi ar spune "Nu este un Vilna Gaon."

Se spune ca acest mare invatat a inceput sa studieze Talmudul (comentarii legale asupra Torei) la varsta de
sase ani si un an mai tarziu a inceput sa tina conferinte in principala sinagoga din Vilna. Desi ca adolescent
stapanea aproape intreaga literatura religioasa evreiasca, a continuat sa studieze cu devotament si zel pana la
moartea sa, la varsta de 77 de ani. De ce si-a impus acest geniu un program de studiu zilnic atat de riguros si
de lung? O legenda populara spune ca unul dintre studentii lui Gaon a raspuins astfel la aceasta intrebare :
"Daca Vilna Gaon studiaza Torah 18 ore pe zi, ceilalti rabini din Polonia o sa studieze 10. Daca ceilalti rabini
din Polonia studiaza 10, atunci in climatul mai putin studios al Germaniei rabinii vor studia 6 ore. Si daca rabinii
din Germania studiaza sase ore, atunci cei din Anglia vor studia doua. Si daca rabinii din Anglia studiaza doua,
atunci evreii din Anglia vor tine macar Shabbatul. Dar, daca Vilna Gaon studiaza numai 10 ore pe zi, atunci
ceilalti rabini din Polonia vor studia numai sase, cei din Germania numai doua, iar ceil din Anglia numai
jumatate de ora. Si daca rabinii din Anglia studiaza Torah numai jumatate de ora pe zi, ce se va intampla cu
respectarea Shabbatului de catre evreii englezi?" Cu alte cuvinte, Vilna Gaon a creat un precedent pentru
evreii din toata lumea si a inteles ca trebuie sa dea un exemplu foarte puternic pentru ca evreii sa inteleaga
importanta Torei si pentru a-i impiedica sa fie se asimileze si sa-si piarda identitatea evreiasca.

Vilna Gaon, ca si Maimonide (vezi Evrei faimosi de-a lungul istoriei, Lectia 3), a apreciat valoarea invataturii
stiintifice si a simtit ca nu facea decat sa amplifice intelegerea legilor evreiesti. Si-a incurajat studentii sa
studieze traduceri in ebraica ale unor texte stiintifice si matematice. Aceasta idee a fost revolutionara si a adus
studiul talmudic in contact cu societatea. El a insistat insa ca aceste studii sa fie intotdeauna in slujba legii si nu
potrivnice acesteia.

Acest mare invatat a revizuit cartea evreiasca de rugaciuni si a introdus cantecele in serviciul religios. O mare
parte din muzica ashkenaza pe care o auzim astazi dateaza din timpul lui Vilna Gaon.

24
Cand s-a nascut miscarea hasidica, multi evrei traditionalisti s-au temut ca va deveni o secta eretica. Hasidimii,
care subliniau importanta rugaciunii catre Dumnezeu, cu fervoare si pasiune, aveau tendinta sa aiba o atitudine
de delasare fata de orele consacrate pentru rugaciune, deoarece - dupa cum explicau ei - se rugau cu o
asemenea intensitate incat nu puteau tine seama de ore. Aceasta a provocat reactii puternice din partea
adversarilor lor care se temeau ca miscarea va corupe iudaismul traditional si studiul legilor religioase. Vilna
Gaon i-a condus pe adversarii Hasidim-ilor si chiar a declarat kherem (amenintarea cu excomunicarea)
impotriva lor, interzicandu-le evreilor traditionalisti sa faca afaceri cu ei sau sa se casatoreasca cu ei.

Cu trecerea timpului, Hasidim si Mitnagdim au reconoscut ca diferentele dintre ei nu erau atat de mari, in
special atunci cand se aflau in fata unui dusman comun: iluminismul evreiesc din secolul 19 sau Haskalah.
Pericolul adevarat nu consta in trecerea unui evreu traditionalist la Hasidim, ci in abandonarea totala a
respectarii practicilor religieoase. Iudaismul ortodox din ambele tabere s-a unit pentru a lupta impotriva a ceea
ce simteau a fi primul pas catre asimilare. Un factor aditional care a apropiat cele doua grupuri a fost faptul ca
in secolele 19 si 20 Hasidim au subliniat din ce in ce mai mult importanta studiului Talmudului. Ca rezultat,
Hasidim inceteaza a mai fi considerati revolutionari, ci devin simboluri ale iudaismului ortodox.

In ciuda marelui conflict care a avut loc intre Hasidim si Mitnagdim in timpul vietii lui Vilna Gaon, acesta este
respectat de majoritatea evreilor religiosi din ziua de azi - indiferent de afilierea lor - ca fiind cel mai important
erudit evreu din toate timpurile. Vilna Gaon este amintit pentru geniul sau extraordinar, pentru devotamentul sau
fata de iudaism si pentru exemplul pe care l-a dat poporului evreu.

MOSES MENDELSSOHN

Un contemporan al lui Ba'al Shem Tov si al lui Vilna Gaon, Moses Mendelssohn (1729-1786) a dirijat a treia
directie de dezvoltare religioasa evreiasca din secolul 18.

25
Timp de mai mult de 1500 de ani, de la distrugerea Iudeei antice de catre romani si raspandirea evreilor in
intregul imperiu, evreii din intreaga lume au trait si s-au rugat in singuratate, ca in evul mediu. Mendelssohn, un
filozof al iluminismului german a incercat prin filozofia lui sa-i scoata pe evrei din "ghetou." Miscarea dezvoltata
de discipolii sai este cunoscuta sub numele de Haskalah sau iluminism evreiesc. Aceasta miscare a incercat
sa porneasca o renastere culturala evreiasca, bazata pe tot ce era mai bun atat in interiorul iudaismului cat si
in lumea laica.

Moses, fiul lui Mendel, s-a nascut la Dessau, in Germania. Pe vremea aceea, evreii din Germania nu aveau
nume de familie. Ei mai urmau inca traditia biblica de a pune numele tatalui dupa numele lor. Abia mai tarziu,
autoritatile germane au cerut ca evreii sa devina mai laici si sa adopte un nume de familie. Astfel, Moses fiul lui
Mendel - pornind ca un negustor umil - a devenit Moses Mendelssohn, cel mai important evreu al secolului 18.

In 1749, dramaturgul si poetul german Gotthold Lessing a introdus o piesa intr-un singur act, Die Juden (The
Jews), care ii descria pe evrei ca fiinte rationale si binevoitoare. Aceasta poate parea neinteresant, dar
Germania acelor timpuri era profund antisemita si viziunea liberala a acestei piese era revolutionara. Lessing
apartinea unei scoli de ganditori germani moderati care cautau sa inteleaga spiritul religios uman si sa impace
cultura crestina cu cea iudaica. Cam in acest timp, Mendelssohn l-a intalnit pe Lessing, care l-a introdus in
societatea literara. Lessing l-a incurajat pe Mendelssohn sa scrie si l-a ajutat sa-si publice lucrarile.

Pentru a-si dovedi valoarea ca filozof, Mendelssohn s-a inscris la un concurs de scris, incercand sa
demonstreze ca adevarurile metafizice pot fi demonstrate la fel de usor ca cele stiintifice. Acest eseu a fost
premiat de catre Academia Prusaca , fiind mai apreciat decat o lucrare a marelui filozof Immanuel Kant, de
asemeni participant la acest concurs. Trebuie de asemenea remarcat faptul ca Mendelssohn a ales sa scrie in
germana intr-o perioda cand latina si franceza erau mult mai la moda si a jucat un rol important in dezvoltarea
germanei ca limba literara. De fapt, marile lumini ale literaturii germane, Goethe si Schiler, au recunoscut mai
tarziu aportul lui Mendelssohn la inflorirea limbii germane si a filozofiei rationaliste universale.

Majoritatea scrierilor lui Mendelssohn se ocupa mai degraba cu probleme de filozofie generala, decat cu
probleme specific evreiesti. Una dintre cele mai influente si controversate din lucrarile sale este totusi o
traducere a Torei (Bibliei) in germana. Aceasta a fost o initiativa importanta ,pentru ca astfel poporul german
putea invata despre Biblie si se putea micsora distanta dintre societatea crestina si cea evreiasca. A fost
controversata, totusi, pentru ca traducerea lui Mendelssohn - publicata cu comentarii in ebraica - era folosita de
evrei, care stiau ebraica si erau familiarizati cu studiul Torei, in principal pentru a studia limba germana literara.

26
De fapt, acesta a fost unul din scopurile principale ale proiectului lui Mendelssohn. Desi multi conducatori
religiosi evrei i-au primit opera cu entuziasm la inceput, acestia si-au dat ulterior seama de efectul ei si au
condamnat-o. Mai mult decat sa raspandeasca cunostintele despre Torah, ea preda limba germana ,s i prin
aceasta cultura germana, maselor evreiesti. De atunci, Mendelssohn a fost privit cu suspiciune in cercurile
evreiesti ortodoxe.

Marele scop al lui Mendelssohn era sa impace viata laica cu gandirea religioasa. El considera ca evreii trebuie
sa ramana evrei in casele si templele lor, dar ca trebuie sa fie cetateni loiali ai statului (pe vremea aceea, evreii
nu erau considerati cetateni) si sa fie activi in viata publica. El vedea iudaismul ca pe o religie si nu ca pe o
afiliere nationala ,si considera ca evreii din Germania ar trebui sa fie recunoscuti ca "germani de cult mozaic."
Simultan cu incercarile sale de a-I "germaniza" pe evrei, Mendelssohn ii incuraja pe germanii crestini - printre
care castigase o faima speciala - sa le deschida evreilor sanse profesionale si sa le permita sa intre in
societatea germana.

In timpul vietii sale, multi s-au intrebat - daca Mendelssohn credea ca evreii si crestinii trebuie sa se uneasca -
de ce nu a incurajat pur si simplu convertirea la crestinism? Ca raspuns, Mendelssohn a pledat pentru toleranta
si respect reciproc, oferind o aparare rationalista a iudaismului. El a explicat ca nu era nevoie sa se
abandoneze iudaismul pentru ca adevarurile sale de baza - ca de exemplu unitatea dintre Dumnezeu,
Providenta Divina si sufletul nemuritor - sunt rationale, universale si sunt mostenirea intregii omeniri. Vastul
corpus de legi evreiesti, pe de alta parte, trebuia sa fie privit ca un ansamblu de porunci pe care evreii si numai
evreii erau obligati sa le indeplineasca. Aceste porunci, dezvaluite de catre Dumnezeu prin actul misterios al
revelatiei, trebuiau acceptate din credinta, nu din ratiune.

Ceea ce nu si-a dat seama Mendelssohn - dar ceea ce multi dupa el au inteles - era ca apararea iudaismului
pe care a oferit-o el afirma ca tot ce este rational in iudaism este universal, si ca tot ce este specific evreiesc in
iudaism nu este rational. Aceasta greseala filozofica din gandirea sa poate explica de ce atat de multi dintre
sustinatorii sai au abandonat ulterior iudaismul. Pentru ca, daca cele mai importante elemente ale iudaismului
sunt universale, atunci de ca sa respectam neaparat particularitatile iudaismului?

Pe scurt, Moses Mendelssohn si adeptii Haskalei sau ai iluminismului evreiesc, i-au incurajat pe evrei, care
traiau in relativa izolare, sa intre in lumea moderna. Miscarea a inceput in Germania si cateva decenii mai
tarziu, s-a raspandit in Polonia si Rusia. Iudaismul ortodox a combatut cu tarie Iluminismul, considerandu-l
primul pas pe calea asimilarii. Desi evreii ortodocsi au gresit respingand Haskalah in intregime, ei au inteles

27
amenintarea pe care o reprezentau aceste idei. Nici macar Mendelssohn insusi nu a putut prevedea rezutlatele
filozofiei sale liberatoare. La nivel personal, toti copii sai, cu exceptia unuia, au devenit protestanti. Aproape
10% dintre evreii germani s-au convertit la crestinism la sfarsitul secolului 18. Din nefericire, secularizarea a
dus in multe cazuri la asimilare totala - o problema care ii mai tulbura inca pe evreii din Europa si din America.

Influenta lui Moses Mendelssohn asupra dezvoltarii vietii evreiesti ramane vitala. Filozofia sa i-a deconectat
definitiv pe evreii europeni de la cultura de "shtetl" care I-a mentinut laolalta in Diaspora. A avut o contributie
inestimabila la dezvoltarea societatii evreiesti, ridicand probleme ca drepturile civile evreiesti si sanse egale
pentru toti. In acelasi timp, viata, munca si mostenirea sa ridica intrebari tulburatoare cu care evreii din toata
lumea se mai ocupa si astazi, ca de exemplu: Cum poate modernitatea coexista in armonie cu traditia
evreiasca?

GOLDA MEIR 1898-1978

Cunoscuta in toata lumea sub numele de "Golda," a fost singura femeie Prim Ministru al Israelului. A servit in
guvernul israelian din 1969 pana in 1974.

Golda Meir a ajuns sa-si traiasca viata in trei cele trei centre majore ale vietii evreiesti din secolul 20: Rusia,
America si Israelul. S-a nascut la Kiev in 1898. Dificultatile economice I-au fortat familia sa emigreze in Statele
Unite in 1906, unde s-au stabilit in Milwaukee, Wisconsin. In liceu s-a alaturat grupului sionist "Poalei Zionf"
(Muncitorii Sionului). Dupa aceea a devenit profesoara. A emigrat in Palestina aflata sub mandat britanic in
1921, impreuna cu sotul ei, Morris Myerson si s-au stabilit in Kibbutzul Merhavya.

Si-a inceput cariera politica prin a fi implicata intr-o varietate de activitati ale partidului laburist, cum ar fi sa
devina reprezentanta a sindicatului Histadrut si emisar in Statele Unite. A devenit curand o asociata apropiata a
lui Ben Gurion. In 1948, chiar inainte de declararea independentei Israelului, Ben Gurion a trimis-o intr-o
misiune secreta si periculoasa cu regele Abdullah al Iordaniei intr-un efort nereusit de a-l convinge pe monarh
sa nu li se alature arabilor in razboiul impotriva Statului Israel care avea sa fie infiintat curand.

Dupa crearea statului Israel, a devenit primul ambasador al noii natiuni in Uniunea Sovietica. In timpul primului
an pe care l-a petrecut acolo, a mers la liturghia de Rosh Hashana intr-o sinagoga din Moscova unde s-au

28
adunat mii de oameni pentru a o intalni. Din nefericire, KGB-ul era si el acolo si facea fotografii si multi dintre
cei care au fost acolo au stat ani buni in puscariile sovietice pentru ca au mers la sinagoga.

In 1949 a fost aleasa ca membra a partidului Mapai in Knesset, unde a servit ca Ministru al Muncii si Asigurarii
Nationale pana in 1956. De pe acest post, s-a mutat in pozitia de Minstru de Externe al Israelului, post pe care
l-a detinut timp de 10 ani. Politica pe care a ales-o in timpul mandatului sau a fost sa obtina ajutor pentru tarile
nou infiintate din Africa si cooperare cu acestea. De asemenea, a avut succes in crearea unor relatii bilaterale
cu tarile latino-americane.

Cand Levi Eshkol a murit pe neasteptate in 1969 la varsta de 71 de ani, Golda a devenit prima femeie Prim
Ministru al Israelului si a doua femeie Prim Ministru in lume. Multi dintre oamenii politici de stanga considerau
ca este intransigenta pentru ca se opunea unui stat Palestinian si nega existenta unui popor Palestinian. Totusi,
ea spera din inima sa resolve conflictul arabo-israelian pe cale pasnica. In 1960, cand a fost intrebata ce
parere are despre stabilirea pacii cu Egiptul, se spune ca ar fi afirmat: "Am dat instructiuni sa fiu informata de
fiecare data cand un soldat de-al nostru este ucis, chiar daca este in miez de noapte. Cand presedintele
Nassar va da instructiuni sa fie trezit in miez de noapte atunci cand este ucis un soldat egiptean, atunci va fi
pace."

Se spune ca in ultimii ani ai vietii a fost chinuita de vina in legatura cu razboiul de Yom Kippur. Simtise ca ar
trebui sa mobilizeze armata de rezerva cu cateva zile inainte de sarbatoare, dar consilierii ei militari au
asigurat-o ca nu trebuie sa se ingrijoreze, si nu a facut-o. Din cauza acestei lipse de pregatire, mai mult de
2700 de soldati au murit in lupta in timpul razboiului de Yom Kippur.

Poate cea mai caracteristica pentru spiritul Goldei este cunoscuta ei afirmatie, "Singurul lucru pentru care nu ii
pot ierta pe arabi este ca I-au obligat pe fiii nostri sa ii omoare pe fiii lor."

HANNAH SHENESH 1921-1944

29
Prin viata ei scurta dar meritorie, Hannah Shenesh a devenit un symbol al idealismului si al sacrificiului de sine.
Poemele ei, devenite faimoase in mare parte din cauza nefericitei sale morti, dezvaluiesc o femeie plina de
speranta, chiar in fata unor situatii disperate.

Shennesh, fiica unui autor si jurnalist, s-a nascut la Budapesta. Si-a demonstrat propriul talent literar de la o
varsta frageda si a tinut un jurnal de la varsta de 13 ani pana la putin timp inainte de moarte. Desi familia sa
era asimilata, sentimentele antisemite din Budapesta au condus la implicarea ei in activitati sioniste si la
plecarea ei din Ungaria in Eretz Israel in 1939. Mai intai a studiat la o scoala de agricultura, iar apoi s-a stabilit
in kibbutzul Sdot Yam. In timpul pe care la petrecut acolo a scris poezie, precum si o piesa despre viata de
kibbutz.

In 1943 Shennesh s-a inrolat in armata britanica si s-a oferit voluntara ca parasutista in Europa. Scopul acestei
operatii era sa ajute eforturile aliatilor in Europa si sa stabileasca contacte cu rezistenta formata din partizani
intr-o incercare de a ajuta comunitatile evreisti asediate. Shennesh s-a antrenat in Egipt si a fost una din cei
33 alesi sa fie parasutati in spatele liniilor inamice. Cu scopul de a ajunge in Budapesta sa natala, Shennesh a
fost parasutata in martie 1944 in Iugoslavia, avand numele de cod Hagar, unde a petrecut 2 luni cu partizanii
lui Tito. Idealismul si devotamentul ei fata de cauza sunt pastrate pentru eternitate in poemul "Binecuvantata
este confruntarea" pe care a scris-o in aceasta perioada.

Pe 7 iunie 1944, in momentul culminant al deportarii evreilor unguri, Shennesh a trecut granita in Ungaria. A
fost prinsa aproape imediat de catre politia maghiara si, in ciuda faptului ca a fost torturata cu cruzime si in mai
multe randuri timp de cateva luni, a refuzat sa divulge orice informatii. La procesul care i s-a organizat in
octombrie al aceluiasi an, Shennesh si-a aparat activitatile cu incapatanare si a refuzat sa ceara clementa. De-
a lungul calvarului, curajul ei a ramas neclintit, iar cand a fost executata de catre un pluton de executie pe 7
noiembrie, a refuzat sa fie legata la ochi, privindu-si soarta si pe cei care au executat-o drept in fata.

In 1950, ramasitele pamantesti ale lui Shennesh au fost aduse in Israel si reinhumate in cimitirul militar de pe
muntele Herzl. Jurnalul si operele sale literare au fost mai tarziu publicate si multe dintre poemele sale mai
cunoscute, inclusiv "Spre Cezareea" si "Binecuvantata este confruntarea" adaptate pentru muzica. A fost de
asemenea subiectul catorva opere artistice, inclusiv o piesa de Aharon Megged.

30
MIRIAM (c. 1400 i.e.n. - c. 1300 i.e.n.)

Miriam a fost sora mai mare a lui Aaron si Moise. Conform anumitor surse, era cu sapte ani mai mare decat
Moise, dar alte surse arata ca ar fi fost mai in varsta decat atat. Miriam este considerata de drept o profetesa
(Ex. 15:20) si este prima femeie care a fost descrisa in acest fel. In conformitate cu traditia, a profetit inainte
de nasterea lui Moise ca parintii ei vor da nastere omului care va aduce rascumpararea poporului lor.

Miriam a asteptat intre trestii pe cand cosuletul in care se afla Moise era pe rau, asigurandu-se ca era in
siguranta (Ex. 2:4). Cand fiica Faraonului l-a scos pe Moise din apa, Miriam a aranjat ca mama ei, Yocheved,
sa il poata alapta pe Moise si sa-l creasca pana cand a fost intarcat (Ex. 2:7-9).

Miriam le-a condus pe femeile din Israel la o sarbatoare cu cantec si dans dupa ce oamenii Faraonului s-au
inecat in mare (Ex. 15:20-21). Se spune ca este si strabuna altor genii creative din istoria Israelului: Bezalel,
arhitectul mishkanului (sanctuarul posrtabil folosit in desert) (Ex. 31:1-3) si regele David.

In conformitate cu traditia, datorita dreptatii lui Miriam, o fantana i-a urmarit pe oameni prin desert in timpul
pribegiei lor si aceasta fantana a ramas cu ei pana in ziua mortii lui Miriam.

La fel ca si fratii ei, Miriam nu a fost perfecta. L-a facut pe fratele ei Aaron sa vorbeasca impotriva lui Moise
intr-o disputa legata de o femeie cushita cu care acesta se casatorise (Zipporah sau posibil o a doua sotie)
(Num.12:1) Din cauza asta, Miriam a fost pedepsita cu tzaaras (o boala care se traduce de obicei prin lepra)
(Num.12:10). Totusi, Aaron a vorbit pentru ea si Miriam s-a vindecat (Num. 12:11). La fel ca si fratii ei, Miriam
a murit in desert inainte ca poporul sa ajunga pe Pamantul Fagaduit (Num. 20:1).

Auzim de Miriam de obicei in timpul lunilor de primavara cand celebram sarbatoarea de Pesach. Ea este
mentionata in Haggadah ca parte a povestii Exodului. Cand citim aceasta poveste, vedem ce influenta mare a
avut in timpul Exodului din Egipt. Putem vedea in mod clar ca, desi fratele ei Moise era conducatorul israelitilor
in acea perioada, ea a jucat fara indoiala un rol de conducere atunci cand era vorba de conducerea femeilor
care se aflau acolo.

31
HENRIETTA SZOLD

Daca Henrietta Szold s-ar fi nascut in 1960 si nu in 1860, probabil ca ar fi devenit rabin. Una dintre cele opt
fiice ale unui rabin din Baltimore, Szold era o pasionata si excelenta studenta a iudaismului. A primit chiar si
permisiunea de a studia texte evreiesti la Seminarul teologic evreiesc care era pe atunci o institutie exclusiv
pentru barbati, cu conditia sa nu ceara niciodata sa fie unsa rabin. Mai tarziu, a tradus din germana in engleza
monumentala Istorie a evreilor in mai multe volume a lui Heinrich Graetz.

Szold a fost, din anumite puncte de vedere, o precursoare a miscarii de eliberare a femeilor evreice. Cand i-a
murit mama in 1916, un prieten apropiat, Haym Peretz, s-a oferit voluntar sa spuna Kaddish pentru femeia care
a murit. Szold a refuzat oferta cu gratie. "Cred, " i-a scris ea, "ca eliminarea femeilor de la indeplinirea acestor
indatoriri nu a fost niciodata stipulata intentionat de legile si obiceiurile noastre - femeile erau scutite de
indatoririle pozitive atunci cand nu le puteau indeplini [din cauza responsabilitatilor familiale], dar nu si atunci
cand puteau. Nu a existat niciodata intentia ca, atunci cand puteau fi indeplinite, acestea sa nu fie considerate
la fel de valoroase si valabile ca atunci cand sunt indeplinite de persoanele de sex masculin."

Contributia cea mai deosebita a lui Szold la viata evreiasca a fost crearea celei mai mari organizatii evreiesti
din istoria Americii, Femeile Hadassah. Desi o miscare sionista, Haddasah se implica in mod special in
intampinarea nevoilor medicale ale evreilor si arabilor din Palestina. Astazi, cel mai important spital din Israel si
din intregul Orient mijlociu este spitalul Hadassah din Ierusalim. Szold a insistat ca cele mai moderne
tratamente medicale sa le fie oferite atat evreilor din Palestina cat si arabilor, si Hadassah a jucat un rol major
in scaderea mortalitatii infantile intre arabi.

Spiritul de voluntariat si de nediscriminare al Hadassah a fost din nefericire refuzat de conducerea araba, care
se temea ca acest exemplu ar putea reduce ura dintre evrei si arabi. La inceputul anului 1948, chiar inainte de
a fi declarat Statul Israel, trupele arabe au organizat o ambuscada si au omorat 77 de doctori si asistenti evrei
de la spitalul Hadassah.

32
In anii 1930, Szold a implicat Hadassah intr-un program de salvare a tinerilor evrei din Germania si mai tarziu
din intreaga Europa. Se estimeaza ca programul pe care l-a creat, "Aliyah pentru tineri," a salvat aproximativ
22 de mii de copii evrei de lagarele de concentrare ale lui Hitler.

Tragedia personala a vietii lui Szold a fost ca nu s-a maritat niciodata; aceasta femeie, a carei viata a fost
devotata salvarii vietilor copiilor, nu a avut niciodata copii. Cand avea in jur de 40 de ani, s-a indragostit cu
pasiune de marele savant al Talmudului, Louis Ginzberg. El avea cu 15 ani mai putin decat ea si nu i-a
raspuns la sentimente decat platonic. La scurt timp dupa ce s-a incheiat relatia lor, ea scria: "Astazi se
implinesc patru saptamani de cand a fost ucisa singura mea fericire." Multi ani mai tarziu, i se confesa unui
prieten: "As da totul pentru un copil al meu."

Pana in zilele noastre Henrietta Szold este considerata una dintre figurile cu adevarat eroice ale istoriei
evreiesti americane, o savanta, o evreica devotata si o persoana care a salvat multe mii de vieti. Organizatia
pe care a infiintat-o, Hadassah, avea in 1990 aproximativ 350.000 de membri si este cea mai mare
organizatie evreiasca din Statele Unite.

FRANZ ROSENZWEIG

De foarte multe ori se intampla, ca atunci cand studiem biografia unei personalitati, sa ne lasam furati de
evenimentele istorice, de hotararile mari si sa tratam viata lui ca pe o inlantuire necesara a destinului. Este
probabil tributul pe care il plateste fiecare distantei care ne desparte in timp si istoriei care sterge in mod
involuntar amanuntele vietii cotidiene.

Biografia lui Franz Rosenzweig face insa exceptie de la aceasta regula. Ceea ce izbeste in primul rind este
rolul teribil al intamplarii care a modificat si influentat traiectoria spirituala a acestui ganditor evreu. Putem vorbi
cu adevarat de "alternative ale istoriei", de posibilitati paralele de dezvoltare ale lui Rosenzweig - si intrebarea
"oare ce s-ar fi intimplat dacaà" nu mai pare o simpla speculatie, ci o realitate posibila.

Franz Rosenzweig s-a nascut la Kassel, Germania, intr-o familie de evrei asimilati. A urmat, ca majoritatea
intelectualilor evrei universitatea -medicina, istorie si filosofie - dedicandu-se indeosebi filosofiei si istoriei. Este

33
un adept al marelui filosof german G.W.F Hegel, scriind teza sa de doctorat despre teoria statului la Hegel
intitulata "Hegel si Statul" si bazata de ideea hegeliana a istoriei care justifica sacrificarea individului pentru o
cauza colectiva majora. Dar cum se intampla de foarte multe ori, istoria insasi vine sa corecteze in mod brutal
dar just teroriile despre istorie. Astfel, primul razboi mondial, la care Rozenzweig participa direct, ii zdruncina
fundamentele filosofice bazate pe ideea de totalitate si necesitate absoluta. Individul - minimalizat in filosofie
hegeliana, redus la un element in jocul Absolutului devine pentru Rosenzweig o valoare in sine.

De aceea Rosenzweig cauta o orientare filosofica noua, un domeniu spiritual autentic - si filosofia nu ii mai
poate da un raspuns satisfacator. Din discutiile cu prietenii el se orienteaza spre religie, spre religia crestina. In
1913 se hotaraste sa se converteasca la crestinism, dar nu ca un pagin, ca un om fara religie, si, decide sa
petreaca ultimul Iom Kipur in sinagoga. Ce se petrece atunci? Ce rugaciuni si cantari ii schimba atatudinea in
acea mare zi de Iom Kipur cand, dupa traditia iudaica, Dumnezeu pecetluieste viata fiecaruia, norocul sau in
temuta "Carte a vietii" in care toate memoriile, faptele, gandurile sunt inscrise pentru a fi cantarite si iertate in
fiecare an. Nu vom sti exact, dar fapt este ca acest Iom Kipur petrecut impreuna cu o matusa ii schimba viata:
"voi ramine evreu" ii va scrie Rosenzweig prietenului sau, Hans Erhenberg si in corespondenta din aceasta
perioada va analiza motivele care l-au facut sa se descopere ca evreu. Experientele din timpul primului razboi
mondial - in special intalnirea cu iudaismul ortodox din Balcani si din rasaritul Europei - ii vor intari cautarile si
dorinta da a aprofunda iudaismul. La intoarcere se dedica studiului iudaismului, a legaturii dintre germanitate si
iudaism, dintre national si international in identatea iudaica. Pe aceasta linie de gandire, se va intalni cu o alta
personalitate a iudaismului german din aceasta perioada si anume Hermann Cohen. Filosof german si exeget
al iudaismului, Hermann Cohen este profesor la universitatea din Marburg, unde infiinteaza o scoala filosofica,
cunoscuta sub denumirea de "Scoala de la Marburg" cunsocuta pentru viziunile ei bazate pe credinta in
demnitatea si unicitatea omului. In legatura cu conceptia lui despre iudaism, este de consemnat ca filosoful
Cohen a aparat ideea "poporului ales" aratand ca iudaismul are in vedere atat pe cei care locuiesc in Israel
(Indigeni) cat si pe straini (intelegand prin aceasta umanitatea in general) si ca idealul religios ultim este
unificarea umanitatii in spirit. El sustine ca evreii au fost alesi indeosebi pentru aceasta misiune de a realiza
instaurarea imparatiei lui Dumnezeu pe pamant. Ideea universalitatii iudaismului si conceptiile lui Hermann
Cohen despre monoteismul iudaic si revelatia divina l-au influentat pe Rosenzweig si l-au facut un adept al
sau.

Opera majora a lui Rosenzweig este "Steaua Izbavirii" pe care o incepe in timpul primului razboi mondial,
scriind-o pe cartile postale pe care le trimite familiei fiind inca in transee. Aceasta carte se distanteaza de
idealismul german si introduce, in mijlocul rationalismului clasic german, ideea de Revelatie divina ca esentiala

34
in gindire si in intreaga existenta. Rosenzweig se refera mai intai la unicitatea omului, inidividualitatea sa si la
realitatea lumii exterioare si la transcendenta lui Dumnezeu care de fapt tine si da sens acestor existente: omul
si lumea exterioara. Doar in raport cu Divinitatea si prin ea in raport una cu cealalta ele dobindesc un sens.
Creatia leaga lumea de Dumnezeu, Revelatia permite omului sa-l cunoasca pe Dumnezeu si intreaga lume, iar
Izbavirea, inteleasa indeosebi ca Iubire, face posibila salvarea individului si a lumii. Rosenzweig insista in
aceasta carte asupra a ceea ce numeste "persistenta vietii evreiesti" fata de calea crestina si explica ca, in
raport cu scopul ultim, care este Izbavirea, evreii si crestinii au sarcini diferite de indeplinit. Nu se pune de
aceea problema superioritatii uneia dintre religii, ci amindoua sint istoric si teleologic fundamentate. In pofida
istoriei trecatoare - afirma el - ai caror agenti principali sunt crestinii, Israel ramane poporul ales, alegerea
determinind retragerea evreilor dintr-o istorie care, dupa parerea lui, nu face parte din menirea lor.

Raportul dintre iudaism si crestinism - care l-a preocupat si ca individ care a fost pus sa aleaga, dar si din
punct de vedere filosofic - este descris de Rosenzweig in termeni metaforici, sugestivi si specifici perioadei in
care a trait.

Rosenzweig de exemplu - descrie viata evreieasca in termeni de interioritate: ea constituie inima incandescenta
a Stelei lui David, crestinii fiind ce-i ce raspindesc razele. Crestinii au nevoie ca inima Stelei sa continue sa
bata in fiecare generatie, in vreme ce evreii trebuie sa lase crestinilor misiunea de a raspindi lumina. Si unii si
ceilalti au cate o parte din adevarul unic, care in plenitudinea lui nu aprtine decit lui Dumnezeu. Fiecare, atat
evreii cat si crestinii, raspund numai de o singura parte si nu au acces la adevarul intreg. Crestinii nu trebuie sa
caute sa-i converteasca pe evrei si evreii nu au nevoie sa se boteze, caci fiecare are miniunea sa, locul sau in
Izbavirea generala.

Iudaismul asa cum se contureaza in lucrarea "Steaua Izbavirii" se situeaza in afara istoriei si a politicii. El se
transmite din generatie in generatie, el trebuie aprofundat si largit prin studiu temeinic si continuu, prin
pastrarea sarbatorilor si a traditiilor, dar nu printr-o angajare directa in istorie. El sustine ca liturghia evreiasca
asigura un cadru temporal fix si unic trairilor religioase, ea de fapt introduce in viata evreului eternitatea divina.
De aceea este important ca fiecare evreu sa primeasca poruncile care compun traditia evreiesca, care
marcheaza legatura personala cu divinitatea ca si cand le-ar fi primit personal si nu ca o lege impersonala,
imuabila si mostenita numai prin traditie.

Este interesant de remarcat apropierea dintre Franz Rosenzweig si Martin Buber in aceasta privinta. Amandoi
se refera la Cuvantul Divin ca principalul liant al relatiilor din iudaism. Iar cuvantul divin in conceptia

35
amandurora, nu este o abstractie, sau ceva care s-a manifestat doar la inceputul creatiei, ci este este activ,
este in relatie permanenta cu fiecare. Cuvantul divin se adreseaza intotdeauna unui "Tu" particular, unui Tu
care, pentru a raspunde ca Avraham "Iata-ma" trebuie sa se auda chemat pe nume. Este un Tu care este
obisnuit sa i se refere cineva direct, si care intelege un asemenea raport. Este fara indoiala si unul din motivele
care au trezit in amandoi dorinta de a traduce impreuna Biblia in limba germana, singura pe care o intelegea pe
atunci majoritatea evreimii din Germania. Din pacate, cand au inceput aceasta traducere, Rosenzweig era deja
foarte bolnav si din 1921 era tintuit la pat, complet paralizat. Dar, in ciuda bolii, a continuat sa traduca, si in
special poemele lui Iuda Halevi, pe care, el neputind sa scrie, i le dicta sotiei lui, care le transcria, ghicindu-i
cuvantelele dupa miscarea buzelor. In aceasta perioada nu a renuntat sa se preocupe de temele care ii faceau
o deosebita placere - cum este de exemplu educatia evreiasca - si sa corespondeze in acelasi fel, cu prietenii.

Intrucat iudaismul pentru Franz Rosenzweig era definit in raport cu o cauza care depasea cadrul national, el
definindu-se in raport cu Divinitatea, sionismul nu a fost o preocupare principala a gandirii sale. Desi ideea
sionista incepuse sa se contureze in epoca lui si a fost contemporan framantarilor evreilor, el a continuat sa-si
dedice majoritatea timpului aspectelor filosofice ale iudaismului si mai putin celor concret politice. In
corespondenta sa, insa, transpare ceva din aceste framantari din epoca, si el vorbeste, nu o data, despre ideea
infiintarii unui camin evreiesc in Palestina si despre cum acest camin ar putea sa influenteze ritmul vietii
evreiesti si relatia cu divinitatea.

El moare, rapus de boala care deja de opt ani l-a imobilizat la pat, in 1929, putin timp inainte de a vedea cum
Palestina, cum existenta unui camin evreiesc avea sa fie decisiva in soarta istorica a evreimii. Partea aceasta a
istoriei va fi cunoscuta de prietenul sau Martin Buber care in 1938 se va stabili in Palestina.

MARTIN BUBER

Martin Buber (1878-1965) este impreuna cu Franz Rosenzweig unul din cei mai importanti ginditori-filosofi ai
iudaismului modern. Caci ei incearca sa redefineasca iudaismul nu numai din interiorul sau, ci sa ii
demonstreze fundamentele filosofice universale, valabilitatea sa nu numai ca religie (cinci mii de ani de
existenta ca religie nu mai au nevoie de nici un argument), ci ca dialog esentialmente uman si umanist.

36
Martin Buber se naste la 8 februarie la Viena in Austria, dar locuieste pana la varsta de 14 ani in casa bunicului
sau, rabinul Solomon Buber.Copilaria lui este marcata de catre imaginea bunicului, invatat renumit pentru
cunostintele sale midrasice, care il initiaza in studiul Bibliei si al Talmudului insuflindu-i in acelasi timp
dragostea si pasiunea pentru ceea ce este autentic si traire in iudaism.

Traind intr-o epoca zbuciumata din punct de vedere politic, Buber adera la ideile sioniste ale lui Theodor Herzl
despre necesitatea crearii unui camin national evreiesc in Palestina. Dar chiar de la inceput, accentul este pus
de Buber pe terenul cultural mai mult decit pe cel politic. Venind din mediul traditional si, ca un cunoscator al
iudaismului, Buber intelege ca sionismul trebuie sa aiba o baza culturala mai solida pentru a putea reprezenta
evreimea. Miscarea sionista trebuie, dupa parerea sa, sa se intemeieze pe o renastere culturala. Impreuna cu
cativa colegi, infiinteaza revista "Der Jude" (Evreul) in care face cunoscute parerile sale sioniste. Aceste
conceptii se departeaza de sionismul lui Herzl si imbraca o forma aparte, general umanista, incluzind nu numai
nevoile poporului evreu ci si pe ale celorlalte popoare. Sionismul lui Martin Buber se preocupa de exemplu si
de nevoile arabilor, preconizand ca "in patria comuna, se va constitui o republica in care cele doua popoare vor
putea sa se dezvolte in libertate". (din cartea "O tara si doua popoare")

Cariera sa literara Martin Buber o incepe prin traducerea de povestiri hasidice, initial intr-o adaptare literara
libera, mai tirziu, in simplitatea, claritatea si naivitatea naratiunilor originale. Traducerea acestor povestiri, iar
mai tarziu povestirile despre Rabinul Nachman din Bretzlaw si Legenda lui Baal-Sem Tov ii dau ocazia lui
Buber sa aprofundeze importanta si mesajul religios al hasidismului. In aceste lucrari el dezvaluie frumusetea si
specificul lumii hasidice, universul spiritual bogat al acestuia, deschizand in acest fel ochii evreimii din Occident
care nutrea un oarecare dispret fata de hasidimi si pastra o distanta respectabila fata de acestia. Aceste
povestiri au cunoscut ulterior o recunoastere universala, fiind actualmente traduse in foarte multe limbi si
constituind baza pentru renasterea interesului fata de miscarea hasidica.

La fel ca si Rosenzweig, Martin Buber simte lipsa existentei unei Biblii traduse in limba germana, care sa
respecte cu strictete bogatia de nuante si de sens din original. Ei incep impreuna o astfel de traducere si in
1925 publica deja primele volume din aceasta noua traducere pe care o incepuse cu Rosenzweig. Versiunea
aceasta se caracterizeaza printr-o alegere foarte pedanta a termenilor care sa redea cat mai adecvat
profunzimea originalului. In paralel isi incepe cariera universitara, fiind numit profesor de teologie la
Universitatea din Frankfurt, unde functioneaza pina la venirea la putere a nazistilor in 1933. Dupa aceea, pina
in 1938, il gasim la Frankfurt, dedicandu-se predarii iudaismului.

37
In 1938 este nevoit sa paraseasca Germania, se stabileste in Palestina, si preda la Universitatea Ebraica din
Ierusalim. In paralel cu activitatea universitara - el infiinteaza in cadrul universitatii din Ierusalim un institut de
educare a adultilor - Martin Buber se preocupa si de problemele politice ale vremii. El revine la ideea de
sionism umanitar si preconizeaza infiintarea unui stat binational, bazat pe convietuirea si conlucrarea dintre
evrei si arabi.

Opera filosofica a lui Martin Buber este concentrata in jurul ideii de dialog dintre om si Dumnezeu. In studiul
sau "Ich und Du" (Eu si Tu"), el analizeaza relatiile eu-el si eu-tu, aratand ca ultima relatie este cea mai
importanta, ea fiind o relatie de dialog, de reciprocitate, de deschidere reciproca, de sinceritate. In relatia dintre
Eu si Tu se dezvolta personalitatea fiecaruia, respectul reciproc, deschiderea fiecaruia pentru si fata de celalalt.
In acest dinamism, granitele inguste ale eului se desfiinteaza, se dizolva, ramanand numai autenticitatea
dialogului, a comunicarii, a crearii impreuna, a adevarului descoprit impreuna. In acest dialog si tensiune a
trairii. "Spiritul nu este in Eu, ci in relatia dintre Eu si Tu". Aceasta relatie isi gaseste cea mai inalta expresie
cand ea duce la o revelatie a lui Dumnezeu, a eternului Tu. Dialogul dintre Dumnezeu si individ, nu ca dialog
indirect, nu ca ceva din trecut, nu numai ca traditie, ci ca dialog direct dintre Eu si eternul Tu este baza
iudaismului. Biblia este o marturie a dialogului permanent dintre Israel si vesnicul Tu, iar legile iudaismului fac
parte din raspunsul omului in acest dialog al revelatiei. Este acceptarea dialogului, este rezultatul relatiei bazate
pe incredere, este relatia care face posibil raspunsul vestit al lui Avraham "Iata-ma" (Hineni). De aici decurge,
pentru Buber, necesitatea fiecarei generatii de a-si defini propriul raspuns in dialogul cu Dumnezeu. Legile
fiecarei generatii nu trebuie sa fie exact ca cele ale generatiilor anterioare si nu pot fi cu necesitate valabile
pentru generatiile urmatoare, deoarece fiecare om este dator sa urmeze ceea ce crede el ca este legea
Domnului, in cazul lui personal.
Desi valabila din punct de vedere filozofic, si coerenta cu premizele gindirii lui Buber, acesta interpretare poate
avea consecinte nefaste asupra traditiei iudaice si a legilor pe care se bazeaza comunitatea evreiasca. Nu este
de mirare, ca aceasta conceptie, total opusa interpretarii halahice, traditionale, a dus la divergente si dispute
aprige dintre Martin Buber si reprezentantii scolilor traditionale de gandire religioasa.

In ciuda acestor disensiuni, opera filosofica a lui Martin Buber a influentat gandirea filosofica moderna, a pus
bazele regandirii valorilor iudaice in termenii dialogului si nu ai inchistarii, a aratat ca Dumnezeu se manifesta
deplin in intelegerea dintre Eu si Tu, si datorita acestui fapt, "o societate a iubirii si cooperarii dintre toti oamenii
este, deocamdata, o utopie - adica nu exista nicaieri - dar nu este si o ucronie - adica nu poate sa existe
niciodata." (Henri Wald. Intelesuri iudaice, Editura Hasefer, p.58)

38
Scrierile lui Martin Buber au exercitat o influenta considerabila asupra ganditorilor crestini moderni. Conceptiile
expuse in special in scrierea "Ich und Du" au deschis portile unui dialog modern dintre crestini si evrei, bazat
pe conceptia ca ambele credinte sunt adevarate in fata lui Dumnezeu si in consecinta comunicarea si
intelegerea intre aceste doua mari religii este posibila si chiar necesara.

PROFETUL SAMUEL

Cartea lui Samuel incepe cu o relatare despre un om care avea doua sotii, una pe care o iubeste, dar care
este stearpa, si una pe care o iubeste mai putin, dar care are multi copii. Hannah, cea stearpa, este foarte
deprimata din cauza starii ei, agravata de intepaturile Peninei, cealalta sotie. Elkana, sotul, isi ia sotiile la
Shiloh, acolo unde a se afla tabernaclul pe care l-au construit evreii in desert si care serveste ca templu pentru
Dumnezeu in timpul sarbatorilor de Pesah, Savuot si Sucot (o practica numita Aliyah le'Regel, urcarea pentru
sarbatori). Hannah refuza sa manance in ciuda alinarilor sotului ei. "De ce plangi si de ce nu mananci? Si de
ce plange inima ta?" Intreaba Elkana, incercand sa o consoleze. "Nu sunt eu mai bun pentru tine decat zece
copii?" Dar in ciuda acestei manifestari de dragoste, Hannah continua sa fie deprimata. Hannah se duce la
templu sa se roage "Daca ii vei da sclavei tale un copil baiat," jura ea in tacere, "il voi dedica Domnului pentru
toate zilele vietii lui." Eli, marele preot, vede buzele Hannei miscandu-se, dar nu aude cuvintele si o cearta,
considerand-o beata. Cand isi da seama cat de adanca este durerea ei, acesta o binecuvanteaza si se alatura
rugaciunilor ei. Hannah naste, si dupa cum a jurat, isi aduce fiul la Eli pentru a fi antrenat ca om al lui
Dumnezeu. Ea isi numeste fiul Shmuel (Samuel), literal Dumnezeu a auzit.

Shmuel face curand profetia, si anunta cu mahnire familia lui Eli ca va fi distrusa de filistini, o natiune vecina
care fusesera timp de multi ani in conflict cu Israelul, deoarece copiii lui Eli abuzasera de pozitia acestora si
multi evrei au devenit adoratori de idoli. In razboaiele care urmeaza, Arca legamantului este pierduta in bratele
filistinilor si tabernaclul este distrus. La auzul vestilor, Eli cade de pe scaun si moare. Arca este pana la urma
recuperata, deoarece filistinilor li se facuse frica de ea dupa ce se intampla o serie de evenimente legate de
ea. Totusi, nu este data din nou in folosinta pana cand Regele David nu o aduce inapoi la Ierusalim, multi ani
mai tarziu.

39
Ca urmare a unei serii de evenimente, Samuel isi asuma conducerea asupra Israelului ca Judecator si ca
Profet, pana la o varsta inaintata, conducandu-i pe evrei inapoi la Dumnezeu si la o serie de victorii asupra
filistinilor. Fiii lui Shmuel, totusi, nu sunt capabili sa mearga pe urmele acestuia si Israelul cere un rege care sa
carmuiasca asupra lor, "care sa ne guverneze ca pe alte natiuni." Desi Tora aproba posibilitatea unui rege
care sa carmuiasca Israelul si chiar da legi pentru el, Shmuel se supara la auzul acestei cereri si le spune
oamenilor de exploatarea pe care un rege ar putea sa o aduca cu el. Nu este prea clar care este sursa
protestelor elocvente ale lui Shmuel. Multi au atras atentia ca cererea oamenilor de a avea un rege "ca al
tuturor celorlalte natiuni," arata ca oamenii nu voiau un rege in scopuri nobile, ci pur si simplu pentru a fi ca
alte natiuni pagane. Totusi, oamenii nu s-au lasat induplecati si Dumnezeu ii porunceste lui Shmuel sa tina
seama de cererea acestora. La comanda lui Dumnezeu, Shmuel organizeaza o loterie care conduce la ungerea
ca rege a lui Saul din tribul lui Benjamin.

Despre regele Saul s-a discutat intr-unul din JEM-urile anterioare si este de ajuns sa mentionam acum ca
acesta a inceput prin a fi un om sfios si pios care a devenit cu timpul un rege puternic care a castigat multe
batalii pentru Israel, dar care suferea de lipsa de incredere, ceea ce il facea sa fie aprig si iritabil in relatiile cu
ceilalti. In final, dupa ce a ignorat porunca lui Dumnezeu de a distruge in intregime natiunea lui Amalek,
crutandu-l pe rege si pastrand animalele, lui Shmuel i se spune ca trebuie sa-l informeze pe Saul ca isi va
pierde regatul si ca va unge un nou rege. Intr-una din cele mai dramatice scene din Biblie, Shmuel sta treaz si
plange toata noaptea, rugandu-se pentru Saul pe care il placea foarte mult.

Totusi, a doua zi, purcede sa-si indeplineasca misiunea, abordandu-l pe Saul cu sarcasm si cuvinte aspre,
cerand sa afle de ce aude zgomotul animalelor (De ce a luat Saul prada de razboi de la Amalek, daca i s-a
spus sa nu o faca?). La cererea lui Saul de a merge impreuna sa faca un sacrificiu lui Dumnezeu, Shmuel
raspunde "Domnul are tot atata placere de pe urma ofrandelor si sacrificiilor, cat are si din ascultarea vocii
Dumnului?" Shmuel se intoarce sa plece, dar Saul da sa-l opreasca apucandu-l de coltul hainei si rupand-o.
Shmuel raspunde "Domnul ti-a smuls regatul lui Israel din aceasta zi si i l-a dat unui vecin de-al tau, care este
mai bun decat tine." (15:28). Shmuel cere o sabie, il ucide pe Agog, apoi pleaca pentru a nu-l mai vedea
vreodata pe Saul "pana in ziua mortii sale." Desi este inca indurerat de ceea ce i s?a intamplat lui Saul,
Shmuel primeste instructiuni sa il unga pe David ca urmatorul rege, a carui domnie nu va incepe imediat.
Shmuel se intoarce acasa si nu se mai aude nimic despre el in Biblie, cu exceptia unei singure aparitii
uluitoare.

40
La un anumit moment in viitor, mult mai tarziu in naratiunea biblica, regele Saul care se mai afla inca la putere
este atacat de o armata filistina mult superioara. Acesta cauta un necromantier (o practica pe care o abolise
chiar el) si cere sa fie chemat spiritul decedatului Shmuel pentru a-l sfatui. Intr-adevar Shmuel apare, dar nu
ofera nici un fel de consolare, informandu-l ca Saul si restul familiei sale il vor urma curand pe Samuel in viata
de apoi.

De-a lungul vietii sale, Shmuel adera cu credinta la Dumnezeu si la adevarul legii sale. Cand isi da demisia ca
judecator, cere sa afle daca cineva il poate acuza de coruptie sau de abuz de putere si toti sunt de acord ca a
carmuit plin de virtute. Desi se roaga la Dumnezeu pentru dorintele sale personale, odata ce acestea sunt
respinse, le lasa deoparte pentru a urma si realiza vointa lui Dumnezeu. Shmuel i-a salvat pe evrei in timpuri
tulburate si i-a ajutat sa se maturizeze dintr-o confederatie de triburi intr-o natiune suverana, condusa de legea
lui Dumnezeu si sigura printre vecinii ei. O anumita sursa din midras chiar il considera pe Shmuel egalul lui
Moise si Aaron impreuna.

RABINUL AKIVA

Akiva, fiul lui Iosef, este o figura remarcabila, posibil chiar si cel mai mare savant al Talmudului, considerat a fi
"unul dintre parintii lumii" (TJ, Shek. 3:1, 47b), un patriot evreu si unul dintre cei mai mari martiri ai
iudaismului. Lui ii este atribuita sistematizarea midrasurilor halakhot si aggadot (sau a principiilor pe baza
carora au fost construite; TJ, Shek. 5:1, 48c), punand bazele majoritatii regulilor din Talmud. Talmudul
relateaza ca Moise insusi nu a putut intelege anumite legi propuse de academia lui Akiva si numai dupa ce
acesta desemneaza una dintre ele ca fiind "halakha data lui Moise la Sinai" se linisteste (Men. 29b). In
aceeasi relatare, lui Akiva i se atribuie chiar si interpretarea coronitelor cu care sunt infrumusetate in mod
traditional anumite litere din sului Torei, desi nu gasim asemenea interpretari in literatura talmudica si
midrasica.

Rabinul Akiva este unic in aceea ca in primii ani de viata nu numai ca a fost neinvatat, ba chiar un inamic aprig
al savantilor, dupa cum relateaza chiar el: "Cand eram am ha-arez am spus, 'Daca as avea un savant in
mainile mele, l-as maltrata' " (Pes. 49b). Akiva a fost in tinerete angajat ca pastor de catre (Bar) Kalba
Savu'a, unul dintre cei mai bogati oameni din Ierusalim (Ned. 50a; Ket 62b). Faptul ca acesta se opune

41
casatoriei fiicei lui, Rachel, cu Akiva, il obliga pe acesta sa ii izoleze pe amandoi. Vazandu-se abandonati in
saracie extrema, Rachel a ajuns chiar sa-si vanda parul pentru mancare. Rachel a conditionat casatoria ei cu
Akiva de dedicarea acestuia studiului Torei, si Akiva, desi avea deja 40 de ani si era cu mult trecut de varsta
cand cineva se apuca de asemenea lucruri, s-a imbarcat cu curaj in noua lui cariera.

Akiva a inceput de la zero, ducandu-se la scoala cu fiul sau pentru a invata alfabetul ebraic. Curand insa,
promisiunea pe care Rachel a vazut-o in Akiva a fost realizata si cunostintele si statutul acestuia au crescut in
mod constant. Talmudul ne relateaza ca atunci cand Akiva s-a intors acasa insotit de 12000 de studenti, dupa
o absenta de 12 ani, a auzit-o din intamplare pe sotia sa spunand ca ar astepta de buna voie inca 12 ani daca
cunostintele lui s-ar dubla in acest timp. Auzind acest lucru, a plecat fara sa i se arate si s-a intors 12 ani mai
tarziu. (Ned. 50a)

Rabinul Akiva a aratat un interes deosebit in a-i ajuta pe saraci, era intotdeauna un om foarte umil si arata
sensibilitate fata de oameni si problemele lor. A dovedit un atasament intim fata de Erez Israel si invatatura lui
ca "toti cei din Israel sunt fii de regi" (Shab. 128a; BM 113b) a pornit nu din spirit de sovinism, ci mai degraba
dintr-o dorinta de a democratiza legea pentru ca sub nici un pretext sa nu poata cei bogati sa ceara privilegii
mai mari decat cei saraci. Era caracterizat si de un spirit de optimism, razand atunci cand ceilalti au plans la
vederea unui sacal care alerga prin ruinele Templului, spunand ca daca aceasta profetie se adeverise, atunci si
cea care profetea reconstruirea Templului si izbavirea poporului evreu urma sa se adevereasca. Invataturile lui
Akiva manifestau un larg spirit universalist: "Iubit este omul in aceea ca a fost creat dupa imaginea [lui
Dumnezeu]" (Avot 3:18), precum si in faimoasa lui afirmatie "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti," care este
principiul fundamental al Torei.

Rabinul Akiva credea in suprematia si in importanta studiului Torei, afirmand ca studiul ei duce la fapte bune.
Atunci cand guvernatorul roman al Israelului a decretat ca studierea Torei este un pacat capital, el a continuat
in ciuda riscurilor pe care le implica acest lucru. Cand a fost intrebat cum a putut face acest lucru, rabinul Akiva
a raspuns cu parabola vulpii care a incurajat pestele sa iasa pe uscat pentru a scapa de plasa pescarului.
Pestele a raspuns "Daca ne este frica in elementul in care traim, cat de frica ne va fi in afara acestuia? Atunci
cu siguranta vom muri." Asa este si cu noi in privinta studiului Torei, care este 'viata ta si zilele tale' (Ber.
61b).

In 132 e.n. s-a declansat o revolta de mare amploare impotriva Romei, sub conducerea lui Bar Kochba. Nu
este prea clar care este contributia lui Akiva la acest lucru. Fara indoiala a salutat revolta cu entuziasm si in

42
aparenta a recunoscut in Bar Kochba pe mult asteptatul Mesia care urma sa elibereze Israelul de cei care il
oprimau. (TJ, Ta'an 4:7, 68d) aplicandu-i versetul "Va rasari din Iacob o stea si un sceptru se va ridica din
Israel si va strapunge colturile Moab-ului si ii va culca la pamant pe toti fiii lui Set" (Num. 24:17). Revolta a
esuat, totusi rabinul Akiva a fost condamnat la moarte impreuna cu alti 9 colegi care reprezentau cei mai mari
savanti ai Torei din perioada respectiva si care sunt amintiti sub numele de Asarah Harugei Malchut (cei zece
martiri ai regelui). Rabinul Akiva a fost omorat cu bucati de metal incins care i-au fost trecute pe piele. Rabinul
Akiva a zambit in tot acest timp, recitand rugaciunea Shema Yisrael, elementul din iudaism care este cel mai
apropiat de un catehism. "Asculta O Israel, Domnul este Dumnezeul nostru, Domnul este Unu." Toata lumea
s-a mirat de aceasta manifestare pe care rabinul Akiva a explicat-o astfel "toata viata cand spuneam cuvintele
rugaciunii Shema "Sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima, cu tot sufletul si cu toata puterea"
si eram trist pentru ca am crezut ca nu voi putea niciodata sa il ador pe Dumnezeu cu tot sufletul (adica cu
toata viata mea), si acum vad ca fac exact acest lucru." Si cu aceste cuvinte "sufletul lui a plecat." De atunci
incolo martirii evrei au murit cu aceste cuvinte din Shema pe buze, gasind in ele inspiratie si siguranta in
credinta, optimismul si curajul lor.

BAR KOCHBA

Bar Kochba a ramas in istoria evreiasca si in folclor ca unul dintre cei mai mari eroi nationali. Acesta a condus
o revolta apriga si disperata impotriva Romei in anul 132 e.n., la numai 60 de ani de la distrugerea Templului
si de la innabusirea Marii Revolte, iar carisma si caracterul acestuia i-au facut pe unii dintre cei mai mari
invatati ai momentului, inclusiv pe rabinul Akiva, sa il declare Mesia. Esecul acestei revolte, care s-a soldat cu
pierderi enorme pentru romani si pentru evrei, este considerat o catastrofa pentru ca distrugerea celor doua
Temple a dus la sfrasitul suveranitatii evreiesti in Israel, iar multi dintre evreii ramasi in viata in Iudeea au fost
vanduti in sclavie si fortati sa se prostitueze.

Nu exista decat informatii rare si fragmentare, unele din ele mai tarzii, despre revolta lui Bar Kochba, originile,
desfasurarea si efectul acesteia. Principala sursa consta din rare afirmatii ale istoricului Roman Dio Casius in
cea de-a 69-a parte a istoriei sale a Romei, scrisa intre 194 si 216 e.n. Bar Kochba a fost considerat de catre
unii a fi pur si simplu un personaj de legenda, pana cand, pe langa alte documente legate de regimul acestuia,
au fost descoperite scrisori de-ale sale in pesterile de langa Marea Moarta din Israel (ultima reduta a

43
sustinatorilor sai). Stim insa ca era un om deosebit de aprig si de aspru, care cerea respect absolut si avea
control absolut asupra statului pe care l-a infiintat si asupra celor care il urmau. Aggadah relateaza ca oamenii
lui Bar Kochba erau selectati taindu-li-se un deget sau fiind pusi sa scoata un cedru din radacina (TJ, loc cit.;
Lam.R. 2:2 no. 4). Talmudul ne relateaza ca esecul sau final a provenit din faptul ca era prea arogant,
declarand ca Dumnezeu nu trebuie nici sa-l ajute nici sa-I stea in cale. Se pare ca personalitatea sa a creat o
ruptura la un moment dat intre el si invatatii acelui timp, unii dintre care nu au sustinut revolta nici la inceputul
ei.

Documentele lui Bar Kochba nu contin nimic specific despre razboiul in sine sau despre semnificatia politica si
militara a acestuia, acestea fiind in mare parte inregistrari economice si administrative. Revolta a izbucnit cel
mai probabil in 132. Hadrian, imparatul roman probabil incepuse inainte de revolta sa construiasca un oras
pagan, Aelia Capitolina, peste zidurile Ierusalimului, si caracterul neevreiesc al acestuia i-a starnit pe evrei
impotriva Romei, dar aceasta lucrare nu a fos terminata pana dupa razboi (vezi Hadrian pentru o alta parere).
Intre 129 si 132 e.n. Hadrian a ramas in Eretz Israel si in imprejurimi si plecarea lui in Grecia in vara lui 132 a
fost semnalul pentru izbucnirea revoltei. AU fost alti factori care au agravat situatia, de exemplu, conducerea
aspra a lui Tinneius Rufus, noul guvernator roman al Iudeei care a scos anumite practici iudaice in afara legii;
deziluzia evreilor care sperau ca Hadrian va restaura ruinele Ierusalimului, atunci cand zvonul cum ca acesta
reconstruia Templul au incurajat asteptari mesianice. Sperantele acestora, risipite curand, au fost inlocuite de
resentimente profunde. Pe langa aceasta, practicile romanilor de adorare a imparatului au instigat cu siguranta
populatia impotriva acestuia. Unele surse talmudice pretind ca romanii incercau sa distruga iudaismul, in timp
ce alte surse, in special faptul ca Galileea superioara nu a participar la revolta si ca acestia nu au fost tuburati
de romani, sugereaza opusul acestui lucru.

Revolta in sine a avut succes la inceput. Rebelii evrei au facut nenumarate victime printre romani si chiar au
recucerit Ierusalimul pe care l-au controlat pentru un numar de ani. Bar Kochba a batut moneda si s-a ocupat
de problemele economice si juridice legate de conducerea unui stat. In final, romanii l-au trimis pe Iulius
Severus, unul dintre cei mai buni generali ai lor, sa poarte razboiul. Acesta i-a istovit treptat pe evrei printr-o
strategie de izolare in orase fortificate si apoi infometand incet populatia. Bar Kochba a luat ultima pozitie a
Beitar, care se pare ca ar fi cazut pe 9 Av, o data istorica de suferinta pentru evrei, care a condus la inceperea
persecutiei si a exilului de care am suferit de atunci incolo. Desi Bar Kochba este considera un erou, unii
considera ca revolta lui a fost nesabuita, pentru ca avea probabil putine sanse de succes, poate era chiar
inutila si a dus la un asemenea dezastru cumplit. Totusi, la fel ca revolta macabeilor de Hanuca, evreii continua

44
sa priveasca rascoala si pe liderul acestuia ca pe un simbol al puterii si curajului national, o sursa a mandriei
evreiesti.

YEHOSHUA BEN NUN

Daca Moise a avut poate cea mai dificila sarcina ca lider, aceea de a forma poporul evreu intr-o natiune si de
a-i scoate apoi din Egipt, atunci Iosua a avut-o pe a doua cea mai grea, deoarece a trebuit sa-i urmeze unui
lider asemenea lui Moise. IOSUA (Heb. AQvhy; "YHVH este salvarea"), fiul lui Nun din tribul Efraim, a fost
initial numit Hosea, dar numele i-a fost schimbat de Moise pentru a include numele lui Dumnezeu. A sasea
carte a Bibliei, care incepe imediat dupa Cele Cinci Carti ale lui Moise, ii poarta numele. Iosua a fost slujitorul
lui Moise si cel mai bun student al sau, si ii apara cu gelozie onoarea, amenintand chiar sa omoare doi profeti
care credea el ca il provoaca pe Moise (Moise l-a impiedicat, spunand ca isi doreste ca toti evreii sa faca
profetii). Iosua, totusi, este amintit cel mai mult pentru legatura lui cu Pamantul Israelului. Iosua a fost unul
dintre cei 12 spioni trimisi din Kades. Dupa cum spune povestea, evreii au trimis spioni in Israel pentru "a face
un tur de orizont." Cand s-au intors spionii, zece din cei doisprezece au raportat ca desi pamantul este extrem
de roditor, evreii nu il vor putea cuceri pentru ca locuitorii acestuia sunt prea puternici. Evreii au crezut aceste
vesti si au inceput sa se planga ca au fost scosi din Egipt. Pentru ca nu au avut incredere in Dumnezeu,
acesta a decretat ca evreii vor mai trebui sa umble prin desert inca patruzeci de ani, urmand sa intre in tara
cand se va naste o noua generatie. Iosua si Caleb au fost cei doi care nu au fost de acord cu raportul negativ
al celorlalti zece, afirmand ca "tara prin care am trecut pentru a lua informatii este un pamant extrem de bun.
Daca Domnul se bucura de noi, atunci ne va aduce in aceasta tara si ne-o va darui." (Num. 13: 7-8)

Patruzeci de ani mai tarziu, Moise l-a numit pe Iosua succesorul sau, iar la moartea lui Moise, Iosua i-a condus
triumfator pe evrei in Tara Israelului si a pornit cucerirea acesteia. Iosua a reafirmat mostenirea lui Moise si
devotamentul oamenilor fata de Dumnezeu si fata de Tora si aducandu-i pe evrei in Israel a despartit apele
Iordanului in fata lor. Una dintre cele mai faimoase batalii din aceasta cucerire este aceea impotriva orasului
Ieriho, care era inconjurat de ziduri considerate impenetrabile. Dumnezeu il invata pe Iosua sa isi puna oamenii
sa marsaluiasca in jurul zidurilor o data pe zi in fiecare zi timp de sase zile. In fata trebuie sa marsaluiasca
sapte preoti, fiecare avand in mana un sofar din corn de berbec (ca acela folosit de Ros Hasana) si sa

45
mearga alaturi de Arca Legamantului, care contine cele Zece Porunci. In a saptea zi, trupele trebuie sa
inconjoare Ieriho-ul de sapte ori, dupa care preotii vor sufla in sofar, trupele vor urla, iar zidurile din Ieriho se
vor darama. Trupele fac intocmai, zidurile se darama, iar israelitii cuceresc orasul. Toata prada este sfintita
pentru Templu. Intr-o alta batalie faimoasa, Iosua, vazand ca soarele e gata sa apuna, dar ca victoria nu este
inca completa, porunceste soarelui sa se opreasca in loc, iar acesta face acest lucru pana la terminarea
victoriei.

Iosua reuseste sa cucereasca Tara si sa ii aseze pe oameni. El insusi a primit ca lot Timnath-Serah pe
dealurile lui Efraim. La moartea lui la varsta de 110 ani, a fost inmormantat acolo. Inainte de a ataca un oras,
Iosua dadea intotdeauna un edict in care scria "Cine doreste sa plece, sa fie lasat sa plece; cine doreste sa
faca pace, sa fie lasat sa faca pace si cine doreste sa faca razboi sa fie lasat sa faca acest lucru." Iosua apare
in Biblie ca avand atat calitatile unui lider militar cat si cele ale unui profet. Era "cuprins de spiritul intelepciunii
deoarece Moise isi pusese mainile pe el." Ca si Moise, este numit "slujitorul lui Dumnezeu" (Josh. 24:29) si
de asemenea se spune despre el "Si Dumnezeu i-a vorbit lui Iosua spunand" (20:1) - formula de adresare
folosita pentru Moise. Isi incepe discursul de dspartire de Israel: "Astfel spune Domnul" (24:2). In cuvintele
sale de despartire Biblia ii atribuie caracterul unui profet-legiuitor in stilul lui Moise. Faptul ca inspiratia lui
pornea din cea a lui Moise este indicat in urmatoarea afirmatie "fata lui Moise era ca fata soarelui, fata lui
Moise era ca fata lunii" (BB 75a). Iosua este considerat purtatorul Torei dupa Moise: "Iosua a primit Tora de
la Moise" (Avot 1:1). Poate cel mai important lucru este ca Iosua completeaza tranzitia evreilor de la un popor
migrator la un popor sedentar, atasat de pamant, si le pastreaza legatura cu religia, legatura care fusese
slabita de vietile noi pe care le duceau.

RABINUL IUDA HALEVI

Cunoscut sub numele de "Cantaretul Sionului" si compozitorul unor cantece faimoase cum ar fi "Zion ha-lo
tisali" (Sion, nu vei intreba de soarta prizonierilor tai?) si "Inima mea este in est, dar eu sunt la capatul
vestului," autor al tratatului filozofic "Kuzari," care este considerat de multi evrei prominenti ca "cea mai exacta
descriere a calitatilor particulare ale religiei evreiesti," rabinul Iuda Halevi este una din figurile remarcabile ale
evreimii medievale. Nascut in Spania intr-o comunitate evreiasca prospera si cultivata, a trait aproximativ intre

46
1075 si 1141 si a devenit curand unul din primii si cei mai faimosi sionisti din toate timpurile. Halevi a practicat
medicina si i-a servit pe nobilii din Spania, dar faima lui s-a raspandit datorita talentelor lui ca poet si a devenit
cunoscut in Spania si in comunitatile din Africa de nord, Egipt si Narbonne.

Poezia lui Halevi acopera o gama larga de subiecte, de la poezii de dragoste cu descrieri ale frumusetii
feminine, precum cea in care compara un chip inconjurat de suvite roscate de par cu apusul soarelui care
inroseste norii de la orizont, pana la elogii si lamentatii pentru prieteni si familie. A compus aproximativ 350 de
Piyutim sau cantece pentru sarbatorile evreiesti. Mai deosebit in cadrul acestora este un grup pe care el l-a
numit "Poeme din diaspora," care reflecta in mod clar multiplele probleme cu care se confruntau. Intr-adevar,
Halevi insusi se bazase de multe ori pe protectia monarhilor si a nobilimii si pe numeroasele contacte cu
bogata comunitate evreiasca, pentru a fi apoi deziluzionat de soarta atator evrei din diaspora. Aceasta
concluzie a fost intarita de filosofia lui religioasa, dezvoltata pe larg in cartea sa Kuzari si in multe dintre
poemele sale. Aceasta filosofie sustinea unitatea care rezulta din relatia dintre Dumnezeul lui Israel, poporul lui
Israel - caruia El a ales sa-i dezvalui adevarul Lui prin profetii Lui -, Pamantul Israelului - "Poarta raiului,"
unicul loc unde sunt posibile profetiile - si ebraica - limba lui Israel. Din aceasta rezulta ca existenta ideala
pentru evrei nu putea fi atinsa decat in propria lor tara. Aceste reflectii au condus la concluzia timpurie a lui
Halevi ca poporul evreu nu are un viitor real in diaspora si trebuie sa se intoarca in Israel.

Acestea au condus poate si la cele mai faimoase poeme ale sale, cantecele lui pentru Sion, aproximativ 35 la
numar. Poemele exprima dorul de Erez Israel si reflecta tensiunea dintre iubire si durere, dintre vis si realitate
si efortul necesar pentru a face o punte intre vest si est. De asemenea, acestea descriu o baza intelectuala
puternica pentru dragostea fata de Sion si dorinta de a trai acolo. In poemele in care are dispute cu altii - in
care Iuda Halevi apare ca un oponent puternic - si-a dezvoltat doctrina despre Erez Israel iar constiinta
nationala s-a ridicat pana la nivele necunoscute pana atunci.

Combinatia lui Halevi de aspecte stilistice ale poeziei spanio-evreiasca cu diferitele caracteristici ale stilului
evreiesc stravechi au dus la rare realizari de perfectiune si frumusete. Relatandu-si experientele personale,
poetul particularizeaza ideea de suferinta - accentuata de imagini si descrieri din surse antice. Prin limbajul si
imagistica lor bogata, prin forta stilului lor variat si prin efectul magic al schemelor de sunet, aceste poezii se
situeaza intre cele mai deosebite poezii evreiesti din toate timpurile.

Filosofia lui Halevi este continuta de un singur volum intitulat "Cartea Kuzarilor. In apararea credintei
dispretuite." Halevi a lucrat la aceasta carte timp de 20 de ani, terminand ultima ciorna cu putin inainte de

47
plecarea sa in Eretz Israel. Este o lucrare polemica, indreptata in principal impotriva filosofiei lui Aristotel - pe
care Halevi, cu toate ca a fost primul care si-a dat seama de amenintarea pe care o reprezenta pentru credinta
evreiasca, o respecta - si in secundar impotriva crestinismului si islamismului. Desi Kuzari este o apologie mai
degraba decat un tratat filozofic sistematic, aceasta este bazata pe o conceptie originala, cristalizata si unitara
asupra iudaismului, dezvoltata de Halevi in timpul unei confruntari meticuloase cu filosofia.

Lucrarea se numeste Kuzari dupa regele kazarilor a caror convertire la iudaism ofera cadrul literar. Dupa ce un
inger i-a spus in vis ca, desi intentiile sale sunt acceptabile pentru Dumnezeu, actiunile sale nu erau, regele
invita un filosof aristotelian, iar apoi un reprezentant al islamismului, crestinismului si iudaismului pentru a
discuta credintele lor si a incerca sa descopere cum ar trebui sa-si traiasca viata. Acest cadru literar ii permite
lui Halevi sa compare invataturile iudaismului cu cele ale aristotelianismului, islamismului si crestinismului, intr-
un efort de a demonstra superioritatea iudaismului.

Invataturile lui Halevi sunt bazate pe conceptul experientei religioase imediate si pe superioritatea acestui
asupra rationamentului deductiv. Profetul, deoarece experimenteaza direct prezenta lui Dumnezeu, se poate
apropia de Dumnezeu mult mai mult decat filosoful care are cunostinte teoretice indirecte despre El. Misiunea
profetului este sa-i invete care sunt faptele a caror realizare duce la experienta prezentei lui Dumnezeu. Acesta
este intr-adevar scopul Torei, iudaismul fiind singura religie care incearca sa-i instruiasca pe oameni cu privire
la actiunile corecte si juste, mai degraba decat la adevarurile speculative. Deoarece profetia este unica evreilor,
celelalte natiuni il pot aborda pe Dumnezeu numai prin acestia, la fel cum numai prin profeti se poate apropia
poporul lui Israel de El. Aceasta este piatra de temelie a doctrinei lui Halevi despre calitatea de a fi special a
poporului lui Israel. Totusi, nu neaga valoarea speculatiei filosofice despre Dumnezeu si adevaruri,
recunoscand ca, in absenta experientei directe, aceasta este singura metoda de a afla adevarul. Halevi
considera sistemul lui Aristotel ca fiind cea mai rafinata realizare a intelectului uman. Chir si Aristotel a acceptat
ca rationamentul deductiv nu poate contrazice experienta.

In polemica sa impotriva crestinismului si a islamismului, Halevi afirma ca o religie bazata pe profetie, care
poseda dovada unei experiente profetice, nu are nevoie sa se autentifice cu ajutorul unor dovezi rationale.
Faptul la care obiecteaza Halevi cu privire la crestinism si la islamism nu este irationalitatea pretentiilor lor, ci
acela ca nu isi pot baza doctrinele pe revelatie istorica cum ar fi cea care a fost data lui Israel la Sinai, cand
600.000 de oameni au fost martori la o experienta profetica si au aflat cu o certitudine pe care intelectul nu o
poate atinge, ca Dumnezeu le-a vorbit oamenilor si le-a poruncit sa respecte legile Torei. Crestinismul si
islamismul trebuie, de aceea, sa recurga la traditia istorica a iudaismului.

48
Ha-Inyan ha-Elohi ("influenta divina", un termen tehnic folosit de Halevi intr-o varietate de sensuri, inclusiv
acela al unui intermediar intre om si Dumnezeu) este initial cunoscuta numai catorva indivizi (Avraham, Isac si
Iacov), apoi unei familii intregi (copiii lui Iacov) si apoi unei natiuni intregi (poporul lui Israel), care va face in
final acest lucru cunoscut intregii omeniri in ansamblu. Aceasta istorie a poporului lui Israel in acest stadiu
reprezinta adevarata istorie a omenirii. Acest lucru este demonstrat de faptul ca numai in istoria poporului Israel
s-a manifestat direct, atat in momente de succes anormal cat si in momente de suferinta extrema. Succesele si
esecurile altor natiuni pot fi explicate in mod natural, fara manifestarea providentei divine. Cand celelalte natiuni
vor recunoaste influenta divina acestea vor face si ele parte din adevarata istorie. Acesta este, in mod evident,
intelesul suferintei lui Israel in exil. Israelul este ca o samanta care pare ca putrezeste in pamant, dar in
realitate se pregateste de viata si de crestere. Astfel, suferinta neobisnuita nu este dovada inferioritatii credintei
evreiesti, ci a superioritatii ei. Suferinta lui Israel este sfintirea publica a numelui lui Dumnezeu si scopul
acesteia va fi inteles in momentul mantuirii.

Treptat, Halevi a luat hotararea sa-si indeplineasca visele si sa emigreze in Israel. Halevi ii condamnase de
mult pe cei care vorbeau in rugaciunile lor de ispasirea lor si de intoarcerea lor in Israel, dar a caror cuvinte
nu-si gaseau locul in inima sau in actiunile lor. Halevi nu a vrut sa ajunga la sfarsitulk vietii aflandu-se in a
doua categorie si, in ciuda protestelor multora dintre prietenii si admiratorii sai si a pericolelor pe care le implica
calatoria, a faptului ca isi distrugea radacinile vietii sale confortabile din Spania, a plecat in Israel. De-a lungul
calatoriilor sale si in timpul opririi in Alexandria si Cairo, atentia lui Halevi a fost in mod constant distrasa de
intampinarea care i se facea peste tot unde mergea. In final, temandu-se ca va muri inainte sa-si implineasca
visul, Halevi a aranjat sa mearga cu vaporul in Israel. Ce s-a intamplat mai tarziu nu este foarte clar. Este
posibil sa fi murit in Egipt, dar dupa cum spune legenda, Halevi a trait sa-si implineasca visul si a ajuns la
Ierusalim. Dar, pe cand saruta pietrele sale, un calaret arab care trecea pe acolo a calcat pe el exact cand
recita elegia "Zion ha-lo tisali."

THEODOR HERZL

49
Considerat parintele sionismului modern, THEODOR HERZL (Binyamin Ze'ev; 1860-1904), s-a nascut la
Budapesta intr-o familie de evrei bogati, dar asimilati. Herzl a trecut prin ritualul Bar-Mitzvei, dar mama sa l-a
crescut in traditia Iluminismului. Poate intalnirea cea mai semnificativa a lui Herzl cu religia sa a fost atunci
cand a parasit o Societate a Studentilor Germani din cauza antisemitismului acesteia. Acest lucru a fost legat
de interesul crescand al lui Herzl in problema evreiasca revalenta in acel moment: In mijlocul unui anti-
semitism crescand, ce ar trebui sa faca evreii - sa se izoleze si mai mult sau sa se asimileze?

Herzl a terminat dreptul la Viena, dar s-a lasat curand de aceasta profesie pentru a deveni scriitor. A scris o
serie de piese care au fost puse in scena si primite foarte bine, precum si niste povestiri filosofice. Din
octombrie 1891 pana in iulie 1895 Herzl a fost corespondentul la Paris al ziarului vienez Neue freie Presse,
ziarul liberal cel mai influent in acel timp. Sporirea anti-semitismului in Franta a starnit interesul lui herzl fata de
problema evreiasca, iar in august 1892 a publicat in Neue freie Presse un articol despre antisemitii francezi.
Cazul Dreyfus din 1894, cand capitanul din armata franceza, Alfred Dreyfus, a fost acuzat de tradare si
transformat in tap ispasitor pentru ca era evreu, l-a condus pe Herzl la concluzia finala. A luat parte la proces
in calitate de corespondent al Neue freie Presse si a fost martor la comportamentul violent al gloatei pariziene
cand ofiterul evreu nevinovata fost umilit in public intr-o ceremonie in care i-au fost smulse insignele si
emblemele militare (5 ianuarie 1895). Ascultand cum se striga "moarte evreilor," Herzl s-a convins ca singura
solutie era exodul masiv al evreilor din locurile unde traiau, infestate de anti-semitism, si reasezarea lor intr-un
teritoriu propriu. A decis sa se ocupe de realizarea acestei idei.

Mai intai Herzl si-a prezentat ideile numai evreilor bogati si influenti cum ar fi baronul Maurice de Hirsch. Planul
lui a fost intampinat cu scepticism. In final, s-a decis sa isi prezinte ideile publicului. Si-a remodelat lucrarile
intr-o carte intitulata "Statul evreiesc". In cursul aceluiasi an au aparut traduceri in ebraica, engleza, franceza,
rusa si romana.

Ideea care sta la baza acestei lucrari este ca problema evreiasca nu poate fi rezolvata prin asimilare pe
deoparte din cauza antisemitismului, iar pe de alta parte din cauza dorintei evreilor de a supravietui. Evreii sunt
un popor (Volk) - un singur popor; soarta grea a evreilor - care va deveni cu siguranta si mai grea din cauza
conditiilor economice si sociale anormale in care evreii traiau ca straini in toate tarile - poate fi transformata
intr-o forta pozitiva de magnitudine enorma numai printr-o solutie politica: infiinsarea unui stat evreiesc
independent cu consimtamantul marilor puteri. Crearea conditiilor politice penru stabilirea evreilor era o
preconditie pentru migrarea in masa organizata si pentru colonizare. Statul ar trebui format in concordanta cu

50
un plan, la scara larga, folosind toate descoperirile tehnice si stiintifice si intr-un spirit de progres social (cum ar
fi ziua de lucru de sapte ore, fapt simbolizat pe drapelul national prin sapte stele).

Der Judenstaat a fost primit cu reactii mixte de diversele parti ale poporului evreu. Majoritatea evreilor din
vestul europei au atacat presupunerile lui Herzl si au respins planul acestuia; chiar si unii dintre Hovevei Zion
atat din Europa de est cat si in Europa de vest s-au opus acestui plan, considerandu-l de natura prea
extremista. Totusi, cea mai mare parte a Hovevei Zion si studentii sionisti din Austria si din alte tari au raspuns
cu entuziasm extrem la ideea lui Herzl si l-au rugat sa-si asume conducerea grupurilor care se dedicau
realizarii acestui plan. Astfel, Herzl a devenit liderul a ceea ce de atunci incolo s-a numit miscarea sionista.

Herzl si-a urmarit scopurile politice prin apeluri catre sefii de state si catre evreii prominenti din acele timpuri. A
negociat cu Kaiserul Wilhelm al doilea si a avut doua intrevederi cu el. A negociat cu sultanul Turciei, care
conducea Palestina in acel timp, si cu Marea Britanie, unde s-a ridicat propunerea stabilirii in Uganda, dar
aceasta a fost respinsa. Dezamagirea pe aceste planuri l-a impins pe Herzl sa organizeze poporul evreu pentru
a crea un stat evreiesc in Erez Israel. A promovat aceasta idee cu mult elan si pe 6 martie 1897, la o
conferinta preliminara unde au participat reprezentantii societatilor Hovevei Zion in Germania, Austria si Galitia.
Propunerea lui Herzl de a organiza un congres general sionist a fost acceptata. In ciuda opozitiei largi fata de
ideea de a tine un congres, care se regasea chiar si intre membrii Hovevei Zion, Herzl a reusit sa convoace
congresul ca prima adunarea nationala a evreilor care se luptau pentru renasterea poporului lor.

Pentru diseminarea ideilor sioniste, Herzl a infiintat un saptamanal, Die Welt, al carui prim numar a aparut pe 4
iunie 1897, avandu-l ca redactor sef pe Herzl. Herzl a dat si finantarea necesara pentru ziar. Primul Congres
Sionist, tinut la Basel intre 29-31 august 1897, a fost prima adunare interteritoriala a evreilor pe o baza
nationala si laica. Congresul a adoptat programul miscarii sioniste, care a devenit cunoscut ca Programul
Basel, si a infiintat Organizatia Sionista Mondiala ca organizatie politica a "poporului evreu en route." Herzl a
fost presedintele Primului Congres (precum si al celorlalte cinci congrese tinute in timpul vietii lui) si a fost ales
presedinte al Organizatiei Sioniste Mondiale, pastrand aceasta functie pana la moartea sa.

Aceste lupte aprige, pe langa eforturile sale neincetate in numele cauzei sioniste, au dus la agravarea bolii sale
de inima si imediat dupa terminarea sedintei a plecat la tratament la Franzensbad (astazi Frantiskovy Lazne), o
statiune din Boemia. Nu si-a revenit si s-a intors la Viena. Curand dupa aceea, a plecat intr-o alta statiune,
Edlach de langa Semmering, unde a facut pneumonie si a murit la 3 iulie 1904.

51
In timpul vietii Herzl i-a uimit pe toti ceicu care s-a intalnit prin infatisarea placuta si statura demna. Cei care ii
cunosteau munca ii admirau viziunea, larghetea perspectivei sale politice, capcitatea sa organizatorica si
dedicatia completa fata de cauza pe care o considera sacra. Dupa mortea sa, statura sa a crescut in
importanta in lumea evreiasca si aproape a devenit o figura legendara. Nu a fost nevoie decat de cativa ani
pentru ca rezultatele intreprinderilor sale sa devina vizibile: evreii au fost recunoscuti ca natiune si a fost
deschis un nou capitol in istoria lor milenara. Herzl a transformat sionismul dintr-o miscare slaba si insignifianta
intr-o organizatie mondiala si entitate politica pe care Marea Britanie era pregatita sa o accepte ca reprezentant
autorizat al poporului evreu. Aceasta a dus la randul ei la Declaratia Balfour si in final la crearea statului Israel.
Nu ii diminueaza insa meritele daca mentionam neajunsurile pentru care a fost criticat de contemporanii sai: ca
era strain de traditia si cultura evreiasca si ca ignora semnificatia limbii ebraice pentru renasterea poporului
evreu.

In ultimul sau testament, Herzl a cerut sa fie inmormantat langa mormantul tatalui sau in Viena pana cand
evreii ii vor transporta ramasitele in Eret Israel. Astfel, in august 1949, putin dupa infiintarea statului Israel,
ramasitele pamantesti ale lui Herzl au fost reinhumate pe Muntele Herzl din Ierusalim, iar in apropiere s-a
construit un muzeu Herzl (incluzand biroul sau original de la Viena). Aniversarea mortii lui, 20 Tammuz, a fost
declarata zi memoriala nationala in Israel. Motto-ul cartii sale "Vechea tara noua" "Daca vreti, nu este o
legenda," a devenit sloganul inmtregii miscari sioniste si inca mai misca inimile evreilor din intreaga lume.

NEHEMIA

Nehemia provenea probabil dintr-una din familiile bogate evreiesti care au ramas in Persia. In jurul anului 450
era paharnic la regele Persiei Artaxerxes, o pozitie foarte importanta care ii inlesnea accesul la rege. Nehemia
este de asemenea un evreu loial credintei sale. Astfel, cand vizitatorii din Israel aduc la palatul regelui vesti
cumplite despre soarta comunitatii evreiesti din Israel, Nehemia este doborat de mahnire si cade in rugaciune la
Dumnezeu. Mai tarziu, in timp ce ii servea regelui vinul, Artaxerxes il intreaba: "Ce se intampla de arati asa de

52
rau, desi nu esti bolnav? Probabil ca ai ganduri negre." Nehemia ii raspunde fara ocolis: "Cum sa nu arat rau
cand orasul in care se afla cimitirul stramosilor mei se afla in ruine, iar portile i-au fost mistuite de flacari?"

Nehemia cere sa fie trimis in Israel si sa i se dea autorizatia sa reconstruiasca Ierusalimul. Artaxerex ii da
pemisiunea si il trimite cu ofiteri din armata si cu cavalerie.

Nehemia isi arata talentul prin cateva decizii politice intelepte. Mai intai concluzioneaza ca nu se poate face
nimic pentru a ajuta populatia evreiasca inainte de a construi apararea impotriva inamicilor ei pentru a
impiedica atacurile umilitoare la care fusese supusa. Stiind ca inamicii vor incerca sa opreasca constructia
zidurilor, isi imparte muncitorii in doua grupuri: constructori si aparatori. Constuctia este terminata in 52 de zile.
Desi a fost aproape tot timpul imiedicat de guvernatorul Samariei si poate si de cei din Ammon, Arabia si
Asdod (6:1-9), a fost indeajuns de viclean incat sa evite conflicte majore, probabil pentru ca s-a folosit cu
inteligenta de autoritatea sa si a castigat increderea tovarasilor sai evrei.

Nehemia se apropie apoi de problemele interne ale comunitatii. Se ocupa de problema sociala a saraciei din
comunitate convingandu-i pe cei bogati sa anuleze datoriile vecinilor lor saraci. Ridica case pentru populatie
pentru ca toate aspectele vietii comunitare sa mearga mai usor. Nehemia s-a straduit sa arate ca nu duce o
viata de lux pe spinarea supusilor sai, asa cum au facut-o altii inaintea lui, si sa tina impozitele la un nivel
scazut.

Incercand sa reintroduca respectarea legilor evreiesti, mandria si continuitatea, declara ca Ierusalimul este
inchis de Sabat si incearca sa puna capat casatoriilor mixte. A rededicat zidurile cu mare bucurie si cu servicii
religioase tinute de Leviti si de preoti. Nehemia a reintrodus Levitilor sistemul zeciuielii si a protejat puritatea si
sfintenia Templului.

In final, Nehemia s-a intors la curtea persana. Serviciul lui a durat intre 445-433 i.e.n. S-a intors la Ierusalim
pentru a servi inca o perioada, dar datele acesteia nu sunt mentionate.

De-a lungul activitatii sale, Nehemia se dovedeste a fi un om cu adanca frica de Dumnezeu, decent si onest. In
mod clar, fara un asemenea conducator ca Nehemia, comunitatea evreiasca din Israel, care in final a
reconstruit statul evreiesc, ar fi avut mari probleme pentru a ramane in existenta. Cand scrie despre cum a
purificat Templul de practicile perverse pagane, concluzioneaza cu urmatoarele cuvinte care isi au ecoul in
toata munca sa: "O Doamne, aminteste-ti de acest lucru pentru recunoasterea mea."

53
EZRA

Cartea lui Ezra se deschide cu o buna parte din evenimentele relatate in introducerea de mai sus despre
Nehemia. Apoi trece peste urmatorii saizeci de ani, peste prima vizita a lui Nehemia. Scribul Ezra a fost
autorizat de regele Persiei sa mearga la Ierusalim si sa infiinteze un stat teocratic, guvernat de legile Torei.
Titlul de scrib care i-a fost atribuit este foarte important. Este numit scrib cel putin de zece ori. Se pare ca Eyra
era o persoana importanta in Babilon inainte se a-si asuma rolul de lider religios al comunitatii evreiesti din
Ierusalim. Unii sunt de parere ca era un functionar persan insarcinat cu afacerile evreiesti. Acest lucru pare sa
indice faptul ca avea cunostinte considerabile de religie si ca era o figura prominenta in comunitatea sa,
castigand astfel atat respectul evreilor cat si pe cel al persanilor. Este numit un scrib "priceput" (ebr. Mhyr) in
ale legilor lui Moise (Ezra 7:6), "un scrib al cuvintelor, al poruncilor Domnului si al scrierilor acestuia pentru
poporul lui Israel" (7:11) si "scrib al Legii lui Dumnezeu din Ceruri" (7:12, 21).

La sosirea lui in Ierusalim in anul 428 i.e.n., Ezra a fost socat sa observe ca multi evrei, in special barbatii, se
casatorisera cu neevrei. Stiind ca aceste casatorii mixte ar putea pune mica comunitate evreiasca din Israel in
pericol de a fi asimilata total si de a adopta "practicile oribile" ale natiunilor vecine, Ezra joaca rolul unui
bocitor, rupandu-si hainele, smulgandu-si parul si dedicandu-se unor rugaciuni arzatoare catre Dumnezeu.
Ezra face o proclamatie prin care le cere evreilor din Iudea sa se adune la Ierusalim, amenintand cu
confiscarea averii, precum si excomunicarea celor care nu se supun. Amenintarea are efect si trei zile mai
tarziu o multime enorma se aduna la Templu. Afirmand ca poporul a nesocotit vointa lui Dumnezeu, Ezra le
porunceste sa se desparta de membrii neevrei ai familiilor lor, iar poporul este de acord, cerand numai o
perioada de gratie de cateva luni in care sa faca acest lucru.

Ezra este totusi probabil cel mai faimos pentru o actiune inregistrata in Cartea lui Nehemia, care arata ca
acesta a facut cinste numelui sau. Poporul iudeu se pare ca uitase limba ebraica si odata cu aceasta aproape
tot ce era scris in Tora, precum si religia lor. Ezra organizeaza o sarbatorire in masa de Ros Hasana, Anul Nou
evreiesc, la Templu, si le citeste oamenilor dintr-un sul al Torei, avand si un translator langa el. Populatia,

54
constienta de multiplele sale incalcari ale religiei, izbucneste in plans la auzul poruncilor Torei. Cu toate
acestea, Ezra si ceilalti functionari religiosi le spun "aceasta zi este ziua sfanta a Domnului Dumnezeul nostru
si nu aveti voie sa bociti sau sa plangeti." (Nehemia 8:9)

Auzind ce scrie in Tora despre Sucot, sarbatoarea corturilor, oamenii incep sa o respecte, iar Ezra continua sa
le citeasca din Tora pe tot parcursul sarbatorii. Dupa sarbatoare, oamenii se aduna din nou si jura sa nu mai
faca casatorii mixte, sa nu faca afaceri de Sabat, sa respecte legile anului Sabatic si sa intretina Templul. Ezra,
a carui genealogie merge pana la Aharon, fratele lui Mose si primul preot mentionat in Biblie, este numit Mare
Preot.

Misiunea lui Ezra este strans legata de cea a lui Nehemia, dar are o tenta diferita. Este foarte probabil ca a pus
o baza religioasa pentru comunitate, lucru pe care Nehemia nu a fost capabil sa-l faca. Ezra era un om
inzestrat cu bogate cunostinte si o rabdare extraordinara. Desi avea puterea de a "numi judecatori si
magistrati" (7:25), a avut grija sa nu se amestece in treburile politice. Nu se mentioneaza nicaieri conflictul lui
Nehemia cu grupurile care il agresau.

Ezra a raspandit Tora cu atata zel incat rabinii au spus despre el "Daca nu ar fi fost Moise inaintea lui, Ezra ar
fi fost cel care ar fi primit Tora" (Tosef., Sanh. 4:7). A reintrodus Tora care fusese uitata aproape complet
(Suk. 20a). A poruncit sa aiba loc lecturi publice din Tora si lunea si martea, nu numai de Sabat (Meg. 31b;
TJ, Meg. 4:1, 75a), si a pus sa se rescrie Biblia cu caractere "asiriene", lasand carateristicile ebraicei vechi pe
seama samaritenilor (Sanh. 21b). A infiintat scoli peste tot pentru a acoperi nevoile existente si in speranta ca
rivalitatea dintre institutii va fi in beneficiul elevilor (BB 21b-22a). Aceste actiuni, luate pe ansamblu, au
democratizat Biblia, facand-o din nou accesibila atat muncitorilor cat si preotilor. Pe langa cartea care ii poarta
numele, Ezra a scris si genealogiile din Cartea Cronicilor pana in zilele sale (BB 15a) si a luat parte si la
scrierea Cartii Psalmilor (Cantecul R. 4:19). Rabinii l-au identificat cu profetul Malachi (Meg. 15a). Este unul
dintre cei cinci oameni a caror pietate extraordinara a fost elogiata in mod special de rabini (Mid. Ps. to 105:2).

ELIEZER BEN-YEHUDA (1858-1922)

55
Scriitor si lexicograf evreu, considerat in general parintele limbii ebraice moderne si unul dintre primii
conducatori sionisti activi. Nascut Eliezer Yizhak Perelman in Luzhky, Lituania, a adoptat cand a plecat in
Palestina pseudonimul Ben-Yehuda, pe care il mai folosise in activitatea literara. Tatal sau, un hasid Habad, a
murit cand Eliezer avea cinci ani.

Razboiul ruso-turc (1877-1878) si stradaniile natiunilor balcanice de a se elibera au starnit in Ben-Yehuda

ideea renasterii poporului evreu pe pamantul sau ancestra. El sustinea ca poporul evreu, ca toate celelalte
popoare, avea o patrie istorica si o limba istorica. Era nevoie sa se puna in practica o miscare nationala care
sa dea inapoi poporului lui Israel tara si limba sa. In prefata dictionarului sau a scris: "In acele timpuri era ca si
cum cerul s-ar fi deschis deodata si o lumina clara, incandescenta a strafulgerat in fata ochilor mei, si o voce
interioara puternica mi-a rasunat in urechi: renasterea Israelului pe pamantul sau ancestral." S-a hotarat sa se
stabileasca in Erez Israel si in 1878 a plecat la Paris sa studieze medicina pentru a putea avea o meserie cu
care sa se intretina. A discutat cu cativa scriitori ebraici planul sau pentru o miscare nationala evreiasca, insa
acestia nu au fost interesati. Articolul sau "She'elah Lohatah" ("O intrebare arzatoare") a fost publicat in Ha-
Sahar a lui P. Smolenskin in 1879 sub numele de "E. Ben-Yehuda" (dupa ce Ha-Maggid il refuzase). A fost
pentru prima data cand s-a propus ideea unui centru national spiritual in Erez Israel. Ben Yehuda a legat
miscarea evreiasca de renastere nationala cu desteptarea europeana generala si a spus ca poporul evreu ar
trebui sa invete de la popoarele europene care luptau pentru liberatate politica si renastere nationala. In acest
eseu sunt anticipate principiile fundamentale ale sionismului spiritual: colonizarea tarii nu pentru intoarcerea
intregului popor din exil, ci pentru crearea unui centru national menit sa salveze de la asimilare pe evreii
raspanditi in toata Diaspora.

La Paris, Ben Yehuda l-a intalnit pe George (Getzel) Selikovitch, un jurnalist evreu, care i-a spus ca in
calatoriile sale prin Asia si Africa vorbise ebraica cu evreii din aceste tari, asa ca ebraica nu era de fapt o limba
moarta. Cand Ben-Yehuda s-a imbolnavit de tuberculoza in iarna lui 1878, s-a hotarat sa isi intrerupa studiile
medicale si sa-si faca camin in climatul mai favorabil din Erez Israel. S-a inscris la seminarul pentru profesori
de la Alliance Israelite Universelle pentru a se califica sa predea in Mikve Israel. Acolo a luat parte la
conferintele asiriologului Joseph Halevy care sustinuse chiar din anii 1860 in Ha-Maggid ideea introducerii unor
cuvinte ebraice noi. In 1880 Ben Yehuda a publicat doua articole in Ha-Havazzelet in care sustinea ca ebraica,
mai degraba decat orice alta limba straina, sa devina limba de predare in scolile evreiesti din Erez Israel. In
1881, a plecat in Palestina. A calatorit prin Viena unde i s-a alaturat cunostinta lui din copilarie, Deborah Jonas,
cu care s-a casatorit la Cairo. In octombrie 1881 au ajuns la Jaffa unde Ben-Yehuda si-a informat sotia ca de
atunci inainte vor conversa numai in ebraica. Caminul lui Ben Yehuda a fost astfel primul din Palestina in care

56
s-a vorbit ebraica, iar primul lui fiu, Ben Zion (mai tarziu numit Ithamar Ben-Avi), primul copil vorbitor de
ebraica moderna.

Chiar din 1881, Ben Yehuda, impreuna cu Y.M. Pines, D. Yellin, Y. Meyuhas si A Mazie, a infiintat societatea
Tehiyyat Israel bazata pe cinci principii: munca la camp si extinderea populatiei productive a tarii; renastera
ebraicii vorbite; crearea unei literaturi si stiinte in spiritul national, in limba ebraica moderna; educarea tinerilor
intr-un spirit national si in acelasi timp universal umanist. In perioada 1882-85, Ben Yehuda a lucrat la Ha-
Havezzelet si a scos si un supliment cu numele de Mevaseret Ziyyon. In acelasi timp, a predat la scoala
Jerusalem Alliance, post pe care l-a acceptat numai dupa ce a primit aprobare sa foloseasca exclusiv ebraica
pentru predarea tuturor materiilor evreiesti. Scoala a fost astfel prima in care cel putin o parte dintre materii
erau predate in ebraica. In 1885, Ben -Yehuda a publicat o geografie a Palestinei, numita Erez Israel (din care
nu a aparut decat prima parte). Catre sfarsitul lui 1884, a pornit un saptamanal, Ha-Zevi, care a devenit mai
tarziu bisaptamanal sub un nou nume, Ha-Or; a aparut pana in 1915.
Cenzura turceasca asupra ziarului Ha-Zevi a devenit mai aspra dupa atacurile asupra lui Ben-Yehuda care
pretindeau ca planuieste o revolta evreiasca. Ca urmare, Ben Yehuda s-a concentrat mai mult asupra unor
probleme lingvistice la care cenzorii nu puteau obiecta. A devenit din ce in ce mai absorbit de dictionarul sau
pentru care incepuse sa colecteze material din ziua in care ajunsese in Erez Israel. Pentru a face cercetari si
pentru a strange fonduri pentru publicarea acestuia, Ben Yehuda a calatorit de cateva ori in Europa si mai
tarziu in Statele Unite unde a lucrat in biblioteci. In 1910, cu ajutorul unor sponsori, a inceput sa publice
Dictionarul Integral al Limbii Ebraice Antice si Moderne volum cu volum; dupa moartea sa, vaduva lui si fiul sau
Ehud au continuat publicarea care s-a terminat in 1957 (17 volume) cu un volum introductiv
("Prolegomenon").

In 1890, impreuna cu David Yellin, Mazia si altii, Ben Yehuda a infiintat Va'ad ha-Lason la conducerea carei a
fost pana la moarte. Aceasta a fost inaintasa Academiei de Limba ebraica pe care a sugerat-o Ben Yehuda in
1920.

Activitatile si realizarile culturale ale lui Ben-Yehuda se pot imparti in patru:

1) Renasterea limbii ebraice vorbite. Ebraica a fost vorbita si inainte de Ben Yehuda, dar numai intermitent.
Chiar sfintenia care ii era atribuita a impiedicat folosirea ei zilnica. Ben Yehuda a facut din vorbirea ebraicii un
scop national. Era convins ca limba ebraica vorbita de catre proprii oameni in propria lor tara era indispensabila
pentru renasterea politica si culturala a natiunii, o idee ce contrasta cu cele ale celorlalti lideri sionisti ai timpului

57
sau. Ben-Yehuda a luptat neobosit si fara compromis pentru idealul sau. A trait sa-si vada idealul cu ochii:
renasterea limbii ebraice ca limba vorbita, dupa mai mult de 2000 de ani.

2) Crearea unui stil simplu, popular, in literatura ebraica. Ben-Yehuda a luptat impotriva folosirii unei retorici
pompoase si a unor forme si expresii arhaice care isi pierdusera farmecul. A cerut simplitate si corectitudine in
proza ebraica, pana atunci foarte ampla si retorica. Avadn acest obiectiv. A tradus un numar de povestiri din
diverse limbi intr-o ebaica simpla si neimpodobita.

3) Ben-Yehuda a fost primul care a introdus in mod curent si sistematic cuvinte in limba ebraica. Neologismele
nu erau o noutate in limba ebraica, dar acest lucru nu fusese facut metodic si pentru a intampina nevoile
practice pe care le aveau vorbitorii de zi cu zi, jurnalistii, oamenii de stiinta si literatii.

4) Dictionarul sau a fost o realizare complementara cu revigorarea ebraicii vorbite. Acesta incearca sa includa
toate cuvintele ebraice folosite in diferitele perioade de dezvoltare ale limbii..De asemenea, este aranjat dupa
modelul dictionarelor europene moderne si nu dupa radacinile cuvintelor, cum se obisnuia in vechile dictionare
ebraice.

JOSEPHUS FLAVIUS (istoric evreu, 37 en - circa 100 en)

De secole, lucrarile lui Josephus au fost in Europa cele mai raspandite si citite carti, in afara de Biblie. Ele
constituie un martor nepretuit pentru o perioada cruciala in Iudaism, Crestinism si in Civilizatia Apuseana.

Viata lui Josephus

Josephus (Iosif ben Mattathias) s-a nascut in Ierusalim in anul 37 e.n., in timpul ocupatiei romane. Pe la 20
de ani a fost trimis la Roma sa negocieze eliberarea unor preoti, tinuti prizonieri de catre imparatul Nero. La
intoarcerea acasa, dupa ce-si indeplinise misiunea, si-a gasit tara in plina revolutie impotriva romanilor.

58
In ciuda credintei sale ca era o cauza pierduta, a fost ales sa devina comandantul fortelor revolutionare din
Galilea, unde a petrecut mai mult timp controland factiunile interne, decat luptand impotriva armatei romane.
Cand orasul Jotapata, pe care il apara, a cazut in mana generalului roman Vespasian, Josephus si sustinatorii
sai s-au ascuns intr-o pestera si au initiat un pact sinucigas, caruia, in mod miraculos, Josephus i-a
supravietuit.

Luat prizonier de Vespasian, Josephus s-a prezentat ca fiind un profet. Razboiul fusese prevazut de un vechi
oracol, care proorocise ca stapanitorul lumii va veni din Iudeea. Josephus a adaptat aceasta profetie referindu-
se la Vespasian, care conform ei, urma sa devina conducatorul Romei. Intrigat, Vespasian i-a crutat viata.
Cand aceasta profetie s-a indeplinit, si Vespasian a devenit Imparat, Josephus a fost rasplatit de acesta cu
marinimie, eliberat din lanturi, si ulterior adoptat in familia lui, a Flavienilor. Astfel, a devenit Flavius Iosef.

Restul razboiului, Josephus, ca un cunoscator al poporului evreu, si l-a petrecut, in negocierea cu

revolutionarii, asitandu-l pe comandantul roman Titus, fiul lui Vespasian. Numit tradator, el nu a reusit sa-i
convinga pe aparatorii Ierusalimului sa se predea asediatorilor romani si a fost in schimb martorul distrugerii
orasului si al Sfantului Templu.

Locuind la curtea lui Flavian, din Roma, Josephus a inceput sa scrie o istorie a razboiului la care a luat parte.
Lucrarea, desi aparent corecta din punct de vedere factic, servea mai ales la magulirea stapanului sau, si la
avertizarea altor provincii de absurditatea opozitiei fata de romani. Scrisa initial, in limba sa materna, aramaica,
lucrarea a fost apoi tradusa in greaca (cea mai vorbita limba a Imperiului). A fost publicata la cativa ani dupa
incetarea razboiului , aproximativ in anul 78 e.n.. Josephus avea pe atunci 40 de ani.

Josephus si-a imbunatatit cu consecventa aptitudinea pentru limbile straine si a inceput o lucrare de proportii in
limba greaca, in care explica istoria evreilor unui public neevreu. A subliniat faptul ca cultura evreiasca si Biblia
erau mai vechi decat oricare alta cultura existenta, numindu-si din aceasta cauza lucrarea Antichitati evreiesti.
Aproximativ jumatate din lucrarea sa este o repovestire a Bibliei evreiesti, in timp ce restul este scos din
lucrarile unor istorici anteriori. Lucrarea a fost publicata in 93 sau 94 e.n., cand Josephus avea varsta de 56
de ani.

Josephus a mai scris cel putin inca doua alte lucrari de dimensiuni mai reduse, inclusiv autobiografia sa, in
care isi povesteste viata, de la nastere si pana in momentul scrierii Antichitatilor. Nu se cunoaste anul mortii lui.

59
Lucrarile lui Josephus
Josephus este singura noastra sursa de cunoastere a istoriei evreilor din secolul I e.n. Lucrarile sale furnizeaza
pilonii esentiali ai intelegerii, atat a iudaismului modern, cat si a perioadei istorice a Noului Testament. Acest
lucru genereaza o problema semnificativa pentru istoricii evrei moderni, care uita adesea ca Josephus era un
om care avea propriile sale opinii si partiniri. Aceasta nu este o dezapreciere a lucrarilor sale, totusi, cand il
studiem, este important sa ne amintim, ca opiniile sale nu sunt faptele in sine.

Au supravietuit patru dintre lucrarile sale:

1) Razboiul evreilor - Istoria revoltei evreiesti impotriva Imperiului Roman din anii 66-74 e.n., ca o experienta
personala.

2) Antichitati evreiesti - Istoria poporului evreu pana la revolta, bazata pe Biblie, alte scrieri evreiesti, si lucrarile
unor istorici anteriori.

3) Impotriva Apionului - In apararea Iudaismului, razpunzand atacurilor unui autor roman.

4) Viata - Autobiografia lui Josephus.

PHILO IUDEUL (filozof evreu, c. 20 ien - 50 en)

Singura data cunoscuta a vietii sale este 40 e.n., cand conduce delegatia comunitatii evreiesti din Alexandria la
imparatul roman Gaius Caligula. Nascut intr-o familie respectata, Philo primeste o minunata educatie
greceasca, in ceea ce priveste filozofia si literatura. A imbinat umanismul elevat cu credinta nestramutata in
menirea poporului evreu ca "preot al umanitatii". Cele mai importante lucrari ale sale constau in interpretarea
alegorica a Torei si intr-o serie de lucrari care descriu istoria parintilor poporului evreu, poruncile si etica
Iudaismului. In afara de Josephus, nici o alta sursa antica nu pomeneste de Philo, cu toate ca urme de
influenta Philonica se gasesc in Midrash, asa cum R. Oshaiah Rabbah spune in Genesis Rabbah, 1:1 ca este
clar influentata de lucrarea lui Philo: De Opificio Mundi, 16. Lucrarea medievala Midrash Tadshe se inspira

60
masiv din materialul philonic, in timp ce primul scriitor medieval evreu care il mentioneaza este Azariah dei
Rossi (Me'or Einayim (1886), 90-129), care isi Eraizeaza numele in Jedidiah. Philo a avut o mult mai mare
influenta asupra crestinatatii - nu asupra Noului Testament in sine, dar asupra parintilor Bisericii, Clement de
Alexandria, Origen, Ambrozie, si multi altii. Ei s-au inspirat bucurosi din interpretarile sale alegorice si i-au
preluat multe dintre idei. Totusi, datorita abordarii diferite, multe dintre conceptele sale abstracte, ca
intelepciunea, logos (stiinta) si credinta, au fost concretizate in crestinism.

MARELE REGE IROD (37 ien - 44 en)

Viata lui Irod

Irod era Idumanean, din tinutul Edom, o regiune desertica a nomazilor, din sudul Iudeei. Tatal sau era
Antipater, care a devenit un procuror de incredere in Iudeea, iar mama sa era Kupros, o femeie de
descendenta araba. La vremea aceea Rege al Iudeei era Hyrcanus al II-lea. Acesta provenea din dinastia
Hasmoneenilor, o cunoscuta familie evreiasca nationalista, ai caror descendenti fusesera preoti si regi in
regiune inca din secolul II i.e.n.. Antipater era deci, in noua sa pozitie de prietenie cu Regele, capabil sa
asigure fiilor sai slujbe importante. Unul dintre ei, Phasael a devenit prefectul Ierusalimului si celalalt fiu, Irod, a
fost numit prefect militar al Galileei. Invartindu-se acum in cercuri inalte, Irod o curteaza pe Mariamne, nepoata
lui Hyrcanus al II-lea si, dupa ce divorteaza de sotia sa Doris, se logodeste cu acesta. Totusi, in anul 40 i.e.n.
lucrurile iau o intorsatura neasteptata. Parthianii invadeaza regiunea si il instaureaza pe Antigonus, un alt
Hasmonean, ca rege. La caderea Ierusalimului, Irod reuseste sa fugaimpreuna cu familia sa, dar Hyrcanus si
Phasael sunt prinsi. Dupa ce s-a asigurat ca familia ii era in siguranta, Irod pleca la Roma, unde convinge
senatul roman sa ii acorde titlul de "Rege al evreilor", si se angajeaza sa aduca Iudeea inapoi sub stapanire
romana. Se reintoarce in regiunea Palestinei si, incepand din Galileea, preia incet controlul regatului sau. Dupa
numai trei ani, reuseste sa-l prinda pe Antigonus si, impreuna cu noua sa sotie Mariamne, nepoata lui
Hyrcanus, isi ia in stapanire regatul.

Instabilitatea lui Irod

Regele Irod incepe reconstructia Templului. Construieste noi orase si porturi si aduce regiunile invecinate sa
faca parte din regatul sau, ca aliat al Romei. Totusi, aparenta poveste de succes a acestui membru al unei

61
familii Idumaneene nomade, care a devenit stapanitorul tarii, palea in fata instabilitatii cronice a lui Irod. El nu
era acceptat de evrei mai ales din cauza ca era Idumaenean. Cu toate ca era evreu practicant, nu parea a fi un
lucru important pentru el. In termeni actuali, ar insemna ca era un pluriteist prea entuziast, pentru a nu fi vazut
de evrei ca fiind lipsit de credinta. Impotriva lui statea inca detronarea lui Antigonus, membru al iubitei familii
Hasmoneene. A incercat sa depaseasca toate acestea, prin casatoria sa cu Mariamne, nepoata regelui
Hyrcanus al II-lea, si prin urmare, printesa Hasmoneana. A incercat de asemenea sa se bage sub pielea
poporului, prin acordarea unor pozitii importante la curtea sa, pentru Hasmoneeni. Acesta a avut efectul de a-i
face pe oameni sa tolereze stapanirea sa, dar totodata l-a facut sa se simta amenintat chiar de oamenii pe
care ii promovase astfel. Atingand inaltimile ametitoare ale puterii, nu s-a putut niciodata bucura de ea,
nesiguranta facandu-l sa vada in fiecare colt comploturi si intrigi.

Incep uciderile
Primul ucis din ordinele sale a fost cumnatul sau, marele preot Aristobulus. In timpul acuzarii lui Irod pentru
uciderea din Egipt, i-a dat ordine unchiului sau Iosif, ca in cazul in care moare, sotia sa si mama ei sa fie
executate. Irod a reusit sa scape de acuzatia de crima, dar la intoarcerea la Ierusalim, si-a gasit nevasta
incunostintata de aranjamentul pe care il facuse cu Iosif. Inutil de spus ca Mariamne nu a fost incantata de
aranjament! Irod a inceput sa se int rebe care a fost motivul pentru care Iosif i-a dezvaluit Mariamnei planul
sau, ajungand la falsa concluzie ca acestia aveau o relatie. In realitate, Iosif ii spusese Mariamnei planul,
pentru a-i demonstra acesteia, dragostea sotului ei. Totusi, in ciuda evidentei lipse de probe, Iosif a fost
executat. Foarte indragostit de Mariamne, dar hartuit de gelozia celorlalte neveste si de raceala cu care il trata
Mariamne, Irod s-a autoconvins ca si ea trebuie executata. A regretat imediat si, ros de remuscari, s-a
imolnavit atat fizic, cat si mental. Crezand ca Irod este pe moarte, Alexandra, mama Mariamnei a aranjat ca
succesorii la tron sa fie copiii fiicei ei, Alexandru si Aristobulus. Pentru aceasta banuiala, a fost si ea executata!
Irod a avut in total zece neveste, si spre sfarsitul vietii sale, Antipater, intaiul sau nascut al primei sale neveste,
a inceput sa realizeze ca nu este succesorul favorit al tatalui sau. Foarte gelos pe fiii Mariamnei, si pentru a-i
discredita pe acestia, si-a acuzat cei doi frati vitregi de tradare, iar Irod, crezandu-l, i-a executat si pe acestia
doi. Antipater a crezut ca prin aceasta si-a asigurat increderea tatalui sau, dar chiar inainte de moartea
acestuia, Antipater a fost la randul sau executat, acuzat fiind ca a incercat sa grabeasca moartea lui Irod.
Semnand condamnarea la moarte a lui Antipater, Augustus Caesar remarca, ca ar dori mai degraba sa fie
porcul lui Irod, decat fiul acestuia.

Moartea lui Irod

62
Chiar inaintea mortii sale, Irod, realizand ca la moartea sa nu va fi mare jale, a trimis scrisori capilor familiilor
evreiesti, cerand prezenta lor langa patul sau de moarte. Veniti la Ierusalim, Irod ii intemniteaza pe arena
curselor de cai. Da apoi ordin surorii sale, ca dupa moartea sa, sa fie executati cu totii, asigurandu-se astfel ca
moartea sa va produce o pierdere imensa intregului popor. Din fericire, dupa moartea lui Irod, sora sa i-a
eliberat pe evreii inchisi, si i-a lasat sa se intorca la casele lor. Irod a murit la 37 de ani dupa ce fusese numit
'Rege al evreilor' lasand patru fii mostenitori, intre care s-a impartit regatul sau.

FANNY BRICE (1891-1951)

Jerry Seinfeld este ultimul dintr-un sir lung de comici evrei de marca, printre care Harold Lloyd, Eddie Cantor,
George Burns, Milton Berle, Buddy Hackett, Sid Ceasar, Lennie Bruce, Mel Brooks si Gilda Radner.

Seinfeld prezinta o imagine relativ noua a comicului evreu din America: subtil si adaptat. Cu exceptia lui Lloyd
si Burns, marea majoritate a comicilor de succes care erau evrei americani si-au construit faima pe stereotipuri
general acceptate si binecunoscute sau pe un stil de umor bazat pe comportament burlesc si extrem. In prima
jumatate a secolului 20 era aproape imposibil sa nu asociezi aceste tipare comportamentale cu comicii evrei.
Cel mai ilustrativ exemplu in acest sens este cariera lui Fanny Brice.

Nascuta in zona de sud-est a New-York-ului in 1891, a treia din cei patru copii ai unei familii de emigranti si
proprietarii unui bar, Fania Borach s-a hotarat sa devina artista inca din primii ani ai vietii. Istoricul Barbara
Grossman observa ca intr-o epoca in care lumea spectacolului era bazat exclusiv pe stereotipuri etnice
-irlandezul betiv, polonezul ignorant, ucenicul cu accent Idis - "imaginea Semitica" a lui Brice a obligat-o sa
joace roluri de Evreica. In ciuda eforurilor ei de a-si face un nume ca actrita si cantareata cu roluri serioase,
Brice - care nu vorbea Idis - a atins apogeul carierei jucand in comedii roluri cu accent Idis.

In 1908, cand a renuntat la scoala dupa terminarea primelor opt clase, Fanny Borach cea desirata si cu o voce
puternica a gasit de lucru in corul unui spectacol de revista burlesc. La sfarsitul acelui an isi schimba numele in
Brice, probabil, dupa cum banuieste Grossman, ca sa scape de incarcerarea in roluri de evreica pe care le
primea. In mod ironic, un an mai tarziu isi juca primul rol de marca intr-un spectacol de musical de pe

63
Broadway, "The College Girls", cantand "Sadie Salome, Go Home" al lui Irving Berlin cu accent Idis studiat, si
dansand o parodie dupa dansul seducator al voalului in opera lui Richard Strauss, "Salome". Rolul ei a fost un
succes enorm. In ciuda dorintei ei, Brice isi gasise locul pe scena ca actrita de comedie "Evreica".

Brice a jucat in "Ziegfield Follies" in anii 1920 si 1930 si a devenit celebra pentru vocea ei superba si gratia
extraordinara, pe care le folosea ca sa produca umor de calitate. Cand a incercat sa joace roluri dramatice pe
Broadway, piesele nu au avut succes.

Pe masura ce crestea celebritatea lui Brice, crestea si interesul pentru viata ei. In 1918, ea se marita cu Jules
"Nicky" Arnstein, un barbat frumos si de lume dar relativ prost, un delincvent si hot cu care traia de sase ani.
In ciuda infidelitatii lui Arnstein si a timpului petrecut in inchisoarea Sing Sing pentru ascultarea ilegala a
telefoanelor, Brice cea devotata i-a stat alaturi, i-a facut doi copii si l-a intretinut, jucand pe scena zi si noapte.
Relatia tumultoasa a lui Brice cu Arnstein cel-mereu-lefter i-a oferit experienta necesara pentru rolul de succes
fara conotatii etnice - o raritate - din 1921 in Ziegfield Follies, unde actrita de comedie, de obicei exaltata,
statea de data aceasta pe scena aproape nemiscata, cantand cu o voce minunata si fara pic de accent si
induiosand astfel publicul pana la lacrimi cu "My Man", ale carui versuri sunt acum clasice: "dar orice ar fi
barbatul meu, eu sunt a lui-pentru totdeauna".

In 1924, Arnstein a fost acuzat intr-u caz de furturi de actiuni pe Wall Street. Brice a insistat asupra faptului ca
este nevinovat si i-a platit avocatii cu bani grei. Arnstein a fost condamnat la inchisoare in penitenciarul federal
din Leavenworth. Eliberat in 1927, Arnstein cel nerecunoscator si necredincios a disparut din viata lui Brice si a
celor doi copii ai lor. Brice a divortat de el cu greu.

Brice a cunoscut cele mai mari succese ale carierei ei pe cand era Dna. Arnstein, inclusiv prin cantecul celebru
"Second Hand Rose." Cu toate acestea in 1923 si-a indreptat nasul printr-o interventie chirurgicala, "ca sa nu
se mai rada la vederea ei", dupa cum spune biografa ei Grossman. Totusi, rolurile ei nu au fost un succes
cand a incercat sa joace piese "Americane".

Dupa o casnicie esuata cu impresarul de pe Broadway Billy Rose si roluri importante in filme Hollywood-iene,
Brice a gasit o bresa - radioul - care i s-a potrivit. In 1938 si-a lansat propria emisiune saptamanala de radio.
Cu toate ca era o imitatoare excelenta cu o ureche foarte buna, si prindea usor dialectele, Brice a ales sa se
limiteze la un personaj, Baby Snooks, un bebelus precoce si rasfatat - care nu avea accent. Emisiunea ei de

64
radio de mare succes a durat pana la moartea ei in 1951, tocmai in momentul in care televiziunea era pe cale
sa acapareze publicul ascultator de radio.

Barbra Streisand i-a adus omagiul lui Brice in filmul semi-biografic "Funny Girl". Lily Tomlin a facut celebru un
personaj asemanator lui Baby Snooks la TV, Edith Ann, care sta in balansoar si face remarci ironice despre
lumea oamenilor mari. Amandoua actritele au libertatea de a alege roluri pe care si le-au castigat femeile de
cand a fost catalogata Brice ca Sadie Salome. La fel de semnificativ, acceptarea identitatii Evreiesti a lui Jerry
Seinfeld de catre un public national dovedeste marea eliberare pe care au obtinut-o Evreii americani, barbati si
femei, in lumea spectacolului.

LAUREN BACALL

Debutul lui Lauren Bacall din 1944 la Hollywood, in To Have and Have Not a propulsat-o pe aceasta tanara
actrita Evreica catre celebritate peste noapte. Jucand impreuna cu viitorul ei sot, Humphrey Bogart, Bacall a
devenit curand faimoasa pentru "imaginea ei"-capul intors, privirea ridicata, care sugerau o maturitate sexuala
mai mare decat varsta pe care o avea. Ea si Bogart erau unul din cuplurile preferate de la Hollywood, pe scena
si in afara ei, iar Bacall era celebra pentru rolurile ei de femei a caror vointa se completa, in loc sa faca
discrepanta, cu sarmul sexual. Pe toata durata carierei ei la Hollywood, Bacall a simtit presiunea economica si
sociala de a renunta la identitatea ei Evreiasca, o necesitate complicata de faptul ca era foarte legata de familia
ei, evrei emigranti la prima generatie.

Lauren Bacall s-a nascut ca Betty Joan Perske pe 16 septembrie, 1924, fiica a lui William Perske si Natalie
(Weinstein) Perske, de origine romana. Si-a petrecut primii ani in Brooklyn. La varsta de sase ani parintii ei au
divortat, iar ea si mama ei s-au mutat in Manhattan. La opt ani tatal ei a incetat sa o mai viziteze saptamanal,
si s-au instrainat pentru tot restul vietii. Copil unic, Bacall a fost crescuta in familia mare si unita a Weinstein-
ilor. In afara de mama ei, Natalie Bacal (care si-a schimbat numele ei si pe al fiicei ei in varianta romaneasca a
numelui Weinstein), Bacall era in mod special apropiata de bunica ei Sophie, matusa Renee, si unchii Charlie
si Jack si nevestele acestora. Bunicul ei din partea mamei, Max Weinstein, isi incepuse viata in America
muncind ca vanzator ambulant si in curand castigase destui bani cat sa cumpere un magazin de dulciuri in

65
Bronx. A murit la cincizeci si cinci de ani, dar Sophie Weinstein a condus magazinul destul de bine cat sa isi
trimeata fiii la facultate sa isi ia diploma in drept. Natalie Bacal a lucrat ca secretara.

Pe cand era eleva la Julia Richman High School, Bacall lua ore de actorie sambata la New York School of the
Theater. Timp de un an dupa liceu a urmat Academia Americana de Arta Dramatica, pana cand a trebuit sa-si
gaseasca de lucru din motive financiare. In timp ce isi cauta de lucru in teatru, Bacall lucra ca model pe
Seventh Avenue si ca plasatoare pe Broadway. La un moment dat a gasit cateva roluri mici, dar tot a trebuit sa
lucreze ca model ca sa se intretina, de data aceasta pentru Harper's Bazaar. Dupa ce a vazut-o pe Bacall pe
coperta revistei, Slim Hawks i-a sugerat producatorului ei, Howard, sa o invite pe tanara la Hollywood pentru o
proba in fata camerei. Aceasta a fost marea sansa a lui Bacall.

Dupa rolul initial din To Have and Have Not, unde jucase ca Lauren Bacall, a jucat alaturi de Bogart, cu care s-
a casatorit in 1945, in The Big Sleep (1946), Dark Passage (1947), si Key Largo (1948). In 1949, cuplul a
avut un fiu, Stephen, si in 1952 o fiica, Leslie. Cu toate ca era o mama si o nevasta devotata, Bacall a gasit si
timpul sa joace intrun numar mare de filme, printre care Young Man with a Horn (19 5 0), How to Marry a
Millionaire (19 5 3), si Designing Woman (19-57). Humphrey Bogart a murit in 1957 de cancer la gat.

Dezorientata la Hollywood dupa moartea lui Bogart, Bacall a acceptat oferta de a se intoarce la prima ei
dragoste, teatrul, intr-un spectacol numit Goodbye Charlie (1960). Bacall s-a mutat inapoi la New York unde
s-a afirmat ca o actrita experimentata, jucand in Cactus Flower (1966-1968), Applause (1970, 1972, 1973), si
Woman of the Year (1981-1982). A primit Premiul Tony pentru rolurile din ultimele doua piese mentionate mai
sus. La New York, Bacall s-a casatorit cu actorul Jason Robards, Jr. In timpul casatoriei lor (care a durat din
1961 pana in 1969), ea a nascut cel de-al treilea copil, Sam. Bacall a castigat Premiul "National Book" pentru
autobiografia ei By Myself (1979). Cea de-a doua carte a ei, "Now", a fost publicata in 1994.

Lauren Bacall nu a fost niciodata cunoscuta de iubitorii de film ca fiind "o actrita evreica". Intr-adevar, prima
stire despre ea publicata de Warner Brothers anunta gresit ca familia ei era in Statele Unite de cateva generatii
si sugera ca ar face parte din clasele superioare ale societatii (deci nu evrei). De asemenea, Bacall a cedat in
fata lui Bogart in decisia sa de a creste copiii Stephen si Leslie in spirit Episcopal. Constienta de ideile
preconcepute fata de evrei exprimate de multi dintre oamenii influenti de la Hollywood, Bacall - una dintre
putinele doamne cu influenta de la studio -nu si-a proclamat originea cu voce tare. Cu toate acestea, aflam din
autobiografia ei ca era foarte mandra de mostenirea ei Evreiasca, in mod special inradacinata in dragostea ei

66
pentru familia Weinstein. Valorile ei si identitatea ei de Evreica au fost inradacinate puternic de educatia primita
in mijlocul acestei familii.

SARAH BERNHARDT (1844-1923)

Sarah Bernhardt s-a nascut la Paris in 1844. Dupa nenumaratele succese repurtate ca actrita in Franta, ea se
muta in 1876 la Londra unde devine actrita ce mai populara. In 1892 il roaga pe Oscar Wilde sa-i scrie o
piesa. Rezultatul acestei cereri a fost Salomeea, piesa care a fost interzisa de Lordul Chamberlain in timpul
repetitiilor. In 1899 a fondat Teatrul Sarah Bernard din Paris. Cu toate ca avea un picior amputat in 1915,
Sarah Bernard a continuat sa apara pe scena pana la moartea sa in 1923.

BARBRA STREISAND (n. 1944)

Din momentul in care a erupt pe scena Hollywoodului in Funny Girl, facand cu ochiul in timp ce rostea
nemuritoarea fraza "Hello, gorgeous" propriei imagini in oglinda, si pana la lansarea in 1996 a filmului ei The
Mirror Has Two Faces, nu a fost nimeni care s-o egaleze pe Barbra Streisand.

In 24 Aprilie, s-a nascut departe de Broadway, in Brooklyn, cel de-al doilea copil al lui Emmanuel si Diana
(Rosen) Streisand. Cincisprezece luni mai tarziu, Emmanuel Streisand moare intr-un atac cerebral iar familia
ajunge sa traiasca aproape in saracie. Diana Streisand se angajeaza pe post de contabila, pentru a-si intretine
copiii: Barbara Joan si Sheldon, aceasta slujba lasandu-i putin timp de petrecut cu copiii. Situatia se
inrautateste in 1949 cand se marita cu Louis Kind, care era, dupa Streisand, "alergic la copii". Cuplul da
nastere inca unui copil, Rosalind (schimbat mai tarziu in Roslyn). Apoi se despart, se impaca, si in final
divorteaza.

67
Streisand termina Liceul Erasmus in 1959 avand o mare pasiune pentru teatru si o medie impresionanta de 10.
Educatia ei se termina probabil in Brooklyn, dar distinctiile academice nu se sfarsesc aici. In Mai 1995,
primeste un titlu de doctor onorific de la Brandeis, in timp ce mai devreme, in acelasi an a tinut o conferinta la
Harvard.

Imediat ce termina liceul, in ciuda protestelor mamei ei, isi paraseste casa pentru a-si urma cariera aleasa in
Manhattan. In asteptarea gloriei, Streisand munceste in tot felul de locuri ciudate. Incearca sa se inscrie in
faimosul Actors Studio, dar nu reuseste, astfel incat incepe sa ia lectii de actorie cu un prieten, Alan Miller, cu
care munceste din greu pentru desavarsirea profesionala. Se muta apoi cu un alt prieten actor, Barry Dennen,
care o indruma spre cantat, ajutand-o sa introduca cantecul in cadrul unui eveniment teatral. Prima sa aparitie
intr-o noua abordare complexa, a avut loc intr-un spectacol saptamanal de talente la Lion Club, unul dintre
primele cluburi de homosexuali din New York.

Scena barului subteran inlesnea senzatia de sine si simtul umorului, fapt ce i-a permis lui Streisand sa se
desfasoare in voie: Outsidera isi gasise in sfarsit un loc in care era apreciata si aplaudata. Ziaristul Shaun
Considine isi aminteste, "dupa stingerea ultimei note a cantecului a primit intaia ei ovatie, a avut prima sa
victorie." Angajata pentru o saptamana, Streisand a ramas la Lion Club pentru trei, unde si-a facut un
repertoriu idiosincratic, si si-a format un stil propriu. Vestea s-a dus din gura in gura, iar rezultatul a fost o
multime de oameni veniti in fiecare sera pentru a o asculta pe Streisand. Ea a devenit peste noapte un simbol
al homosexualilor, si a ramas asa intotdeauna.

Dupa succesul repurtat in cabaretul de homosexuali, lui Streisand i s-a oferit o slujba la un club din apropiere,
Bon Soir, fapt ce I-a dublat veniturile saptamanale. Inca o data, angajamentul a fost prelungit imediat, de la trei
la treisprezece saptamani.Muncea din greu pentru fiecare reprezentatie, iar publicul o rasplatea oriunde s-ar fi
aflat: New York, Detroit, Cleveland, sau St. Louis. In 1961, isi face debutul in televiziune in The lack Paar
Show, insa rolul Miss Marmelstein in I Can Get It for You Wholesale de pe Broadway, o ridica pe Streisand, la
numai nouasprezece ani pe piedestalul vedetelor.

Rolul Miss Marmelstein este adaptat pentru ea, incluzandu-se noi cantece. Spectacolul a jucat noua luni, avand
recenzii mai mult decat laudative. Streisand obtine mai mult decat o critica buna in Wholesale - obtine inima
partenerului sau, Elliott Gould. Cei doi se casatoresc in 1963. In 1966, au un fiu, Jason Emmanuel. In 1969, se
separa, iar in 1971 divorteaza, cu toate ca ulterior sarbatoresc impreuna bar mitzvahul fiului lor Jason.

68
Cu toate ca prestatia lui Streisand in rolul Miss Marmelstein i-a conferit o vizibilitate mediatica, i-au trebuit luni
intregi pana sa semneze contractul cu Columbia Records. Avea, se pare, o prsonalitate prea diferita pentru
gustul lor: prea Brooklyn, prea Broadway, prea Evreica, prea speciala, prea excentrica, prea neatragatoare.
Cantecele ei erau prea vechi si prea obscure, iar stilul ei era prea homo. In fine, in primavara anului 1964, The
Barbra Streisand Album a fost scos pe piata si a ramas in istorie: a rezistat in topuri mai mult de optsprezece
luni, propulsand-o pe Streisand ca una dintre cele mai populare vedete americane din toate timpurile.

Drumul de la Barbara la Barbra, de la Manhattan la Malibu, nu a fost nici drept si nici intotdeauna usor. Dupa
debutul fulminant in Funny Girl in 1968, Streisand ii sufla rolul din Hello, Dolly! lui Carol Charming, care facuse
din Dolly Levy un nume de referinta. Acceptarea unui rol de petitoare intre doua varste nu a fost o miscare
buna pentru cariera ei, iar filmul a fost un esec. Albumul ei a ramas doar pe locul 49 in top, o pozitie nedemna
pentru o vedeta. Castigatoare a unui premiu Oscar pentru Funny Girl, Streisand nu a fost nici macar
nominalizata pentru Hello, Dolly! Urmatorul ei film, On a Clear Day You Can See Forever, a fost aproape sa nu
fie difuzat, iar coloana sonora s-a vandut foarte slab -pana la lansarea The Owl and the Pussycat in 1970.

Apoi a urmat "What's Up, Doc?" cu Ryan O'Neal (se vor intalni din nou in The Main Event - unde au lansat
nebunia fitnessului). Era din nou un star. In 1973, The Way We Were ii va aduce nu numai mai multi bani,
faima si admiratori, dar si primul hit pe locul intai in topuri. La vremea aceea, participase deja in politica, la
prima sa colectare de fonduri pentru George McGovern (actiune care o va inscrie pe lista dusmanilor lui
Richard Nixon). Pana la sfarsitul anilor 70, Streisand jucase in remake-ul rock al filmului A Star Is Born cu Kris
Kristofferson si colaborase cu cant-autorul Barry Gibb pentru best sellerul ei Guilty. Era pe drumul gloriei.

In septembrie 1981, idolizata si idolatrizata, Streisand inregistreaza "Memory" din musicalul lui Andrew Lloyd
Webber Cats. Dupa Considine, pe vremea aceea la Columbia Records, Streisand a refuzat sa inregistreze
"Don't Cry for Me Argentina" din Evita pentru ca o considera pe Eva Peron "fascista." Albumul Memories a
castigat discul de platina, desi continea doar doua piese noi.

Urmatorul ei proiect a fost foarte chutzpa, si i-a adus atat stima cat si critici. Streisand regizeaza si joaca in
versiunea cinematografica a povestii lui Isaac Bashevis Singer, Yentl. Cu toate ca filmul a avut incasari
notabile, a generat cronici favorabile, si a inspirat miscarea feminista, ea nu a obtinut o nominalizare la Premiile
Academiei (filmul a luat un Oscar pentru muzica). Iar Singer nu a considerat ca filmul respecta textul original.

69
Marcata de acest esec doar pentru o scurta perioada, Streisand ajunge in lumina reflectoarelor din nou, in felul
ei, impunandu-si propriile conditii cu The Broadway Album. Inceputul albumului consta intr-o discutie pe care
Streisand o are cu doi consilieri, care ii spun ca albumul nu se va vinde - si totusi ajunge pe locul intai in topuri
si obtine doua premii Grammy. In 1991, isi incearca din nou mana regizand si jucand (fiind totodata si
producatoare) intr-un film dupa Pat Conroy The Prince of Tides. Si din nou, in ciuda cronicilor bune si a
succesului de box office, Streisand este ocolita de Academia de Film. Ea isi canalizeaza energia asupra
campaniei electorale a lui Bill Clinton. In noiembrie 1996 lanseaza un nou film in care joaca, si pe care il
produce si regizeaza, The Mirror Has Two Faces. Filmul a avut succes la public, dar majoritatea cronicilor au
fost negative.

Pana in prezent Streisand a jucat in saisprezece filme, acoperind toate genurile - comedie, drama, musical - pe
rand. Oricare ar fi subiectul filmului, Streisand este in mod categoric si evident Evreica. A dat viata multor
personaje tipic Evreiesti: Fanny Brice in Funny Girl si Funny Lady; Dolly Levy in Hello, Dolly!; adolescentul
yeshiva care de fapt este o adolescenta in Yentl; si psihiatrul evreu in The Prince of Tides. In fapt, chiar si
atunci cand joaca roluri ne-Evreiesti, ea ramane esentialmente Evreica, si isi joaca rolul cu convingere si curaj.
Chiar si rolul principal din clasicul A Star Is Born ea il joaca Evreieste, si insista sa joace rolul Rose in maniera
Evreiasca in The Mirror Has Two Faces, la origine o farsa franceza.

Inainte de Streisand, se considera ca o actrita care isi arata evident originea Evreiasca, nu putea obtine un rol.
Acum, la treizeci de ani dupa aparitia lui Streisand, o actrita cu trasaturi de Evreica sau diferita din punct de
vedere etnic are un atu. Esenta Evreiasca a lui Streisand nu este un rol, ci un stil de viata. S-a dovedit
generoasa in cauza Evreiasca si a contribuit la acte de caritate in SUA si in Israel, in memoria tatalui ei, un
pedagog. Cand a fost intrebata de ce joaca, Streisand a raspuns ca nu pentru bani." Am destui bani,
multumesc lui Dumnezeu, si nu caut decat un motiv ca sa ii donez. Nu am nevoie de nimic altceva", a declarat
ea ziarului New York Times in 1983.

Streisand conduce proiecte ecologice si strange cu devotament fonduri pentru democrati, si a strans atat de
multi bani pentru campania electorala a lui Bill Clinton din 1992 incat a fost invitata la inaugurare. Mai tarziu a
condus boicotul unei statiuni de ski din Colorado care adoptase Propunerea 2, de a nu acorda nici un sprijin
legal homosexualilor si lesbienelor, chiar in cazurile cele mai exreme de discriminare. " Acesta este momentul
sa spunem hotarat ca climatul moral din statul Colorado nu mai poate fi acceptat, si daca ni se cere, trebuie sa
refuzam sa le facem jocul."

70
Pozitia adeseori curajoasa a lui Streisand ii aduce admiratia si loialitatea deplina a admiratorilor de pretutindeni.
La Harvard, a si-a explicat filosofia: "Stiu ca va vorbesc mai elocvent prin filmele mele, decat prin orice discurs
as incerca sa tin. De aceea, ca artist, am ales sa fac filme despre subiecte si probleme care ma preocupa, fie
ca e vorba de lipsa de egalitate a femeii in Yentl, sau ca am produs un film despre colonelul Grethe
Cammermeyer, care a fost data afara din armata pentru ca a spus adevarul despre sexualitatea ei."

Si cu toate acestea in aparitiile publice ca actrita si cantareata, Streisand isi construieste cu grija imaginea. Are
un evident talent nativ, dar a luat multe lectii de actorie. Canta pentru un public restrans, dar apare rareori in
public din cauza tracului. La Hollywood are reputatia de femeie aroganta, dar este de fapt nesigura prin natura.
Streisand este o perfectionista, care isi dedica tot timpul si energia proiectelor cinematografice, si totusi
Hollywood-ul o tachineaza.

Streisand, fara a avea pareri de rau despre obsesia de a avea control deplin asupra albumelor si filmelor ei,
considera ca criticile sunt o dovada a sexismului. "Desigur ca vreau sa am control deplin si permanent asupra
a ceea ce fac. Stiti, publicul imi cumpara filmele si muzica tocmai pentru ca le controlez, pentru ca sunt o
perfectionista, pentru ca imi pasa."

Admiratorii lui Streisand cred ca ei au dreptate, si o iubesc. In lunga ei cariera Streisand a adunat o armata de
fani, printre care Tony Bennett, al carui album din anul 1995 Here's to the Ladies incepe cu un tribut adus lui
Streisand si cantecului ei de referinta "People": "e la inceputurile ei umile pana la gloria in teatru, numeni nu a
avut mai mult succes ca Barbara. Ea este in culmea gloriei." Filmele ei, albumele si rarele aparitii publice
continua sa bata toate recordurile. Admiratorii ei sunt uniti in dragostea lor pentru vedeta cu talente diverse si in
ura pentru acei critici care cauta subiecte de senzatie. Exista fan cluburi Barbara Streisand, reviste pentru fani,
site-uri pe Internet, colectionari de obiecte legate de Streisand, grupari Streisand, sau pur si simplu simpatizanti
ai lui Streisand. Cei mai activi dintre acestia tocmai au deschis un magazin in California numit, sugestiv, Hello
Gorgeous. Pentru fanii ei, Streisand este o deschizatoare de drumuri care si-a creat propriul stil si o frumusete
aparte. Munca ei de o viata, care se oglindeste in muzica si filme, dar si in actiunile ei politice, este o noua
definitie si o noua viziune asupra acestor termeni - frumusete,stil, femeie, activist politic - facuta in stilul ei
caracteristic.

Deopotriva admiratorii si cei care o critica sunt de acord ca Streisand este extraordinar de talentata pe scena.
Marvin Hamlisch, care era pianistul ei acompaniator in 1962 si in 1973 ii scria muzica pentru filmul de succes
The Way We Were, isi aduce aminte cu respect si fascinatie de inteligenta ei in frazarea muzicala: Nimic nu

71
era imposibil pentru vocea aceea, si avea un gust muzical instinctiv care dadea o nota de genialitate tuturor
cantecelor ei." Este la fel de naturala cand canta balade sau rock, cand joaca roluri de curva sau Hasid, cand
regizeaza un film sau il produce, cand isi construieste imaginea sau isi decoreaza casa.

In numarul din martie 1997 al revistei Out, designerul Isaac Mizrahi isi aminteste ca in tineretea lui, Streisand
era unul din modelele'sale. Aparent nu-si gasea locul, dar reusea sa convinga pe toata lumea, inclusiv pe
mine, ca este frumoasa. Este frumoasa, dar nu dupa canoanele clasice ale esteticii."

A inregistrat cincizeci de albume - dintre care treizeci au castigat discul de aur si douazeci discul de platina,
ceea ce o face una dintre cele mai indragite cantarete din toate timpurile. Mai mult, multe din albumele ei
contin hituri. A jucat in saisprezece filme de marca, dintre care a regizat trei. Continua sa dea concerte live cu
casa inchisa. Aparitiile sale la televiziune au adus-o in casele a milioane de oameni, din Burbank pana in
Bronx. Pe langa toate acestea, nenumaratele contributii filantropice pentru cauze nobile din cele mai diverse
stau marturie a faptului ca Streisand este mai mult decat o vedeta exceptional de talentata si realizata.

Barbra Streisand este mai mult decat un model pentru cultura de masa. Ea este o diva. Un superstar. Este
senzationala. Incepand din anii 60, a castigat mai multe tipuri de distinctii (Emmy, Grammy, Oscar, special
Tony) decat orice alta vedeta in lumea spectacolului si a vandut mai multe discuri decat orice alta vedeta in
afara de Beatles. Este nemuritoare, eterna, fenomenala. A castigat fiind ea insasi intr-un oras care se hraneste
din iluzii, si a reusit toate acestea fara oglinzi si trucuri.

SARA

Matriarha biblica Sara a fost sotia lui Avraham si mama lui Isaac. Informatiile despre Sara provin din Cartea
Genezei capitolele 11-23.

Avraham si sotia sa Sara au trait si s-au casatorit la Haran. Cand Avraham avea 75 de ani, Dumnezeu i-a
poruncit sa plece de acasa si Sara si-a urmat barbatul in Canaan.

72
Prima intamplare in care Sara apare in Biblie ca personaj important se petrece cand ea avea 65 de ani si
calatorea catre Egipt cu Avraham intr-o perioada de foamete in Canaan. In ciuda varstei, Sara era frumoasa si
Avraham se temea ca daca Faraonul ar fi stiut ca este sotia lui, l?ar fi omorat pe el si ar fi luat-o pe ea. De
aceea s-a prefacut ca Sara era sora lui si Faraonul intr-adevar a luat-o, dandu-i lui Avraham o multime de
daruri bogate in schimb. Apoi Dumnezeu a trimis molimi sa pedepseasca casa Faraonului pana cand acesta i-a
dat drumul si l-a lasat pe Avraham sa plece.

Un incident asemanator a ajuns mai apoi in Biblie cu regele Abimeleh din Gerar. Si el a luat-o pe Sara,
crezand ca este sora lui Avraham. Dumnezeu i-a spus adevarul intr-un vis si Abimeleh i-a inapoiat-o pe Sara
lui Avraham, impreuna cu animale, sclavi, aur si argint, drept cadou.

Prima informatie pe care Biblia ne-o da despre Sara este ca era stearpa. Acesta este un lucru foarte insemnat
deoarece Dumnezeu ii promisese lui Avraham mai devreme ca fii lui vor deveni o mare natiune. Dupa 10 ani
de viata in Canaan, cand Sara inca nu avea copii, i-a dat lui Avraham pe sluga ei, Hagar, sa-i fie concubina.
Dupa ce Hagar a adus pe lume un copil, n?a mai avut asa o parere buna despre Sara, iar aceasta a inceput
sa se poarte aspru cu ea. Hagar a fugit si s-a intors numai dupa ce Dumnezeu a vorbit cu ea, a binecuvantat-o
si i-a poruncit sa se intoarca la Sara. Cand Avraham avea 86 de ani, Hagar l-a nascut pe Ismael.

Pana in momentul acesta numele adevarat al Sarei era de fapt Sarai. Cand Avraham a implinit 99 de ani,
Dumnezeu a vorbit cu el si l-a binecuvantat cu copii si pamanturi. I-a schimbat numele din Avram in Avraham
si numele sotiei lui din Sarai in Sara(h). Dumnezeu i-a promis de asemenea ca Sara va avea un copil, si ca
Dumnezeu isi va pastra legamantul fata de acest copil, Isaac.

Trei zile mai tarziu, trei barbati s-au apropiat de cortul lui Avraham. El i-a invitat inauntru si Sara s-a dus sa le
pregateasca de mancare. Ea asculta totusi prin deschizatura cortului, cand, unul dintre "barbati", care erau de
fapt mesageri ai lui Dumnezeu, a prezis ca ea va avea un copil. Ea a ras. In fond avea 90 de ani si Avraham
aproape 100! Totusi Dumnezeu a prezis ca intr-un an, ea va naste. Un an mai tarziu, cand Avraham avea 100
de ani, s-a nascut fiul Sarei, Isaac.

Cand Isaac si Ismael au inceput sa creasca, Sara l-a rugat pe Avraham sa ii alunge de acolo pe Hagar si pe
Ismael si sa nu-l lase pe Ismael sa imparta mostenirea cu Isaac. Comentatorii nu sunt de acord cu privire la
motivul pentru care ea nu-l dorea pe Ismael in casa ei. Unii spun ca Ismael venera alti zei, altii spun ca il

73
batjocorea pe Isaac sau se lauda ca, fiind primul nascut, va primi o parte dubla de mostenire. Dumnezeu i-a
spus lui Avraham sa o asculte pe Sara si a doua zi de dimineata Avraham i-a gonit pe Hagar si pe Ismael.

Sara a murit in Kiryat Arba (ceea ce este cunoscut sub numele de Hebron) la varsta de 127 de ani. Avraham a
cumparat pestera Mahpela de la Efron Hititul si a inmormantat-o pe Sara acolo.

REBECA

Matriarha biblica Rebeca a fost sotia lui Isaac si mama lui Iacob. Tatal Rebecai a fost Betuel, care era fiul lui
Nahor, fratele lui Avraham. Informatiile despre Rebeca provin din Cartea Genezei 24 - 28.

Canda Avraham a inceput sa caute o sotie pentru Isaac, el si-a trimis servitorul in orasul sau natal Aram -
Naharaim. servitorul a ajuns la un izvor si s-a rugat lui Dumnezeu. A propus un semn - acea femei care ii va
da apa atat lui cat si camilelor sale va fi cea potrivita pentru Isaac. Imediat, rebeca s-a apropiat de el si cand a
cerut de baut, ea a alergat la izvor si a adus apa si pentru el si pentru camile. Sluga s-a dus cu rebeca pana la
casa ei, unde a primit permisiunea tatalui ei si fratelui ei, Laban, sa o duca pe Rebeca in Canaan sa-i fie sotie
lui Isaac. Isaac s-a insurat cu Rebeca cand el avea 40 de ani. Conform Cartii Genezei i-a trecut durerea dupa
moartea mamei numai atunci cand s-a casatorit cu Rebeca si a dus-o in cortul mamei sale.

Rebeca a fost stearpa timp de 20 de ani. Isaac s-a rugat pentru ea si in sfarsit a ramas insarcinata cu gemeni.
A avut o sarcina dificila si l-a intrebat pe Dumnezeu despre copii ei. El i-a raspuns ca cei doi fii ai ei vor deveni
doua natiuni si cel mai mare il va sluji pe cel mic. La nastere l-a numit pe intaiul nascut geaman Esau si pe al
doilea Iacob. Poate din cauza profetiei, Rebeca il favoriza pe Iacob.

La un moment dat a fost o foamete in Canaan si Isaac s-a dus la Abimeleh, regele filistinilor la Gerar sa
gaseasca de mancare. Rebeca era frumoasa si lui Isaac ii era frica sa spuna oamenilor de acolo ca ea era
sotia lui. Asa ca spunea ca e sora lui. Dupa ceva timp, Abimeleh i-a vazut impreuna si l-a confruntat pe Isaac
care a recunoscut ca i-a fost frica sa spuna cuiva ca Rebeca era sotia lui. Abimeleh a spus atunci tuturor ca
oricine ii va rani pe Isaac sau pe Rebeca va fi omorat.

74
Cand Isaac era batran, i-a poruncit lui Esau sa se duca la vanatoare si sa pregateasca o masa si atunci Isaac
ii va da binecuvantarea. Rebeca a auzit acest lucru si i-a spus lui Iacob sa se prefaca ca e Esau pentru a primi
binecuvantarea. Rebeca a pregatit mancare pentru iacob, l-a imbracat in hainele lui Esau, i-a acoperit mainile
si grumazul cu blana, ca sa para la fel de paros ca si fratele lui. Planul a functionat si Iacob a primit
binecuvantarea de la Isaac. Cand Esau si-a dat seama ce s-a intamplat, a planuit sa-si omoare fratele.
Rebeca a aflat si l-a sfatuit pe Iacob sa plece la casa fratelui ei Laban in Haran, pana cand lui Esau i-ar fi
trecut supararea.

Biblia nu ne spune cand a murit Rebeca, ci doar ca afost ingropata in Pestera Mahpela.

LEA

Matriarha biblica Lea a fost sotia lui Iacob si mama a sase din cele douasprezece triburi: Reuven, Simeon,
Levi, Iuda, Isahar si Zebulun. Informatiile despre Lea provin din Cartea Genezei 29-35.

Lea era fiica cea mai mare a lui Laban, fratele Rebecai. Singura descriere fizica a ei este ca avea "ochi slabi"
(Geneza 29:17). Iacob s-a casatorit cu Lea din cauza unui viclesug al lui Laban. Iacob a fugit in Haran pentru
a scapa de fratele sau Esau. In Haran Iacob s-a indragostit de Rahel, sora mai mica a Leei. A ajuns la o
intelegere cu Laban cum ca el va lucra sapte ani pentru Laban pentru a se putea casatori cu Rahel. Iacob a
muncit sapte ani si la sfarsitul acestui soroc, Laban a tinut o petrecere la care trebuia sa-i dea fata lui Iacob. Si
totusi, in loc sa i-o dea pe Rahel, Laban l-a pacalit pe Iacob si i-a dat-o pe Lea.

Iacob l-a confruntat pe Laban cu privire la inselatorie si Laban s-a invoit sa i-o dea pe Rahel dupa o
saptamana, daca Iacob va lucra pentru el inca sapte ani. Iacob a fost de acord, s-a casatorit cu Rahel si o
iubea pe Rahel mai mult decat pe Lea. Acest lucru o durea pe Lea si Dumnezeu a consolat-o prin copiii ei.

75
Lea, totusi, nu s-a simtit consolata si si-a numit fii in consecinta. Intaiul ei nascut a fost Reuven pentru ca
"Dumnezeu a vazut (in ebraica ra'ah) durerea mea" si "acum sotul meu ma va iubi (ye'ehabani)" (Geneza
29:32). Al doilea fiu era Simeon pentru ca "Dumnezeu a auzit (shama) ca eu eram neiubita" (Geneza
29:33). Pe al treilea fiu l-a numit Levi in speranta ca "de aceasta data sotul meu se va atasa (yilaveh) de
mine" (Geneza 29:34). Abia numele celui de-al patrulea fiu al Leei nu era legat direct de relatia ei cu sotul ei.
L-a numit Iuda pentru ca "de data aceasta il voi lauda (odeh) pe Dumnezeu" (Geneza 29:35).

Dupa ce Lea nascuse patru copii, urmatorii doi fii ai lui Iacob au fost de la sluga Rahelei, Bilha. Apoi Lea i-a
dat-o lui Iacob si pe slujitoarea ei , Zilpa, drept concubina. Zilpa a nascut doi feciori, Gad si Asher.

La un moment dat in timpul recoltei, Reuven i-a adus Leei niste matraguna. Rahel a cerut matraguna si i-a
cedat Leei dreptul de a dormi cu Iacob in acea noapte, in schimb. Astfel Lea a nascut al cincilea ei fiu, Isahar.
A mai avut un fiu, Zebulun, si o fiica, Dina, inainte ca Rahel sa dea nastere primului ei copil. Dupa nasterea
fiului Rahelei, Iosef, Iacob i-a spus Leei si Rahelei ca Dumnezeu i-a poruncit sa se intoarca pe pamantul natal,
in Canaan. Ele i-au raspuns ca trebuie sa faca ce i-a spus Dumnezeu si ca ele il vor urma.
A doua oara cand Lea este mentionata, este atunci cand Iacob s-a intalnit cu fratele sau de care se
instrainase, Esau. Iacob a format un sir de primire format din nevestele si copiii lui, punandu-le pe slujitoarele
si pe copiii lor inainte, pe Lea si pe copiii ei la mijloc si pe Rahel si pe fiul ei la sfarsit.
Tora nu spune cand a murit Lea, ci numai ca a fost inmormantata in pestera Mahpela. Lea a lasat ca mostenire
jumatate din cele douasprezece triburi, inclusiv pe Iuda, parintele monarhiei, si pe Levi, parintele preotimii.

RAHEL

Matriarha biblica Lea a fost sotia lui Iacob si mama lui Iosef si a lui Beniamin. Informatiile despre Rahel provin
din Cartea Genezei 29-35.

Rahel era cea de-a doua fiica a lui Laban, fratele Rebecai. Rahel a trait in Haran si a muncit ca ciobanita. Ea
este descrisa ca "bine proportionata si frumoasa" (Geneza 29:17).

76
Iacob a fugit in Haran pentru a scapa de fratele sau Esau. A ajuns la o fantana si a intrebat cativa ciobani daca
il cunosteau pe Laban. Ei au raspuns ca fiica lui Laban, Rahel, se apropia de ei in acele momente. Iacob a
sarutat-o pe Rahel si i-a spus ca el era fiul Rebecai, si ruda cu rahel. Ea l-a invitat acasa si el a inceput sa
munceasca pentru Laban. Dupa o luna Laban l-a intrebat pe Iacob care doreste sa-i fie salariul. Deja Iacob o
iubea pe Rahel si a raspuns ca va lucra sapte ani pentru a se casatori cu Rahel. Dupa ce Iacob si-a indeplinit
obligatia, Laban a tinut o petrecere la care trebuia sa-i dea fata lui Iacob, dar in loc sa i-o dea pe rahel, Laban
i-a dat-o lui Iacob pe fiica lui cea mare. Iacob l-a confruntat pe Laban cu privire la inselatorie si Laban s-a
invoit sa i-o dea pe Rahel dupa o saptamana, cu conditia ca Iacob sa lucreze pentru el inca sapte ani. Iacob a
fost de acord si s-a casatorit cu Rahel pe care o iubea mai mult decat pe Lea.

Lea a nascut repede patru fii, in timp ce Rahel era stearpa. Rahel a devenit geloasa pe sora ei. Atunci i-a dat-
o lui Iacob pe servitoarea ei Bilha drept concubina. Cand Bilha a nascut doi fii, Dan si Naftali, Rahel I-a privit
ca pe proprii copii. Dupa ce Lea a nascut sapte copii, Rahel a avut si ea in sfarsit un copil. Si-a numit fiul Iosef,
observand ca Dumnezeu "I-a luat (in ebraica asaf) dezonoarea" si rugandu-se ca Dumnezeu sa-i "adauge
(yosef) inca un fiu pentru ea" (Geneza 30:23,24).

Dupa ce s-a nascut Iosef, Iacob le-a spus Rahelei si Leeei ca Dumnezeu I-a poruncit sa se intoarca pe
pamanturile natale, in Canaan. I-au raspuns ca ar trebui sa faca cum I-a spus Dumnezeu si ca ele il vor urma.
Iacob s-a pregatit de plecare si, in timp ce Laban era plecat sa tunda oile, Rahel a furat idolii lui Laban fara
stirea lui Iacob. Nu este scris exact de ce i-a furat. Unii comentatori spun ca a facut acest lucru pentru a-l
impiedica sa venereze idoli, in timp ce altii spun ca idolii chiar aveau puteri magice si Rahel nu dorea ca ei sa-i
dezvaluie lui Laban drumul pe care calatorea Iacob. Iacob nu i-a spus lui Laban ca pleaca. Cand, trei zile mai
tarziu, Laban a descoperit ca Iacob plecase si a pornit sa-l urmareasca, l-a invinuit pe Iacob ca i-a furat idolii.
Laban a cautat in corturile lui Iacob si ale nevestelor lui dar Rahel ascunsese idolii in pernele camilei si Laban
nu a putut sa-i gaseasca. Laban a plecat a doua zi de dimineata si Rahel si-a continuat calatoria cu Iacob.

A doua oara cand Rahel este mentionata este atunci cand Iacob s-a intalnit cu fratele sau instrainat Esau.
Iacob a format o linie de primire formata din sotiile si copiii lui, punandu-i pe Rahel si pe Iosif la urma, astfel
incat sa poata scapa daca e nevoie.

Au calatorit catre Beth-El si de acolo au inceput calatoria catre Efrat. Rahel era din nou insarcinata si, pe drum,
a avut o nastere grea si a murit. Cu ultima ei suflare si-a numit fiul Ben-oni ("fiul suferintei mele") dar Iacob a
numit copilul Beniamin ("copil al mainii drepte" sau "copil al sudului"). Iacob a ingropat-o pe Rahel pe drumul

77
pe care a murit si a construit un monument. Descrieri mai vechi ale mormantului sustin ca era construit din 11
pietre puse de fii lui Iacob si din una mai mare pusa de Iacob insusi.

Conform Midrasului, Iacob a inmormantat-o pe Rahel pe drum pentru ca evreii sa treaca pe langa mormantul ei
in calatoria lor spre exil si astfel ea sa se poata ruga pentru ei. Acest lucru este sustinut de cuvintele profetului
Ieremia care a scris, la inceputul exilului babilonian, "Un strigat se aude in Rama... Rahel plange pentru copiii
ei" (Ieremia 31:15).

Exista controverse asupra locului exact unde se afla mormantul Rahelei. Conform Cartii Genezei, ea a fost
ingropata "pe drumul spre Efrat, care este in Betlehem" (Geneza 35:19). Samuel I scrie ca a fost ingropata pe
mostenirea tribului lui Beniamin (Samuel I 10:2), o afirmatie care contrazice descrierea din Geneza. Mormantul
se presupune acum ca este undeva langa Betlehem, si este acoperit cu o structura construita de Sir Moses
Montefiore in 1841. In timpul ocupatiei iordaniene, locul din jurul mormantului era un cimitir musulman. Dupa
Razboiul de Sase Zile, structura din jurul mormantului a fost renovata si a devenit loc de pelerinaj pentru evrei.
Evreii o viziteaza pe tot parcursul anului, dar mai ales de Ros Hodes (luna noua si prima a zi a lunii in
calendarul ebraic), in luna Elul si cu ocazia aniversarii mortii Rahelei, in data de 14 Hesvan.

DEVORA

Majoritatea femeilor importante din Biblie ori sunt maritate cu un mare om or sunt rude cu unul. Sara este
cunoscuta ca fiind sotia lui Avraham si Miriam ca fiind sora lui Moshe. Chiar si Ester, care salveaza poporul
evreu de la genocidul incercat de Haman, este condusa de sfatuitorul si varul ei, Mordehai. O exceptie rara de
la traditie este profeteasa si judecatoarea Devora, poate cea mai importanta figura feminina.

Devora se bazeaza exclusiv pe meritele proprii. Singurul lucru pe care il cunoastem despre viata ei personala
este numele sotului ei, Lapidot. "Ea a condus poporul lui Israel la vremea aceea", asa consemneaza Biblia.
"Ea obisnuia sa sada sub palmierul Devorei ... si Israelitii veneau la ea pentru judecata" (4:4).

78
In timpul vietii Devorei, aproximativ un secol duppa intrarea israelita in Canaan, valea in care ea locuia cu tribul
ei era controlata de regele Jabin din Hazor. Devora l-a chemat la el pe razboinicul Barak si i-a poruncit in
numele lui Dumnezeu sa ia zece mii de oameni si sa-l infrunte pe generalul lui Jabin, Sisera, si pe armata lui
de noua sute de care de fier, pe muntele Tabor.

Raspunsul lui Barak catre Devora arata o mare stima cu care era privita profeteasa: "Daca tu vei merge cu
mine, voi merge; daca nu, nu voi merge." "Foarte bine, voi merge cu tine," consimte Devora, dar nu poate
rezista sa nu rada de Barak pentru sexismul societatii lor. "Dar nu va exista glorie pentru tine in aceasta
intreprindere, pentru ca atunci Dumnezeu il va preda pe Sisera in mainile unei femei" (4:8-9).
Lupta are loc in timpul sezonului ploios, si carele lui Sisera se afunda rapid in noroi. Israelitii coplesesc armata
lui Hazor si produc pierderi majore. Sisera fugand pe jos, ajunge in tabara kenita, unde Yael, sotia liderului de
clan, il invita sa ramana. El adoarme in cortul ei. Moment in care Yael ridica un ciocan si ii bate un cui de la
cort in cap.

Faimosul "Cantec al Devorei," din capitolul 5, exulta in infrangerea asediului canaanit asupra majoritatii tarii:
"Asa sa moara toti dusmanii Tai, o Dumnezeule," este strigatul de despartire al Devorei, desi adevarata
victorie evreiasca a mers chiar mai departe decat distrugerea lui Sisera si a carelor lui. Conform Talmudului,
Rabi Akiva, unul din cele mai importante figuri ale istoriei evreilor, era un descendent direct al lui Sisera. Faptul
ca un descendent al acestui mare dusman al evreilor, a devenit un mare rabin si invatat evreu reprezinta cea
mai mare victorie a evreilor asupra vechiului lor adversar din Canaan.

79