Studiu de caz:

Formarea constintei istorice

Realizatori:

• Ghilezan David
• Rochian Claudiu
• Varju Denis

FORMAREA CONSTINTEI ISTORICE

1
 Umanismul este o mişcare social-culturală care s-a dezvoltat în perioada
Renaşterii (sec XIV – XVI).
Renaşterea este perioada din istoria omenirii caracterizată printr-o dezvoltare
sincronă, fără precedent a ştiinţei, artelor şi a civilizaţiei în general.

Termenul de Umanism are două sensuri:

• unul mai lung: dragoste faţă de oameni.
• altul mai restrâns: dragoste faţă de valorile antichităţii greco-romane.

 Caracteristici:
• încrederea în libertatea si demnitatea omului;
• încrederea în raţiune;
• promovarea omului universal;
• armonia dintre om si natură;
• admiraţia faţă de valorile antichităţii greco-latine;
• în centrul preocupărilor umaniştilor se află omul;

Umanismul Românesc
Pe teritoriul ţării noastre, umanismul se dezvoltă destul de târziu (sec XVII) odată
cu apariţia primilor cărturari cunoscători ai culturii antichităţii, a limbilor latină, greacă şi
slavonă.
Reprezentanţii umanismului românesc sunt cronicarii care susţin în operele lor
idei fundamentale ale culturii româneşti:
- originea latină a poporului şi a limbii romane;
- continuitatea existenţei acestui popor pe teritoriul românesc;
- unitatea tuturor românilor din provinciile româneşti;
- rolul civilizator al tipăriturilor;
- forţa educativă a istoriei;
- credinţa în adevăr şi documente;
- dorinţa de a salva oamenii de ignoranţă

• Reprezentanţi:

 Moldova:
 Grigore Ureche („Letopiseţul Ţării Moldovei de la origini
până la a doua domnie a lui Aron Vodă – 1359”)
 Miron Costin („Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron Vodă
încoace” până la domnia lui Dabija Vodă)
 Ion Neculce (Letopiseţul Ţării Moldovei de la domnia lui
Dabija Vodă până la a doua domnie a lui Constantin
Mavrocordat – 1743”)

2
  Muntenia:
 Cronica Bălenilor (ANONIMĂ)
 Letopiseţul Cantacuzinesc (ANONIMĂ)
 Radu Greceanu
 Radu Popescu
1. Grigore Ureche:
„Letopiseţul Ţării Moldovei” scris de Grigore Ureche începe cu anul
întemeierii Moldovei (1359) „când s-au descălecat ţara”şi se opreşte în anul 1594.
Grigore Ureche nu este interesat numai de cantitatea ştirilor, ci şi de calitatea
lor. El nu scrie numai pentru a informa, ci şi pentru a educa, pentru a oferi un îndreptar de
viaţă: „să rămâie feciorilor şi nepoţilor, să le fie învăţătură… Cronica oglindeşte
orânduirea feudală din prima jumătate a sec XVII al marii boierimi.
- Cronicarul condamnă sistemul de guvernare bazat pe autoritatea
domnească considerând că domnitorul nu poate avea drept de viaţă şi
de moarte asupra supuşilor săi; idealul statal al lui Ureche este regatul
albinelor întemeiat pe armonia dintre matcă şi lucrătoare.
- Cronicarul manifestă o ură neîmpăcată împotriva cotropitorilor
otomani „groază tuturor vecinilor de prin-prejur” .
- Învăţătura limbii latine a înlesnit lui Ureche cunoaşterea originii
romane a poporului nostru; aduce argumente lexicale în sprijinul
romanităţii, dar recunoaşte că în limba noastră s-au „amestecat” şi
cuvinte ale vecinilor „măcar că de la râmi ne tragem”
- Vorbeşte în chip surprinzător pentru întâia dată despre unitatea
neamului şi originea sa comună „rumânii câţi se află locuitori în Ţara
Ungurească şi la Ardeal şi la Mara Moreşu, de la un loc sântu cu
moldovenii şi toţi de la Râmi se trag”.
- Evenimentele consemnate, figurile domnitorilor au reprezentat surse
de inspiraţie pentru scriitorii de mai târziu; descoperim în cronică
portrete, tablouri, mici caracterizări, schiţe de nuvele care reprezintă
începuturile unei literaturi române originale.
-
2. Miron Costin:

A inceput prin a scrie versuri în ultimii ani ai vieţii sale după multă ezitare şi
numai când cronicarul a considerat că deţine suficientă informaţie pentru argumentarea
sa. Întreaga operă exprimă sentimente de înalt patriotism.
Această operă chiar dacă are în cuprinsul ei unele inexactităţi, este de remarcat
pentru informaţiile şi argumentele aduse în sprijinul ideii romanităţii poporului român.

Contribuţia cronicarilor la dezvoltarea culturii române

Istoriografia în limba română s-a dezvoltat începând cu sfârşitul sec XVI odată
cu ridicarea noii boierimi şi apariţia primilor cărturari; un rol important l-a avut
răspândirea umanismului.

3
 • 1) Contribuţia la dezvoltarea istoriei:
- au pus bazele istoriografiei româneşti (bazându-se pe document şi
adevăr);
- transmit informaţii preţioase cu privire la istoria medievală (domnii &
evenimente);
- informaţii în legătură cu etnogeneza românilor (originea latină a limbii
şi a poporului român, unitatea românilor şi continuitatea existenţei pe
acest teritoriu.);
Grigore Ureche este cel dintâi care vorbeşte despre originea românilor „şi
toţi de la râmi se trag.”.
Miron Costin prin lucrarea sa „De Neamul Moldovenilor” continuă ideile
lui Ureche în legătură cu etnogeneza românilor aducând argumente stinţifice.
- contribuie în mod esenţial la formarea conştiinţei naţionale;
- scopul scrierilor nu este numai unul informativ, ci şi unul educativ.

• 2) Contribuţia în domeniul limbii:

- în cronici există primele dovezi ale limbii române în diferite perioade

ale evoluţiei;
- oglindesc eforturile de transformare a limbii dintr-un mijloc de
comunicare într-un mijloc de transmitere a culturii.

• 3) Contribuţia în domeniul literaturii:

- cronicile reprezintă primele încercări ale unei literaturi româneşti

originale.
 Grigore Ureche:
 Primul portret al lui Ştefan cel Mare.
 Portrete, tablouri, schiţe de nuvele.
 Miron Costin:
 Primul poet („Viaţa Luminii” – poem filosofic şi „Stihurile de
descălecatul ţării” – aflate la începutul letopiseţului).
 Memorialist, zugrav de moravuri şi caractere
 Povestiri (descrierea unei invazii de lăcuste)
 Ion Neculce:
 Realizează o operă personală bazată pe evenimente trăite de el
însuşi sau auzite.
 Creează personaje de ficţiune.
 Deţine arta povestirii & cea a portretului (cei 14 domnitori).
 Realizează tablouri de epocă.
 Este prezent hazul & ironia.
 Relatează întâmplări anecdotice.
CONCLUZII:

4
• Cronicarii realizează prin operele lor un act de cultură.
• Oferă surse de inspiraţie pentru scriitorii de mai târziu.
• Au contribuit la dezvoltarea istoriografiei limbii şi literaturii.
• Au format conştiinţa naţională.