Guta

Generalitati

Guta este o forma de artrita (inflamatia articulatiilor), caracterizata prin episoade dureroase

secundare inflamatiei articulatiilor. Boala este caracterizata prin durere, edem, roseata si
caldura locala (inflamatie) precum si prin impotenta functionala a articulatiei. Fara
tratamentul corespunzator, guta este o boala care prezinta recurente (acutizari) frecvente care
pot cauza leziuni severe ale articulatiilor, tendoanelor sau a altor tesuturi. Guta este o boala
mai frecventa in randul populatiei de sex masculin.
Cuprins articol
Generalitati
Cauze
Factori de risc
Simptome
Evolutie
Consult de specialitate
Medici specialisti recomandati
Expectativa vigilenta
Investigatii
Tratament
Profilaxie
De retinut!
Cauze

Cauza principala a gutei este hiperuricemia (excesul de acid uric in sange). Hiperuricemia este

deseori asimptomatica si nu cauzeaza complicatii, majoritatea persoanelor cu nivel crescut
sanghin al acidului uric nu dezvolta niciodata guta. Nu este cunoscuta cauza exacta a
hiperuricemiei, insa s-au idendificat recent diferiti factori heredo-colaterali (genetici)
incriminati in aparitia acesteia. Cand nivelul acidului uric are valori foarte mari, acesta poate
forma cristale de urat care se depun apoi la nivelul articulatiior. Se pot identifica diferiti
factori incriminati in etiologia bolii si anume: 
Afectiuni legate de dieta si greutatea corporala: 
- obezitatea 
- ingestie moderata sau cronica de alcool, in special bere 
- dieta bogata in carne si fructe de mare (bogate in purine) 
- diete cu continut caloric mic 

Medicamente care pot sa creasca concentratia sangina a acidului uric: 

- tratament cronic cu aspirina sau produse care contin niacin (acid nicotinic) 
- diureticele (medicamente care elimina excesul de apa si sare de la nivelul organismului) 
- chimioterapia (medicamente folosite in tratamentul cancerului, provoaca moartea rapida a
celulelor maligne) 
- imunosupresoare (medicamente care scad imunitatea organismului), ca de exemplu
ciclosporina, folosita in profilaxia rejetului de grefa dupa transplant de organ 

Boli cronice, grave, precum: 

- boli care asociaza scadere rapida in greutate sau pacienti care au scazut in greutate secundar
unor modificari drastice in dieta sau datorita folosirii anumitor tratamente 
- boala renala cronica 

1
- hipertensiunea arteriala 
- afectiuni care asociaza un turnover celular (ciclul celular) accelerat,
precum psoriazisul (afectiune dermatologica),mielomul multiplu (forma de tumora maligna a
maduvei sanghine), anemia hemolitica (moartea rapida a celuler rosii din sange, prin
distrugere acestora), sau tumori 
- saturnismul (intoxicatia cu plumb) 
- hipotiroidismul (afectiune a glandei tiroide caracterizata prin deficitul hormonilor secretati la
acest nivel). 
Afectiuni genetice caracterizate prin niveluri crescute a acidului uric. Persoanele cu sindrom
Kelley-Seegmiller sau sindrom Lesch-Nyhan, au un deficit partial sau uneori complet al
enzimei care mentine echilibrul adecvat al acidului uric. 
Factori de risc

Cauza principala a gutei este concentratia mare a acidului uric sanghin (hiperuricemie).
Urmatorii factori sunt considerati de risc in aparitia bolii, fie prin favorizarea hiperuricemiei,
fie prin cresterea susceptibilitatii articulare la depunerea cristalelor de acid uric: 
- sexul masculin 
- istoria familiala pozitiva pentru guta 
- obezitatea 
- consumul moderat - excesiv de alcool 
- dieta alimentara bogata in carne sau produse alimentare de origine marina (au un continut
ridicat in purine) 
- tratamentul cronic cu diuretice (medicamente care elimina excesul de apa si sare din
organism, folosite deseori inbolile cardiace, renale si in hipertensiunea arteriala) 
- utilizarea cronica a aspirinei (1-2 comprimate pe zi) 
- episoade frecvente de deshidratare 
- boli intercurente sau boli infectioase acute 
- intoxicatia cu plumb (saturnism), cel mai adesea accidental 
- diete cu continut caloric foarte mic (cure) 
- leziuni articulare sau periarticulare 

Guta si afectiunile asociate acesteia

Exista o serie e afectiuni care apar mai frecvent la persoanele diagnosticate cu guta, decat la
restul populatiei sanatoase, cu toate ca nu exista studii medicale concludente care sa fi dovedit
clar acest lucru. Se crede ca guta are factori de risc comuni cu alte afectiuni (obezitatea,
hipertensiunea arteriala si hipertrigliceridemia). Acesti factori sunt de asemenea factori de risc
pentru anumite afectiuni, precum: 
- diabetul zaharat 
- bolile renale 
- arterioscleroza (ingrosarea arterelor) 
- boala cardica.
Simptome

Boala propriu zisa apare dupa ani de zile in care cristalele de acid uric se depun la nivelul
articulatiilor si tesuturilor invecinate. Guta prezinta urmatoarele simptome: 
- cresterea temperaturii locale, durere, edem si sensibilitate crescuta la nivelul articulatiei (de
obicei articulatia degetului mare de la picior, denumit si haluce). 
- durere nocturna intensa, uneori pacientul nu suporta nici atingerea articulatiei cu cearceaful 
- disconfort care se intensifica pe parcursul noptii, ca apoi sa cedeze in intensitate pe parcursul
urmatoarelor 2-7 zile 

2
- prurit tegumentar (mancarime a pielii) si exfolierea pielii aparuta dupa remitarea atacului de
guta 
Alte simptome, pot sa includa: 
- culoare rosie-vinetie a tegumentului in regiunea articulatiei afectate, asemanatoare unei
infectii tegumentare locale 
- febra 
- limitarea miscarilor normale a articulatiei (redoare)
Simptomele gutei pot varia, astfel incat: 
- simptomele pot recidiva (reaparea) dupa o boala intercurenta sau dupa o interventie
chirurgicala 
- unele persoane nu prezinta atacuri recurente de guta, dar pot dezvolta o forma cronica a
bolii. Guta cronica este o forma mai putin dureroasa care apare la adulti si este deseori
confundata cu alte forme de artrita 
- primele simptome ale gutei pot fi nodulii (tofii gutosi), cu localizare la nivelul mainilor,
coatelor sau urechilor. Acesti noduli nu sunt insa caracteristici atacului de guta. 

In momentul in care apar simptomele gutei, acidul uric gasit in exces in circulatia sanghina, s-
a depozitat sub forma cristalelor de acid uric la nivelul articulatiilor. Halucele (degetul mare
de la picior), este cel mai adesea afectat, insa pot fi atinse si alte articulatii precum articulatiile
piciorului, articulatia mainii, a genunchiului, degetelor sau a coatelor. Poate de asemenea sa
apara inflamatia lichidului articular (bursita), cel mai adesea la nivelul cotului (bursita
olecraniana) sau a genunchiului (bursita prepatelara). 

Trebuie sa se retina ca exista multe alte afectiuni care au simptome asemanatoare cu guta.
Simptome ale gutei precum caldura locala, durerea, edemul si sensibilitatea crecuta la nivelul
articulatiei, se pot regasi si in alte afectiuni. Dintre afectiunile cu simptome asemanatoare
gutei, amintim: 
- artrita reumatoida, care insa afecteaza preponderent articulatiile mici ale degetelor, umerilor
si bazinului, spre deosebire de guta care debuteaza de cele mai multe ori la nivelul degetului
mare de la picior (haluce) 
- osteoartrita, a carei simptome includ durere, redoare (intepenirea, imposibilitaea efectuarii
miscarilor normale), sensibilitate crescuta, aparute la nivelul mainilor, bazinului, genunchilor
sau picioarelor 
- osteomielita, este o infectie mult mai rara decat guta si consta in infectia microbiana a osului
si tesuturilor periarticulare. Tratamentul osteomielitei necesita tratament antibiotic parenteral
si spitalizare. Osteomielita apare secundar urmatoarelor afectiuni predispozante: 
- tratament imunosupresor 
- infectia HIV 
- diabet zaharat 
- pneumonie bacteriana recenta 
- infectie cutanata sau renala 
- proteza osoasa sau a unei articulatii 
- febra 
- pseudoguta este o afectiune in care se pot identifica depozite articulare de calciu. Pseudoguta
poate prezenta simptome precum, edem, durere a unor articulatii mari precum articulatiile
genunchiului sau a coatelor. Aceasta afectiune apare in special in randul adultilor si
varstnicilor. 
- artrita septica acuta, este o afectiune infectioasa grava, cauzata de infectia bacteriana a unei
articulatii.
Evolutie

3
Guta apare dupa ani de zile in care persoana prezinta niveluri serice crescute de acid uric,
timp in care cristalele acidului uric se depun la nivelul articulatiilor si tesuturilor adiacente.
Un atac de guta debuteaza deseori pe parcursul noptii, cand durerea articulara moderata
incepe sa se intensifice. Un atac tipic de guta prezinta urmatoarele simptome: durere, edem,
roseata si caldura locala (inflamatie) a unei articulatii, in special la picior (haluce). Dupa un
interval de cateva zile, simptomele cedeaza sau chiar dispar. 
- atacurile de intensitate medie pot sa cedeze dupa un interval de cateva ore pana la 1-2 zile.
Aceste atacuri sunt deseori diagnosticate ca tendinite (inflamatii ale tendoanelor, de cele mai
multe ori postraumatice) sau luxatii. 
- atacurile severe pot dura chiar si cateva saptamani, cu sensibilitate persistenta pana la o luna 
- atacurile sunt deseori recidivante (reapar) si apar la un interval de 6 luni si 2 ani dupa primul
atac. In lipsa tratamentului adecvat, atacurile de guta pot deveni tot mai frecvente, cu toate ca
exista pacienti care nu mai dezvolta recidive niciodata. 

Exista 4 stadii evolutive a bolii: 

Stadiul 1: hiperuricemia asimptomatica 
- niveluri serice crescute de acid uric, dar fara simptome clinice caracteristice gutei 
- hiperuricemia (nivel crescut de acid uric seric), poate sa ramana asimptomatica permanent,
simptomele caracteristice gutei fiind absente pe tot parcursul vietii. 

Stadiul 2: artrita gutoasa acuta 

- cristalele de acid uric incep sa se acumuleze la nivelul lichidului articular, de obicei la
nivelul unei articulatii (articulatia degetului mare de la picior). Apare de asemenea un raspuns
inflamator generalizat al organismului - atacul gutos 
- degetul mare de la picior este locul de electie al atacului de guta, dar acesta poate aparea si
la nivelul altor articulatii, precum incheietura mainii, a genunchilor sau a degetelor 
- intre 10-25% dintre persoanele cu guta, dezvolta litiaza renala (pietre la rinichi) 
- intre 10-40% dintre persoanle cu guta si care au si litiaza renala secundara hiperuciduriei,
prezinta o colica renala inaintea atacului propriu zis de guta 
- odata cu terminarea atacului gutos, simptomele articulare se remit in decurs de cateva zile,
dar pot reaparea pana la un interval de 2 ani de la atacul initial. 

Stadiul 3: intervalul gutos asimptomatic 

In marea majoritate a cazurilor, pacientii cu guta care au suferit un atac initial, au sanse mari
sa devolte recurente la un anumit interval de timp. 
- intervalul dintre atacurile recurente de guta este deseori asimptomatic 
- persoanele care prezinta atacuri frecvente, care s-au inmultit in ultima perioada, prezinta de
asemenea si intensificarea simptomelor articulare, care devin mult mai severe si dureaza de
asemenea mai mult. 

Stadiul 4: guta tofica cronica.

Daca evolutia gutei este caracterizata prin intervale asimptomatice si recidive dureroase, care
insa cedeaza fara tratament si care se repeta intr-un interval mai mare de 10 ani, este posibil
ca guta sa devina o afectiune cronica si sa afecteze astfel mai multe articulatii. Este posibil ca
o data cu evolutia bolii, perioadele asimptomatice sa se scurteze, sau chiar sa dispara. Acest
stadiu al gutei poate fi usor confundat cu alte artrite, cel mai adesea cuosteoartrita. 
- in acest stadiu, acidul uric formeaza noduli duri, calcarosi sau nisiposi (tofi gutosi). Tofii
gutosi sunt localizati imediat sub tegumente si sunt identificati sub forma unor depozite dure
si mobile. Pielea inconjuratoare poate fi subtiata sau inrosita. In unele cazuri, tofii care sunt

4
localizati imediat sub piele, pot fi identificati prin culoarea lor galbuie, caracteristica 
- la inceput tofii gutosi sunt identificati la nivelul coatelor, degetelor de la picioare sau la
nivelul radacinii urechii 
- daca guta nu este tratata, tofii pot aparea la nivelul pavilionului urechii, precum si la nivelul
articulatiilor si tesuturilor adiacente (burse, ligamente si tendoane), cauzand diferite
simptome, precum durere, edem, roseata si caldura locala (semnele caracterisice inflamatiei).
Este posibila de asemenea aparitia leziunilor distructive osoase si ale cartilajului, cu impotenta
functionala asociata 
- datorita tratamentului eficient, care este inceput intr-un stadiu incipient, acest stadiu este
relativ rar intalnit in clinica
Consult de specialitate

Este necesar un consult medical de specialitate atunci cand apar urmatoarele simptome: 
- durere severa, rapid instalata, la nivelul unei articulatii 
- articulatie edematiata, cu tegument cald si rosiatic.
Medici specialisti recomandati

Urmatorii specialisti pot diagnostica si trata guta: 

- medicul de familie 
- medicul generalist (medicul de medicina interna) 
- medicul reumatolog 
- ortopedul.
Expectativa vigilenta

Durerea si disconfortul aparute odata cu atacul de guta, pot fi atenuate prin administrarea
antiinflamatoriilor nonsteroidiene (AINS) si prin repaus fizic corespunzator, pana la disparitia
simptomelor. Este utila de asemenea utilizarea compreselor calde sau a ridicarii membrului
afectat. 
Cu toate ca si aspirina este un medicament antiinflamator, nu este utilizat in atacul de guta.
Aspirina poate chiar agrava evolutia gutei prin schimbarea brusca a concentratiei serice de
acid uric. 

Consultul medical de specialitate este necesar chiar si dupa atenuarea durerii cauzate de atacul
de guta. Acidul uric acumulat la nivelul articulatiilor poate irita tesuturile periarticulare si
poate produce leziuni grave, distructive la acest nivel. Medicul specialist poate prescrie
medicamente care pot scadea nivelul acidului uric in sange si sa se previna astfel de
complicatii neplacute.
Investigatii

Singura metoda prin care se obtine diagnosticul de certitudine in guta, este aspiratia de lichid
articular (artrocenteza), test care poate identifica cristalele de acid uric de la acest nivel. Cu
toate acestea in cazul pacientilor care au articulatii edematiate, cu tegumente calde si rosiatice
(in special articulatia degetului mare de la picior), nu este intotdeauna posibila artrocenteza
diagnostica, astfel ca in acest caz este suficienta demonstrarea nivelulilor mari de acid uric in
sange, pentru formularea diagnosticului. 

Urmatoarele investigatii sunt utile pentru stabilirea diagnosticului de guta: 

- istoricul medical si examenul clinic general 
- teste care pot masura nivelul acidului uric seric 
- teste care pot masura nivelul acidului uric in urina 

5
Diagnosticul gutei in stadiile tardive, se poate realiza prin radiografierea extremitatilor (maini
si picioare). Aceasta metoda nu este utila in stadiile incipiente ale gutei, cand nu exista
modificari radiologice articulare. In stadiile tardive ale gutei se pot identifica tofii gutosi
(noduli duri, nisiposi), in zonele articulare si periarticulare. Durerea intensa caracteristica
atacurilor recurente de guta, indeamna pacientul la consult medical de specialitate, cu mult
inaintea aparitiei modificarilor articulare caracteristice stadiului tardiv al bolii. Radiografia
extremitatilor este utila in diagnosticul diferential al gutei cu alte artrite.
Tratament

Tratament - Generalitati
Scopul tratamentului in guta este reducerea rapida a disconfortului si durerii, precum si
profilaxia recidivelor atacurilor de guta si a complicatiilor care pot aparea la nivel articular
sau renal. Tratamentul include mai multe etape care pot preveni atacurile recurente de guta si
complicatiile acesteia.
Tratament initial
Tratamentul gutei foloseste medicamente care atenueaza simptomele si care elimina cauzele
bolii. Tratamentul specific pentru guta depinde de stadiul bolii, pentru ca tratamentul atacului
de guta este diferit de profilaxia recidivelor. 
Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice
atacului de guta, se recomanda administrarea de: 
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul.
Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului
uric si poate agrava simptomele. 
- colchicina 
- corticosteroizi 
- ACTH 

Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care
scad concentratia acidului uric in sange: 
- agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric 
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului) 
- colchicina este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima
luna de tratament. 

Pentru prevenirea atacurilor recurente, sunt recomandate urmatoarele: 

- scaderea in greutate (in cazul pacientilor cu guta, supraponderali) si mentinerea unei greutati
normale. Este utila in acest scop adoptarea unei diete hipolipemiante (cu putine grasimi). Cu
toate acestea, o dieta cu un continut caloric mic, poate creste concentratia acidului uric in
sange si poate declansa un eventual atac de guta. 
- evitarea consumului de alcool, pentru ca acesta inhiba eliminarea renala a acidului uric,
facilitand astfel acumularea acestuia la nivelul organismului. Berea, care are un continut
ridicat in purine, poate fi considerata mai nociva decat alte tipuri de alcool. 
- evitarea dietelor bogate in carne si a dietelor cu produse marine (alimente bogate in purine),
care pot creste concentratia acidului uric in sange 
- administrarea anumitor medicamente poate scadea eliminarea renala a acidului uric cu
facilitatea acumularii acestuia la nivelul organismului. Acestea includ medicatia diuretica
(care elimina excesul de apa si sare de la nivelul organismului), adimistrarea de niacin sau
aspirina. Este important ca orice pacient cu guta sa consulte un specialist inaintea utilizarii
unor tratamente medicamentoase complementare 

6
- exercitiul fizic regulat si evitarea sedentarismului. 

Majoritatea pacientilor cu guta necesita administrarea medicatiei care scade nivelul acidului
uric in sange. Unele persoane pot sa-si controleze nivelurile de acid uric prin mentinerea unei
greutati normale, adoptarea unei diete corespunzatoare si evitarea consumului de alcool si a
medicamentelor care cresc concentratia acidului uric in sange sau scad eliminarea renala a
acestuia. 

In cazul pacientilor cu guta care nu au simptome, dar au niveluri crescute de acid uric in
sange, nu necesita tratament specific. Trebuie retinut insa ca pacientii cu acid uric extrem de
crescut in sange trebuie investigati pentru a identifica eventualele leziuni renale sau articulare.
Nivelul acidului uric trebuie monitorizat de medicul de familie pana la revenirea la normal a
concentratiei acestuia.
Tratament de intretinere
Orice persoana cu guta care a avut un atac si care nu urmeaza nici un tratament, are un risc
mare sa dezvolte atacuri recurente de guta si in viitor. Telul tratamentului de intretinere este
acela de a scadea acidul uric din sange si de a preveni atacurile recurente. Este importanta de
asemenea identificarea cauzei care a determinat un nivel crescut de acid uric (hiperuricemia). 

Medicul specialist va evalua starea generala de sanatate a pacientului si va stabilii tratamentul

corespunzator fiecarui caz in parte. Evitarea unor factori precum consumul de alcool, dieta
necorespunzatoare, sedentarismul si obezitatea, pot scadea riscul aparitiei gutei si a
recidivelor atacurilor acesteia.
Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice
atacului de guta, se recomanda administrarea de: 
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul.
Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului
uric si poate agrava simptomele. 
- colchicina 
- corticosteroizi 
- ACTH 
Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care
scad concentratia acidului uric in sange: 
- agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric 
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului) 
- colchicina, este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima
luna de tratament.
Tratament in cazul agravarii bolii
Guta este de obicei tratata cu succes prin administrarea medicatiei care diminueaza
simptomele si care scade nivelul acidului uric in sange. Daca guta nu este tratata timp de 10
ani, putem spune ca aceasta devine o boala cronica (simptome cronice, recidivante), care
poate afecta ireversibil articulatiile sau rinichiul. Cristalele de acid uric se acumuleaza
intraarticular si periarticular sub forma unor noduli duri, denumiti tofi gutosi. Tratamentul
stadiului tardiv al gutei include administrarea obligatorie a medicatiei specifice. 

Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice

atacului de guta, se recomanda administrarea de: 
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul.
Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului
uric si poate agrava simptomele. 

7
- colchicina 
- corticosteroizi 
- ACTH 

Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care
scad concentratia acidului uric in sange: 
- agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric 
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului) 
- colchicina, este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima
luna de tratament. 
Tratamentul pentru eliminarea tofilor gutosi include administrarea allopurinolului, care poate
scadea dimensiunea tofilor, pana la disparitia acestora. 
In cazuri rare este necesara realizarea unei interventii chirurgicale in cazul tofilor care poate
cauza diformitati. 

Tratament ambulator (la domiciliu)

Guta este o boala inflamatorie a articulatiilor, care apare dupa ani de zile in care pacientul are
o concentratie sanghina crescuta de acid uric. Acidul uric se depoziteaza la nivelul
articulatiilor si este responsabil de simptomele specifice bolii. Pacientii diagnosticati cu guta,
necesita urmatoarele: 
- diminuare disconfortului si dureri cauzate de atacul de guta 
- repaus al articulatiei pana la terminarea atacului (peste 24 de ore dupa disparitia durerii) 
- ridicare segmentului afectat 
- aplicarea locala a unei comprese calde. Daca acest lucru nu ajuta se poate incerca aplicare
locala a unei pungi cu gheata. 
- administrarea de antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), cu evitarea aspirinei care poate
inrautatii simptomatologia.

Optiuni de medicamente
Tratamentul medicamentos al gutei este impartit in doua categorii. Din prima categorie fac
parte medicamentele care atenuaza simptomele secundare atacului de guta: durere, edem,
roseata si caldura locala (inflamatie). Odata cu atenuarea simptomelor (dupa 2-4 saptamani)
este administrata medicamentatia specifica capabila sa scada concentratia acidului uric
sangvin si sa previna atacurile recurente de guta. 
Medicatia care are ca si scop scaderea acidului uric seric nu se administreaza decat odata cu
disparitia atacului de guta. Administarea acestuia in timpul atacului poate agrava
simptomatologia prin mobilizarea rezervelor de acid uric din alte regiuni ale organismului. 
Durata tratamentului medicamentos depinde in primul rand de severitatea si frecventa
atacurilor recurente, precum si de valorile acidului uric in sange. Cu cat sunt atacurile mai
frecvente si valorile acidului uric in sange mai ridicate, este necesara administrarea unui
medicament de durata.
Tratamentul atacului de guta
Este posibil ca atacul de guta sa survina pe parcursul administrarii medicatiei specifice
hipouricemiante, in acest caz nu este indicata oprirea tratamentului pe durata atacului. 
In cazul pacientilor cu guta carora li s-a prescris un tratament specific (probenecid sau
allopurinol), dar care nu au urmat tratamentul, au un risc mare de recidiva a simptomelor. In
acest caz nu este recomandata administrarea medicamentatiei decat dupa remiterea atacului.
De retinut! 

Simptomele atacului de guta cedeaza de obicei in aproximativ 24 de ore de la initierea

8
tratamentului. 
- pentru combaterea atacului de guta, medicul va prescrie doza maxima admisa de
medicament, pentru obtinerea unui rezultat rapid, urmand ca apoi, sa scada dozele odata cu
disparitia simptomelor. 
- AINS (antiinflamatoriile nonsteroidiene), in afara aspirinei, sunt folosite frecvent in
tratamentul atacului de guta 
- deoarece majoritatea medicamentelor folosite in scaderea concentratiei acidului uric sanghin
sunt asociate cu diferite reactii adverse, folosirea acestora necesita confirmarea diagnosticului
de guta si monitorizare pe tot parcursul folosirii lor 
- aspirina nu trebuie folosita niciodata ca si tratament antialgic (impotriva durerii), deoarece
aceasta scade eliminarea renala a acidului uric si mentine crescut nivelul seric al acidului uric 
- atacul de guta aparut la un pacient varstnic poate dura mai mult si poate fi de asemenea mai
grav. 

Unele persoane diagnosticate cu guta au o evolutie nefavorabila pentru ca nu urmeaza

tratamentul adecvat. Cu toate ca tratamentul medicamentos hipouricemiant poate dura toata
viata, unii pacienti sunt asimptomatici si au tendinta sa intrerupa tratamentul, favorizand astfel
recidivele bolii. Deseori dupa intreruperea tratamentului, pacientul este asimptomatic o buna
perioada de timp, ca apoi sa apara un nou atac de guta. Fara tratament, atacurile de guta au
tendinta sa fie mai grave (mai dureroase si cu tendinta la complicatii) dar si de durata mai
lunga decat atacurile precedente. Exista mai multe studii medicale care au ca si scop
descoperirea unor noi tratamente pentru guta. 

Noile medicamente tind sa fie mai eficiente si cu mai putine efecte secundare: 
- losartanul, este un medicament folosit in tratamentul hipertensiunii arteriale, face parte din
clasa medicamentelor care inhiba enzima de conversie a angiotensinei si are de asemenea si
efect hipouricemiant (scade nivelul acidului uric in sange) 
- fenofibratul, este un medicament care este folosit in tratamentul hipolipemiant (scade
grasimile din sange,trigliceridele si lipidele cu densitate mica). Fenofibratul are de asemenea
ca si efect si eliminarea renala accentuata a acidului uric, scazand astfel nivelul seric al
acestuia. 
- oxidaza urica pegilata, este un produs farmaceutic aflat deocamdata in studiu, care are
capacitatea de a scadea nivelurile serice da acid uric, prin transformarea acestuia in molecule
usor absorbabile
Tratament chirurgical
Guta este de obicei tratata cu succes prin eliminarea cauzelor predispozante precum si prin
administrarea tratamentului medicamentos corespunzator. Daca evolutia bolii a depasit 10 ani
si nu s-a efectuat nici un tratament, este posibil ca acidul uric sa se fi acumulat la nivelul
articulatiilor sub forma cristalelor de acid uric (tofi gutosi). Daca acesti noduli devin durerosi,
produc deformarea articulara si tratametul medicamentos nu reuseste micsorarea lor este
recomandat tratamentul chirurgical de corectare (excizia chirurgicala a tofilor).
Alte tratamente
Cu toate ca nu s-a dovedit stiintific, metodele de terapie complementara pot fi folosite in
tratamentul simptomelor asociate cu guta, astfel incat: 
- ciresele si unele plante ("ghiara diavolului"), pot fi folosite ca remedii naturiste
antiinflamatorii 
- acidul eicosapentaenoic (EPA), folosit in cantitati mari, poate reduce inflamatia cronica
asociata gutei. Nu s-au efectuat deocamdata studii medicale care sa demonstreze efectul
antiinflamator al acestuia pe parcursul atacului de guta 

9
- acidul folic, este util in tratamentul gutei deoarece acesta inhiba enzima necesara
metabolismului acidului uric (nedemostrat clinic, doar teoretic). 
Profilaxie

Profilaxia gutei are o importanta mai mica, deoarece majoritatea persoanelor sunt
asimptomatice pana la primul atac de guta. Se recomanda umatoarele: 
- administrarea corecta si regulata a tratamentului specific pentru guta, pentru a preveni
recurentele acesteia 
- scaderea in greutate 
- abordarea unui stil de viata sanatos, cu o dieta corespunzatoare si exercitiu fizic regulat.
De retinut!

Este important ca dupa un atac de guta sa se consulte un medic specialist care poate sa
identifice cauzele care au dus la aparitia gutei. Acesta va realiza de asemenea si o evaluare a
sanatatii generale si va identifica factorii de risc pentru guta, precum stilul de viata
necorespunzator, unele afectiuni sau administrarea unor medicamente. Majoritatea
specialistilor vor astepta 2-4 saptamani de la debutul atacului de guta, pana sa inceapa
administrarea medicatiei specifice pentru guta. 

Este recomandata aceasta abordare, deoarece administrarea precoce a medicatiei poate

determina dislocarea depozitelor de acid uric din alte zone ale organismului, cu cresterea
nivelului seric de acid uric si agravarea simptomelor. 
In cazul in care inflamatia articulara este accentuata si este situata la nivelul unei articulatii
mari, medicul specialist poate efectua o aspiratie evacuatorie care poate astfel diminua
simptomele. 

Majoritatea persoanelor afla ca au niveluri crescute ale acidului uric doar dupa primul atac de
guta, cu toate acestea este importanta monitorizarea bolii pentru a prevenii recurentele si
complicatiile tardive.

10