Coman (Albu) Ionela- Catalina

Circulatia juridica a terenurilor

I. Definitie. Clasificare. Dreptul de proprietate.

Circulaţia terenurilor potrivit Legii nr. 54/1998. –Din
cuprinsul Legii nr. 54/1998 (dar şi din ansamblul legislaţiei în
materie: Legea nr. 18/1991, Codul civil, Legea nr.16/1994 a
arendei etc., se pot desprinde cel puţin trei principii majore:
- principiul liberei circulaţii juridice a terenurilor;
- principiul potrivit căruia înscrisul autentic este o condiţie de
validitate a înstrăinării terenurilor;
- principiul potrivit căruia înstrăinarea terenurilor prin
vânzare se va face cu respectarea
dreptului de preemţiune. În acest sens Legea nr. 54/1958
stabileşte: „Înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole
situate în extravilan se face cu respectarea dreptului de
preemţiune al coproprietarilor, al vecinilor ori al arendaşilor”
(art. 5).
Relaţiile sociale cu privire la terenuri care fac obiectul
de reglementare al dreptului funciar au loc între particulari –
persoane fizice şi persoane juridice de tip privat , între
persoanele juridice de tip public , precum şi între acestea din
urmă şi particulari . De aceea , unele norme juridice cu
privire la terenuri aparţin dreptului public , iar altele aparţin
dreptului privat .
În funcţie de destinaţie , terenurile se clasifică astfel :
- terenuri cu destinaţie agricolă , care se împart în :
- terenuri agricole productive : terenuri arabile ,
viile , livezile , păşunile , fâneţele , pepinierele viticole , pomicole .
- terenuri cu vegetaţie forestieră , amenajări
piscicole.
- terenuri cu destinaţie forestieră , din care fac parte .
- terenurile împădurite
- terenurile destinate împăduririlor ,
 - terenurile neproductive – râpe , bolovănişuri , dacă
acestea sunt cuprinse în amenajamentele silvice .
- terenuri aflate permanent sub ape : albiile cursurilor de ape
, fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale .
- terenuri din intravilan , aferente localităţilor urbane şi
rurale pe care sunt amplasate construcţiile , alte amenajări
ale localităţilor
- terenuri cu destinaţie specială , din care fac parte : terenuri
folosite pentru transporturi , terenuri folosite pentru
construcţii şi instalaţii hidrotehnice , de transport al energiei
electrice şi gazelor naturale , exploatări miniere şi
petroliere , plajele , rezervaţiile , monumentele naturii ,
ansamblurile şi siturile istorice şi altele asemenea.
Pentru ca cetatenii sa poata avea dreptul la terenuri, exista in acest sens
dreptul de proprietate.
Dreptul de proprietate este acel drept real care conferă
titularului său posesia ,
folosinţa şi dispoziţia asupra unui bun , exclusiv şi perpetuu,
în putere proprie şi în interes propriu , cu respectarea
normelor juridice în vigoare .
După forma dreptului de proprietate asupra terenurilor ,
terenurile se clasifică în:
- terenuri aflate în proprietate privată
- terenuri aflate în proprietate publică .
Terenurile proprietate de stat administrate de
institutele şi staţiunile de cercetări ştiinţifice , destinate
cercetării şi producerii seminţelor şi materialului săditor din
categorii biologice superioare şi animalelor de rasă , aparţin
domeniului public al statului şi rămân în administrarea
acestora – art. 35 alin. 2 din lege nr. 18/1991 . .
Titlul de proprietate se emite de către Comisia
judeţeană de aplicare a Legii fondului funciar , pe baza
documentelor înaintate de către comisiile locale , după
validarea propunerilor înaintate de către comisii .
Titlul de proprietate , pentru cetăţenii în viaţă , se
emite persoanelor îndreptăţite ( soţ , soţie ) , iar pentru
moştenitori se emite un singur titlu de proprietate pentru
terenurile ce au aparţinut autorului lor , în care se
nominalizează toţi solicitanţii îndreptăţiţi , urmând ca pentru
ieşirea din indiviziune , aceştia să procedeze potrivit
dreptului comun
Potrivit art. 14 alin. 2 din legea nr. 18/1991 ,
republicată , atribuirea efectivă a terenurilor se face , în zona
colinară , pe vechile amplasamente , iar în zonele de
câmpie , pe sole stabilite de comisie şi nu neapărat pe
vechile amplasamente ale proprietăţii . Ulterior , prin art. 2
alin. 1 din legea nr. 1/2000 , regula punerii în posesie pe
vechile amplasamente a fost generalizată , cu condiţia ca
acestea să fie libere , adică să nu fie ocupate de construcţii
sau să nu fi făcut obiectul punerii în posesie în favoarea altor
persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate . În
acest sens . legea nr. 1/2000 prevede că drepturile
dobândite cu respectarea prevederilor legii fondului funciar ,
pentru care au fost eliberate adeverinţe de proprietate ,
procese verbale de punere în posesie sau titlul de
proprietate , rămân valabile fără nici o altă confirmare .
Punerea în posesie a proprietarilor se va face în
prezenţa fiecărui proprietar care va semna tabelul de luare
în primire a terenului . În acest scop , comisiile locale trebuie
să încunoştinţeze în scris , cu confirmare de primire ,
persoanele care au domiciliul în alte localităţi şi cărora li s-a
stabilit dreptul de proprietate , asupra datei la care va avea
loc punerea în posesie .

II.Inalienabilitatea temporară a terenurilor

agricole.
Articolul 1310 Cod civil consacră principiul liberei
circulaţii a bunurilor susceptibile de a forma obiectul
dreptului de proprietate . Tot articolul 1310 stabileşte şi
excepţia de la această regulă , în sensul că prin lege se
poate stabili prohibirea înstrăinării anumitor bunuri , care
sunt scoase din circuitul civil .
Aceste prohibiţii pot fi absolute , când anumite bunuri ,
care prin natura lor sau printr-o declaraţie a legii sunt de uz
public şi deci inalienabile , sau relative , care se referă la
bunuri , care deşi nu sunt declarate inalienabile , pot fi
vândute doar numai de anumite persoane sau numai în
anumite condiţii .
 Prin legea nr. 18/1991 au fost declarate inalienabile
temporar anumite bunuri imobile , cum este situaţia
terenurilor agricole asupra cărora s-a constituit dreptul de
proprietate , potrivit art. 19 alin. 1 , art. 21 şi art. 43 din lege
.
Art. 19 alin. 1 stabileşte condiţiile pe care trebuie să le
îndeplinească cei care solicită să li se constituie un drept de
proprietate asupra terenurilor care s-au aflat în patrimoniul
C.A.P.-urilor , respectiv să fi lucrat efectiv cel puţin trei ani în
fostele C.A.P.-uri sau să nu fi adus teren în cooperativă , sau
să fi adus mai puţin de 5.000 mp. , indiferent dacă au fost
cooperatori sau angajaţi , să-şi stabilească domiciliul în
localitatea respectivă şi să nu aibă teren în proprietate , în
acea localitate .
Articolul 20 din lege dispune că în localităţile cu
excedent de suprafaţă de teren agricol şi cu deficit de forţe
de muncă în agricultură se poate atribui , fără alte condiţii,
celor care solicită în scris terenuri agricole până la 10 ha. în
echivalent arabil de familie , iar dacă solicită aceasta alte
familii din alte localităţi , se impune obligaţia de a-şi stabili
domiciliul în localitatea unde cer teren agricol şi de a renunţa
la proprietatea avută în extravilan , în localitatea de unde
pleacă .
Prin prevederile art. 43 din legea nr. 18/1991 în ce
priveşte constituirea dreptului de proprietate , se dispune că
în zonele montane cu climă defavorizată , se pot atribui , la
cerere , terenuri agricole celor care solicită în scris aceasta ,
cu condiţia ca să se oblige să le lucreze şi să creeze
gospodării. În acest caz atribuirea făcându-se prin ordin al
prefectului în limita a 10 ha. în echivalent arabil de familie ,
la propunerea primăriilor locale. În toate aceste cazuri de
constituire a unui drept de proprietate asupra unui teren
agricol , potrivit art. 32 din legea nr. 18/1991 , beneficiarilor
dreptului de proprietate le este interzisă înstrăinarea
terenurilor prin acte între vii , timp de 10 ani socotiţi de la
începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea.
Nerespectarea acestei dispoziţii legale imperative este
sancţionată de lege cu nulitatea absolută a actului de
înstrăinare , nulitate ce poate fi invocată de către primărie ,
prefectură , de către procuror sau de orice persoană
interesată .
Articolul 49 din legea nr. 1871991 prevede că
persoanele cărora li s-a constituit dreptul de proprietate în
condiţiile art. 19 alin. 1 , 21 şi 43 sunt obligate să respecte
întocmai condiţiile impuse de lege , astfel că , dacă nu le
respectă , ei pierd dreptul de proprietate asupra terenurilor
şi construcţiilor realizate pe acestea .
Pentru reconstituirea proprietăţii private asupra
terenurilor şi crearea condiţiilor pentru o nouă organizare a
exploatării acestora , prin lege , s-a dispus desfiinţarea
fostelor cooperative agricole de producţie şi lichidarea
acestora . În scopul lichidării patrimoniului fostelor
cooperative agricole de producţie , prin decizia Prefecturii a
fost constituită o comisie. Exploatarea terenurilor agricole se
poate face în mod individual de către deţinătorii lor , dar şi în
diferite forme de asociere .
Formele de asociere în vederea exploatării terenurilor
pot fi :
1. asocieri simple care iau naştere pe bază de înţelegere
între două sau mai multe familii , având ca scop exploatarea
terenurilor agricole , creşterea animalelor , prelucrarea şi
vânzarea produselor .
2. societăţi comerciale cu personalitate juridică , constituite
în baza legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale .
3. societăţi agricole cu personalitate juridică constituite în
temeiul legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte
forme de asociere în agricultură .
Arendarea terenurilor se face în condiţiile prevăzute de
legea arendării nr. 16/1994 .
Exploatarea agricolă poate consta în : organizarea şi
efectuarea de lucrări agricole şi îmbunătăţiri funciare ,
utilizarea de maşini şi instalaţii , aprovizionarea , prelucrarea
şi valorificarea produselor agricole şi neagricole , alte
asemenea activităţi .
Societatea agricolă , reglementată prin legea nr.
36/1991 , publ. în M.Of. nr. 97/1991 , nu are caracter
comercial şi , prin urmare , în raporturile dintre asociaţi ,
dintre aceştia şi societăţile agricole , precum şi în raporturile
dintre societăţile agricole, nu sunt aplicabile dispoziţiile
Codului comercial .
Obligaţiile societăţii agricole sunt garantate cu
patrimoniul social , asociaţii fiind răspunzători numai cu
părţile lor sociale .
Prin statut se vor determina condiţiile pentru
admiterea asociaţilor în societate . numărul minim de
asociaţi , care nu poate fi mai mic de 10 , capitalul social
format din părţi sociale de valoare egală , a căror mărime nu
poate fi mai mică de 10.000 lei fiecare , numărul de părţi
sociale pe care îl poate avea un asociat , modul de evaluare
a părţilor sociale , în cazul aportului în natură , inclusiv a
folosinţei pământului. Societăţile agricole se constituie prin
act scris autentificat de notar şi prin statut.
Actul de constituire va fi semnat de membrii fondatori ,
iar semnăturile acestora şi împuternicirile vor fi legalizate de
primar. Actul de constituire împreună cu statutul vor fi
prezentate notarului public de către împuterniciţii membrilor
fondatori ai societăţii .

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate