P. 1
Legende Populare Romanesti

Legende Populare Romanesti

|Views: 1,535|Likes:
Published by astraliss

More info:

Published by: astraliss on May 31, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/13/2013

pdf

text

original

3

LEGENDE COSMOGONICE
DUMNEZEU NASCUT DINTR-UN VIRTEJ...

Dumnezeu s-a facut din spuma marii. Drept in mijlocul marii s-a facut un virtej de spuma si din acela s-a facut Dumnezeu si indata, chiar din aceeasi spuma, si-a sucit Dumnezeu o luminare, caci era intuneric peste tot.
FLUTURELE SI VIERMELE

Dintru-ntii si-ntii, era numai apa si intuneric. Pe apa plutea o gramajoara de spuma, iar in spuma ceea era un vierme si un fluture. Fluturele a lepadat aripile si s-a facut om, Dumnezeu, asa de frumos! Da din vierme s-a facut alta dihanie, el, negru, cu coarne si coada: Necuratul. Dumnezeu l-a trimis pe Necuratul in mare, sa ceara o palma de pamint in numele sau si tocmai a treia oara i s-a dat, cind a cerut in numele lui Dumnezeu.
DUMNEZEU

Dumnezeu, cica, s-a nascut din aer. El cind s-a nascut, s-a nascut ca si caria din lemn, in aer, in intuneric. N-a fost pamint, n-a fost nimic. Si pe urma s-a facut din caria aia un fluture si din fluture s-a facut un om.
4 Legende populare rominesti

CREAREA LUMII

Pina nu a fost lumea si era numai o apa mare, s-a gindit Dumnezeu sa faca lumea cit mai degraba. Dar nu stia ce fel de lume si cum sa o faca. Si se mai supara Dumnezeu ca nu avea nici frati, nici prieteni. De minie, si-a aruncat baltagul in apa cea mare. Si ce sa vezi, din baltag crescu un arbore mare, iar sub arbore sedea dracul rizind si zicea: — Buna ziua, frate draga. Tu frati n-ai, tu prieteni n-ai; dar eu vreau sa ma fac frate si prieten cu tine. Dumnezeu s-a bucurat si a zis: — Nu-mi fi frate, ci numai prieten: ca nimeni nu-mi poate fi frate. Noua zile nu s-au despartit unul de altul si au tot umblat prin apa cea mare, si Dumnezeu a bagat de seama ca dracul nu-l iubeste. Odata zise diavolul: — Frate draga, noi nu vom trai bine, de nu ne vom inmulti: as dori sa mai plasmuiesc pe cineva. Dumnezeu zise: — Plasmuieste! Si-i raspunse diavolul: — Ei, dar eu nu ma pricep; ca as face eu o lume mare, de as sti, frate draga.

— Bine, grai Dumnezeu, lume voi face; baga-te in apa si adu-mi nisip sa fac pamintul. Dracul i-a zis: — Dar cum vrei sa faci pamintul din nisip? Nu inteleg. Si i-a raspuns Dumnezeu: — Voi rosti numele meu si pamintul gata va fi. Du-te si adu-mi nisip. Diavolul s-a cufundat in apa si gindea sa-si faca o lume si, daca a gasit nisip, si-a rostit numele. Dar pamintul l-a ars si el l-a aruncat din miini. Iar daca s-a intors la Dumnezeu, i-a spus ca nu gaseste nisip.
Legende cosmogonice 5

Dumnezeu zise: — Du-te numai si ada nisip. Diavolul a cautat noua zile nisip si totdeauna isi spunea numele: dar nisipul il ardea pe diavol si in a noua zi el se innegrise. Venind, ii zise Dumnezeu: — Te-ai innegrit: tu esti prieten rau. Du-te si ada nisip; dar nu-ti spune numele tau, ca altfel o sa te faci scrum. Dracul se duse iara si aduse nisip. Dumnezeu facu lumea si dracul se bucura tare de ea si zicea: — Ici sub pom voi sedea eu, si tu, frate draga, cauta-ti alt lacas. Dumnezeu s-a suparat pentru aceasta si a zis: — Tu esti prieten rau. Nu-mi mai trebuiesti, du-te de-aici! Atunci veni un taur mare si lua pe dracul. Iar de pe pomul cel mare a cazut carne pe pamint si din frunzele arborelui s-au facut oamenii. Asa a facut Dumnezeu lumea si oamenii.
LA INCEPUT

Cind a vrut bunul Dumnezeu sa zideasca lumea si sa praseasca oamenii, a facut pamintul si l-a intarit strasnic, asezindu-l pe noua stilpi grosi si tari, sa nu poata nimeni sa-i hitiie din loc, oricit s-ar opinti, chiar de-ar pune toata suflarea de pe pamint umarul. A facut apoi cerul cu soarele, luna si stelele; dar cerul era aproape de pamint, asa ca dadea cu mina de el. Luna atunci lumina mai bine decit azi. Pe urma Dumnezeu a facut pe Adam si Eva, cu toate vietuitoarele mari si mici. Dar s-a intimplat ca un fecior al lui Adam, anume Cain, a matrasit pe Abel, fratele sau. Atunci Sfintuletul, daca a vazut ca asa de iute s-a rait lumea, foc s-a facut. Drept pedeapsa a departat cerul de pamint si l-a lasat cum e azi. Pe Cain l-a blestemat sa umble doua sute de ani, ratacind si tremurind prin lume; iar cind s-a implinit vremea asta, l-a suit pe el si pe fratele sau ucis pe luna:
6 Legende populare rominesti

— Sa stai acolo cit lumea, ticalosule! Si, in tot veacul, sa te-arate toti cu degetul si sa stie ca din pricina ta, Caine, nu mai este azi cerul aproape de pamint. Lui Cain, insa, nu i-a fost destula numai pedeapsa aceea. Ci, cind si cind, Mosu-Dumnezeu are grija de trimite ciinii lui, carora lumea le zice vircolaci, ii trimite sa sperie pe Cain si sa manince partea din luna pe care sta el.
FACEREA LUMII

Dumnezeu a facut cerul si pamintul in sase zile. In prima zi, Dumnezeu a facut lumina si a despartit lumina de intuneric si s-a facut ziua si noaptea. A doua zi, Dumnezeu a facut cerul. A treia zi, Dumnezeu a despartit uscatul de apa si i-a pus numele de pamint, unde se afla oamenii, vitele, pomii, ierburile si toate florile; apoi a adunat apele, marile, unde traiesc pestii si racii. A patra zi, a facut soarele, luna, stelele; soarele, ca sa ne lumineze si sa ne incalzeasca ziua, iar luna si stelele, ca sa ne lumineze noaptea. In a cincea zi, Dumnezeu a facut tot felul de pasari ce zboara si pestii ce plutesc in apa. In a sasea zi, Dumnezeu a dat toate vitele si animalele salbatice; in aceasta zi, Dumnezeu a facut din pamint si omul, dupa chipul lui, si i-a pus numele Adam. Daca a vazut Dumnezeu ca omului ii este urit sa fie singur, cind dormea Adam, a luat una din coastele lui si a facut-o pe Eva si a dat-o ca sotie lui Adam. Apoi i-a blagoslovit si le-a zis: — Cresteti si va faceti multi si stapiniti pamintul, cu tot ce se afla pe el. Iar in ziua a saptea Dumnezeu s-a odihnit. Adica, sase zile sa lucram si ziua a saptea, duminica, s-o sfintim, sa ne ducem la biserica si sa facem lucruri bune.
Legende cosmogonice 7

INCA O VERSIUNE DESPRE FACEREA LUMII

Dintii si-ntii, atirna in aer, purtat de vint, un munte din virful caruia iesea foc. Din focul acesta suflat de vinturi s-a facut o femeie, dar nu era vie, avea numai trup. Suflind, vintul, si mai tare, a ridicat-o si a dus-o pina la vintul cel mai de sus. Acolo ea a capatat suflare si s-a coborit pe munte inapoi. Aicea a gasit doua bucati de fier si, de iuteala mare ce avea inlauntru, le-a mincat. Din acestea a purces grea s-a facut doi baieti de gemene, doi necurati, si anume: pe cel schiop, dar cuminte, si pe celalalt, mai prost. Umblind ei amindoi, le veni in cap ca, dac-ar avea lut din mare, ar putea sa faca multe lucruri. Dar unde sa gaseasca lut, caci acolo

mare nu era? A zburat cel prost si a cautat pina ce a gasit. S-a cufundat si a apucat lut cu mina lui si l-a adus sus. Din acesta el a facut un cal, ca sa aiba frate-sau cel schiop cu ce umbla; iar acela a facut din fier o caruta. Au inhamat calul, dar calul nu tragea. S-a virit cel prost in cal, virindu-si miinile si picioarele in picioarele de lut ale calului, iar frate-sau s-a pus in caruta si calul l-a tras cumsecade. Apoi, iesind acela, a zis fratine-sau sa intre el, sa traga pe rind amindoi caruta, macar ca schiopata. Cind a iesit, frate-sau nu vrea sa se tie de vorba ce au avut. Vazind ca e mai bine in caruta decit in cal, nu i-a dat drumul, ci l-a inchis inauntru si cine stie cit a trebuit cel schiop sa se chinuiasca tragindu-l, pina ce acela s-a saturat de umblat si atunci l-a lasat si s-a dus. Dracul cel prost a mers sa scoata lut din mare. Acuma vroia sa faca pamint, dar nu stia cum. „Este undeva un Dumnezeu, isi zise el, acela dac-ar vrea sa-mi ajute, eu as face!“ Deodata s-a auzit un glas de sus: — Ce vrei de la mine, ce ma chemi? Diavolul i-a spus ca vrea sa faca pamint si-i arata turta ce o avea in mina. Dumnezeu a suflat si turta a inceput a creste, pina cind n-a mai putut-o tine si-a lasat-o pe apa. Dupa ce a stat de crescut, Dumnezeu i-a spus diavolului ca pamintul trebuie sa fie al amindurora,
8 Legende populare rominesti

in jumatate, cit al lui, cit al lui Dumnezeu. Diavolul a inceput a se sfadi cu Dumnezeu, ca de ce nu s-a bagat Dumnezeu in mare, dac-a vrut sa aiba pamint? Si-a inceput sa masoare pamintul, zicind ca trei sferturi vor fi ale lui si numai unul al lui Dumnezeu. De la asta s-a stirnit si mai mare sfada; Dumnezeu cu atita nu se prindea. Sta diavolul si se gindeste ce sa faca. Isi aduce aminte de frate-sau. „Dac-ar fi si el, gindeste diavolul, ar avea cine-mi ajuta sa ma lupt cu Dumnezeu“. S-a dus la dinsul si i-a spus ca a facut pamint cu Dumnezeu, sa vie si el la imparteala. A venit si acela pe pamint. Se uita si vede ca pamintul nu se tinea bine, se ridica cind in sus, cind se pleca in jos, in apa. — Ai facut tu pamint, ii zise el, dar pamintul asa n-are sa poata sa steie. Ian vira-te sub pamint si ridica-l drept la mijloc cu capul, sa vedem cum va fi? Acela l-a ascultat, si-a ridicat pamintul din apa, dar tot era prea usor, nu se tinea la loc. — Asteapta, zise cel schiop, ca eu am sa fac ceva sa steie bine. Se duce pe munte si face niste lanturi strasnice; pe acestea le-a adus si le-a pus fratelui sau pe miini si pe picioare si a mai pus atita fier pe el, pina cind a capatat pamintul cumpana ce i-a trebuit. — Amu, daca l-ai facut, ii zice el, trebuie sa-l si tii; si-l vei tine intruna cu capul, pina la sfirsitul lumii. Acesta e canonul ce ti-l dau

si eu tie, pentru munca ce mi-ai dat-o tu, cind m-ai inchis in cal. Atunci diavolul a inceput a racni, a se sfarma, a se smuci, gindind ca va putea rupe lanturile, dar degeaba, caci miinile si picioarele-i erau legate. S-acuma cind se cutremura pamintul, el se scutura de minie, ar vrea sa-l dea jos de pe cap si nu poate, caci oamenii sunt cuminti; unde se fac gropi mari, ei le astupa, unde sunt paduri mari, le taie si pamintul nu se poate pleca nici intr-o parte. El tocmai atunci are sa scape, cind oamenii cautind intruna dupa minerale, vor ajunge cu sapaturile pina de ceea parte, atunci pamintul se va despica in doua si va cadea o bucata de o parte si alta de alta parte, linga dinsul. Si dupa aceasta, lumea tot va fi, caci cineva va
Legende cosmogonice 9

lipi pamintul la un loc, asa cum a fost, numai ca nu se stie cine: dracul sau Dumnezeu? Diavolul a facut pe oameni din lut, framintind lut din toate patru parti ale lumii. Din acesta a facut patru oameni: doua femei si doi barbati si i-a pus in cele patru parti ale pamintului, tot o femeie s-un barbat, fata in fata, unul la rasarit, altul la asfintit, la miezul noptii si la miazazi, cu gindul ca Dumnezeu le va da duh si ei, venind unul spre altul, se vot intilni. Dumnezeu a inviat numai pe barbati si s-au intilnit amindoi. — Ce-ai facut, zice diavolul, de ce n-ai inviat si pe femei, caci ei trebuie sa se inmulteasca! — Ii voi invia, zice Dumnezeu, dar sa fie ai mei. — Ba nu, zice dracul, las-sa fie in jumatate: o pereche a mea si una a ta. Si Dumnezeu i-a inviat. Oamenii cei dintii, care i-a facut diavolul, erau negri si el tare s-a bucurat ca-i seamana, dar apoi s-au spalat in mare si s-au facut albi. Diavolul vazindu-i albi, de ciuda s-a lepadat el singur de dinsii. Fiindu-i urit intr-o zi, se duce diavolul cel schiop la frate-sau sub pamint si il intreaba cum ii e. — Nu mi-ar fi rau, zice acela, numai cit e tare intuneric. — Lasa ca voi face eu si va fi lumina, zice cel schiop. Voi stringe toate focurile de pe unde se afla prin lume si focul de pe muntele nostru si le voi aduce pe pamint si astfel se va vedea. Apoi s-a dus intins la ma-sa s-o intrebe si pe dinsa. — N-ai face bine, ii zice ea, caci focul acela ar arde totul. Eu stiu cum ar putea sa fie lumina si ti-as spune, dar ma tem! El atita s-a pus cu binisorul pe linga dinsa, pina ce i-a spus: — Ochiul meu acest sting, a zis ea, scotindu-l cineva si dindu-i drumul pe cer, ar putea sa lumineze toata lumea, dar atunci eu as ramine oarba si de aceea ma temeam sa-ti spun, ca sa nu mi-l scoti! — N-ai nici o grija, mama, cum ti-as scoate eu ochii! i-a raspuns

ada-le pe pamint si din ele se va face ceea ce-ti spun. i-a raspuns fratele lui. — Si cum sa fac ca sa fie aceea ce vrei tu? — Du-te la locul unde a dormit mama noastra si ia pietricelele pe care a dormit. dac-ar fi s-atunci ceva. caci indata ce ar fi calcat pe locul acela. ar lua atita foc in sine. Legende cosmogonice 11 Dar gindul lui era ca sa-l prapadeasca pe frate-sau. Dar dupa ce feciorul a incredintat-o ca nu-i va face nimic. A . inca si mai bine ar fi. Plin de bucurie. numai ca e totul mort. A zis ca. alta rosii si a treia vinete. diavolul iar s-a dus la frate-sau si l-a intrebat de e bine acuma. a zburat de s-a facut luna pe cer. Ea s-a temut sa-i spuna la inceput. De indata ochiul a inceput a creste. e tare intuneric si urit. a zis batrina si nu vroia defel sa spuna. l-ar fi ars. daca l-ar slobozi cineva in focul din muntele lor. 10 Legende populare rominesti Dar abia mama-sa a adormit si el i l-a scos. Indata dupa ce a adormit. apoi s-au facut pesti si au inceput a inota. dar apoi i-a descoperit ca ochiul ei cel drept. nu e nimica viu pe lume. ar avea aceea ce doresc. dar tot nu e destula lumina si e frig. incit ar ajunge pentru a incalzi si lumina toata lumea. pustiu peste tot locul. Dar cu cele albe si cu cele vinete nu se pricepea ce sa faca. i-a scos ochiul si l-a aruncat in gura cea de munte si de acolo a iesit soarele nostru luminos. Aici s-a facut mai intii jaratec. numai ca noaptea cind nu e luna. — Acuma e bine. s-a dus sub pamint la frate-sau si l-a intrebat de e multumit cu ceea ce a facut? — Acuma e mai bine. — Voi intreba pe mama si voi face ceva. a zis acela. Si iar a alergat la ea. Pietrele cele rosii le-a aruncat in mare. Cel schiop iar a venit si a intrebat pe muma-sa.feciorul. — De-acu asta-i moartea mea. La citva timp. Apoi le-a ales dupa culoare si a facut trei gramezi: o gramada de pietre albe. daca i-ar taia bucati trupul si l-ar arunca in aer. altele mai mici. le-a adus pe pamint. pina ce nu l-a mai putut tine si. Acesta insa era hitru. cit de putin sa lumineze. — Dar acum e bine? il intreba iar pe frate-sau. El a tras din acel loc pietrele cu un cirlig si apoi luindu-le. i-a spus totul. unele mai mari. luna nu da caldura deloc. dindu-i drumul. El iarasi a asteptat pina ce-a adormit. diavolul a taiat-o si din carnea ei s-au facut stelele. dupa cum au fost si bucatile ce le-a aruncat. — Acuma e tare bine.

Diavolul a facut cum l-a invatat si astfel s-a facut vintul. insa mai cu greu. a mea va fi luna si cu ea voi rindui. Atunci scapara de minie asupra soarelui ca-l frige si pune nouri impotriva lui sa-l apere. zice diavolul. de aceea intunecimile de soare sunt mai rare. Asa a vazut ca e bine si si-a facut doua aripi. Dar pasarile zburau si vitele alergau si se amestecau si-au ramas toate ale lui Dumnezeu. mai ales la amiazazi. el fuge. Cind l-a bagat Dumnezeu ca slujitor. zice Dumnezeu. Isi aduce c-un ciur apa din mare si toarna peste dinsul ca sa se racoreasca si cind da cu ciurul prin vazduh. Iar minie si sfada cu Dumnezeu. cind il frige tare. daca le vei putea numara. Se ascundea sub nisip. unde sa se ascunda? A alergat sa se ascunda in mare. Aici el il slujea pe Dumnezeu. — Daca crezi ca te insel. tot el e pricina. El pe soare si pe luna are mare ciuda. iar tu cu soarele vei avea de lucru. facind cu ele vint peste toata lumea. ar vrea sa le manince si de aceea sunt citeodata intunecimile. — Ba nu. mai ales de luna. Mai aveau de impartit luna si soarele. ca l-a inselat! S-apuca sa imparteasca soarele. a zis Dumnezeu sa fie tot asa. dar indata ce soarele sloboade razele sale.trebuit sa cheme iar pe Dumnezeu sa-i ajute. caci singure vor face vint intre ele si va fi mai bine. dar tot il frigea. au ramas nenumarate. caci el avea de lucru cu dinsul. luna si stelele. Fratele sau l-a invatat sa taie fiecare aripa in doua si sa le infiga in cele patru parti ale pamintului. sa fie toate ale tale. Si ploaia tot el o da. Ciuda pe Dumnezeu. Si de soare se apropie. cind lumea nu era plasmuita. CUM L-A IZGONIT DUMNEZEU PE DRACUL DIN CER Se zice ca de cind cu haul. sa le numere. Cu stelele. Apoi a suflat duh si celor albe si au inceput a misuna pe pamint tot felul de dobitoace. Diavolul s-a tocmit cu Dumnezeu ca. pentru ca le-a inviat. — Eu imi iau soarele. alege-ti tu singur ce vrei. Dar soarele il frigea tare. doar s-ar racori si alergind isi facea vint. facindu-i cele de lipsa. atunci nici diavolul pe lume nu va fi. Dar. sa fie a amindurora pe jumatate. — Fie si asa. traia si dracul in cer. caci luna e rece si el se poate apropia. ploua pe pamint. sau ca se punea in dreptul stelelor vreun nour. le-a suflat duh si indata au inceput a zbura in aer pasarele. Dumnezeu a luat mai intii pietrele cele vinete. pina cind va asculta de el si nu va calca . zice Dumnezeu. A inceput a alerga pe pamint. dar Dumnezeu a luat apa. si cind timp de o suta de ani nu se va intuneca soarele. De focul acela. i-a zis Dumnezeu. 12 Legende populare rominesti Si cind tuna si fulgera. sau ca il apuca ziua. i-a spus lui ca pina atunci il va tine in imparatia sa cereasca.

Domnul il izgoni pe dracul din cer. Femeia. Dracul nu i-a calcat deloc porunca si nu a intrat. ca sa se faca atotstiutor. Aici Scaraotchi se opri si incepuse sa verse foc din el. caci nu era numai sluga credincioasa. ci voind Dumnezeu sa-l pedepseasca. a chemat pe Sfintul Ilie la sine. pe care Atotputernicul ii iubea ca pe niste fii. Aci se aseza el. Citeodata mai cearca el. dracul se puse sa citeasca si citi. Vazind aceasta. Nechipercea. blestemindu-l in chipul urmator: — Nichipercea sa te cheme. pe care din tot sufletul ii uraste. Dara de la o vreme i se uri Atotputernicului de hau si hotari sa plasmuiasca o lume mai frumoasa. Si varsa. Trasnetul mi-l lovi pe Impelitat asa de tare. in care era scrisa intelepciunea lui Dumnezeu. Vazind aceasta. uciga-te toaca! Si. de l-a oprit Dumnezeu sa calce in ea. graind astfel. se ascunse intr-o pestera. pina la mijlocul pamintului. duce-te-ai in pietre. nene. In cele sapte zile cit a fost el pogorit din ceruri. incit il cufunda in tarina. Legende cosmogonice 13 Atunci el il alunga pe dracul din cer. caci intr-o saptamina a facut el lumea. pe nemincate si nebaute. mai era si istet. De aceea el se schimba in sarpe si indemna pe Eva sa manince din marul cel oprit. mare. vazind ca Dumnezeu nu-l mai iubeste. in chilia oprita. lucru mare. inselindu-i pe oamenii din rai. hicleanule. poruncindu-i sa-l caute pretutindeni pe diavol si unde-l va gasi. iar lacasul lui s-a numit iad. dracul se furisa in odaia din fund a palatului dumnezeiesc. isi inhama calul sau cel alb la caruta si se lua dupa Hicleanul. coarne sa-ti creasca impelitatule Scaraont. s-a hotarit sa se razbune. Incornoratul. De aceea Dumnezeu il iubea mult. pina ce aprinse un foc mare. spaima lumii sa fii. satana si diavol ce esti. sapte zile si sapte nopti intruna. ca sa ispiteasca pe oameni. Dar nici satana nu scapa cu fata curata. sa se mai urce pe pamint. de aci inainte. dat atunci . sa-l loveasca cu foc si cu trasnet. cum e ea slaba de inger. Dumnezeu s-a facut foc de minie si i-a gonit pe pacatosi din locul fericirii. uciga-te crucea. a pacatuit dimpreuna cu sotul ei Adam. curios cum era. nu-i vorba. uita ca se apropie timpul cind Atotputernicul se va sui din nou la cer si Dumnezeu il afla citind. vrind sa vada ce scumpete are acolo. il ajunse si il fulgera. insa. In lacomia sa. Sfintul asculta. Pe o masa gasi el o carte mare. inecindu-se cu totul de fum.in odaia a douasprezecea din fundul cerului. vazind para de foc prin vazduh. Doamne fereste. Sfintul Ilie. necurat sa fii. si iar varsa.

zice el lui Dumnezeu. Feriti-va. cu cai. cu trasura. — Ne-om bate. in drumul sau spre drac. toti ziceau ca-s frumosi. avem sa ne batem. caci stelele acelea sunt diavolii cei spinzurati. oameni. sa rostiti in timp de vijelie numele dracului. Vizitiul dupa ce a legat. si intreaba. dar eu sunt singur. pentru ca sa fie sfint. pe toti i-a omorit. avem sa tinem bataie amindoi. in fier si in cai si pisici si in alte dobitoace. si cind a pornit asupra diavolilor. deci. Dumnezeu l-a dus la apa si i-a aratat cum sa moaie mina si sa stropeasca. caci avea o coroana tare frumoasa si avea douazeci si patru de aripi. voind sa-l nimereasca pe afurisitul de diavol. El a facut asa de multi. Apoi Sfintul Ilie i-a luat diavolului coroana. . caci inca nu se daduse nimeni la munca. nu-i prea place lucrul asta si cearca sa se scuteasca de razbunarea lui Dumnezeu.Sfintul Ilie isi inhama calul la caruta si tinind intr-o mina haturile. SFINTUL ILIE PALIE Diavolul dupa ce a facut cu Dumnezeu lumea. cu tot. pleaca dupa el. ma arunc si eu! S-au aruncat in mare. poate sa va fulgere. Unii au ramas in cer de atunci. Dar sfinti inca nu avea Dumnezeu. nu s-au inecat. daca te arunci dumneata. Iata ca vine o trasura cu patru cai. caci altfel cu totii sunt pierduti. — Care e mai urit din voi sa se arunce. dar i le-a taiat cu sabia. ca sa-l izgoneasca la locul care i se cuvine. iar in cealalta fulgerele. A chemat tot norodul si le-a spus ca cineva trebuie de bunavoie sa se arunce in mare. Si a poruncit la vizitiu sa lege ochii la cai. a zis Dumnezeu. iar trasnetul. i-a spus lui Dumnezeu: — Tu ai norod. sa-si faca draci. — Ma arunc eu. cad pe pamint. zice Ilie. Era Sfintul Ilie. zice: — Eu de dumneata nu ma las. — De-amu. in iad. furisindu-se in copaci inalti. ca nu incapeau. pe care Sfintul Ilie adeseori le trasneste. spinzurati cu capul in jos si cu picioarele in sus. 14 Legende populare rominesti Lui Duca-se-n pietre. cu-n boier. de aceea se zice ca nu e bine sa te uiti cind cade vreo stea din cer. oameni buni. sa se poata lupta cu diavolul. Oamenii nu se dau. si Dumnezeu a dat sa se faca inaintea lor drum pina in cer. ce stau oamenii toti adunati? Dumnezeu ii spune. Si i-a dat lui Sfintul Ilie sabia si Legende cosmogonice 15 tunul. nu-i vorba. caci atunci el va veni la voi.

Sfintul Ilie da cu sabia. De atunci intruna sunt la un loc. vizitiul lui. Dumnezeu a trimis pe Sfintul Mihail ca s-o duca din nou in cer. Lucifer isi dadu seama si facu asa cum putu ca sa sparga gheata. totusi. Lucifer a luat cu sine si stima. cu toate ca isi rupse aripile. ducind lui Dumnezeu stima arhangheleasca. cind a prins de veste ca are sa vie Hristos in iad sa scape pe Adam. insa. In apa a intrat intii Lucifer si s-a dat la fund. 16 Legende populare rominesti Lucifer se scobori pe pamint. l-a aruncat din inaltul cerului jos.Cind fulgera in cer. Sfintul Mihail s-a dus la diavol. a cautat sa se ridice mai presus de dinsul. Arhanghelul Mihail a luat stima si a inceput sa se ridice spre cer cu dinsa. lipsa carnii rupte din talpa Sfintului Mihail de catre Necurat. iar cind se raspunde: . Domnu Hristos isi puse acolo veriga de pe deget si dracul de atunci o tot linge necontenit. sa-l lege pe Domnu Isus Hristos. arde cu tunul. insa. Domnu Hristos ii zice: — Ia arata-mi cum ai sa ma legi. care nu putea sa ramina la dinsul. El se lega pe dinsul si Domnu Hristos il blagosloveste si asa legat o ramas. LUCIFER RAZVRATIT. daca l-o vazut in imparatia lui. veriga ceea se subtiaza ca un firisor de par. se rupe o veriga de la git. pe el si pe toti cei partasi cu el la razvratire. nemaivoind sa asculte pe Ziditor. Pe cind se ridica. De cit se muncea de ciuda. cu chip ca daca a veni. Domnu Hristos le-a sfarimat si s-a dus de-a dezlegat pe Adam. Si cind crestinii zic la inviere: „Hristos a inviat“. s-a razvratit intr-un rind unul numit Lucifer. a facut un lant. DE CIND E LEGAT SATANA Diavolul. vazind mai ales ca Dumnezeu facuse gheata pe deasupra apei. iar Arhanghelul Mihail ajunse cu bine in cer. iar cind tuna. S-a intimplat insa ca in aceasta cadere. sa zboare dupa Sfintul Mihail si sa-l apuce de picior. ESTE ARUNCAT DIN CER Dintre toti ingerii si arhanghelii lui Dumnezeu. Acesta. Cum portile cele de arama erau inchise. haina cea sfinta de arhanghel. Dumnezeu. atunci Palie. s-a prefacut prieten cu dinsul. i-a spus: — Ia de acu am sa te leg cu lantul ista. De la aceasta intimplare ne-a ramas noua oamenilor scobitura pe care o avem in talpa piciorului. Diavolul. ca sa dea o pilda si celorlalti ingeri. si intr-un rind s-au pornit amindoi ca sa se scalde. putu. De aceea. O sparse si. dar din aceasta prindere nu ramase decit cu o bucatica de carne din talpa.

Legende cosmogonice 17 Dumnezeu. ci numai in vremea cind pe lumea noastra. nu s-a astimparat nici acolo. bunul Dumnezeu a pedepsit pe Iuda cum e mai rau. insa. TARTARUL ESTE TINTUIT IN SCAUNUL DE AUR Zice ca Necuratul. Stiti cum? A pus acolo de straja vidrele lui si pe Citelu-Pamintului. scopul acesta. si iata ca usile scaunului se si inchisera si el ramase acolo prins. ca sa se suie pe scaunul acela. se si sui pe scaun. si de aceea ii zise sa se suie el mai intii si sa-i arate cum si ce. Vazindu-se inselat. demult ar fi dat el gata lumea asta. insa. cica l-a legat in lanturi si l-a dus sa se pocaiasca in intunericul cel mai adinc. Dupa ce ticalosu-ala s-a spinzurat. roade decit noaptea. Stiti ce a facut? S-a apucat sa rupa cu dintii din stilpii pamintului si sa roada. insa. veriga se ingroasa la loc. ca are mila de cei drepti. incepu a se vaieta si a intreba pe Dumnezeu cind va scapa el din prinsoarea aceea. sa latre la Iuda si asa il opresc din ros. pe cind nu cazuse inca din marirea sa. in atotstiinta sa. Spre a-si ajunge. dupa ce Iuda a vindut pe Domnu Hristos si din pricina asta a suferit rastignire si moarte. Atunci si . Altfel veriga s-ar rupe de n-ar raspunde si Scaraotchi ar scapa. intelese siretenia diavolului. insa. IUDA A FOST FERECAT IN LANTURI Mai tirziu. Sa stea acolo si sa se zbuciume cit o fi lumea. la capatul de jos al stilpilor care tin pamintul. Diavolul. iar pe de alta sa scape el de-acolo. care se putea inchide si deschide.„Adevarat a inviat“. Si tot rozind. femeile ducindu-se cu donitele la 18 Legende populare rominesti apa. nu astepta sa-i mai zica inca o data. Dar nu intotdeauna. voi sa ramiie singur domnitor si stapinitor peste toata lumea. nebanuind nimic. si apoi pofti pe Dumnezeu. Dar nu apuca bine sa se suie. le clatesc de trei ori si le curata inainte de a lua apa. Deci atunci va iesi diavolul din prinsoarea care a pregatit-o el lui Dumnezeu si va fi domnitor si stapinitor peste pamint. ci cugetind in mintea sa ca si-a ajuns scopul. Astia au grija ca atunci cind e gata sa se surpe stilpii de rosatura. trebuia sa-l prinda mai intii pe Dumnezeu si sa-l lege in lanturi. ca el nu stie. — Cind nu vor mai face femeile oua rosii si pasca! raspunse Dumnezeu. Iuda. Si ca sa-l poata mai degraba si mai usor insela si lega. cind nu vor mai face femeile oua rosii si pasca. ca pe de o parte sa rastoarne lumea. daca nu s-ar fi indurat tot Dumnezeu de noi. ca dupa aceea sa faca. facu un scaun de aur. Nu poate.

Si tot asa stiu ei ca la noi sunt Pastele. Si cred si ei in Hristos si tin Pastele si Craciunul. caci merg ca pe podele. Dimineata pana la amiazazi il trag in sus doisprezece boi. asta e mare munca. prin puterea lui Dumnezeu. iar apele sa le duca spre apa Simbetei. Ca la Craciun azvirlim coji de nuci pe riuri. iar noi numai ca prin fereastra ii vedem. cind te scalzi. apostolii s-au rugat lui Dumnezeu ca sa posteasca oamenii. nu stiu nici cind e Craciunul. de aco- . si sa sufli peste apa din donita si sa versi putin din ea pina nu bei. dar n-au invatatura crestineasca de la Hristos ca noi. adica sunt patru. sunt de ajutor. ca tin cerul. Cind a fost gata. Si numai noi de-aici le dam de veste. Si sunt si ei crestini. cind au sa tie rugmanii sarbatori. pentru ca sa poata umbla. dar mici de faptura si putintei la minte. Si de aceea. Iar la urma. dupa cojile de oua rosii. dar precum sunt asa despartiti de lume. De aceea Soarele nici nu ne frige asa tare. s-au dus sub noi la rohmani. sub fundul marii. sa nu slabeasca din puteri. ca un sarpe facut de trei ori colac.numai atunci. se fac la loc cum au fost. De aceea sunt sapte posturi. se baga in pamint si merge pina in iad si duce acolo sufletele pacatosilor sa s-adune pe fata apelor. Iar pe linga riu traiesc rugmanii. rominii. CERUL. s-au suit Soarele si Luna in cer si acum li-e mai usor. care sunt oameni ca noi. Catelu-Pamintului latra. Dumnezeu le-a dat aripi si ei au adus de acolo piatra si mai scumpa decit a noastra. Posturile. cei sapte apostoli. ca sa mearga la ei. Sfintii. Si de aceea e bine sa faci cruce si sa sufli peste apa din riuri. caci inainte tare ardea. ca sa fuga si sa se scurga sufletele pacatosilor care s-au adunat pe fata apei. cum avem si noi de la fiul Mariei. sapte apostoli. ROHMANII Mai intii si-ntii. De aceea s-au rugat lui Dumnezeu sa puie cerul deasupra. ci de la fiul oii. pe care le azvirlim noi in riuri. trece un riu si riul acela e apa Simbetei. au zis ca ei vor face aceasta. APELE SIMBETEI Pe dinaintea locasului Simbetei. cind slabesc prea tare. ca sa le duca riurile pina in apa Simbetei si asa sa stie rugmanii ca la noi e Craciunul si sa-l tie si ei. de au facut cerul ca sticla si i-au pus sapte stilpi de piatra scumpa. Iuda sta din ros si stilpii pamintului. care fac sapte posturi. Soarele si Luna mergeau pe sus. prin aer. acolo este alta lume. iara ceilalti trei stilpi. sa nu le manince carnea. tin ei in locul lor. nici cind este Pastele. Si cica apa asta a Simbetei ocoleste de trei ori pamintul. POSTURILE. sa posteasca. nu prin cer cum merg acu si le era tare greu. ca el e mare si puternic. Sfintii. numai daca oamenii i-ar ajuta Legende cosmogonice 19 si i-ar tine.

Gunoiul e tare pacat a-l arunca in fata lor. POVESTEA CU NEFIRTATE La inceputul inceputurilor. cu laba. Dumnezeu sta vesnic pe ginduri.lo boii se intorc inapoi. care s-a facut ca o gogonea ce crestea mereu. caci oamenii le arunca in fata gunoi. amarit peste masura. Intr-una din zile. iar eu mor de urit pe linga tine. sa ai cu ce te juca. cind rasar. Cu cit fugea insa. A mai incercat de . dar stiu ca eu am inceput sa ma cam satur si de jucaria asta si am sa te rog sa-mi faci alta. Dumnezeu a suflat. Zicind aceasta. din fund. — De ce crezi tu ca de jucarii mi-e mie acum? — Ba eu te rog sa-mi faci. Cum a tras. A luat un pumn zdravan si fugi spre mal. dar si eu am sa i-o fac. Fa-ma si pe mine sa inteleg o frintura macar din gindurile tale! 20 Legende populare rominesti Dumnezeu i-a raspuns atunci cu bunatate: — Nu esti tu in stare sa-mi pricepi gindurile. — Ptiu. incepu sa-l gidile pe Dumnezeu. Diavolul s-a repezit atunci si. Diavolul s-a repezit sa-l stearga. dar scuipatul cazu jos. insa. dar uite un fum din ele. — O fi. — Iaca. Doamne. bata-te prasania. nici pamint si nici umbra de vietate. pina ce s-a facut o apa adinca. iar la vale il duc sapte iepuri. pe cind diavolul casca si se-ntindea toata ziua. veni la Dumnezeu si scarpinindu-se dupa ureche. a turtit-o si a inceput s-o intinda ca pe o coca. scuipatul a inceput sa se intinda. nu vrei sa te astimperi? Si Dumnezeu il scuipa pe diavol. tot gindesti intruna. diavolul. diavolul. si sa-l arunce lui Dumnezeu in ochi. pe un tron facut din spuma. tu de cind te-ai pomenit. ca sa-l orbeasca. sa ia nisip de-acolo. asta sa fie tronul nostru de-acum si sa se cheme cer. daca vrei sa scapi de mine. nu mai avea numic in mina. fugind de la un capat la altul si dindu-se de-a berbeleacul. insa. Dar Luna si Soarele. cu atit si bolta ceea de fum se latea. nisipul s-a prelins printre gheare si cind s-a uitat el. doar si-o putea face tovaras de joaca. ii zise: — Frate. de nu-i mai puteai da de margini. nici apa. era frate cu Dumnezeu si locuiau amindoi in vazduh. si a dat afara o rotocoala mica de fum. asa cum sufli cind vrei sa aburesti geamul. — Hm. nestiind cum sa-si treaca timpul. de ce ginditi ca sunt rosii cind rasar? Pentru ca sunt oameni si li-e rusine. cind nu era nici lumina. sarind pe ea. ca bine mi-o facu frate-meu. iar diavolul a cazut la fund cu ghearele infipte in nisip. — Ba sa ma lasi in pace! — Ba n-am sa te las defel si zicind astfel. Pina sa ajunga. Si ce-i veni juratului in gind. care traia pe atunci.

sa sorbi si tu 22 Legende populare rominesti din frumusetea lor. are apele limpezi si eu — nimic. isi zise el. dar voi avea si eu partea pe care singur sa ramin stapin“. cu mintea lui beteaga. o singura dorinta: sa aiba si el ceva din cele ce facuse Dumnezeu. caci frate imi esti. cu atita si pizma se sapa mai adinc in sufletul lui. fratioare. — Nu. dar la fel i s-a intimplat. ghicindu-i minia ce-i coplesea sufletul. — Dar daca-ti sunt intr-adevar frate. Cu cit gindea mai mult. Dumnezeu il privi cu blindete. Din nisipul asta Dumnezeu a facut un aluat. privea frumusetile pamintului si se trudea. zise diavolul. Legende cosmogonice 21 Diavolul a plecat capul rusinat. iar in fundul sufletului sau rasari ghimpele vrajmasiei: „De ce Dumnezeu sa aiba atita putere nemarginita si eu.. dar capul lui era prea neputincios sa poata intelege. Eu le-am facut ca sa te bucuri si tu de ele. ca din senin. are pamintul incintator. fruntea i se posomori dintr-o data. fratioare. dar pamintul asta pe care l-ai facut. Atunci l-a chemat Dumnezeu la el si i-a spus: — Degeaba incerci sa faci rau. Pe el a mai azvirlit apoi inca un pumn de nisip si pamintul s-a imbracat. de ce sa nu-mi dai si mie . „Ei bine. ca juratul de diavol a ramas cu ochii holbati. In goliciunea sufletului sau. voi fura-o de va trebui.doua ori. nu-ti fie cu suparare. mie mi se cuvine. Tremurind de ciuda. voi lua si eu prin inselaciune partea ce mi se cuvine. nestiind ce sa creada. dorul de joaca i se stinse. caci eu am adus nisipul din fundul apei. cu podoaba de iarba. se duse la Dumnezeu si-i spuse: — Doamne. — Mare este puterea ta. ca n-ai sa izbindesti. de flori si pomi. caci dupa putin timp. s-a afundat din nou in apa si a izbutit sa aduca un pumn de nisip. voi cere. nimic!“. sa-ti fie si tie de folos. nu le-am facut insa ca sa-ti incolteasca vrajmasia in suflet. pe care l-a intins cam cit un pirlog de pamint. si de nu-mi va da. ca si apele care murmura scaldate in razele aurii ale soarelui. Dar bucuria lui nu tinu mult. caci m-am gindit sa fac ceva. Da tircoale prin toate colturile. dar du-te si incearca sa aduci in numele meu. ca si cerul pe care-l vezi. intr-o pinza de verdeata si de pomi atit de minunati. fugind de colo pina colo. nu? De ce Dumnezeu sa fie mai presus decit mine? De ce?“ Gindul acesta incepu sa-l chinuiasca grozav: „Dumnezeu are acum cerul plin de slava. sa patrunda puterea nebanuita a celui ce le facuse. nu raminea decit un singur gind. pamintul asta e truda gindurilor mele. in iarba.

Bietii oameni erau impinsi numai la pacate. Petre. ca sa se intareasca bine. Incornoratul tot ce stia facea. in bunatatea lui fara margini si-n dragostea de frate. apoi miine. iar daca iarta toate nelegiuirile cite se fac. i-l darui. — S-o scapam Doamne. si asa imbracat. Abia acum vazu Dumnezeu care fusese scopul diavolului. dar vorba era cum s-o scape. dar tot plateste. Petre. pentru pofta unui incornorat si s-a hotarit s-o scape din ghearele lui. in sufletul caruia nu era nici o umbra de marire desarta. uitind cu totul de Dumnezeu. cel care nu se indreapta. si cine inseala. inseamna ca sunt stapin si ca sunt liber sa fac ce vreau. — Am tot crezut ca se va cuminti. pentru ca sa mai porti si-atitea griji marunte. du-te la el. dar vad ca rautatea lui e fara de sfirsit. insa. Mai mult inca. Cauta niscai zdrente prin podul cerului. rabda miine. Dumnezeu. caci are la mina zapisul cela care ne tot izbeste mereu. caci Necuratul de cite ori ii zicea Dumnezeu ceva. De nu pedepseste azi. prin care-l facea stapin in toata legea. Dumnezeu se cam lua pe ginduri. mari de tot si ma tot gindesc si eu cum de l-ai putut rabda atita amar de vreme. Si rabda Sfintuletul azi. de asta te-am chemat. daca noua. atunci asculta-ma. dar da-mi-l. ce-i vinovata lumea sa sufere atita. l-a sfatuit. iar daca a vazut si-a vazut. tot nu scapa. dar cum. ca numai frate nu-mi poate fi! — Mari nelegiuiri. Vreau sa te ajut si eu in munca ta. pe care s-o pot ingriji cum imi place mie? Gindurile tale sunt prea adinci. sa scapam biata lume din ghearele spurcatului. ori ba? Pai daca avem. caci de. de intrasera in fundul iadului de vii. inselaciune va fi pierderea lui. pe tot pamintul. este pentru ca nu bagam noi de seama. Doamne. Puterea lui Dumnezeu e mare. scotea zapisul din chimir si i-l arata: — Avem noi inscris. numai ce chema pe Sfintul Petre la el si ii zise: — Petre. da-mi pamintul si ai sa vezi cu cit drag am sa veghez asupra lui. Incornoratul atita asteptase. ni se pare ca ramin multi nedreptatiti. dar degeaba. fa-te ca esti . ca doar isi va mai veni Necuratul in minti. apoi chiar si cind plateste. Legende cosmogonice 23 Intr-una din zile. ca unde incepe sa faca fel de fel de rautati. iar diavolul tot mai tare isi batea joc de ei. s-a hotarit sa-i dea rasplata ce i se cuvenea. si daca frate ma socotesti.partea mea. mari nelegiuiri a mai facut „Nefrate-meu“ asta pe pamint. diavolul izbuti chiar sa-i smulga si un zapis. rabda poimiine. — Zapisul l-a luat prin lingusire si prin inselaciune. Asculta-ma. Asa si cu diavolul. Se gindea Sfintuletul. oamenilor. nu da o data cu ciomagul si stii asa pe nesimtite. si rabdarea isi are marginile ei. l-a mai dojenit. Doamne.

c-apoi totul e pierdut. iaca saracia si nevoile m-au adus. Acu satana. a coborit pe pamint. dar vezi ca lui ii place. pazit de sapte aghiotanti cu sabiile scoase. ori sa fii om. sa ramii la mine. Si daduse Dumnezeu in vara aceea o caldura asa de mare. domnisorilor draci. domnisorilor. unde se ducea. Asa a facut Sfintul Petre. nu alta. dac-oi gasi. de sa-l bage in pamint. Petre-n jos“. Intrase Sfintuletul pe sub pielea Tartorului. S-a imbracat cu niste toale vechi. I-a dat Impelitatul sa manince si l-a pus la lucru. Ardea tot pamintul de parca era un cuptor. ori sa nu mai fii. La poarta lui. de gras . Ba inca de la un timp. iar de aici fuga la impelitatul de diavol. ca se pirlise iarba si florile. frecind cazanele cu zmoala. Diavolul o sa mearga la girla si-o sa te ia si pe tine. caci il poarta totdeauna in chimir. Stai insa pina la vara si atunci eu am sa dau o caldura mare de tot. De nu i-a placea cum l-oi servi. care sedea tolanit pe-un tron de aur. poate sa m-alunge ca pe-un ciine. te-ai fi crucit de vrednicia lui. Dar nu cumva sa dai ceva de banuit. spuse unul din ei. pina si sfatul i-l cerea. Cind el o fi in fundul apei. imbracati in camasi de foc. a sosit si vara pe care Sfintul Petre o astepta cu atita nerabdare. asa ca sa capete incredere in tine. unde se intorcea. — Ce e cu tine. — Sarut talpile. eu am sa dau deodata un ger. ma zdrenturosule? — Apoi. N-ati sti cumva dumneavoastra pe vreunul care are nevoie? — Ba chiar stapinu-meu are nevoie de o sluga. ca de-atunci a si ramas numele de luna lui cuptor. sunt un biet nevoias si-as vrea sa ma bag sluga pe la cineva.om sarman si ca umbli sa te bagi sluga. Sa-l fi vazut pe Sfintul Petre cu minecile sumese. gasite intr-un colt al raiului. — Pai daca asa ti-i povestea. Tura-vura l-au dus inaintea lui Scaraotchi. iar noaptea doarme cu chimirul incins. numai vrednic sa fii. In sfirsit. De furat sa nu-ncerci. Nu cer mai mult decit un codru de mamaliga si-un locsor unde sa-mi odihnesc oasele imbatrinite. Tu sa iei atunci chimirul si sa te sui in cer si i-oi arata eu cum se platesc faradelegile. doi incornarati. Luminatia voastra. iar frunzele pomilor se ingalbenisera si cadeau ca-n toamna. incit o sa inghete apa de-un lat de mina si el n-o sa mai aiba loc nici cit gamalia acului ca sa iasa. Sunt un biet crestin fara de nici un capatii si umblu sa-mi gasesc un stapin. Petre era nelipsit. ca ajunsese sa nu mai faca nimic fara el. Diavolului ii placu mult si incetul cu incetul incepu sa prinda incredere in el. mai nepricopsitule? Si unde mi-l masoara Incornoratul de sus pina in jos. faceau de paza. — Cine te-a adus prin locurile astea. „Petre-n sus. Cata sa-i fii pe plac. 24 Legende populare rominesti — De asta n-aveti nici o grija.

stapine. dar ce-o mai fi si cu scuipatul asta de-l arunca aci satana!“ Se uita pe intinsul apei. iar grasimea de pe el se facea cerculete in jurul lui. se topea osinza pe el. — Sa mergem. „Ei. asa ca din senin. rasari ca din pamint si incepu sa strige si mai tare: — Cat. Se gindi putin si hop. nici gind de inghet. cat. nici ca mai scap din ghearele satanei. Se increzu diavolul si se linisti. pe urma s-a aruncat in apa. nu mai pot. stapine. daca zici. cat. fusese cu scaun la cap. ca uite. Sta toata ziulica ascuns intr-o pivnita si intr-o zi chema pe Petre la el. ca pusei toalele peste niste maracini. dar in gindul lui: „sa mergem. ca numai ala e cu pricina“. apa curgea linistita. cat. ca ti s-a cam implinit veleatul! Oi sti eu sa ma platesc de slugarnicia asta!“ Si-a luat satana albituri de primeneala si au plecat. a dracului cotofana. de unde mai iesi si asta? Sa stii ca nimic nu fac. da Sfintul Petre: „Mai. puse mina pe chimir. Apoi s-a dus la fund. diavolul inainte si Petre dupa el. ma topesc de-an picioarele. 26 .ce era. vezi. insa. il sterse cu piciorul. cat. hai la girla sa fac o baie. cat! Satana sari de data asta ca ars si se uita banuitor la Petre: — Ce tot faci. cu un scuipat linga ele. apoi insfaca chimirul. au fost puse prea linga mal si s-au stropit de apa. lua vorba Sfintul Petre. pasamite ca scuipatul era fermecat. impelitatule. Uite. cit sta Impielitatul in fundul apei“. Petre? — Ce sa fac. nu cumva sa-si fi uitat Dumnezeu vorba? Ia mai bine sa incerc sa-i fur eu zapisul frumusel din chimir. — Ce faci. ma nemernicule? Dar si Petre hot: — Aoleo. imbibata de osinza satanei. — Ia asculta. o cotofana si unde incepu sa strige de-ti lua auzul: — Cat. Dumnezeu nici gind n-are de-nghetat si de m-o prinde si-a doua oara. Tartorul. ridicind si toalele celelalte de jos. cat. Cum au ajuns la girla. in timp ce Sfintul Petre se tot gindea la el: „mai. Plutea satana ca o bucata de osinza. parca fusei zapacit. caci abia a pus Sfintul Petre mina pe chimir si numai ce-a iesit. isi zise el. cum s-ar fi topit untura de porc pe foc. Stai sa sterg intii scuipatul. cat! Dracul sari ca fript in sus si-l prinse cu chimirul in mina. cat. diavolul nici c-a mai asteptat Legende cosmogonice 25 si s-a dezbracat. fir-ar al dracului. Petre. stapine. iar acuma vreau sa le mut mai incoace. Si-a pus chimirul peste albituri si zdup. insa. si zicind asa. gata sa se umple de scai. cotofana dracului.

smintitule. Ei bine. Dumnezeu. Un tunet prelung rabufni deodata. Aripile sa-ti cada si-n locul lor sa-ti creasca coarne si coada. da-i incolo. ca a si inhatat chimirul cu totul si sa te pazesti duluta. A ros intii firul de papura sub apa. acolo in intunericul gheenei va ramine. insa. asa vezi — si iar se dete afund. Zbura Sfintuletul cit putea. a inghetat tun de-un lat si mai bine de palma. — Pina acum mi-ai fost frate. De-atunci fratia dintre el si Dumnezeu s-a desfacut.. trage-l inauntru si pe-aici ti-i drumul! Acolo s-a dus diavolul si s-a pus pe lucru. Atit a fost! Un trasnet il azvirli pe diavol tocmai in fundul intunecat al pamintului. uite-asa ca prin farmec. Pina aci. Urla prin apa de gemea pamintul de groaza. numai afurisita de stiuca vru sa se arate ea mai capoasa decit ceilalti si ii spuse: — Vezi si tu pe unde e vreun fir de papura. iar minia Domnului se revarsa asupra Necuratului. dar ce-i folosea? A inceput atunci sa iscodeasca printre pesti.. ca si cum eu n-as fi fost nimic pentru tine. S-a dus spre cer! Bietul diavol.Legende populare rominesti — Da-le la o parte. Pentru ca atit cit traise. iar oamenii . Blestemul Domnului se implinise!. dar nu degeaba se zice: „sa ai mintea unui peste!“ Nici unul nu i-a spus. nu facuse decit rele si azi e socotit ca un indrumator de rautati. de adincul adincurilor sa ai parte. soarele se-ntuneca la fata. Atit i-a trebuit Sfintului Petre. insa. cu sufletul tau spurcat. izbucni Dumnezeu. dar nici diavolul nu se lasa si tocmai cind Sfintul Petre s-a apucat cu miinile de toartele cerului. in prostia ta. numai ce s-a facut apa tot o spuma la suprafata si cit ai clipi. de azi „Ne-frate“ sa-mi ramii! Si pentru ca. apoi l-a tras in jos pe cel de deasupra apei. dar nici pic. doar va gasi vreo deschizatura. ca se cutremura cerul: pamintul vui groaznic si se despica in doua. da-i incoace. care apoi se inchise. ai nesocotit cuvintul meu. Abia s-a zvirlit diavolul in apa si odata. Asa ai vrut-o si asa sa fie in vecii vecilor!. hop si diavolul se agata cu ghearele de talpa piciorului. ai cautat. sa te inalti mai presus decit mine. rupe-l. i-au mers nelegiuirile lui. nu doarme si nici nu uita. poate ca va sti vreunul vreo gaurice pe unde ar putea iesi. Dumnezeu intinse mina si-l trase pe Sfintul Petre inauntru. De-atunci si pina astazi si cit o mai fi lumea. Si-a facut un locsor si fuga dupa el. Ai facut toate nelegiuirile de pe lumea asta. de nu se mai auzi nici geamat. LuLegende cosmogonice 27 mina zilei sa n-o mai vezi in viata ta si sa traiesti acolo ca o lighioana ce esti. iar diavolul ramase doar cu o halca de carne din talpa lui Sfintul Petre in mina si de atunci a ramas omul cu scoaba la picior. orb ai fost? Pune-le incolo pe iarba ceea.

v-am facut sa fie frumos pe lume si sa va fie voua bine. de unde era. iar carnea ei este fara nici un gust. incit le lua vederile privindu-l. au cazut toti cu fata la pamint. A scaparat a doua oara si s-a facut o gramajoara ca o jemna mica. ca iasca. a scufundat multe sate si orase si au scapat numai oameni buni si credinciosi lui Dumnezeu. Intr-un timp. — E Soarele. SOARELE. acuma era mai multa lumina. De acu. s-a sters si el degraba pe ochi: — Ptiu. rotunda. Puteai sa pui mina pe el. 28 Legende populare rominesti SABIA. DEPARTAREA CERULUI DE PAMINT Cind a facut Dumnezeu pamintul. zice Dumnezeu. Tot atunci a blestemat Dumnezeu si pe stiuca. intunericul din ce in ce mai tare se stergea si ziua alba acoperea pamintul intreg. A scaparat o data cu cremenea in piatra cea scumpa. zorile roseau cerul. Dumnezeu s-a inturnat la oameni si le-a spus: — Vedeti. Acesta este Soarele care va va da lumina si caldura. de-a ramas asa sfrijita si pocita cum este azi. para focului. LEGEA Dupa ce s-au culcat oamenii. Cind a socotit Dumnezeu. mare si luminos. mai mare decit pamintul nostru si l-a dat degraba sub pamint. era Sfintul Soare. Oamenii se uitau plini de bucurie unii la altii. a iesit o sabie. Dumnezeu a suflat duh sfint si s-a facut Soarele. Cu timpul. a sculat oamenii. pe cer. iar de sub pamint sa ridica pe-ncetul ceva rotund. ca sa le dea tot ce vor avea nevoie si sa nu duca grija de nimic. care va lumina de acum inainte lumea! Dupa ce s-au saturat indeajuns de privit. sus de tot si l-a sprijinit pe trei stilpi de argint. cit va fi . Dupa asta a ridicat cerul sus. Dumnezeu s-a apucat sa faca Soarele. da asta ce-i?! vine fuga la Dumnezeu sa-l intrebe ce-i acela. Se uita toti cu mirare in toate partile. o stralucire mai mare se arata. dar erau asa de zgiriati si loviti! Iata ca intr-un loc. Acum Dumnezeu nu mai aude toate relele de pe pamint si poate sa se odihneasca si el mai in liniste de injuraturile oamenilor.i-au pus numele de „Nefirtate“ sau „Nefirtache“. Atunci Dumnezeu vrea sa aiba pe oameni aproape de el. dar nu l-a putut face. Diavolul. Dumnezeu n-a mai putut rabda rautatea oamenilor si a dat un potop de a omorit multa lume. lumea s-a inmultit si s-a facut rea. se furau si injurau pe Dumnezeu. stralucitor din cale-afara. rasarea! De spaima si de bucurie mare. incit el auzea din cer tot ce se petrecea pe pamint. cerul era aproape de pamint. Se omorau intre ei.

Dar sa potrivesti ca cu atita si atita tot in urma lui sa te tii. iar jumatate nu. sa o cinstiti si sa o tineti. caci tu esti lui de ajutor. Soarele acuma stia. Apoi incepe iara a imbatrini 30 Legende populare rominesti si a se face tot mai mic. zice Dumnezeu. numai catre sfirsit. au uitat ca zilele sunt copiii lor). asa are sa fie. Pe Luna o ridica numai sapte draci. aripile i se taie. Dumnezeu a scaparat si-a facut Luna: un om. pe drumusorul ista. a spus femeii sale: — Cauta ca in locul meu indata are sa-mi vie tovarasul. — Du-te.lumea. Indata le-a venit si la oameni stire ca are sa le dea Dumnezeu Luna. Oamenii s-au bucurat ca au lumina. cit au dormit. — De acum. Luna inca nu era. intreaba Necuratul. ca si pentru mine. caci numai o jumatate de Luna se va vedea noaptea. au sa poata lucra oamenii si noaptea! — Ba n-a fi asa. e sarbatoare. Mergi inapoi in pamint si-mi ada de unde ai adus piatra de cea scumpa. Necuratul a adus ce-a trebuit. daca-ti tine poruncile cum vi le voi da eu si-ti sti a cinsti zilele. La Luna ei se duc cu bucurie. Caci Luna e om. dara Dumnezeu nu a vrut s-o faca de fata cu dinsul. si zideste iadul. — Ia si te du. pina ce-i ajunge la casa Soarelui. zideste-l bine imprejur si-l acopera cu usi de fier pe deasupra. pina in vecii vecilor. ada-mi cremene si argint. iar mersul acesta il vei tine una. sa le tineti si sa le cinstiti. pina ce ramine ca degetul si iar se naste din nou. daca va veti purta bine si ma veti asculta pe mine. a pornit sa-si faca lucrul si o data cu seara s-a aratat plina la rasarit. zise Dumnezeu. sa gaseasca toate pregatite. cu pomi si i-a zis sa se duca. — Hai. — Acu ce sa mai fac?. Diavolul s-a dus. dupa cum ti-l hotarasc eu acum. zice Dumnezeu. zice Dumnezeu. sa nu lucrati. — Haide. iar dracul si mai tare s-a bucurat. Si-a facut drumusor de argint pe amindoua partile. Doamne. ca veti avea bine pe lume si noroc. a fost Sfintul Soare sapte ani singur. zice el. si-om face sa vada oamenii si noaptea. Dimineata cind s-a sculat. la inceput mititel ca si copilul si apoi tot creste. . Aceasta e luni si celelalte ne sunt pentru lucru si vor mai fi si alte sarbatori. Legende cosmogonice 29 LUNA Dupa ce s-a facut lumea. Luna a venit la casa Soarelui si dupa ce s-a hodinit. (Oamenii cei doi dintii. aripile ii cresc imprejur. zice Dumnezeu. zice dracul. adica pe Dumnezeu. ai sa te mai apropii si apoi iar ai sa te departezi. pina ce e rotund. Aceasta e duminica.

jalnica. In zadar!. a ridicat groaznica furtuna. ii ciuntesc aripile. Vaiete mari pornit-au.. dar de era vreo piedica alaturi. marete. incit pleca indata. ca fratele nu trebuie sa-si iubeasca sora cu dragoste pagina? Care ar fi indraznit? Porunci sa se faca toate pregatirile de nunta. cind s-a risipit furtuna si pulberea. sa mai caute si iar sa caute pe logodnica-i furata. gramezi de pulbere orbitoare a facut sa intre pe geamurile sparte si. pe Ileana Cosinzeana.. Asta sora era ca el. in lumile largi. cu ochii mari. Si vazind ca zadarnica ii fusese incercarea. care vegheaza spre a putea da pe drept cind si cind. fie munte. Si o cauta peste tot pamintul si tot pamintul il rascoli si-l strabatu in lung si-n larg. trup omenesc. caci poate pe acolo ii era ascuns ingerul pe care cu atita drag il dorea. iar capul ii era de argint. toate straluceau imprejuru-i cu o lumina orbitoare. SORA SOARELUI In vremuri de demult. Fiind imparat. Si atit de mare ii era dorul si graba. foarte departate. intr-un vis amenintator. caci aripile ii sunt de foc. Dar Dumnezeu care nu doarme. din pieptul ranit al stralucitului mire. ca fapta lui era nelegiuire. ca se face in toata lunea mica. cu dulcea-i dragalasie de fecioara. iar capul ii era de aur. aripile ii sunt numai de piatra scumpa si Luna are argint. fie deal ori movila. neagra ca amurgul. sa caute. Atunci s-a gindit sa o caute prin ceruri.caci ea e rece. in lumile nesfirsite. De aceea Soarele e asa fierbinte. cine-i putea spune ca face rau. in mreana de aur schimbata. a aruncat-o in marile adinci. cica Soarele nu lumina lumea ca acuma. Unde se ducea. vazind ca toate in darn sunt. trup de femeie. Balaurii sau vircolacii o maninca pe Luna. ca de nunta unui imparat. fara s-o gaseasca. fireste era tot ca pretutindeni o lumina slaba. si ziua cununiei sosi. in vreme ce toti isi fereau ochii. I s-a aratat intii in vis. . nu si-a putut infrina patima si a inceput a o iubi si a dorit s-o ia de nevasta. nu a putut ingadui nelegiuirea imparatului Soare. om si el ca toti oamenii la trup. incit Soarele nu s-a putut impotrivi imboldirilor inimii. in niste vremuri inapoia noastra. mai blajina ori mai rea. s-a hotarit sa plece in lumile mari. puterea lui nevazuta a rapit pe mireasa din fata altarului. iar spre a nu o gasi nelegiutul frate. cind preotul silit de inspaimintare se pregatea Legende cosmogonice 31 in fata altarului sa slujeasca cununia. nu aur ca Soarele. plingeri de durere si blesteme de minie si. cu fata-i blinda. si toate se facura repede. Soarele avea o sora. cumplit. Balaurii fac si piatra cea scumpa. fiecui dupa inima lui. ci era un imparat puternic. dincolo de ele. Si era asa de frumoasa.

neintilnind nici o piedica. Plinse iar Soarele cu nenumarate lacrimi si pleca sa gaseasca mai departe. inmarmurita. Nu vedea nimic. prin curte cu pasari care cintau pe intrecute. cu ciini ce se gudurau. zburdalnici si bucurosi. muncisera pina atunci. ca incalzea in juru-i. Miezul-Zilei. cu pici- . dupa sfatul Miezului-Zilei. dar curata. lumina asupra lumii de jos. Viata toata lua alt avint. le vinturasera si le facusera hrana si nutret. Dimineata intreba toate florile. intreba verdeata. ajunse la locuinta lui. In curte se perindau oamenii care soseau de la munca. vei da de locuinta frate-meu. Intra Soarele si intreba daca nu cumva pe acolo gaseste-se dorita-i iubita. jalnice si negre ca amurgul. 32 Legende populare rominesti Aici era locuinta Diminetii. in locul celei slabe. plina de flori vesele si plina de verdeata. le batusera sub jocul copitelor in ariile rotunde. de slava catre cel care le da lumina deschisa. Plinse Soarele cu nenumarate lacrimi si. il sfatui Dimineata. brazdasera pamintul. Dupa mult umblet. cu cai ce nechezau. roua si pasarile si dobitoacele. mai tare si mai minunat. Nici unul nu-i dadu vreo stire. cu sudoarea curgindu-le in borboane pe frunti.S-a ridicat. pleca inainte. multumind de sfat. ca incalzea tot. care uimita. cu mijloacele. secerasera bucatele. Toti. intilni nu departe o locuinta mica. larga. Toti abia se desteptau din somnul odihnitor.. Nici una nu stia. si oameni si dobitoace. Obosit si fara curaj. ca vedea ce nu mai vazuse. zadarnic se uita cu priviri cercetatoare pretutindeni. de acum calcind cu ochii catre lumina indreptati. Poate el stie ceva. Si cu toate astea. Si de cum se ridica mai sus pe bolta cerului albastru. Acum le era sa mai rasufle. ca incalzea vazduhul.. fara sovaire. cadea in genunchi de spaima. locuinta fratelui sau mai mare. catre lumina! Totusi. Nici aici nu avea nimeni stire de Ileana Cosinzeana. cu bratele. Pe calea cerului. semanasera. cu roua pe toate. Amurgul. zadarnic umbla Soarele. — Du-te mai inainte. ajunse la locuinta Miezului-Zilei. le incarcasera. toti si toate vioi. cu atita foc se uita. scuturata de negurile de odinioara. capul de aur lumina mai puternic.

cind de abia urzise Dumnezeu oamenii. firtate. Atunci. de ea nedespartite. Dar in vremea cind gindul asta trecuse prin mintea Soarelui. de cum se dusese sa se odihneasca Soarele. In jurul sau. cu zimbete. plina de farmec si tainica. Cerul sa cutreierati. care-l si stiu si care cu orice pret voia ca pentru vecie sa puie piedica nelegiuirii sale. se ivi capul ei de argint. apuca mreana de aur de unde se afla si o repezi pe netarmuirea albastrului ceresc. era chin si vai de cele ce se intimplau pe urma lui. dupa cum pentru ea fusesera varsate. cu lucrul ce sfirsisera in cursul zilei. se furisara atunci prin stufisuri. blinda. raspindind si el lumina. ce ca si un cintec sunt. Dar sa fiti tot despartiti. Iar Dumnezeu mihnit si minios le zvirli aste cuvinte: Cu ochii sa va zariti. stralucitoare. se ruga de Amurg sa-i dea salas pina a doua zi. inaintea carora ieseau copii si neveste. cind avea de gind sa cerceteze adincimea fara fund a marilor. Dumnezeu. Arsi de un foc nestingator. Vitele soseau si ele si zburdau viteii catre ugerele incarcate ce se usurau sub imboldiri repezi si lacome. rotund. care fusese lacrimile pentru ea varsate de ochii de aur ai Soarelui si care sub lumina lui orbitoare nu se putusera vadi si care fura stelele ce o inconjurara din toate partile. deoarece obosise peste Legende cosmogonice 33 masura. ce fu de-acum inainte Luna. 34 Legende populare rominesti NUNTA SOARELUI CU LUNA Cica. in noaptea care se lasase ca o perdea neagra cu puterea-i intunecoasa peste domnia lumii. Si cei care iubeau. in vreme ce mumele ii priveau cu blinzi ochi rumegind domol. sa se indragosteasca sub plina de farmec si tainica ei lumina. Atunci. cu imbratisari. si cei care stiau cinta si aseza vorbe frumoase unele linga altele. lumina mai slaba. unele dupa altele. pe Soare incepuse sa-l bata vint de insuratoare. Vesnic sa va alungati. in vremea de demult. pornira pe carari sa cinte. Zi si noapte plini de dor. intinse mina de o viri in valuri. Si Soarele se duse sa se culce. gasi mii si milioane si iarasi milioane de gamalii mici. Pe unde trecea cu carul lui de foc. Lumile sa luminati. Ileana Cosinzeana.oarele prapadite de osteneala. dar dulce. Isi uitase dragutul de el datoriile cu care fusese harazit de Cel-de-Sus. Cind se lasa din goana cailor mai aproape de pamint si . Si nici aici nu afla Soarele nimic despre Ileana. deoarece umblase prea mult.

apoi iar se sculau si ziua tot nu se mai facea. eu te-am pus sa luminezi pamintul. iubesc si eu o mindra craiasa! raspunse smerit Soarele. cind se ridica sus in slava cerului si atunci ingheta si pasarea in zborul ei. Noua ani de-a rindul am colindat pamintul in lung si curmezis si pe potriva-mi tot n-am gasit. sa-l colindam dintr-un capat in altul. pe care o iubesti? — Luna. Doamne. nelegiuitule ce esti! Nu te gindesti la pacatul ce faci? — M-am gindit. din toate partile se auzeau gemete si tipete de durere. mincau si iar se culcau. Repede chema doi paznici de la usa raiului. Nu mai stiu pe ce pamint ma aflu. prin toate vagaunile si durerile lui. Dumnezeu. Iaca. In aceasta apa o multime de oameni se luptau sa scape de droaia de serpi. in niste piulite inrosite in foc.atunci era prapad mare. de focul ce ma arde pe suflet. noaptea a fost lunga de tot! Se zicea ca n-are sa mai fie lumina. era acum in flacari. Oamenii dormeau zi. Cica. — Si mie nu mi-ai spus nimic? Faci asa de capul tau? Apoi vezi ca sunt si bun. care abia ii lasau sa rasufle. Doamne! — Cum. chiar dobitoacele se saturasera de atita somn si odihna! Cum intrara in iad. dar de! si cind ma necajesc. c-apoi pe urma sa nu-mi bagi vina de nimic! Legende cosmogonice 35 — Fac. sa vezi si tu cit sufar aia care s-au tinut cu surori. ramase uimit de cele ce facea Soarele in calea sa. — Doamne. asa sa fie! Vad eu cit esti de nesocotit! Dar inainte de-a te duce sa pregatesti nunta. Eu o vreau pe ea. incolaciti de grumazul lor. uitindu-se intr-o zi prin fereastra cerului. asa cum imi zici. Cica. Doamne. nimeni nu le da nici un ajutor! Mai departe. pe sora ta s-o iubesti tu? Singe din singele tau? O. orice mi-ar face Luminatia ta! — Bine. si cum intorceau capul. dormeau noapte. Prin mijlocul iadului curgea o apa namoloasa si puturoasa. si cu toate astea. Dumnezeu si Soarele pe data fura izbiti de o duhneala rea. Ele zbierau in gura . in ziua aceea se innoptase mai devreme ca oricind. eu tot nu-mi calc cuvintul! Si purcesera spre iad. nu mai poti sta inainte-mi! Si cine e acea fata. apoi se desteptau. insa. dar n-am ce face. iarta-ma de cele ce-am faptuit. orice ar fi. de la ziua aceea. dar nu sa strici ce-am facut eu! zise miniat Dumnezeu. le dete doi cai inaripati si-i trimise sa-l cheme pe Soare la el. Astia erau cei ce se bucurasera la lacrimile vaduvei si banul saracului! Strigatele lor te infiorau. Tot ce facuse el pe pamint cu atita sudoare. erau pisate cu un pisalog femeile ce-n viata lor necinstisera rusinea casei. haide cu mine prin iad. — Dar bine. fatul meu.

Soarele nu mai putea de frica sa nu se rataceasca. nascuti cu mine odata s-au insurat de atitia ani. atunci sa nu zici: „iarta-ma. Doamne. Dumnezeu. — Si mai rele sa fie. unde era dogoarea mai mare! Soarele se infiora si mai tare si nu se putu opri fara a zice: — Ce e aici. de caznesti asa de rau pe nenorocitii astia? 36 Legende populare rominesti — Ce sa fie. cu niste cangi lungi si incirligate. cind dracii incepura sa scoata. Doamne. — Doamne. nici la ele nu se uita nimeni. afla. le turna pe gura plumb topit si astfel amortea vorba neispravita. Si cum drumul incepuse a fi pietros si putin ocolit. si-i intepenira. Pentru tine. deodata vazu la capatul lui un cuptor mare. zimbi putin si coti pe un drum. insa nu putu. vazindu-l. si din cind in cind tipete prelungite ce spintecau aerul. iertati-ne. si apoi cite zile oi avea. mare ti-e puterea — de ce nu-i ierti pe sarmanii astia de chinurile ce le au? Cu ce ti-au gresit ei? — Cum sa-i iert? Atunci de ce te-am adus aicea? Asa. eu nu pot parasi pe sora mea. si cind ti-o veni rindul si tie la chinurile astea. Doamne“ si multe alte nimicuri. pe unii afara din cuptor. ca nu mai facem! Si cu toate astea. copilul meu..mare: — Iertati-ne. am pregatit alte suferinte si mai grele si daca tot cutezi. Pe deasupra lor se auzea intruna filfiit de aripi. sa nu spui ca nu te-am sfatuit! Iata. Am ajuns de ris in fata lor. ce erau aruncate fara mila. dintr-un ceaun de fier. fara a lua seama la scrisnetul lor. Iar cind incercau sa zica ceva. n-oi fi nebun sa stau neinsurat. — Bine. si se indrepta spre locul unde sunt chinuiti cei ce se iau cu surorile lor. O sa indur si eu necazurile nenorocitilor astia. Vreau si eu sa fiu in rindul lumii. din care ieseau limbi de foc. si apuca pe Dumnezeu de mina! Vru sa vorbeasca. daca tu esti nestramutat in poruncile tale. Soarele privea mirat catre ele si frica ce-l cuprinsese il facu sa tremure. zise Soarele plingind de mila. Doamne. ii pusera. de povatuit te-am povatuit. am sa le rabd. Toti flacaii. O s-o iau de sotie si ce-o fi sa fie. unde era un intuneric de nu se zarea nimic. numai eu am ramas. vazusi pe nenorocitii astia. Inauntrul lui se zareau niste trupuri. Ce-o sa fac? Mi-a venit rindul insuratoarei. pe niste mese de fier inrosite in foc. Imi . cu niste cirlige muiate in otrava. am sa le fac si mai rele. dracul. Si nu ispravi bine vorba Dumnezeu. daca nu imi gasesc alta pe potriva. Doamne. cu cangile lor incirligate. ca sa nu se mai miste. a zis Dumnezeu. niste nelegiuiti ce s-au luat cu surorile lor!. de florile marului? Eu ma ostenii pina acum sa-ti arat ce te asteapta si tu cemi vorbesti? — Fie. de proba ti-am aratat proba.

38 Legende populare rominesti Si. striga el. Incepuse sa-i gazduiasca si pe cimp. unde il vedeau asa de durduliu. D-abia mai incapeau oaspetii in palatul de cristal al Soarelui. Cele cu parul balai. ca spicul griului copt. Calcau mindri prin poienile inverzite si se uitau cu drag la domnitele ce culegeau flori cu mireasma neintrecuta. — Faceti-mi loc. Doamne. plini de nenumarate daruri pentru nunta. straluceau de sus pina jos de nestemate. cu tot ce aveau mai bun in tara lor. nu altceva! Ce sa va mai spui ce-a fost! Eu stiu ca ce-am vazut. Inele de aur. cum se iau fratele cu sora! Toti se intoarsera spre el si incepura sa rida. la vestitul palat al Soarelui. Cind au iesit din iad Soarele cu Dumnezeu. Doamne. il rasfira pe o tava. smaralde. dar nu stiti ce va asteapta? Peste o vreme o sa va blestemati si stea si ursoaica si tot. fara a ramine pe loc inmarmurit! Toate isi aveau parul rasfirat pe spate si prins in nenumarate ace de aur cu nestemate in capul lor. pietre nestemate. scoase din o traista de fier jaratec. ariciul. descalecind. care mai de care mai mindri. sa aud ce nu e de crezut. zine erau. ca cei ce au fost afara prin batatura au cazut jos ca orbiti. fel de fel de podoabe pe ei. faceti-mi mai repede loc. ce purtau la briu sabie si cutit. Peste tot domnea veselia si oaspetii tot soseau. de prin tufisurile gradinii Soarelui. sa traiesc inca de zece ori pe atit si tot n-am sa mai vad. ca sa manince. Doamne. D-apoi domnitele lor. Chiar sfintii au inceput sa-si bata joc de mine. de ce vedeai! Fel de fel de straie. imbracati in haine de otel de sus pina jos. ce mai mindrete pe ele. Erau voinici. Sosise imparati de unde nici cu gindul nu gindeai! Era o mindrete. pe care apoi o puse linga botul calului. imparatii. se zice ca a fost asa de mare lumina. aduceau saci multime. mici si mari. zi si noapte. — Rideti de mine. mai bogati. cind iata ca prin multime venea calare tatalogul de Mos-Nicola. Pe caii cei mai vestiti din hergheliile lor. Si tot rugind Soarele pe Dumnezeu. Lumea incepuse a uita cum e lumina! Legende cosmogonice 37 Veni si ziua nuntii! Din toate colturile pamintului. . Se incepuse nunta. Zic ca sunt vrajit. sub corturi de verdeata. o pornira din craiile lor. rubinuri. sa vad ce n-am mai vazut. Din zori pina in seara nu mai conteneau curtile domnesti ce soseau rind pe rind.zic ca „nu sunt om“ si multe altele. purcesera indarat si iesira din iad. apoi craiesele lor. ce aveau minerele sapate in oase rare si umplute din belsug cu aur si pietre scumpe. toate erau carate cu prisosinta. nici nu le puteai vedea.

ce este. totul are sa se prefaca in jaratec si noi toti. mai copii. Mos Nicola? intrebara mai multi printi deodata. n-ati mai ride si ati incepe a plinge. voi v-ati mirat? Sa nu va mirati. toti fugim de foc si cind colo. care de mult ce se iubeau. de ce. de nu ce. chemind pe paharnic. iata ce e: vazurati. de pe scaunele in care se intronasera. am dat calului sa manince jaratec. spune odata ce ne asteapta. si cu totii stim ca vara. si el frigindu-se. De mult ce se rasturnasera paharele. copiii mei. mai lasau fudulia la o parte si. de durere cauta sa nu mai puie mina pe foc. nu stim ce ne asteapta! — Of. v-am aratat ce are sa fie! — Asa e. o sa mai fie atunci pasare pe cer si oratanii in curte. nestiind cum sa-i inveseleasca pe miri. Incepe cheful si dumneata tot nu ne povestisi ce ai de zis! — Iaca. Toti vorbeau si sedeau ca la ei acasa. pentru ca apele secind o data cu izvoarele lor. o lua razna pe cimp. si jivini in padure? N-are sa mai fie nimic! Si in loc de ele. baieti. o sa pierim de sete si de foame. ca pina cind sa ispravesti iaca se sfirsi nunta. Mai-marele cintaretilor era o privighetoare vestita in niste tari indepartate. asa e. o sa se duca si buruienile si dobitoacele de pe pamint. de caldura. ce ne asteapta? Si cind eu am dat calului jaratec. dupa cintecul unor lautari adusi din locuri foarte departate. isi umpleau din nou paharul zicind: — Mi s-a rasturnat pe masa. — Vedeti ce mi-a facut calul meu? De-ati sti. de focul lui — nu ne puteam lipsi. necheza o data si smucindu-se din mina ariciului. — De ce. mosule. a luat-o razna pe cimp nestiind sarmanul ca peste citava vreme in loc de graunte vor gasi numai jaratec pe pamint! — Ei si ce e cu asta? Parca n-ar face orisicare ca el? Cum se frige omul. se fripse.Calul se apleca spre tava si cind atinse cu botul carbunii. Legende cosmogonice 39 Era o veselie si un chef. incepuse dantul. pina acum aveam un Soare care ne lumina si ne incalzea. la oaspeti. Dar cind el s-o insura si o avea copii. veselia ajunsese la marginea ei si masa spargindu-se. . n-o sa mai fie si alti sori si atunci ce are sa fie pe pamint? O sa mai fie atunci buruiana. iar cind era la pahare. si acum trebuie sa trecem la ospat. ai dreptate! Insa ospatul care incepuse si vinul ce se vedea turnindu-se prin potire facu sa le piara din gind vorbele mosului si incepura sa manince si sa bea ca la nunta. ce numai de dragostea lumii isi parasise cuibul si venise sa dezmierde pe nuntasi cu cintece ce nu mai fusesera auzite. — De ce. se uitau abia zimbind. de vapaia lui fierbinte. Vedeti. ca la zile de astea! Beau si mincau si imparatii si imparatesele. — Da.

Cit ai zice „Doamne ajuta“. de cu zori luase sub cirma sa carul Soarelui. la plecarea mirilor inspre palatul de cristal. ca de. asa se zice din mosi. Dumnezeu incepuse a se ingrijora si totodata a se minia. eu prin puterea mea va despart. Va blestem ca . a fost atita dulceata in privirile lor. Cica. ca de nu. Se zice ca a fost atunci atita stralucire si foc de dragoste in ochii lor. nici Dumnezeu nu se putu opri gindului de a nu sta putin uimit de frumusetea si blindetea de pe chipul lor. imparatii. sa fac eu om batrin ce zice el. fara sa ma duc barem sa intreb la higiul lui de arici. Cu sosirea noptii. deci. Ii trimisese cam demult si nu se mai intorceau. imparatesele. nici prea frig. el cu copiii lui are sa-mi dogoresca si pirjolesca tot pamintul. se zice din batrini ca ziua aia a fost cea mai lunga. dar aducindu-si aminte spusele lui Mos Nicola. nici prea cald. auzi. deodata se gindi el la cele spuse de arici. chiar Luna cu Soarele dantuisera. de. ca pe pamint era cum e mai bine. stramosi. incit toti dusmanii din lume s-au impacat atunci si au trait multa vreme in dragoste si bine! Dumnezeu nu lasase nici o clipa ca timpul sa treaca si trimise numaidecit telegari neintrecuti. si intr-un timp. se scula de pe tronul cerului si cam rastit le zise celor doi de fata: — Voi vreti sa faceti ceea ce nu s-a mai facut si auzit pina azi? Am cautat cu blindete sa va opresc de la pacat. printii. si-l tinea asa de sus de data asta. incepusera a pleca si inainte de a se duce. pina cind s-o ispravi cu nunta. pe cei doi miri. pentru ca Dumnezeu isi puse in gind sa tina carul cu foc al Soarelui tot mereu in acelasi loc. pe aripile lor de otel. cum nu s-a mai dovedit altul de atunci. si seara purcese a se lasa mai repede ca oricind! Spun batrinii. Si deodata incepu sa miste carul inspre apus. veneau de-si luau ziua buna de la miri. o data se insoara omul si are si el dreptul la o zi de hodina. cum n-a mai fost alta pe lume si de mindretea mirelui. un biet flacaiandru? Chiar acum am sa-i despart. vezi. cind vine rindunica si cocorii. firtate. ca o zi de primavara. tot mai destept ariciul ca mine! Bine zice el. ca-n ziua aceea s-a inserat mai repede ca oricind! Oaspetii benchetuisera intruna. de nevinovatia acestei mirese. si zise: — De. Lacrimai fara sa vrei. ca mesenii ramasera uimiti de vapaia asta 40 Legende populare rominesti ingereasca ce-i unea. sa vad ce zice si el! Ce bine a vorbit el! Auzi. inainte de a intra in palatul de cristal. urindu-le tot ce stiau ei mai bun pe pamint si in cer. si. Auzind Dumnezeu vorbele lui Mos Nicola. ca sa fure Soarele si Luna. eu om batrin sa ma iau dupa spusele unui infumurat ca Soarele si sa-i dau voie sa se insoare. Se mai povesteste ca. ma rog. cind vazu cum telegarii aduceau. craiesele. si tot n-ati ascultat? Eu nu vroiesc ca cele orinduite de mine in tineretile mele sa iasa din zagazul lor.Dumnezeu. era.

cum se inroseste el de dragoste dimineata. cum o vedem fugind noaptea printre norii zdrentuiti. ti-ai gasit tu calaret. deschizind o portita. dar asta trebuia s-o faca cu invoirea batrinilor. ca mari lucruri se petrec la rasarit. va dau dreptul ca de doua ori pe zi sa va zariti. Soricelul. musca.de aici inainte. Cind sosi albina la fereastra soricelului. cind rasare pe sprinceana dealului. au plecat in lume. pe el iute s-azvirlea si din gura-i zicea: — Mai ursule. si noi cite rele ii facem! Se spune. stia ce vorbeau cei adunati de acolo si zise catre albina: — Blagoslovita sa fii tu. a intrat in gradinile raiului. SOARELE SI LUNA Zice-se ca a fost odata. ca atunci soarele s-a inrosit asa Legende cosmogonice 41 de tare. ce nu mai putea de dragul lor. Iute au si trimis dupa el o albina. Dupa albina pleca si soricelul pe jos. de cauta sa zareasca printre picaturile de roua pe tovarasa lui Luna. Albina-i raspunse ca a venit sa-l duca in casele Sfintului Soare la adunare. cind cerul e innourat! Ei n-au mai zis nimic. Asa are sa fie de-a pururea. sa va priviti o clipa. Toate astea le-a facut Dumnezeu pentru binele oamenilor. Insa fiindca durerea ce cade pe capul vostru are sa fie atit de mare. tare demult. cu un bat in mina. Merge ce merge si iaca cum mergea. tu. pentru a nu fi vazut cum lacrimeaza. care era nazdravan. s-a dat jos de pe tronul ceresc si. Luna. firtate. ursulet. soricelul intreba din cenusa cine e si de ce vine. si tu sa aduni de acum incolo dulceata florilor de pe pamint. Ai mai mari sfetnici si domni ai cerului si ai pamintului erau toti in casele Sfintului Soare. sa luminezi noaptea. dupa cum v-am blestemat eu. c-apoi sa dispareti unul din fata altuia. albinuta blagoslovita de soricel zbirai pe fereastra si iat-o in casele cele de aur ale Soarelui. rau era de nu veneai si bine ai facut c-ai venit. Dupa ce soricelul a grait acestea. intr-o padure un urs grozav imi intilnea. s-au mai uitat unul la altul pentru ultima oara si. cind i-a venit si Sfintului Soare sa se insoare. ca sa fie adunarea deplina. si intotdeauna sa alergati din zori pina-n seara. sa se caute in veci si sa nu se gaseasca niciodata. adunati la sfat. sa luminezi ziua. demult. iata. cerind sa-i spuna si lui despre aceasta adunare. batu de trei ori cu aripa in fereastra. care aveau sa hotarasca — sa se insoare Sfintul Soare sau ba. iar tu. iar Luna s-a ingalbenit asa de mult. Soare. Iar Dumnezeu. si niciodata sa nu va ajungeti. dintre toti astia numai soricelul mai lipsea. despartindu-se cu lacrimile in ochi. iute acum mi te porneste si tocmai in batatura la Soare mi te opreste! 42 .

nouazeci si noua de luni. de la inaltul si atotputernicul Dumnezeu. incepe a plesni cu ea. asa e? Ei bine. pe cind ai lor rodeau iarba de aur amestecata cu de argint. repede in mina o ia. Mergea ce mergea si in drum imi intilnea o napirca subtirea. incit lacrimile care-i curgeau siroaie umplura de mila pe milostivul si induratul Dumnezeu pina intr-acolo. insa numai atunci cind isi va gasi siesi potrivnica.. siesi potrivnica n-a gasit. ca-i dete voie Soarelui sa se insoare. Din cite . macar ca n-am fost acolo. desi nu era imbracat in haine de aur stralucitoare ca Sfintul Soare. Umblat-a Soarele noua tari si noua mari. merinde pentru calusel. si in cele din urma porni sa-si ia voia de la Domnul domnilor. calul ista nu se prea tragea la drum. ii mai trebuia un bici cu care sa mi-l arda citeodata. Eu de aceea am adus merinde calului. Mergeti iute si desfaceti ce ati facut! Primind acest sfat intelept de la soricel. stapinul stapinilor. altii si tot asa. si iaca-l si pe el ajuns in ograda Soarelui. D-apoi cind vor incalzi atitia sori pamintul. nouazeci si noua de saptamini si nouazeci si noua de zile. in nouazeci si noua de ani.Legende populare rominesti Soricelul avea acum cal bun de calarit. Soarele va face mai multi sori si fiii lui. de voie. eu stiu tot ce ati facut voi. In niste desagi ce-i luase pe umere. Mai merge ce mai merge. unde hotarisera ca Sfintul Soare sa se-nsoare. Legende cosmogonice 43 Aici Sfintul Soare se puse in genunchi la tronul Dumnezeirii si incepu a se ruga asa de duios si asa de cu foc. dar degeaba. Tocmai se incheiase sfatul. trasa de patru telegari ca niste zmei. Ati hotarit ca Soarele sa se-nsoare. Apoi voi cu ce veti trai?. caci de altminterlea. zicind ca se insoara toti oamenii si toate fiintele din lume. cum nu e pe pamint. de nevoie si sa rabde. incit in citiva ani se va umple lumea de nu-i mai incapea de sori. Soricelul. ei desfacura ce facura si din nou hotarira ca Sfintul Soare in veci sa nu se mai insoare. Acum avea soricelul si bici si cal. Era hotarirea invatatilor cerului si ai pamintului si el trebuia sa se supuna. indeasa citiva bolovani adunati de pe cale. Soarele. numai el sa ramina neinsurat? Iesind sfetnicii si batrinii din casa in ograda si vazind ca soricelul a dat de mincare calului sau bolovani. de bucurie nu mai putea sta pe loc. deci iute se si gati de drum luindu-si o caruta de foc. Aceasta hotarire l-a intristat pina in fundul inimii pe Sfintul Soare. totusi raspunse fara sfiala zicind: — D -apoi. Ursul mi se speria. mai prostilor si nesocotitilor ce-ati fost. Ce era sa faca?. il vor face numai bolovan. fuga mai iute o rupea. nu v-ati gindit voi ca daca s-o insura. bolovani.. il intrebara de ce a facut asa.

asta nu se poate! Soarele s-a necajit de aste vorbe neasteptate si blestema pe sora-sa in felul acesta: — Soro. tese si imi ispraveste si de nunta te gateste. si porneste. Sfinte Soare. — Ba. Sfintul Soare avea doua surori. Cit de frumos e Sfintul Soare s-apoi surorile sa nu-i semene? Asadara. Acum a treia oara. Nu vedem noi dimineata. se poate. sorioara. tu vei inflori. soro. tese si imi ispraveste camasa de ginere si sa-mi cosi. pina la alte toate! Mai buna aleasa spre a-mi fi mireasa. care venea totdeauna gata de nunta. adica la Luna. Si asa s-a si intimplat. Cind s-a pomenit sa ia frate pe sora si sora pe frate? Asta nu se poate. haidem. se gindeste sa i-o faca. cum tesea cea dintii sora. Soarele se hotaraste a merge in petit la sora-sa cea dintii. Luna tot cu aceleasi cuvinte. Soarele-i zise si acesteia: 44 Legende populare rominesti — Tese. dar tot nu se poate! De asta data Soarele pleca si se duse acasa cam necajit. eu ma invoiesc. pe ea toate florile din lume. Soarele. vine iara si necajeste pe sora-sa. A doua zi. iisoara de mireasa. Pe tine te-am ales mireasa mie. ca. dar cu gindul ca tot va izbuti. cind Soarele veni iara. cind eu voi sfinti. tese si imi ispraveste si de nunta te gateste. vaz ca nu se poate.fete a vazut pe unde a umblat. amindoua cele mai frumoase fete din cite vazuse Sfintul Soare. Luna necajita foc pe frate-sau ca nu-i da pace. dar si de asta data se intoarce acasa ca si mai intii. raspunse Ileana Cosinzeana. Luna-i zise: — Fiindca altfel. se vestejeste. merge iara. iar cind el apune. cind rasare soarele. sorioara! De azi inainte tu te vei face albastra cicoare. pe care eu le luminez. A treia zi. tu vei fi a mea aleasa. Soarele intra la ea cu vorba: — Tese. ca cicoarea infloreste. — Dar cum. pe unde a trecut. Vazind Soarele ca cu sora-sa cea dintii nu s-a putut intelege. ea se inchide. Aceasta tesea o pinza urzita cu fire de argint si batatura de aur. tu te vei vesteji. sa ne cununam. de astazi inainte. nu mai . cind s-a pomenit sa ia frate pe sora si sora pe frate. fara isprava. dar. soro. soro. soro. Si pe aceasta inca o gasi tesind tocmai astfel de pinza. cind voi rasari. frate. nici ca am aflat pe unde am umblat! — De multe de toate. frate draga? intreba Luna. caci alta mai frumoasa decit tine n-am gasit! — Dar cum. Fa-ti si tie. pe Ileana Cosinzeana si pe Luna. se hotaraste a merge la a doua sora. nici una nu i s-a parut vrednica de-a si-o lua de mireasa.

pina ce ajunsera aproape Legende cosmogonice 45 de chilia calugarului. pesemne. Uneori ea se schimba la fata. El umbla dupa ea ziua. impreuna cu iubita sa aleasa. nu prefacuta ca acum. Intr-alta zi. Atunci i-a dus mincarea fratine-su. cind s-a mai dus cu mincare la Avel. dupa mine si cind noi ne-om intilni. Avel umbla pe deal cu oile. ca s-o vaza. de sfint ce era. apuca Luna inainte. Avel. ca sa n-o cunoasca Soarele. de nu se tine minte. pe pamint nu umbla. Mersera ce mersera pe puntea cea ingusta a raiului. La celalalt cap al puntii raiului. Cain sta pe linga casa. moartea il stersese din rabojul ei. i-a rasarit in minte. Cain a insemnat in inima lucrul ista s-a prins ura pe Avel. frate. dirdiind din gura si cascind a lene. Cain in loc sa-l trezeasca la mincare. Luna zise: — Mergi. Si i-a venit in gind sa-l omoare pe Avel. iar Luna fuge de Soare noaptea. atunci sa stii ca ne vom cununa. ma rog. umbla hoinar toata ziulica. una a nimerit drept in capul lui . Cel de acasa toata ziulica trebaluia: ba fa ceea. de sute de ani. si Cain cum a vazut intimplarea asta. soro. ramin in urma. ca lumea era proasta pe-atunci. a ucis vreo citeva capre. Acest pustnic. Cind mai erau vreo doi. ca s-o ajunga. cela numai se desfateaza si el duce greul casei. care locuia intr-insa. tocmeste. a unui calugar batrin. Dupe ce se ciorovaira ei incitva. drege. frate-nainte! Da Soarele: — Eu. l-a gasit dormind sub o coasta de deal. adica o data se face secera. cind se mai gateste treaba? Cel cu oile umbla numai dupa ele.intirzie nici oleaca. dar nu stia cum sa-i faca capatul. Cind era sa treaca puntea. D -atunci tot mereu umbla Soarele dupa Luna. trei pasi de facut. numai ce vede inaruindu-se dintr-un deal o stinca si. La el merg sa se cunune Soarele si Luna. era chilia veche si darimata. ca la casa omului. ci cu trei coti in sus de la pamint. cum a venit de-a tavalul in vale. nici nu-si batea capul cu atita amar de trebi. Luna se arunca in apa zicind: — Vino. Pe acest calugar. alta data ca o jumatate de taler si alta data ca un taler intreg. cela a mincat si Cain s-a intors acasa. CAIN SI AVEL Zice-se ca Adam a avut doi feciori: Cain si Avel. ca sa nu fie vazuta de Soare. a naruit citeva stinci. Cum mergea Cain intr-un rind cu mincare la frate-su. s-a suit pe deal. da nici nu se trudea. ba iasta. cum sa-l omoare pe frate-sau.

. ca sa vada oricine. acoperindu-l cu tarina ori cu nisip.. pe ucigasul cel di-ntii!. isi puse in gind sa-l omoare. Legende cosmogonice 47 IN LUNA SUNT DOI FRATI CU O MIOARA Se crede ca in luna se afla doi frati mocani si-o mioara. O mioara afla de gindul fratelui sau si-i spuse stapinului cele ce stia. care-i mare si le vede pe toate. Cum sedeau asa. caci sarmanul fecior nu-si putea da crezare. cite o picatura de singe. se va aprinde si va arde pamintul. cum dormea. decit l-om lasa sa-l manince niste ciini. Cel mare a omorit pe cel mai mic si l-a luat in spinare. si pe urma a zburat in treaba ei. Masa. ori niste cioare. dar chiar mult de tot nu. jos la pamint. a caror povestire este urmatoarea: Acei doi mocani. cit a fi lumea si pamintul. l-a pus jos pe pamint. 46 Legende populare rominesti Cain se duce acasa si spune tatine-su ca l-a gasit pe Avel ucis de-o piatra. ca frati. Cind va umple caldarusa de singe. De-aceea se vede-n luna un chip de om stind in picioare si unul lungit. ca femeie. a chemat pe Eva si i-a aratat ce-a facur pasaruica. Dar Dumnezeu. Adam si cu nevasta-sa s-au dus sa-l vada. cum pe lumea asta se poate ca un frate sa ridice cutitul asupra unui alt frate?! . el a socotit ca niste capre au naruit o piatra si. caci cel mai mare. nu s-a putut pazi si i-a facut capatul. PETELE DIN LUNA Au fost doi frati. dar spusa ei paru fratelui mic peste putinta. iaca vede-o vrabie cu-n gindac in ciocusor. prinzind necaz pe fratiorul mai mic. cu ce-a fi gasit. L-a luat si l-a pus in luna. in fiecare an.. cind l-a vazut. Adam a vazut minunatia asta. — Asa sa facem si noi cu Avel. nu l-a crutat pe Cain. nu stia cum sa-l ingroape si cum se face mormintul. ca nu stia sa-l boceasca cum fac acum muierile. Lui Adam nu i-a dat prin cap ca l-a ucis Cain. s-au inteles impreuna o sama de vreme.Avel si el a ramas mort pe loc!. In mina tine o caldarusa in care pica de la cel mort din nas. fiind mai harnic si mai cumpanitor. caci acesta. Numai asa i-a venit in cap lui Adam ca sa faca groapa si sa-l inmorminteze. isi facuse mai multe si mai frumoase turme de oi. ca pe-un hoit. a inceput a plinge. intocmai asa cum a ucis pe frate-su Avel. care a facut cel dintii omor. Tat-su sta si se uita la dinsul.

caci fluierul era singura-i mingiiere. daca le mai ademeneste oile.Dar pacatul s-a faptuit. Cind incepea sa cinte. in vremurile de demult. le-a pus chipurile in luna. cum l-a vazut. dar nu se putea tine ca sa nu doineasca. bun ca piinea alba. sa se intoarne la calea cea dreapta. Dumnezeu. cind ai oile tale si pamint pe care pot sa pasca iarba buna? Ciobanul cazu atunci la picioarele lui si plingind ii zise. Boierul. cind duhurile rele au mai multa stapinire asupra oamenilor. incit si vinturile isi opreau mersul si riuletul din apropiere isi tinea apele-n loc. ba unii dintre ei il amenintara ca-l pirasc la boier. Aci isi cladi o coliba. ca sa-i ceara vreun loc de slujit. cu ochii holbati la ciobanas. cale de trei posti. de faceau noaptea zi. omule. La acest boier cica veni intr-o zi un rominas. inchise un ocol de pamint cu gard. Dar cintul lui atit era de ademenitor. ca sa aiba unde sa se adaposteasca de vint si de ploi. Bietul cioban vedea ca-i vinovat. mai ales pe acea vreme. Boierul se amari in suflet. cind auzi ca ciobanul ii rasplateste astfel fapta miloasa si il chema la palat. ca sa asculte. caci parca adunase pe mosiile sale toate avutiile pamintului. nu ti-e pacat de Dumnezeu sa te lacomesti la averea altora. Avea un palat cu ziduri numai si numai de aur si cu trepte de nestemate. satura pe tot flamindul si pe tot lipsitul il facea cu casa si masa. pentru noptatul mioarelor. ca vazindu-le. ca lumea sa vada. boierul incrunta sprincenele si ii grai astfel: — Ei bine. doinind din fluierasul sau de os. 48 Legende populare rominesti Flacaul i-a multumit si-a luat turma si doi ciini si pleca spre mosioara sa. caci miluia pe tot saracul. mioarele toate s-adunau si ascultau duse. un boier bogat. caci era chipes flacaul si-l avea pe vino-ncoace. noaptea. . De aceea incepura ceilalti ciobani sa se cam uite chioris la el si sa-l dusmaneasca. Atunci ciobanii din vecini. ca sa aiba cu ce-si indulci traiul. Cind sosi rominul. CIOBANUL DIN LUNA A fost odata. incit chiar si oile din vecini se adunau la stina lui si nu mai voiau sa plece acasa. i-a placut de el si l-a daruit cu prisosinta. Si era bun la suflet boierul. Cica asa duios zicea el din cobuzul sau. mersera la boier si dadura jalba ca le fura oile. fratele cel mai mic cu mioara lui au fost ucisi. pizmasi cum erau pe romin. I-a dat un petec de pamint pe un deal si o turma de mioare. ca sa arate lumii icoana de spaima. Daramite alte bogatii? Avea finate intinse si mosii de nu le cuprindea gindul omului si pe ele pasteau turme nenumarate. Peste zi el era tot trist si nu vorbea cu nimeni si numai seara isi varsa focul inimii. Le mersese vestea bogatiilor sale peste noua tari si mari.

Maria ta. cind ciobanul incetase sa cinte si atipise binisor. Maria ta. chemind pe ciobanii ceilalti. miniati. cind doinesc cu el. caci vorbele mele nu sunt numai niste vorbe goale. lipseste-ma de orice ajutor. insa. Boierul simti ca il podidesc lacrimile si muiat zise: — Lasa. ea-mi zise: „Tine. Si porunci ca sa ingradeasca mosia ciobanului cu zid inalt. Dar nu m-au mai rabdat locurile acelea nici o clipa si atunci am fugit departe. voind sa-i rapuie viata. se strecurara vreo citiva dintre vecinii pizmareti pe mosia lui. era p-aci. cu toata supararea sa. indragostindu-ma de-o fata cum n-a mai fost pe lume. Atunci ciobanul. pina la curtea Mariei tale! Asa mi-a fost scris. un ciine incepu sa latre si ciobanul se trezi din somn. ii zise in dreptatea lui nemarginita: — Eu vad bine ca aicea e ceva la mijloc. Cind era pe patul de moarte. Am avut si eu odata parte ca sa cunosc fericirea pe pamint. ca oi face eu dreptate. caci fiecare locsor imi aducea aminte de ea. Atunci am simtit ca ma usuc din picioarele pe zi ce merge. Acestia. Pe la miezul noptii. In minia si amaraciunea sa. se hotarira ca sa puna capat vietii rominului pentru care suferisera ocara si sa-i ia fluierul maiestru. de care nu ma pot dezlega. ci sunt povestea amarului. dar nu cu voie. p-aci sa-l loveasca. ii dojeni cu vorbe aspre pentru clevetirile lor. fluierul acesta ca sa te mingii in chinul tau si roaga-te la Dumnezeu sa ne ierte pacatele“. de la care ne-a venit tot binele si atunci el miniindu-se pe noi. Si acum. lasa-mi insa acest fluier. am gresit. Auzind boierul aste cuvinte. zvintindu-si lacrimile. Stane. Cind.— Asa e Maria ta. ni s-a intunecat norocul. Apoi. Un an de zile am trait amindoi zile de miere. care vin cirduri. lasindu-mi numai ist fluieras maiestru. cirduri. Si am plecat de pe pamintul unde mama ma nascuse si am ajuns aci. din care cinta glasul ei. n-am venit de flori de mar. a trimis din senin o boala pe iubita mea. Stane. cind deodata. care in trei zile a stins-o. departe de ele. goneste-ma. unde singura mea mingiiere e acest cobuz. povesteste-mi tot din fir in par. caci nu eu fur oile. ca sa cunosc eu necazul cel mai mare din lume si de aceea trebuie sa sufar si azi. In orbirea noastra uitaseram sa slavim pe Dumnezeu. ci ele vin la mine! E un blastam pe capul meu. pentru ca sa nu mai poata intra oile vecinilor pe mosia lui. i se facu mila si. Daca ma crezi vinovat.Caci era si in tarisoara noastra pamint destul de manos si cu tineretile mele Legende cosmogonice 49 as fi putut sa-mi cistig si acolo piinisoara de azi pe miine. iata-ma pirit ca ademenesc oile vecinilor. Si atunci a murit. Asculta-ma. zise: — Cind am venit in tara asta. smulse un 50 .

ologule! Masoara tu si pune o banita mie. ei sa se ia ca niste smintiti dupa ea cu topoare si cu bite in miini si alergind peste dealuri si vai. cazu istovit de osteneala. plina! Si cum sedeau ei pe malul girlei. Dar bunul Dumnezeu i-a batut pentru neastimparata lor ura si i-a blestemat din neam in neam. S-au pornit la cersit. el le lasa viata si scirbit de locul acela. ba au mai adunat si un sac plin de malai. sa fie lunatici. S-a asezat apoi la capul podului s-a inceput a se milogi: — Faceti-va mila si pomana cu un biet olog. una tie. Ce om cistiga. fluierul ii scapa din mina si cazu in mare. frate. Dar aducindu-si aminte de Dumnezeu. om imparti frateste. Mai stam si noi pe acasa. insa. s-au imbracat. insa in zadar. de cite ori va luci luna plina pe cer. una tie. banita? — Plina. Pizmasii vecini.. Si de va veti uita bine in luna. era sa-i faca una cu pamintul pe nevrednicii tilhari. Atunci se puse pe un plins amar si il ruga pe Dumnezeu sa se indure de el si sa-l ia de pe acest pamint urgisit.. Asa bietul orb cind intreba: — Ii plina.Legende populare rominesti par de la coliba si invirtundu-l deasupra capului. au mincat. SFINTUL PETRE SI ORBUL A fost unde a fost si a fost cind a fost un orb si un olog si s-au prins frati de cruce s-a zis orbul: — Sui... Ologul a inceput sa masoare. caci nu se pot inalta asa sus si atunci incep sa plinga amar si oamenii zic atunci ca ploua. bre. n-au avut stare si se luara cu bite si topoare dupa cioban ca sa-l omoare. Cind. Trei zile si trei nopti a umblat razlet prin codri. cind venea rindul orbului. care le da mereu tircoale. bre orbule. au cerut. au baut. . cit om avea mamaliga.. eu te-oi purta si tu ma-i indrepta pe unde sa merg. insa.. luindu-se dupa cint. Ce au capatat. insa luna n-au putut-o ajunge niciodata. cind pe la amurgul zilei a patra. Domnului i se facu mila. punea banita goala. punea pentru el banita plina. veti zari un om uscindu-si obielele de un par ce il tine pe umere. ologul a dat brinci orbului in apa. isi lua parul pe umere si porni la drum. Legende cosmogonice 51 — Hai sa impartim malaiul. vazindu-l pocait in suflet si il ridica prin vazduh. Oile ramasera atirnate in aer si tot cearca de atunci si pina in ziua de azi sa ajunga in luna.-n cius. Au cerut ei. una mie. ajunse la luna si puse mina ca sa se suie in ea. ca.

Petre. dar s-a izbit de toartele cerului si s-a facut cioburi. cirpa cu care era cit pe-aici sa minjeasca cerul. Dumnezeu si cu Sfintul Petre tocmai stau la taifas dupa masa. Si atunci Dumnezeu s-a miniat foc si a departat cerul atit de mult. Atunci a priceput ca acel pe care il gazduise fusese un sfint.. cerul era foarte aproape de pamint. ca intr-o zi o femeie a aruncat spre cer o cirpa murdarita a unui copil.. Dumnezeu ii purtase de grija si-l scoasera din apa niste oameni milostivi. 52 Legende populare rominesti iar cind s-a revarsat de ziua. — Bucuros. S-a spalat orbul pe ochi cu roua. in trei dimineti. si a dobindit vederea. ca sa-i poata cere sfatul ca unui bun parinte. ca sa-i cerce sufletul. nu si-a dat seama de aceasta bunatate dumnezeiasca. Asa Sfintul. . invatatorul oamenilor. a intrebat: — Asculta. mosule! Dar la mine ca la omul nevoias. Dumnezeu. l-a invatat sa faca asa cum zisese Dumnezeu si a plecat. Dimineata. Petre! Tu crezi ca ai lovit ologul si cind colo tu mi-ai spart paharul si ai patat cerul. ca nu era putin lucru pentru om sa aiba pe Dumnezeu in preajma lui. STELELE. ca vezi. a chemat Sfintul Petre pe orb. DUMNEZEU Acuma iata cum s-au facut stelele! Citi oameni se nasteau. iar vinul nori. cind pamintul se acoperi de roua. cum e nesinchisit din fire. ZAMISLIREA STELELOR La facerea lumii. binecuvintate fie tindarile si vinul. cum a vazut nelegiuirea ologului. De aceea se cheama Anul Nou. a ajuns in satul unde traia orbul. n-avem nici de unele si numai bunul Dumnezeu stie cum o ducem. ia-ti toiagul. insa omul. A asternut femeia toale afara pe prispa. Dumnezeu le punea la fiecare cite o stea in cer si de aceea stelele din ce in ce se tot inmultesc. pentru ca atunci Dumnezeu intinereste. sunt un biet drumet. dupa olog. Dar fiindca ai vrut sa dai in capul vinovatului. ca era in luna lui Florar.Asa. Dumnezeu zise: — Acu. ANUL. A pornit Sfintul Petre pe pamint. se face un tinar asa de frumos! Tot astfel Sfintul Pavel. du-te pe pamint de spune orbului sa se spele in trei dimineti cu roua pe ochi si iar va capata vederea. lasa-ma sa min la noapte in casa ta. Sufla apoi asupra cerului si facu cioburile stele. Sfintul Petre ia paharul cu vin si zvirrr. omule. si acesta la inceputul anului e tinar si pina la sfirsit e batrin. Dumnezeu atunci a zimbit si a spus: — Hei. Nesinchiseala a ajuns asa de departe. la inceputul anului. ca nu degeaba zicem noi: „departe ca cerul de pamint“. e tinar si la sfirsit e batrin. oricind avea vreo nevoie.

mai ales ca „femeia nu prea-i priceputa decit poate doar la rele“ si gindindu-se ca i-ar fi fost foarte de folos povetele lui Dumnezeu. caci avea sa se arate inaintea lui Dumnezeu ca bun crestin ce era si a cautat sa-si ia si cele trebuincioase la drum. capatina de om si pe toate le azvirli imprejurul omului. dulaul de la tirla. nu se inspaiminta si fara sa-si piarda cumpatul. sa aiba cu ce-si urma calea mai departe. ursul. sa mai aiba omul cu cine schimba o vorba pe atita amar de cale si sa aiba si cine sa-i fie in ajutor la vreo nevoie. pentru ca nu putea pune mult pret pe sfatul femeii. si orice . insa. vacarul de la vaci. porcarul de la porci si hora din sat. calul furios. Apoi lua si griu si porumb de semanat. ca de la pamint pina la cer e mult. omul si-a luat cu dinsul carul mare cu patru boi. barda. Si cu „tu esti“. plugul si rarita. urcindu-se pina la el. secera. sa aiba de toate. Asa si facu omul si a mers si a tot mers astfel mult timp. a plecat sa se duca la Dumnezeu. ii iesi inainte Uciga-l Crucea.Departindu-se cerul.sfredelul. se luara zdravan la cearta. ca doar rominul nu se sperie cu una cu doua. si ca va avea zabava nu gluma pina s-o intoarce acasa. ciobanul de la oi. candela din perete. fintina din rascruci. — Ba tu esti un viclean si un rau. ca de aia-i femeia „poale lungi si minte scurta“. coasa. spitelnicul. Diavolul scoase atunci din traista lui balaurul si sarpele naprasnic. catelul din curte. plecind. de care simtea multa lipsa. — Unde te duci? — Nu-i treaba ta — Pe cine cauti? — Cata-ti de drum si cara-te mai iute. Omul. sus in cer. scroafa cu purcei. sa-si faca merinde. pentru ca orice zburatoare ajunge pina la acest vint. omul. Aci. cind o fi sa i se ispraveasca merindele si sa astepte pina s-or coace roadele. scorpia blestemata. si tot din cauza femeii. cazind aceasta noua pacoste pe capul bietului om. turbeaza pe loc si cade jos moarta. si nici sa nu fie singur pe drum. insa. ca intrind in cimpiile intinse ale cerului. Legende cosmogonice 53 Stiind ca o sa-i fie drumul lung. se incaiera la lupta vitejeste cu dracul. closca cu pui. crucea de pe biserica. ca dintr-un fleac de trinteala se facu sub cer o vijelie mare. pina catre mijlocul drumului sub cer. sa are si sa semene. carul mic. ca sa-l inspaiminte. — Esti un artagos. ca si azi dureaza acolo sus si va dura in veci acea 54 Legende populare rominesti vijelie pe care noi o numim vintul turbat. ca secerind griul si culegind porumbul. vizitiul de la cai. atit de vitejeste. mult de tot.“ba tu esti“.

ca abia se mai zareste. infuriindu-se. si de blestemata si rea ce e. Dar iata ca intr-o zi baiatul auzi pe undeva ca exista un izvor. si acolo sus. si-l tine de stapin. ii tisni singe din ochi. impastiindu-se pe tot drumul. caci chiar si dracul ii stie de frica. Si. drumul pe care a mers omul il cunoastem bine. iar dracul s-a stilcit. Lupul l-a intrebat: — Incotro mergi. In toiul luptei omului cu dracul. cirnind spre cea. Baiatul isi lua merinde si porni la drum. A intrat in ea. si iata ca intilneste un lup. in zadar. vrind sa vie in ajutorul dracului. il rugau sa se lase de gindul plecarii si sa stea acasa. care se muncea sa taie copacii cu coada. In mijlocul acestor chipuri. cind il vazu pe om cum stilcise pe dracul si doar dracul era linga urs. A mers cit o fi mers si a dat de o padure mare de stejari. tragind cobilita repede si laptele s-a varsat pe drum si a curs si a tot curs. cu ajutorul horii. si cine bea din apa lui nu mai stie de batrinete si traieste cit lumea si pamintul. acusi-acusi. caci se vede bine in noptile senine si fara luna. Ciobanul de la oi zdrobi capul balaurului cu cobilita. Dar si ursul ingheta de frica. si zvircolelile fugii sarpelui se vad si azi pe cer. Scorpia. cind vazu ca omul rapune pe drac. Vacarul puse pe goana pe sarpe. din pripa a rasturnat galetile. Numai boii de la carul mare nu s-au purtat bine. El se numeste „Calea-Laptelui“. cu durere in suflet si lacrimi in ochi. omul tot regele firii e. il pierdeau din ochi. ii trecu furiile pe loc si o croi la fuga. zise baiatul. . Legende cosmogonice 55 LUCEAFARUL-DE-SEARA SI LUCEAFARUL-DE-DIMINEATA Cica a fost un om si o femeie. intepeni cu ghearele intinse. catelul. ciobanul. omul biruitor se vede falnic si maret. si calul incoltit de catel. iar vizitiul zdrobi capatina cu barda. In sfirsit. Toate acestea se vad si azi pe cer. Si simti ca osinda lui e sa ajunga la acest izvor.lighioana maninca din ea. pentru ca a fost albit cu laptele varsat din galetile ciobanului. Parintii. voinice? — Caut izvorul cu apa datatoare de viata vesnica. plesnind fierea in ea de atita necaz. cind a avut nevoie de cobilita lui ca sa loveasca pe balaur. Dar. Si de drag ce le era. caci s-au speriat de urs si au cirnit protapul. dar vinjos nevoie mare si rau de mama focului. zgribulindu-se atit de mult. cind mai vazu si pe dulaul de la tirla ca vine in urma catelului. si vedea bine ursul ca si lui are sa-i vina rindul. care-si intindea ghearele spre om. de aia nici nu mai cricni ursul. caci atita bucurie au in viata lor — pe dinsul. cum l-a harazit Dumnezeu sa fie pe pamint. care aveau un fecior. se repezi la cal ca sa-l muste. boul de la hais. turbeaza si ea. desi mic.

rosi ca macul in fata zinei. nici chiar vorbele zinei. dar degeaba. decit sa se . fiindca de cind se afla el aici au trecut sute de ani si nu mai e nici pomeneala de parintii lui. caci nu ramasese nici urma din ele. Acolo traia un mosneag de trei sute de ani. ca n-ai sa iesi niciodata din sfaturile mele. A mers el cale lunga sa-i ajunga si a intilnit doua fete. A potrivit el cam pe unde a fost satul in care s-a nascut. Noi nu murim pina n-or creste copacii acestia mari.. dar si aici erau numai risipituri. Mosul a raspuns: — Imi pare ca am auzit de la rasstrabuneii mei. Uitind de fagaduinta data. cu noi. Zina il ruga tot timpul sa nu indrazneasca niciodata sa se apropie de „Lacul dorului“. Din acea clipa a inceput a-l chinui cumplit dorul de casa. de acu poti socoti ca ai ajuns la el. Iar cind il patrunse fiorul primei dragoste. A mers mai departe si a ajuns la palatul unei zine frumoase ca soarele. ca au trait cindva pe aici asa oameni. voinicule. — Merg intr-acolo unde oi putea sa traiesc cit lumea si pamintul. Si a baut el din apa lui. in timpul unei vinatori. Cum ii cazuse drag si el ei. le raspunse el. Si-a luat un cal. — Caut izvorul cu apa vietii vesnice. pina nu s-or usca si or putrezi si pina cind s-or scalda pasarile in pulberea lor. Ce-i mai raminea baiatului de facut. voinice? ii facu ea intrebare. hotarira sa se casatoreasca. Fericirea lor nu avea margini si nici nu observau cum trec ani dupa ani. care i-a spus ca in zadar va face acest drum. In drum se straduia sa recunoasca gradina cu cele doua fete. Si nu l-a putut opri din hotarirea sa de a pleca sa-si vada parintii nimic. Intr-o ripa zari o casisoara. care se jucau intr-o gradina de copaci tineri si flori din cele mai frumoase si fermecatoare.Iar lupul ii raspunse: — Ramii la mine si-i trai pin-oi mintui eu de taiat padurea asta. padurea lupului. Dar trebui sa se intimple. Nu e vorba ca si fetele erau dragalase ca doi fluturasi. alerga la lac si privea pe suprafata lui. — Unde mergi. Deodata simti ca-i infloreste in piept o vesnica primavara. Dar ce-i vazura ochii? Pe fata apei au aparut chipurile mamei si al tatei lui. fetele indata l-au intrebat: cine e si incotro merge. — Ramii. Totul i se umpluse de o viata fara sfirsit. caci eu ii stiu locul si am sa ti-l arat indata de mi-i fagadui. 56 Legende populare rominesti Voinicul fagadui si zina il conduse la izvorul fermecat. Vazindu-l pe baiat. Dar baiatul a mers mai departe. — Ei. sa-i cada pasarea impuscata drept in mijlocul acelei ape. care il chemau la ei cu lacrimi in ochi. S-a dus la el si-l intreaba de nu tine minte pe parintii lui. o arma si a pornit. sa observe pasarea.. si vei trai cit noi. Baiatul nu s-a oprit din drumul sau nici de data aceasta. un tincusor.

le-a zis: . ginditi-va si dumneavoastra! CALEA-ROBILOR Odata au plecat din Moldova o multime de oameni. voinicul arunca arma si zise catre urmaritoare: — Rugineste-o! Moartea a ruginit arma si — dupa dinsul. De dupa dupa dinsul — hop Moartea: — Ehei. ca sa mergi pina acolo fara ca sa intrebi pe cineva? Cind te-a auzi cineva ca intrebi de tara noastra. Moartea dupa dinsul. Cine din noi l-a prinde al aceleia va fi. haihai si sa plecam in Moldova! — Ce vorbesti tu degeaba. femeie! Am sa-l fac un mar de aur si am sa-l arunc in sus.intoarca inapoi de unde a venit? Dar cind a intors capul. ca nu-i drept. Cum au ajuns acolo. sa-l ajunga pe cel de seara. indata pici la banuiala si alta lecuire nu mai ai: moartea iti stie de stire! 58 Legende populare rominesti Da celalalt. ca sa se duca in tara turceasca sa se plinga de cite rautati sufera Moldova. pina se mai potolira un pic si zina zise: — Stai. ce ziceti daca ne-am lua noi incetul cu incetul. de cind te caut eu si tocmai acu te-am gasit! Voinicul. pina acolo. Dar s-a prefacut si ea in stea — Luceafarul-deDimineata. Intr-un rind zice unul din cei robiti: — Mai fratilor. Dupa ce le-au dat drumul. Asta-i istoria luceferilor. Moartea: — Ii al meu! Zina: — Ba ii al meu! Si tot asa. Iar Moartea sta si asteapta sa-i cada marul. lepada tincul si zise: Legende cosmogonice 57 — Creste-l! Aceea il crescu si iara dupa dinsul! Cind era sa-l ajunga. Cind era mai-mai sa-i ajunga. Dar sa vezi minune! Marul aruncat nu s-a mai intors pe pamint. au ramas acei moldoveni robi. dar unde ti-i Moldova? O fi sute de poste. iar moartea il apuca de un picior. O stii tu? Cunosti tu drumul. mai frate. mai bun de cap. Zina il intimpina si dovedi sa-l apuce de-o mina. voinicul sari de pe cal si deschise usa la palatul zinei. mai. se impiedica de un marcotet. Asa am auzit si eu de la altii. asa v-o spun. cine sa le mai asculte lor jalba? I-au pus turcii numaidecit la inchisoare si inchisi au ramas multa vreme. A ajuns pina la cer si s-a prefacut intr-o stea. a dat in cal si o lua la fuga. insa. Cind era iara sa puna mina pe el. dragul matusii. la scaunul imparatiei. Ca-i drept. Oamenii ii spun si azi Luceafarul-de-Seara. c-o falca-n cer si cu una in pamint. Atunci se preface si zina in alt mar de aur si porneste sa-l caute.

sa hranesti cu ierburile mirositoare si cu pomii cei roditori ce vor rasari din tine si se vor hrani din glia ta. sa le torni plumb topit pe git. Ziua stateau tainuiti. Asa s-a intimplat. o roata s-a smintit din loc si. omul ma zgirie. cele trei stele ale protapului Carului-Mare sunt inchipuite a fi trei perechi de boi. Auzind Pamintul aceasta porunca dumnezeiasca. Se tinguiau lui Dumnezeu cei dintii plugari. unde vedem seara constelatia Raritele-Plugul (Orionul). Au plecat. toata greutatea Carului lasindu-se pe acea roata. ca atunci ei nu ies. ca n-au spor cu sapa. dar pe urma te vei ingrasa tu de pe el. cu ajutorul lui Dumnezeu! Iar carutasul i-a raspuns rastit: — De acum. ar fi pus ramasag cu Dumnezeu. si dupa un an incheiat au ajuns in Moldova. cu atit ducea Calea-Laptelui mai departe.— Hai. ma taie de nu mai pot! — Rabda. care pina atuncea nu era cunoscut. DUMNEZEU FACE PLUGUL Cica se jeluieste Pamintul catre Dumnezeu: — Doamne. ma prind sa hranesc. s-a cutremurat de frica. si acolo sta si azi cel dintii plug aratat oamenilor. Dupa arat. ori va vrea Dumnezeu. negrule Pamint. mai. Pe-alocuri. cu cit Pepelea impingea de Car. ca sa-l smereasca. Acest carutas s-a fost intilnit cu Dumnezeu. care i-a urat: — La deal. Si-au arat. — Rugati-va! Inchinati-va cu Doamne ajuta. Atunci Dumnezeu. la deal. iar noaptea se luau dupa Drumul-Robilor si zoreau inainte. asa ca inainte n-au mai voit sa traga. eu tot am ajuns in virful dealului. ca va impinge Carul spre Calea-Laptelui. de atunci Carul-Mare se invirteste tot indarat. La inceputul lumii a zis Dumnezeu catre Pamint: — Tu. Doamne? Dumnezeu l-a pus la loc pe cer. raspunse Dumnezeu. CARUL-MARE SE INVIRTESTE INAPOI Un oarecare Pepelea. ca sa aveti spor. vom pleca cind vor fi turcii la rugaciune. insa Dumnezeu. pe care-i mina carutasul la deal. sa cresc si sa adapostesc toate . pe toate vietatile. ca acuma se ingrasa omul de pe tine. dobitoacele si pe toti oamenii lumii. si om merge numai noaptea. iar ziua ne-om ascunde prin pustietati! Si asa au facut. ori nu va vrea. a facut ca boii din frunte sa dea inapoi. dupa care cutremur s-a schimbat neteda-i fata in munti si vai si a zis: — Doamne. Legende cosmogonice 59 Au facut oamenii asa si le-a dat Dumnezeu plugul. au intrebat ei si au multumit: — Unde sa-l punem.

se vede protapul cirmuit in partea dreapta. pomii. macar ca l-am pus pe om domn peste toata lumea. care se vede si astazi in apropierea DrumuluiRobilor. in calea lor au sa gaseasca pe Sfintul Petrea cu un cos de prescuri si un pahar cu apa. Si gasind bani in loc de apa. a cunoscut ca el vorbeste bine. nu le va da nimica. Auzind Dumnezeu aceste cuvinte pline de griji. a infipt sfredelul. Nu ma prind sa hranesc pe om. si acei ce vor minca si bea din mina Sfintului Petrea nu vor mai inseta si flaminzi niciodata. si la cei care au fost prea lacomi. spre a merge sa-si ia comoara gasita. de a luat carul cu boi. Dumnezeu va seca toate apele de pe fata pamintului si va fi ploaie intr-o parte a lumii numai cu bani de argint. iar cei ce nu vor minca si bea vor fi insetati si flaminzi totdeauna. sa vaza. ci va astepta ca toate sa i le dau de-a gata. iara ce-i va fi de lipsa. vietatile si dobitoacele lumii. Apoi pe drum. era numai stei de apa si nu se vedea pamint de nicaieri. pre blinda luna. un om cauta comoara lui Iov in cer si gasind-o. nu ma prind sa-l hranesc pe om. aducind o tira de pamint in gura. dara nu ma prind sa hranesc si sumedenia de om. tinindu-l in mina. De aceea a zis catre dinsul: — Nu te teme. nu va voi sa ma lucreze si sa ma grijeasca si asa sa-si agoniseasca cele de trebuinta gurii si pintecelui. PORUNCA LUI DUMNEZEU Intii si-ntii. fiindca el. vor alerga acolo ca sa-si potoleasca setea. pre stralucitoarele stele sau pre intinsele si nemarginitele mari. fiind drumul cotit. fa bine si indatoreste cu aceasta pre luminosul soare. au sa se incarce cu bani si au sa plece inapoi. nu cumva o fi niscaiva pamint pe-acolo si sa vie sa-i spuna. sa-i dai tu. De aceea. Si pe unde mergea el cu acel car. Dumnezeu a chemat pe broasca si i-a poruncit sa se duca in fundul marilor.ierburile. spunind lui Dumnezeu ca este . iar oamenii. atotputernice Doamne. vei fi dator sa-l hranesti. doar numai apa si apa si-ncolo nimic. asa cum s-ar zice „mura in gura“. el totusi va fi dator sa lucreze. Din cos si din pahar va da la fiecare om care nu va fi fost prea lacom la luat bani. crezind ca ploua cu apa. rostite de inspaimintatul Pamint. atunci lumea se va schimba. Si numai daca te va lucra. Auzind Pamintul aceasta orinduire preainteleapta. Spun ca daca acel om va ajunge sa-si incarce comoara. 60 Legende populare rominesti SFREDELUL INFIPT In vremea de demult. se molcomi. Daca te-ai prins sa hranesti si sa cresti toate fapturile lumii. Broasca n-a avut incotro si s-a dat de-a scufundisul in adincurile marilor si tocmai dupa multa vreme s-a intors indarat. cind nu era pamint facut. Pe urma s-a intors acasa. ce va fi cu vremea pe pamint. rinduit de tine stapin peste toate de pe pamint. apoi sa stii ca am hotarit ca omul sa-si traga hrana sa cea de capetenie din acele fapturi.

nadragi. ca sa lase sa iasa pamintul deasupra. Apoi a trimis pe diavol sa-i aduca o oca de pamint. s-a hotarit sa faca ceva. a si scos putina tina de sub unghii. in sfirsit. a inceput a-l trage si a-l impinge incolo si incoace. si apoi sa ramina el stapin in lume. intocmai dupa cum plutesc in timpul de fata norii in aer. Dumnezeu. zice ca nu era pamint ca acuma. pe turtita. si pamintul sta deasupra pina in ziua de azi si tot asa o sa stea pin-la vremea de-apoi. tot dupa o oca de pamint si el atunci a ridicat toti muntii. De un timp. l-a lasat dintru inceput sa vada . Mai mergi o data. urindu-i-se lui Dumnezeu de atita horhait si inotat si voind ca sa se mai odihneasca putin. a infipt toiagul si s-a facut pamint. s-a suit pe turtita aceea si asa a inceput el apoi a pluti mai departe pe suprafata apelor. fara sa ceara incuviintare de la cel ce-a facut-o. face un pacat mare si la moartea lui va fi plin de bube pe tot trupul. olate si tot felul de lucruri. suba. — Vezi ca nu esti sluga credincioasa. Si pe deasupra apei aceleia. cind a vazut ca Dumnezeu. insa. insa. vazind ceea ce-a facut Dumnezeu. TOIAGUL LUI DUMNEZEU Dumnezeu. unicele fiinte vietuitoare pe atuncea. caci cu cit il tragea si-l impingea el mai tare. umblind cu Necuratul pe ape. de proba. izmene.mult pamint in fundul apelor. si d-aia e pacat si nu e bine sa croiesti camasa. care plutea pe intinderea cea nemarginita a haului. inotau incolo si incoace Dumnezeu si dracul. doara sa se poata odihni. ci numai o apa mare. sa incepi case noi. ca superi pe Dumnezeu. s-a suit si s-a intins si el cit era de lung. De-atunci Dumnezeu Legende cosmogonice 61 a blagoslovit pe broasca si al de omoara broastele. Si cum s-a hotarit. Dar in zadar i-a fost toata munca. i-a zis Dumnezeu. cu gindul ca sa-l rastoarne in apa si sa-l inece. Iar mai pe urma. care abia atipise. vazindu-l de ce s-a apucat si stiind prea bine cu ce fel de ginduri se bate. Apele au ascultat de porunca lui Dumnezeu si s-au tras in laturi. cu atita turtita de sub dinsii se latea si se facea mai mare. cit vedeai cu ochii. Dumnezeu a poruncit atuncea apelor sa se traga in laturi. pina ce. STIMA APEI Inainte de facerea lumii. s-a facut dintr-insa pamintul pe care ne aflam noi astazi. Urzirea pamintului a fost intr-o marti. El a mers si a ridicat un munte. care 62 Legende populare rominesti era foarte obosit. Dumnezeu iar l-a mustrat si l-a mai trimis si a treia oara. taman cum este broasca. a facut dintr-insa o turtita. Diavolul a mers si a ridicat alti munti. Necuratul. voieste sa atipeasca si sa doarma putin.

Si de atunci petrece dracul in apa. ci numai nisip. Trei din firele ce i-au ramas i le-a dat lui Dumnezeu. care plutea ca un nor incolo si-ncoace. Dracul s-a cufundat acuma a doua oara si. facindu-se ca doarme dus. s-au culcat Dumnezeu si Necuratul pe dinsa. Fartate? — Repezi-te degraba in adincimea apei si ada o mina de lut. a sarit ca fript drept in picioare. de cite ori vorbea catre dinsul.ce va face. cum s-a culcat a si inceput a horai. Astfel. Dupa al saptelea an. DRACUL ADUCE CITEVA FIRE DE NISIP Cica dintru inceput nu era pamint. iara celelalte le-a pastrat pentru dinsul. Dumnezeu. umblau Dumnezeu si dracul. in care se va afla el si se va lasa ademenit de dinsul. „Fartate“. Dumnezeu si cu dracul se plimbara incolo si-ncoace pe valurile apei aceleia sapte ani de-a rindul. pe acela sa-l inece. ca sa Legende cosmogonice 63 avem unde ne odihni. nemarginit de mare si adinca. fara sa mai stea mult pe ginduri. luind cele trei fire si framintindu-le in mina. ca sa ne facem pe intinderea acestor valuri nemarginite un patisor. a facut dintr-insele o turtita. nici nu dormise defel in rastimpul acesta. Dar el nu dormea. vazind ca se prea intrece cu saga. luind din adincul apei o mina de nisip. toate celelalte i s-au strecurat printre degete. soare. fiind Dumnezeu foarte ostenit. zise catre dracul: — Stii ce. l-a insfacat de toarta capului si apoi. s-a intors inapoi si a spus lui Dumnezeu. ca sa se odihneasca. unicele fiinte de pe timpul acela. ci oriincotro te-ai fi intors si te-ai fi uitat. Mai pe urma insa. nici lumina ca acuma. Apoi. caci eu unul nu ma mai pot misca acuma de ostenit ce sunt! — Iaca m-am repezit! raspunse Duca-se-pe Pustii si cum rosti cuvintele acestea hustiuluc! s-a si cufundat in apa. s-a intors iarasi cit ai bate din palme indarat. era numai o apa tulbure. pentru ca nu se culcase. Si dracul ii zicea lui Dumnezeu totdeauna. l-a aruncat in adincurile apei. punind turtita aceea pe apa. Dar hoinarind el incolo si-ncoace prin adincimea apei si neaflind nici o tira de lut. luna si stele. dar pina ce a ajuns deasupra apei. — Ada-mi nisip! zise Dumnezeu. Ce face insa Necuratul? Voind a ramine singur domnitor si stapinitor peste toata lumea. Iar pe valurile acestei ape. iar Dumnezeu ii zicea „Nefirtate“. blestemindu-l si zicindu-i ca-n veci in apa sa petreaca si pe cine il va intilni in apa aceea. ci astepta cu nerabdare . mai Nefartate? — Ce este. i-au ramas numai vreo citeva fire de nisip sub unghii. ca in adincul apei nu se afla lut.

si sa puna mina pe dinsii. nelasindu-i sa stea singuri in casa. cind cugeta acum ca Dumnezeu doarme dus. si firul sau simburele acela e rautatea omului. spunind ca trupul omului e al sau. Din pricina dracului. i-a ramas negru sub unghii. cum moare un om. Dracul s-a minunat foarte mult de aceasta intimplare neasteptata. Mai departe. temindu-se ca nu cumva sa vie dracul. care l-a scos din fundul apei. a luat o mina de tarina si framintind-o ca aluatul. . A luat apoi un bucium si a inceput a sufla cu acesta in omul cel facut de dinsul. Iara dupa ce l-a facut si l-a inviat. pina si in ziua de azi. l-a apucat de un picior si a inceput a-l trage in dreapta si in stinga de pe turtita. de-i curgeau sudori de pe nespalata-i fata. ca apoi sa-l rastoarne de pe turtita. Insa cu cit il tragea el mai tare. mine-ar acolo unde a inserat. Dar in zadar i-a fost toata munca.sa adoarma Dumnezeu. s-a plecat jos. cu atit si turtita de nisip se intindea mai mult si se facea mai mare si in care parte il tragea. Dumnezeu. deci. zise catre dracul sa faca si el un om si sa-l invie ca dinsul. caci daca n-ar fi simburele cel rau intr-insul. Si asa se pornira mai departe la plimbare prin lume. facu si el un om tocmai ca si Dumnezeu. caci nu l-a putut invia. Si tot asa muncindu-se Necuratul. Dracul. atunci omul ar fi curat sub unghii si nu negru. se facea de asemenea ca doarme dus. pentru ca dracul. ca sa-l invie. indata se apropie de trupul lui. sa-l arunce in apa si sa-l inece. intr-aceea se latea mai tare. De aici vine apoi ca omul suduie asa de spurcat si urit. Mai umblind ei incolo si incoace. desi omul facut de dinsul s-a fost umflat ca o butie. Dracul nu se lasa mult rugat. De atunci a ramas apoi in om un fir de inima cit un fir de mac in sapte despicat. dar el nu dormea. a facut dintr-insa pe omul cel dintii. dar nu zise nimic. se facu din turtita aceea pamintul pe care locuim noi astazi. deoarece el a fost acela. fiindca fiecarui om. indatineaza rominii de a taia unghiile celor morti si tot din aceasta pricina ii priveghesc ei toata noaptea. cit vor mai fi umblat si vazind de la un timp Dumnezeu ca nu e bine ca pamintul sa fie fara tipenie de om. trupul omului se poate cunoaste si de pe aceea ca e al sau. precum i-a ramas si lui nisip cind l-a scos din apa. care pretinde ca trupul omului e al sau si nu al lui Dumnezeu. Caci daca trupul omului n-ar fi proprietatea sa. Si Dumnezeu a tacut. facindu-se si el ca nu stie 64 Legende populare rominesti nimic despre toate cele ce s-au intimplat peste noapte. fiindca se tine de pamint si pamintul e al sau. omul ar fi curat ca mirul. ci luind o bucata de lut in mina. stiind prea bine cu ce ginduri se poarta dracul. voind numaidecit sa-l arunce in apa si sa-l inece. Tot de-aici vine ca oamenii se tem de morti.

ca ai putea sa acoperi tari intregi cu dinsele. atunci a facut el si patru pesti fara seaman de lungi. uitindu-te la ei. Pre cei dintii i-a facut Dumnezeu spre folosul omenimii. Aripile lor is asa de late. Si atunci se naste intunericime de soare. iara al patrulea. Unul dintre acesti patru pesti uriasi. Al doilea. conduce luna si stelele. si cel de pe urma. insa. ca ai putea baga milioane de oameni deodata intr-insa si tot nu s-ar putea umple. ca daca te-ai afla in apropierea ei cind o misca. Si cum a facut el pre acesti patru pesti uriasi. Al treilea. trezindu-se. caci indata cum s-or misca. si anume cel ce a fost pus sa steie spre rasarit. i-a facut anume ca sa tie pamintul in spate. ingreuindu-se cu timpul. pentru ca el rar cind se trezeste ziua. se numeste „Incepator“. „Aratatorul“. al treilea spre amiaza. Pre cei patru din urma. pentru ca el conduce soarele si-i arata calea incotro are sa mearga. lacurile si marile. adica cel ce a fost pus sa steie spre amiaza. Trupul acestor pesti uriasi e asa de lung si de gros. ci numai dupa ce insereaza. cum is bunaoara iazurile. pentru ca el primeste sfaturile „Incepatorului“. atunci mina luna ca sa bata soarele pentru ca a intirziat. Si dupa ce l-a asezat pre fiecare la locul sau. ca nimic nu s-ar alege din tine. Iar al patrulea. s-or si prapadi. mai are unul pe cap. crezind in buimaceala lui ca nu e ziua. iara noaptea. Ochii lor lucesc ca lumina si patrund cu vederea tot pamintul. se numeste „Somnoros“. pentru ca toata ziua doarme dus. care-l poarta de la rasarit spre apus si cu care arata soarelui calea incotro are sa porneasca si sa mearga. adica unul spre rasarit. pe loc te-ar si face turta. indata i-a si pus sa steie in forma de cruce dedesuptul pamintului. ca. de-abia le-ai zari spinarea. ca nu cumva acesta. anume ca sa le vina mai usor de tinut pamintul. se numeste „Aratator“. Gura lor e asa de mare. care e impanata cu ghimpi grosi si 66 Legende populare rominesti virtosi.Legende cosmogonice 65 PESTII PAMINTULUI Cind a facut Dumnezeu pestii care se afla prin apele curgatoare precum si prin unele dintre cele statatoare. adica cel ce a fost pus sa steie spre apus se numeste „Ascultator“. ci noapte. spre miezul noptii. sa se prabuseasca si sa se cufunde in apa pe care pluteste. ca de vreo sase prajini de lung. . Intimplindu-se insa ca „Somnorosul“ sa se trezeasca ziua. le-a poruncit Dumnezeu sa sada molcom si sa nu se miste defel din loc. de grosi si de puternici. departe unul de altul. pentru ca el incepe toate celea ce au sa le faca ceilalti partasi ai sai. pe linga ghimpii de pe spinare. Iar coada lor e asa de lunga si atit de puternica. al doilea spre apus. si cel din urma.

Si cu cit miscarea lor e mai mare. fiindca creste sloi de gheata imprejurul ei. ci numai pe unele locuri. Aceasta. Si aceasta din cauza. fie ce va fi. iar cealalta nare pe care sufla gheata se tot mareste. in care sufla ei cu narea aceasta. Tinind pestii acestia pamintul necontenit in spate. sufla din cite-o nare numai para si foc. atunci de buna seama ca si pamintul nu numai ca s-ar cutremura. pe altele. iara in anul ce urmeaza. atunci se-ntorc cu boturile spre pamint si nu numai ca prind a roade intr-insul. Cind is din cale afara de flaminzi si insetati. foamete. astfel ca daca ar indrazni cineva sa se apropie in partea aceea in care sufla ei cu aceasta nare. De aceea si e in partile acelea. nu se intimpla nicicind. mai mult fara mincare si fara bautura. insa. atunci isi potolesc foamea cu lut si-si astimpara setea cu apa de ploaie. o caldura nemaipomenit de mare si nesuferita. adica dupa cit de tare se misca el sau se atinge de stilpii pamintului. ca de la o vreme trebuie Legende cosmogonice 67 sa-i doara si pe dinsii spatele. iar daca din cind in cind flaminzesc sau inseteaza. se naste totdeauna cutremur de pamint. ci din an in an se schimba la chip. atunci se face cutremur numai pe-o parte de pamint si anume numai pe aceea unde . totusi ei nu maninca si nici nu beau mai nimica. acesti doi pesti nu ramin necontenit asa cum au fost de la inceput. insa. asa de tare se cutremura si se clatina pamintul.Cu toate insa ca pestii acestia au un trup si o gura asa de mare. De-aceea toate celea ce se afla in partile acelea. foarte lesne poate orisicine sa priceapa si sa inteleaga. care se strecoara prin pamint. nu. ci s-ar si prabusi in apa si toata lumea s-ar ineca si s-ar nimici. ci traiesc asa. Iara pe cealalta nare sufla numai gheata. La miscarea aceasta. se misca si ei putin. ca nicicind nu se misca toti pestii deodata. fie apa. Insa. Tot asa se cutremura pamintul si atunci cind unul sau altul din acesti pesti misca vreun ghimpe. pe loc se si face sloi de gheata. macar ca-s asa de mari si de puternici. pe loc ar arde. sau cind se ating din nebagare de seama cu coada de vreunul din stilpii pamintului. Daca s-ar intimpla sa se miste sau sa se intoarca tuspatru pestii deodata. Dar nu tot pamintul se cutremura deodata. caci narea pe care sufla ei foc se topeste. insa. Doi dintre acesti pesti si anume „Incepatorul“ si „Somnorosul“. Cind se misca numai un peste. atunci e altceva. anume ca sa vie greutatea pamintului de pe o parte pe cealalta a spatelui. cu atita si cutremurul e mai simtitor. De aceea. Si dupa cum se poarta pestele. cind ii doare mai tare spatele. ci sug si toata apa din el si atunci e in anul acela mare seceta. in care sufla ei cu aceasta nare.

ca nu vor putea-o mai mult purta. ci le va plesni. Iar daca se va prabusi pamintul. din cauza ca s-a miscat prea tare si Dumnezeu l-a pedepsit pentru aceasta cu moartea. va trebui numaidecit sa se prabuseasca si sa se cufunde in apa. Iara din ghimpii si din oasele ce i s-au frint si n-a apucat sa le puna la loc. cum n-a mai fost niciodata mai-nainte de aceasta. a facut mai multe siruri de munti. care mai ca era sa inece lumea. Se zice mai departe ca fiecare dintre acesti pesti inseamna pacatele oamenilor in firea lor si cind va fi firea lor asa de mare si plina de pacate. insa. Iar capatul lumii va fi atuncea. dupa cum i-a spus de la inceput. Se zice ca unul dintre acesti patru pesti. pesemne. Si fiindca acuma greutatea pamintului era prea mare pentru cei trei ce-au mai ramas in viata. impanati cu tot felul de stinci si copaci. nu se stie acuma cind. fiind turtit de pamint. atunci s-a lasat toata greutatea pamintului pe spatele celorlalti. s-a indurat de dinsul si i-a vindecat rana. Dar nici lumea aceasta nu poate sa aiba nicicind sfirsit.se afla el si chiar si atunci numai in acel loc in care i s-au miscat ghimpii. ci aproape. a facut o mare. Cind va pieri al doilea peste. si-ncarcat fiind de pacatele oamenilor. Cind si-a dat pestele acesta sufletul. Altii. asa trebiue sa aiba si ea odata un capat. caci nemaiavind cine sa tie pamintul in spate. cred si spun ca unul dintre acesti pesti sa fi pierit. Iar cind vor pieri ceilalti doi din urma. si anume 68 Legende populare rominesti pe timpul potopului. LEGENDA . aripile sau coada. iara din singele lui. atunci vor trebui si ei sa piara si atunci va fi sfirsitul lumii. cind vor pieri toti pestii care tin pamintul in spate. si atunci pamintul numaidecit are sa se prabuseasca si o sa se cufunde in apa. fiindca nu l-a ascultat sa steie molcom. de-aceea unuia dintre dinsii. atunci va fi un semn ca sfirsitul lumii nu mai e departe. atunci fireste ca si lumea se va nimici. Caci atunci va fi un cutremur asa de mare. ci dupa cum fiecare vietate si lucru are un sfirsit. Si de atunci a ramas lumea asa dupa cum o vedem noi in ziua de astazi. Marea Rosie. Dumnezeu. si anume celui de catra apus. care era foarte apasat de multimea apei ce plouase in decursul celor patruzeci de nopti. insa. chiar sa si fi pierit. ca si acesta era cit pe ce sa piara. atunci va pieri si lumea. care au mai ramas in viata si atunci a fost un nemaispus de mare cutremur de pamint. adica „Ascultatorului“ i s-a rupt jumatate de trup si singele ii curgea atit de tare din rana.

si de la marginea lui incolo e numai apa. Asa a rinduit Dumnezeu ca cerul sa fie pentru respirarea oamenilor si a vietatilor. LEGENDA PAMINTULUI SI A MUNCII Atotputernicul Dumnezeu. ce tin pamintul in spinare. prin razele sale de foc. Pe luna cea schimbatoare si pe stelele cele fara de numar le-a insarcinat Dumnezeu ca ele sa fie luminatoarele noptilor. pe unele locuri a crapat. Pamintul are margini de jur imprejur. pe urma. lesne s-ar cufunda. Dovada cea mai buna ce o are poporul ca pamintul sta pe apa. au inceput sa se zvircoleasca tare. Soarelui i-a dat Dumnezeu porunca. fara dealuri si fara vai. Muntii. sa-si poata afla hrana in vremea noptilor. a facut in urma pe om si a hotarit ca el sa fie stapin peste toate fapturile si vietatile pamintului. si loc de petrecere pentru zburatoare. ca ele sa stinga setea oamenilor si a vietatilor si. pamintul si apele si sa-si reverse lumina sa asupra tuturor fapturilor dumnezeiesti. e ca. iesind din ascunsele lor vizuini. In urma veni si pamintul la rind. infuriindu-se. cum spun invatatorii. ci drept. Atunci pamintul clatindu-se si cutremurindu-se cumplit. iar prin alte locuri valurile apelor l-a ridicat in sus. Marilor cele fara de fund si lin statatoare si apelor celor curgatoare le-a zis Dumnezeu ca in ele sa se adaposteasca fel de fel de pesti si vietati. care tin pamintul in spinare. care hranesc cu apa riurile ce curg prin vai. cu cit se sapa mai jos in pamint. ca sa ieie si el spre stiinta . si ca plantele sa traga din el. Tot pe apa de la marginea pamintului sta bolta cerului. apelor si vazduhului. hrana trebuincioasa. ca vietatile 70 Legende populare rominesti salbatice si fricoase. cu atita se da de mai multa apa. dar ca el fiind mai greu ca apa. formindu-se muntii si dealurile. Pricina cutremurului de pamint nu e alta decit miscarea pestilor. pestii. De aceea a chemat Dumnezeu pe toate fapturile sale inaintea sa si le-a spus tuturora ce indatoriri le impune de implinit. aflatoare sub bolta cerului. dealurile si vaile s-au facut in urma si iata cum: intr-o vreme. Dedesubtul lui e numai apa si el pluteste pe apa ca o Legende cosmogonice 69 scindura pe un lac. Tot atunci se spune ca s-ar fi deschis in pamint si izvoarele. ca prisosul apelor lor sa se ridice in forma de abur in aer si apoi la vreme de trebuinta sa cada pe pamint in forma de ploaie si omat. prin frunze. daca n-ar sta pe doi pesti foarte mari care-l tin vesnic in spinare.Dumnezeu a facut pamintul din inceput nu rotund ca un mar. dupa ce a facut cerul cel fara de capat si pamintul cel inconjurat de ape si toate cite sunt intr-insele. intocmai ca un ses foarte intins. formind vaile. sa incalzeasca aerul.

sa hranesti cu ierburile mirositoare si cu pomii cei roditori ce vor rasari din tine si se vor hrani din glia ta. LEGENDA VINTULUI Dupa ce Dumnezeu facu pamintul si-l impodobi cu ape. Ileana Cosinzeana. negrule pamint. Era fiica de imparat. apoi crea pe om si se gindea ce mai are de facut. dobitoacele si pe toti oamenii lumii! Auzind pamintul aceasta porunca dumnezeiasca. Ea s-a suparat si l-a lasat pe iarba. Si era foarte fudula. dar nu ma prind sa hranesc sumedenie de om ce va fi cu vremea pe pamint. vietatile si dobitoacele lumii. fa bine si indatoreste cu aceasta pe luminosul soare. si briul Ilenei Cosinzeana.Cind li-e greu pamintul. soarele i-a aratat briul si i-a spus: „Iata briul! Nu-l mai poti purta. lovita de coada pestilor. munti. nu ma prind sa-l hranesc pe om. cind a incetat sa plinga fata. ca opera lui sa fie desavirsita. CURCUBEUL — BRIUL ILENEI COSINZEANA Se spune ca era cindva o fata foarte frumoasa. cu care se incingea toata vremea. de cind a pus pe el mina feciorul de imparat“. A inceput sa ploua si din cer. facu animalele. toate vietatile. Baiatul a pus mina pe briul fetei. sa cresc si sa adapostesc toate ierburile. Soarele de sus a vazut aceasta si s-a gindit: „Cit rau face briul acesta!“Si cind fata a adormit pe iarba cu baiatul. fiindca el. nu va voi sa ma lucreze si sa ma grijeasca si asa sa-si agoniseasca cele de trebuinta gurii si pintecelui. ma prind sa hranesc. parca ploua din ochii ei frumosi. atotputernice Doamne. ci va astepta ca toate sa i le dau de-a gata. soarele i-a ridicat briul. cu nelipsitul Sfintul Petru.indatorirea lui si Dumnezeu i-a zis: — Tu. Ea avea un briu frumos de toate culorile. Si odata Legende cosmogonice 71 a plecat cu dinsul la padure. pe blinda luna. S-a trezit fata si a vazut. dupa care cutremur s-a schimbat neteda-i fata in munti si vai si a zis: — Doamne. PESTII CARE SUSTIN PAMINTUL Pamintul il tin in spate patru pesti uriasi. atunci schimba pe cealalta parte si bat din coada. Iar dupa ploaie. si incepu sa cutreiere pamintul in lung si-n lat. Dar avea ea un dragut fecior de imparat. mura in gura. s-a cutremurat de frica. asa cum s-ar zice. rinduit de tine stapin peste toate de pe pamint. Se cobori intr-o zi pe pamint. ca nu i-i briul si a inceput sa plinga tare-tare. . Ii parea ca daca are briul acela e cea mai aleasa de pe pamint si deaceea nu voia sa vorbeasca cu nimeni. pe stralucitoarele stele sau pe intinsele si nemarginitele mari. De aceea. Apa. Nu ma prind sa hranesc pe om. improasca in toate partile si pica la noi ca roua. paduri si sesuri. care sunt pe fundul marii. Si acum in popor se spune si curcubeu. pomii.

Toate erau frumoase, toate erau marete, dat atit Dumnezeu, cit si Sfintul Petru bagara de seama ca le lipseste ceva. Apele sedeau incremenite, suprafata lor era neteda, parca era de marmora; copacii din padurile cele neumblate sedeau cu frunzele impietrite ca cioplite din piatra; florile cele minunate erau nemiscate, cu tulpinile drepte, privind parca spre cer. Si in toata natura era ceva mort, care puse pe Sfinti pe ginduri. Atunci Dumnezeu crea vintul! Si cum era primavara, ceva lin si mingiios se porni, miscind florile
72 Legende populare rominesti

in stinga si in dreapta, care vrajite se plecau gingase unele spre altele; suprafata apelor se increti usor in mii de valuri mititele, care lovindu-se de mal scoteau acel murmur, acel plescait usor si placut; tot vintul, strecurindu-se printre frunzele nemiscate ale copacilor mareti, produse acel freamat, acel susur tainic, care-ti face impresia ca doineste; aduse de departe, pe aripile lui, ecoul cintecelor de pasarele minunate, frinturi de cintece vesele sau de dor. Si asa trecu primavara si vintul fu un copilas cuminte si duios, care adia usor. Si veni vara. Vintul mai crescu. Acum ii placea sa se ia la intrecere cu razele fierbinti de soare. Cind soarele dogorea pe pamint, vintul pornea racoros si, la adierea lui, totul parca prindea putina viata! Dar si vara trecu. Si o data cu vara, trecura si anii copilariei vintului. Acum simtea mai mult. Si cind vazu toamna cu mina-i nimicitoare, care unde se intindea, usca si scutura, vintul se minie tare si incepu sa sufle mai cu putere. Nu putea suferi, privind frunzele galbene, florile ofilite, lacurile, care din cauza lipsei de soare nu mai aveau acea lucire argintie, ci erau cenusii, verzui; cind vazu ploile cazind necurmat, nimicind ultimele podoabe ale verii, vintul incepu a suiera tainic. Se strecura trist printre copacii desfrunziti, pe suprafata apelor, in valuri mari si repezi, imprastia pretutindeni frunzele si florile vestejite, se purta ca un copil, pe care prima durere il doboara. Dar si toamna trecu si dupa toamna veni iarna. O! Iarna-l ingrozi pe vint! Vintul, care in copilarie fusese un copil atit de blind, acum, in a patra epoca a anului, deveni de nerecunoscut. Intr-o dimineata, sculindu-se, vazu totul acoperit de neaua alba si rece. Se uita in dreapta, se uita in stinga, dar nu recunoscu nimic, din ce pina mai ieri fusese primavara, vara si toamna. Asa ca vintul se crezu ca este intr-un loc strain si incepu sa se vaiete, sa geama, sa alerge nebun prin paduri, cimpii,orase, indoind totul in cale, spulLegende cosmogonice

73

berind zapada, suierind printre hornuri, zgiltiind usile si ferestrele, strigind cu glas tinguitor florile frumoase, frunzele verzi, pasarelele voioase, apele argintii, seninul cerului albastru, razele calde de soare, si toate celelalte podoabe ale timpului frumos. Si umbla vintul asa, pina ce intr-o zi dete de o fata minunata, cu rochia de ghiocei, cu parul din raze de soare, cu ochi albastri ca cerul de mai. Vintul o cunoscu ca este primavara. Si luind-o cu el, se intoarsera-mpreuna in locurile parasite. Si de bucurie, vintul deveni iar blind, mingiietor.
LEGENDA CRIVATULUI

Crivatul iesi odata la plimbare; dar era nebunatec, Doamne fereste! Pe unde trecea, facea o multime de neorinduieli. Intii intra intr-o gradinita si cum intra, se apuca sa scuture trandafirii cei frumosi, sa ofileasca florile, sa fringa crinii cu dulce miros. Rostogoli pe jos merele, prunele si rupse in dreapta si in stinga crengile pomilor incarcati cu frunze si cu fructe. La cimp facu si mai multe rele. Ici culca la pamint griul si-i zdrobi spicele, de-si risipi toate boabele, colo dobori claile de fin si le lua virtej pe sus. Dar ce e si mai groaznic, dezradacina in padure citiva copaci batrini si-i rasturna cu radacinile in sus. Apoi, dind peste o turma de oi ce pastea in tihna, le imprastie in toate partile si le ameti, invirtindu-le. In citeva ceasuri stricase totul pe unde trecuse. Oamenii se jeluira de toate relele ce le-a facut Crivatul pe pamint, numai intr-o zi. — E un vint pustiitor, strigara unii. — Daca va sufla mereu, are sa ne lase saraci si flaminzi! Ne-a stricat tot! Indata imparatul vinturilor chema Crivatul de fata si-l intreba sa raspunda, daca e adevarat zvonul ce se aude in lume despre nazdravaniile lui.
74 Legende populare rominesti

Crivatul nu putu sa zica ba, caci firea toata il da de gol. Dar el se apara zicind numai: — Eu, vai de mine, n-am avut de gind sa fac rau nimanui; am vrut numai sa ma joc cu florile, holdele si cu oile. Vina e a lor ca nu stiu de gluma! — Asa gluma trece masura, fatul meu! ii raspunse imparatul vinturilor. Sa faci rau altuia, nici in gluma nu este iertat, caci, desi e gluma, nu e buna! Ca sa te inveti minte, eu nu ti-oi mai da drumul vara. Numai iarna vei iesi de la inchisoare. Atunci ai sa te poti juca cu gheata si cu zapada, caci lor n-ai ce stricaciuni sa le faci. De atunci, Crivatul nu mai sufla decit iarna, pe pamintul intepenit

de ger, batut de viscol si inabusit sub troiene de zapada. Dupa dinsul alearga lupii urlind si zboara corbii flaminzi. El vine la noi dinspre miazanoapte si rasarit, trecind peste cimpuri pustii si peste mari furtunoase.
OMATUL SI NOURII CU FULGERELE

A fost o femeie si avea doua fete. Intr-o zi s-au asternut fetele pe fintina si s-au pus la tors; da fata cea mai mare a scapat, nu stiu cum, ghemul in fintina. Cind a venit acasa, ma-sa a inceput a o ocari, ca sa mearga numaidecit sa caute ghemul, ca de nu, o bate; ea a luat si s-a dus. A intrat in fintina, acolo a dat de un cimp cu flori. Florile acelea au vorbit la dinsa: — Ia si tu, fata, citeva flori, ca suntem frumoase. Ea a luat. S-a mai dus si a ajuns la un cuptor cu piine. Pitarul i-a zis: — Ia o piine si jumatate, sa ai pe drum! A ajuns la baba Dochia: — Ce-ai venit, fata? — Am venit sa-mi caut ghemul! — Ghemul este la mine, eu ti-l voi da, dar si tu sa-mi faci o treaba; na-ti pernele acestea sa mi le scuturi.
Legende cosmogonice 75

Si i-a dat douasprezece perne. Ea a scuturat pernele, da acelea erau cele douasprezece cojoace ale ei. Cind le-a scuturat, s-a facut un omat si a venit un vint mare, a luat omatul si l-a dus prin lume. Dochia i-a dat ghemul si cind a iesit ea de-acolo, la poarta a venit iar vintul si a suflat-o toata cu straie de aur; una peste alta sedeau pe dinsa. Ea a mers acasa, si ma-sa cind a inceput a o dezbraca, era numai salbe de aur. A luat si s-a dus si cea mai mica la fintina si a scapat si ea ghemul si s-a dus sa-l caute. A gasit si ea cimpul si a rupt singura flori. Pe urma a ajuns la cuptor, dar acolo erau numai pietre. — Ia o piatra si jumatate, i-a zis pietrarul. A ajuns la Dochia si ea i-a zis: — Eu ti-oi da ghemul, dar ia si-mi scutura tolurile acestea. Si i-a dat niste laicere. Cum le scutura, iesea ata si a venit un vint si a dus-o. Tolurile acele erau nourii, da din ata ceea se faceau fulgerele. Pe urma ea s-a dus acasa si cind a iesit in poarta, vintul a suflat-o si a imbracat-o toata in fier si smoala. — Vezi ca tu nu esti cu noroc ca astalalta, i-a zis ma-sa. Si a doua zi a murit.
FEBRUARIE ARE DOUAZECI SI NOUA DE ZILE

Odata Sfintul Casian, cel ce-si are hramul la douazeci si noua feb-

ruarie in anii bisecti, s-a dus la Dumnezeu si a inceput sa se plinga ziditorului, ca oamenii nu-l cinstesc si pe dinsul, cum cinstesc pe ceilalti sfinti. Dumnezeu il intreba insa: — Ai facut vreo fapta buna in lumea aceasta? Ceilalti sfinti au facut multe fapte bune si de aceea au cite o zi de tinere. Nesfirsindi-si inca vorba, iata ca vine acolo Sfintul Nicolai, ud leoarca.
76 Legende populare rominesti

— Sfinte Nicolai, il intreaba Dumnezeu, ce esti ud? — Uite de ce, raspunse sfintul, din pricina vintului mare, era gatagata sa se inece o corabie; cum am vazut-o, m-am aruncat in apa si am scapat-o de primejdie, iar pe oamenii ei, de la moarte. Atunci Dumnezeu se intoarse catre Sfintu Casian si ii zise: — Auzi cum fac fapte bune cei ce au tinere? Fugi de-aici si la fiecare patru ani sa vii si tu o data. Si de-atunci luna februarie are cite douazeci si noua de zile la fiecare patru ani o data.
MARTISORUL

Demult, prea demult, cind soarele cu mindru chip de tinar cobora la hora-n sat, la vreo sarbatoare mare printre fete si flacai, l-a pindit un zmeu pradalnic si, rapindu-l dintre oameni, l-a inchis in grea temnita, zabrelita, ferecata. Lumea toata se-ntristase; pasari in padurea muta isi uitasera ciripitul; murmurul izvoarelor, cintecul fecioarelor, risetul copiilor se topira-n jale mare. Nimeni nu-ndraznea sa-nfrunte zmeul groaznic si-nrait. Ci rabdarea margini are. S-a aflat printre tineri un voinic si a pornit sa salveze soarele pentru lume si pamint din temnita zmeului, raului, hainului. Si l-au petrecut saracii pamintenii-ndureratii: tatii, mamele, surorile, prietenii si fratii si i-au dat puterea lor, sa-l ajute-n drumul greu. A mers vara, toamna-ntreaga, iarna aspra a tot mers, pina ce gasi castelul groaznicului zmeu. Pornira lupta crincena pe viata si pe moarte intre ei. Se izbeau cu necrutare, imprastiind sudori si singe prin zapada cristalina. Tare era zmeul, tare se tinea si voinicul. Plini de rani le erau piepturile, bratele si umerii. Pin-la urma tot voinicul mai voinic se dovedi, si hainul zmeu in moarte se topi, se prabusi. Sfarimind peretii negri ai temnitei ferecate, il elibera pe mindrul soare si-l salta pe cer curat. A reinviat natura, oamenii s-au bucurat, dar el n-a ajuns sa vada primavara. Singele din rani in picuri i s-a scurs cald in zapada. Si, topindu-se
Legende cosmogonice 77

zapada, albe flori in loc rasareau, se trezeau din amortire. Gingasia-si clatinara in petale ghioceii, vestitorii primaverii. Cel mai de pe urma

picur de putere si de singe din al tinarului brat s-a prelins in luna martie-n cea dintii zi. Si-a inchis ochii tinarul. Dar de atunci fetele, in amintirea faptei lui de voinicie, impletesc doi ciucurasi: unul alb si altul rosu — martisori de primavara — si ii daruiesc flacailor pe care-i indragesc. Acel rosu inseamna dragoste pentru tot ce e frumos, e culoarea singelui voinicului neinfricat, care s-a luptat cu zmeul, soarele ni l-a salvat. Acel alb simbolizeaza fericirea, sanatatea, curatenia de ghiocel gingas si fraged — prima floare-n primavara..
LUNA LUI MARTIE

Era pe timpuri un om sarac, lipit pamintului. Dar era pe cind oamenii nici nu auzisera de chibrituri si pastrau jaratic in cenusa. Nu stiu cum se facuse, ca i se stinse omului nostru jaraticul si intra in nevoie. Ce sa faca el? S-a pornit la frate-sau, care era mai bogat. S-a dus sa-i ceara citiva taciuni. Acela, insa, l-a alungat. Saracul traia la marginea unei paduri. Si iata ca zareste deodata un focusor printre copaci. Zice: „Ia sa ma duc intr-acolo“. Vine. Si ce vede? In jurul focului aceluia sedeau doisprezece insi zdraveni si frumosi, unii mai tineri, altii mai ninsi la plete. Acelea erau lunile anului toate. Se uitara toti la omul sarman, pina ce unul zise: — Cine esti, omule, si ce vint te-a adus pe aici? — Iaca veneam din sat, de la frate-meu, c-am fost la el dupa foc. Mi s-a stins jarul in soba si-mi ingheata copilasii de frig... Nu mi-ti face un bine sa... — Ti-om face, da ia sa ne spui tu, care luna e mai buna? — Pai... Martie-i mai buna, sa nu va fie cu suparare, ca vine primavara, dau in muguri copacii, totul invie, iese lumea la arat. Si daca semeni la vreme, ai si piinica, ai si tot. — Scoala, Martie, si da-i omului niste jaratic.
78 Legende populare rominesti

Se scoala un tinar inalt si frumos si-i toarna un pumn de jaratic in poala sumanului si-i zice: — Cu unul sa aprinzi focul in soba, dar ceilalti sa-i imprastii prin podul casei, prin ograda, prin casa, prin grajd. A multumit omul si s-a dus. Ajuns acasa, face intocmai cum i-a spus Martie si ce sa vezi? Minune nu altceva! A aruncat un taciune in pod — s-a umplut podul cu griu. A aruncat unul in grajd — s-a umplut grajdul cu vite. A aruncat unul pe masa — s-a facut o gramada de galbeni... E-e-e-ei! Cind a vazut fratele cel bogat asa minune, face: — De unde, mai! De unde ai capatat atita bogatie?! Omul ia si-i povesteste de-amanuntul toata tarasenia. Atita i-a trebuit bogatului si — tiva la padure! Vede focul, vede cei doisprezece insi. Se apropie. — Buna sara!

locuieste singura. la rasaritul soarelui. Si de atunci primele douasprezece zile ale lui martie se numesc in popor „zilele Dochiei“. cind s-a aprins toata casa. babele stiu gindul lui Dumnezeu si cam au suflet bun. I-a dat Martie jaratic si pleaca bogatul bucuros acasa. Din vreme in vreme. afara de Simbata. Si ploicica cea calduta tinu mult. Am nevoie de niste carbunasi. Da Martisor din urma.. ZILELE DOCHIEI Cica traia odata o baba. Baba. caci toate celelalte sunt surori. fara soata. Sfinta Marti si Sfinta Miercuri. sa-ti dam taciuni. ca luna lui Martie ii luna celor iubitori de munca.. ca vezi. caprita!“ La o poala de munte ii iesi in cale Vintul de primavara si-i spuse: Legende cosmogonice 79 — Devreme. Simbata si ea nu-i sfinta. uda pina la piele. ca mai avea vreo unsprezece. copacii. dau de stire crestinilor.. Sfinta Joi si Sfinta Duminica. prin livada. ca-l fac un ghemusor. Iata ca trecu luna lui Faur si veni Martisor.. prin pod. grajdurile. Dochia nu-si afla loc. Baba a aruncat toate cojoacele. Iar la miazanoapte. si rar s-a intimplat s-ajunga pe la ele vreun Fat-Frumos cu stea in frunte. A luat si s-a pornit: „Bir. imprastie taciunii peste tot si. Dochio. Si cind da o ploita bunicica. Dar cine sa stie care li-e steaua! Ca daca le-ai sti-o. Ajunge-n inima muntilor. ca tovarasele ei si e straina intre ele. i se ingreleaza cojocul deasupra si Dochia ce sa faca? Hai sa-l arunce. a inghetat cu turma cu tot. dintre cele sase stele ale sfintelor babe. prin casa. Cu ele se mingiia. ca mi s-a stins focul in vatra. Dar cica toate sase. Dar rea si hapsina ca dinsa nu mai vazu pamintul de cind ii el. au cite o stea in cer si steaua fiecareia sta tocmai deasupra locasului. — Hai tine poala. iar la miazazi. cu ele se hranea. Acum Martisor slobozi un inghet. care avea oi si capre multe. te-ai duce tot cu ochii la ea si ai nimeri la locasul sfintei.. ta. n-a putut scoate nimic din gura focului. . ii ardeau calciiele de dorinta sa plece cu oile la munte. cind vrea Dumnezeu sa mai pedepseasca lumea.. oita. devreme! Are sa te inghete Martisor! — Sa-ti taca gura! Nu ma tem de Martisor. De atunci se zice.. Si e greu sa gasesti locasurile sfintelor babe.— Buna sara! Da ce nevoie te-a scos din casa pe o vreme ca asta? — Da iaca. au locasul Sfinta Luni si Sfinta Vineri. Merge baba cu turma. la asfintitul soarelui. de a intepenit apa in iazuri si mustul in copaci. Bine. STELE LOGOSTELE Departe. cinstiti si harnici.. atunci arata ori o stea ori alta. Sa-i imptastii prin toate coturile ograzii.

cind o sa fie inmultire de fiare salbatice. atunci tot . fara de nici un folos. Atunci isi pierde tot cumpatul. ca sa nu se prabuseasca. cind vede oua rosii la crestini. incotro te inturnai si te uitai cu ochii. de colo pina colo. se prosteste si mai tare. La Pasti insa. cauta necontenit cum s-ar putea in alt chip oarecare mintui de dinsul. iar a Sfintei Duminici s-arata la foamete. ci si Dumnezeu care a facut-o. ci numai una. Vazind insa Dumnezeu de la un timp ca pamintul e cu mult mai greu decit apa pe care pluteste si ca intr-o buna dimineata foarte lesne ar putea sa se prabuseasca si sa se cufunde in adincurile acesteia. Si cind se va arata steaua asta. care a voit sa-l incerce si sa-l piarda pre Dumnezeu. va fi sfirsitul lumii. ci sa se prabuseasca si sa se cufunde in apa si. si care. sta in puterea lui Dumnezeu. care se afla dedesuptul pamintului. da fuga la alta si pina s-o roada pe aceea.Si nu s-arata oricare din ele. a facut patru stilpi sau furci de foc si cu stilpii sau furcile acestea l-a sprijinit apoi pe dedesupt. vazindu-l ca a sprijinit pamintul. adica numai un ses. Necuratul insa. cum sta si-n timpul de fata. dimpreuna cu dinsul. a Sfintei Vineri. Steaua Sfintei Joi s-arata cind e sa fie potop si ploaie cu traznete. ci el era neted ca fata mesei. sa se prabuseasca nu numai lumea. Si asa roade el necontenit si astazi. Si aceste sapte stele poarta crugul cerului si se numesc stele logostele. cind a facut acesta pamintul. care ar fi fost sa fie a Simbetei. STILPII PAMINTULUI Dintru inceput. la varsare de singe si la cumplire 80 Legende populare rominesti de razboaie s-arata steaua Sfintei Miercuri. intocmai dupa cum pluteste o scindura pe un lac. caci pe cind ispravea un stilp Legende cosmogonice 81 sau o furca de ros. anume ca acesta sa nu poata pluti mai mult. Si acest ses foarte intins plutea pe deasupra apei. pamintul nu era impanat cu tot felul de dealuri si munti ca-n ziua de astazi. cit sa intre prin sate. s-arata stea galbena si asta e a Sfintei Luni. cea roasa crestea iarasi la loc. Iar apa plutea. dar a ramas sa fie a Maicii Domnului. Cind e sa fie cutremur de lume. neputindu-l atunci ineca. Dar degeaba i-a fost toata munca. dupa cum pluteste ea si acuma in vazduh si vazduhul. la holera si boale s-arata steaua Sfintei Marti. cite are acuma. Si cica mai e si a saptea stea. nici nu avea atitea vai si vagaune. la rindul lui. ruptura de pamint si scufundare de munti. s-a facut foc si para de minie si pe loc s-a si apucat sa roada stilpii sau furcile pamintului. Iar cind ispraveste cite-o furca de-a pamintului de ros.

Insa el nu se misca. nu insa sa se-nfrupte sau chiar sa manince de frupt in decursul lor. atunci pestii pamintului se supara pe dinsii si de aceea se apuca ei si-n timpul de fata de ros stilpii pamintului. ci numai in acea parte unde sta pe stilpi. atunci pamintul se cutremura si se misca. Cind a picat stilpul acela. si la miazazi pe Sin-Toader ca sa tie calea soarelui si sa-l abata din cale. 82 Legende populare rominesti SFIRSITUL PAMINTULUI Soarele e pus de Dumnezeu sa lumineze pamintul. au facut pestii pamintului. de la rasarit spre asfintit. Dar aceea ce n-a putut face Necuratul. mincind de frupt nu numai miercurea si vinerea de peste an. adica tocmai invers de cum e astazi. Iar cind prind pestii a roade la stilpii pamintului. pentru ca cei mai multi oameni postesc numai postul cel mare. Asa. ca ei sa le posteasca. vrea sa fuga si sa scape de vederea pamintului. dindu-le prin aceasta de cunoscut. care inseamna cele patru posturi de peste an. si asa s-au facut apoi dealurile si muntii. Cind maninca oamenii de frupt in zile de post. ca posturile sunt rinduite de Dumnezeu. si de aceea a pus strajer la miazanoapte pe Sin-Nicoara. de aceea si pestii pamintului au mai ros inca doi stilpi. Iar cind nu vor posti nici acest post. si acuma sta pamintul numai pe un singur stilp. Iar sfirsitul pamintului va fi atunci cind soarele va ajunge sa rasara de la asfintit si sa asfintesca la rasarit. De aceea zic o seama de oameni ca pamintul nu sta pe patru. care sta si astazi. atunci s-a prabusit si s-a cufundat o bucata de pamint in apa si de atunci s-a facut in partea aceea o mare foarte mare. atunci are sa se piarda lumea. Fiind insa pamintul foarte greu. cind spre miazanoapte. Si cica primavara ajunge soarele in fuga lui pe la Sin-Toader. cum umbla el de-a curmezisul peste pamint. O seama de oameni insa cred si spun ca fiind lumea de un timp incoace foarte stricata si pacatoasa. Adica acestia au ros unul dintre cei patru stilpi. nici nu se zdruncina pretutindeni. adica la munti. care au ramas nerosi. duce-s-ar pe pustii. si atunci ia cu el noua babe rele si aduce ploi si ninsori si prapadenie de .pamintul se cutremura. dar el. cu gind ca va putea ajunge odata sa faca sfirsit pamintului si el sa stea sa se odihneasca pe cer si sa nu mai aiba de inconjurat pamintul. ci mai peste tot anul. ci numai pe trei stilpi. ingrozit de rautatile cite le vede pe pamint si satul de acelasi drum vesnic. capetele de deasupra ale stilpilor. isi tot schimba drumul si fuge cu rasarirea cind spre miazazi. au intrat in pamint si au impins coaja acestuia in sus. Dar Dumnezeu nu voieste lucrul acesta.

au proptit pamintul cu aripile lor puternice. vrind sa prapadeasca pamintul. nu se astimpara. Si cum il ajunge. Si soarele iarasi face ce a facut. si pentru lucrul lui. nu-i era destul ca lua si pe vinovati si pe cei nevinovati si-i muncea in iad. zice Dumnezeu. care si in ziua de azi e invrajbit cu Dumnezeu. El s-a miniat s-a inceput a striga: — Cum. a facut o fintina ca sa-l inchida pe Domnul Cristos. Ingerii Domnului. ca Sin-Toader e tinar si are cai. ca toti cei mari. bagind de seama ce ginduri are. dar Sin-Nicoara n-are cai si e batrin. se ia dupa soare si-l fugareste si alearga sa-l prinda. il va pune in scaun. pina s-a desertat. cei buni ti i-ai luat toti tie si mie ai sa-mi lasi numai calicii? — N-ai grija. dar cind ajunge la locul lui cel orinduit de Dumnezeu. ca doara-doara va scapa nevazut de Sin-Toader pe o vreme ca aceea. Dar odata si odata tot o sa scape el de pazitorii lui. orisicit s-a . s-a rezemat odata pe coasta pamintului si a vrut sa-l rastoarne in mare.) PINA CIND VA TRAI LUMEA Necuratul. el i-a zis sa intre in fintina. ca amu nu mai incapeau. caci soarele apuca sa fuga inainte. Diavolul a inceput a racni: — Tu m-ai inchis aicea. Si fuge dupa soare treisprezece saptamini si abia il ajunge acolo departe-departe spre miazazi. S-a deschis Dumnezeu iadul si au iesit la suflete sapte zile si sapte nopti necontenit. ca doara va putea fugi de pe cealalta parte. si tot asa o pateste intruna cu Sin-Toader si cu Sin-Nicoara. ci fuge inainte spre miazanoapte. Si amu-i iadul gol. caci Dumnezeu va face pe om. Si mai-mai sa-l scape Sin-Toader. a zis Dumnezeu. facatorul cerului si al pamintului. cu noua cai ai sai. toti vornicii si bogatasii au sa fie ai tai si cei saraci ai mei! (ca vornicii insala si bogatii sunt fudui si nemilostivi. dara tocmai la sfirsitul lumii. adica pe oamenii crestini. Diavolul. Legende cosmogonice 83 SFIRSITUL LUMII SI ANII DIAVOLULUI Cind a facut lumea. Dumnezeu a suflat si l-a inchis. Si atunci ii iese in cale Sin-Nicoara si-l prinde si-l trimite indarat. Dumnezeu a spus diavolului ca sa faca el pamintul si casa. tot astfel nu s-a putut sa fie decit un Dumnezeu pe lume. Si se intoarce soarele si merge-merge spre rasarit. Dar cum nu s-a putut sa fie decit un tata la copii.vreme rea. de ciuda ca nu l-a pus imparat. daca nu de Sin-Toader. caci el vroia sa fie singur pe lume stapinitor. cind va veni. dar de Sin-Nicoara tot o sa scape. asa incit. atunci treizeci de ani intregi ai sa fii numai tu stapin. Cind s-a coborit Domnul Cristos in iad. dar atunci Sin-Toader. eu n-am parte la jumatate de imparatie pe lume ca si tine? — Vei avea. il si intoarce de la miazazi la rasarit.

nici un rau nu a putut face. Aceasta asa va fi mereu. Le-a mai spus Dumnezeu. Aruncindu-se asupra strajilor. caruia i-a fost mila de oameni. dar neputind de armele strajilor. Anticrist va da cu toiagul in piatra si va curge apa. unde e si azi. l-au trintit asa de tare. de cite ori isi aduce Necuratul aminte de oamenii de pe pamint. cu gind ca sa-i omoare si pamintul sa-l cufunde in fundul marii. le-a fagaduit ca le va sta in ajutor. dar nu poate. va face minuni. de numai foc si pucioasa a scuipat si asa intr-o minie s-a aruncat asupra strajilor pamintului. cind va fi aproape pieirea lumii. De atunci. Facindu-se legatura intre Dumnezeu si crestini si anume ca Dumnezeu sa le puna patru straji la patru cornuri ale pamintului. rasturnind-o in marea cea fara fund si fara margini. iar de minie scuipa numai foc. se zvircoleste de se scutura tot pamintul. Oamenii. traieste o fata de jidov care e impovarata si in toate zilele asteapta sa nasca. acestea. iar crestinii sa tina in schimb patru posturi. s-a miniat asa de rau. prinzindu-l de briu. Necuratul. cu ajutorul armelor si al lui Dumnezeu. nefiindu-le teama ca se va prapadi pamintul. si va striga . ci va fi lasat in voia Necuratului.necajit Necuratul cu slugile lui nemernice. in care sa nu manince decit mincaruri de post. Dumnezeu se tinu de fagaduiala si a pus patru serafimi cu sabii de foc. iar atunci va naste pe Anticrist. cit timp oamenii vor tine posturile. de cind au cele patru straji. incearca sa iasa deasupra. au invins pe Necuratul si. De cind petrece ea acolo nu se stie. nici pamintul nu va mai fi pazit. Anticrist va creste ca din poveste. decit ca l-a scuturat de vreo citeva ori. au rugat pe Dumnezeu ca sa-i scape de minia 84 Legende populare rominesti Necuratului. Dumnezeu. care de multe ori ajunge pina la fata pamintului. vazind legatura facuta intre Dumnezeu si oameni. pe care focul nu le arde si glontul nu le cuprinde. asa cit nu vor avea oamenii apa sa beie. cind insa oamenii isi vor uita fagaduiala facuta lui Dumnezeu si isi vor lasa legea. Legende cosmogonice 85 si cauza pentru ce nu poate naste este ca e legata peste poale cu cercuri de fier si numai atunci va putea naste. intr-o zi ca in doua si in doua ca in noua. si cind va fi june. Dumnezeu va astupa atunci toate izvoarele. Crestinii insa. ca cu cit oamenii vor tine mai putine posturi. daca vor posti trei posturi. care apoi de buna seama va prapadi lumea. traiesc odihniti. cu atit si spijinul va fi mai slab. vazindu-se in primejdie de moarte. de a intrat pina in fundul pamintului. riurile vor seca. Oamenii s-au invoit. inarmati cu arme puternice si imbracati cu haine. stie Dumnezeu in care parte a lumii va fi si acela. ANTICRIST Intr-un ostrov de mare.

deoarece acea apa nu va fi naturala.pe oameni sa beie. trei zile ca trei ore si trei ore ca trei minute. care va striga catre oameni: — Rabdati pina la sfirsit. Dreptii vor fi adusi de catre ingeri iar pe pamint. apoi va trimite Dumnezeu un vint care va sufla toata cenusa de pe pamint si o va duce in usa acelei pestere si o va astupa. Cine se duce la Anticrist. acolo vor fi despartiti in doua parti. Cine a mincat de la el. Sfirsitul pamintului va fi anuntat de Dumnezeu prin secete mari. de alta pacatosii. iar pe urma lui. va veni un corb si-l va lua. bea paharul jumatate si maninca prescura jumatate. cei buni la dreapta. toata o sa se ingramadeasca la el. trei saptamini ca trei zile. Cum se alege griul de neghina. Cind o sa vada lumea pe Anticrist cu atita vin si 86 Legende populare rominesti piine. si ii va baga acolo. ca pe toti va voi satura. ca va veti mintui! Apoi va veni in ceata cu Anticrist. si sarac vor suferi de foame. trei luni ca trei saptamini. se satura si sta mereu satul. Atunci se va arata si Sfintul Ilie. Dupa asta va da o ploaie mare cu vint si va spala fata pamintului si se va ridica cenusa si se vor revarsa dealurile si va veni alta lume la loc“. un inger cu un pahar de vin si o prescura. cu trup. In urma va veni satana cu slugile lui. toti oamenii vor invia si vor merge la judecata. Si bogat. iar pamintul va ramine. Care se duce la inger. Pe atit sa-l cunoasteti ca nu-i mintuitorul vostru. de o parte vor sta dreptii. va veni Anticrist cu un butoi cu vin si cu un car cu piine. avind culoarea aramei rosii. trei ani trec ca trei luni. ramine insemnat la mina stinga. . ci veniti la mine. batindu-i cu biciurile lor. unde apoi vor trai in vecii vecilor. Se va face cerul ca arama iar pamintul ca caramida si va arde pina la noua stinjeni in jos. de catre care va fi invins si omorit si din singele lui se va aprinde pamintul si va arde de noua coti in afunzime. raiul va fi pe pamint. dupa care vor bate patru vinturi din patru parti si se vor alege oamenii buni de cei rai. cei rai la stinga. Si striga mereu ingerul la oameni: „Nu va duceti la acela care are butoiul si carul cu piine. si vor lua pe cei pacatosi. si-i va duce pina la un munte in care va fi o pestere. iar pe fata are par si iscalit numele de Anticrist. Care a facut bine si e bun inaintea lui Dumnezeu. citi vor alerga la el si vor bea. toti vor fi ai lui. asa o sa se aleaga oamenii buni de cei rai. SFIRSITUL PAMINTULUI Cind va fi sfirsitul pamintului. cu nasul ca ardeiul. Anticrist stapineste trei ani de zile. ci venin. in cer. ai lui sunt. fiind asa de secetoasa. si foamea va cuprinde toata lumea. Dupa toate acestea. ca are ghearele ca cirligele de la cintar si parul in capul lui ca de arici. Acolo va fi iadul. se va arata si dreptul judecator.

Pace dreapta.CUPRINS Legendele faunei 87 LEGENDELE FAUNEI DUMNEZEU SI DOBITOACELE La inceput. daca toate voiesc sa iasa de sub stapinirea omului. le trecu de-a stinga. de multe ce erau. Dumnezeu. Nu puteau pune . slabe ca vai de ele si prigonite de toti. dar pulbere. Omul e stapinul lor. Unele raspunsera da. 88 Legende populare rominesti Iar pe care se invoira sa fie supuse omului si ramasera iara in slujba lui. intr-o zi s-a apucat si-a luat pe Sin-Petre si cu dinsul. toate dobitoacele erau blinde si ascultatoare. sa vada cum traiesc oamenii. Atunci cheama Dumnezeu inaintea sa pe acelea care voiau sa ramina si mai departe in slujba omului. dupa ce le-a botezat si le-a dat la fiestecare treaba care o are. In tot locul si intotdeauna era stapinul lor ocrotitor. la plug. ba. peste vai adinci si munti inalti si de la o vreme dau peste niste vietati mai marunte ca pumnul. Pe acestea le puse de-a dreapta lui. Dumnezeu le binecuvinta si le dete omului spre folosinta si paza. le mustra si le imprastie prin paduri ca sa se hraneasca singure cu ceea ce or afla pe acolo. Acestea sunt dobitoacele de casa. peste dealuri. peste cimpuri. dupa ce a facut toate vietatile. CIINELE SI LUPUL Ciinele si lupul sunt neamuri de aproape. au pornit-o prin cea lume larga si lata. SOARECII. el le foloseste. care nu mai voiau sa fie supuse ingrijirii si poruncii omului. dar si neindurator. ci si adevarata binecuvintare la casa. cu toate ca niciodata n-au dus prietenie buna intre dinsii. dar le si grijeste. cum o duc dobitoacele si cum se impaca unii cu altii. Merg ei mult. Le punea la jug. cit merg. altele. Omul le ocrotea cu mila si paza lui. iar pe acelea. Dumnezeu sfintul. pe acelea care nu mai voira sa ramina sub stapinirea omului. De multe ori le necajea si le trudea. Dumnezeu le-a ascultat plingerea si a facut pace intre ele. Inainte de toate le-a intrebat. ca doi mosnegi ce erau. caci ele nu-i sunt numai sarcina. incit multa vreme nu mai erau bune de nimic. De aceea dobitoacele s-au dus cu jalba la Dumnezeu si l-au rugat sa le scape de rautatea si nedreptatea omului. De atunci s-au facut acestea salbatice si cutreiera codrii. la car. de altfel ca si neamurile.

Ciobanii venira. ii raspunse lui Sfintu Petre: — Hai. Dar Dumnezeu nu zise nimic. numai ce sar vreo zece dulai cit ursii si incep a se invirti pe linga Sfintu Petre roata. se invelise cu cojocul. Dupa ce se ospatara cu pofta. si cum s-au culcat. Petre. multumira ciobanilor de salas si dadura sa plece. pentru ca se dau la om cu atita nerusinare. trezindu-se Dumnezeu si Sfintu Petre. s-au culcat si au adormit. nu vezi cum se vira prin toiege. vad un foc mare intr-o poiana. Stapine. dar la urma tot i-a spus. cata cojocul si ia-l daca ai de unde? Nu-i si pace buna. au pornit Preasfintii sa dea de-o locuinta omeneasca. ca sa vedeti dumneavoastra. zise Sfintu Petre. Preasfintii erau strasnic de osteniti si pina la o locuinta omeneasca mai aveau mult de mers. Sfintu Petre se supara pe ciini amar si zise: — Blestemate sa fie vietatile acestea. oameni buni! Ciinii sar din nou la Sfintu Petre. cine sa pazeasca turmele de hoti? Raspunde! Si Sfintu Petre vazindu-se prins cu usa. grai Dumnezeu. au si adormit bustean. ca poznas mai esti! Dar daca i-as face mai cum zici tu. iar dimineata. Doamne! Da ce e nevoie de-atita jimat de dulai. Tocmai cind soarele se cobori spre hodina. dadura bun sosit drumetilor si se bucurara si mocanii si Sfintii calatori de aceasta intilnire. sa-l faca bucati si mai multe nu. repede o surubi si zise: — Ei. Dar cind sa se apropie de stina. sa ma apuce de picioare? Dar Dumnezeu. Atunci. apoi venira si altii. afurisite sa fie vietatile astea. — Doamne. mai cuminti. ma facura fara cojoc! — Bine. unde nu le era frica peste noapte c-a veni vreun ropot de ploaie si i-a face lioarca. Blestemate fie si sa ramina dupa cum zici tu si oricine va ucide pe unul dintr-insii. Ce-a fost. Sfintu Petre se tulbura si ii zice lui Dumnezeu: — Doamne. zimbind. ce n-a fost. sa i se ierte un pacat! Legendele faunei 89 Si s-a bucurat Sfintu Petre pentru asta. Dorm ei pina-n zori de ziua si cind se scoala Sfintu Petre. Dupa ce s-a facut ziua bine. mai putini . de credeai ca-l fac bucati-bucatele. Si merg ei si merg toata ziua din nou si ce doreau. si de-atunci a ramas ca celui care ucide un soarece. sa stie si ei ce-i frica de om. de racoare. ca uita-te. de ce nu faci si ciinii acestia mai obrazati oleaca. nu mai aflau. ii aparara de ciini si-i poftira in stina. fara ca sa nu calce pe-o vietate de-acelea. toate le-ai facut cu sartul lor.piciorul pe pamint. Da Sfintu Petre. ii iarta Dumnezeu un pacat. soarecii i-au mincat cojocul. Si nu-i venea la socoteala sa spuna lui Dumnezeu de paguba. Asa s-au apucat si s-au culcat sub un brad mare si stufos. Acolo era o stina si ciobanii erau tocmai la muls oile.

Dar tare greu ii era bietului om sa umble. fie-ti mila si da-mi olecuta de cas. ca de foame nu vaz inaintea ochilor. — He. pacatele mele. spre rasarit. si ciinii tai sa se cheme! Si de atunci au ramas lupii. din apropierea unei paduri. Rogu-te.. demult.n-or ajunge oare? Iar Dumnezeu a zis si s-a facut pe placul lui Sfintu Petre si o parte din ciini s-au despartit de altii si-au luat-o la goana in padure. isi avea ciobanul stina. un cioban care-si pastea turma lui de oi intr-o poiana frumoasa. iesea din padure nasul oilor. pierdea oile. ti-as da cu draga inima. iar colo mai departe. — Buna ziua. si nici sa umble cu pieptene si nici cuie sa nu bata in piele de vita. cu barba alba colilie si parul pina-n calciie.. mosule. cind uite ca nimereste la turma un oaches batrin. Da incotro? Legendele faunei 91 — Pina aici. ca nu putea sa se dedulceasca in voie din munculita lui. ca sa aiba lupul ce sa manince. Crede-ma. Petre. iar daca se dedulcea. Da asta pina intr-o zi. ca sunt calator si de foame ma abatui pe-aici. si stiti de ce? N-apuca sa se departeze oleaca si. de-acum inainte. tata.. demult. dar nu pot. cum ma departez. vine un lup din padurea ceea si-mi hartapane o oaie. va fi precum zici tu. Cind n-or afla-o.. cit ai clipi din ochi. sa-si caute singuri hrana. — De ce? — Apoi. o vita. la agonisita lui. care nu se mai cheama ciinii lui SinPetre. tu sa le-o dai. Cei care s-au desfacut din ceata de ciini. care-i hartapanea pe toata ziua cite-o oaie. Ba avea si niste chei la briu. 90 Legende populare rominesti Iaca. Aceia. s-a luat ciobanul de ginduri. Si tot de atunci a ramas sa se fereasca omul a lucra in sarbatorile lui Sfintu Petre. zise ciobanul. un om. miine asa. ciobanii vor avea mai putini ciini pe linga stina si vor hrani mai putini. cind avea nevoie. — Multumim dumitale. Cind nu gasesc ce sa manince. Azi asa. sa se cheme de-acum incolo lupi. ba-mi mursica si din celelalte. atunci se roaga lui Sfintu Petre si Sfintu Petre trebuie sa le trimita pe cineva inainte. un lup. . mosicule. incep sa urle. nici sa se leie pe cap in acele zile de sarbatoare! LEGENDA CIINELUI A fost odata. ca sa nu fie primejduit de lupi. neavind cine sa ingrijeasca de dinsii. mai ciobane. Ca n-avea omul pe nimeni altul sa-i fie pazitor al turmitei lui.

il vede venind cu limba scoasa dinspre padure si. 92 Legende populare rominesti — Nu-i nimic. El saracul. Iar unchiasul. sa-l goneasca spre padure. Din ele are sa se traga d-aici inainte neamul ciinilor. ma duc. sa traiasca apoi si feciorii. asa ca se dau de-a dura pe linga turma. cade in genunchi inaintea unchiasului si incepe sa intrebe: — Doamne. lighioi care pina atunci nu mai fusesera pe pamint. ziditorul lui: — Doamne. .. dupa ce facu citeva semne spre oi si spre ciini. sa-mi dea. pina pieri intr-o lumina orbitoare! — Mare e puterea ta. Da atunci ce sa vezi dumneata? Unchiasul odata scoate din sin doua mere si le arunca inaintea lui. ca sa iasa fiecare cu cite-o imbucatura in mina.— Asa? Apoi du-te fara grija.. minune. drept rasplata ca ai avut si tu inima buna cu mine. ca n-am stiut de la inceput cu cine graiesc.. iar oitele pasteau in liniste. sa latre la el si inainte de a-si apuca lupul tainul. S-apoi. Si lighioile acelea. — Bine. incet. care or apara in toata vremea turmele si toate vitele de lupi.. atunci atit i-a fost. daca e numai p-atita. dar ceva mai mici. — Asa? graieste ciobanul si incepe sa se inchine. Iarta-ma dar. in graba au inceput sa se certe furca cu lupul. Sfinte Petre. Si a plecat ciobanul. ciinii se intoarsera de la padure si incepura sa se apropie de om.gadina da fuga la turma. cind mai vazu si asta si iarasi cazu in genunchi si multumi Sfintuletului. Pricepe ca e la mijloc putere dumnezeiasca. Vei sti ca lighioaia aia cea mai haidosa e ciine. Doamne! zise iarasi ciobanul. Si asa. incepu sa se indeparteze incet. Atunci soseste si ciobanul cu casul si vede minunea. iar cealalta e catea. D-aia ciinele nu e spurcat... Doamne! Spune-mi! Cine esti de-mi facusi atita bine? — Eu sunt Petre! Si ti-am facut binele asta. Dar lupul. amindoua la fel cu lupul. Asa! Si mosul se uita cu bucurie la fapturile zidite de el. e cel mai credincios prieten al omului si in toata vremea se roaga asa Celui de-Sus si lui Sfintu Petre.. Cind se uita unchiasul. semn de binecuvintare. omule! Mai bine scoala si asculta aci. S-au facut din cele doua mere doua lighioi. vezi? Din merele alea se trag ciinii de astazi. ca pazesc eu in locu-ti. sa ma satur si eu. sa se dagirteze pe linga el si sa-l linga pe haine. Si dupa ce vorbi astea.. sa se milcoseasca. Doamne! Sa traiasca stapinii mei si sa faca noua feciori.

vulpea si magarul. ii dete un bat si-i spuse ca daca va da de trei ori cu el de pamint. Si fiindu-i mila mosneagului. Dar el n-avea ce sa le dea de mincat. De aceea s-au sfatuit intre ei sa ramina mai la urma celorlalti si. care au voit sa-l pacaleasca pe stapinul lumii si acestea au fost: ursul. Astfel a mers lucrul linistit. la sfirsit. la porunca sa. adica ursul. Dintre ele s-au gasit insa trei. care nu era altul decit Dumnezeu. Odata se duse el in padure si acolo dete de un om batrin. Cica de atunci umbla ei tot flaminzi dupa prada si nu se multumesc niciodata cu cit au. caci vulpea cum este de sireata si-a zis ca. Legendele faunei 93 Omul nostru lua batul. cu tot ce se vede pe el. Dar traiul bun il facu incetul si ingimfat. Ceilalti doi s-au infatisat inaintea lui Dumnezeu. se vazuse intr-o oglinda si i se parea ca este mult mai frumos fara coada si urechi. care .Nu zice ca pisica: — Doamne. Dumnezeu insa veni iar in chip de mosneag si-i lua batul cel minunat. cind ar fura ceva. Intreba Domnul pe dobitoace. Incepu dar Dumnezeu sa cheme cite una dintre dobitoace si sa le impodobeasca pe fiecare cu coada si urechi. va avea tot ce doreste. cum erau ei odata. Asadar. dar mai ramasesera trei cozi si trei perechi de urechi. s-au adunat toate dobitoacele. apoi a sunat din corn si. sa se ascunda printre cei impodobiti. a ramas in barlogul sau. El voia sa fie toata lumea a lui si toti ceilalti oameni sa moara. caci abia cistiga ceva de azi pe miine. cind traiau prea bine. s-a gindit Dumnezeu sa le dea aceste podoabe. in prostia lui. Tocmai tirziu de tot. daca va avea coada si urechi. i-ar fi mai greu de gonit. ca sa-i pot lua eu din mina. VULPEA SI MAGARUL Cind a facut Dumnezeu pamintul. Cel dintii. LEGENDA LUPILOR A fost odata un om care avea doi copii. De aceea sugruma turmele si-s dusmanii oamenilor. se duse acasa si trai citava vreme tare bine. batrin. ca murim de foame. dar cu gindul ca vor face in asa fel. Acesta il intreba unde se duce. orice-mbucatura. sa ramina doar o baba si sa fie si aia oarba. se zice ca animalele nu aveau coada si urechi. nici nu s-a sinchisit de porunca Domnului si fiindca era iarna. URSUL. iar magarul. Toate. asteptind sa fie impodobite. pina cind nu mai veni nici una in fata Domnului. Doamne! Sa moara toti din casa. Pe copiii lui ii facu lupi. El ii multumi si ii raspunse: — Ma duc sa-mi caut de ale gurii pentru mine si pentru copii. a inchipuit de fiecare cite o coada si o pereche de urechi. ca sa poata scapa de o asemenea podoaba. supuse si blinde. a luat tatal ceresc rabojul dobitoacelor si socotind cite sunt. stateau inaintea Domnului.

plin de recunostinta. Se minie dar si mai mult. dar mai lipsea unul pe care nu-l gasea. cam cu sfiala ce-i drept. mai mindru si mai increzut in el. iar vulpii i-a mai inadit coada pe atita si le-a dat drumul apoi. ce vrei?! zise Dumnezeu putin cam suparat. sa-mi fie cu iertare. dar drept sa spun. —Ai. iar vulpea tot de atunci are coada asa lunga si de furat tot nu s-a lasat. el se simte in stare sa se faca ascultat si iubit de supusii sai. dar ceru. tipa cu hohot.. — Nu. — Bunule Parinte. as vrea ceva mai frumos. Dumnezeu primi sa implineasca dorinta cerbului. fiindca nu s-a mai vazut in oglinda. da-mi un semn dupa care sa ma deosebesc de toti si sa fiu vazut de la departare!. fagadui ca da. — Sa-ti vopsesc blana in rosu?. asa a facut. zise: — Fiindca voi ati voit sa ma pacaliti. dar nu raspunse nici una.. si-i mai ceru ceva inainte de plecare. Legendele faunei 95 — Doamne. lupii. A rinduit ca pestii sa traiasca in ape. Atunci se 94 Legende populare rominesti minie Stapinitorul si cautind printre ele. Tot de atunci si magarul. vazu pe cei doi furisati intre ceilalti. ursii. De atunci ursul nu are coada si urechi. dupa ce a facut toate animalele si vietatile.dintre ele nu a fost in fata sa. ceru sa fie mai-marele padurilor si muntilor. Si cum a zis. — Atunci sa te fac baltat cu alb si negru. cerbii si caprioarele — in paduri si asa a dat fiecaruia locul de trai si felul de viata. . iar toata iarna nu iese din birlog. vazind ca cerbul e nemultumit.. voi adauga si partea celui care lipseste. propuse Atotstiutorul. Dumnezeu. tot la podoabele voastre. Ii chema la sine. a orinduit apoi fiecaruia felul de viata si locul unde sa-si duca traiul.. Cerbul. iar el sa ramina ca netotii. vazind asa. Cerbul.. LEGENDA CERBULUI Dumnezeu. nu prea mi-ar conveni. cerbului. facu apelul si gasi lipsa de urs. multumi lui Dumnezeu. Doamne. serpii si alte jivine — in pamint. voind a-l pedepsi. dar ii puse o singura conditie si anume: — E sigur ca va putea sa dobindeasca ascultarea celorlalte dobitoace?!. certindu-i cum se cuvine.. pasarile sa zboare prin aer. de cite ori vede cite un frate de al lui. Luind Dumnezeu condica cea mare. mindru. Dintre toate animalele care traiesc in padure. ca sa fiu cunoscut de supusii mei. a dat binecuvintarea cerbului si-l trimise sa-si implineasca obligatia. cerbul. A adaugat la urechile magarului inca o pereche.

ii arata niste colti. pentru a-si face rost de ceva de ale gurii. se intelege. o lua in goana la Dumnezeu. Atunci cerbul inspaimintat. De aceea pleca capul rusinat in fata Atotstiitorului si tacu chitic. Cerbul multumi lui Dumnezeu pentru podoaba ce i-a dat si marirea in care l-a blagoslovit si pleca sa stapineasca padurile.. iata te binecuvintez sa porti pe cap doua crengi verzi. Cerbul.— Doamne. vulpile. care stia tot ce are sa se intimple. pentru ca s-a incumetat . caprele. ca sa adune animalele care trebuiau acum sa-i dea ascultare lui. care sa-ti stea falnice ca doua pompoane. dar lupul. cauta sa impuna ascultare lupului. infipse in capul cerbului doua crengi verzi de stejar. pentru a asculta porunci de la cel ce de Dumnezeu era ursit sa le fie acum stapin. fie precum ti-e voia. noul voievod al brazilor. asa cum se cuvine unei capetenii peste padurile muntilor. dispretiundu-l. rusinat. Si daca cerbul n-o lua la sanatoasa. scoase cerbul un strigat puternic.. viezurii. intari din nou fagaduiala ce facuse lui Dumnezeu. Dumnezeu. numai ca sa-l convinga de neputinta lui. Si plecind cerbul la datoria lui. nu putu sa raspunda nimic. Cum ajunse la marginea padurii. Isi dadu seama acum de proverbul care s-a adeverit ca: „socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea de la tirg’’ Vazuse ca a fost necugetat si prea mult increzut in puterile sale. de stejar. sa i se plinga impotriva lupului. In clipa cind cerbul isi lua ramas-bun de la Facatorul lumii. — Bine. 96 Legende populare rominesti Cerbul. nu se stie ce se putea intimpla. incit a infiorat de spaima pe cel care ceruse lui Dumnezeu sa fie mai mare peste paduri. Caprioarele. Intelesese ca Dumnezeu i-a implinit voia. Dumnezeu voi sa-l pedepseasca pe cerb. Un lup flamind nu voia insa sa bage in seama cele ce spunea cerbul si in fuga se indrepta catre o stina din apropiere. Atotputernicul ii zise: — Asa a fost vorba. cerbule. ca va sti sa fie la inaltimea misiunii ce i s-a incredintat. care nu erau deloc dupa cum isi inchipuise el. frumoase si ramuroase. Cum il vazu. urmarea cu priviri neincrezatoare cum falnicul cerb o lua la goana spre imparatia tainica a padurilor. Fiindca tie nu ti-am dat coarne. incepura chiar sa se adune. Si zicind asa. acesta ii aminti sa nu-si uite fagaduiala. ingimfatule? Pai nu esti tu cel care te incumetai a te crede vrednic sa te faci respectat si ascultat de toate fiarele padurilor?. cum am dat boilor si altor fapturi ale mele. eu cred ca mi-ar sta bine cu o coroana mare pe cap. revoltat si miniat de obraznicia lupului.

iar cel negru. — Nici asta. DUMNEZEU SI OAIA Sarmana oaie. Ramin mai bine asa cum sunt. pentru ca firul era nesfirsit de lung si munca era prea cu oboseala multa. Si a stat ariciul un an. Ma tem. povestea spune ca de atunci a ramas cerbul falos. ca avind puterea aceasta. Stapine! Dumnezeu o binecuvinta. Acest fir era impletit din doua: unul negru si altul alb. doi ani. Dumnezeu o asculta cu bunatate si grai: — Vad. zise oaia.. insa il lasa in pace zicindu-i: — Sa ramii falos precum esti si fricos. nu. Legendele faunei 97 De aceea se duse intr-o zi la Dumnezeu sa-l roage ca sa-i usureze soarta. ca eu stiu ce-nseamna a nedreptati vreun semen de-al tau. A cautat Dumnezeu un dobitoc care sa-l ajute la rasucitul firului. care sunt vietatile cele mai uriase si mai fioroase! — Atunci sa-ti pun coarne vinjoase pe frunte si sa-ti intaresc spinarea. — Ca sa pot face rau? zise oaia oftind.. trei. Nu vreau sa seman cu fiarele de prada. sa se usuce.. noaptea.. asa de blinda cum o stiti. ca sa poti face si tu rau celor ce te prigonesc. buna mea faptura. iar acele ramuri de stejar uscate i-au ramas pe cap pina azi in chip de coarne. Dar iata ca s-a gasit ariciul care sa dea ajutor lui Dumnezeu. Dar nici unul n-a putut sa-l ajute. cum mi te credeam! Ramurile verzi si frumoase. ca un semn ca ti-ai pierdut rangul de capetenie al padurilor.. raminind numai lemnul lor. Nu vreau sa ma aseman cu serpii. ce ti le-am infipt ca o coroana pe cap. o mie. Vitele din curte o loveau si-o alungau. ciinii o muscau. indura multe necazuri din partea celorlalte animale. Firul alb era ziua. dar si amarnic de fricos. Si Dumnezeu i-a dat doua gheme: unul . sa nu nedreptatesc pe cineva. iar din ziua aceea oaia nu se mai plinse de soarta ei.sa ceara ceea ce nu i se cuvenea si nu merita. ca nu ti-am dat ceva sa te aperi. s-a apucat sa rasuceasca si firul vremii. caci nu-mi place sa fiu ca un tap. bunule Parinte. o suta. Si in adevar. LEGENDA ARICIULUI Cind a facut Dumnezeu toate cite se vad pe pamint. lupii ii furau mieii si-o sfisiau si pe ea cind puteau. Dumnezeu statu o clipa pe ginduri si grai din nou: — Dar trebuie sa-ti alegi ceva din toate acestea. nu. — Sau vrei sa-ti pun otrava in gura ta? — Nu. ba zece mii de ani si l-a ajutat pe Dumnezeu. Vrei sa-ti pun in gura colti puternici si la picioare gheare ascutite? — O. se-mpotrivi oaia.

numai pe cel negru. precum si pe supusii pe care-i conducea si. Si acu. ca sa-ti faca rau. nici un om. Si mergind asa din sat in sat si din oras in oras. la Legendele faunei 99 rindul lor si acestia sa cunoasca pe noul imparat. a zis cu bunatate: — Ghemele mi le-ai tinut si ghem sa te poti face la vreme de primejdie si nimeni. sa le invirteasca mereu. sa se incarce cu provizii atita timp cit gasise de cuviinta ca-i va ajunge ca sa dea ocol tarii sale. i-a daruit intreaga imparatie. de groaza multa. a ramas fara suflare. suparat de raul ce-i facuse ariciul. Dumnezeu sa faca oamenii si apoi sa inceapa sa desfaca firul vremii de pe ghem. Cind a vazut ca totul e gata. mereu. facindu-se ghem. imparatul a chemat pe fiul sau si. Atit cit se depanase firul cel negru singur. te-am ruga sa nu intri in satul . si nimeni nu-i poate pricinui vreun rau. atita vreme trebuia sa fie pe lume noapte. caruia i-a pus numele Liliac. ca mult bine mi-ai facut tu. sa nu poata sa se apropie de tine. unde oamenii i-au iesit inainte. Poate un an. Si atunci s-a speriat ariciul de ceea ce a facut. Si era menit ca dupa ce se va ispravi de depanat. era sa fie pe lume noapte. LEGENDA LILIACULUI Pana-imparat avea un singur fecior. in loc de doua. caci nu se amestecase cu firul care era ziua. nici o fiara. poate doi. Desteptindu-se ariciul. incit toti perii de pe dinsul s-au ridicat. cu tepi si plin de spaima. Fiind inaintat in virsta. ori o mie de ani. a pornit la drum. binecuvintindu-l. ajuns imparat. a ajuns intr-o buna zi intr-un catun. a cautat la inceput sa-si cunoasca marginile imparatiei. ca sa se desire cele doua fire deopotriva. Iar Dumnezeu sta si rasucea firele si facea din doua 98 Legende populare rominesti deosebite unul pestrit si-l depana pe ghemul vremii. dar daca ti-e scumpa viata. Si Dumnezeu. bineinteles. a zis intr-o minie: — Zbirlit sa-ti ramina parul viata intreaga! Spaima de moarte sa duci cite zile vei trai! Dar aducindu-si aminte de binele ce i-l facuse ariciul. De atunci a ramas ariciul pina-n ziua de astazi zburlit.alb si altul negru. dar se poate apara de dusmani. fii bine venit la noi si Dumnezeu sa-ti dea multa sanatate. se zice ca uitindu-se ariciul mereu la cele doua gheme si invirtindu-le mereu. a atipit de oboseala. iar in vremea asta s-a rupt firul cel alb si Dumnezeu depana inainte pe ghemul vremii un singur fir. ori chiar o suta. cum se ridica in virful capului parul omului de spaima mare.Intr-o zi hotaraste imparatul sa se adune oaste mare. zicindu-i: — Maria ta. Liliac. zi de vara pina-n seara.

Dupa mai multe rotocoale. —Aici in apropiere. Aici. incepind saptamina patimilor Domnului. se ascunse sub o lespede de piatra. Aceasta. Bietul animal. incet. fara prea multa zabava. Dupa citva timp. intelept cum era. ii si dovedi indata culcusul. o sterse frumusel de acolo si pe dibuite a nimerit tocmai la biserica din sat. Pisica insa. o ducea cit se poate de bine. strecurindu-se pe sub usa. se repede deodata asupra ei. locuieste o zgripturoaica si pe oricine trece pe acolo si ea l-a ochit pe data il si vrajeste. de frica lumii care se aduna numeroasa la denii. incet. intelegindu-i gindul siret. i se parea ca pluteste ca intr-un vis. fara sa-si dea seama. nimerind la o casa. se indrepta catre pestera zgripturoaicei. se pomeni zburind pe deasupra multimii. au dat peste el. intr-o pasare. iar ca bautura aghiasma cu care se boteaza copiii. caci mergind cintaretii sa traga clopotul dupa regula tipicului. mai de durere. de frica. Imparatul nu lua insa in seama cele spuse si se indrepta. soricelul. sau chiar. care din cauza caldurii din biserica era deschisa. prefacindu-l intr-un animal. a patruns inauntru. Mai de spaima. intr-o pestera fara margini si intunecoasa. Neavind altceva de facut si voind sa coboare iarasi in biserica. unde incet. pentru a se razbuna. intr-o buna zi. dind cu ochii de mindrul imparat. neavind ce face. de nu vezi la doi pasi. Liliac. cind din nou a inceput sa zboare prin locuri ascunse. avind de mincare nafora ramasa de la impartasania credinciosilor. a zbughit-o afara si in intunericul noptii a petrecut pina la ziua. oameni buni. de multe ori. hai. indata il prefacu intrun soarece. 100 Legende populare rominesti s-a urcat tocmai in clopotnita. apoi se mai gindi el si isi aseza culcusul tocmai linga soba.nostru! — De ce? a intrebat viteazul imparat. securi si topoare au omorit . cu capul gol si parul vilvoi. Aici. intra inauntru si statu citeva zile pe unde putu. Dar Liliac. care intruna vegheaza dupa hrana ei gustoasa. Dupa citeva zile. napasta pe capul meu! S-au repezit atunci oamenii si cu sape. Aceasta tocmai se afla la bucatarie. fiind liniste deplina. Dar nici aici nu putu sta mult timp. intr-o stana de piatra. deodata simti ca nu mai poate merge pe picioare. ferite de ochiul oamenilor. zgripturoaica a inceput sa tipe cit o tinea gura: — Sariti. Vazind fereastra. Si asa. se indrepta spre sat. nemaiputind suferi foamea si setea. soricelul iesi din ascunzatoare si incet. incalcindu-se cu ghearele in parul ei. hai. Maria ta. mirosindu-l intr-una din zile. intr-o crapatura in zid. drept spre pestera cu vrajitoarea. recunoscind drumul pe unde venise.

dar ele. ca semn de recunostinta. ce numai tipa. in fata Sfintului Stapin. in timp ce crestea. PAUNUL Se zice ca la inceput. Si. ca asa sa se inteleaga mai usor Legendele faunei 101 cu ele. scapind satul de asa pacoste. dar cuminte si foarte frumoasa. Dumnezeu a inceput sa le vopseasca pe fiecare cum a vrut el si sa le puna si nume. dar fara glas frumos. cum va sti. pe toate pasarile le-a facut albe si nu le-a dat nici un nume. mai mult speriate de asa tipat si de teama ca pliscul ingimfatului lor frate sa nu se largeasca pina dincolo de urechi. ca sa-i aduca tot felul de vopsele. Porunci deci slujitorilor. ca sa dea cite un nume la fiecare si sa le coloreze si penele in chip deosebit. i-a zis: — Numele tau sa fie paun si sa insemneze mindrie. Dar cine sa-i adune iar la un loc. demult. de cum trebuie sa traiasca si cum sa se hraneasca. pentru ca sa se apuce de lucru. Aceasta nu era destul. Iar Liliac. demult. sarmanul. pasari multe si nici una nu stia de ce voia Dumnezeu sa faca. ca n-avea nume cum sa le strige. au alergat. o femeie saraca si vaduva. tu sa nu poti decit a tipa! Si de atunci a ramas paunul cu penele mindre. Pasarile mari si mici. caci asa se numea fetita. ca unde se apuca acest crainic al Domnului sa tipe cit il lua pliscul. liliacul zburator. cu atit mai mult isi rotea coada. Cum vede insa linga el pe zburatoarea care nu se departase de tronul sfint. fiindca Dumnezeu nu putea sa cheme la el nici o pasare. pina in ziua de astazi. pe toate celelalte.vrajitoarea. Lebada. care avea doar o fetita mica. in cele patru laturi ale lumii si sa cheme pasarimea toata la impodobit si la botez. dupa ce le-a facut. de atita strigat. ca pamintul era mare. cu cit tipa mai tare. afara numai de una. Dar pentru ca se aratase mindra fata de celelalte. incit intreg satul o lauda si o da pilda . de a-l pune pe el sa dea de stire surorilor aceasta veste. a ramas. se facea tot mai cuminte si foarte frumoasa. LEGENDA LEBEDEI Odata. Mai ales ca Dumnezeu ar fi vrut sa le mai dea cite un sfat. toate au fugit de linga Sfintul Parinte. mindru de cinstea ce i-o facuse Domnul. cind a facut Dumnezeu toate vietatile de pe pamint. ca ea sa adune. Cind a venit si rindul celei care daduse vestea celorlalte. o cheama si ii spune. Atit a trebuit. Ele se deosebeau una de alta prin marime si prin cintec. iar in loc de cintec. traia intr-un sat dintr-o tara indepartata. care cum au putut. Se gindi atunci bunul Tata. Dumnezeu a vopsit-o cu cele mai mindre culori si mai ales coada i-a impodobit-o cum nu se putea mai frumos. care tot pe aproape de Atotputernicul se tinea.

Era o zi calda de vara. pina ce iesi afara din sat. Ce sa faca? Nu mai gasea drumul si apoi unde sa se duca noaptea? Intunericul se cobora din ce in ce si. ca si cum i s-ar fi inchinat. mama-sa o trimise la scoala. Deodata un fulger rosu brazda cerul. imbracata cu o haina luminoasa. incepu sa alerge incoace si incolo. In sfirsit. iar mai tirziu se afunda printre copaci. fu luata de un om mai cu stare. Dumnezeu. dar vai! ratacise de-a binelea. era o comoara de fata. sopti printre lacrimi rugaciunea. Furtuna sosise. Lebada mergea pe drumul prafuit. In curind. o lua la fuga. Repede se ridica in genunchi si. ascunzindu-si fata in miini. cind ajunse la drumul mare. Zis si facut. sa se racoreasca. iar in piLegendele faunei 103 cioare purta pantofi tesuti din fir de aur. deodata. iar copacii isi plecau crengile pina la pamint. fara nici un sprijin si fara nici o mingiiere. speriata. pe cind ea trebuie sa rataceasca cine stie cit. asemanator cu razele de soare. plingind si tremurind de spaima. ii veni in minte cum mama-sa o invatase. — Fetita mea. Sarmana fata. care intotdeauna asculta ruga copiilor cuminti. spre a gasi drumul. eu sunt Zina-Zorilor si auzindu-ti rugaciunea. Parul sau auriu. ea se hotari sa plece in lume. am venit sa te iau cu mine. se furisa prin fundul gradinii si. zari o padure prin care trebuia sa treaca. ii veni in ajutor. o data cu dinsul. Intr-una din zile. se revarsa in valuri bogate pe spate si peste umeri. Sarmana fata. se adaposti linga un bustean gros. Ajunsa acolo. ca s-o creasca. Ca prin minune furtuna inceta. nori grosi si negri prevesteau sosirea unei furtuni. spre a nu mai vedea nimic in jurul ei. ii spuse minunata faptura. stiu ca esti orfana . Lebada. unde ea invata de minune. ca poate va gasi un loc mai bun. gindindu-se cum alti copii stau fara grija la casele parintilor lor.celorlalti copii. nu mai avea mingiierea de mama si apoi copiii acestuia o siciiau. ramasa singura. ea se aseza pe iarba. cu cite o stea pe virful fiecaruia. Un fior ii strabatu tot corpul. Urma un bubuit puternic. ca in timp de furtuna sa zica „Tatal nostru“. iar cind implini virsta de sapte ani. Pindi pina ce toti ai casei erau dusi dupa treburi. baga de seama ca se insera. iar fata vazu aproape de ea o femeie nespus de frumoasa. sa caute flori si fructe de padure. Dar. Nu dupa mult timp. cu miinile impreunate. 102 Legende populare rominesti Tocmai in anul cind Lebada ispravi scoala. iar un vint vijelios incepu sa bata cu furie. se intimpla ca mama-sa sa se imbolnaveasca greu si sa moara. dar degeaba. pina cind va gasi un adapost. La joc nici nu se mai gindea.

se gasi tocmai o cioara zburlita. nu putu mai mult decit sa-i multumeasca. cimpiilor. mirata de cele auzite. si de norocul ce-o astepta. se adunara in ascuns. Indata aci. uimita si de vederea zinei. Fata. Trecind un timp oarecare de viata imbelsugata. Lebada fu imbracata cu vesminte scumpe si i se dadu serviciul de supraveghetoare a personalului palatului. fie-mi iertat ca indraznesc. unde vei trai in cea mai mare fericire. de aceea vei merge la palatul meu. fura cheia si intra in camera de baie a zinei. cioara cu pricina ii iesi in cale si dupa ce se tavali de mai multe ori pe jos. vei deveni ca zina. toate lighioanele incepura sa sara de bucurie. raspunse: — Bine. du-te in turnul cel mai inalt. Lebada. cuminte si miloasa. Rabdara bietele fiinte o bucata de vreme. ispitita si mindra ca va deveni zina. Lebada. compus din felurite pasari si animale. Intr-o seara. Lebada se schimba cu totul de cum fusese si-n loc de fata smerita. dupa ce le spuse planul sau. Numai daca vrei. zise: 104 Legende populare rominesti — Draga fata. dar mai toate lighioanele ne-am hotarit sa te alegem ca stapina noastra. deschide usa de acolo si intra. daca tu te vei scalda in ea. Era palatul zinei. Lebada. se duse repede.si nu ai pe nimeni. incit ridicara un nor de praf si fulgi. ca se intimpla ceva ciudat. Vei vedea o baie de aur plina cu lapte si. numai spune-mi cum sa fac. In sfirsit. dar cind vazura ca nu mai e chip de scapare. cum pot eu sa-i iau locul? — Iti voi spune eu cum. le biciuia si nu le da de mincare. Pasi in fata tuturor si zise: — Eu am gasit ideea cea mai buna de scapare si tot eu o voi duce la indeplinire. deveni mindra si incepu sa persecute bietele pasari si animale. pe cind Lebada se plimba pe aleile gradinii. Ca de o putere nevazuta se pomeni ridicata in sus si se vazu plutind pe deasupra muntilor. la portile unui minunat palat de cristal. . Si. departe. care sa vina intr-ajutor. Dar n-apuca sa se inmoaie bine in baie. careia ii convenea de minune aceasta. Atunci cioara urma: — Fura cheia de argint de la palatul zinei. iar dinsa nu va mai avea nici o putere. dupa multa truda. zise cioara. vreau. ba pe care i se parea ca nu-i intra in voie. de se speriara si ele. raspunse: — Dar cum se poate una ca asta? Nu aveti de stapina pe zina? Si apoi. care avea douasprezece turnuri de aur si in virful fiecarui turn stralucea cite un luceafar. satelor si oraselor pina ce se lasara departe. ca sa se sfatuiasca cum sa scape de pacoste. ca semn de plecaciune.

inaintea Stapinului lumii. melcii si multe altele. cit or trai. pluteste mereu pe ape. picioarele in labe ca de gisca. broastele. n-au avut timpul sa iasa. Luind stircul sacul in spate. altele prin ierburi si numai putine au fost prinse. dezleaga sacul. POVESTEA BITLANULUI Dupa ce Dumnezeu a facut lumea si toate vietatile. la umezeala. dar glasul ii era pitigaiat. de atunci. cu capul in jos. sa umble mereu sa adune sopirlele risipite pe lunci.. De carat la balta. Ce-i veni stircului in minte? El zise in gindul lui: „oare ce ar fi daca as dezlega sacul. pestii. sopirlele. Stircul. ca sa vad cum stau lighioanele celea?“ Zis si facut. Si asa a fost intimplarea stircului. Si asa are sa fie pina la sfirsitul lumii. sa le duca la balta si sa le lase acolo. ca au fugit din sac. . caci atunci vor iesi lighioanele din el si nu le vei mai putea stringe in sac. Si.. parte din serpi. Si s-a intors stircul trist. iesi cum putu si isi lua zborul pina se lasa pe un lac. din melci. nu le mai cara. a rinduit care dintre ele sa stea pe pamint. iar capul i se prefacu in cioc. ci le maninca orisiunde le gaseste. Ce sa vezi dupa asta? Cum au simtit vietatile ca sacul e slobod la gura. da n-a fost chip. iar pestii si racii au ramas in fundul sacului. tist! tist! hop! tup! afara. ca sa se razbune pe ele. care sa zboare in aer. Vru sa tipe. celelalte s-au imprastiat pe cimpii si lunci. Si spune povestea din batrini ca de atunci stircul umbla sa prinda broaste.. iute la picior. poruncindu-le sa mearga cite una cu fiecare soi de vietate si sa le arate locul de trai. pleca la drum. serpi si sopirle. ca sa-si umple iar sacul. Dumnezeu l-a mustrat si l-a pedepsit. Da stircul cu graba mare sa le prinda si sa le stringa la loc. pina ce l-a ajuns oboseala si s-a pus la marginea drumului sa se odihneasca putin. ca numai putine lighioane au fost duse la apa. Lui i-a poruncit sa puna intr-un sac serpii. caindu-se de greseala pe care a facut-o. cum miinile i se prefacura in aripi. care sa se vire sub pamint si in apa. Intelegind ca a fost pedepsita de Dumnezeu pentru mindria si nesocotinta ei. Si a chemat Dumnezeu slugile. racii. Dumnezeu a zis stircului: Legendele faunei 105 — Ia seama sa nu dezlegi cumva sacul pe drum. Intre slugile lui Dumnezeu se afla si stircul..Vazu cu groaza cum tot trupul i se acoperi cu pene albe. uitind porunca Ziditorului lumii. Sopirlele. de-ti era mila de ele. ca sa le duci la apa. Sacul statea alaturea si tot privea cum se zbat inauntru fiintele celea. Unele s-au ascuns prin gauri. ca neam din neamul lui. Merse el cit merse. au fugit toate pe cimp.

de pe cind oamenii nu erau inrautatiti cum sunt astazi si nu stiau ce va sa zica a face rau. necajindu-l rau. totdeauna intovarasit de Sfintu Petre. numai un lucru. Pe vremea aceea. zise Dumnezeu. zise intr-o zi Sfintu Petru. unde sa-l arunci cum se afla el. — Doamne. este de mult. le pune intr-un sac si leaga sacul la gura. impartind oamenilor mila si darurile sale. — Daca e asa. ii zise: Legendele faunei 107 — Dar bine femeie. ia si sacul asta. si pleca. Curiozitatea te-a pierdut pe tine. sa nu mai fie. ce are sa fie?“ Asa zicindu-si. Dumnezeu o intreaba: — Incotro te duci. Si asa zicind. Dumnezeu si Sfintu Petru. Dumnezeu nu se ascundea de oameni. toate le-ai facut bune si cu multa iscusinta pe acest pamint. Dumnezeu le stringe binisor. daca zici tu Petre. nu le-ai facut bine. dar daca m-oi uita si eu in el. copila? — In cutare loc. iar dupa ce se adunara.CUM A FACUT DUMNEZEU CIOCANITOAREA A fost odata ca niciodata. — Insectele ce le-ai lasat sa se tirasca pe pamint si sub pamint. iaca trece pe acolo o femeie. iar insectele incepura a fugi care incorto. i se suiau sus pe picioare si-l intepau. Un lucru insa nu placea lui Sfintu Petru: insectele cele mici. — Bine. Se puse ea degraba sa le adune. caci daca n-ar fi fost. il gidilau. caci necajesc mult pe cea mai iubita faptura a ta. Doamne! — Ah! Femeie. care-i daduse multe sfaturi intelepte. bagind bine de seama ca nu care cumva sa dezlegi sacul. pe om. Nici Sfintu Petru nu se lasa mai jos decit Dumnezeu si-l ajuta in operele sale. dupa ce fagadui ca nu-l va dezlega. ma rog. Tocmai cind mintuise Dumnezeu treaba. numai curiozitatea va pierde pe voi. nu s-ar povesti. care stiau de fapta femeii. fara sa stiu ce are in el. — Si ce lucru Petre? intreba Dumnezeu cu un glas blind. nu. dar cind fu aproape de groapa isi zise in gindul ei: „Eu duc sacul asta in spinare. ce facusi? Cine te-a indemnat sa dezlegi sacul? — Curiozitatea. si-l du pina la cutare groapa. ce se tirau pe pamint. Femeia lua sacul. puse sacul jos si-l dezlega. Si ce voi sa va povestesc. ci umbla pe pamint. iti voi face pe voie. femeie. de pe cind umblau soareci calare pe pisici si lupii se imbratisau cu mieluseii. caci mult iubea el pe Sfintu Petru. porunceste tuturor insectelor sa se adune linga el. caci insectele se vor . ca eu sunt batrin. sarutindu-se frateste. nici 106 Legende populare rominesti dusmani nu erau unul asupra altuia. dar pace.

intr-o vreme avea o barza si o privighetoare. Intr-o zi. zise Sfintu Petru. surioara. O data pe zi. cheama-ma. cealalta de acolo. caci eu mor de somn.imprastia peste tot pamintul. dar cu ordinul sa se intoarca in amurg. vocea ei se ineca in urletul si strigatul asurzitor al broastelor. BASM Un imparat. sa le invatam pe toate. il gaseai. orac. Si cam ce fel de cintare. intr-o padure. Indata ce se facu ziua pe deplin. si cind iti va veni somnul. care umblau nedespartite. — Ce lucru sa facem? — Sa bagam de seama si cite cintece vom auzi. nu cumva invat si eu vreun cintec? Seara stralucea pretutindeni. iar tu ciocanitoare sa te faci si blestemata sa fii a le cauta si a le omori in vecii vecilor. incepura broastele „orac. ce dresera. soro. nici nu-l invata bine. ce facura. invata privighetoarea. ce se auzea neincetat. beacaca.. broastele amutira. dupa alta. peste putinta! si chiar daca cinta vreo alta pasare. zise barza catre privighetoare. ciocanitoarea vesnic umbla sa omoare insecte... 108 Legende populare rominesti Si asa cit pazi barza. de nu mai avea unde sa bage atitea cintece. pasarile incepura una cite una sa se destepte si sa inceapa sa cinte.. beacaca“. iti asurzeau urechile de vijiire si de strigat. sa auda vreun alt cintec. caci mirindu-se dupa una. si pe vocea cea mai ridicata. Si incepu o pasare de aici. le apuca noaptea si ce si cum se socotira. ha. Indata ce inchise ochii privighetoarea. incit invata. Albi noaptea si nu invatai nimic. N-apuca sa adoarma barza si indata ce se scula privighetoarea. ii zicea privighetoarei. beacaca. Da biata barza. caci neamul broastelor m-asurzi. invata tu acum seara. incit se vedea. noi ramaseseram asta-seara in padure. inspre miezul noptii.“ si deoarece nu o atragea. Poate ca tu sa fii mai norocoasa. voioasa privighetoare ca ziua cea alba: . ramasera sa petreaca noaptea pina in dimineata. — Bine. — Ei. — Scoala. aceea s-o taie. Pe de cealalta parte. veti zice? Sa-ti ramina mintea la dinsele. imparatul le trimitea la plimbare. si pe vocea cea subtire. nu facem un lucru?. n-auzi alt cintec afara de „beacaca. ca si acul sa-ti fi cazut jos. incepu somnul sa-i vie in jurul sau. — Amin. Aceasta s-o inalte. a zis privighetoarea. Asa rasplati Dumnezeu curiozitatea femeii si d-atunci si pina-n ziua de azi. ha. Barza plictisita.

dar s-a ales cu ceva. ba ca ciocirlia poate sa zboare mai sus ca el. ci. ba ca pitigoiul are penele mai frumoase ca ale lui. beaca. Insa n-a nimerit Sfintul urechile ciocirlanului. ca sa vada in ce chip mai merg treburile. Degeaba nu venise el in calea trimisului lui Dumnezeu. suparat. vie sa nu o lase. Asa sa-ti ramina penele de pe cap. Nemultumiri de astea mai auzise el multe. ca averile-s trecatoare. Din ziua aceea. Privighetoarea nici cit unghia sa si sa cinte asa de frumos. dupa ce vazuse lucruri si mai bune si mai rele. ca si incepu sa se plinga de cite si mai cite. Si le era tare rea inima. Si tot atunci Sfintul a spus: — Poftim. cum ii sta frumos celui obraznic. ca de atunci a ramas si el cu o podoaba. incit nu-ti venea sa-ti intorci macar capul s-asculti. Legendele faunei 109 CIOCIRLANUL E vorba tot de cind a fost trimis Sfintu Petru pe pamint. barza incepu a zice: — Beaca. daca n-are cine-i mosteni batir numele. incurcindu-i drumul. iata si pe ciocirlan ca-i iese in cale si incepe a-i topai prin fata. se intorcea trudit spre rai. Ei se bucurau de toate bunatatile de pe lume. Doamne. mot. l-a apucat de chica si l-a zgiltiit asa oleaca. de la o margine la alta. ba ca el n-are nici o podoaba si cite altele. barza se jura ca oriunde va vedea o broasca.— Scoala. Era imbufnat bietul ciocirlan de papara ce a luat de la Sfintul. de zicea: — Ce mai voce! Berzei ii era multa rusine. se repede sa-i dea o urecheala buna. Aceasta. motul de pe cap. Dar ciocirlanul mereu sarea pe dinaintea Sfintului. ca in locul de unde a apucat. au ramas penele zburlite in sus. sfinta era. Sfintul Petru nu-i lua nimic in seama si-si vedea de drum. Dupa ce colindase Sfintul pamintul. cica era odata un imparat si o imparareasa. in fel de fel de melodii. caci a ajuns ziua la prinz! Cind ajunsera la palat. CIOCIRLIA Amu. De asta ea le prigoneste asa de mult. numai copii nu aveau. Si de asta privighetoarea poate sa imladieze vocea cum pofteste. ziceai: — Ce se face? Da-mi. Atunci Sfintul Petru. iar dinsa cit un vultur si sa nu cinte deloc. cind la dreapta. ca poate sa fie omul cit de bogat. Cum mergea el asa incet si gindind la vestile ce are de dus celui Preainalt. cind la stinga. . inca doua urechi sa ascult! Si zi-i-o si zi-i-o privighetoarea. de acum ai podoaba. Cind a inceput si privighetoarea cu vocea ei. ca semn al obrazniciei tale. ii graieste tovarasei sale. de zici: „Cinta regina pasarilor“. din graba. degeaba mai traieste pe lume. Mina Sfintului insa. prin care se deosebeste de multe alte pasari. palatul tot se strinsese acolo sa asculte.

sa aiba si ea copii. miine asa. Si vazind inima de parinti ca li se prapadeste odorul. Iaca ce pozna-i trecu fetei prin cap. asa minune nu mai vazuse. imparateasa naste o copila mindra si frumoasa. ea crestea intr-o zi. S-a mers fata. si jalanie. da unde a fost chip? A inceput fata a se usca de pe picioare. sa-i scoata nebuneala din cap. ca-i este drag Soarele si ca vrea sa se duca la el acasa. si noaptea. Din apa a iesit . cind da norocul peste el. peste vai. ca nu-i si ea mama. La petrecerea ceea s-a strins lume de pe lume si au venit multime de femei cu copii mici in brate. Si a trantit imparatul o cumatrie de s-a bucurat imparatia. de le venea parintilor sa innebuneasca de scirba si sa apuce cimpii. si dupa bucurie vine si scirba. Si a intrebat si ea pe toata lumea: ce sa faca. numai ce-i trasneste intr-o zi in cap: spune imparatesei. fel si chip sa faca copii. ca. de Legendele faunei 111 socoteai ca se prapadeste. Zau asa! Bune-i cind are omul copii cuminti. ca-i arde inima. de nu mai era alta ca dinsa nici in Luna. Peste noua luni de la visul acesta.dar numele cel bun ramine. c-a venit la ea o baba si i-a zis: — Bucura-te. 110 Legende populare rominesti A cercat ea. marita imparateasa. cit umblase el prin lume. o invoi sa porneasca la casa Soarelui. nici in Soare. numai la el se uita. dar nici c-a putut face. s-a mers drum lung. imparateasa si imparatul. sezi cu tarina in gura si nu-ti da nimenea de pomana macar o lingura de apa. de socoteai dumneata ca-i rai in casa ceea. Si toate se bucurau si se uitau cu drag la ingerasii lor. imparateasa. ca daca n-ai copii. numai imparateasa sedea de-o parte si ofta. Si nu le era acum casa pustie si tacuta. Si asa era de mindra si frumoasa. Intr-o noapte a visat imparateasa. oricit statea pe afara. ca tot suisul are si coboris. Da si fetei ii era drag sfintul Soare. de si Soarele statea de se uita la ea. prin codri.. Da sa nu se bucure omul de tot. prin munti si peste munti si a ajuns la o apa mare. ca imparatul imparatilor a poruncit sa ai si Maria ta un copil! In bucuria cea mare s-a trezit si a dus vestea asta si imparatului. numai ce s-a indragostit copila in Soare.. prin paduri. Numai intr-un plins o ducea si numai intr-un vaicarit si ziua. nu alta! Si crestea copila vazind cu ochii! Cit cresc de-ale noastre intr-un an. Intr-o zi au facut imparatul si imparateasa un praznic mare sa aiba pe ceea lume. Si azi asa. nu de cei ce umbla cu gindurile dupa Luna si Soare! S-au cercat ei. ca ea nu stia dragostea de mama si bucuria casei celui care are copii la masa. ca (vedeti). Si cum a crescut fata mare. ci numai veselie si voie buna.

de el si il usureaza. Acum il cauta pe toate drumurile si-l plinge. care pastea niste giste. 112 Legende populare rominesti Pe innoptate. dar zadarnica i-a fost osteneala. Mama sfintului Soare a iesit inaintea fetei. din sat in sat. si nu mai ajunge la el.. — Doamne! Ce suferinta o fi pe copilul asta. Fata ceea i-a facut un pod mare peste apa ceea si a trecut dincolo. — Ce sa fie. cimpiile. Si iar a mers fata cale lunga. Cind sa treaca printr-o padure. saracul!. — Caut pe dragul meu. a ajuns inaintea curtilor sfintului Soare. muntii si padurile. poate l-o gasi mai repede. Du-te incoace. Mama sfintului Soare s-a suparat si mai tare pe ea si a blestemat-o. Cucu!. Slabise bietul baiat si se uscase de nu-l mai cunosteai. a intrebat-o. Si de la o vreme. au plecat si ei in lume. Petre! A avut si el un frate si l-a pierdut. Si a cutreierat el o saptamina de zile drumurile.. Si au mers ei cale lunga. porneste suparata pe pamint si tacuta. si pe un cimp a dat de o baba. dar el tot nu se lasa si striga mereu: „Cucu! Cucu! Cucu!“ S-a intimplat ca intr-o zi a trecut pe acolo Dumnezeu cu Sfintul Petre.. ca de multa vreme de dorul si dragul lui am pornit de acasa si multumesc ca l-am gasit. ce cauta. care s-a indragit de ea.. cit ai coace un ou. Cucu!“. .. fiindu-i mila de frumusetea ei care se irosea pe drumuri. Doamne. ii tare chefoasa. du-te-ncolo. daca au vazut ca nu au cu ce sa traiasca. Baba intreaba unde se duce si ea ii spune gindul. Fata se prefacu in ciocirlie si de atunci hojma ia drumul catre soare.. se ascunde in niste tufe. cata-l spre rasarit. inainte de a o vedea fecioru-sau. — Fie-ti mila. ca ar fi miscat si pietrele: „Cucu!. — Fie cum zici tu. degeaba! Cucu nicaieri. ca sa-l gaseasca. Babei. Cucu!.o fata frumoasa. saracii. iaca le iese inainte un lup.. Petre. dar cind o ajunge blestemul mamei soarelui. doar or gasi un trai mai bun. Si a inceput Ion sa plinga cu lacrimi si sa-l strige cu glas asa de plingator. de se trudeste atita? Il vezi cum a slabit? Numai oasele-i de el. Ion s-a potolit din fuga si a inceput sa-si caute fratele. spre apus. Baietii se speriara si au luat-o la fuga.. pe sfintul Soare. o zi intreaga. minioasa. sa se prefaca intr-o pasarica. Pe unul il chema Ion si pe altul Cucu. caci pasare fiind.. LEGENDA CUCULUI Erau odata doi frati ramasi de mici fara tata si fara mama.. Cind ciocirlia pleaca de jos spre soare. care incorto au vazut cu ochii: Ion intr-o parte si Cucu intr-alta. fa-l pasare ca sa nu se mai trudeasca atita. a fermecat-o si a suit-o in inaltul cerului. intrebind din om in om.. si..

de la inceputul primaverii si pina la Sfintu Petre. TURTURICA SI CUCUL Un timp cucul.. Du-te tu. Hai. Doamne! Si i-a raspuns un glas: — Da n-ai sa te sperii? — Nu. indata copilul acela s-a prefacut intr-o pasare. iar de atunci raguseste de atita strigat zadarnic. fratele Cucului. dupa intimplarea cu lupul. Au secerat ei pina in sara. si ea s-a impacat sa traiasca cu dinsul. privighetoarea si turturica au fost oameni. — Eu nu merg.. Eu de asta n-am aflat. care era vrajitor. in zbor spre padurea vecina. nu s-a-ntimplat. Da el i-a spus: — Cind ai sa vii inapoi. cucu“. da baba: — Hai sa ne pornim.. Un mosneag si o baba aveau o fata frumoasa si s-au dus tustrei la secera. ai sa bati de trei ori cu un toc de sarnici.Si Dumnezeu facind niste semne cu mina. Cum a fost. caruia cine stie unde i-or fi zacind oasele. ii zice sarpele. S-a-ntimplat. si. S-a speriat si s-a rugat: — Da-mi macar un glas de om. mergind pe drum. Mergea fata pe cararea aceea. Si s-a aratat feciorul imparatului in chip de cap de sarpe si a grait blind la dinsa. Si baba: . pasarea cintatoare a gradinilor si a padurilor si numita asa dupa cintecul ei „cucu. pe frate-sau. Amu ei s-au plimbat prin gradina la tata-sau. da fetita a ramas in casa cu baba. Odata niste imparati in vechime au avut un fecior. De acolo. Tocmai la anul va incepe iar. La copii am povestit-o! Legendele faunei 113 PRIVIGHETOAREA. Da fata zice: — Eu mai stau sa mai secer oleaca pe racoare. ca ei au trait acolo vreo zece-cinisprezece ani de zile si ea a zis: — Haidem la tata.. Cind s-a pornit si ea acasa. ca i s-a facut dor de parinti. Eu iar am sa desfac drumul si ai sa vii. prin gradini si peste cimpuri tot strigind mereu: „Cucu! Cucu!“ Cucul. Iar povestea-i tot poveste. azi nu mai este. Povestea batrinesca zice ca e Ion. La batrini am auzit-o. Sa se intoarca nu era unde. Da avea de-acum doi copii cu dinsul — o fata si un baiat. S-au dus baba si mosneagul inainte. si asa va striga cit ii lumea. Ea a luat copiii si s-a dus. Si cinta „cucu! cucu!. sfir. s-a desfacut drumul in doua parti si s-a aratat o carare. — Eu is cap de sarpe. si ea din urma se astupa inapoi. — N-am sa ma sperii.

ian ascultati-o! Legendele faunei 115 Cind a prins a se inrosi geana rasaritului. Ii spune baba mosneagului. cumatrica. care nu-si putea prinde calul: turrr! turrr! si daca a auzit ea asa. da el ii vrajitor. cind s-a dus ea cu copiii. ii spune de-amu baiatului. De atunci turturica jeleste barbatul. ii spune fetei. si sa asculte si care dintre ele va invata mai multe cintece. Da dupa dinsul si baba. turturica a adormit butuc si tocmai dinspre ziua s-a trezit la strigatul unui om. dar dumitale? — Si mie. n-a mai putut sa doarma si cu atita s-a ales dintr-o noapte intreaga. ai vindut pe tata-tau pentru pestelcuta asta. Se duce el. sa zbori din pom in pom. aceea sa ia ramasagul. bat de trei ori cu tocul de sarnici in slodun si au intrat mosneagul si baba. Mama-sa spune: —Te blestem sa te faci cuc. Privighetoarea a vegheat toata vremea. cum n-am mai fi vazut de cind am esit din ou. de cu sara si pina dimineata. si a invatat douasprezece cintece minunate: suiera ca ciobanul. Ajungind. sa nu ai cuibul tau. numai iaca si turturica linga privighetoare. asmuta ciinii. ce sa faca? — Matinca tu. Fata a inceput a plinge. da mosneagul se gindeste: — Hai sa-l ucid. fara sa doarma. fiindca ai vindut pe tatal tau. sa cinti in toate glasurile. Fata ii spune: 114 Legende populare rominesti — Eu ti-oi spune. Cum a dat sara. s-a prefacut in cap de sarpe. ca iti dau o pestelcuta. ma rog. Tatal nostru e un fecior de imparat. Ia incepe dumneata intii! . cumatra? Frumoasa. te prefac in privighetoare. cum ti s-a parut noaptea? — Cum sa mi se para. Vedeti.— Cine este tatal vostru? De ce n-a venit si el cu voi? Spune. da eu ma voi preface in turturica si voi jeli barbatul. da sa vedem ce stim. Pe tine. PRIVIGHETOAREA SI TURTURICA Apoi se zice ca privighetoarea s-a apucat la ramasag cu turturica: sa steie amindoua intr-o noapte de vara. Cind s-a aratat sarpele. da tu sa nu spui nimanui. tot ea mai harnica! — Ei. mosneagul l-a taiat. — Si pe unde o sa va duceti voi acasa? — Iaca o sa mergem si o sa batem cu un toc de sarnici si are sa se deschida un drum drept la tata. Amu. zice turturica.

isteti si avuti. si netezindu-si barba. 116 Legende populare rominesti Aceasta a fost adica asa. e cea dintii din partea cintecelor. caci frumusetea ei cea rara ne-a fermecat. chema pe fiica-sa la sine. mai frumos de cum sunt ceilalti oameni. avere-ai parte de sanatate si de o viata indelungata! Am venit la Maria ta sa-ti cerem domnita in casatorie. dupa cum a invatat: turrr! turrr! Vedeti. S-apoi. pe cita vreme lenesul bate din buze. am adormit si m-am trezit tocmai la strigatul unui om care nu-si putea prinde calul si atita am invatat: turrr! turrr! Si a cistigat astfel ramasagul privighetoarea. Imparatul acesta avea o copila. ca de n-ar fi. poate pricepe cu putina osteneala orice lucru. indata alergara din toate partile cu fel de fel de daruri scumpe. ca sa nu-l vaza si nimanui nu-i poate opri sa-i placa. inima ne-a sagetat si toata fericirea noastra sta intr-un fir de par. Din vremea aceea privighetoarea. i se inchinau. cum merge vorba. in semn ca sosirea oaspetilor ii este foarte placuta. PRIVIGHETOAREA A fost odata ca niciodata. lumea ne cunoaste! Imparatul. dragii mosului. nici noi nu suntem oameni de respins si alungat afara! Suntem feciori de imparati avuti si puternici. precumpanite. asa de placuta. turturica ii spuse: — Apoi eu. daca-i place. caci cind se supara sau se minia din te miri ce pricina.Si incepu privighetoarea a cinta ca acum de-a mai mare dragul s-o asculti. nu se poate ascunde de ochii lumii. pentru o noapte de veghere. iar turturica se culca si cind se lumineaza de ziua se trezeste si ea si prinde a cinta. ca s-o peteasca. Si cum ajungeau la imparatul. ca faima despre frumusetea si gingasia acestei copile in scurt timp s-a latit. dupa ce a crescut mare. alta ca dinsa n-ai mai fi aflat. peste noua tari si peste noua mari. tatal copilei. frumosi. cind omul e frumos. ca cine-i harnic. rostindu-i niste cuvinte foarte alese. ii sarutau mina si ziceau: — Inaltate imparate. vazind ca au venit niste petitori asa de voinici. lumea ne stie. In fiecare noapte cinta. daca n-om putea cistiga! Si apoi. ii ridea inima de bucurie si fala cea mare si rasucindu-si musteata. Cei mai voinici. era varga lui Dumnezeu nu altceva! Toata tara si toate imparatiile de primprejur tremurau de frica lui. ca sa fi umblat lumea de-a lungul si de-a curmezisil. A fost odata un imparat foarte vestit si puternic. Dupa ce termina. A-nlemnit si turturica. mai vestiti si mai frumosi feciori de imparati. s-a facut asa de frumoasa si aratoasa. de care toti imparatii de primprejur se temeau. si buceagul dimprejur de atita maiestrie. cumatrita. dulci si blinde: . care. nu s-ar povesti. cum prinsera de veste cit de frumoasa si fermecatoare este fata cutarui imparat.

— Asculta, copila mea! Anii se strecoara pe nesimtite. Tu ai crescut acuma mare, ti-a sosit timpul maritatului. Iata aici un tinar voinic ca un fat-frumos, un fecior de imparat ca si mine te cere de nevasta, merge-vei dupa dinsul? Si astazi asa, mai dupa vreo citeva zile sau saptamini iara asa ii zise imparatul, in vreo citeva rinduri. Dar fata cind auzea aceasta, sta mai multe minute ca impietrita locului, apoi, incepind a plinge si a se ruga parintelui sau, zicea: — Tata, iarta-ma, dar eu nu pot sa ma marit dupa dinsul, caci... nu sunt inca de maritat... mai este inca vreme! Imparatul, de cite ori o intreba, crezind ca ceea ce ii spunea fiica-sa e adevarat, n-o silea, ci-i da buna pace, asteptind pina ce si-a mai lua seama. Dar n-a fost asa, cum isi inchipuia el. Fiica iubea de mult pe un tinar si din pricina aceluia pe toti feciorii de imparati citi
Legendele faunei 117

sosira si voira s-o ieie de nevasta ii respinse de-a rindul, zicind ca: ba unul nu-i place, ba altul e prea urit, ba ca altuia altceva ii lipseste.. Mai in scurt, fiecaruia ii afla cite o codita. Imparatul, in urma urmelor, vazind ca fiica sa pe toti petitorii ii respinge, se minie foc pe dinsa si intrebuinta toate mijloacele, ca sa afle care este gindul ei si din ce pricina nu poate sa se marite. Tinara domnita, se vede ca s-a priceput ce voieste sa faca tatal sau, de aceea pentru ca sa nu-i descopere secretul, cauta sa se intilneasca cu iubitul sau noaptea, jurindu-si unul altuia credinta pina la moarte. Intr-una din nopti, insa, petrecind asemenea toata noaptea in gradina imparateasca, colea, cind s-a revarsat de zori, luindu-si feciorul fericit ramas-bun de la iubita sa, ii zise: — Scumpa mea, acuma a sosit timpul ca sa ne despartim. Dar cum va trece ziua de astazi si va sosi noaptea, am sa vin si am sa te fur si atunci nimeni n-are sa ne pazeasca si vom pertece fara teama toata viata. Dar degeaba!.. nu e asa cum vrea omul. Imparatul dete de urma lor si porunci la toti curtenii, ca in noaptea urmatoare sa fie cu totii treji, doara vor pune mina pe inselatorul fiicei sale. Cine nu va asculta ceea ce le-a poruncit, acelui sa nu-i para rau, daca va fi pedepsit, cum n-a fost altul in lume. Curtenii n-asteptara sa li se mai spuna inca o data. Ei stiau destul de bine cine e imparatul si ce-i in stare sa faca, daca se minie. Fiecare s-a pus, deci, la locul sau si astepta cu nerabdare, doar vor putea pune mina pe inselator. Iata ca colea, pe cind incepuse a se amurgi bine, tinarul nostru, socotindu-se omul cel mai fericit din lume, s-apropia pe virful degetelor de curtea imparateasca, de locul unde stia el ca-l astepta iubi-

ta sa, voind sa o fure pe aceasta si, ducindu-se apoi cu dinsa, cine stie unde, in alta parte a imparatiei sau chiar in alta tara straina, acolo sa petreaca in liniste toata viata.
118 Legende populare rominesti

Dar s-a inselat foarte amar in asteptarile dorintelor sale, caci abia s-a apropiat de curtea imparateasca si curtenii, care stateau la pinda, prinzindu-l, il legara butuc si-l dusera dinaintea imparatului. Imparatul, cum il vazu, il cuprinse o minie asa de mare si inversunata, ca indata porunci sa-i taie capul. Si cum a poruncit, asa si s-a facut. Tinara domnita, cum a vazut aceasta, si-a pierdut mintile, ca nu stia singura pe ce lume-i de scirba si durerea cea mare. Si in aceasta stare se duse la o vrajitoare, careia ii istorisi toata intimplarea de la inceput si pina la sfirsit si la urma o ruga: —Draga mea vrajitoare, daca vrei sa faci cuiva vreun bine in lumea aceasta, apoi acel bine mi-l vei putea face numai mie si daca vrei sa capeti o plata buna, cum n-ai mai capatat de la nimeni altul pina acuma, apoi aceea vei capata-o numai de la mine, daca-mi vei asculta rugamintea si ma vei preface intr-o pasare. Vrajitoarea, cum sunt toate vrajitoarele, vazind ca i-a sosit norocul in casa, nu se lasa mult imbiata si rugata, ci luind niste unsori descintate si vrajite si ungind-o pe fata, apoi mai rostind niste cuvinte incurcate si neintelese, tinara domnita indata se prefacu intr-o pasaruica, care de atunci si pina in ziua de astazi a ramas tot pasaruica si cinta de la inserate si pina tirziu noaptea, iara dimineata, de cum se zoreste de ziua si pina ce rasare soarele, adica cam de pe timpul acela cind si-a luat iubitul sau ramas-bun de la dinsa si pe cind a avut de gind s-o fure. Si fiindca ea mai toata noaptea privegheaza, de aceea s-a numit privighetoare.
LEGENDA PRIVIGHETORILOR

Isus era copil mic, ca de cinci, sase ani. In apropiere de Nazaret, se facea in fiecare an un bilci mare, si toti nazarinenii mergeau acolo, sa-si cumpere cele trebuitoare. Fiind zi frumoasa, parintii lui Isus il luara si pe el la bilci.
Legendele faunei 119

Micul Isus nu mai putea de bucurie. Nu mai fusese niciodata la bilci si nu vazuse niciodata atita forfoteala de lume, atitia negustori si atitea lucruri frumoase. El se tinea intruna de parintii sai, caci foarte usor s-ar fi pierdut in zarva aceea a bilciului. Si umblind ei incoace si incolo prin imbulzeala aceea de lume, dupa tirguieli, ajunsera la satra unui olar, care venise la bilci cu toate oalele lui si cu alte lucruri de pamint, ca sa le vinda.

Si aici, pe cind parintii lui Isus alegeau si tirguiau, copilasul zari intr-un colt niste fluierase de pamint in forma de pasarele. El se furisa de linga parinti, se duse linga acele pasarele si incepu sa se joace cu ele. Le punea la gura, sufla in ele si nimeni nu baga de seama jocul lui. Dupa ce tirguira ce aveau de tirguit de la olarie, parintii lui Isus plecara, nebagind de seama ca fiul lor ramasese in acea pravalie. Tocmai mai tirziu vazura lipsa lui si se intoarsera sa-l caute. Da-i incoace, da-i incolo, copilul — nicaieri. Tot cautindu-l ei asa, numai ce ajunsera la olarie. Aci se adunase multime mare de oameni, care se minunau de un mic copilas. Peste tot s-auzea: — Ce copil minunat! Ce putere mare are! Trebuie sa fie Fiul-luiDumnezeu! Era Isus. El lua cite o pasarica de pamint din pravalia olarului. Cum sufla in ea, cum pasarica zbura din minusitele lui si se ducea pe ramurile unui salcim din apropiere, cintind atit de frumos, ca sta lumea incremenita si asculta. Vestea aceasta se raspindi in tot bilciul, ca fulgerul, si lumea se gramadea, valuri, valuri, spre pravalia olarului. Si cu totii graiau: — Cu adevarat Fiul-lui-Dumnezeu este acest copil minunat! Iar pasarelele din salcim zburau cintind frumos, si de atunci se zice ca s-au iscat pe pamint dragutele privighetori, cele pamintii la fulgi, dar cu viers dumnezeiesc.
120 Legende populare rominesti

MIERLA

Inainte vreme, cit de mult o fi de atunci nu se stie, traia undeva o vaduva saraca. Singurul ei sprijin era o fata harnicuta si foarte credincioasa. Duminicile si sarbatorile nu lipsea niciodata de la biserica, unde se ruga cu multa evlavie. Fata era vesela si nu se arata nemultumita de saracia lor. Ca sa-i treaca uritul, foarte des incepea fata vaduvei sa cinte. Si mai ales ii placea Mierlitei, ca asa se chema fata, sa fluiere. Intr-o zi, pleca mama Mierlitei de acasa sa colinde pe unde va putea in lume, ca sa agoniseasca cele trebuincioase. A mers ea asa mult, pe la unii si pe la altii, muncind din greu. De la un timp insa, intr-atit a slabit-o munca, ca s-a imbolnavit si Dumnezeu s-a indurat sa-i curme suferintele si s-o cheme la el, in lumea celor drepti. Biata Mierlita a asteptat in zadar sa se intoarca mama ei. De la o vreme sufletul i-a fost cuprins de o tristete si o prevestire rea; i-a pierit toata veselia si placerea de-a cinta. A imbracat atunci o rochie neagra, a luat un bulgare mare de ceara si multe fire de tort si a plecat in lume sa-si caute mama.

Cind trecea pe linga o biserica, se oprea, rupea din bulgarul de ceara, sufla in ea pina o inmuia si indata o sucea cu minutele pe un fir de tort, pina facea o lumanarica, intra apoi in biserica, aprindea lumanarica la icoana Maicii Domnului si se ruga ca sa-i ajute sa-si afle mama. Asa a colindat fata in lume, pina cind a terminat ceara si firele de tort. Cind sedea in genunchi in fata icoanei, unde aprinsese cea din urma lumanarica, deodata, de pe icoana se desprinde chipul Sfintei Fecioare, cum era cu pruncul in brate si prinde a zice: — Buna fetita, mama ta a plecat demult din lumea aceasta si este destul de fericita acolo unde este. Tu de acum inainte, ca sa nu mai suferi, te vei preface in pasarica, in pasarica vesela, asa cum erai inainte, cind traia mama ta! Cele spuse de Maica Domnului de indata se implinira si de atunci pina azi e mierla cu pene negre, ca neagra era rochia fetei, si cu piLegendele faunei 121

cioarele si ciocul galben ca de ceara, fiindca prea mult a suflat cu gura si a sucit ceara in miini, pentru luminari; iar prin cring si stufis, cauta de zor mincare si tot fluiera, ca sa n-o prinda uritul si tristetea.
CUM S-A FACUT PUPAZA

Cica a fost odata o fata frumoasa, cum pereche nu-i puteai gasi. Cum o chema, nimenea nu stie, caci e mult de atunci. Atita se stie numai, ca era frumoasa ca lumina soarelui si ca era unica la parinti. Acestia o iubeau asa de mult, ca niciodata nu-i ieseau din voie. Noaptea, dupa ce adormea, tatal si mama ceasuri intregi vegheau la capatiiul ei si varsau o lacrima de bucurie, ca le-a harazit Dumnezeu asa mindrete de fata. Dimineata, cum se scula, batrina mama ii punea in gura trei graunte de sare si apoi o spala cu apa, in care stinsese trei carbuni aprinsi, ca sa nu se deoache odorul ei. Iar fata crestea mereu. Si era voinica, rumena la obraji, zvelta, cu ochii negri si adinci ca adincul marii, cu parul lung, moale, galben si mai stralucitor decit aurul cel curat. Cind iesea din casa, soarele de rusine si de minie se rosea la fata, iar luna se ascundea dupa nouri. Toate celelalte fete din sat nu mai puteau de necaz, pentru ca toti flacaii numai la ea se uitau, numai calea ei ii atineau, numai pentru dinsa se prapadeau. Si se sileau si ele ca sa se faca frumoase si se spalau si se gateau toata ziua, dar nici pe departe nu o puteau ajunge pe dinsa. Si se dusese in toate partile vestea despre frumusetea ei si din toate colturile pamintului veneau feti-frumosi, mindri si bogati, ca sa-i ceara mina. Parintii nu se indurau sa o casatoreasca si sa se desparta de dinsa. — Atita avem si noi pe lume, ziceau dinsii, ea e lumina ochilor, ea este sprijinul batrinetilor, ea e bucuria si fericirea noastra. Fara de dinsa va fi vai si amar de noi, totul ni se va parea pustiu. Asa, ca sa

mai treaca putina vreme, ca tot ea este prea tinara si frageda.
122 Legende populare rominesti

Dar vorba ceea: cind iti vine norocul, sa nu-l alungi, caci pe urma nu stii ce ti se intimpla. Asa si cu parintii fetei celei frumoase. Intr-o buna dimineata, mama ei cazu bolnava greu. Luni intregi ea zacu culcata. Si adusera doftori vestiti si chemara babe care stiu de toate, decit nimeni nu putea sa-i gaseasca leacul. Pe zi ce mergea, bolnavei ii era mai rau si slabea de se prapadea in toata fiinta. Plingea barbatul la capatiiul ei si fata se ruga cit e ziulica de mare, la icoana Maicii Domnului, ca sa se faca mama sanatoasa; decit Dumnezeu hotarise intr-altfel si hotaririle lui bietul om nu le poate schimba nici cu lacrimi, nici cu rugaciuni. Intr-o noapte, dupa miezul ei, cind cocosii cinta si duhurile rele pier de pe pamint, bolnava chema la sine fata ei iubita si pe barbatul cu care traise viata asa de fericita, ii imbratisa si-i saruta pentru cea din urma oara si apoi isi dete sufletul linistita si cu surisul pe buze. Trecu de atunci vreme multa, in care tatal fetei se plingea si se vaita mereu, ca e grea viata singura, fara femeie, ca el nu vrea sa prapadeasca asa frumusete de fata, ingrijind de toate ale casei si ca mai la urma tot o sa se marite ea intr-o zi si apoi cum o sa traiasca el singur? Si asa, ba ca-i una, ba ca-i alta, mosneagul intr-o zi se casatoreste de a doua oara si ia de sotie o femeie tinara si frumoasa, dar cu suflet de ciine si cu inima de piatra. Aceasta femeie era mai rea decit o baba vrajitoare, iar cind se infuria, se facea vinata la fata si ochii i se invirteau in cap, de gindeai ca-i iesita din iad, nu altceva. Apoi inca o pacoste. Adusese cu dinsa o fata, pe care o avusese de la barbatul dintii si pe cit de frumoasa era fata cealalta, pe atita fata ei era pocita si schiloada. „Mama-Padurilor“, ii ziceau toate fetele din sat si zau, nu era mai putin pocita decit „Mama-Padurilor“. Ce zile amare si ce viata ticaloasa, de acu inainte, pentru biata fata frumoasa! In loc de mingiierile dulci ale mamei, acu primea ocari; in loc de cuvinte bune, palme si batai; in loc de privirea parinteasca a mamei, ea intilnea ochii de serpoaica ai mamei vitrege. Tatal o iubea tot ca in trecut si varsa siroaie de lacrimi, cind isi vedea odorul plingind si oftind. Decit dinsul avea mare slabiciune
Legendele faunei 123

pentru nevasta-sa cea noua. Apoi ii era frica de dinsa, asa ca niciodata nu-i iesea din voie si cind ea se rastea, el, cu capul plecat, sta intr-un colt si nici un cuvint nu auzeai din gura lui. Iar femeia cea rea hotarise pieirea fetei. Nu mai putea de necaz vazind-o ca e asa de frumoasa, ca e asa harnica, asa de laudata si ceruta de toti, pe cind la fata ei nu se uita nimeni. — Stai ca-i vin eu de hac, zise dinsa.

o scula si o trimitea dupa munca cea mai grea si obositoare. isi prinse si poala in briu si ceasuri intregi tot freca si tot spala si tot curata. decit tu sa te duci la girla si pina diseara sa mi-o faci alba ca zapada. Cum ajunse. Isi sufleca minecile pina la coate. ce sa-i abata femeii cele rele: — Uite. Un fariseu trecu: . pu! Prea bunule Dumnezeu! Ai mila si de mine nenorocita si scapa-ma de atitea suferinte. ca sa fug departe de casa asta. obosita si prapadita de atita munca si alergatura. tot ii gasea dinsa fel de fel de munci. pe care le aseza pe pamint cu aripile intinse. zise. care de care mai grele si fel de fel de pricini. oamenii mai tirziu o numira pupaza. pu. plina de naduseli. I-a scos hainele ei cele frumoase. Si lui i se induiosase inima de atitea necazuri ce avea biata fata. sa stii ca e vai de pielea ta. Ba sa care poveri de lemne din padure. Sacul era greu de tot. Soarele. nici sa se pieptene si sa se curate. care o prindeau asa de bine. Fata isi facu curaj. si a imbracat-o numai in zdrente. NASTEREA RINDUNELEI In tara Iudeei. pu . care. De aceea a prefacut-o intr-o pasare. ca sa o ocarasca si sa o bata. sacul asta de lina. dar lina cea neagra nici gind n-avea sa se faca alba. 124 Legende populare rominesti deznadajduita. mama cea vitrega tot nemultumita era si din lenesa si dobitoaca nu o mai scotea. Prefa-ma intr-o pasare. Asculta in toate sarmana de fata si totusi. Apoi nici demincare nu-i dadea destula si nici nu o lasa sa doarma ca lumea. ci cu noaptea in cap. pu. Si din aceasta pricina. Iar dreptul Dumnezeu s-a indurat si i-a indeplinit rugamintea. se duse cu el la girla. dar lina neagra tot neagra raminea. ca doar s-o faca alba. cind se intorcea seara acasa. ba sa spele rufele la girla. ca sa scap de femeia aceasta. ca sa nu-i aud glasul si sa nu-i vad ochii. pu“. isi plinge mereu dorul inimii cintind: „pu. nici un fir de lina nu se facuse alb. se opinti cit putu si incovoiata pina la pamint. se porni pe munca si incepu sa spele mereu lina care era neagra ca carbunele. inca necintati cocosii. Si din nou pune-te la munca si din nou freaca si invirteste si suceste.Si nu o lasa sa se spele. in cimpiile Nazaretului luminate de stralucitorul soare. De unde nu. ba sa faca alta. ba sa faca asta. Vezi ca lina dinauntru e neagra. care o privise toata ziua. Si intr-o zi.pu. inalta spre cer bratele sale cele albe si rotunde si incepu sa roage asa: — Pu. se pregatea sa apuna dupa virful muntilor si sa se duca sa lumineze alte lumi. el facea pasarele. copilul dumnezeiesc se juca cu micii lui tovarasi. Atunci. pu. din luna lui aprilie si pina la Sin-Petru. cind fata vazu ca nu facuse nici o isprava. cu apa din riulet si cu pamint din maluri. cu miinile lui de bunatate si iubire. cu ochii rosii si plini de lacrimi.

pasarelele plinsera si aripile lor luara mantaua de doliu. din care pricina ii ziceau in ris Rindunica. dar cind Isus lovi cu micile lui palme. Casa ii era casa curata. vrind s-o omoare si za zica apoi . prietenul ei. care se tintuiau pe augusta frunte. Cerul se tulbura. cea mica insa se destepta cu noaptea-n cap. Nu mai puteau de necaz cind le certau barbatii ori soacra. aducea apa. strigatele lor de durere. rastignitul isi dete sufletul. se apuca de dereticat. ce faci acolo in ziua asta? Si cu piciorul lui voi sa sfarime pasarelele. sa se scalde si. sarmanele pasarele desperate il urmara. In toate le-ntrecea. amestecindu-se cu lacrimile lui. Nurorile lor cele doua. au inceput sa i-o coaca. cu rost si mai devreme pusa decit la cumnatele ei. din care erau facute ele. spre a-si adaposti familia. erau lenese. a luat de barbat pe un fecior din alt sat. Au mers intr-o zi tustrele la girla. sa-ti taiem nitel din par si sa ne afumam cu el.— Copil al pacatului. care mai avea doi frati insurati si sedeau cu totii intr-o casa. Trecura ceasuri. cum nu se gasea alta pe lume. cumnatica. zise el. Atunci. isi zidira cuiburile. un siroi de singe curgea. ele zburara pe acoperis si din acel pamint. una cite una. pe care de atunci n-au parasit-o. se sculau tirziu de tot si nu lucrau nimica toata peste zi. pe fata sa palida. Cu aripile lor cenusii. Ele traiau libere. RINDUNICA A fost odata o fata frumoasa si tare vrednica. scotind. incepea sa cinte. Tot in caminul acela isi aveau si parintii lor locuinta. Rindunelele erau nascute. ca sa-ti calcam si noi pe urme cu vrednicia. Multa vreme dupa asta. care tineau pe fratii cei mari. rindunelele Legendele faunei 125 smulsera cu micile lor ciocuri spinii din coroana. fiecare in odaita lui. aprindea lampa si. luind cusatura in mina. pe tot lungul drumului. cind au fost in marginea apei. Au prins-o si una o tinea de picioare. unica-n rind cu ea. iar alta a inceput s-o intepe la git cu foarfecele din cusatura. pasarelele de pamint prinsera viata si zburara. Cind se crapa de ziua. cele doua i-au zis: — Ia stai. barbatul intotdeauna primenit si masa masa. facea focul si punea de mincare. respectate. ori intrind in razboi. Intr-un suprem strigat. iubite. dindu-le de exemplu pe nevasta fratelui cel mic. prezenta lor aducea noroc. Daca au vazut ele una ca asta. Venindu-i vremea sa se marite. cind copilul dumnezeiesc devenise barbat si mergea catre Golgota. Rinduneaua alegea locuinta omului. adica singura. Maestrul era sa moara. de nu puteau sa stea in rind cu ea.

ca s-a inecat.
126 Legende populare rominesti

Maica Domnului, vazind toate acestea si nevrind s-o lase de batjocura lor, a prefacut-o intr-o pasare, care a zburat pe luciul apei si s-a ridicat apoi in inaltul cerului. Cum una din cumnate o tinea de picioare, cind si-a luat vint sa zboare, a apucat-o de coada si a ramas cu mijlocul ei in mina. Intorcindu-se acasa, au spus, prefacindu-se ca pling, ca cumnata lor s-a inecat. Iar pasarea, zburind, s-a dus multa vreme unde au dus-o ochii, trecind mereu munti si ape, nemaicatind indarat. Era alba la fulgi, asa cum ii era camasa de pe ea cind sta pe marginea girlei; a ramas insa cu o pata rosie la git, din pricina picaturilor de singe ce incepusera sa tisneasca, cind au intepat-o cumnatele ei, cu coada ca o furca scobita la mijloc, din partea penelor smulse. Si astfel s-a deprins sa zboare lin pe luciul apei, sa se ridice deodata in vazduh si sa se duca in largul lui ca o sageata. Ajungind si iernind ea intr-o tara departata, pe la mijlocul primaverii, cind incolteste iarba, a prins-o dorul de meleagurile unde a trait si, luind-o indarat, a venit la locul ei de odinioara, facindu-si cuib sub streasina inalta, sa vada ce si cum mai e pe-acolo. Se scula ca de obicei cu noaptea-n cap si ciripea ca si mai inainte, desteptind pe toti ai casei. Cumnatele, cum au vazut-o, au sfeclit-o si si-au zis: „Sa stii ca asta e Rindunica, cumnata noastra“. Turbau de necaz si au pus gind rau, blestemind-o intruna. Barbatul ei a banuit ca acesta o fi sufletul nevestei lui dragi si-i cocolea cuibul, dind porunca sa nu care cumva sa-l strice cineva. Una din cumnate insa, intr-o zi, cind era singura acasa, a luat o prajina si l-a stricat, spargindu-i ousoarele. I s-a uscat insa pe loc mina dreapta din cot si, soptind ici-colo intimplarea, au aflat-o toti. Rindunica si-a facut atunci alt cuib in podul casei si, cirip-cirip, toata vericica da tircoale-n jurul ei. Intr-o zi, cumnata cealalta, suindu-se-n pod, a prins rindunica, cu pui, si a aruncat-o pe cosul vetrei, tocmai cind iesea fumul mai gros pe el. Credea c-are sa arda si o sa scape astfel de ea.
Legendele faunei 127

A scuturat insa din coada rindunica si a inceput, din atita apa strinsa-n zborul saltaret pe luciul riurilor, sa curga picaturi multe, ce-au stins pe loc focul. Si n-a fost cu nimic vatamata; s-a innegrit doar si ea, si puisorii de funingine si asa a ramas la culoare. Si-a adunat apoi din nou puisorii, si-a facut cuib intr-un colt al odaii barbatului ei, sa fie tot mai aproape de ce-i era drag. Din clipa aceea, cumnata cea dusmanoasa a ramas insa gingava. De-atunci s-a

inradacinat credinta in oameni, ca i se suceste mina din cot si se usuca, cui strica un cuib de rindunica, iar cine incearca s-o omoare, ori sa-i omoare puii, isi pierde graiul.
RINDUNICA SI SOARELE

Avea un om trei fete si o herghelie de cai. Tatal lor zice: — Cind as avea un baiat, da el s-ar duce si-ar paste caii acestia, da asa fetele nu mai pot nimica! Da cea mare spune: — Ma duc eu, tata! — Hei, ai mai paste tu caii! — Ii pasc, tata! I-a facut straie barbatesti si i-a dat pusca; si ea a pornit cu caii sa-i pasca. Tata-sau s-a prefacut intr-un lup si s-a ascuns sub pod. Cind a ajuns ea la pod, da si tata-sau face: Hoa! la dinsa. Da ea: — Of, ma tem, iaca lupu! Se intoarce inapoi si aduce herghelia. Da cea mijlocie zice: — Ma duc eu, tata! — Hai, du-te! Se duce ea, acea mijlocie. Tata-sau se face iar un lup si iar la dinsa: Hoa! Ea se sperie si se intoarce cu caii acasa. Acea mica zice: — Ma duc eu, tata, cu herghelia! — Hei, dragul tatei, n-a pascut-o cea mare, nici cea mijlocie, si ii paste-o tocmai tu?
128 Legende populare rominesti

— Ma duc! — Du-te! Dumnezeu sa-ti ajute! S-a pornit ea. Tata-sau — iar la pod. Ea merge si tata-sau iar la dinsa: Hoa! Da ea: — Care-i acela? L-a intrebat pina in trei ori. Ea era nazdravana. A treia oara a vrut sa deie cu pusca in tata-sau. — Stai, draga tatei, ca-s eu! S-a pornit mai departe. I-a pascut ea trei ani de zile, pina a ajuns pe locul soarelui. Sedea acolo cu caii; iata ca vine sfintul Soare si zice: — Haide, mai vere, la mine si te-oi ospata cu oleaca de bors, ca de cind estu tu dus de acasa ti-a fi fiind a minca de bors! El l-a chemat sa-l afle, ii fata ori barbat. S-au dus, au stat la masa, au mincat amindoi. Ea s-a intors la cai. Da el a vorbit cu mama lui: — Mama, tare mi-ar placea. Cind as sti ca ii fata, eu as lua-o! Da mama-sa a facut: — Ia desara sa o poftesti sa se culce cu tine. Va veti culca amindoi pe un capatii si eu ti-oi pune o stibla de busuioc sub cap si una lui. Da catelusa a ascultat, ca ea si cu catelusa porni la drum. Se duce

la fata si spune asa: — Fata frumoasa, iaca feciorul Soare vrea sa te ispiteasca, se te vada, daca esti fata ori barbat. Te-a chema desara sa te culci la dinsul si vor pune cite o stibla de busuioc la amindoi. Da eu m-oi tavali toata noaptea pe stibla ta si a fi vesteda ca si a lui. Atunci nu te-a pricepe ca esti fata. S-a tavalit catelusa toata noaptea pe stibla ei. Cind s-a sculat mama-sa si s-a dus si le-a vazut: cum era a lui si a ei, ii zice: — Hei, dragul mamei, nu-i fata, ii tot flacau! Da el face: — Hei, mama, ba chiar ii fata, asa-mi spune inima mea! — Dragul mamei, daca socoti ca-i fata, iaca vine ziua cea de tirg si te du la tirg cu dinsa: „Haide, mai vere, si te-i plimba cu mine“. Si-l vei duce la straiele cele barbatesti si ea, daca a fi, mamei, fata, o sa
Legendele faunei 129

zica asa: „Ce m-ai adus, mai vere, la straiele acestea barbatesti, haide si ma duce la straie femeiesti, mie acelea imi trebuie“. Da catelusa a ascultat si s-a dus si i-a spus: — Fata frumoasa, o sa te duca la Bebei (Volintir, tirg in judetul Cetatea Alba) si o sa te ispiteasca. O sa te duca la straie fetesti, da tu dupa inima ta ti-i drag dupa dinsele; da sa taci, sa zici asa: „Du-ma mai bine la straie barbatesti, ca nu-mi trebuie de acestea!“ A dus-o el la Bebei. El iara se mihneste, ca n-o putut s-o afle ca-i fata. S-a pornit inapoi acasa, a venit iara la herghelie. El se duce si zice: — Hei, mama, chiar ii fata! Da catelusa ii spune ei: — El o sa te imbie sa te scalzi. Da eu m-oi face un lup si m-oi baga in herghelia ta. Da tu sa zici asa: „Intra dumneata intii ca eu nu stiu locurile“. S-a sculat dimineata si s-a dus la scaldat. El s-a dezbracat si a intrat in apa si astepta si pe ea. Da ea s-a dezbracat la jumatate si catelusa s-a facut un lup s-a dat in herghelia ei. Ea s-a imbracat si s-a dus la herghelia ei. S-a pornit la casa ei la parinti, ca de trei ani nu-i mai vazuse. Parintii gindeau ca s-a prapadit. Ea a ajuns acasa si a dat herghelia in ograda lor. Cind a ajuns ea in poarta casei, sfintul Soare a facut un leagan de matase. S-au suit fetele sa le deie. Se dau si se coborau. Lor nu le facuse nimica. Da ea cind s-a suit, Soarele a ridicat-o in sus, a luat-o. Mama-sa a plins si a zis asa: — Hei, dragul mamei, de trei zile de cind ai venit, eu cu tine n-am grait! Da fetei i s-a parut ca mama-sa i-a zis trei ani de zile sa nu graiasca. Cind a adus-o acolo, ea mai frumoasa nici nu mai putea sa fie in lume. Daca era muta, nu graia. Da Soarele cu ma-sa se vaicarea: — Ce sa facem noi cu dinsa? S-o mintuim, noua muta nu ne tre-

buie. Hai si om trimite-o la baba Colta sa ceara sita, sa facem nunta! Fata s-a pornit la baba Colta. S-a dus la Sfinta Vineri: — Matusica, nu stii unde-i casa babei Colta? Da ea i-a spus:
130 Legende populare rominesti

— Ia, ia, se vede de acolea, du-te, ca mai sunt doua case si a treia ii a ei. Na-ti un prosop, ca ti-a trebui vreodata! S-a dus la Sfinta Simbata s-o intrebe. Tot asa: — Nu stii, unde-i casa babei Colta? I-a spus: — Du-te la Sfinta Duminica si ii casa ei linga dinsa. Na-ti o perie ca ti-a trebui vreodata, stringe-o. S-a dus la Sfinta Duminica. Sfinta Duminica a zis asa: — Hei, copila, te-a trimis sa te manince. Da iacata-o casa ei. Na-ti cutia asta. S-o stringi, ca ti-a trebui. Ea a ajuns la bordeiul babei Colta. Baba Colta sedea si se uita la fereastra. Da ea zice: — Asta-i casa babei Colta? — Asta, poftim in casa! Ea a intrat in casa. Baba Colta a zis: — Stai pe laita, ca eu ma duc sa aduc sita din ceea casa si ti-oi da-o. Da un soarece iese: — Tiu, tiu, fata frumoasa, ia sita si pe usa, ca baba Colta isi ascute dintii pe oglinda sa te manince! Da ea sede si graieste: — Ce, mai soarece, mai, graiesti tu degeaba! El zice: — Ia sita si pe usa! Ea ia sita si pe usa. Si porneste. Baba Colta o ia din urma si dupa dinsa, cit pe ce s-o ajunga. Da fata zvirle peria. Se face o padure. Da ea roade, roade. A ros-o si a mintuit-o si iara dupa dinsa. Ea zvirle cutia. Se face o scala de piatra. Ea roade si piatra si dupa dinsa! Da ea zvirle prosopul. Se face o apa mare. Da ea sorbeste apa, sorbeste! Pina a mintuit de sorbit apa, a ajuns si ea acasa la Soare. Da el era mire cu alta. El jupuia un miel la gura cuptorului si-i erau pline miinile de singe. Da ea zice: — Na-va sita, ca v-am adus-o sa facem nunta!
Legendele faunei 131

El cind a vazut-o ca a grait, a apucat-o de git sa o sarute. N-a mai dovedit sa spele miinile. Da ea s-a facut o rindunica. Da daca a vazut ca s-a facut rindunica, da cu cutitul s-o taie. Da ea a zburat pe hogeac afara. Cind a dat cu cutitul, a ajuns-o peste coada. De atunci rindunelele au gusa rosie si coada taiata.

JERTFA RINDUNICII

Isus fusese rastignit si se lupta cu moartea. Din ranile facute de piroane, singele se scurgea mereu. Nu scotea nici un geamat de durere. Doar intr-un tirziu ceru, ars de sete: „Apa! „Apa! „ Un paznic ii intinse un burete muiat in fiere de otet. Isus, nestiind, gusta, dar numaidecit isi feri gura, cu sila. Setea il chinui apoi tot mai amarnic. Trupul ii ardea, gura ii era uscata. Dar nu mai ceru apa. Iata insa ca, deasupra capului, auzi un filfiit de aripi. O rindunica veni ca o sageata si, pe buzele lui fierbinti, lasa sa-i cada din cioc o picatura de apa, ca un bob de roua. Un paznic o vazu si slobozi o sageata dupa ea, dar n-o nimeri. Peste citeva clipe, rindunica veni din nou si-i mai aduse inca un strop de apa. A doua sageata suiera tot mai aproape, dar nici aceasta n-o lovi. Mintuitorul o vazu si-l durea inima la gindul ca pasarica ar putea fi ucisa. I-ar fi strigat sa nu mai vina, dar nu putea. Si rindunica veni a treia oara, dar, de rindul acesta, sageata ii strapunsese pieptul alb si curat. Lacrimi multe, de mila, se scursera din ochii Mintuitorului; vazind-o cum isi da sufletul, sopti: — Prin jertfa ta esti sfinta. Binecuvintata sa fii, pasarica. De atunci, rindunelele sunt socotite ca niste pasari sfinte. E mare pacat ca cineva sa le strice cuiburile, ori sa le ia puisorii. Si nimeni n-are curaj sa le faca vreun rau, nici chiar copiii cei mai fara inima.
132 Legende populare rominesti

LEGENDA VRABIEI

Se zice, ca la inceput, penele vrabiei fusesera zugravite de Dumnezeu, cu o culoare neagra-roscata. Ei nu i-a placut acest vesmint, dar n-a indraznit sa cirteasca in fata Celui Atotputernic. Se intoarse in lumea pasarilor, asa cum era. Dar cinteza, n-avea de lucru, incepu s-o necajeasca: — Nu mai face pe suparata, ca n-ai de ce. Prea-Maritul ti-a dat o haina dupa inima! Atit i-a trebuit vrabiei! Numaidecit i-a sarit tandara si, zburlita de furie, s-a napustit asupra cintezei cu galagie mare. Ba a si lovit-o de citeva ori cu ciocul in cap, de i-a ridicat fulgii tugui. Dumnezeu, care vede si stie tot, a chemat pe impricinate la judecata. Cinteza povesti intimplarea, de-a fir a par. Vrabia se zbirlea si o intrerupea la fiecare cuvint. Stapinul lumii asculta cu rabdare. Cind a incetat sfada, el a intrebat: — E adevarat, vrabiuto, ca nu esti multumita de vesmintul ce ti-am dat? Vrabia raspunse cam cu jumatate de glas:

nu mult dupa ce a rasarit stejarelul acesta. iara de la sase sute de ani inainte. macar ca avea unde se aseza si-n alt loc.. prin trei sute incepe a da inapoi. Dar mult a trebuit ea sa astepte pina la moartea stejarelului.— D. s-a dus vrabia la dinsul si i-a zis: — Ti-aduci aminte cind erai tinar si m-am asezat pe tine. ca atunci cind ajunge de noua sute de ani.Ia du-te de-aici si asaza-te pe alt copac... Stejarelul.. vazind aceasta obraznicie din partea vrabiei. a se gauri pe dinauntru. simtindu-se foarte atinsa prin cuvintele acestea ale stejarului. De atunci a ramas cinteza cu mot si vrabia cu pene cenusii. Cind a ajuns acuma stejarelul de noua sute de ani.. Dar cenusa se lipise de ele si de aceea si azi au culoarea cenusie.. precum ai zis! Vrabia a zburat si s-a dus. n-ai avut tu nicaieri in alt loc unde te aseza. a ajuns de noua sute de ani. o prinse de coada si o arunca intr-o lada cu cenusa. se risipeste cu totul. care se aflau in jurul sau. VRABIILE TRAIESC MULT Demult. demult. decit pe mine?. de crud si de slab. cum m-ai batjocorit degeaba. a rasarit in mijlocul unei paduri un stejarel. Legendele faunei 133 Iata insa ca.. vine o vrabie si se asaza pe dindsul. Dar . nu vezi cit sunt de tinar. Vrabia iesi de acolo. se minie foc pe dinsa si-i zise: — Mai vrabie! Nu vezi tu ca eu abia acuma de vro citeva zile am rasarit. dar voi veni la tine cind vei fi pe patul mortii si atunci va trebui sa-mi dai seama pentru toate cuvintele tale de astazi! — Bine! Bine! raspunse stejarelul. ca padurea era destul de mare. trei sute de ani sta locului si se odihneste. zbura pe un pom si incepu sa-si curete penele. a se usca asa.. cind voi fi eu pe patul mortii. si anume trei sute de ani creste neintrerupt. degebuta?.. Vrabia.. impestritate cu negru si rosu. Doamne! Asteptam si eu unul mai frumos! Dumnezeu. cine stie cind va mai fi fost si aceea. Tu ai cugetat atunci ca daca te vei face mare. caci doar padurea e destul de mare si de larga.. a-i putrezi inima de la radacina.. Nu e destula padure imprejurul meu?. vei trai cit lumea si ca tine nu va mai fi altul!. ai unde sedea cit iti va placea. Si vrabia noastra a trebuit sa astepte pina ce stejarelul pe care s-a pus ea.. decit numai atunci. cind acesta a fost tinar. care incepu a creste pe-ncetisorul si a privi cu dragoste la ceilalti stejari de toata mina. vazind-o ca e si obraznica pe linga toate.. du-te si mai degraba sa nu vii. raspunse zicind: — Iata ca ma duc. caci fiecare stejar traieste noua sute de ani. cum zici tu.

. dar vai! mincarea ardea grozav si intr-atit se necaji Sfinta de arsura ce a suferit. bucuroasa. ia lingura cea mare. da. Si vrabiile.. a gasit una. ea raspundea in fundul gitlejului: „Da . se umfla cu raspunsul: — Da. ci numai treaba voia sa-i faca. nici mitele si nici ulii nu le prind si le omoara. Dar tiganca. sa te prefaci in pasare urita si alungata de lume! Si indata se prefacu tiganca in cioara. nici prea rece. Se duse Sfinta Duminica la biserica si cind se intoarse. Zis si facut. dupa ce s-a scaldat in cenusa stejarului. a avut nevoie de o servitoare. sa fie mincarea gata.iata ca acum te-ai risipit si eu ma scald in colbul tau!. da da . inainte de a pleca la biserica. cind sunt foarte batrine. da. multa vreme trebuie sa mai fie si de atunci.. ca tocmai servitoarea Sfintei sa fie tiganca. vrabiile. cu pene negre-cenusii cum . ori de cite ori intreba Sfinta: „Ai facut cutare treaba?“. buna de gura si nu cu tragere de inima la lucru. ca sa guste mincarea. insa forma lor tot de vrabie ramine. de unde se vede apoi ca vine si zicala cea foarte raspindita printre romini: Vrabia e pui. daca nici oamenii. insa mari de ani. Cum se intimpla insa. si. de cind s-a intimplat aceasta. cum ii tiganca. inghiti ciorba toata din lingura. sluga rea si mincinoasa! Pentru aceasta neascultare si minciuna. Cum era flaminda. ii spune servitoarei ca sa-i faca mincare si s-o potriveasca asa de bine. tiganca cu „Da. te-ai facut iarasi mic. miine asa.da. Sfinta Duminica n-a tinut seama de asta. zbura si se tot duse. da da! Legendele faunei 135 Sfinta Duminica. CIOARA Pe vremea cind Sfinta Duminica traia pe pamint. iara eu tot traiesc si tot asa sunt. traiesc cu sutele de ani.. da. da!“ Azi asa. Cautind ea servitoare incoace si incolo. traiesc mai mult decit orisicare alta pasare. ca sa-i ingrijeasca casa. Dar dracul stie de cindu-i! care se zice despre oamenii cei mici de statura. capata pene albe. Tu din mare ce-ai fost. ca atunci cind se va intoarce ea de la biserica. Intr-o zi. De-atunci. ca o blestema cu foc pe tiganca: — Piei din fata mea. cum am fost si atuncea! 134 Legende populare rominesti Asa a zis vrabia. dar nici prea calda.. Sfinta Duminica. intreba de la usa: — Gata mincarea? Facutu-o-ai cum ti-am zis? Servitoarea de colo. Sfinta Duminica se alegea cu intrebatul.“ iar lucrurile nu se prea faceau cum trebuie.

s-au pus ziua si noaptea pe lucru. de nelegiuirea oamenilor. cra!“ si cu astfel de glas a ramas cioara pina in ziua de azi. vara insetau toate vietatile de pe pamint. CORBUL Corbul cel negru. se vazu negru cum ii pacura. Numai o nesocotinta a lui a facut ca sa-si piarda si glasul. cum era. foarte demult. Si s-a intimplat ca au primit toate pasarile sfatul imparatului. nu poate decit sa scoata niste croncaneli ragusite. una mai mult decit alta. n-a fost de la inceput atit de urit. indurerat de pacatele grele ale celor care l-au rastignit si suparat ca nici corbul nu-l lasa sa moara in liniste.“ nu putu zice decit: „cra. si culoarea mindra a penelor. da. cra. a ramas corbul pina azi cu pene negre si cu croncanit urit. care aduce aminte tot de moarte. Dupa ce si-au ales pasarile imparatul. Cind cutremurul a incetat si s-a facut iarasi lumina. dar in loc de: „da. Abia atunci isi dadu seama bietul corb de blestemul ce cazuse peste el. numai gaia n-a voit sa-l primeasca. a suspinat adinc si l-a blestemat pe corb. tot mai incerca sa raspunda stapinei cu raspunsul ei de totdeauna. Cind Domnul nostru Isus Hristos era rastignit pe cruce si indura chinuri groaznice. Nu mica ii fu spaima si de data aceasta. Mirat peste masura si intristat amar. Si lucrau cu sirguinta. Asa s-a intimplat. Si daca s-a hotarit. da. cind baga de seama. ca erau cu milioanele. Corbul a cazut ametit in fundul unei vai adinci. Insa ea. Speriat. Pamintul s-a cutremurat si izvoarele au secat. s-a desteptat si corbul. pe cind nu erau atitea izvoare.este si acum. zbura pe virful unui copac inalt. si aveau spor la lucru. Nu tot asa a facut corbul. vru sa 136 Legende populare rominesti dea drumul la un cintec de durere. Si au lucrat asa pasarile in buna intelegere si au ispravit lucrul cu . dar in loc de alb-galbui cum era inainte. ca sa-si sape cu ciocul o groapa mare. S-a facut atunci intuneric mare. El se rotea pe deasupra si isi schimonosea glasul prin croncaneli urite. Domnul Isus. ca de la acea nesocotinta a lui. ba se zice ca chiar putea cinta. Biserica s-a crapat in doua si spaima mare a cuprins pe oameni. rindunica se invirtea imprejurul lui si filfiia usor din aripi. unde sa se adune apa pentru vreme de ispita. da. ca sa faca vint si astfel sa-i mai usureze chinurile. cind se vazu cu asa podoaba intunecoasa. chiar asa cioara. GAIA Demult. cra. Credea el ca prin aceasta arata Mintuitorului ca e trist si amarit. ca in loc de a cinta. Penele lui erau de culoare alb-galbui si glasul ii era mai frumos. acesta a chemat sfat.

cind i se intimpla de se ratacea vreo vita. Oamenii. in stinga. cunoscu ca a gresit si cobori fata la pamint. Si acum au toate vietatile apa in indestulare. cu timpul. nu! De aceea. Lui fiindu-i tare frica. numai gaia. vazindu-l asa de necajit. Acesta. un voinic si frumos cioban la oi. Intr-o zi calduroasa de vara. cu glasul ei ragusit. A alergat fuga in dreapta. hainele erau numai zdrente. Se innoptase. picioarele i se facuse numai singe. Legendele faunei 137 LEGENDA HUHUREZULUI Povestea spune ca era odata demult un boier foarte rau. fugind toate prin padure. Citeodata. incepu a se ruga lui Dumnezeu sa-l schimbe intr-o pasare. numai sa nu fie ocarit si batut. caci avea in seama multe. caci ea numai cind ploua poate sa-si astimpere setea ei cea infocata. El avea ca argat la vaci un baiat foarte cuminte si rusinos. ca de boala cea rea. cazu intr-un tirziu jos de atita oboseala. Era intuneric. ii asculta rugamintea. de demult. Nemaiavind putere. Dumnezeu apropiindu-se de cioban. vitele au strechiat. de o zaresc celelalte pasari. mai bine rabda. s-a umplut balta cu apa si asa nu mai duceau lipsa de apa. Fiindca stia pe boier ca e rau. iar ea se suie pina-n vinataie si de acolo. vazindu-i. Era o zi calduroasa de vara. o cauta toata noaptea pina o gasea. cere mereu ploaie de la bunul Dumnezeu. din ce in ce mai lungi si mai late. cind ciobanul nu a mai dat apa oilor. avu grija si de oile acelea. ca sa inghita un strop de apa. il numira huhurez si asa i-a ramas numele si pina in ziua de azi. incit toti i se fereau din cale. Vazindu-se pasare. Dumnezeu. Si daca a plouat. LEGENDA VULTANULUI Se spune ca pasarea numita vultanul ar fi fost pe vremuri. ca o iau dinainte. dar n-a gasit nimic. Bunul Dumnezeu. dar era prea tirziu. vara cind e seceta mare. il blestema zicindu-i: 138 Legende populare rominesti — De astazi inainte nu vei mai fi cioban la oi. din aceasta balta s-au format riurile. Se zice. el cind ii trebuia ceva. cum sedeau neadapate. ci te vei schimba in . care are grija de toate. incepu a cauta din nou vacile si ca sa nu-i fie urit. zbierind de sete. dar atunci sarmana o pateste amar. incepe sa chiuie: „Huhuuu! Huhuuu!“ de rasuna padurea. vedem gaia coborindu-se pe la riuri. auzindu-l. lupii incepusera a urla. dar el tot alerga mereu.mare bucurie. si de aceea se duse impreuna cu Sfintul Petru la stina ciobanului. incepu a chiui: „Huhuuu! Huhuuu!“ Si de atunci in fiecare noapte cind cauta vacile.

. — Asta-i boala de leac. — Hai! ii raspunse Dumnezeu. ii spuse soricelul. nevazind pe nimeni. Si asa a si ramas. spuza fiind aprinsa. Mersera si batura la usa morii. iar dupa aceea a cazut o ploaie torentiala. De atunci. BROASCA CU TROACA Dumnezeu si cu Sfintul Petre mergeau odata pe un drum de tara. S-a dus la padure si. care pe toate le stia. A mers ea cit a mers plingind pe carare. CUM AU VENIT SERPII PE LUME A fost odata o femeie asa de lipsita. Peste noapte. ca n-ai stiut sa le ingrijesti la timp. cumatra. n-a mai gasit nici praf din ea. — Haide sa minem aici la moara. pe unde sunt smircuri si valugi jilave. sa ramina cu troaca in spinare. zise Sfintul Petre. — Iaca. Cind femeia s-a dus a doua zi de dimineata sa-si ia cenusa. s-a stirnit o furtuna turbata. iar Dumnezeu. au intrat in moara si. soricut. De-atunci a ramas broasca cu troaca.pasare si vei jeli mereu oile tale. vultanul. a blestamat-o pe morarita cea rea la inima. vietatea aceea care traieste tot pe malurile apelor mari. Pina ce au ars lemnele. jelindu-si starea de mai inainte. uitindu-te de sus la ele. „Daca intimplator intra aici drumetii ceia. Ea muncea din rasputeri sa-si agoniseasca piinea de toate zilele. ca nu avea dupa ce bea apa si mai era si singura cuc. s-a facut seara si. ii mai trebuia cenusa din Legendele faunei 139 care sa faca lesia. s-a apucat sa-si faca sapun si dupa ce a facut rost de grasime si celelalte. ciobanul acela s-a schimbat in pasare. . n-au sa ma vada. care ii grai astfel: — De ce tot bocesti pina intr-atita. ce sa am.“ Asa chiar s-a intimplat. asta si asta.. S-a hotarit s-o lase in padure si sa vina a doua zi de dimineata s-o ia. care se roteste prin aer. ii apuca noaptea pe linga o moara. Doamne. si asa. care a tinut citeva ceasuri. dupa ce a adunat vreascuri. le-a dat foc. au sa-si ia talpasita si-au sa se duca la alta casa. dar morarita care era acasa si care nu dorea sa-i primeasca pe oaspeti. bocindu-se cit ii lua gura. Intr-una din zile. se baga sub o troaca de cernut faina si tacu acolo chitic. in papurisul carora se si adaposteste si se ascunde atunci cind aude vreun zgomot. S-a intors acasa. si si-a spus tot pasul din fir in par. cumatra? Spune-mi durerea dumitale si poate ca iti voi putea ajuta cu ceva. n-a putut-o lua acasa. au inchis usa la loc si-au plecat mai departe. si nevazindu-ma. cind deodata ii iese in cale un soricut.

spune-i cu supusenie pasul. Afara de asta. daca mergi la imparatul. vreau sa-ti fiu de folos. A plecat femeia pe ginduri si a mers o buna bucata de drum. ca e bun la suflet si indurator cu supusii lui. aurite. imparatul a intrebat-o: — Da de ce. si sa-i spui tot pasul. dar sa ma asculti. ii zise femeia. ai sa te intilnesti cu tot felul de oameni nacajiti si bolnavi. aurite. plin de rani si murdar. Maria ta. raspunse femeia plina de nadejde si mai potolita. buna femeie. spre binele dumitale. Copilul ii dadu urmatorul sfat: 140 Legende populare rominesti — Fa asa cum te invat eu. Femeia se opri din mers. altele prapadite de vechi. nu alegi o lada de astea frumoase si noi? — Apoi sa vezi. El se ruga plingind de femeie ca si cel dintii: — Fa-ti pomana. eu sunt batrina de-acum . pina ce i-a iesit in cale un mosneg. Sa le dai orice ti-or cere. El iti va arata niste lazi frumoase. iar mai la urma altele vechi si urite. buna plata iti va da. fara sa pregete. i-a udat trupul si i-a dat sa bea apa limpede de izvor. matusa. si-mi da putina apa sa beau si sa-mi spal ranile trupului. Cind femeia a sosit la imparat. cind ii povesti pasul imparatului. Merse ea cit merse pe drum spre imparat. — Asa voi face. Ca prin farmec. si ii grai astfel: — Nu ma trece cu vederea. Sa nu te muste sarpele de inima. fa-ti pomana si da-mi putina apa sa beau si sa-mi racoresc trupul ars de sete si obida. ca are un suflet de aur. femeie. ca Dumnezeu care vede si stie toate. El te va ajuta. Sa stii ca in cea mai veche si urita sta norocul dumitale. si deodata ii iese inainte un copil bolnav. Dumneata sa alegi pe cea mai veche. pe care numai imparatul le stie. in drum spre imparat. Femeia ii povesti pasul ei si ii spuse ca merge la imparatul sa ceara ajutorul sau. Dumnezeu iti va rasplati fapta dumitale buna. sa rivnesti la vreuna din cele frumoase. Dumneata alege pe cea mai veche si urita. iar el iti va arata atunci niste lazi incuiate si cu lucruri ascunse in ele. ca e spre binele si norocul tau. Ranile i s-au vindecat si el a intrebat-o: — De unde vii si incotro mergi. Lazile au sa fie noi. copilul se si insanatosi si o intreba unde se duce prin aceste locuri pustii. cu trupul plin de rani.— Cum? — Iata cum: sa te duci la imparatul tarii acesteia. Toate aceste lazi sunt pline cu lucruri. mai ales cu oamenii nevoiasi. Femeia. tocmai asa i s-a intimplat si cind femeia a ales pe cea mai urita lada. buna femeie? Ea i-a povestit tot pasul si omul a sfatuit-o: — Pentru ca te-ai indurat cu mine. asemenea bolnav. dupa ce ii multumi cu cea mai mare recunostinta. ii dadu apa de baut si ii spala trupul de rani. care locuieste in cutare loc. el are sa te asculte.

Sosind la imparatie. femeia s-a inchis in casa cu barbatul ei si a deschis in mare taina lada. Mare le fu spaima. In fiecare zi o iscodea cu mestesug. mosule. Imparatul dadu si ei un om de-o duse pina acasa.. deveni foarte bogata si toata lumea se mira de unde atita bogatie pe capul ei. pina ce femeia nu se mai putu tine si ii dezvalui secretul imbogatirii ei. pina acasa. trece o broasca. Cu toate ca aceasta femeie nu era saraca. dar ce cauti dumneata la imparatul? — Ia merg si eu sa-i cer un ajutor imparatului. napirci si balauri. caci de. Asta e legenda aducerii pe lume a serpilor de catre femeia pizmasa. Femeia. Cind deschise ea lada. ea le-a raspuns: — Nu pot.. ca nu voi lua vreo vechitura de la imparat“. gindind: „Vor crapa de necaz vecinii mei. aurita si care va fi mai mare si mai frumoasa. sa guste singuri bucuria darurilor imparatesti. — Daruita sa-ti fie. ca n-am sa traiesc cit lumea. alese pe cea mai noua si aurita. ingimfata cum era si pizmasa. am auzit ca e tare bun. sa-ti dau apa si nici sa te spal. Cind a sosit cu lada. bun cum era. cind in loc de daruri si bogatii. dar are sa-ti arate niste lazi pline cu lucruri. Legendele faunei 141 Din ziua aceea. — Da. ce sa vezi? Iesira la iveala doi baieti si doua fete.si saraca. ca sa se imbogatesca si mai mult.A pornit la drum si a intilnit si ea aceiasi bolnavi si plini de bube si cind i-au cerut apa de baut. gindea ea. 142 Legende populare rominesti DRAGOSTEA DE MAMA Intr-o zi. nu numai ca o napadi bucuria de mama. isi spuse pasul si imparatul. . O vecina pizmasa a ei crapa de ciuda sa afle misterul imbogatirii. Maica Domnului era foarte intristata. si cum sedea linga usa scolii unde invata Isus Hristos.. e bun. ma multumesc cu aceasta mai urita. Dumneata sa alegi una noua. — Asaa. ii puse in fata lazile vechi si noi. da. dar si binele ii curgea de pretutindeni. iesira din lada tot felul de serpi.. pe care numai el le cunoaste. ii zise mosneagul ironic. ca sunt ferecate. cind ma vor vedea cu lada asa de frumoasa“ . Dupa ce i-au muscat mortal pe amindoi. M-as murdari pe miini si pe haine. doar merg la imparatul. de toata frumusetea. dar si-a pus in gind sa faca si ea asa. Dupa putin timp. au fugit si s-au ascuns prin ierburi si balarii. urite si frumoase si ii oferi sa-si aleaga pe cea care ii place. de ii duse lada grea de mama focului. ii zise imparatul si ii dadu un om. „Se intelege.

ca facusi pe Maica Domnului sa rida si sa-si uite durerea. cu totii stim. Omul. sa-si caute de lucru.Maica Domnului tinea in mina un colac pe care il adusese pentru fiul sau. incarcat in chipul acesta cu ele. tirindu-se pina la dinsul. mama lor s-a imbolnavit de moarte si a rugat pe un om din sat sa duca veste copiilor. Atunci Maica Domnului se intoarse si binecuvinta broasca. nu vei mai avea infatisarea omeneasca. numai miluieste-ma. — Orisice voi fi si oricum. cum vazu acest lucru. Doamne! Iar de m-or prinde. Indata ce zari ca vine broasca. pentru mama care-l are este un soare. Stapine! — Si daca totusi vor fi altii mai voinici decit tine si te-or prinde! — Cu greu. i se paru ca nu e nici unul mai frumos decit broscoiul sau si. PESTELE Se zice ca pestele a fost odata un voinic. caci oricit de urit sa fie un copil. Intr-o zi se duse la Dumnezeu si ii zise: — Doamne. dar imi pare bine de ce vad. Dupa citava vreme. sa ma azvirla-n foc si-n apa clocotita! Si Dumnezeu ii dadu voinicului chip de peste. se gindi: — Sa vedem. sa ma pot lupta cu orisicine! Si Dumnezeu ii raspunse: Legendele faunei 143 — Dar daca ti-oi da tot soiul de armuri. stiu toate fiintele ca fiul meu este cel mai frumos copil din lume? Dupa aceasta dadu colacul broastei si ii zise sa intre in scoala si sa-l dea celui mai frumos copil ce va vedea. dupa mult umblet prin . In scoala invata si fiul broastei. care are-n oasele lui tot soiul de arme. pentru ca mama lor n-avea cu ce sa-i tina. a uitat durerea si cu risul pe buze zise: — Nu numai ca nu-mi pare rau ca nu l-a dat fiului meu. iar fata cara pietre pentru zidarii care faceau case. ALBINA SI PAIANJENUL Era odata o femeie care avea doi copii: un baiat si o fata. dupa ce se uita imprejur la toti copiii. Baiatul a intrat ucenic la un tesator de pinza. Maica Domnului. zicindu-i: — Iarba cea mai frumoasa si mai curata sa fie pasunea ta si osul tau sa nu putrezeasca niciodata. da-mi toate armele de pe lume. caruia ii placeau mult lucrurile razboinice. Copiii au plecat amindoi in lume. din vremurile acelea! Si ce i se intimpla cind pescarii il prind. ii dete colacul. Cum a intrat broasca inauntru.

ALBINA Dupa ce bunul Dumnezeu a facut lighioanele si jivinele ce misuna pe pamint. apoi si-a lasat capul pe capatii si a murit. iar din ceara albinelor. ca sa-i fie dorul implinit. Insa deoarece nu e in stare sa faca aceasta. baiatul i-a raspuns: — Ce sa-i fac? Las-sa moara ca-i batrina si i-a sosit ceasul. iar baiatul. cu fratii si surorile la un loc. sa-ti fie dorul implinit. fara frati si surori si fara parinti. in sfirsit. isi tese pinza pe locuri intunecoase si e tot posomorit si suparat. Cum a vazut-o mama-sa. Pe rind. DE CE PIERE ALBINA Se zice ca odata se duse albina la Dumnezeu si i se ruga. caci imparte cu toti mierea pe care o aduna. Pe fata a gasit-o suind schelele. 144 Legende populare rominesti In clipa aceea. alta altul. care nu-i lasa hrana in pace. toate isi aratara vrednicia lor si primira binecuvintarea Stapinului lumii. ugerul plin de lapte. boul. Albina insa e vesela. de vei da omului cu acul! De atunci albina lucra neincetat. Cind a auzit de ce a venit omul. cu jugul dupa ceafa. De atunci paianjenul traieste singur. s-a ridicat din pat. iar oamenii il urgisesc. a lasat pietrele jos.lume. ii raspunse zicind: — Cind vei stringe tu o vadra de miere pe an. de aceea. Legendele faunei 145 . Am mult de lucru si nu pot pleca. de cite ori impunge cu acul sau pe cineva. Iar pina atunci sa mori tu. a sarutat-o pe frunte si a zis: — Desi el a uitat de mine in ceasul mortii. O pasare cinta frumos. il iert. le-a chemat pe toate inaintea lui ca sa-i arate fiecare sporul si munca ce au ispravit. iar daca a facut cu asta vreun pacat. cu pietre in poala rochiei. ca dupa fapta sa le dea blagoslovenia. Vaca si capra cu. S-a facut insa neagra de suparare cind i-a spus ca baiatul n-a vrut sa vie. a inceput sa plinga si a plecat intr-un suflet acasa. si de multa bucurie i s-a limpezit sufletul. alta veni cu o omida in cioc. ca sa-i dea atita putere asupra omului. sa moara de veninul ei. ii strica pinza si-l omoara. oamenii fac luminarile care se aprind in ceasul mortii si se pun sub icoana Maicii Domnului. A luat apoi capul fetei intre miini. paianjen. zboara de pe o floare pe alta si traieste cu parintii. doara va stringe o vadra de miere intr-un an. Casa ii este fagurul cel galben ca soarele. iar oamenii o iubesc. ca atunci cind il va impunge. El fuge de lumina. moare ea. Cind a spus omul de ce a venit. sa-l judece Dumnezeu! Atita a zis biata mama. fata s-a facut albina. a gasit pe baiat si pe fata. voind sa-i implineasca dorinta. Dumnezeu. Una aduse un vinat. vietatile se infatisara Milostivului cu cite ceva. ci i-o ia cu de-a sila.

invatindu-i ce e pacatul si ce trebuie sa faca. S-a nascut intre ei lacomia. de nici prin minte nu le venea ca sa se plinga impotriva intelepciunii si a bunatatii lui. A mers multa lume si s-a uitat. in loc sa se imputineze. a lasat odata portile raiului deschise. De atunci a ramas sfinta albina si toata stradania ei. in cautarea hranei. lasatu-i-a ca fiecare sa faca voia lui. la urma vazind ca vrajbile intre oameni. le crestea . fara a mai intreba ca e iertat ori nu. FATA CEA FRUMOASA SI ARHANGHELUL Mai demult. nu era iad. Bunului Dumnezeu ii placu harnicia ei si o blagoslovi ca naduseala si singele ei sa se prefaca in miere si ceara. Ca pedeapsa insa si-a pus in gind sa nu-i mai lase in rai. A luat apoi un luceafar si. Si locul acela l-a numit iad si iad e si azi. de toata s-a umplut de jar.In urma sosi si albina. sfada. cu trupul zgiriat si plin de spinii si de maracinii prin care zburase. Arhanghelul Mihail. il lua si-l azvirlea acolo pe foc. l-a aruncat in fundul girlei. ca pina atuncea nimeni nu cunostea ce e pacatul. in nepriceperea lor. pe Arhanghelul Mihail. ci numai rai. ca sa vaza si necazurile si plingerile din el. De la o vreme insa. 146 Legende populare rominesti Vazind Dumnezeu indaratnicia oamenilor. cum il vedea netrebnic. oamenii s-au inmultit. dupa ce ei faceau chiar impotriva vointei sale. se tot inmultesc. ostenita si asudata de munca si alergatura. dupa ce cei lipsiti. asa infocat cum era. Nu stiau bietii lipsiti ca nu le era iertat sa ia ce-i al altuia. a trimis pe harnica lui sluguta. ca sa se fereasca de pacat. de adinca ce era. Mierea sa-i fie hrana ei si a altora. pe cind nu erau oamenii asa de rai si de pacatosi. apoi pe fiecare om. De aceea inceput-au a se invrajbi unii intre altii. ca sa-i destepte si sa-i indemne la lucruri bune. care toate le stie si le vede. le-a spus oamenilor si le-a luminat mintile. rautatea. ca sa se pocaiasca. Induratul Dumnezeu. batjocura. sa vaza cit e de bine in el. iar ceara sa arda in faclii la sfintele icoane. apoi a deschis si portile iadului. ca sa intre cui i-o placea. pizma. si citi se uitau in rai. caci bunul Dumnezeu vazut-a ca si asa numai pustiu o sa stea. ducindu-se. pare ca era lucru pocit. Dar ca sa vada oamenii ca Dumnezeu stie cum sa-i pedepseasca. bataile si uciderile. In marginea raiului facut-a o girla afundata. luau cele trebuincioase de la cei imbuibati. neavind cine sa-l stapineasca dupa ce oamenii. numai tot lucruri rele si netrebnice faceau. Numai atita le-a trebuit oamenilor! Dupa ce au stiut si priceput ce e pacatul. de era intuneric bezna in ea. de nimica nu le mai ajungea. erau asa de indestulati cu toate cite le-a rinduit Dumnezeu. crezind ca asa e bine.

Si acest indaratnic era o fata frumoasa ca un inger si isteata. iar dupa ce mergeau si vedeau iadul. toti is cuprinsi de lacomie. ii zise Arhanghelul Mihail. Si i se facu mila Arhanghelul Mihail de biata fata. vazindu-l suparat. dar mai avea apoi si un cap. de gindeai c-o sa te soarba cu ei dintr-o vedere. iar Arhanghelul Mihail se duse . negru si sclipicios ca pana corbului si moale ca matasea. de nu e modru ca sa se mai nasca una ca ea! — Bine. Doamne! De este cu putinta. Cel din urma insa nu vroi sa se indrepte nici in ruptul capului. ii da o forma frumoasa. Dumnezeu. una insa n-am putut-o. inima de spaima li se facea numai cit un purice si de frica le furnica singele prin oase. o sa o mai las. Fiecare gindeste la ochii ei. gura ei cu buzele rosii ca fragele cimpului si obrajii ei albi si curati ca omatul. de gindea ca-i de pe icoana. ca si care nu mai vezi alta. E asa de frumoasa. Daca insa in vreme de un an nu se va indrepta. de nu i se gasea pereche. De aceea s-a intors iar la cer. numai ea singura era pacatoasa. Cind ai mers sa o iei si s-o aduci. ca sa-si ispaseasca pacatele pentru indaratnicia ei. apoi impodobiti cu doua ruji rosii ca singele.inima si li se inveselea sufletul. fara a fi dus si fata. — Doamne. caci avea un trup inalt. Vezi. frumos si cret. acuma insa numarul lor s-a inmultit. caci el stia Legendele faunei 147 cit e de rau in iad. dupa cum zicem noi. — Doamne! De e cu putinta. Ochii ei negri si scaparatori. doar se va mai pocai si indrepta. Pare ca i se puse un nod in grumaz. ca doar se va indrepta! — Hei. nu stirpi acel fel de om. Dumnezeu. toate poruncile tale ti leam implinit. cind era sa-i zica ca sa se gate de drum. caci mi-a fost mila de frumusetea sarmanei fete. — Bine! Fie voia ta! Si cu aceasta se despartira. iar o sa te trimit. Si cum nu. intrebatu-l-a ca de ce-i asa de mihnit. pina la unul. nu putu sa-i zica nici un cuvint. incit te cuprinde un fior dulce si o mila fara seaman cind te uiti la ea. caci parul ei mare. caci e frumoasa. ea de atunci a inmultit numarul pacatosilor. ducindu-se Dumnezeu ca sa mai indrepte suruburile de la masina lumii. rotund si grasuliu. dar cind o vazu. caci citi o vad. indreptatu-s-au cu mic cu mare. la fata ei. s-a dus. fiule Mihail. ca sa o aduci si sa o arunci in fundul iadului. ca s-o arunce in fundul intunericului. nu stiu zau cui nu i-ar fi placut. caci numai ea stia ce e fudulia si indaratnicia. de ai sti ca mila ta ma costa pe mine multa truda si suparare. Era zdravana. mai las-o. Vazind oamenii cum stie Dumnezeu sa pedepseasca pe cei rai. trimitindu-l pe Arhanghelul Mihail ca sa o ia de pe lume si s-o aduca in iad.

— Nu vei duce-o-n iad! zise atunci Dumnezeu. Fata cea frumoasa indemna oamenii la placeri si mindrie. auzindu-i porunca. vazindu-le inima. de te infricai si numai uitindu-te la ei. apoi asa mica cum era. ajunse si la casa fetei celei frumoase. se minie foc pe dinsa. se repezi printre oameni la fata cea frumoasa si. Dar e bine ca omul chiar in contra sa faca. Aceasta gujulie au botezat-o apoi buburuza. cit frunza codrului si cit nisipul marii.. Crestinii. caci ea numai la rau te indreapta. caci. inca de nu mai multi. ci erau si afurisiti de rai si de blestemati. se viri si el printre oameni. ca sa vaza la ce se zgiiau curiosii. s-au dat cu rugaciunea lui Dumnezeu. o invirti de atitea ori. le-a fost peste putinta ca sa-i biruie. ii sareau in spate si-l ucideau ca pe o vita sau alt animal salbatec. cit pe jos. Necazul cel mai mare al crestinilor era ca nu aveau preoti destui. si buburuza i-a ramas numele. pina se facu mica cit o scinteie. luind-o de par. — Nu e bine sa credem numai in cele ce ni le spune Dumnezeu si sfetnicii sai. iti arata incotro sa te duci. 148 Legende populare rominesti Arhanghelul Mihail. o azvirli. care ziua-noaptea sa faca rugaciuni pentru mintuirea lor. prin care sa pricinuiasca neintelegeri. Arhanghelul Mihail dupa ce umbla multa lume-imparatie. Si ea si azi. si hai.. nici de casa nu se putu apropia. unde de multimea oamenilor. care a mintuit intreaga lume de necaz. caci pe unde gaseau vreun om crestin. cit in caruta. de neamul cel pagin si netrebnic. Vazind oamenii ca nu-i modru sa-i scoata cu puterea. punindu-si nadejdea in Dumnezeu. ma rog. auzindu-i cuvintele. ca de buna seama rau nu ne va fi! Asa zicea fata. cind o pui pe deget. ce vazu?. s-au inteles cu totii ca sa-i alunge afara din tara si asa si facura. CALUGARITA Pe vremea tatarilor. hai sa mai facem si de capul nostru. Insa cind colo. Legendele faunei 149 . caci ea si acolo poate sa nascoceasca vreo rautate si vreo nemernicie. Mai bine sa o prefaci in cea mai neinsemnata gujulie din lume! Arhanghelul Mihail. ceru lui Dumnezeu ca sa-l lase sa apuce pe fata cea pacatoasa si sa o arunce in iad. era vrajba mare in intreaga lume.ca sa mai intelepteasca si incuminteasca pe cei muritori. Curios. de se prefacu intr-o gujulie mica si rosie. erau atitia. far-de a-l intreba de sanatate. cu puncte negre pe aripi. apoi salbatici. caci aceasta limba straina nu numai ca nu era pe placul oamenilor. dar cu toate ca isi strinsera toate puterile.

ori vor batjocori pe Dumnezeu. cit peste voia ei. cind vedea cu cita inima si caldura se stiau ruga. isi imbraca toate hainele si haida. cit cu voia ei. sa traiesti tot printre oamenii cosasi. de sa nu-ti scoti ciinele din casa. noapte de noapte. caci cum sa nu-i placa. Domnul Cristos se ruga lui Dumnezeu ca sa-i faca piedici cit mai mari. dupa ce tinura citeva sfaturi. Pina va fi lumea. dupa cum azi le mai zicem. ca va fi o sotie dreapta si credincioasa. a dat o vreme rea si urita. fara a lua in seama caldura cea mare. caci nu sosise seara si era cit p-aci ca sa gate tot cimpul. de frica paginilor. la care i-a si zis pe data calugarita. ori de se vor marita vreodata. verde ca iarba si lunga in picioare. cioars“. printre care alergind. Una insa. cununindu-se cu ea. pe linga toata rugamintea Domnului Cristos. pina ii trai. si apoi. de vrut. frumoasa cum era. COSASUL Pe vremea cind Sfintul Iosif. jurindu-se ca de vor uita de cele sfinte. Domnul Cristos. 150 Legende populare rominesti Vazind Dumnezeu ca nu-i modru de impiedicare. calcind juramintul calugariei. a inceput sa coseasca cimpia. insa. Dumnezeu l-a ascultat si a dat o caldura. insa. isi arunca toate hainele de pe el. cosas blestemat si neascultator. Fetele cele fecioare. l-a blestemat: — Afurisit sa fii tu. de Dumnezeu sa fie prefacute in lucruri de ris. cu Domnul Cristos erau ascunsi.La urma. ce avea o coasa cit trei. Omul-cosas. se spune ca ar fi venit un cosas mare. a prefacut-o in gujulie mica si scirboasa. ca maici bisericesti. ori. caci pe cind se jura inaintea altarului. care se prindeau ca vor trai numai in post si rugaciune. pica draga unui fecior de tatar si acela. cum a auzit acest blestem. se invoira ca prin voia lui Dumnezeu sa-si aleaga mai multe fete. numai de ciuda. si el ar fi vrut cu tot sufletul ca sa-l prinda. sa-ti taie picioarele. de ti se usca limba in gura de fierbinteala. o lua si o duse in codru cel domnesc si o facu craiasa. care sa se inchine lui Dumnezeu zi de zi. in niste ierburi inalte pina la briu. „cioars. ci mereu sa tot cosesti si nicicind nici un spor sa n-ai. inainte de a intra in biserici. Acesta. Dumnezeu insa nu o lasa nepedepsita. Dumnezeu se invoi. ca pedeapsa ca nu m-ai ascultat. s-a schimbat intr-o gujulie mica. alergind printre firele de iarba si sarind pe dinaintea coase- . vazind sporul cosasului. tot tremura de frica. ingenunchind. care si astazi se mai vede pe finate. alta sa nu faci. Cosasul. ca doar si el era pagin. Asa se facura. calugarite. Cosasul. ca l-or afla paginii si asa necajit cum era. trebuiau ca sa faca legatura. de se lasa numai in camasa si cosea din greu. mare. pentru ca s-a incumetat a se marita. taind brazdele cit drumul de late. mai departe.

o trimise pe dinsa cu oile sa le pasca. Aceasta gujulie se cheama cosas. eu foarte bucuros as lua-o de sotie. nebanuind nimica si fiind cam departe de casa mini-sale. se imbraca barbateste si apoi. luind turma. Oare n-ar fi bine s-o aduc eu intr-o seara la noi si s-o vezi si dumneata si apoi sa-mi spui: barbat e ori femeie. trecind ea cu turma sa printr-o padure. Pe la inserate. mergind feciorul zmeoaicei cu oile la pascut si intilnindu-se cu fata vaduvei. atita numai ca n-are glas femeiesc. unica ei mingiiere. a ta sa fie! A doua zi. Feciorul acela insa nu era fecior din oameni. despartindu-se si ducindu-se feciorul zmeoaicei acasa. nu e fecior. ce i-ar fi ajutat. ci el era feciorul unei zmeoaice. nestiind cine-i si al cui e si vazindu-l numai ca e fecior si cioban. ada-l si vom vedea. ca de s-ar intimpla sa fie femeie. pascura oile iarasi impreuna. Iata insa ca intr-o zi. Legendele faunei 151 Insa de unde si de la cine s-o stie ea aceasta? Si chiar daca ar fi stiut-o. Dupa ce a crescut copila si s-a facut aproape fata mare. si asa o pascu ea un timp mai indelungat.lor oamenilor muncitori. inainte de a o trimite. Ce face insa zmeoaica. cita lume am umblat. se duse cu dinsa la pascut. ca sa se imbrace barbateste si. Si femeia aceea era vadana si avea numai o copila. anume ca. zise fetei ca sa mearga noaptea aceea la dinsii de mas. care pastea de asemenea o turma de oi. insa nu in limba fetei. fiindca nu avea pe nimeni altul. un chip mai frumos si mai dragalas ca acesta n-am aflat. se intilneste cu un fecior. ci zise ca va merge si merse. deoarece. ca si dinsa. sa nu atraga privirea nimanuia asupra ei. — Bine! raspunse zmeoaica. s-a dat cu el in vorba si toata ziua aceea umblara impreuna cu oile la pascut. si apoi incepe a vorbi si cu feciorul sau. ca toti feciorii. iar de va fi femeie. fiind voinica si foarte frumoasa. cind era sa se desparta si sa se duca fiecare acasa la dinsul. ci barbatesc. se va intoarce iarasi sanatos de unde a venit. maica sa. intilnindu-se cu cineva. sa nu vorbeasca femeieste. si de va fi barbat. cu care am pascut eu azi oile. nu stete mult pe ginduri. ci intr-o limba cu totul straina. Copila asculta de maica sa. spunin- . FATA ORFANA Se zice ca era odata o femeie. ci fata. cind a vazut-o ca vine? Ii iesi inainte si vorbeste ce vorbeste cu dinsa. dupa cum il arata imbracamintea. si o turma de oi. Ii spuse insa totodata. Fata. iar colea de catre seara. singura ei avere. zise catre maica sa: — Mama! Mie mi se pare ca tovarasul meu. daca nu stia ce e zmeoaica si ce e zmeu? Si asa.

ca si cind ar fi cuprins-o un somn foarte mare. se dusera in gradina. Si apoi chiar daca ar fi zis. vazind ce a facut zmeul cu dinsa. pentru ca zmeoaica o dete de gol. anume ca prin mijlocirea acesteia sa preintimpine facaturile sau vrajirile ospatarilor. si inca intr-o limba cu totul straina. se invoi si ea. Fata insa.du-i ca dupa ce se va culca tovarasul sau. vazind ca n-are incotro. si zmeul o lua de sotie. tragind cu urechea si vazind ca mai mult soptesc decit vorbesc. adusera o garoafa inflorita si i-o pusera sub capatii. auzind ca oaspetele lor sforaie si cugetind ca doarme acuma dus. nici nu se va lasa s-o sarute. adica zmeoaica si feciorul sau. incepu a ride si apoi. apoi se culcara iarasi si de asta data dormira dusi. ca sa vada ce se va intimpla. ci sta numai cu ochii inchisi si sforaia asa in vint. ce folos ar fi avut. se sculara incet. isi schimba portul si glasul. trezindu-se. s-o ia de sotie. neavind ce face. astfel ca mai era sa-i iasa ochii din cap. ci el o tinea una si buna. Insa feciorul zmeoaicei nu se multumi numai cu atita. cuprinzind-o in brate. Mai pe urma insa. si daca peste noapte se va vesteji floarea. si de aici inainte incepu a si vorbi femeieste ca toate femeile. Fata dintr-un inceput nici nu voi sa auda despre asa ceva. afla despre cea mai mare bucurie a ei si a feciorului sau. s-a . Deci se scula degraba de unde era culcata. Ce era acuma sa faca fata? Sa zica ca nu este ceea ce este? Asta nu se putea. atunci e barbat. Fata. Un semn ca oaspetele lor nu era barbat. Deci nu mult dupa ce s-a culcat. se repede la capatii si scotind garoafa. fiind acuma tirziu. Insa ea nu dormea. ci femeie. Ospatarii. indata s-a priceput ca 152 Legende populare rominesti trebuie sa fie vorba despre dinsa. Insa zmeul. care asemenea nu dormeau. Si dupa ce-i dete sfatul acesta. e de buna seama femeie. s-a suparat de moarte. si asa o saruta. cum simti ca i s-a pus ceva sub capatii. isi luara noapte buna unul de la altul si se culcara cu totii. sa-i puna o floare sub capatii. ca i se umflara obrajii ca piinile. Dar ce fel de sarutat. Dar ea se jura ca din ziua aceea inainte nu va mai vorbi cu dinsul. indata se pricepu ca trebuie sa fie o apucatura sau alt lucru necurat la mijloc. ca nimeni n-ar fi crezut-o! Deci. o strinse cam in saga. N-a apucat insa bine a-si scoate oglinda si iata ca zmeoaica. Legendele faunei 153 Fata. isi cauta tasca cea ciobaneasca si scoase dintr-insa o oglinda fermecata. care asemenea se trezise. iesira pe virful degetelor afara. incepu a sforai. ca aceasta este toata vestejita. iar de nu. dupa cum ii spusese mini-sa. cam intr-adins. cind auzi ceea ce-i spuse fata.

tot mai des se ducea la draguta lui Alesandu-Imparat si-i cinta cite numai le stia. . GREIRASUL Pe vremea lui Alesandru-Imparat. inca isi dadeau genele si sprincenele in laturi. povestindu-se si hulindu-se. Si gujulia aceea e furnica. Alesandru-Imparat s-ar fi impacat bucuros cu cel fat-frumos.prefacut degraba intr-o gujulie. asa glas mindru si placut avea. gri-gri“. Soarele. auzind de intimplarea aceea. si in ciuda lui. iesi afara si se facu nevazuta. griji-griji. Nu-i vorba. aruncindu-si cite in luna si-n soare. ca numai ea e vrednica de un barbatel ca el. dar apoi cind il auzeai cintind. o taie de pe la mijloc drept in doua. Fetele de imparati se mustrau. Fetele cele frumoase si indragostite. si mai cu seama atunci cind si cel fat-frumos era de fata. Noroc ca i-a mai ramas oleaca de carne cit un fir de ata. vazind-o ca fuge. auzindu-l. Fiecare se tinea ca numai al ei trebuie sa fie. dar poznas de-i merse veste si poveste peste toate tarile. s-a facut negru ca taciunele. numai Alesandru-Imparat nu-l putea vedea in ochi. l-a luat odata la fuga. nu l-ar avea urit. a luat degraba un cutit ascutit si. ascunzindu-se la o femeie saraca. si asa dete sa fuga pe sub temelia casei. Toata lumea il placea. ca sa nu ma gaseasca Soarele. de nici Soarele. repezindu-se dupa dinsa. s-a facut numai cit o aluna. Si de atunci gujulie a ramas ea pina in ziua de astazi. Zmeul insa. atit de urit ii era. te facea de-ti sta mintea-n loc. pe linga invoiala ca cel fat-frumos. de unde striga femeii: — Griji-griji. si l-a alungat asa de mult. Doamne. si asa. Din pricina aceasta. si tot nu era bagat in seama nici pe departe de fetele celorlalti imparati. niciodata sa nu mearga la draguta lui Alesandru-Imparat. sub vatra focului. mosnegi cu barba pina la genunchi. caci cum. Soarele vazind batjocura ce o face cel fat-frumos. nu i-a putut impaca. chiar si mamele fetelor se indragostisera in el. Fat-Frumos insa 154 Legende populare rominesti isi batea joc de invoiala lui Alesandru-Imparat. si harnic de n-avea sotie. ca sa vada pe fatul cel frumos ca o minune si scump ca un glob de aur. de erau de mirare la toate neamurile. traia un fecior frumos ca o fata de saisprezece ani. tirindu-se cu mare greu. s-a si inceput o ura intre ei. Era si frumos de n-avea sotie. cind el era imparatul cel mai mare si mai vestit din lume. i-a zis: — Tu tot acolo sa sezi si flamind si insetat. ziua si noaptea sa tot strigi numai tot: „gri-gi. carele pe atunci umbla pe pamint. ba si imparatii. si din mare si voinic ce era. de din alb si frumos ce era. care tinu partea dinapoi de cea dinainte.

ca sa le arate si lor lumea in care traiesc oamenii paminteni.(. incepu a se face ingindurat. — Nu-ti fie teama de nimic! ii zise Dumnezeu. fiind asa de frumosi. ori florile mirositoare. ii zise: — Doamne! is trist si amarit de-aceea ca ochii unei pamintene mi-au picat asa de dragi. umblind incolo si-ncoace prin lumea larga. — Da! caci imi cazuse draga.) INGERUL INDRAGOSTIT DE CIOBANITA Zice-se ca scoborindu-se odata bunul Dumnezeu din cer jos pe pamint. acolo veti povesti despre lucrurile cele pamintene. Dumnezeu i-a prefacut pe toti in stele luminoase. si prefacindu-se in furnici. cum mergeau asa. cu ochii scaldati in lacrimi.s-au suparat rau. ajungind la marginea cerului. Dumnezeu a intrebat ce au vazut ei mai frumos si ce le-a placut mai mult pe pamint? Ingerii raspunsera ca biserici frumoase. Dumnezeu ii opri in loc si le zise: — Stiu ca daca veti merge cu totii in cer si va veti intilni cu ceilalti ingeri. si i-am spus ca mi-as da viata mea ingereasca pentru ochii ei cei albastri ca cerul inseninat! Auzind Dumnezeu cele spuse. Ingerul. asa incit la despartenie incepu a plinge cu hohot. inaltindu-se in sus catre cer. cazind in genunchi dinaintea lui Dumnezeu. ori calugari imbracati in haine potrivite. cum nu mai vazusem niciodata! — Si ai cui erau? intreba Dumnezeu. Si apoi. a luat cu sine si vreo citiva ingeri. si fiindca lucrurile acestea nu-i iertat ca sa le stie si cei din cer. cit timp vor fi umblat. caci de una si aceeasi soarta va veti bucura. Ingerii. ca sa nu moara de foame. ca ele in toata vremea pot vedea . le placura tare mult de lumea oamenilor paminteni si mai cu seama unuia. Mai in urma. se prefacu intr-un mosneag cu fruntea toata creata. lucind de fericire. si din om cu fata senina si fruntea curata.. numai unul nu-i raspunse nimic. inaltindu-se cu totii incetinel catre scaunul cel dumnezeiesc. Dupa ce se departara de pamint. — Ai unei pastorite ce pastea oi albe pe un cimp verde! — Si ai grait ceva cu ea? intreba iarasi Dumnezeu. de-i curgeau lacrimile vale. acum va opresc pe toti aici! Si cum rosti cuvintele acestea. ci sta trist si-ngindurat. incit nu-i modru ca sa-i mai uit vreodata. ori codru cu frunza verde. il intreba Dumnezeu si pe acesta.. i-au carat de mincare bietului greieras si ii cara inca si in ziua de azi. de ce e atit de trist si de ce nu raspunde nimic? Legendele faunei 155 — Mi-i frica ca ma vei certa rau! ii raspunse ingerul.

care avea numai o singura vaca. dar de luat bani nici vorba. Pe vecinul cel bogat. unde fata cea cu ochi albastri era cu oile. Mergind adica vecinul cel sarac in ziua urmatoare in grajd. nimic in ocoalele lui sa nu gaseasca. se bucura zicind: — Cind vei merge in grajdul tau. nu se putu destul mira vazindu-si grajdul plin de vaci. cind va merge sa-si mulga vacile. nu avea destul lapte in titisoarele sale si de aceea trimise ea la un vecin. ca sa n-ai unde-ti pune laptele. asa s-a si intimplat. prefacut fiind si el in stea. Vecinul cel sarac ii dete lapte. ca de la un om sarac sa ceara de pomana. zgircit din fire. ci mereu scapara. VACILE BOGATULUI ZGIRCIT Se zice ca Maica Sfinta. n-a vrut sa-i dea nici un picur. vazind ca nu i-a dat nici un picur de lapte si pe deasupra a facut-o inca si vrajitoare. sa te ajunga darul lui Dumnezeu. Mergind in ziua urmatoare vecinul cel bogat in ocoalele lui. caci ii era oarecum. Vecinul insa. cind a nascut pe Domnul Cristos. a luat pe steaua cea plingatoare si. ca tot in picuri de scintei a picat pe pamint. Dumnezeu. a luat si s-a dus la un alt vecin. vazind bunatatea lui cea mare. dezlipind-o de pe cer. vazind ca din asta au sa se intimple neintelegeri intre stele. ca . asa de mult si de bun sa fie! Si cum a zis Maica Sfinta. ca sa-i dea putin lapte. dar din cale afara de zgircit. zicind ca el nu da lapte la vrajitoare ca sa-i duca norocul de la vaci. aruncind scintei de foc asupra celorlalte stele. Maica Sfinta. ci s-au facut licurici. nu lucea de bucurie. care avea o multime de vaci mulgatoare. pentru ca sa nu-i piara urma ingerului celui indragostit in fata cea paminteana. zicind ca in ziua urmatoare. Maica Sfinta il blestema. Maica Sfinta. chiar asa s-a si intimplat. si de la acela a cerut sa-i dea lapte de o grosita. s-a suparat foarte tare. caci nu avea cu ce sa-si alapteze fiul. dar n-a zis nimic. dupa cum is de-a rindul toti oamenii mosieri. aruncind-o asa de tare.lumea paminteana. Legendele faunei 157 Si cum a zis. decit pustietate si tot felul de gujulii. si inca mai mult de cum i-a trebuit. De-atunci a trecut multa vreme. care de care mai grase si mai frumoase. Ingerul cel indragostit. i-a dat drumul spre pamint. dar si acuma se povesteste ca licuricii nu sunt altceva decit scintei din steaua cea aruncata de pe cer. umplind intreg cimpul. 156 Legende populare rominesti Scinteile acelea insa nu s-au stins.

fiecare si-a aratat stiinta.sa-si vada si mulga vacile. pirjol de blestemat si neastimparat. Diavolul. sub a carui ocirmuire erau. mai neintelegatori si mai neascultatori. de pe meri. prefacindu-se prin ajutorul diavolului. s-au adunat a minune in o sura mare. de frica. le zise ca sa se stringa cu totii la un loc si sa faca minuni pe intrecute. de-ti era mai mare groa- . ca sa le vada faptele. care le vede toate sarlataniile. care de care mai rai. prefacuti in viermi de mere. Auzind iscusitii de fagaduiala cea mare. vazindu-le toate acestea. si asa si faceau. ori in ciine. de suna nu un sat. i-a da un sac plin cu aur. ziua si noaptea nu facea altceva. caci dracu ii ajuta. s-a luat la cearta cu dinsa. n-a aflat nici o singura vaca. de-ti era mai mare scirba cind o vedeai. dindu-le de stire ca pot sa-si inceapa lucrurile. erau o multime de oameni. Dumnezeu. Dumnezeu. caci a vazut ca sa stai numai cu miinile in sin nu e bine. de la un iscusit la altul. ei aduceau in batjocura altul. care nu era alta decit o pajura invapaiata si rautacioasa. aducindu-le cite si mai cite daruri. pina la o vreme a stat si s-a uitat la ei. ca sa vada slabiciunea oamenilor. care de care mai isteti. ci un cap de tara. dupa cum aveau voie. doar ca blestema. Copilul cel mai mic. Dupa ce umbla pe rind pe la toti. le-a zis Dumnezeu ca 158 Legende populare rominesti sa-i faca si un mar ca cele de afara. dar mai pe urma s-a hotarit ca sa se coboare jos la ei. suduia si batea. Cei ce ii vedeau. umbla si el alaturea cu ei. Asa era sa se si intimple. Dumnezeu a slobozit un trasnet in mijlocul lor. VIERMELE DE MERE Inainte de a veni Dumnezeu pe pamint. care era pirjol. ca celui ce va face minunea cea mai mare. cind in alta. BAIATUL CARE SUGE SANGELE MAMEI Se zice ca o stranepoata de a lui Cain ar fi avut mai multi copii. cind intr-o jivina. Si pe aceste gujulii le-a numit apoi „Vaca Domnului“. Dupa ce le-au facut toate cite le-au stiut. care se tavaleau in tarina de pe linga peretii ocoalelor. Ei insa nu au putut. credeau ca ei is Dumnezeu si li se inchinau lor. cu totii s-au ascuns in miezul merelor de pe meri si acolo au ramas pina in ziua de azi. crezind ca toate popoarele vor uita pe Dumnezeu si se vor inchina oamenilor lui. Pentru aceea. ce jur-imprejur era inconjurata tot cu meri. placindu-i mult de oamenii lui cei iscusiti. Deci coborindu-se jos intre ceilalti muritori. aflind odata pe mama sa in duhuri rele. Mama lor. asa incit nu era modru ca omul sa se poata folosi de ei. Cind cineva ii mina dupa un lucru. Ei. Acesti oameni puneau ramasag ca se vor preface in mita. decit o multime de gujulii rosii si cu puncte negre pe spate. era cit pe aici sa-si sara din piele.

isi indreapta cu totii privirile spre dinsul si uita. auzind blestemul mamei sale. dar nici unul nu se prinde s-o faca. ajunsera chiar si la paruiala. care se afla intr-un ungher al sinagogii si auzea toate. pina ce in urma s-a trezit intr-o dimineata intr-un bondar cu trupul galben. Iata insa ca umblind ea asa in sus si in jos. ca pamintul. Intr-un rind. iar singele ei. hai ca va face-o el! Jidovii. care-l vazuse cind a iesit si incotro a apucat. la rindul sau. Si cum il intilneste. ce dreg. doara-l afla si-l scapa din miinile jidovilor. Paianjenul insa. ii lasa cautind cu gurile cascate la paianjen si. Mama insa. Si tot asa se imbie unii pe altii. i-a supt tot singele. decit numai in bortile lemnelor gaunoase. Isus Cristos? — Nu numai ca l-am vazut. El. La urma insa. de Domnul nostru Isus Cristos. care s-a fost apucat ca va face funia trebuincioasa jidovilor. voinica cum era. si pe cit alerga mai tare si mai repede. neam din neam de al lui sa se prefaca in muste cu ghimpi veninosi. in trupul lui si al urmasilor lui. caruia oamenii ii zic viespe. nu se prea lasa. se intilneste cu paianjenul. tragind pe moarte. si vita de vita de a lui sa umple lumea. a alergat inspre codru. Legendele faunei 159 PAIANJENUL Zice-se ca Domnul nostru Isus Cristos avea datina de a intra mai adeseori prin sinagogele jidovesti si a predica cuvintul lui Dumnezeu. pe atita i se parea ca se face mai usor si mai mic. a inceput a umbla pe drumuri si a-l cauta. se duce in treaba-si. cautindu-l pe Isus Cristos. ci uita-te la mine ca-i torc chiar si . Mama. iesind din sinagoga. Mai pe urma. pina cind a murit. muscind-o baiatul de git. dar intre oameni sa nu aiba loc. De aceea nu o data s-au sfatuit ei ca sa-l prinda si sa-l omoare. l-a blestemat ca neam de neamul lui nimic sa nu se aleaga. cum se cearta jidovii intre ei si nici unul nu vrea sa faca funia ce le trebuie. destul atita ca pun mina pe dinsul si vreau numaidecit sa-l spinzure. Tot atunci auzind si Maica Domnului ca jidovii l-au prins pe fiul sau Isus si vreau sa-l spinzure. Isus Cristos. Jidovilor insa nu le venea nicidecum la socoteala invatatura lui. il intreaba: — N-ai vazut unde e fiul meu. cum il aud vorbind. jidovii ce fac. numai in venin sa se prefaca. Dar cine sa le faca funia trebuincioasa spre scopul acesta? Unii spun: — Fa-o tu! Altii : — Ba fa-o tu. Un painjen insa. se ia dupa dinsul torcind. Din om ce e.za sa-i asculti. intrind Isus Cristos intr-o sinagoga si incepind a invata ca totdeauna.

— Ba eu pot toarce si mai subtire. dar zgircit. cred ca si asa e prea subtire! Maica Domnului auzind raspunsul acesta al paianjenului. CUPRINS Legendele florei 161 LEGENDELE FLOREI DE CE NU POT ARBORII UMBLA? Cu multe mii de ani inainte. POVESTE Apoi se zice ca Maica Domnului gatea camasa fiului ei. Cum sta Nascatoarea asa si lucra. Buna Fecioara il privi zimbind si-i zise rautaciosului paianjen: — De vei toarce cum ai zis. pentru ca s-a apucat sa invete o noua invatatura! raspunse paianjenul. dar s-a gindit . sa fii tu rege pe neamul tau de animale. nici atinsa de foarfece. veni inaintea ei si-i zise: — Ce te fudulesti cu mestesugul tau? Eu pot toarce si mai subtire decit tine. Si camasa aceea era necroita. mai subtire decit parul capului. paianjenul toarce necontenit. Cu mina ei preasfinta. un paianjen o vazu si vazu si firul cel subtire. dar numai cel ce din prostie si din nebagare de seama se va incurca in firele toarse de tine. Ciudos si indraznet. era o vreme cind si arborii puteau umbla. dar pentru o funie. Si acel fir era subtire. ca firul Maicii Domnului era inzecit mai subtire. unde a vazut un stejar minunat de frumos. Si-i trai. Atunci traia undeva un om foarte bogat. subtire.funia cu care au sa-l spinzure jidovii. Si nu era cusuta nici atinsa de ac. decit din tors sa te hranesti si din fire de tort sa-ti impletesti capcana. Maica Domnului gatea camasa numai dintr-un fir. dar in zadar. apoi alt canon nu-ti dau. Asa paianjenul a pierdut ramasagul si uite-l cum traieste. vazindu-l ca toarce cam grosut. altul nimeni! Si de atunci. Sa tot torci. dar numai o seama de muste si alte vietati mai mici se pot prinde in paienjenisul sau. Sa rastorci. Si-ncearca paianjenul de mai multe ori. Doamne! De-ar fi putut. iar de nu. Era fir tors de mina Maicii Domnului. 160 Legende populare rominesti — Da mai subtire n-o poti toarce? il intreba Maica Domnului. s-a suparat pe dinsul si l-a blestemat zicind: Cit vei fi. ar fi imbucat lumea toata. El avea multi copaci pe linga casa sa. sa moara. Odata s-a dus omul acesta in padure. de zgircit ce era. lui Isus Hristos.

carausul dormea. Apoi il lua pe crengile sale si se dusera mai departe. Nici un fir de iarba. Pe drum omul a obosit si zise copacului: — Tu esti tare si mare. carne as avea. vedeai cu ochii toate salbaticiunile. unde pastea un bou gras. vietu- . ci. Cum ar fi. ridica butea pe crengile sale si merse mai departe. PIEPTENELE LUI SIN-PETRU Dupa ce in calatoria lor pe pamint strabatura un ses lung. o verdeata. arborilor nu le mai este iertat a se misca din locul lor. Nu era un copac. ci se apropie de bou si asa-l lovi cu o creanga groasa-n frunte. si-a intins o creanga inauntru. ci s-a luat dupa om spre casa. vin inca as avea. apoi s-a dus mai departe. Numai stinca si bolovani. de leac. si oamenii l-au asezat iar in turn. insa. omul si butea. du-ma pe mine la coliba mea. Acolo zise omul catre stejar: — Lemne as avea. cit postul Pastilor. De atunci. dar n-am cratita unde sa-mi frig carnea. Stejarul n-a mai stat pe ginduri. Cum te uitai spre el. In fata lor se ridica un munte mare si golas de tot. Cum ar fi oare daca ai ridica tu butea aceea pe crengile tale. o tufa. carne as avea.ca sa aiba si acest stejar si ii zise: — Vino cu mine la coliba mea. ca nu mai pot de oboseala. ca eu nu am nici un gatej. insa ar fi foarte bine daca as avea si carne de friptura. au ajuns la o livada frumoasa. prin gaura ferestrei si a scos clopotul afara. Stejarul a stat locului pina s-a urcat omul pe o creanga. Aci iar ii venira zgircitului pofte noi si zise: — Hm! Lemne as avea. Numai clopotul a ramas intreg. Tocmai vrea sa-l anine de o creanga. la locul lui. Dupa un rastimp au ajuns linga o bisericuta. vorba aia. ca sa o ducem la coliba mea? Stejarul nu zise nimic. Mergind asa. Aci iar veni zgircitului o pofta si zise stejarului: — Lemne as avea. ci apropiindu-se de car. 162 Legende populare rominesti Dar nu mult s-au dus si pe drum au ajuns o trasura in care era o bute cu vin. Cum ar fi oare daca ai lua tu clopotul cela din turn? Din el mi-as putea fauri citeva cratite! Stejarul nici acum nu a zis nimic. sa vada ce lume mai este prin codri. apropiindu-se de turn. cind deodata trasni din cer si facu tot ferfenite stejarul. dar n-am vin. daca tu ai ucide boul acesta si l-am lua cu noi in coliba mea? Stejarul nu raspunse nici un cuvint. nicaieri. Dumnezeu si cu Sin-Petru isi indreptara pasii catre un munte. de-l tavali la pamint.

zise: — Fie dupa voia ta. Ajung ei la cioban. — Ce intrebare! Pai. — Dar scindurica asta crestata pe de margini. sa ratacesti toata viata ta printre acesti piepteni verzi si toti citi vor gusta din meseria ta. baiete? intreba Sfintul cu mirare. era o bucatica de pajiste verde. minios. . zise Sin-Petru. Sin-Petru azvirle pieptenele din mina cit colo. cu el pot sa-mi descurc parul si sa-l asez frumos. ori cum ii zici tu? intreba batrinul calator. altele tirindu-se pe pamint. ca sa se incredinteze ca in adevar unealta aceea slujeste la orinduirea parului. n-ai fi de parere sa mergem la ciobanasul cela si sa-l intrebam cum e multumit el de soarta? — Sa mergem. de nacaz si de durere i-au dat lacrimile. si-a smuls un fuior de par. Iat tu. sa iasa tot copaci. Cind l-a vazut. Si. — Si la ce-ti serveste pieptenele asta. iar pe crengile lor sa nu creasca alta roada decit piepteni verzi. curatindu-l si de praful care s-a imbicsit in el? Dumneata de pe ce lume vii? Atunci Sin-Petru. lua pieptenele si incepu sa traga cu el prin pletele sale mari si albe ca zapada. Dumnezeu care tacuse pina atunci. N-am putut sa ma duc in tirg sa-mi cumpar unul mai ca lumea si l-am cioplit pe asta cu mina mea. care in graiul poporului se mai numeste si „Pieptenele lui Sin-Petru“. cind a tras o data mai cu putere. prin desisul brazilor frumosi si drepti ca luminarile si tot asa de verzi la Craciun ca si la Sfintul Ilie. Cum isi arunca ochii imprejur.itoarele si jiganiile lasate de Dumnezeu sa traiasca la munte. mosule. unele umblind. Legendele florei 163 — Doamne. zicind cu glas de afurisenie: — Din tine. cu care putin mai inainte isi descurcase ciobanul pletele. cum erau cam neingrijite si incurcate. dumneata nu stii. la poalele muntelui. Petre. carora sa nu le cada dintii niciodata. a inceput a scrisni din dinti. ciobane. altele zburind. pe care un cioban tinar isi pazea turma de mioare. Petre! 164 Legende populare rominesti Si din clipa aceea a rasarit si a crescut pe munti bradul. pentru ca ti-ai facut ris de mine. Sin-Petru vede jos pe iarba un pieptene de lemn. pieptene blestemat. sa aiba parte de ei. Jos. Copacii sa acopere muntii astia toti. vazind supararea lui Sin-Petru. dau binete si intra in vorba cu el. Flacaul era vesel si vorbaret. ce este. — Este un pieptene facut de mine. Si de atunci petrec ciobanii vara cu turmele lor sus in munte.

ori cu frumoasele mere galbene si rosii. Iar dupa multi ani. ca vine Mos-Ajun si le . altul a capatat gustoasele cirese. Dar vesmintul lui intunecat nu atragea pe nimeni si toti rideau de frunzutele lui ca acele si de cucuruzul lui tepos. aprinzind si luminari intr-insul. nascindu-se din trupul neprihanit al Fecioarei Maria. bradule. care le vede pe toate si are grija si de bobul de roua. Tie nu ti-e dat sa porti fructe. n-au gasit decit bradul. Iar bunul Dumnezeu. Astfel un pom a fost daruit cu pere de toata mina. cind fiul lui Dumnezeu lua infatisare de om. Ei adusera atunci copilului Isus un bradulet verde. vazind ca nici cucuruzul. pomii isi pierdusera nu numai fructele frumoase si ademenitoare. dar fara sa se tinguie. care sunt cel dintii dar de fructe ale verii. ar fi vrut si el sa fie un pom cu fructe pe dinsul. iar alt pom a rodit nucile cu coaja tare. care venisera sa aduca daruri copilului dumnezeiesc. voind sa le impodobeasca si cu ramuri verzi. pastrindu-si intregul vesmint de cetina. in padure. nepasator de asprimile iernii.BRADUL SAU POMUL DARURILOR Cind bunul Dumnezeu a creat lumea pomilor. Asa trecu vara si toamna. Bradul. cind se ingina primavara inflorita cu vara soarelui cald. fara sa se revolte. l-am luat de la alte popoare si care este atit de placut copiilor. tot asa a luat fiinta rodul diferit al lumii intregi de pomi. sau visinele rosii. pe care au aninat darurile. pleca amarit din lumea pomilor si se retrase departe. care ne imbie la truda. a impodobit pe fiecare cu o multime de lucruri frumoase si bune. ci si intreaga bogatie a frunzelor. Asteapta si vei vedea ca si tie iti port de grija. rominii. care impodobesc dealurile si vaile. surori bune cu ciresele. Se apropie atunci de dinsul si-i spuse: Legendele florei 165 — Nu fi mihnit. ca sa le putem gusta miezul alb si laptos. cum fac dulcile cirese. care treceau haulind si rideau de saracia lor. pentru a satura lacomia nemasurata a celor mai neastimparati copii ai mei care sunt oamenii. gradinile si livezile. Plingea in sufletul sau. nici rasina lui mirositoare nu se pot asemana cu fructele celorlalti pomi si nu ademenesc pe nimenea. care isi pastrase vesmintul verde. in bataia gerului si a vinturilor. Si bietul brad. Si stateau acum cu ramurile goale si triste. fiind iarna. Acolo isi plingea in taina obida. de-a lungul si latul pamintului lui Dumnezeu. si de firul de iarba. De atunci ar fi si obiceiul pe care noi. sa stea in apropierea oamenilor si sa aduca si el bucurie copiilor. Cind veni iarna. Bradul insa ramase verde. Ce putea sa faca? N-avea ce sa dea oamenilor. auzi risul rautacios al pomilor roditori si vazu lacrimile bradului cuminte. imparatii de la rasarit.

Copacii din jurul Domnului ii facura semn cu virfurile lor sa taca. numai eu. Bradul falnic si mindru. care sa sclipeasca ca argintul in bataia soarelui. dar mesteacanul se jeluia amarnic zicind: — Cum sa nu pling. Venea. ca voi v-ati imbracat toti in straie de sarbatoare. Si Dumnezeu sfintul. chema pe mesteacan linga sine si ii zise: —Fiindca te-am nedreptatit si nu te-am impodobit ca pe ceilalti. sarac de mine. caprioarele si cerbii se zbenguiau ca sa-i bucure inima. fagii si stejarii. degeaba cautau cu ciuda vietatile padurii la el. iar lacrimile care ti-au siruit de pe ramuri si s-au prelins pe trunchiul tau. iar fiarele se imblinzisera. pre- . a ajuns odata ostenit intr-o padure. ca sa-l faca sa taca. vreo frunza. numai ce se vazu venind in fuga un copac imbracat ca vai de el. Si unde mi se porni un zvon in padure si un fosnet. Dumnezeu. 166 Legende populare rominesti Se potolira toate. care se facea ca doarme. ca se potolise si el. ca sa-l lase sa se hodineasca in pace. si niste mielusei pasteau alaturi de lupul cel nesatios. vai de capul meu. si pornira a se imbraca in hainele cele mai scumpe. n-am altceva decit straiele astea ponosite pe mine! Degeaba isi fosneau usurel copacii ceilalti frunzele. si unde incepura greierasii sa tiriie si pasarelele pe ramuri sa ciripeasca. Pe cind stateau ei asa drepti. toti se luasera la intrecere. mesteacanul plingea si se jelea. LEGENDA MESTEACANULUI Cica Dumnezeu sfintul. ca sa-l cinstiti cum se cuvine. bucuros ca-si vede fapturile atit de voioase si traind in pace intre ele. pe cind umbla pe pamint. Vezi ca toate vietatile codrului se bucurau ca-l aveau pe Dumnezeu printre ele. scoarta mesteacanului in loc de negricioasa. Iepurasii faceau tumbe ca sa-l inveseleasca. te ursesc ca de azi inainte. de ti-era mai mare dragul. cit o dainui pe pamint mesteacanul. fara sa le fosneasca vintul. Se lasa jos sub un stejar sa se hodineasca. auzise jelania mesteacanului si-l cuprinse mila de bietul copac. ca si ele au viata in ele. Dar copacii padurii socotira ca ei nu l-au cinstit precum trebuie si precum facura vietatile celelalte. ca sa nu s-apropie vreo faptura omeneasca si sa-i tulbure somnul. sa se prefaca in coaja alba.aduce bradul cu daruri de sfintele sarbatori ale Craciunului. Facura apoi un zid de jur imprejurul locului unde hodinea Preasfintul. venea si din ramurile lui stufoase picurau lacrimi cit pumnul care se prelingeau peste coaja negricioasa a trunchiului lui voinic. care numai de dragul Infaptuitorului ar fi voit sa fie si el gatit ca ceilalti. sa creasca inalt si falnic. care sa fie mai mindru la port si mai fudul. iar nu deasupra lor. adormi in cintecele pasarelelor. Deschise ochii. Cica de atunci.

Dar care se duceau. zicindu-i: —Saruta-ma si sa-mi fii sot. veneau la ea crai si feti-frumosi sa-i ceara mina. Pe el il apuca si mai puternic tremuratul. la poalele unei paduri de brazi inalti si drepti ca luminarea. cind a vazut pe zina ca iese din apa si se culca pe marginea piriului la umbra. menindu-l sa-i tremure frunza in veci. sinul trandafiriu. pina ce zina s-a desteptat. in fiecare zi pe la amiaza. Palatul zinei era intr-o poiana mare si frumoasa. zina mergea sa se scalde. In acest piriu. ca-ntr-un maret palat traia o mindrete de zina. ca fara ea sa bage seama mai dinainte. Nu fu-n stare sa sarute obrazul zinei. sa se aplece si sa sarute frumoasa zina. tintuit locului. ea se culca pe marginea piriului. Erau sute de stane de piatra prin preajma palatului ei. Arborele acela e plopul tremurator. A stat asa tremurind. ca daca vreunul din cei care veneau ar izbuti sa o sarute. s-a suit in virful unui brad si a stat zile intregi ca sa observe miscarile zinei. de-acolo indarat nu mai veneau. pina s-a apropiat de ea binisor. Baga de seama ca adesea cind zina iesea din piriu si era frumos si cald. plin si rotund. Pe linga el trecea un piriu cu apa limpede ca vioara. 168 Legende populare rominesti Cind l-a vazut asa frumos si tinar. pe acela il va lua de sot. LEGENDA SALCIEI PLINGATOARE . s-a facut alba si neteda cum e acum. norocul de si-a incercat.cum era pina in ziua aceea. Si-a apropiat de gura lui obrazul ei. asa par lung si auriu si cind ii mai zari prin camasa ei alba de matase. descheiata. il apuca un tremurat puternic si nu mai fu in stare un pas sa mai faca inainte. A fost un fiu de imparat care s-a dus si el ca altii. Atunci zina i-a zis o vraja si l-a prefacut intr-un arbore. Cind a ajuns feciorul de imparat acolo. pe loc il prefacea intr-o stana de piatra. Si-a luat intr-o zi inima in dinti si s-a coborit jos. cum nu se mai dovedise. caci zina stia o vraja mare si cind rostea vraja si-si ridica mina inspre cineva. Merse baiatul cu mare bagare de seama. i s-a facut oricum mila zinei si nu mai vru sa-l impietreasca. Si feciorul de imparat a ramas mut. De peste noua mari si noua tari. Legendele florei 167 LEGENDA PLOPULUI TREMURATOR Se povesteste din batrini. Cind a vazut insa atita frumusete pe chipul ei. Zina insa isi daduse cuvintul.

care atirnau prinse minunat. Dar in toata intinderea zarii nu se vedea casa de om. fara sa-i gaseasca vina. dupa multa pribegie in niste tinuturi pustii si stincoase. Ostenii salbatici nu asteptau decit atita. rumene ca margeanul. ca parca de la ea se luminase dimineata de primavara. flamind si rupt de oboseala si de sete. apoi il legara de un copac si-l lovira cu nuielele. care in ajun nu avusese decit frunze verzi. LEGENDA TRANDAFIRULUI SI A SCAIULUI La o margine de drum. Salcia nu banuia insa la ce avea sa slujeasca ramurile sale. care isi inalta cu trufie ramurile spre cer. Cind se zori de ziua. jelind. . „Ah. Se dusera in gradina ca sa-si caute nuiele si numaidecit pusera ochii pe ramurile zvelte ale salciei. Ostenii cruzi ii smulsera haina din spate. tufa se apleca prietenoasa peste Botezatorul adormit. pina ce tisni singele. Sfintul Ioan se trezi. asa de alba. Cica odata. In timpul noptii. Sfintul Ioan Botezatorul. amintind oamenilor minunile Atoatetiitorului. Sfintul Ioan gusta din minunata poama rosie si multumi Domnului pentru darul ce ii trimise. daca as gasi macar aici ceva racoritor“. dintr-o mindrete de copac.Salcia plingatoare a fost odata un copac mindru. Ii era rusine ca-si daduse ramurile pentru un lucru atit de rau si nu mai indraznea sa-si intinda ramurile catre cerul albastru. Si a fost o minune. ajunse la un tufis. inflori prima data trandafirul. ca niste ciorchine de ramurile subtirele. fara ca din gura lui sa iasa o vorba de jelire. frunzele verzi ca smaragdul. De atunci pomusoara s-a inmultit si s-a intins pretutindeni. ofta el. Doborit de oboseala. nici vreun izvor ori vreo planta roditoare. Oamenii incepura sa planteze salcia pe mormintele mortilor si ea se facu. care statea in mijlocul gradinii si din care rupsera o multime. caci floarea trandafirului era asa de gingasa. Isus indura toate chinurile. el adormi la umbra unei tufe. era plina acum de o multime de boabe rosii. el il dadu pe mina ostasilor ca sa-l chinuiasca. Legendele florei 169 COACAZA Unele neamuri numesc coacaza sau pomusoara rodul Sfintului Ioan. Cind Pilat chema pe Isus la judecata si-l asculta. Avea crengile lucii. Dar cit de mare ii fu mirarea cind vazu ca tufa. Dar vazu indata ca Isus fu adus acolo. salcia inchircita si plingatoare. Dar salcia fu cuprinsa de o durere adinca. ea isi apleca frunzele si ramurile la pamint. Iar mirosul florii lui se imprastia peste intreg cuprinsul cimpiei.

celelalte flori se plecara in fata adevaratei stapine. Dar acum fiecare cind rupea floarea. Fiecare alearga dupa ce bate la ochi. pentru rasad. se ruga indata lui Dumnezeu sa-l acopere si pe dinsul cu ghimpi. dar numai eu stiu ca ce am menit odata. scaiul de linga mine e inalt. Drumetii treceau si ramineau locului. ca sa-i pazeasca floarea. Si se ruga lui Dumnezeu sa-i schimbe si lui floarea. Lucrul acesta il soptise o ciocirlie care. la rasaritul soarelui. Dar trecatorii tot se opreau. Si parca si lui Dumnezeu ii parea acum rau ca pusese intr-o floare asa de minunate daruri. resfirau narile sa inghita mirosul nemaisimtit pina atunci. el se impodobea si oamenii il despuiau. pe care nu le impartise 170 Legende populare rominesti nici in rai. trandafirul se acoperi intreg de flori. isi zicea el. Atunci Dumnezeu a zis: „Asa e pe pamint. puneau miinile la ochi. se trezi si-n el pizma. si pe mine ma dezbraca toti de frumusetile mele“. trandafirul se mihni. — Uite cum se inclina toti trandafirului. il deslusi: —Cum sa se atinga cineva de scai. ca a trandafirului. si intr-o dimineata. indata a facut un semn si tulpina lucie s-a acoperit de ghimpi. bucuros. lasa cite o bobita de singe in virful vreunui ghimpe. era dat ca pe pamint sa nu ramina ceea ce numai in rai trebuia sa fie“. si mie — nimeni. e chipes si nimeni nu-l atinge. De la o vreme. floarea trandafirului se desfacu rosie aprinsa ca singele. s-o pastreze Preasfintul. cind tot e imbracat in ghimpi! Atunci trandafirul se uita si vazu ca intr-adevar scaiul avea ghimpi. Dupa citeva zile. Iar din ghimpe. cu priviri lacome. Si. Si-au trecut mereu drumetii si-au rupt intruna florile trandafirului si nu s-au uitat la scai.Fluturii cadeau adormiti. batatoare la ochi. sa i-o faca rosie. si nu era unul care sa treaca pe linga floarea minunata. singele a patruns incetul cu incetul in tulpina. Scaiul statea ursuz alaturi. . „Vezi. ducea totdeauna lui Dumnezeu cite o saminta din fiecare floare ce crestea pe pamint. apoi. rupeau cite o floare. Pina la amiaza. Pasarile veneau de la departari mari. ca prea nu-l baga nimeni in seama. isi zise Atotstapinitorul. asa ramine!“ Legendele florei 171 A facut Dumnezeu un semn si floarea scaiului se facu rosie ca focul. sa vada si ele tulpina maiastra care isi desfacea frumusetea pentru intiia oara pe pamint. Un sticlete care tocmai atunci se asezase pe o creanga. atrase de mirosul parfumat. „Uite. Si nu mai pregeta. s-a ridicat pina in boboci.

cea dintii grija a fost sa vada satele si tirgurile. ca poposira sub o poala deasa de stejari. ii puse coroana pe cap si buzduganul in mina. si dupa ce ii mai dete mai multe povete. Si o lua printre copaci. Si in toata padurea numai o carare era si aceea facuta de ielele care veneau pina la marginea padurii si fugeau iar. chemindu-si feciorul. Intr-o zi insa. Dar nu este om sa nu-si aiba necazul lui. A mers el intr-un tirg. ii aminti si de iezerul cu iele: — Pe acolo sa nu calci. numai trecind pe linga dinsa cadea 172 Legende populare rominesti omul ca adormit. ori il caliceau. sa vezi. faceau pe om de se indragostea de dinsele si-si rideau de el ca de un nagit. Bujor a jelit cit a jelit dupa mosneag si dupa o vreme a inceput a-si mai cauta si el de treburile imparatiei si. alteori il schimbau ielele in flori si buruiene. altul in magar. de cum i-a rasarit baietul. de nu era om in toata viata. asculta si inima incepu sa-i bata cu putere. Parca-l chinuia gindul sa stie cine cinta. a mers in altul si-a dat si prin partile iezerului cu zinele. il si prinse asa un somn. Numai sa vada cel putin.POVESTEA BUJORULUI Era odata un imparat si avea un fecior pe care-l chema Bujor. Dar cum trecu doar pe marginea padurii. Apoi isi dadu sfirsitul. Dar inima il tragea macar aerul racoros al padurii sa-l soarba si-si zise ca doar n-or fi zinele in toate zilele prin padure. Feciorul de imparat trecea tocmai pe marginea padurii. l-a si povatuit sa mearga in toata imparatia daca are pofta. Om pasnic. iar in noptile cu luna se auzea cintecul zinelor. Imparatul era acum batrin si slab. Si era padurea ceea asa de plina de taina si asa cuprinsa de cintec de pasari. incet. Ca. ca se infricosase destul de cele ce-i spusese tatal sau. Imparatul. Avea pe mosia lui un codru de brazi si molizi. Asculta el. si pe el si pe cai. de te imbolnaveai de dor si de vraja. imparatul pica la pat sa nu se mai scoale si simtindu-si sufletul la git. si pe surugii si pe ostenii ce-i avea de paza. nu ridicase osti impotriva nimanui si de aceea nu-si gasise nici un dusman. sa-l adoarma si pe el. numai in codrul cu ielele sa nu se duca. Ramas singur. imparatul. luna iesise rosie ca focul si se tot inalta pe cer si ei dormeau si dormeau. . dragul tatii. cu nimeni nu vei imparti. Deodata se auzi ca o adiere de cintec si Bujor se trezi. aduna sfat si. Care cum intra in padure. intre altele. inapoi nu se mai intorcea decit schimonosit: altul in ciine. se tolanira toti pe iarba si adormira. ca ce-i pati. Se facu noapte. Imparatul insa avea si el un necaz. ca. semnele stapinirii peste imparatie. in mijlocul caruia era un iezer stapinit de iele si de stafii.

aceste nepretuite moaste au ramas ascunse. ca pe o coasta a sterpei Golgota. Si Bujor se si prefacu intr-o floare rosie. Era o micuta gradina de busuioc. Crestinii din toate partile doreau cu ardoare sa afle acest scump odor. a mers la Ierusalim si cu cheltuieli mari a facut sapaturi pe Golgota. se rusina si se facu ca focul pe obraz. rotindu-se in juru-i ca un virtej. Dar alta. rosie ca jarul. sa nu poata merge deloc pe picioare. prin puterea lui Dumnezeu. era un petec de loc. unde crestea in fiecare an. Dar. ca si Sfinta Elena. crucea Domnului a fost scoasa la iveala. Alta insa grai: — Eu zic. Parca pamintul nu voia sa libereze din tainica lui tacere sfintul odor demult dorit de crestinatate. dar in zadar. un covor de flori verzi si mirositoare. care sta uluit si cu inima zbuciumata de frica. care incepura a juca. cu o coroana de pietre scumpe pe cap si care era mama ielelor. Sub aceasta binecuvintata gradina de busuioc era ascunsa crucea rastignirii Domnului. Apoi. frumoase si albe ca stanele de marmora alba. Dar iata. inturnindu-se spre Bujor.incet si intr-un luminis. se vazu inconjurat de niste zine. Oamenii i-au zis bujor si bujor a ramas si pina-n ziua de azi. Tocmai pe timpul Sfintului Constantin cel Mare. BUSUIOCUL LA CRESTINI Multa vreme nu s-a stiut unde era ascunsa de evrei crucea pe care isi varsase singele Domnul nostru Isus Hristos. Alta raspunse: — Ba nu. ii zise facindu-i un semn cu mina: Legendele florei 173 — Asa sa ramii! Amin. cind crestinii abia se puteau aduna prin pesterile din paduri sa se roage?! Peste 300 de ani. mare si batuta ca un pamatuf. Intr-adevar. raspunse: — Ba. mama imparatului Constantin. . dar nevatamate. la ce ar fi folosit descoperirea sfintei cruci a Domnului pe acele vremuri. spune o veche traditie crestina. un vitel. Una grai: — Sa-l facem magar. cine stie de ce mina binecuvintata semanate. nu! Eu zic la rindu-mi sa-l facem o floare. din timpuri nestiute de cercetatori. Cind vazu atitea fete pe linga el. un bondar.

se ruga el neincetat. o gasi. incepu sa caute floarea. Bietul baiat. Ziua se prefacea in sarpe sau in pasare si numai noaptea umbla cu chipul de om. repede atinse cu floarea cea . flaminzi si obositi. si. Ochii i se umpleau de lacrimi. Fetita. intreg si in cea mai buna stare. facindu-se si in acest loc sapaturi. se impietrea. cind isi aducea aminte de ea. Acum insa era locuit de o vrajitoare vestita. se prefacu indata intr-o floare. dadea tircoale prin jurul palatului. toata vrajitoria dimprejur pierea. s-a aflat. caci vrajitoarea rupse floarea si pieri inauntru palatului. copilul prindea sa cinte la fluier copilaria lui oropsita. flamind. pe care rupind-o o duse in palat. fie-ti mila de mine si da-mi indarat pe scumpa mea surioara. Daca se apropia cineva de palat. dupa citva timp. se apropie bucuroasa. Pe vremea aceea. cind fu la doi pasi de el. dupa multe umblete. adormi in padure. apoi mult mai mare a 174 Legende populare rominesti fost uimirea cind crucea Domnului facea si minuni. dar. doi copii fura izgoniti din casa parinteasca de mama lor vitrega. — Doamne. Visa ca ratacise prin locuri intunecoase si ca gasise o floare foarte frumoasa. Tot mergind. LEGENDA CRINULUI In mijlocul unei paduri se inalta odinioara un palat vechi. In zadar se tingui micul fratior. dar nu se apropia prea tare. izgonit de toti. Vrajitoarea aceasta fura si copii. lemnul crucii Domnului. Si de atunci a ramas busuiocul ca floare blagoslovita. de frica sa nu pateasca ce patise surioara lui. Cind luna aluneca usor de dupa nori. prefacute in flori. Bietii copii. Dupa citeva zile. tamaduind pe cei bolnavi. Atunci baiatul o porni mai departe. caci talmacirea visului spunea ca va scapa pe draga lui surioara.Intr-adevar. fara sa stie al cui e. in lumea larga. Seara. Cind se trezi de dimineata. de care tremura tot tinutul. Cum atingea ceva cu acea floare. singur si abatut. Cum ajunse la palatul vrajitoarei. vazura inaintea lor palatul. care apartinea Zmeului Zmeilor. cind n-avea ce face. Daca regasirea crucii a adus mare bucurie. care impodobeste crucea crestina si se intrebuinteaza la diferite sarbatori ale bisericii crestine. obosit si cu gindul la surioara Legendele florei 175 lui. se baga argat la un cioban. Intr-o noapte. Avea mii de suflete nevinovate. luara drumul spre padure. Bietul baiat ridea si plingea de bucurie. se ratacira. obosit si flamind. care cu credinta se atingeau de ea.

Marie? Femeia nu raspunse. nici suspinele de deznadejde. ducind de capastru asinul pe care calatorea Maria cu Isus in brate. ii era obrazul fraged. poarta nu se mai deschise. vrajitoarea. FLOAREA LACRIMILOR Poruncise Irod. iar asinul se apropie. rasarira linga poarta palatului. vrura sa plece. innebunite de durere. Iosif strabatea pustiul. stringeau la piept papusi de zdrente si strigau: „Mi l-ati luat pe unul. arsita le topea puterile. dar nu putu s-o deschida. izbucni intr-un plins sfisietor. . dar fiindca nu avea cu ce sa-si stearga lacrimile. Maria si le tinti in zare. dar. printre copiii ucisi. Muma tresari din adincul maruntaielor ei si. Spaima ii gonea. de sub scufita alba. lacrimile fierbinti il trezira. Dar acolo departe. Irod n-auzea gemetele de durere. albe si inalte. Doua flori mari. ca si cum ar fi mirosit si el izvorul laptelui binefacator. Cum dadu cu ochii de ei. era inchisa pe veci. Fugeau de urgie. Fericiti. Isus isi duse atunci minuta la obrazul mamei. Cazind pe obrazul copilului. asinului i se muiara genunchii. cu privirile la copil. cu un miros imbatator. Maria se aseza jos sa hraneasca pruncul. ii prefacu in doua flori mari si albe. zgiltii cu putere poarta. In momentul acela. vai. parul galben ca aurul iesea aruncind parca o cununa de raze de jur imprejurul capului. ajuta Mariei sa se coboare si o sfatui sa se odihneasca vreo citeva clipe la umbra rara a unor spini. Ce le facuse copilul oare? Cu ce gresise? De ce-l prigoneau? Ridicindu-si privirile. ele intilnisera o vedenie grozava. fara sa spuna un cuvint. In vremea aceasta. auzind galagia. de la un capat la altul al Betleemului misunau calaii. Dar si ea pieri. adulmecind cu botul umed spre Fecioara. Erau cei doi frati prefacuti in crini. Iosif il opri o clipa. caci tot farmecul se duse. ochii Mariei se umezira. 176 Legende populare rominesti In miezul zilei. Iosif ramase in picioare. Pruncul sugea dormind. acum am altul!“ Din fundul palatului. Si cum il privea. Mamele isi sfisiau sinul care ii hranise. Palatul se ruina si pe ziduri incepu sa creasca iarba. nadejdea ii chema. gura rumena ca margeanul. lua scufita copilului si-o duse la ochi. soarele prajea nisipul. fi-va si cel a caruia nastere cei trei crai de la rasarit o vestisera. Iar Iosif o intreba: — De ce plingi tu. nici scrisnirile de furie. Fierul sabiilor se pata de singele copiilor nevinovati. Zimbind. veni sa vada ce e. Bietul baiat.binecuvintata floarea in care era prefacuta surioara lui si numaidecit floarea se prefacu din nou in fetita. Dar Irod credea ca.

de aceea ii pusera numele Floarea. aude deodata un glas zicindu-i. care aveau toate bunatatile de pe lume. Dar bine a zis cine a zis ca unde e prea multa bucurie. ci intorcindu-se in casa si luind ceea ce crezu ca s-ar potrivi mai bine pentru o minastire. Si din pricina aceasta. in scurt timp purcese grea si la noua luni nascu o copilita frumoasa ca un ingeras. Iosif mingiie asinul. iar Maria lasa pe Iosif sa potriveasca capastrul asinului si nu-i spuse nimic despre floare. caci imparateasa tot stearpa ramase.. dar cind Maria se intoarse sa ia scufita. cum auzi glasul acesta. Maria vazu ca scufita-i uda de lacrimi. si-n locul scufitei stralucea o floare alba ca zapada. care parca luase ceva din mireasma neasemanata a florii. numai copii nu aveau. acolo adeseori se intimpla ca e si suparare mare. sa nu-si mai bata capul cu vraji si descintece. Detera danii pe la toti vrajitorii si vrajitoarele din intreaga imparatie. Asa a fost s-aicea. cind sa plece iar la drum. deschisa ca un potir de cristal. Imparateasa. ca daca voieste numaidecit sa aiba un copil. si feri capul lui Isus in umbra lui. Aducind ea darul acesta. Cu cit crestea Floarea mai mare si se facea mai voinica si mai . in potirul florii lui. ajuta mai apoi Mariei sa se ridice. plimbindu-se imparateasa prin gradina. Si pruncul iar zimbi. se duse chiar in aceeasi zi si o darui minastirii celei mai apropiate. Si de atunci pina astazi. cind se vazura si ei cu o copila atit de frumoasa. Si plecara. Si fiindca copila aceea era foarte frumoasa si dragalasa. Maria isi desfacu parul. Iata insa ca intr-o zi. sa fi prins pe Dumnezeu de un picior si poate ca tot nu s-ar fi bucurat asa de tare. cele dintii lacrimi de roua ale diminetii. care sa le mosteneasca averea si imparatia. ca poate acestia ar face sa se vada si ei cu-n copil. crinul culege. ci sa daruiasca mai bine ceva la o minastire. zari tulpina uscata a unui spin si puse scufita in virful ei sa se usuce. dar degeaba. atit ea cit si sotul ei erau necontenit suparati si dusi pe ginduri. si atunci Dumnezeu ii va asculta rugamintea si-i va darui ceea ce doreste. Legendele florei 177 FLOAREA-PASTILOR Se zice ca era odata un imparat si o imparateasa. nu stete mult pe ginduri. Si fiindca nu aveau copii. de teama sa n-o rupa.Intr-un tirziu. de aceea cautara ei toate chipurile si mijloacele cum ar capata macar unul. ramase locului uimita: tulpina spinului se prefacuse in lujer verde. Si acuma. Si cautind.

Floarea. cu toate ca a ferit-o asa de tare de ochii lumii. pe care urma sa fie rastignit pentru izbavirea pacatelor omenirii. adica fiica imparatului.frumoasa. de aceea se si numeste floarea aceasta „floarea-Pastilor“. In marea sa mila de orice vietate. se iubeste cu un om de rind. chiar acolo unde avea sa se aseze crucea. Prinzind mai pe urma imparatul de veste. Maica Domnului. facindu-i-se mila de dinsa. ca pe loc si puse pe niste soldati sa prinda pe indraznetul pastor si sa-l omoare. mai mult moarta decit vie. pica in genunchi si incepu a se ruga Maicii Domnului. s-o lase s-o manince fiarele cele salbatice. ca fiica sa. a fost prefacuta in floare. Si-ntr-adevar ca Floarea. ii asculta ruga si o prefacu intr-o floare alba. decit sa ramana asa. sa vie intr-o buna dimineata si sa le-o fure. a lui ar fi fost dracul! Lua pe Floarea. Si deoarece Floarea. Tiganul ce era sa faca? Trebui sa implineasca porunca imparatului. adica fiica imparatului. legate cu funii si batute apoi cu cuie in lemnul nesimtitor. Mintuitorul se pleca si feri la o parte vrejul inflorit. fara sa le treaca macar prin minte ca aceea ce fac. ii taie miinile si-i scoase ochii. FLOAREA PATIMIRII Pe crestele sure ale Golgotei crestea o planta vesnic verde. vazindu-se ca o tin mai mult inchisa decit sloboda si nestiind de ce si pentru ce. 178 Legende populare rominesti Din pricina aceasta o si tineau ei apoi mai mult inchisa decit sloboda. sau sa le-o ieie cu nepusa masa. si ajunse la locul de Legendele florei 179 groaza. se-ntoarse inapoi acasa ca si cind nu s-ar fi intimplat nimica. ca sa se indure de dinsa si s-o prefaca intr-o floare. ca acesta sa o duca in padure si acolo apoi. ca sa se chinuiasca sau sa vie fiarele cele salbatice si s-o manince. taindu-i miinile si scotindu-i ochii. atit de tare s-a suparat. se temeau ca nu cumva acestia. vazindu-se in starea aceasta. . piciorul i se impiedica de un vrej al plantei. iar pe fiica-sa o dete pe mina unui tigan. bratele si picioarele lui Isus fura intinse. caci aflindu-se in vecinatatea imparatiei lor niste zmei. lasind-o astfel. ca sa nu fie calcat in picioare. ca de nu. care se strecura agatatoare printre stincile plesuve. Tirit pe cruce. a inceput de la un timp a se da in dragoste cu un pastor care pastea turma sa prin apropierea curtilor imparatesti si care nu o data trecea pe linga ferestrele unde era Floarea inchisa. nu fac bine. cu atita era si grija parintilor sai mai mare. se duse cu dinsa in padure. tocmai pe timpul Pastilor. Cind Isus Hristos urca pe umeri crucea grea. prinzind de veste despre frumusetea Floarei. si apoi.

imbucurat. nici rautatea oamenilor. cu fruntea insingerata de cununa de spini pe care i-o indesasera pe cap fariseii iudei si slugile lui Pilat. pe linga care se prelingea singele sfint al Domnului. De atunci floarea rara nu sta inflorita decit o singura zi si o singura seara. ca tot as fi avut parte de sot. La urma. Ea se vaieta ca n-are parte de barbat. spre a nu mai vedea a doua zi nici lumina soarelui. de-si gidila pieptul cu nasul. firisoarele stropite cu rosu din potirul florii amintesc cununa de spini.Fringiile fura apoi dezlegate si intreaga greutate a trupului atirna numai in prinsoarea cuielor. de nu i-ai fi gasit pereche in cuprinsul pamintului. A intrebat el de lume. se furisa printre spini si-i racori fruntea. LEGENDA FLORII-SOARELUI Stefan-Voda avea o fata muta. de amarit ce era. Voievodul. Cum se facu. impletind deasupra spinilor o cununa ca de lauri. Asa statea atirnat intre cer si pamint. si-l povatuieste sa cheme pe Soare la masa si sa-l cinsteasca dupa toate rinduielile cuvenite fetelor stralucite. pune la cale mare pregatire. cu pletele invalvataiate de lumina si cu sufletul . ca sa-i incurce dezlegarea. se urca pina la buzele Mintuitorului. s-a 180 Legende populare rominesti sfatuit cu vracii si cu toti carturarii timpului. cele trei colturi ale frunzelor seamana cu lancea. asa de batrina. simbolizeaza cele trei cuie. pe care le racori cu frunzele sale verzi. ars de friguri. cele cinci stamine sunt ranile. ca PiazaRea aude de gindurile domnului si. dar frumoasa. Cele trei increstaturi ale foilor. cind toti ar fi in toane bune. vine la domn o baba. sa trimita fata si sa cerseasca o sarutare de la craiul zilei. Pe capul stapinitorului era insa un blestem. ca numaidecit odrasla lui draga are sa prinda la grai. Atunci cind orice sentiment de mila parea sa se fi stins in sufletul chinuitorilor. de incovoiata. alearga fuga in racorile intunecoase dinspre Luna-rasare si o gaseste pe stapina noptii bocindu-se de necredinta Soarelui. Domnului nu-i mergea mincarea la inima si odihna in oase. ca nu pricepe de ce fuge de dinsa si o lasa sa alerge ca o dezmetica in urma si zicea tinguios: — Mai bine ma facea maica-mea muritoare. dar nu zina. asa intr-un amurgit de vara. iar numele plantei a ramas pina acuma „floarea patimirii“. dar n-a dat de leacul muteniei. se incolaci in jurul crucii. se ridica de la pamint. vrejul aminteste funia. Iar cind umbra noptii invalui Golgota si Isus inchise ochii cu cuvintele: „s-a implinit porunca scripturii“. floricica plantei credincioase inchise si ea ochii. vitisoara plantei de care se miluise Isus. chinuit de dureri. Dupa ospat. iar faptura ei aminteste de chinurile Mintuitorului.

pe aci sa turbe. ca el se insoara cu fata lui Stefan. lacuri si izvoare limpezi cristaline. ce-si inalta semet turnurile marete si stralucitoare in razele dulci ale soarelui de primavara. Isi aprinde argintul din fata si fulgerind de razvratire. Iata. se ridica turbata peste straja coLegendele florei 181 drilor negri. LEGENDA GHIOCEILOR Irinel. calarea pe calul sau mindru si alb ca . de o innamoleste departe. ca are sa nimiceasca vlastarul indraznetului voievod. In noaptea ospatului. cersitorindu-si sarutarea mintuitoare. ca un fat-frumos. te lasa de tot. fiind trimis de tatal sau in lume. chefuia cu voda si cu toata curtea. dupa ce a strabatut vai. Cade ea in genunchi la picioarele Soarelui si-i cere o gura. pentru ca s-o zdrobeasca. vilcele. pe la sfirsit. zareste nu departe un castel de cristal stralucitor ca din povesti. aruncindu-se intr-un briu tremurat de lumina si patrunde pe fereastra palatului. chiar deseara li-i nunta. intaritat.intunecat si umed ca o pestera neumblata. prinde a spune stapinei ratacite a intunericului tot jarul inlacrimatului sau suflet. dealuri si munti acoperiti cu paduri udate de riuri. de aci incolo. stapinul pamintului. neincrezatoare. Luna s-a dosit dupa sprinceana codrilor vecini. ca sa vesteasca sosirea frumoasei primaveri. de mintuire. Piaza-Rea prinde la nadejde si cu intorsaturi mestesugite de vorba. in gura unei vai frumoase ca un colt de rai. „floarea-soarelui“. un fat-frumos cu plete de lumina. pe unde isi rostogolea in susur undele pe un pat de prundis un riulet sagalnic si zglobiu. isi prinde nevasta de belsugul instufat al razelor si-i face vint pe fereastra. la poalele unor munti. in valurile norilor. ingina catre Luna: — Pina acum tot se cheama ca ai avut barbat. A cazut peste fata rugatoare a fetei ca o ploaie de blestem si i-a topit chipul in floare galbena. intra in sala fata domnului. De atunci. ca s-o aiba indeaproape spre mingiiere. cimpii intinse. Cind. vintisor de primavara. Cu totii s-au ingrozit de turbarea nedreapta a Lunii. Irinel. fiul Zefirului. cu fata ei galbena si infiorata de durere. cu fata indurerata de obida. Luna. sta rece si fulgeratoare. Luna. impodobita ca o primavara calda. Soarele. Doamna-Noptilor. isi intoarce vecinic chipul intristat. printre celelalte podoabe. ia pe palma copila inflorita a temutului stapin pamintean si o sadeste in gradina. Soarele. inspre stralucirea craiului zilei. furioasa. pindind sa-si zaresca dusmanca. se jura pe stralucirea ei. Batrinul voievod. Mesenii boceau si ei povestea trista a odraslei fara noroc. Dupa aceea.

Irinel vazuse multe si minunate frumuseti. iar departe. mergind spre castelul maret. sa aduci iarasi pe aceste locuri viata si bucurie. cu pletele-i negre ce-i acopereau umerii. dar ca farmecul cintecului departat. Eu sunt mos Crivat. Undeva in castel. ca tu. a imboboci. spre a-si da seama mai bine de frumusetea ingereasca a cintului. si auzise iarasi multe cintece vrajite. Abia pleca mos Crivat. In drumul sau pribeag. La venirea ta eu plec. fiica batrinului Prier. ce venea 182 Legende populare rominesti pina la el pe aripile nevazute ale vazduhului. pe data prinse a se inviora ca prin farmec. ce te fermecau. ca in surdina. undele rasunatoare ale unei armonii ceresti. lasate in unde bogate pe umerii sai albi ca sideful si cu ochii albastri ca seninul cerului de primavara. a se inveseli. aude. Cerbii si caprioarele din parcul fara margini al castelului zburdau. cu mustata-i neagra abia mijinda. totul parea ca in sarbatoare. in razele dulci Legendele florei 183 ale soarelui de primavara. am prapadit tot in calea mea si am inghetat pina si apele. ma duc de unde am venit. dintr-un loc tainic. imprastiind in juru-i.neaua. privea in taina sosirea nou-venitului. ca intr-un vis. care de trei luni ratacesc si ma zbat pe meleagurile acestea. toti ma blestema. iar pasarile cintatoare se desfatau in ciripiri dragalase. ce-i mingiia duios auzul. de vestitor al primaverii. unde riul isi ineca susurul. in lacul limpede ca seninul cerului de azur. Ileana Cosinzeana. vestitor al dulcei primaveri. Irinel. lebedele isi oglindesc siluetele in apa . cu ochii sai negri ca murele. Toti ma gonesc. Ca vrajit. Apoi se facu nevazut. ecoul unui viers duios. Mugurii copacilor. care-l intimpina cu vorbele blinde: — Bine ai venit. cu buclele-i aurii ca spicul griului in pirg si scaldate in raze de soare. prin firea ta blinda si dezmierdatoare. Irinel s-a oprit in loc. nu auzise niciodata. Ajuns la poarta castelului. cu fata-i stralucitoare ca o raza de soare a lunii lui Florar. Pasi curajos spre castelul cel maret. fiindca pe unde am trecut. Pasarile. lasate de bunul Dumnezeu pentru desfatarea omului. si incins cu palosul sau batut in pietre scumpe. dadu cu ochii de un unchias cu barba alba ca fuiorul de lina si batrin ca un Matusalim. printre trestii si nuferi. ca din aceasta parte veneau undele sonore ale versului duios. batrinul nabadaios. Imensul parc din jurul castelului. in tinuta mareata. si portile castelului se deschisera prietenos inaintea lui Irinel. Iarba incepu a inverzi. pe crengile inmugurite ale copacilor in ajun de a inflori. Riul cristalin isi urma cursul sau in susur soptitor. Si pe masura ce inainta.

in cresterea si educarea iubitilor sai copii. dupa care frumoasa Cosinzeana fu chemata de Cel Atotputernic in imparatia cerului. inmuind pentru un moment cerbicia batrinului zurbagiu. Dar Dumnezeu. o miscare se produse in intregul castel si. infasurata in blanuri scumpe de vulpi albe si albastre. Cind vazu pe Irinel tinar. Abia ispravi Irinel vorba. isi puse mina streasina asupra ochilor si. fiind poftit in izba captusita cu blanuri de foca si de ursi albi. in tainica lui intelepciune. ca sa se inceapa viscolele in toate partile lumii. ca prin farmec. Dar dupa un rastimp. cu ea. Din aceasta intilnire a iesit casatoria lui Irinel. bun vestitor al primaverii pe meleagurile noastre. Ileana Cosinzeana se ivi in chipul ei feciorelnic. sa va vestesc reintoarcerea frumoasei primaveri si. ca s-a apropiat timpul. numai in grija slugilor. lasind in urma sa pe nemingiiatul Irinel in durerea cea mai mare si doi copilasi frumosi ca doua picaturi de roua in potirul unei flori. cu frumoasa Ileana Cosinzeana. nu va putea sa-si creasca copiii asa cum voia si cum credea. a chibzuit cu grija de parinte iubitor. Sunt trimis de tatal meu Zefir de primavara. asa ca la intoarcerea spre lo- . a voit ca aceasta casatorie sa nu dainuiasca decit citiva ani. de razele mingiietoare ale soarelui si. reinvierea intregii naturi. fu primit de fiica batrinului Crivat. mai cu seama ca el. Aci. frumos si blind sosind. fiul Zefirului de primavara. vazind ca oricit se va stradui. al carui sol binevestitor era Irinel. adiete blind de zefirul primaverii. era silit sa-i lase singuri acasa mai mult timp. Cum se vazura se si indragostira. ca ar fi 184 Legende populare rominesti mai bine sa le gaseasca o mama care sa-i ingrijeasca. Irinel paseste mindru si maret pe nisipul aleilor dintre straturile ude inca de mustul zapezii in topire.linistita si albastra a lacului. Irinel isi ineca durerea in iubirea si in ingrijirea ce punea. — Sa fii bine venit in casa mea si cu plin sa-ti mearga dorintele tale. batrine Prier. in mijlocul ghirlandelor de flori in fel si chipuri de culori. ca vestitor al primaverii. din tot sufletul sau chinuit. intr-o buna zi ajunsese la mos Crivat. este intimpinat de batrinul Prier cu pletele-i si barba albe. si de aceea. fiica batrinului Prier. — Bun gasit. ajungind pe treptele castelului. privi cum venea Irinel cu adierile lui blinde si caldicele de primavara. raspindind in jurul ei parfumul imbatator al frumoasei primaveri si cor de pasarele ii insotea aparitia. Mos Crivat tocmai dadea porunci. sprijinindu-si barba lunga si alba sa nu fie batuta de vint. intruna din zile pleca in lume si apucind spre miazanoapte.

nici mila si nici iubirea de mama. aspra fiica a nordului goni din casa copiii. cum o vazura pe noua lor mama. Irinel era insotit de frumoasa fiica a lui mos Crivat. nu te rupe. crescuta in munti de gheata si troiene mari de zapada. ducindu-se ea cu oile la iarba.. ca niciodata. baba. Fire rece. Pe unde treceau. caci parca intrase in casa un sloi de gheata. pina ce. nu mai minca.. caci cum vazu copiii. ii si sageta cu o privire aspra. Intr-una din zile. Crescu fata babei. nu mai bea. copiii.. Bietii copilasi rebegiti si tremurind de frig. Sosind acasa. Bietul unchias avea si el cu matusa dintii un baiet. vijelioasa. bietul copil isi lua lumea in cap. tocmai cind se lupta mai amarnic frigul cu caldura. le-a ascultat rugaciunea si. Florile se topeau ca de para focului.. Nu trece mult si baba cistiga si ea o fata. ca la soare. binecuvintindu-i.curile calde de unde venise. in marea lui bunatate. in drum spre locurile calde. se facu mare. dete peste un flacau asa de frumos. ca de zburatura cine nu fuge. si dus fu si pina astazi. Fetita. parca Dumnezeu stia numai de ei. De aci tin-te. se infiorara de groaza. pinza. . nu mai vedea cu ochi buni copilul unchiasului. miine asa. nu stia ce-i blindetea. ce dormea dus. se indragisera ei de credeai ca nu-s vitregi. pe o vreme rea. ingenuncheara amindoi si se rugara lui Dumnezeu sa-i scape de chinul si durerea in care cazusera din cauza mamei lor vitrege. de turnau pe beregata. Legendele florei 185 Dumnezeu. de dorul iubitului fratior. Iarba se ofilea. pe cind Irinel era dus sa dea cele dintii vesti in lume de reintoarcerea primaverii. Veselie mare era in casa unchiasului. totul mergea de minune. ca muma vitrega. frunzele copacilor se ingalbeneau si cadeau la pamint. ursuza. care-i umplu de groaza. A fost odata un unchias s-o baba. ii prefacu in doua floricele albe si frumoase zicindu-le: — Voi veti fi cele dintii flori de primavara. ramasa singura cuc. Cite si mai cite ponoase nu-i mai scotea. cind sedeau gistele corlat si aveau oamenii mult vin. . Traise ai copilasi ca fratii. nemaiputind rabda frigul si foamea. cu numele de ghiocei. Baba era de a doua cu unchiasul. Intr-un inceput de primavara. BRINDUSA SI GHIOCELUL A fost odata. In fiecare zi se ducea cu oile sa le pasca intr-o livada frumoasa. Iar crengile copacilor se incarcasera de promoroaca. de nu te puteai uita la el. daca vazu ce vazu. se stingea vazind cu ochii. Azi asa.

ale caror frunze in bataia lunii pareau niste inimioare de piatra scumpa. s-o caute pe sora lui vitrega.Vrajita de acest fat-frumos. piere. pasarica nevinovata. Privighetoarea. De aia. de ura. se aseza jos linga un tufis. Legendele florei 187 Si stergindu-si ultimele lacrimi. iar ea prinse a-i cinta asa de lung. Iar plutele argintii incepura sa-si tremure frunzulitele si sa scoata un freamat asa de dulce si de trist. se apleca si-l saruta cu foc. si de-a pururi sa fii farmecul noptilor cu luna. si de-a pururi sa suspinati si sa soptiti in noptile cu luna. Cica ghiocelul a fost feciorul unchiasului. frumoasa de-ti lua ochii. sa nu destepte pe nimeni. luneca Domnul pe . se apropie de el. iese intii. Dar Domnul nu lacrima de cele ce avea sa patimeasca si pe care. el. facindu-se un ghiocel. in a carei vapaie scinteiau apele si stincile si arborii. Si cu lacrimi arzatoare. se indrepta pe drumeag inainte. cum nu stiu oamenii s-o pretuiasca! Mai avea putin timp de stat pe pamint si boabe de lacrimi fierbinti ii picurau din ochi. ca Domnul inseninat o clipa zise: — Binecuvintata sa fii tu.. de vrajba multa ce incape in ele. coplesit de ginduri. Plingea de nesfirsitele frumuseti ale firii. Aci. le depana in gind.. se ruga Celui-de-Sus. mareata-i plasmuirea ta! Vai. invalui totul din jur cu privirea-i nespus de blinda si apoi si-o inalta spre ceruri: — Doamne. pina la o pajiste din apropiere. aducind o licarire de bunatate in inima oamenilor. Flacaul. Privi la plutele argintii. Si spuse iarasi Isus: —Binecuvintati sa fiti. care totusi nu ajung sa imblinzeasca inimile. ce sa vada? O brindusa frumoasa. simti mai mult ca oricind Domnul Isus nevoia sa fie singur. 186 Legende populare rominesti LACRIMIOARELE In noaptea aceea minunata cu luna plina. brindusa. se lasa jos pe mina Domnului si el o mingiie apropiind-o de fata sa. sa ierte pacatele oamenilor. care statea tacuta pe creanga de pluta argintie. ca parea insusi suspinul Domnului. cind se destepta din vis. ghiocelul. dupa Cosinzeana visata si negasind-o. alb si luminos. Pleaca ca nauc incotro o vedea cu ochii. se uita in toate partile sa n-o vada cineva. Se strecura incet din cascioara unde poposea si usor. plingea de ratacirea mintilor omenesti. atit de duios. una cite una. arbori frumosi.

dar ce era sa faca? Isi facu o cruce. trecu padurea si iesi pe cimpie. trebuia sa tai o padure mare si intunecoasa. fereste Doamne. care de saracie si nemincare. porni sa afle de urma fecioru-sau. Erau lacrimile Domnului. Biata maica-sa facea ce facea. intr-o zi. mincat de fiarele salbatice din padure. cu mirare vazura. si dindu-i-l impaturit frumos baiatului. Merse ea mai intii mai domol. ce-n noapte se prefacusera in gingasa floricica numita lacrimioara sau margaritarel. punea mina streasina la ochi si cerceta zarea. Pornise baiatul cam cind era soarele de doua suliti pe cer su acu. Ca era bun si cuminte si asculta de vorba maica-si. demult.cararuia ce ducea spre casa in care se adapostea. LEGENDA MACILOR Cica florile cele frumoase. neavind biata femeie de nici unele la casa ei si nestiind ce sa-i dea baiatului de mincare. ca de sfinta Evanghelie. apoi o cimpie si dupa aceea. Acu. mai moarta decit vie. iesea in prag. Din vreme in vreme. de-l avusese dar de la maica-sa pe cind se maritase. ca sa-i dea pe el un caus de malai si un bot de brinza. a scos un stergar ales pe margine. un deal si-o vale. sa zica un „Doamne ajuta“ si-l porni la drum. niste flori albe cum nu mai vazusera si care miroseau de te sfinteau. doar. il trimise taman in alt sat. Odata. I se stringea inima femeii de grija. femeile venind la izvorul din pajistea aceea. Da bordeiul vaduvei era la marginea satului si ca sa treci in satul celalalt. il puse si pe copil sa se inchine. presarate prin iarba de linga tufis si la tulpina copacilor. intepeni usa bordeiului si. De fecior nici gind. la care se uita ca la lumina ochilor. pustie nevoie mare. o mama vaduva si sarmana avea si ea pe sufletul ei un odor de fecior. cind socotea ca-i atita cale lunga pentru biet fecioru-sau. n-ar fi rasarit ele de la inceput. isi striga feciorul pe nume. ci mai tirziu incoace. dar padurea tacea ca mormintul. doar i-o raspunde. Dar ea pas sa simta ceva. A doua zi. decit dorul de copilu-i ratacit ori. Si alerga sarmana intr-un suflet si la tot pasul picura singele din talpile-i impunse de spini si unde cadea picatura de singe. 188 Legende populare rominesti Daca vazu ea ca asfinteste soarele si nici tipenie de vietate nu se zareste cit cuprinzi cu ochiul. tot in maracini se infunda si-l scotea plin de singe. ca in sufletul ei alta nu simtea. O cuprinse atunci o frica de moarte si o lua la fuga peste cimpul plin de maracini si unde punea piciorul. pe care le vedem noi presarate prin lanuri si pe cimpie. acu sta sa-nsereze si bietul copil nu mai venea. de abia se tinea pe picioarele-i subrede. rosii. la un neam al ei. de le zicem maci. rasarea o . din durerea sufletului de mama. isi trase stergarul bine pe cap.

de mina sa puternica si creatoare. nici valea abrupta si intr-o clipita fu linga copil. Femeia nu mai simti nici urcusul greu al dealului. iar Dumnezeu isi urma inainte plimbarea. Dupa ce-si mai veni in fire. precum ai dat primului om si sotiei sale. De atunci se zice ca ar fi macii pe pamint. numai ce auzi. — Ei bine. care ingina: „mama. LEGENDA FLORII „NU-MA-UITA“ Multumit de frumusetile imprastiate pe pamint. Legendele florei 189 Iar Dumnezeu le zise: — Fie dupa cum cereti. Dumnezeu se primbla uitindu-se la toate. cind mina omeneasca nici te va mai sadi. In mijlocul acestor cugete. mama“.floare mare si rosie. ce sa vezi? Numai flori rosii. Si floarea suridea si micul ochi albastru multumea si se inchina lui Dumnezeu. Da-ne si noua nume. uitata am fost de tine. caci lacrimi nu voi decit in ochiul celor ce vor gresi si ma vor uita. zari inaintea lui o mica si neinsemnata floare albastra ce plingea cu o durere asa de mare. Toate multumite. si pe rind fiecare primi numele ce Creatorul ii dete si toate vesele. Dumnezeu se opri. auzind un glas de durere si plingere. se chemau intre ele si-si raspundeau. cu o induiosare parinteasca. crima si uitarea si capat la toate va fi moartea. de dincolo de deal. incit Parintele-a-Toate simti mila pentru aceasta floare pierduta si uitata printre toate. POVESTEA PAPADIEI . Dar cind sa treaca peste cimpie. incotro catai cu ochii. Toate au nume. Taman cind racnea ea mai amar: „Ionica. pina ce se umplu cimpia toata de asemenea flori. precum vor calca peste inimile lor. caci omul va fi cel dintii. numai eu singura n-am primit pe al meu. precum te-am uitat eu pe tine. Ionica“. nici te va mai culege si oamenii te vor calca in picioare. se plecau inaintea Domnului si ziceau: — Doamne. ridicindu-se spre el: — Cine plinge? Cine este nedreptatit in mijlocul dreptatii si iubirii? si plecindu-si Dumnezeu privirea. Tu vei servi celor ce se vor iubi si nu se vor uita. te vei numi floarea amintirii. cu toate ne-ai inzestrat. unde cazu gramada. fara a-si mai aduce aminte ca ceea ce odata s-a iubit nu trebuie a se uita si ura va tine loc mare in viata omului si ma vor uita si pe mine. De ce plingi? Spune. care pleca mai departe zicind: — Va veni un timp. isi lua feciorul in brate si porni cu el inapoi acasa. — Doamne si parinte. un glas slab de copil venit ca de la mare departare. care va aduce pe pamint ura.

pe maidanuri si pe oriunde stia ca trece lume. mosneagul isi lua tot ce pregatise: oale cu sarmale. Foarte mihnit. Cum coborira un deal. dar nici un om nu-i pasi pragul. In chipul unor mosnegi batrini. citeva strachini cu sarmale si pilaf. Lucra pe la cunoscuti si-i da fiecare ba o haina. oamenii erau mai buni decit astazi. Iar deasupra. rasplatind fiecaruia dupa faptele sale. Sfintul Petru se apuca de infulecat gospodareste. colacii. — Ba mai bine multumeste crestinului cu inima buna. Era singur. sa-i luam si ce are?“ Si nimeni nu veni la praznicul mosului. cu haine saracacioase. — Unde vom gasi ceva de-ale mincarii. Toti din sat isi ziceau: „Bietul mosneag. luminarile si intinse masa pe la rascrucile drumurilor. nici el nu are ce minca.Inainte. ba de-ale gurii ori un ban de cheltuiala. Pe atunci. Mai ales toamna. iata satul nu-i departe. care. raspunse Domnul. tot mai batrin. Toti ai lui murisera. avind ca nelipsit tovaras de calatorie pe Sfintul Petru. cind voi muri?“ Si cu bruma de bani ce-i avea strinsi. umblau prin lume. pilaful. mare minune! De o parte si de alta a drumului. dupa ce mai intii binecuvinta mincarea. nestiuti de nimeni. rumeniti frumos si cu luminari aprinse infipte la mijloc. Unde sa mai mergem si noi? In loc sa-l ajutam. Ajunsi acolo. colaci rotunzi. Doamne. chiar Dumnezeu venea pe pamintul nostru. Astepta mult. in viata mea. cine-mi va face pomeni. Toate fiind gata. Fara a mai intreba ceva. din care se ridicau aburi calduti. econom si cinstit. care nu am pe nimeni. caci il stiau ca e om harnic. Mosul nu uitase sa aduca si aci bucate. Sunt lihnit! — Vom afla Petre. mosul capata cite si mai cite bunatati. desi . injgheba si el cum putu un praznic de sufletul lui. doar s-a nimeri vreun nevoias sa guste si din praznicul lui. 190 Legende populare rominesti Pe acea vreme traia un biet mosneag. dupa ce-si potoli foamea. Dar mie. neintelegind asa ceva. — Totdeauna ai avut grija. batrinul pofti lumea la praznic. o incaltare. Slavit fie numele tau! Legendele florei 191 Se inchina Sfintul Petru. Sfintul Petru vazu ca in adevar s-apropiau de poarta tarinei unui sat. cind se faceau praznice in sat. Doamne? grai Sfintul Petru lui Dumnezeu. mosul se simtea tot mai slab. Si-l chinuia mereu un gind: „Eu am mincat la multe praznice straine. de-ai fi crezut ca-s niste cersetori. punind colacul si luminarea in buzunar. Dar o data cu anii. Dumnezeu facu la fel.

Vorba asta ii inspaiminta si plecau si nu mai veneau. flori galbene-aurii ca niste facliute. nici sa o vada cineva si era alba. Sfintu Petru. il dojeni Atotputernicul cu bunatate. verzi. ar naste o fata cum n-a mai fost si nici n-are sa fie pe lume de frumoasa. vorbi: — Doamne.. Petre. Minune! La noua luni nascu o fata cu fata alba ca si crinul si perisorul ei mirosea ca pelinul si ii puse numele Rominita. in locul strachinilor cu bucate. intinse pe pamint si avind la mijloc. Ba imparateasa credea ca n-are sa aiba niciodata. nici petrecerile. sa ramina nerasplatita o fapta asa de frumoasa. Sfintul Petru intelese toata povestea praznicului. nu se dadu . Cu toate astea. Si Rominita crescu mare. Dar fetei nu-i placea lumea. Fata ii primea pe toti. papadia ne sta in cale pretutindeni: pe la rascruci de drumuri. Si fata crescu de optsprezece ani. Doamne. ca si crinul si parul ii mirosea ca pelinul.. — Nu se cuvine. un fecior de imparat tare de departe. Imparateasa. uitindu-se la casele imparatesei. ca toata ziua nu ingrijea decit de ele si ce dar avea ca pe toate le intelegea ce vorbesc. Si tocmai era pe vremea cind infloresc crinii. — Lasa. adauga Sfintul Petru. iar cind ei aduceau vorba de maritis. Dar osteanul. ca au sa fie nefericiti. care sedea de straja la poarta auzise si repede. ce o fi de oamenii astia ca nu au baieti? Dar Dumnezeu glasui: — Daca imparateasa ar bea roua de pe crini. niste cununi de frunze mari. a adus aici tot ceea ce noi ospatam. pe marginea soselelor. POVESTEA ROMINITEI Apoi a fost odata un imparat si o imparateasa. in fiecare primavara. Si preasfintii trecura incolo. pe luminisuri de padure. ca prin farmec. Asta scirbi mult pe parintii fetei si incepura sa o probozeasca. in virful unor lujere plapinde. cu mare truda. alba. bucate si luminari aprinse. si dadu ordin sa 192 Legende populare rominesti se culeaga in fiecare dimineata roua din paharele crinilor si de pe frunzele pelinului. nu purta grija. bucuria ei. Si de atunci. unde mosul cel bun la suflet adusese. care n-aveau copii. si craii incepura sa curga la petit. Cind intr-o vreme. Si luminat de vorbele lui Dumnezeu. da sa-i puie numele Rominita. Si asa strinse un pahar de roua si-l bau. amestecata cu roua de pe pelin. Si vorba asta se imprastie in toata lumea si cu vremea nu mai veni nici un petitor. se ivira. fata le spunea sa nu-si mai bata capul. fuga la imparateasa de-i spuse. Insa ii placeau florile.sarac lipit. iata ca trece pe la poarta Dumnezeu si cu Sfintu Petru. Cind Sfintul Petru si cu Dumnezeu se sculara si pornira mai departe. le vorbea. pe maidanuri.

Legendele florei 193 dar fata plingea de uda pamintul. Nuntasii crezura ca-i e rau si o scosesera afara. era tare mihnit. Nici un om nu stia numele buruienii. cum te-i cununa. LEGENDA TUTUNULUI Tutunul a fost nascocit de un drac. ca varul. cind se imbolnavesc. ca venit din cer. incearca. si parca-mi grai: Rominita. zise flacaul. — De. Curios. ea ii spuse: — Prea bine. al tau sa fie tot pamintul. se strinse. — Si de unde stii? — Am visat demult ca am auzit un glas. eu trebuie sa ma prefac in floare salbatica. Sateanul. dar ai sa fii nefericit. — Incearca si vei vedea. stiu si eu. ramine vaduv chiar din ziua cununiei. Daca tu vei afla pina-n trei zile numele plantei. Si. abia ii puse pirostriile pe cap si fata se si schimba la fata si se facu alba. trupul se subtie si se batosa si capul i se prefacu in o floare la fel cu „ochiul-boului“ si mica ca o paraluta. nici nu bau de suparare. o gatii si eu de spus. Se da mai ales la copiii mici. Iarasi. — Ce e cu tine. Feciorul de imparat tot nu crezu. petrecere. esti al meu. cu tot ce se afla pe el. miinile i se prefacura in frunze. iar daca nu. nevasta. cu toate acestea. pina cind fu cunoscuta in chipul urmator.mihnit de cele ce auzise despre fata si se porni si el in petit. — Asa. iar oamenii ii zisera rominita si rominita ii zice si pina in ziua de astazi si oamenii fac ceai din ea. Fata a ris. e rau de mine. nu cred. Nici nu minca. hai nunta. dar si de leac. un plugar vazu pe drac semanind. zise dracul. Intr-o zi. — Pentru ca eu nu-s facuta din lumea asta si cine m-o lua. Asa de destept ca tine sunt si eu. Si asa incalecai pe un fus. suparat. si ii zise ca o ia orice-ar fi. Simbata seara ii puse hobotul. cu mirosul ca al pelinului. barbate? intreba femeia. insa fata dadu de vint. — Ah. dar sa nu plingi. raspunse: — Ce stii tu. cu trup si suflet! Omul primi. ai sa te prefaci intr-o floare de cimp. de-l beau iarna cind racesc. cind ajunse acasa. — Da nu cred. vorba cu fata. picioarele in tulpina. a suguit cu flacaul. zaiafet. insa cind auzi de maritis. la cununie. — Dar de ce? intreba flacaul. i-a zis feciorul de imparat. il intreba: — Ce semeni tu acolo? — Asta n-ai s-o stii tu niciodata. Duminica. alba. . — Asa? Vrei sa punem ramasag? intreba dracul.

alerga prin brazde incoace si incolo si se apleca la pamint. ca la urma nimeni nu veni sa-i guste din bucate. Cind sosi ziua a treia. se descalta indata si intra intr-un butoi cu pacura. Masa statu intinsa si-a doua zi. s-a saturat de la o vreme si a zis: — Am mincat mult prin case straine si bine-ar fi sa ridic si eu o bucatica de pomana. cu ce-oi putea. Legendele florei 195 In drum. care aflase numele buruienii. si-a treia zi si. ori ca aveau treaba. crezind ca prinsese inca un suflet si toata fata ii ridea de bucurie. de-si minji bine tot trupul. Bietul unchias. miine altul. Unchiasul se intoarse inapoi. 194 Legende populare rominesti Dupa aceea se duse pe cimpul semanat cu buruiana necunoscuta. facu o groapa si acolo . avind treaba. apoi desfacu o saltea de la un pat si se tavali in fulgii din ea. Femeia spuse: — Daca-i numai atita. ca s-a gasi cine s-o manince si nesfintita. s-abate pe la unul si pe la altul dar. zicindu-si: — Lasa. — Tutun! Striga acesta vesel. o bucatica de carne si ce i-a mai venit in gind. ca si cum ar fi vrut sa manince din frunze. fii fara grija! Numele buruienii il voi afla usor. tot umblind prin sat pe la pomeni si praznice.Si-i povesti cele intimplate. De aceea tutunul se mai numeste si „buruiana dracului“. barbatele. URZICA Se zice ca un om sarac si batrin. iesi din casa ca sa gonesca acea pasare mare. Intreba pe plugar cum se numeste buruiana. batu din palme si striga: — Us! pasare. A pus dupa puterile lui oalele cu bucate la foc si pe la amiaza pomana era gata. Cum o zari dracul. ca sa-mi calce si-n casa mea picior de om. Cu dinsii a cumparat piine. Dracul pierdu ramasagul si fu nevoit sa dea taranului pamintul. A strins unchiasul azi un gologan. dar popa-i raspunse ca nu poate veni. pina ce vazu ca are strinsi citiva. lua sapa si merse-n gradina. Iar Dumnezeu imi stie inima si-mi cunoaste necazurile. Spunind aceste cuvinte. Merse apoi la popa si-l chema sa-i sfinteasca pomana. ori ca nu-i prea gasea pe-acasa. fugi si povesti barbatului cum numise dracul buruiana. Necuratul se bucura grozav. piei de la tutunul meu! Ptiu! Ptiu! Femeia. degeaba. De la acest taran se raspindi tutunul pe toata fata pamintului.

dar. Si fata intr-o zi s-a pomenit ca intelege tot ce vorbesc ele si pe zi ce trecea isi aduna tot mai multe seminte de flori si rasad si le semana in straturile din fata casei si fiecare floare. Asa ca si ei i-a venit chef. N-avea nimeni grija ei. daca isi cosea. avea. inca si ca era curata ca lumina zilei. ii muri si tata-sau si ramase singura. Asa-i cu omul sarac. Oamenii sunt rai.. care o fi fost acela. 196 Legende populare rominesti Da Dumnezeu. cit despre lume. floarea-soarelui. geaba is toate. Din pomana saracului. dupa ce rasarea si inflorea. ca ingerii din cer. Oamenii le-au vazut. imbraca. ca si scirbele si gindurile ei. Un baietan a vrut s-o amageasca. cum s-ar zice. nevoie mare. de la o vreme. cica intr-un sat. dar daca n-are omul la casa lui de ce se prinde. nici chiar cind cauta sa faca bine. din spusele lui a priceput ca vrea numai sa-si rida de dinsa si i-a pierit si nadejdea. pentru ca a trecut vremea iesirii florilor din pamint si ca o fata ori un baietan sa se schimbe in floare trebuie sa aiba sufletul si trupul curat. era un om sarac si avea o fata tare frumoasa si cu ochii albastri. fata nu mai avea nadejde in nimeni si vorba. ca ar putea face casa cu cineva si ca sa-si inece orice dor a inceput a indragi florile si a vorbi cu ele. demult. a rasarit o tufa de urzici. Lumina. Bunaoara lacrimioara ii spuse ca e din fecior de imparat. din fata de imparat ce se indragostise de Luceafarul-de-Seara. Din pricina asta. singurica. si Dumnezeu e bun si mare! Si Dumnezeu s-a milostivit. ba din contra si hula cit ar fi voit si ponos. daca lucra. De la o vreme. Viorica. cind e cerul curat ca lacrima.isi ingropa pomana.. doar cu gainile si cu mita si nadejdea in Dumnezeu. a vazut inima fetei si i-a dat dar de-a vorbi cu florile. o tinea inchisa in sufletul ei. da nici dragoste mare de la cineva. care a plins dupa o zina ce murise. si dadu ca nu era vinovata cu nimic. spunind ca vrea s-o ieie de femeie. le-au cules. si se hotari sa . sa se stie: din pomana saracului maninca! POVESTEA VIORELEI Demult. ce urma s-o spuie cuiva. la asta nu a zis nimic si se cobori cu gindul in sufletul ei si il rascoli. asa ca fata isi agonisise o para. rupt de durere. Iar floarea-soarelui i-a zis ca numai Dumnezeu mai poate face minunea asta. a prefacut-o in floare. care au umplut pamintul. zoreaua. cea ingropata. le-au facut bucate si le-au mincat. pe care o chema Viorica si era cuminte si harnica. din alta. care le vede pe toate. dar fata. ce sa faca sa se inrudeasca cu ele. ce se indragostise de Soare. ii spunea povestea si toate ii insirara ca sunt facute din cite o fiinta omeneasca. muncind tot pe la straini. iar mama lui. sa se schimbe in floare si incepu a intreba de toate florile. nimeni nu-l baga in seama. iar cine maninca urzici.

miine. ca i-a dat sa manince acolo ce-a avut si din vorba in vorba. — Apoi imi lipseste. ca o piine si-o cistiga cu amar. a grait fata. Viorica tocmai statea la vatra si isi gatea de-ale mincarii. se uita cit s-a uitat. ca femeie sfinta ce era si ca una care stia toate florile si avea scrisa povestea fiecarei flori. si-o maninca singura. au ajuns la necazuri si fata si-a spus toata jitia. am venit! El vedea si asculta si chema intr-o zi pe Sfinta Florie. ca nu ma marit. s-o mintuie Dumnezeu de necazuri. era saraca si nemiluita de nimeni era! De multe ori pica cu fata la pamint si cu fruntea in miini si se ruga: — Doamne! Decit sa ma gaseasca toate sarbatorile singura si decit sa ma huleasca si sa ma ghiontiasca toti. la fata. cind stau oamenii pe la mincare. Si repede a batut Dumnezeu din palme si a venit un inger si i-a zis: — Sa te duci in satul cutare. la casa cutare. — Ba nu. ca nu ma ia nimeni. Si ingerul se lasa pe pamint si schimbat intr-un flacau drumet.duca viata inainte cu rabdare si credinta catre Cel-de-Sus. sa se mintuie si al ei. gasi ca ii lipseste o floare: vioreaua. auzi si bataie in poarta ei. atunci il scutura si ii zice: Legendele florei 197 — Asculta. a grait dinsa si a spus. — Buna ziua. Si zicea: — Doamne. dupa ce a chemat ciinele. ca de straina. ca si pina atunci. omul a intrat in ograda si s-a asezat pe prispa. Ciinele colo. — Multumim dumitale. asa. da frumos. pe la namezi. la o fata pe care o cheama Viorica si sa mi-o prefaci in floare. — Ba de ce nu. decit ca a inceput sa se roage cu mai mult foc. — Nu mi-ti lasa sa ma hodinesc pe prispa? a vorbit el. de ce nu m-ai prefacut demult in o floare. mai bine m-ai lua de pe pamint. . sa-mi aduci sufletul ei. care purta condica florilor si ii zise: — Ce floare mai lipseste de pe pamint? Sfinta Florie. pina a crezut ca si cerul o uitase. in o buruiana. poimiine. a dat a latra. Doamne. ca de saraca. iar la toamna. — Apoi sa te mariti. Da Dumnezeu. isi puse batrinesti-i ochelari legati cu ata dupa ureche si se uita. a raspuns Viorica. Da ce necaz se mintuie pe lume. a raspuns dinsa. sa nu mai trag atitea necazuri? S-a rugat ea azi. era straina. a zis ingerul. dupa ce s-o scutura saminta. Si. tocmai cind crede omul ca e adormit pentru el. Da fetei asa i-a fost de indemina de drumet. batu la poarta. i-a glasuit ingerul.

Cum ciripea rindunica sub streasina. dupa numele tau. raminind sa spuna povestea cei ce o auzisera de la inger. Nimic. pentru sufletul tau curat si trupul tau neintinat. cu tot trupul si cu-ntreg sufletul lor. s-a scuturat si acuma se ofilea. sa tie casa. Dumnezeu sfintul sa te blagosloveasca. ca din patimirea ce-a patimit. Si ingerul isi zvirli straiul din spate peste dinsa. sa fii viorea. floarea a facut seminte. de data asta a inteles ca omenirea-i cu desavirsire ciinoasa si binele n-are ce cauta-n ea. de mintuiala. iar cum mijeste a primavara. zdravene la trup si cu rinduiala multa la mintea lor sanatoasa. fara codire. Oamenii din sat au bagat de seama lipsa fetei de acasa. A fost odata demult. Si de atunci is viorelele pe pamint. pe la SinPetru pier. — Da daca Cel-de-Sus ar trimite pe unul bogat. tot una si una. mai bine defel. ingerul i-a luat sufletul si a pornit cu el spre cer. iar ingerul iesi pe poarta si porni in lume. fata nu era decit o floare albastra. vreau sa fiu o floare si stii ce floare? Sa aiba fata ochilor mei si sa vesteasca oamenilor venirea primaverii. sa-ndestuleze masa si sa faca podoabe de pus pe ele in zile de sarbatori. da. da de un strain! S-a dus. A trecut primavara. ingropi un neam si vorbesti ce vorbesti de el si de acolo. da tot un sarantoc. isi arata ochii isteti la soare si parca se bucura si dupa ce si-au facut datoria paminteasca de si-au lasat semintele pe pamint. Erau surori si orfane. spre a le vedea cu bucurie al doilea an. 198 Legende populare rominesti — Da. Erau pe-atunci trei fete. nici povestea mea nu-si mai avea rost. Munceau de cind se genea de ziua pina-n Legendele florei 199 noapte. iar cind il ridica. e bun uitat.ca-s saraca si daca m-or lua. —Apoi. ce-ai zice? — Ce sa zic. mindre la chip. si de la o vreme n-a mai vorbit de dinsa nimeni. Tu. un pricajit. urmind aceeasi lege scrisa de Dumnezeu in cartea florilor si a carei poveste e precum v-am spus-o. — Vrei sa fii floare? a grait ingerul. a spus Viorica. Acu nici ca mai gindeste sa se coboare printre noi. povestind oamenilor povestea viorelei. ma rog. Dumnezeu sfintul stie ce cer eu. din datorie. cu bunatatea-i nemarginit de mare. i-a zis ingerul. si decit doua traisti goale. a raspuns fata. Trudeau hain. ca de n-ar fi fost. relele lumii. pe cind umbla Dumnezeu pe pamint si-ndrepta. ZORELELE — De fost a fost. fara pic de ragaz. Dar nu roboteau ca oricine. luau sapile la spinare si la drum! . binecuvintind-o cu mina. ii pui cruce.

nici doua. trei zile si trei nopti. sa ia laptele de la vaci. Au trimis iscoade sa le-asculte vorba si sfatul. se cufundasera-n ele. Asa le ziceau. Nu mincase nimic. trudit. Una a adus apa. Doar aci le-ntilnii. care scociorau javrele. ajunsese pina la hatul unde pridideau cu prasitul cele trei fete. c-am ajuns umbra. l-au oprit din cale-i. ca se-nfratisera cu zorile. Se oprise sub un stejar. nu! Pina acu doar ea mi-a fost calauza pe cale. care umbla sa sece apele din fintini. Sa traiti. cu ea m-am adapat! In timpul asta. alungindu-l cu ciomege. nu atipise un pic. batrinelule? — Din largul fara hotar! — Cum e pe-acolo? 200 Legende populare rominesti — Tare bine! E numai lumina! Numai dreptate si adevar! Numai bunatate si mila! — Si ce te aduce pe la noi? — Vreau sa vaz daca au prins ele citusi de putin radacina pe pamint? — Si gasitu-le-ai pe undeva? — De unde? Am fost luat in ris. in calea ce strabati. sa nu mai intilnesti rautate! — Toate oi crede. mosicule! Si sa ai noroc. Ii era foame si-i era sete. Venea de departe. huiduindu-l. ca au zarit . bujorii taichii! — Sa traiesti si dumneata. Abia de mai sufla. stiau toti ca au iesit la tarina Zorelele. Sta rezemat in bat. l-au si-ndemnat ele: — Apropie-te si-i gusta ceva! Una alerga sa-i dea apa de spalat. sa vaza ce si cum. vad ele un unchias girbov. sa mineze pometurile. sa pirjolesca holdele. trageau cu chioarda. Cind pornea larma dinspre casa lor si se-ntindea pina la poarta jitariei. a treia i-ntinde zimbind un codru de piine: — Dincotro. Si lumea s-a inciudat. Nici una. trecind pe uliti. femei si barbati cautau cu ciuda la tihna lor. Fusese gonit din loc in loc de oameni. alta l-ajuta sa se aseze. Si n-au apucat sa-mbuce decit de vreo doua ori. N-avea putere nici sa se aseze jos. pe cind zoreau sa sfirseasca de prasit un cadalic. M-au alungat trei zile. la umbra si a pus pe ea merinde. alta a aprins focul. a treia a-ntins o fata de masa pe iarba. scapat cu greu de furia multimii. numa asta. Cind a dat pe la ele. Il intrebasera cam de unde vine si ce cauta printre ei? Si el le-a raspuns ca tocmai din vesnicie si ca vrea sa vaza saminta din revarsarea ei pe pamint. la vorba-i blajina: „prinz bun. Pe la un prinz cu soare mult. Sosise tocmai in vremea conacului mic. L-a socotit drept un vrajitor. fetele mosului“. Erau cele dintii vietati care insemnau umbre fugare-n bataia lunii.Le prindeau pinzele de luminis la cimp. Si. nu altceva.

se ridicau in virful lor.un copil dind fuga dinspre ei pe tarlale. pe meseni. unde aruncasera pisalita trupurile lor. Cresteau vazind cu ochii. Inchideau ochii atunci. O pata mare. cind din adincul pamintului. Era vremea prinzului mic. Striga cu miinile duse pilnie. cit il tinea gura: — Zorelele conacesc cu-n mos venit din alte parti! Vorbesc si tainuiesc de lume. A doua zi-n zori. s-au adunat si au inconjurat. nu se mai deosebeau. ca si cele trei Zorele. tare dragalase la vedere. ca un nor de lacuste. cine cata sa mai aleaga pe ce punea mina si cu ce lovea? Arunca fiecare cu ce ragaduia. carne. pina dadeau de soare. adunind piftia s-o-ngroape. Ce sa mai povestesc ce s-a intimplat? Care putere din lume e-n stare sa puna stavila puhoaielor de munte. isi stringeau aripioarele. n-au zarit umbra din trupul strainului. sa faca-nceputul. fara semn crestinesc la cap. dar nu se crucea unul! — A fost un solomonar! ziceau ei. se-ntindeau pe cite-un copac. Care nu le-a fost ciuda insa cind. cu trei fete si cu-n Legendele florei 201 mosneag in jurul ei. ca o pasare lasata-n zbor. Alergau duse ca pe ata de Necuratul. rosie-vinata-stacojie. din holda-n holda. cind navalesc pe vai inguste? Si cine se-ncumeta s-abata din cale-i furia dezlantuita a multimii? A fost destul pina-a dat unul. — Unde-i e caciula? — Unde-s ciubotele macar? Nici un fir din barba-i alba colilie nu ramasese. Singe. — Ingropare pagineasca! — Ce-au catat. au iesit niste flori. se putea altfel? Zorelele astea aveau de mult legaturi cu el. — N-am spus noi? — Pai. parca paleau. cind au fost ucise ele. fara luminare. infratindu-se mereu intre ele. si veselnice. sa nu mai vaza rautatea din jur. fara strop de tamiie. cu ce-i venea la-ndemina. cind se-ndoiau. ticaitii. de ne tulburau linistea cu mersul din noapte la cimp. se plecau in jos. sareau pe alte ramuri. buturi. ca prinzesc cu Uciganul schimbat in om. Au raspicat ei. se-ntindea pe locul unde era asternuta masa. zic ca-i rea si-o batjocoresc! Atita a fost de-ajuns ca. cam aminat minunea si s-au cait de fapta . ca nu s-a lasat nimeni mai pe jos. Pietre. Si-au dat chiote. lemne. nu mic-a fost mirarea lumii. sa se-ntinza vestea ca cele trei fete fac vraji. lucru mare. au gasit! asa talaliau care mai de care. Le-au pus madularele sfirtecate-ntr-o groapa in padure. Se minunau satenii toti. la culoare cum era viul intins pe iarba. D-aia faceau pe grozavele. oase.

In lume insa nu cresteau nici de unele. caindu-se. Pustiu si arsita era toata lumea. cind nimic bun nu mai e de facut? Si-i vine asta. incarcat cu bunatati. de au nimerit unde i-au dus picioarele. ci chiar Tatal-Ceresc. Arhanghelul da sa le strige inapoi. ca la mare pierzare te duci. Si-acolo unde-au poposit si-au facut bordei si-n fata bordeiului au rasadit radacina data de Arhanghel. ca le tineau si de foame. ca sa-nteleaga care e adevarul si cum rasare la urma urmei dreptatea. de toti peretii. tristi si parasiti. s-a ingrozit de ce a vazut afara. iar dincolo de gardul raiului nu mai era nici o verdeata si nici vietati. cum le erau trupurile si mai ales sufletele. Se luasera si ele in nestire dupa cei doi goniti. Adam si Eva au plecat in lume cu cirdurile de jivine ce ramasesera afara. De aceea n-au fost lasate de el prada pieirii si au fost schimbate in flori mindre. el se intoarce atunci cu graba inapoi si smulge dintr-un razor un rasad de pom — Tine-l. Dumnezeu impodobise deocamdata numai raiul. Da Dumnezeu de sus. A doua zi. Cind sa scoata Arhanghelul pe poarta pe cei doi osinditi. cind vrea sa harazeasca un strop de-ntelepciune cuiva: „sa-i dea Dumnezeu mintea din urma a rominului!“ 202 Legende populare rominesti Si-nvatamintul ce a venit norodului orbit de minciuna si de pizma a fost ca s-a patruns cum ca unchiasul n-a stat sa fie un vrajitor.lor. si ca Zorelele au fost singurele fapturi pe lume. s-au mers ei asa mult. Adame. a crezut ca poate e vreo impotrivire din partea urgisitilor si s-a miniat. prin poarta crapata a raiului. LEGENDA MUNCII Dupa ce Adam si Eva au calcat porunca Domnului. s-a strecurat pe nebagate de seama un cird intreg de dobitoace. In vremea aceasta insa. Sa-l rasadesti si sa-l ingrijesti. . Atunci se framinta-n el si se bate cu capul. Minunea e tot de la Dumnezeu. daca vede intirzierea de la poarta. Ce folos insa ca omul se-ncuminteste asa de tirziu. si de sete. De aceea si vorba batrineasca zice. Arhanghelul. ca dintr-un izvor nesfirsit. i-a mai sfircuit o data cu sabia cea de foc si-a tras portile. Legendele florei 203 Roadele acelea aveau toate gusturile. care au purtat in ele bunatatea si mila. ca sa vaza orbirea de care a fost izbit. Induiosat pina la mila. din radacina ceea crescuse un pom rotat. au fost goniti din rai. in pripa lui.

sapa si framinta imprejur. aman! Ce-i de facut? Ca sa-si mai tie sufletul. O fi trecut poate ani la mijloc. doua. S-apuca sa le pliveasca. S-au apucat atunci s-o sape. Dumnezeu a vrut ca griul si toate piinile sa fie curate. Acum le parea rau ca n-au cautat-o din vreme si n-au primenit locul. De la o vreme. si plingeau si se vaietau fara sa-i auda nimeni. Le-a dat griu. 204 Legende populare rominesti SEMINTELE. le-a venit inima la loc. Dar colt nu mai da. ca se hraneau acum din sudoarea fetii lor. cum le daduse sfat Arhanghelul. pomul acela binecuvintat a prins a slabi din rod. Dac-au vazut ei asta. dar era tirziu. cit or fi trait ei asa trindavi si cu mina intinsa la usa. Ei. alta munca si alt timp prapadit. aduc apa si asaza rasadul. vad ca au rasarit printre griu toate buruienile. Cauta pamintul mai gras. Tot cimpul acela muncit s-a acoperit cu griu. fire verzi care au legat un rod nou. Dar nu incoltea. ca din piatra.Mincau si oamenii. cu secara si tot felul de fin. prea curate. De atunci Adam si Eva au prins gust de munca. Bocet si stradanie.. de inmuiara pamintul uscat. secara. stropii de sudoare se prefaceau in graunte si grauntele incolteau si au crescut in urma. ovaz. pesemne. I se usca din crengi si se scorbora la trunchi. Aveau mura-n gura si nu se gindeau ca toate se mintuie la un timp. Rabda ei de foame o zi. daca nu mai da omul si din miini. Atunci „Detuna-l-ar“ a venit s-a aruncat prin semanaturi seminte de-a lui: mazariche. si dobitoacele lor. dupa ce a facut pamintul. OAMENII Dumnezeu. in fine. stii vorba. sa nu fie nici o buruiana intr-insele. iar pamintul era secatuit. si le-a spus la semanatori: — Voi daca iti ara si semana. de toate semintele cele bune. Mutara pe urma in alt loc cuibul. ce sa le vada ochilor? Alta minune! Tot mila lui Dumnezeu. dar iata vine .Tinjea si se ofilea vazind cu ochii. dupa roade. S-apuca ei acum sa invieze radacina. Ei. au inceput bietii oameni sa mulga pe unele din animalele lor. dar cu parerea de rau nu trecea foamea. Isi aduceau aminte plingind de radacina lor cu mana. Vezi ca Adam si Eva nu-l mai ingrijisera. neghina. sa nu cumva sa va culcati si sa dormiti! Dar ei n-au ascultat ce le-a spus Dumnezeu si s-au culcat si-au adormit. A treia zi insa. degeaba. De la o vreme. s-au gasit-o mincata de viermi.. pina ce intr-o buna zi s-a uscat cu totul. Munceau acum oamenii toata ziua si de atita truda si arsita le curgeau bobi de sudoare de pe frunte. Sat mare insa n-aveau. Cind s-au trezit ei. din sudoarea lor. altora sa le taie puii. a trimis semanatori sa are si sa semene. Si-asa au ramas de sa moara de foame.

lasati de acuma asa. in jos. cu purcel. s-au hotarit sa faca alta pieiste pe capul tarisoarei noastre. gata sa se faca toate holdele cenusa si sa nu mai ramina nici o saminta. Ca oamenii au rasarit din pamint o data cu griul. ca am vrut sa seman. asa-i ca n-ati ascultat ce v-am spus si „Detuna-l-ar“ a semanat si buruienile lui? Lasati. TATARII SI HOLDELE DE GRIU Cica inainte vreme. Stiti cum? Uite ca intr-o curte a unui biet de romin ramasese sub prispa un ciine. zice Dumnezeu. cind a semanat Dumnezeu. Au cotelit incoa. unde erau ascunsi rominii. Stiti ce? Vazusera holdele cele minunate de griu ale rominilor. a fugit cit a putut in padure departe. nici bani ca sa-i duca in tara lor. a luat in gura ce a putut. Eu. in sus. zice Dumnezeu. cum a vazut ca tatarii au fugit. de aceea v-am spus sa nu dormiti. demult. Au ars toate. Acu ce era sa mai faca lumea fara griu? Era gata. ca n-avea cine sa le scape. Pe urma. nu numai in virf cum e azi. mai tot rominul avea holde de griu. acei ce au semanat erau sfinti trimisi de Dumnezeu. dar deamu nu mai poate sa fie curati. s-a repezit cum a putut prin flacari la un pai de griu plin de boabe si. Sa fi vazut atunci! Era un pirjol si o pieiste si o fumaraie pe tot pamintul. cu toate puterile lor. pina a nu-l cuprinde flacarile. au dat foc holdelor. Sedeau bietii . chelalaind si latrind. au navalit odata tatarii in tara dupa robi si dupa prazi. cind vru bunul Dumnezeu de ne ajuta sa avem si azi de piine. dar n-au gasit fiarele astea nici un pui de romin. cum le era obiceiul. toate. pina s-o indura Dumnezeu sa aduca vremuri mai bune. Pesemne. ca le luau ochii. iar paiul era incarcat cu boabe si cu spice de jos de la pamint si pina-n virf. Legendele florei 205 pe dealuri si pe la coade de vilcele. Si la intoarcere la caminurile lor. Spre nenorocul nostru insa. Si bietul dobitoc. asa de mindre si de frumoase. sa creasca piinile curate. caci cu cele rele scoateti si cele bune. l-a imbucat si. Fugisera toti cu catel. pentru ca si oamenii sa fie curati. ca te-ai fi smuls cu miinile de par! Si a tinut pirjolul zile.Dumnezeu: — Ce-ati facut. cu tot ce aveau si se facusera bajenari prin paduri. vor fi amestecati. demult. Ce sa faca tatarii? Negasind nici vite. dar vilvoarea il ajunge. nu mai pliviti. Si de aceea unii oameni sunt asa buni ca griul. saptamini si luni intregi. au cotelit incolo. s-au pus din toate partile pamintului si. rupindu-l. iar altii au firea rea ca neghina.

norocul lor. pentru ca numai atit a putut apuca ciinele in gura. Altminteri. de unde n-ai. o muiere. spunindu-le parca. griu macar de saminta?“ Cum se tinguiau insa. ii zise Cristos. pina ce. ci a facut si face spic numai in virf. ca cica in vremea aia. alta tara nu mai avea griu decit a noastra. ca d-atunci paiul n-a mai fost incarcat cu boabe si cu spice pe de-a-ntregul. D-aci inainte. din pamint si pina in virf. Cica pe vremea lui Cristos. ca el bietul a scapat griul de la pieire. o femeie. Barbatul tau. nici alta. iar griul nostru a fost scapat de ciine. vad ciinele. fratilor! Vedeti ce ne aduce ciinele in gura? Se uita toti si vad ca sarmanul ciine. ca ierburile pamintului. citi sunt. ca iertarea ta sa-l induplece la mai . in cele din urma. vezi? D-atunci are griul spic. in limba lui. i se pirlise o parte din par sarmanului dobitoc! Ii mai iau seama si odat-incep toti sa salte de bucurie: — Uitati-va. de isprava ce facuse. cum sunt si azi. FRAGILE DE CIMP Asa-s oamenii. se ruga de Cristos sa faca ce va face si sa-i indrepte barbatul la implinirea datoriilor lui casnice. cu saminta adusa de ciine. bat-o focul. — Bine ai raspuns. au pus. pune boabele jos si incepe sa sara in sus si sa latre. din griul ala au tot intins mereu semanaturile si s-au facut cu vremea iar la loc. caci de unde nu. Dar neajuns tot a avut din focul ala. de unde ai. la care se uitau toti ca la soare. de azi nu te-a parasi Legendele florei 207 mai mult. Cristos o intreba ca de ce se intoarce cu o astfel de rugare catre el. intr-atitea chipuri si forme. vedeau si ei prapadul ce era pe pamint si se tot vaitau: „De unde sa mai luam noi. care pentru ea o ducea foarte rau cu barbatul. ea isi paraseste pruncii si casa si o ia in larga lume. cu frumusetea ei scos-a multi barbati din minte. raspunse ea. Si uite. nici una. iar in primavara. cind s-au incredintat ca spurcaciunile de tatari au fugit de prin locurile astea. dar ai grija de-l iarta. fratilor. 206 Legende populare rominesti Rominii au pus boabele bine. se opreste in mijlocul lor. Iar ciinelui e bine sa-i dai piine cit de multa. Dar inca firea lor? Schimbatoare ca vremea. n-ai mai vedea azi pe nicaieri piine. cunosc si cred ca numai tu binele oamenilor il vezi si stiu si aceea ca voia ta e ca ingerul pacii sa fie in mijlocul fiecarei familii. un petecel de loc. se uitase de sine si fiindca era frumoasa.oameni acolo. si nu la mai-marii soborului? — Pentru ca.

imbarbatind pe cei doi. Satan zimbeste rautacios si. — Nu stiu. Doamne. Doamne.Cei doi pacatosi insa. unde-i foc vecinic si pururea scrisnirea dintilor. nici unul nu stiti cind vine ziua si ora la care veti fi la raspundere si la judecata pentru faptele voastre. — De ce bucurii ai parte in lume? — De focul cel vecinic. raspunse el. ora aceea se sfirseste in clipa aceasta. Cristos din nou isi arunca blinda-i privire peste oameni si le zise: — Amin. cu trup. dar acu rogu-ne de iertare. 208 Legende populare rominesti — Care nu vreti imparatia cerului. patrunsi de frica. Ai mei si ai iadului. nevrednicii. ci imparatia iadului. ii invata ca se apropie imparatia cerului. — Nici acestia nu vor fi ai tai! — Ba da. sa se pocaiasca. mai-nainte de a veni tu intre noi. Satan ride lui Cristos in fata. — Tu de ce nu plingi? il intreba Cristos. indurarea si bunatatea lui Dumnezeu. care cu frumusetea ei l-a inselat pre el. ca neghina nu-i buna intre griul cel curat. Satan ride si face semn unei femei si unui barbat. De s-a pocai lumea toata. Cristos. cad cu fetele la pamint. caci iubirea pacatoasa nu gindeste cu frica pedepsei iadului. iesiti afara. spurcatu-l-am. Indura-te spre noi. si atit de frumos si dulce le-a vorbit. si a lumii. ca prin risul meu sa-i abat de la frica acelui rau mare si singur in felul lui. le face semn sa iasa. parinte al cerului . Femeia isi ridica un picior. Numai unul ridea si acesta era Satan. si acesti doi ai mei vor ramine. Cu o ora mai tirziu. de toti plingeau cu hohot. — Nu vrei pocainta? — Eu si ai mei nu cunoastem acest cuvint. vrea sa paseasca. deci fiecare pacatos. amin zic voua. cu pacatele cele multe si grele. sub pamint se aud tunete si toti oamenii se inspaiminta. inconjurat de o ceata mare de oameni. pe care. care dintre voi nu vrea sa se pocaiasca. care vrea mintuire de sub pedeapsa sa vecinica. isi bat cu pumnii piepturile si in fata tuturor se pocaiesc zicind: — Pacatuit-am inaintea ta. sa iasa afara. dar bunatatea si indurarea ta. cu suflet si acum auzindu-te pe tine. caci acestia.mare pocainta si la mai infocata iubire fata de tine. cu care vrem a spala si a curati vasul sufletului nostru. — Atunci de ce rizi cind toti astialalti pling? — Rid. mareste lacrimile cele secate ale pocaintei noastre. Pacatuit-am. In clipita aceea insa. pentru multi. erau toti ai mei. Doamne. nu mi-au ramas credinciosi decit doar barbatul cela care nu-si iubeste muierea si femeia ceea.

de care sunt pina-n ziua de azi si or fi pina la capatul lumii si le zicem fragi de cimp. Vin sa te iau de sotie. Satan se dete a le calca cu picioarele. Pacatuit-am. pentru reintoarcerea si pocainta lor. ii inteba — ce cauta? — Pe tine te caut. iesind intru intimpinarea oaspetilor. cadeau ca margelele pe pamint si fiecare si le prefacea intr-o floricica mica. Traian se hotari s-o peteasca si el. aducindu-si aminte de 210 Legende populare rominesti juramintul ce-l facuse. mai mare decit pacatele lumii. Povestea cu dacita din Ceahlau ajunse si pina la urechile lui Traian. insa se lepadase de toate desertaciunile si ispitele lumesti si se facuse ciobanita. Fata. isi trase de acolo picioarele. raspunse Traian. fata nu voia sa se marite cu nici un chip.si pamintului. mai mare este decit pacatele noastre. CUPRINS Legende istorice 209 LEGENDE ISTORICE DACITA DIN CEAHLAU Traia odata pe muntele Ceahlau o dacita vestita pentru frumusetea ei negraita si multimea turmelor de oi si capre. imparatul imparatilor. petitorii descalecara si o luara pe jos. Dacita ramase deodata incremenita la auzul vorbelor preafrumosului Traian. Si pleca la Ceahlau cu mare alai. ca Dumnezeu sfintul mult a pretuit intoarcerea si pocainta lor. rosii si tot placute. mai mare chiar si decit intreg universul. ca sa nu le ieie nimeni in seama. Lacrimile celor doi pacatosi care cereau de la Cristos tarie. primeste-ne si nu ne lasa sa mai picam. Insemna aceasta. indepartindu-se spre desisul padurii. dar Cristos ii zise: — Nu calca cu picioarele-ti spurcate acele fructe scumpe si dragalase. Dupa un drum lung si anevoios. alba. ajunge in sfirsit la poalele muntelui. din capatul drumului pacatelor ne intoarcem. . Ea era fata de crai. dar din greu ne doare ca te-am vatamat si acum. Sunt Traian. De-aici. si o rupse la fuga din fata lui Traian. care se spune ca era cel mai mare imparat de pe vremea aceea. cit din dorinta de a avea o imparateasa asa de frumoasa. Iar cind Satan. dar repede isi veni in fire. catre stina ciobanitei celei minunate. Vestea despre dacita cea frumoasa si bogata din Ceahlau trecuse peste hotare si fel de fel de feciori de crai si imparati venira s-o peteasca. din florile ce s-au ivit din lacrimile celor doi pacatosi s-au facut niste fructe mici. cit din mindrie. rusinat. insa toti se intoarsera dupa cum venira.

ingrozit. ca sa le impace. Dar sa te crucesti. NOVAC In vremea veche. Cind mergea. al carui nume era Novac. si toata tara din jurul Ceahlaului. iar la Cheia l-a ajuns si i-a taiat capul. Chiar pina acum de curind. nu stii? le zicea romincelor dacioaice. orase si cetati si multe osti imparatesti. fata obosind. Traian s-a luat la lupta cu el. BRAZDA LUI TRAIAN Demult. traia prin tara asta un urias. Traian o ajunge. ci stapina. prin fel de fel de vai. Din ei s-au tras rominii nostri de azi. pe femeile dacilor! Plingeau de sarea camasa de pe ele. ci sotie. mosule. Si asa Traian se insura cu dacita din Ceahlau. care si azi se vede ca un canal si-i zice lumea brazda lui Traian . Asa de puternic si de fioros era omul asta. vai. Si s-au luptat amindoi mult si bine si in multe parti. nu alta! Capul spurcaciunii. Pina a dat Dumnezeu de a razbit Legende istorice 211 voinicul pe balaur care. zise dacita lasind ochii in jos. cine era sa le mai faca lor rostul si agoniseala casei. a poruncit sa fie adusi de la Roma oameni tot unul si unul. cica se afla la Mehadia un balaur mare. Ca sa scape lumea de-asa prapad. mare. mama. a rupt-o la fuga spre Cheia. incit batea intruna sate intregi. paduri. gonit din urma de Traian. pe care sa-i dea de barbati nevestelor in locul dacilor ucisi. O sa vedeti si dumneavoastra. — Nu stapina. TRAIAN Apoi cica Traian asta a fost un imparat vestit nevoie mare. ba si la Marea Neagra. El a facut razboiul cu toate limbile si pe toate le-a supus si tot el cica a cuprins tara asta care inainte a fost a dacilor. de cind abia se tine minte. fara a se putea rapune unul pe altul. veche de tot. nu mai pot fugi. L-a gonit voinicul pe balaur ce l-a gonit. balaurul facea dira mare. pune mina pe ea si-i zice: — De ce ai fugit de mine? — De-acuma insa m-ai prins. cine sa le mai vada de copii? Dar n-a trecut vreme multa si Traian. — Nu roaba. pe linga turmele de oi si capre. cind va veti duce la Almajel. Ce plins si ce jale era. care minca vitele oamenilor si le facea mare paguba. . A treia zi insa. luind de zestre. odata s-a virit intr-un stei de piatra. ca vezi dumneata. demult. in loc sa piara cum pier capetele taiate de la trup. sunt roaba ta.Traian insa se lua dupa ea si trei zile si trei nopti o urmari deaproape.

Ei isi alegeau din mijlocul lor. pentru unul care maninca mult. care erau ca niste filozofi. nu mai gasesti! Minca si hartapanea halcate intregi si nu se satura uriasul asta cu orsice. Si-apoi a venit si pacatosenia asta de fudulie pe pamint! Sa mai traiesti? Stiu. ci ei traiau razletiti prin deosebite tinuturi si se cirmuiau singuri de sine. ca rominii n-au pe nimeni stapinitor si ca tinuturile in care locuiesc acestia sunt foarte intinse. Asa o dusera ei un timp mai indelungat. stiti ce-a facut? S-a ingropat uriasul. se purtara cu gindul ca sa-l subjuge. sa ma curete de pe pamint. poate orice om. uite-asa. ca se lupta numai cu limbile care nu dadeau pace rominului. Doamne! Pina acu mi-a fost vitejia! De azi inainte. ce-oi face. mai bine ma omor singur! Si cum a grait asa Novac. Ca sa nu ma poata rapi orice natafleata. un popor pagin. Ce si-a zis Novac?! — O. nu-i ajungeau intr-o saptamina doua-trei cirezi de vaci si deatunci cica a ramas zicatoarea: „A mincat cit Novac!“. pradator si foarte crud.Si treaba asta o facea singur. De la un timp insa. si mai rau. pe care a dus-o. cu boii si cu plugul. si-a luat plugul cu cei doi boi uriasi si a tras o brazda adinca: brazda lui Novac. mai nepoate! Dar si mincau. nu era nici fudul. Se purta asa ca noi. La capatul brazdei. sa le ieie toate averile si mosiile.. neastimparat. dupa cum era adica si firea. Harnic luptator. fara a avea imprejuru-i macar un singur ostas. Si-apoi. si dupa aceea sa se faca ei stapini peste dinsii si peste . si barbatii aceia apoi. se sfatuiau si puneau impreuna toate trebile obstesti la cale si toti ceilalti se supuneau si ascultau de sfaturile si poruncile lor. a dus-o pina unde nu se stie.. praful de pusca si gheata. si oricit de nimic ar fi. care traiau si se cirmuiau ca si dinsii. Novac a trait si a haladuit prin lume mult si bine. cum era el. ca sa nu se mai stie de el! ROMINII SI TATARII Cica la inceput rominii n-aveau domnitori si stapinitori ca-n ziua de azi. dar. pe cite trei ani de zile. insa. naravurile si apucaturile feluritelor popoare pagine cu care venira in decursul acestui timp in atingere si dupa cum o duceau si alti oameni in lume. vazind tatarii. mare bine facea el neamului nostru. si mai bine. singuri de sine. fara sa 212 Legende populare rominesti dau piept cu el. trei barbati dintre cei mai destepti si mai intelepti. Cu toate astea. frumoase si manoase. pina intr-o vreme cind stiti ce s-a intimplat? Au iesit pe lume: pusca.

ca si-n aceste locuri sunt descoperiti. caci nu era an in care tatarii sa nu navaleasca cel putin o data in tinuturile lor. Dar degeaba le-a fost lor toata osteneala si nadejdea. Mai pe urma insa. citi veneau de fiecare data asupra lor. auzind nagitii tipind si tivlind. rominii nu avura mai nici o zi buna si senina. sa arda si sa nimiceasca tot ce le sta sau ce le venea in cale. cum se vedeau slobozi. Asa o patira bietii romini in mai multe rinduri. daca vor sta astfel. bine! Schingiuirile. Din minutul acela apoi. cind le-a plesnit tatarilor un astfel de gind dracesc prin minte.tinuturile lor. din contra. 214 Legende populare rominesti Intr-o vara insa. sa omoare. parte-i ucid. ca si copoii. a tipa si a tivli de-ti lua auzul. tot ar mai fi fost cum ar mai fi fost. nici in aceste locuri mlastinoase si pline de tot felul de ginganii nu le detera pace. cu toate ca ei in fiecare an cautau sa se ascunda cu mult mai bine decit in anii trecuti si cu toate ca uneori stau zile si nopti intregi. vazind ei ca nu sunt in stare a tine piept la un numar atit de mare de tatari. cugetind ca. se duceau drept in partea aceea in care auzeau tipatul. cugetind ca poate in aceste locuri mlastinoase vor putea scapa de prigonirea si urgia pagina. lacurilor si ale bahnelor. Doamne. luau cu dinsii un fel de pasari invatate. ii scoteau pe nepusa masa de prin stufarii afara.Tatarii. afurisitii de nagiti nu-i vor putea descoperi. incepeau a zbura incolo si-ncoace pe deasupra stufariilor si. chinurile si muncile lor nu erau proaste. indata prindeau a se roti deasupra lui. Si daca ar fi ramas numai cu atita. vazind ei ca numai degeaba se ascund prin stufarii. le da drumul ca sa adulmece si sa vada de nu e cineva ascuns intr-insul. Nagitii. cufundati pina la grumaz in apa. parte-i iau si-i duc cu sine in robie. si incredintindu-se mai pe urma si ei singuri ce fac rominii ca sa scape de dinsii. Din contra. prinsera dintr-un inceput a se aduna la un loc si a da piept cu dinsii. ci. ii inconjurau din toate partile pe rominii ascunsi. se adunara iarasi cu totii la un . sa prade. cum zareau printr-insele pe vreun romin ascuns. si dupa aceea: da. de la cine vor fi auzit. si pe pasarile acestea apoi. ei cind se porneau acuma asupra rominilor. iara pre cei ce au nenorocirea sa cada in miinile lor. Legende istorice 213 Vazind rominii ca tatarii nu suguiesc. caci tatarii auzind acuma. numite nagiti sau ciini tataresti. cum ajungeau in apropierea vreunui lac sau iaz mai mare. ca totuna-i bintuiesc si-i prada si multe alte suparari le fac. dar cele mai de multe ori nici un suflet de romin nu scapa viu din miinile acestor lifte salbatice. prinsera a se ascunde prin stufariile iazurilor. la vinat.

spre apa Moldovei. fiilor.loc si se sfatuira ca sa faca si ei o data tatarilor o moara de vint. luindu-si toata averea cea miscatoare. cum ii vazura invirtindu-se si-i auzira tipind. neajunsuri si neplaceri rominilor. Mult singe rominesc au mai varsat si multe lacrimi au mai stors din ochii parintilor. despaturi degraba pinza. in caz cind ar fi sa-i urmareasca tatarii si acolo. infasa copilul intr-insa si astfel il duse si-l anina de cetina unui brad de sub poalele Birnarelului. cel putin sa-si bata joc de dinsii. In loc de romini cu trup si suflet. uneori chiar si la cea mai mare nevoie ii place sa faca cite-o saga. se retrasera cu totii de la ses spre munti. care tocmai atunci mergea cu un val de pinza impaturit pe cap si cu un copil de tita in brate.. Ciuda si minia tatarilor. sa le intinda o cursa din care. asezara pe virfurile papurei si a trestiei de prin cozile si marginile iazurilor acelora o multime de cusme. ca si mai inainte. Nagitii. in dreapta si-n stinga. caci rominii erau acum de mult retrasi spre munti si adapostiti prin vagaunile si fundaturile acestora. iata ca iarasi navalesc ca la vreo optzeci de mii de tatari in tinuturile lor. Si-n furia lor nu mai statura pe ginduri ce e de inceput si de facut si. cind dadeau de romini. ce sa vada?. anume ca sa steie acolo pina ce se va intoarce indarat si-l va lua. dar de asta data o patira si ei. bucuria lor. Insa. cind vazura aceasta!. si unde s-au fost retras o parte din romini. incepura s-acum a se invirti si a tipa pe deasupra acestora. adica. cu hotarirea ca. Facut-au ei multe daune. si tot pradind si nimicind orice le sta in cale. care si de asta data au fost sloboziti cu scop ca sa adulmece pe romini. pina cind i se fringe toarta. dind de .. Caci unde s-a mai Legende istorice 215 pomenit sa pateasca ei o rusine asa de mare!. zburind pe deasupra stufariilor si dind de cusmele asezate pe virfurile papurei si a trestiei. Cautara vreo citeva iazuri mai mari pe unde stiau ei ca trec adeseori tatarii. numai cusma linga cusma si alta nimica.Nu mult dupa retragerea rominilor spre munti. daca nu-i pot invinge si fugari din tara. Apoi alerga tot intr-o fuga. daca vor cadea intr-insa. dupa aceea. fratilor si ai neamurilor acelora pe care i-au ucis sau i-au dus in prinsoare. Iara tatarii. cind colo... din muntii Bucovinei. zarind din departare ca vin tatarii. presupunind ca rominii se vor fi retras spre munti. Caci asa-i rominul. O rominca. Dar bine-a zis cine-a zis ca ulciorul merge la fintina numai pina atunci. doara-i mai trece din cel necaz.. sa nu mai poata scapa cu obraz curat. si. tabarira din toate partile ca niste fiare salbatice asupra stufariilor unde se invirteau nagitii si in care credeau ca se afla rominii ascunsi. cu gindul ca de asta data sa puna mina si sa stirpeasca pe toti rominii de pe fata pamintului. se luara si ei din urma lor. se tot dusera inainte pina ce ajunsera aproape de locul unde se afla satul de azi Vama..

216 Legende populare rominesti aratind cu mina spre pinza ce filfiia si copilul ce se legana incolo si-ncoace. Si-apoi?. iata.stire rominilor de prin apropiere ca. tipind.. mi-i cu mult mai draga si mai scumpa viata noastra decit moartea rominilor care s-au virit. Haideti cu mine si veti vedea ca nimic n-o sa vi se . Mai bine sa ne intoarcem inapoi! — Ce-ai zis?!.. un fior rece ca gheata le trecu prin tot trupul si nici unul nu se incumeta sa treaca mai departe. iar de asta data cine stie ce cursa ne-au mai intins si ce au de gind sa faca cu noi!. vazind ca inaintasii cetei s-au oprit deodata locului si nu vor sa mearga mai departe. — Ei!. N-a apucat rominca bine a anina copilul de cetina bradului si-a da de stire citorva romini ca sa se adune la un loc si sa faca ce vor face. Tatarii cei dinainte.. Rominii. prin creierii acestor munti! — Inchipuire!. cum zarira bucati de pinza fluturind ca un steag pe la mijlocul bradului si cum auzira copilul.. striga acuma hanul infuriat. Pinza aceasta si copilul infasat intr-insa e un semn rau pentru noi. Noi sa ne intoarcem inapoi?!.. iar vin tatarii asupra lor. au crezut ca de buna seama acolo trebuie sa fie rominii ascunsi. Atita ne-ar mai trebui ca sa ne rida toate babele. ca niste ursi.. care era ceva mai jos aninat.. Hanul. — Nu-i vorba de temut din pricina unui copil.. ca nu cumva sa ni se intimple vreo nenorocire. se mira ce s-a intimplat. decit o pinza fluturind si copilul leganindu-se ca intr-un leagan in aer.. N-ati mai vazut voi pina acum copii de tita?. care se vede ca era vreun capitan sau asa ceva. acum citeva saptamini ne-au pus sa le pescuim cusmele de prin stufariile iazurilor. Si cum a ajuns in fruntea cetei.. drept sa-ti spun.. apoi bine ar fi chiar si sa fugim cit mai e timp. si deci se dusera tinta spre brad. dupa ce se uita si el spre bradul de-a carui cetina era copilul aninat. Dar cind sosira mai aproape si nu vazura nimic altceva.. a inceput a striga si a zice: — Ce stati locului?. Deci se duse sa vada ce este. Maria ta. Acuma vi-i intiia oara!.. care de asemenea venise cu dinsii si care se afla ceva mai in urma. — Eu n-am zis sa fugim.. de ce nu trecem! raspunse unul din mijlocul tatarilor. vorba rominului. De ce nu treceti mai departe? Ce s-a intimplat? — D-apoi nu vezi.... Si mie.. De-un copil sa va temeti? striga hanul. doar ca sa le poata veni de hac prigonitorilor. Dar daca e vorba de fuga.. cind iata ca tatarii si ajung linga Birnarelul. eu sunt de parere sa nu mergem mai departe. unuia.... dupa cum va este cunoscut. caci am mai vazut noi destui copii in viata noastra. Prin urmare.. ci numai sa ne intoarcem de unde am venit. dar ii sanatoasa.. Dar alta e la mijloc!. adica domnitorul si conducatorul lor.. ci toti se oprira deodata ca inlemniti locului.. caci fuga-i rusinoasa.

Cind sosira acuma tatarii si detera sa coboare spre Borsa. Colacul. sa fie asa cum spui Maria ta si nu cum presimt eu! Nu apucara bine hanul si capitanul a schimba cuvintele acestea. si de-acolo apoi sa se intoarca pe alta cale. nu statura mai mult la lupta. parte peste alti munti. Aici. anume ca. o luara tot pe culmea muntilor. Se pornira mai departe. Dupa ce au trecut Runcul-Pojoritei.. Ajunsi dincolo de Magura Pojoritei. sau ungurenii. se adunara mai multi insi la un loc si prinsera a taia o parte de padure de pe muntii Opcioara si Tatarca. de-a dreptul spre Barnarelul. indarat spre tara lor. Senatorul si Dadul. Si asa si facura. Patruzeci de mii de tatari. prinzind de veste acuma. ci numai o intinara. ci apucara de-a dreptul in sus. insa n-o dadura la pamint. aflara cu cale ca ar fi mai bine sa plece spre Ardeal. iar dupa aceea. vazind ca rominii nu glumesc. spre Ardeal. precum . spre satul Borsa din Maramures.intimple! — Da. pe locul unde se afla astazi Cimpulungul. fiind foarte greu de trecut. se insirara tot doi cite doi si asa trecura pe plaiul ce ducea pe linga Piatra-Strajii si iesira pe locul unde se afla astazi satul Pojorita. o luara ceva mai pe incetul. cum au venit pina intr-acest loc. in vreo citeva ore ii si macelarira pe jumatate. ci. pe unde presupuneau ei ca vor trece tatarii. adica partea ce-a ramas in viata. ci o tulira la fuga. trecind muntii Sterpariu. intimplindu-se sa-i urmareasca rominii. Insa de-aici incepind nu mai mersera pe acea vale. din contra. si nu se oprira pina ce nu ajunsera la strimtoarea dintre Magura Pojoritei si Muncelul Sadovei. de la cine vor fi prins. Ardelenii si morosenii. cind iata ca se si trezira inconjurati din toate partile de rominii care se adunara de prin fundoaiele si sihlele muntilor si care luindu-i pe nepusa masa la rafuiala. Iar cind vazura ca tatarii intr-adevar se indreapta spre dinsii prin locurile acestea. o luara peste virful Arsinesei si iesira in Opcina Arsinesei. peste Runcul-Pojoritei. iara dupa ce suira si trecura Runcul. statura putin locului de se odihnira si se pusera la cale incotro sa se duca ca sa poata iesi mai bine la capat: s-apuce de-a dreptul peste munti. ori sa se intoarca indarat de unde au venit? Si dupa multa chibzuire si cumpanire. Botosul-mare.. iara de-aici apucara repede pe Legende istorice 217 linga apa Moldovei in sus. ca linga poalele Birnarelului. ca vine o ceata de tatari asupra lor. pe care de asemenea o lasara intinata. sa nu fie asa de lesne si pe neasteptate surprinsi. dupa cum se mai numesc rominii din Ardeal si Maramures. ca au de gind sa-i nimiceasca pe toti. coborira drept spre locul unde se afla astazi satul Cirlibaba si de-aice se-ndreptara apoi parte pe valea Bistritei. Doamne. spre Valea-Caselor. taiara si cealalta parte de padure.

Insa rominii. le iesira inarmati inainte si incepura pe neasteptate a-i respinge si a-i alunga inapoi. prin muntii de prin apropiere. care pusera mina pe han si-l dusera conducatorului lor. ratacind hanul incolo si-ncoace. Se vede ca multa carne de romin trebuie sa fi mincat in viata sa. Si asa. adunati in apropierea acestor doi munti. Si eu vad ca esti . zisera: — Mai deunazi. cind am macelarit pe tatarii care venisera asupra noastra. nu numai ca ne-ai luat anume de rau. cum simtira ca tatarii se apropie de dinsii. incepura care incotro a repezi copacii intinati asupra lor. ca te baga in toate racorile numai cind te uitai la dinsul. apucara repede spre Opcioara si Tatarca. Dar ce folos ca. Si cind a fost hanul tataresc prins. cum ajunsera la fata locului. ce sa-i dau? intreba morosanul. Tatarii. Ei. spatos si foarte 218 Legende populare rominesti tare. surprinsi. Senatorii si altii. zise: — Oamenii istia-mi spun c-ai fi foarte insetat. afara de hanul care nu stiu singur cum s-a-ntimplat ca a scapat si s-a indosit prin desimea si intunecimea padurilor. cum de-am putut fi asa de nebagatori de seama ca sa nu punem mina si pe capul hanului. mi-l si culca la pamint si-l facea farimi. N-am nimic alta la indemina. anume Dadul.. masurindu-l pe han cu ochii din cap pina-n picioare. pe care tatar cum il ajungea. daca e asa de insetat! Poate ca dumneata vei fi avind si-i vei putea da ceva de baut. cumpanindu-se si rasturnindu-se cu un pocnet si un vuiet ingrozitor. fara ca sa poata da de plaiul pe care a venit sau de vreun alt plai ca sa se intoarca in tara sa. ci chiar ne-ai si batjocorit. fu in scurt timp si el prins si dus inaintea morosanului celui voinic. Oratile. Manaila. numai sa-i dam ceva de baut. doar un poloboc cu moare de curechi. iar altii de copacii care se rasturnau si picau peste dinsii. mai pe urma. unii fiind omoriti de rominii ardeleni si maramureseni. ca sa nu piara — bietul om — de sete! Legende istorice 219 —D -apoi bine. Ca n-o sa-i dau moare sa beie? Apoi. in frunte cu un morosan inalt. bine! Iata ca acuma l-am adus! El ne imbia pe drum cu bani. Rominii. Morosanul despre care ni-i vorba avea o casa tocmai pe virful Tatarcei. intorcindu-se catre han si aratindu-i polobocul cu moarea. ca moare de sete. de se rasuna cine stie unde prin vaile si fundoaicele muntilor de prin apropiere. in citeva oare toti tatarii fura macelariti si nimiciti. Copacii. de unde au venit.si cei din vecinatate.. tocmai atunci se afla si el la casa sa de pe Tatarca.

peste trunchiuri rasturnate de copaci si peste colturi ascutite de pietre. Dragos sosi si el acolo. iar impreuna cu dinsul si hanul. Bourul fugea tot mai repede. Dragos se facu stapin pe tara unde se petrecuse aceasta vestita vinatoare.cam mahmur. p-aci era sa ajunga pe bour. morosanul il apuca de picioare si-l ridica in sus. la vale. De atunci incoace. cite unul-unul. iar semnul noii domnii din Moldova fu capul bou- . Si asa au scapat si rominii de tatari! DRAGOS-VODA Dragos-Voda era un romin destept si voinic din Maramures. Atunci Dragos prinse bourul. fiindca pe catea o chema Molda. un taur salbatic cu niste coarne incovoiate si cu o barba stufoasa. si. iara locul unde au fost ceilalti tatari rapusi de rominii ardeleni si maramureseni — Obcina Tatarcii. Polobocul. sosind la malul unui riu mare. care latrau toti de urlau padurile. vazind pierzania bietei catele. ca sa ucida fiarele salbatice. adica un fel de fiara puternica si mare ce nu se mai gaseste acum prin tara la noi. ii taie capul si-l lua cu sine. Apa sau Valea Tatarcii. deci. se repezi in apa ca sa treaca girla inot. Dar fiara. dar puterile nu o mai tinura. Girlei in care se inecase vrednica lui catea ii dete numele de Moldova. in sfirsit. Ciinii il luara la 220 Legende populare rominesti goana pe acel bour care fugea ca turbat prin codri si parea ca are aripi la picioare. ia colo. umbla cit umbla pina cind ciinii dibuira. pina ce deodata se afunda in valuri si se ineca. Intr-o zi se porni la vinatoare cu haita sa de ciini. dupa ce il tinu astfel vreo citeva minute. Astfel fugira cu totii o zi si o noapte. Cateaua se arunca si ea in apa. cadeau morti de oboseala. Dar cum se apropie de poloboc si se pleaca sa beie moare dintr-insul. ce era sa faca.. Era un bour sau un zimbru. cu han cu tot. se-nvoi sa beie si moare. fara ca sa se opreasca. numai sa nu piara de sete. cit ai bate din palme se facu mii de bucatele. iar ciinii. Dragos-Voda alerga si el calare in urma haitei de ciini. arunca dupa bour ghioaga sa cea tintuita cu cuie de fier. ca un semn de izbinda. e moare! Daca vrei. El era un bun vinator si-i placea sa strabata padurile. valea unde a ajuns polobocul cu dinsul. rostogolindu-se si ducindu-se ca o sageata in jos. Apuca prin niste codri mari. Ghioaga izbi fiara drept in crestet si apa riului se inrosi de singele ei. il cufunda cu capul in moare si. potoleste-ti setea! Hanul. ea se zbatu din rasputeri.. si toata tara dimprejur lua numele girlei. Numai o catea mai ramasese care nu se lasa de fuga si p-aci. rasturna polobocul si-l slobozi apoi. muntele pe care s-a aflat casa morosanului si de pe care a fost hanul tataresc slobozit cu polobocul la vale s-a numit Tatarca. in polobocul cela.

geaba s-o trudit. stapine. asta e norocul meu! Si l-a minajat asa pina la trei ani. nu alta! Bucuria lui Negru-voda: — Doamne. — Urma alege. iarna si a sosit si primavara. Atunci l-a incercat sa vaza: cu el tot zboara? Asa. sa se cruceasca si sa-l ia la minajeala. Acu’. minune. fiind pe cimp. Negru-Voda avea in paza si multe iepe si le pastea si pe ele. ca tatarii erau ca frunza si ca iarba si l-au speriat salbaticii astia pe Negru-Voda. dar cu gindul. — Iti place la mine? — Imi place.rului ucis in apa Moldovei de viteazul Dragos. l-a intrebat craiul: Legende istorice 221 — Mai stai? — Mai stau. tot la fratii lui din tara noastra. ca sa vada: ce fel de cal este ala? Si tot stind el si mirindu-se. au racit. Intr-o noapte insa. he!. . Si Radu-Negru a muncit cu credinta la craiul acela. cu gindul ca doar-doar i-o scoate din pamintu-asta al nostru. Atunci stiti ce-a facut el? S-a dus. NEGRU-VODA He. neicutule.. si s-a bagat herghelegiu la caii craiului de peste munti. A inceput sa se mire.. mare bucurie era pe herghelegiul craiului. Dar a dat o ploaie si minjii. a inceput calul sa filfiie din aripi si a zburat cu Negru-Voda pina in slava cerului. Multa vreme s-a batut Negru-Voda cu tatarii. sa nu te prapadesc! a strigat calul.. Acolo. iar minzul cel ca oaia stiti ce-a facut? Odata a scos aripile din par si a inceput sa zboare pe sus. a vazut ca au inceput minjii sa se joace. Da’. saracul. de mare foc. Minune. Radule! Ce simbrie imi ceri? i-a zis craiul cind l-a vazut. Doamne! o strigat el. — Ei. uitindu-se tinta in ochi. Pe unde sa scoata atunci camasa herghelegiul? S-a sculat si a gonit minjii pe cimp. neicutule! Un minz era flocos si alb ca oaia. in herghelie.. departe in cimp. ca sa se infierbinte. Acolo insa. Asa. Maria ta! Acum ma bag asa. NegruVoda tot herghelegiu era. Cind s-a implinit luna. Asa. ce se intimpla? Toate iepele au facut minji si. cum a incalecat odata. — Tine-te bine. A trecut toata toamna. Si l-a dus departe. dar si pe minjii lor.

spre apus! Legende istorice 223 Capetenia tatarilor si-arunca ochii.. apoi s-a infatisat inaintea craiului de peste munti. mult si bine. minunea lui Dumnezeu.. — Ei! Acu’. pe care-i ceruse. Ca domnul asta zboara si pe sus. calul a inceput sa se lase incet-incet pe pamint si sa-si stringa aripile. si i-a mai dat si oamenii cei cu vitenta. si asa. colo departe.. pe caii lor — si au tot venit in tara aici. sumedenie. Pe urma. si ce sa vaza? Tocmai atunci Negru-Voda se inalta in slava cerului cu calul cel nazdravan si priveghea de deasupra toate miscarile liftelor straine. mai cu seama ca-l brodisera la Timpa.. — De nu crezi. Radule. si potcoavele intoarse ale cailor. s-au mai odihnit si ei oleaca. mosule! A avut noroc mare de o vilcea.. si Negru-Voda i-a potcovit cu potcoavele de-a-ndaratelea. oricit ne-am trudi noi. — Nu putem. in jos. la Saritoarea lui Negru-voda. prindeti-i! a poruncit capetenia. apoi se intoarse la ai sai si grai cu glas puternic: . uita-te in partea aia.. — Bine. unde se scocioara Dimbovita dintr-un munte. potcoavele avind coltii inainte. pe care l-oi alege eu! — Numai atit? — Ba sa-mi mai dai haiducii pe care ii ai inchisi in temnitele Mariei tale. Pe urma. Imi trebuie si mie oameni viteji. la rasarit si la apus. de atita munca si alergatura.Si-au dus vestea mai-marelui lor. L-a adus in herghelie. marite crai! Ma duc in tara mea. Odata chiar erau gata-gata sa-l rapuna. un cal din herghelie. l-au aflat pe Negru-Voda unde e si l-au tot fugarit. Ba la toti haiducii le-a dat cai. Craiul unguresc i-a dat lui Negru-Voda calul cel zburator. tatarii l-au tot cautat: in sus. Atunci. I-a mai ajutat apoi si un codru de padure. dupa ce-a facut citeva rotocoale prin inaltul cerului. de nu-i mai rabda pamintul. 222 Legende populare rominesti — Acu te las. stapine. fara sa-l stie ca e nazdravan. iar ceilalti haiduci. colo. tatarii iar i-au pierdut urma. fugarind si ciopirtindu-i pe tatari pe unde-i nimereau. fiindca ati aflat cum stau lucrurile. Odata a sarit-o voda cu ai lui. Apoi Negru-Voda a pornit calare pe armasarul cela nazdravan. — Nu cred. Dar cind s-au strins iarasi tatarii.Apoi. du-te! Da’ ce simbrie imi ceri? — Ia! Sa-mi dai. Maria ta. pina s-au dezmeticit ei ca potcoavele cailor sunt intoarse.

Stiu numai ca intr-o zi de toamna. cit e intinsul tarii pina la Dunare. Dintre cei scapati cu viata. a plecat din Tirgoviste. iar altii au fost ciopirtiti de ostasii lui voda. cind iata intr-o sinta . CONDEIELE LUI VODA Mircea cel mare si vestit. Negru-Voda si-a facut pe Dimbovita. Nu le-a tinut insa mult bucuria. s-au folosit de zidul de la Cetatuia. la Cetatuia. cu ajutorul careia putea opri ori da drumul apei din Dimbovita cind voia. Cu ajutorul zidului. Cit o fi stat acolo nu stiu.— Pe ei. Sedeau pe scaune de piatra si mincau pe masa care se vede si azi. multa. multi. a facut dintr-un mal al Dimbovitei pina in celalalt un zid puternic. a ridicat stavilarul si a dat drumul apei devale. Ba nu numai Maria sa. CUM A SCAPAT NEGRU-VODA TARA DE TATARI Ca sa se poata scapa oricind de tatari si de alte neamuri salbatice. nenisorule! Cind s-au pornit valurile de apa. cu mare alai. se suia Maria sa pe pod. Isi asezasera corturile pe valea Dimbovitei. apoi. odata zareste Maria sa o urdie inaintind in graba din vale. Ba incepusera sa urle si sa faca un taraboi de se cutremura pamintul. sa vada. Erau tatarii. le-a dus unde? Nu se stie. inecindu-i cu apa. iar la mijloc a lasat o poarta. cita frunza si iarba. a luat apa aproape toate corturile si le-a dus cu salbatici cu tot. pe ruda — pe saminta. sa nu-l poata razbi apa. drept stavilar. lasat-a in urma Rimnicul si razbit-a spre Focsani. a scapat Negru-Voda si de alti dusmani. si se gateau de bataie. Si stiti la ce i-a folosit zidul asta? Sa va spun: Dupa ce a sfirsit si podul din piei de bivol. facut pe deasupra apei. unii au rupt-o la fuga. domn al Tarii Rominesti. ca daca i-a vazut voda. punea ocheanul si se uita pe dealuri si pe vai. Trecut-a Maria sa Buzaul. Apoi. la drum lung. cit a stat acolo. unde sedea cu doamna. nu cumva o zari vreun picior de dusman. pe toti. baieti! Si i-a batut strasnic pe toti tatarii. chiar spre locul unde locuia voda cu ai sai. multi. Sa fi vazut atunci. a poruncit de s-a pus stavilarul de la mijlocul zidului si s-a strins in susul Dimbovitei apa multa. prin valuri tulburi ca razmeritele. tocmai pe cind tatarii erau in somnu’ al mai dulce. cu boierii si cu o parte din oastea sa. ci si alti domni. in josul zidului. de mai-mai sa treaca peste maluri. pina la Tara-Leahului. cind privea cu ocheanul. de-a curmezisul vaii. Merge Maria sa hat-departe. sa faca legatura cu ei asupra ungurului. un loc de aparare. 224 Legende populare rominesti Pe urma? Cum a sosit noaptea. intarit bine. in urma-i. Urmele zidului se vad si azi.

ci sageti. Voda il lua pe pastoras cu sine si-l dete la invatatura. Pe cind strabatea o livada frumoasa. doamne. incit zise tovarasului sau: — Eu cred ca baietandrul acesta ar fi folositor tarii. daca vrei sa-ti inteleaga ravasul! Voda merse de se intilni cu craiul Lehiei si cu domnitorul Moldovei si se legara acolo cu slove negre pe piele alba. daca i s-ar da o invatatura potrivita cu agerimea mintii lui. ascutim condeie pentru Maria sa voda. ca sa cunoasca bine toate nevoile supusilor sai. — Astea sunt condeie? Voi numiti condeie ceea ce noi numim sageti? zise voda rizind. Ian vezu tu. Cum asa? — Da. Ia. zari sub umbra unui nuc un pastoras cintind duios din caval inconjurat de oitele sale. insotit numai de cite un slujitor credincios si intra in vorba cu oricine. dar nu condeie faceau. Voda. Dar voda aduna la Tirgoviste si condeie domnesti.duminica Maria sa voda intra cu alaiul sau prin mijlocul unui sat mare. Legende istorice 225 Voda. ca acele ce-i ascuteau satele. VISTIERUL SERBAN Mircea-Voda Basarab. curios.. intrind in vorba cu el. Ce sa vada? Satenii lucrau harnici. Pastorasul se numea Serban.. Serban s-a bucurat de iubirea si increderea domnului. ca vor fi buni prieteni. cind inca popa nici n-a inchis usile altarului. marite boierule?. Maria ta.. copil de casa. . Mircea il puse in cunostinta despre treburile tarii si mai tirziu ii incredinta vistieria tarii. merge linga satenii ce lucrau. udata de un riulet minunat. cu toate acestea el nu putea sa uite viata linistita din timpul pastoriei sale. pleca adesea travestit prin tara. — Ascut condeie pentru mine? zice voda. ca sa zica psaltul „Tatal nostru“ la liturghie? — Ce sa lucram.. —Lucreaza crestinii in zi de sarbatoare? zice voda cu parere de rau. In tot timpul domniei lui Mircea. Copilul de casa duse lui voda stirea aceasta. precum si toate obiectele de pret ale curtii domnesti. Dupa ce ajunse in virsta. la dusmani nu se scrie cu altfel de condeie. — Pai.. de ce lucrati. Ce sa vada Maria sa Mircea-Voda? La casa soltuzului erau adunati satenii si lucrau. ce lucreaza rominii aia? Trimisul lui voda merge langa tarani si-i intreaba: — Oameni buni.. cavalul si imbracamintea de pastor.. de aceea el isi pastra intr-o camera secreta ghioaga.. il gasi atit de curat la suflet si de istet la minte.

dar voda il sili sa indeplineasca porunca ce-i daduse. zisera ei. Atit voda. Voda dete ordin lui Serban sa deschida numaidecit si acea usa. dar Serban ii dovedi ca pietrele au fost scoase si intrebuintate intr-alta parte de fostul domn. voda merse din camera in camera. se rusinara. voda nu se mai impotrivi. ei aratara lui voda. cit si boierii. pe care Serban le pastra cu sfintenie. cavalul si imbracamintea de pastor. vazu ca toate lucrurile sunt in buna regula. vazind ca nu si-au atins scopul. pentru ca-l mintisera. Aci trebuie sa fi ascuns tot ce el a furat. o usa de fier inchisa cu trei zavoare. Serban. in care am vazut pe Serban ca sta cite 2-3 ceasuri pe fiecare zi. multi bani si scule pretioase. Ei sfatuira pe voda a-l indatora sa dea socoteala. indata ce ajunse acasa. Ei il pirira lui Tepes ca ar fi furat. care pizmuiau pe Serban.La treizeci si sapte de ani dupa moartea lui Mircea. voi sa se incredinteze daca este sau nu vinovat. insa amarit de intrigile boierilor. dar se infuriara si mai mult si se hotarira a pierde pe Serban cu orice pret. Indata ce termenul se implini. Astfel. crezura 226 Legende populare rominesti ca e timpul potrivit spre a scapa de dinsul. negasind in camera decit ghioaga. dar lipsita de pietrele scumpe. La plecare il imbratisa calduros si ii zise: Legende istorice 227 — Ferice de tine. Voda. ii osindi sa fie trasi in teapa. se temea sa nu fie luat in ris de boieri. ii porunci sa-i aduca sabia pe care o purtase mosul sau Mircea. Boierii. La inceput el nu voi. Aceasta e camera. de fata cu toti boierii. Vlad Tepes. caci acolo fiind numai lucrurile din timpul pastoriei sale. Serban o aduse indata. daca n-as fi indatorat cu cirmuirea tarii. ii ocupa tronul. insotit de boieri. de toata averea ce i s-a incredintat. Serban ii multumi pentru aceasta mare cinste. iar pe Serban il ridica la cel mai mare rang de boierie. Dupa multe staruinte. de cind e vistier. Piritorii. la caminul parintesc. infuriat pe boieri. Tepes. nepotul sau. Boierii insa nu se descurajara. Serban lua cheile si deschise. cercetind dupa lista. inainte de a intra el in slujba de la vistierie. in fundul unei galerii. ramasera uimiti. Serbane! De-acum inainte ai sa fii linistit! Si mie mi-ar placea viata de pastor. cu care fusese impodobita. FATA DE LA COZIA . isi imparti toata averea cu neamurile sale si cit trai fu iubit si respectat de consatenii sai. Banuiala lui Tepes crescu. in termen de sase zile. ruga pe voda sa-i dea voie a se retrage la viata sa de pastor. cunoscind bine firea lui Serban.

ci fiecare se culca pe unde l-a ajuns somnul. Intr-o vreme. in care altceva nu era decit doua masute incarcate cu lumini de ceara. In vreme de primejdie mare. caldura il inmuia asa. Era o fata orfana. a dovedit o vitejie ca si cel mai viteaz soldat romin. turcii pradau in draga voie. fara sa stie cineva. simtind ca i-a smuls cineva lumina din mina. crezind ca o sa deie de margine. pe de jumatate stearsa. chiar si fiul cel mai tinar al domnului. cit ce o lua in mina. Intre acestia au izbucnit certe pentru domnie. Cind auzi ca turcii au intrat in tara si prada si robesc. Pina sa se stringa rominii. tot mai inspre mijlocul padurii. incit de voia lui. s-a imbracat in haine ostasesti. desi vintul si ploaia o batea cu toata puterea.Seara.Dupa Mircea-Voda au ramas mai multi fii si nepoti de frati. Pe atunci era obiceiul ca pe cei mai viteji domnul tarii sa-i daruiasca cu cite o mosie si sa-i faca boieri. intrau cu armata in Tara Romineasca. Intrind inauntru. sabia. Iar domnul a zis: — Si daca esti fata. vede la radacina unui lemn gros o lumina ce ardea fara a se misca. pustiind-o. fiecare voind sa ajunga domn. dupa cum il dezmierdau ei. din intimplare. Necajiti de aceasta intimplare. a plecat si ea la razboi. o lua la fuga. cind aflara ca o fata a putut sa fie atit de viteaza. In lupta care s-a incins cu turcii. Cind era insa cam pe la miezul noptii. Aflind turcii despre aceste neintelegeri. Iar intorcindu-se catre cei din jurul lui. daca erau tarani. nu era intre ei. cind ceilalti copii s-au intors catre casa. Fata il alese pe acesta. apoi o iconita mica. ci fata. a luat o sulita. 228 Legende populare rominesti STEFAN CEL MARE SI INGERII Cind Stefan-Voda era copil de vreo cinci ani. s-a dus dupa fragi cu alti copii de virsta lui. luara de seama ca Stefanuc. din muntii Coziei. tot iti dau o mosie care sa-ti fie zestre cind te vei marita. spre mirarea lui. se trezi din somn. Tot asa a vrut sa faca si cu „Fata de la Cozia“. se gaseau chiar si femei care porneau la lupta contra navalitorilor. se vazu in mijlocul unei casute de lemn de brad. Stefan. ii intreba: — Care vreti sa luati de sotie pe aceasta fata viteaza? Mai multi fii de boier se imbiara. Ea ii spuse atunci ca nu e barbat. Stefan insa dupa ce a ramas singur-singurel in mijlocul codrului. Toti ramasera uimiti. Isi deschide . rezemata de o carte groasa si putreda de veche. O astfel de luptatoare a fost in timpul acestor razboaie si „Fata de la Cozia“. arcul si tolba cu sagetile si. adormi cu lumina in mina. nici nu se dusera pe la parintii lor. pentru ca il vazuse si pe el luptind cu mare vitejie.

netrebuind ca sa ne ingrijim si de ale gurii. nici arma satanei. de batrini ce erau. asa ca fericiti ne vom putea ruga si de aci inainte. se facu un baietandru inalt si spatos. Mergi si du mosnegilor tai radacinile si spune-le ca ingerul tarii tale te cheama de ajutor. — Nu-ti fie frica de nimic. ii mai dadeau si lui cite o lingura de zama ramasa pe fundul ceaunasului. intreba un mosneag. Si sculind copilul. se va purta bine. care e in tot locul de fata. — Nu sunt nici stafie. ca nu e nimeni pe aici care sa ne vada si sa ne auda. — Da’ un mai mare bine nu am avut niciodata. mindru si frumos de sa te tot uiti la el. vede la cele doua mese doi mosnegi care. din care apoi mosnegii isi faceau de mincare si ca drept plata. mergind dupa radacini prin codru. spre spaima lui. e copil bun. care de mult plinge de dorul lui. caci de unde sa fi vazut pasare cu clontul de diamant. Acestia se rugau stind in genunchi inaintea iconitei. dimpreuna cu Dumnezeu. Stefan sta ca inlemnit. cu penele de aur si cu picioarele de argint. apoi sa fie. ci sunt norocul tau si al tarii tale invrajbite. roaga-i ca in . sa ma ascund de fata ta. la auzul acestor cuvinte omenesti. — Dar cine esti tu. Odata. — Are el nume si inca un nume frumos. ca e multa vreme de cind te tot caut. sa te alung din acesti codri. Chiar era sa murim de foame si de sete. vede o pasare cum nu i se mai intimpla sa vada niciodata. cu trupul ca de arama. Mergi. unde satana inca nu a avut putere ca sa intre. care cu vremea are sa fie nume sfint pentru neamul lui. * Trecura vreo citiva ani de cind Stefan era in slujba celor doi mosnegi si din acesta. El ni le va aduce. zise unul dintre batrini. Legende istorice 229 — Si cum asa? — Bine. — Bine ca te-am intilnit. din mic si slabut ce era. cu frica si credinta lui Dumnezeu. il minara ca sa le aduca niste radacini de buruieni. — Bine ca ne-o adus Dumnezeu pe acest copilas. pasare maiastra. cupris de spaima. dar cum o sa-l cheme. neavind cine sa ne aduca cele trebuincioase. — Daca e asa cum zici. — Asa e. ia-ti ramas-bun de la cei doi mosnegi crestini si cerindu-le binecuvintarea parinteasca. nici pleoapele nu si le mai puteau ridica. ce nume o sa-i dam. Fat-Frumos. dar de esti vreo stafie necurata. din cind in cind. ca de esti arma satanei. numai noi suntem singuri-singurei. caci numai asa o sa i se sfeteasca norocul.incetisor ochisorii si.

Stefan. Fata insa zise: — Stefane. pina ce Stefan a fost chemat in ceea lume.“ Cind cei doi batrini sfirsira cu binecuvintarea. Stefan se arata istet si plin de nazbitii: nu gaseai in sat copil netrintit de el. Uite. Fata. numai de el inteles. tinutul Bacaului.rugaciunile lor sa nu-si uite de tine si de draga tarisoara ta. merg ca. dar s-a inaltat la cer cu trup cu tot. auzindu-i vorbele. 230 Legende populare rominesti Mosnegii. Legende istorice 231 DIN COPILARIA LUI STEFAN CEL MARE Cind era de zece ani. Atunci auzi un glas din cer. de vrei sa-mi fii drag si sa-ti fiu nevasta. care totdeauna te va duce pe caile cele bune. si cazind in genunchi. De la o vreme a fost luat din satul Borzestii. Roaga-te lui Dumnezeu ca sa-ti binecuvinteze pasii tai si pune juramint sfint inaintea lui. jurindu-se ca ii va tine poruncile. intinse mina fetei cele frumoase si-i zise: — Iti multumesc ca m-ai scos din desisul codrului. Ca mi-ai dat aceste invataturi si te rog ca sa nu ma uiti. si dus la Suceava. se ruga Atotputernicului Dumnezeu. din Bucovina. — Asa sa fie. Nu uita insa niciodata ca „nimic nu se face fara Dumnezeu si ca unde primejdia e mare. Mare in fapte si in virtuti. unde tatal sau avea scaunul de domnie. fata ii sclipea ca lumina soarelui. zise Stefan. anume trimisi de Dumnezeu. sarutindu-l pe frunte. se facu nevazuta si asa nevazuta l-a insotit in toate locurile. ii dara binecuvintarea zicind: — Mic ai fost cind aici ai venit. ca sa-i dea sprijinul lui cel dumnezeiesc. dar mai mare sa te reintorci. ci in locul ei gasi o fata inalta. iar eu iti sunt norocul. cu ajutorul lui Dumnezeu si al tau. dorul lui Dumnezeu sa te lumineze in toate caile tale. trebuie sa bati toti dusmanii tarii tale. ca sa-l indrepte pe caile cele sfinte. Lui Stefan ii pica draga. Stefan facu dupa cum l-a invatat pasarea. Intorcindu-se Stefan. Mergi. tara imi plinge de necaz. ca sa-si dea seama de faptele lui bune si crestinesti. mare te duci. ca si care nu mai vazuse niciodata. acolo e si Dumnezeu mai aproape. ca ii vei tine toate poruncile lui. Cind era intre copii nu stia multe. caci atunci si Dumnezeul parintilor si ai mosilor nostri iti va binecuvinta pasii tai. iar pasarea cea de mai inainte nu o mai gasi. casa se lumina si ei se facura nevazuti. si . prin care Dumnezeu ii binecuvinta toti pasii. tocmai cit el si frumoasa. sa o scap din gura celor ce vreau sa o inghita. Nici aici nu s-a domolit. caci nu erau altcineva decit doi ingeri. Sprijinul e la Dumnezeu. ridicindu-se in picioare. Lumea crede ca el n-a murit.

pe locul acesa unde sunt o multime de sate. ori de vreun urs trindav. s-a luat si s-a dus in codru. ce sa vada? Un baiat impuns in soldul piciorului. In cele din urma aflara ca Stefan o pornise spre Tara de Jos si ca niste drumeti ar fu vazut un baietandru ca de doisprezece ani. aruncind ochii incoace si incolo. Cum simti Stefan ca ostasii cu porunca domneasca se apropie. de unde singele curgea inca. atunci cind l-au impuns? Si dindu-i ingrijire l-au dus tot ascuns pina la Galati. Bogdan-Voievod. Stefan-Voda. Stefan aflase de una ca asta si se facu nevazut. cauta valvirtej sa-l omoare pe Stefan. de buna seama nu o stiu. mai intrebara ce mai intrebara pe drumeti si isi cautara de drum. a fost omorit la o petrecere de Aron. bunaoara cum nu au nici azi oamenii mai tineri. Atunci cu totii pricepura pricina si se minunau intre ei: cum de n-a zis nici circ. Ostasi scumpi platiti erau pusi sa-i aduca capul. Puiul se facu nevazut. incit nu se gasea nimeni sa-l intreaca sau sa-l biruiasca. Vazind Stefan ca aceasta nu poate fi altceva decit voia lui Dumnezeu. despartiti unde si unde de poieni cu iarba grasa. dar cind era sa sloboada cocosul. sa mai traga cu ochiul dupa vreo caprioara. fugi tot intr-un suflet dupa puiul .cum se dadeau biruiti. a dat la toti acei drumeti mosii din belsug si ranguri de boierie. pe nebagate de seama se ascunse intr-o caruta incarcata cu saci si acoperita cu paie. abia de era doar vreo cararusa batuta de vinatori. Vazind ca din carute nu iese nici un tipat de om. care ajunse mai apoi voda. numai ce vede un caraus ca din caruta lui picura necontenit singe. iar adesea ii auzeai zicind: „Ce-ar fi de el cind va ajunge mare?“ Se stie apoi ca tatal sau. Nu locuia nimeni pe aceste locuri pustii si salbatice. Se dusese vestea in lume ca feciorul Mariei sale e voinic si amarnic. Stefan cit ce-l zari. mai impusca daca ai ce. 232 Legende populare rominesti STEFAN CEL MARE SI NOROCUL Mai demult. Cum se vazu acesta pe scaunul domniei. caci zicea el: „Cu credinta mi-ati fost la mare cumpana si omul la nevoie se cunoaste ce fel e“. Aici le-a spus toata intimplarea si drumetii cu carutele i-au spus de unde veneau. Cum ajunsera sirul de carute. alergind pe drumuri. de drumuri nici pomana nu era. de aceea. care pe vremea aceea era un vinator fara seaman. cit o fi mers. cu niste sulite ascutite. si. Dupa o bucata buna de drum. jos cu ei la pamint! Asa de mester era la trinta. Cind cauta. nu avea astimpar. fara a mai da de stire ce are de gind si unde se duce. Mergind multa vreme. Cind Stefan ajunse voievod peste Moldova. trimisii incepura sa scormoneasca prin carute. dete de un pui de caprioara mindru si frumos de sa-l maninci cu ochii. se zice ca au fost numai tot codri cu frunza umbroasa. Si umblau trimisii peste tot locul. puse pusca la ochi. Intr-o buna dimineata.

dar caprioara ii zise: — Nu pune mina pe mine. isi lua pusca la umar si porni in partea dincotro i se parea ca a venit copila cea frumoasa. In vis insa i s-a aratat o copila tinara si frumoasa ca un inger coborit din cer. subtirel. se facu nevazuta si nevazuta e si azi. La aceasta Stefan. mincarea mi-am pierdut-o. ca sa-ti dau de stire ca toate lucrurile tale o sa-ti mearga bine. atunci pe . cu o mica ceata isi cauta adapost la Manastirea Neamtului. era prefacuta intr-o fata frumoasa cu parul de aur si cu fata alba ca omatul si cu trupul inalt. sa ma inchin. Ingindurat. iar Stefan a fost unul dintre cei mai norocosi oameni din lume. ca sa vada unde se va ascunde. isi zise intristat pina in adincul inimii. Cum ajunse linga ea.cel de caprioara. si obosit cum era. ii zise copila. a adormit. ca de esti satana. — Ai sa vii cu mine. ca o varga de alun. spre mirarea lui. si numai dupa ce se intuneca. zvircolindu-se printre crengile ramuroase ale stejarilor. „Aceasta nu e bine“. Si pe cind se apropia Stefan sa o prinda de mina. pina spre mirarea lui vede ca soarele era ascuns dupa muchea dealului si umbra noptii incepu sa se lase peste codrul in mijlocul caruia se afla. fu batut de turci si aproape toata oastea lui pierise in lupta si cind. MAMA LUI STEFAN CEL MARE Cind domnul Stefan cel Mare. unde era stareta mama sa Maria. vede iar Legende istorice 233 caprioara cea din ziua trecuta. Stefan. ii zise: — Cine esti tu. daca numai de credinta cea dreapta vei ingriji. Eu sunt norocul tau si al tarii tale si am venit. caci in toate locurile pe unde batea vreun pizmas. nici inger. vru sa o prinda. apropiindu-se de ea. iar de stiut nu stiu in care parte a codrului e marginea mai aproape“. baga de seama ca nu stie unde se afla si ca merindea ce si-o luase o pierdu. La aceasta caprioara s-a dat peste cap si. rasturnat de stie Dumnezeu cind. Trecind peste un piriu mare si adinc. trimisa fiind de Sfinta Vineri. urmarit de dusmani. atit pe tine cit si pe neamul tau. — Iti fagaduiesc ca o sa fac. caci. deoarece norocul l-a sprijinit tinindu-se de cuvint. pe cind a ajuns la fundul piriului. numai credinta in Dumnezeu va poate mintui. sa ma lepad de tine. pina nu-mi fagaduiesti ca ii face atitea biserici citi dusmani vei bate. la inceputul domniei sale. manastiri frumoase ridica. trezindu-se. imbracata numai in aur si argint. iar de esti vreun inger de-al lui Dumnezeu. — Nu sunt nici satana. Si-a mers. se aseza pe un trunchi putred. sleit de puteri. „Adapost n-am. in cealalta zi.

pentru fapta lui si dragostea ce-i purtase. Legende istorice 235 Stefan-Voda si-a ridicat si el oaste si le-a iesit in cale numai c-o mina de oameni. la picioarele lui. Din el se trage neamul boierilor Movilesti. indata a cotigit-o Stefan cu oastea indarat. dar agera: — Fiul meu. a parasit manastirea. desca leca repede si dete calul sau domnului. si-a adunat resturile ostasilor lui si. Pamintul se inrosi de singele celor care picau morti.zidurile manastirii s-a aratat o batrina slabuta. lupta-te din nou cu dusmanul patriei. eu sunt invins si dusmanul ma urmareste. Incepu o lupta ingrozitoare. ii cazu calul. pe care domnul se urca si incaleca usor: Zimbind. de voi cistiga. Stefan darui aprodului Purice mosii. dintre care unii ajunsera si domni. Si tot i-a tras pe turci. a invins cu desavirsire pe dusmani. incet-incet. ca doara-doara l-or birui pe Stefan. adresindu-se lui Stefan. sa ne-o jefuiasca si sa ne-o cuprinda. Purice ajunse bogat si lua numele de Movila. cred ca te intorci dupa biruinta asupra turcilor? — Nu. In Movila-nalta eu te voi schimba!“ Viteazul domn se arunca apoi din nou in lupta. baiete. invinge sau mori pentru tara. aprodul Purice se facu jos. sa incep din nou lupta cu otomanii. Cind a vazut Stefan puzderia ceea de turci. strapuns de un glonte. ca altfel ii cam duceau frica. n-a fost chip sa se bata fatis si la un loc larg. Vazind Purice primejdia in care se afla Stefan. dar cu credinta in Dumnezeul cel puternic. pe ici. Rominii iesira invingatori. dar viteaz. rusinat. Intre calaretii domnului se afla si aprodul Purice. pe colea. drept pe unde stia nazdravanul Moldovei ca i-ar face chisalita pe dusmanii care vroiau . mama. Dupa razboi. cu mai multa furie. APRODUL PURICE Ungurii venira in Moldova. Fiindca si Stefan era mic la statura si nu putea sa incalece singur. — Eu nu primesc fugari sub ocrotirea mea. Du-te. ca o movilita. In zidurile 234 Legende populare rominesti manastirii tale nadajduiesc sa ma adapostesc si. Pe cind Stefan se arunca cu vitejie impotriva dusmanilor. in lupta de la Valea Alba. si atunci voi zice: Stefan e fiul meu! Stefan. Stefan se intoarse catre Purice si ii zise: „Purice. S-au inarmat turcii si-au pornit la razboi cu oaste cita frunza si iarba. adunind puterile ce-mi mai ramin. un om mititel la trup. cu nadejde in bratele lor cele vinjoase si cu mestesugul ostasesc mostenit din mosi-stramosi. zise ea. Stefan strinse oaste in graba si le iesi inainte. RAZBOIUL DE LA PODU-INALT Isi pusera in gind turcii ca sa-l rapuna pe Stefan cel Mare si pe urma sa robeasca si tara Moldovei.

Pe sesul Birladului. pe virful dealului Paiu a fost cetatuie. Fiind strimtorat de turci. pe apa Birladului. tot il urmareau mereu pe Stefan. tot or sa-l bata odata pe Stefan. la Podu-Inalt. pe dealul care se cheama Cetatea. ripi prapastioase si locuri intunecoase. spre Dunare. a prins a se trage din calea lor. Si astazi sunt urmele de santuri si ale unui beci care-i zic oamenii: Beciul lui Stefan-Voda. pe sleahul cel mare care merge spre Iasi.* pe turci. la un vad caruia . si 236 Legende populare rominesti de aceea se cheama si podul: Podu-Harapului. Si citi dusmani au pierit si citi au ramas cu oasele rupte pe cimpii. pe valea Rebricei si pina la tirgul Scinteia. pe vale a fost silistrarie de praf de pusca. stiind ce-o asteapta. Dupa intimplarea asta. unde se vad si astazi doua tabii (santuri). Asa. vai mocirloase. incolo nu vedeai decit codru salbatic. Dumnezeu i-a ajutat si i-a batut. gindind ca si in borta soarecelui daca s-ar baga. Turcii. Valea Ra si Poiana Cirnului au fost tot movile si santuri. si tragea-n turci de-i potopea.sa-i inchinam tara. care-i cel mai inalt deal de pe acolo. s-a suit intr-un stejar care venea pe locul unde se afla astazi biserica din Scinteia si. prin satele Porcaret. La Podu-Harapului de peste piriul Racova — aproape de satul Chitocu — oastea lui Stefan a ucis un pasa harap. sa spuna mortilor de patima lui. cu istovul. Oastea lui Stefan cel Mare stia prea bine locurile din valea Racovei si. Paunesti. in Birzesti. care se bizuiau pe ostasii lor cei multi. Batalia a inceput in Valea Similei. si Stefan a scapat cu viata. Stefan. tot o bataie a fost si-i omora pe turci ca si cum i-ar fi luat din oala. de jur imprejurul vaii Racovei. cum sta in copac. Pe unde-i satul Fundatura a fost batalie amarnica. ca parca rasareau din pamint. pe urma la gura vaii Racovei si de-acolea s-au tot batut in sus. movile de priveghere si santuri de adapost. daca a vazut nevoia. asa ca te uitai numai in cer si-n pamint. Podul acesta a fost facut de Stefan-Voda. In Tinutul Tecuciului iar i-a batut amarnic pe turci. cu voie ori fara voie. si pe urma i-a alungat pe turci in jos. Cu siretlic i-a bagat pe turci intr-o vale inconjurata numai de codri mari si locuri fioroase. Stefan isi asezase ostirea pe dealul Magura. — Doamne! scapa-ma de focul in care ma gasesc astazi si in locul stejarului acestuia voi zidi un lacas dumnezeiesc! Turcii au trecut inainte fara ca sa-l zareasca. a fost iar o batalie cu turcii. ca-l urmareau sa-l prinda. tot nu se lasau. Stefan s-a rugat lui Dumnezeu. isi facuse in pripa cetatui de aparare. asa de multi turci erau. unde-i astazi satul Stefan cel Mare.

Si asa a scapat tara de robie si oastea moldoveneasca a facut minuni de vitejie. Suie-te pe urma pe cel mai inalt dintre dealuri si incepe a trimbita si a da drumul la tunuri si apoi. Razasii din Bucataria. una de miei. Paginii incep a alerga in toate partile.. toti sunt impaminteniti * Pina la sfirsit Legende istorice 237 din vremea razboiului de la Racova. Dar cind incepura trimbitele sa sune si tunurile sa bubuie. Unora din capitani le-a daruit chiar locurile unde s-au aratat ei faptele lor vitejesti. i-a ingropat inspre miazazi si rasarit de Pungesti. Dar cind vazura pilcurile de oaste ca se apropie. ca sa scape tara de acesti pagini. S-asa. cu viteii. Mortii. Nemaiajungindu-l capul ce sa faca. alta de vaci si inca una de vitei. a zbiera si a alerga mieii inspre oi si viteii inspre vaci. Telejna de Sus si Tatarani. de credeai ca-i sfirsitul lumii. ca sa aiba cu indestulare. dar asa fel. Apoi asaza fiecare cird pe cite un deal. voda si mosia. Mircesti. Girceni. Cantalaresti. nu altceva. Chetresti. Turcii. Ciofeni. a scapat Stefan-Voda tara de necaz si de inchinare inaintea turcului.. gindeau ca tot ce aud si vad ii oaste de-a lui Stefan. — Intr-o vale inconjurata de dealuri. Cum a sfirsit razboiul. ii face cum te-a invatat Dumnezeu. vazind una ca asta. Cosesti. unde n-au inceput vitele a rage. — Unde-s turcii? il intreba sihastrul. se duce la un sihastru sa-i ceara sfat. BATALIA DE LA RAZBOIENI — VALEA ALBA Cica Stefan cel Mare si Sfint fusese invins de turci la un loc ce-i zice Valea Alba. cu ajutorul lui Dumnezeu si cu barbatia ostasilor moldoveni. se buimacesc de tot. ca oile sa fie fata-n fata cu mieii. Asa a fost la batalia din satul Fundatura. citi au cazut in vremea razboiului cu turcii. — Atunci stringe degraba o mie de oi. si vacile.de-atunci i-a ramas numele: Vadul-Turcilor. Mai pune la fiecare cird cite un pilc de oaste. Stefan facu intocmai cum il invata. de frica celor ce se petreceau. nu stiau incotro sa deie si ce sa faca. pentru c-au stiut cum sa-si apere crucea. neam de neamul lor. ii cuprinse o spaima strasnica si. Iar pe cei care-au trait si s-au purtat vitejeste in cumpana asta asa de mare. O invalmaseala mare se . in locul unde-i zic oamenii: Tintirimul lui Voda. Stefan a poruncit sa faca in Scinteia o biserica si a mai facut si un pod de piatra peste piriul Rebricea. Stefan i-a rasplatit daruindu-le pamint.

cu boierii lui cei mari. tot Stefan iese invingator. Sunt trei galioane pe mare. cu cele patru pilcuri ale oastei. cind isi luase omul nadejde de la binele lumii acesteia pacatoase si-si astepta sfirsitul. mereu.isca. iar unchiasul o duce si mai greu. — De ce te-ai sculat tirziu? — Hei. A intrat in vorba cu el: — Buna ziua. s-amara rau crestinul. m-am sculat de dimineata. mai sa-l cuprinda plinsul. — S-or face bucatele. Maria ta! Nu m-am sculat tirziu. cum zareste pe mosneag. razbiti. . Stefan ii urmareste si-i secera mereu. Si asa. Acu’. Daca or veni insa pe jumatate. Sa-si ia alta? Ferit-a sfintul! Ce e intii nu e pe urma. iar Stefan se repede ca un trasnet. Acolo era un unchias. creste. nevoie mare. mai dobindi o odrasla. cuprinde pe turci din toate partile si incepu a-i bate vitejeste. Paginii. Lui Stefan-Voda ii placu raspunsul mosneagului. moare matusa. Ce isprava aveau sa faca bietii? Se chinuiau urit. mai taica. prealuminate doamne. Acu’. mosule? * Baiat mare. cu unchiasi ca d-alde mine. Era batrin-batrin si n-avea pe nimeni sa-i dea ajutor. Maria sa. vezi dumneata. se pune pe ginduri. mosule! — Multamim Mariei tale. dac-or veni goale. flacaiandru Legende istorice 239 — Apoi de. dar n-a vrut Dumnezeu cu mine. sa cerceteze pasurile crestinilor. alta napasta la casa omului. Ca uitasem sa va spun: unchiasul avusese in tineretile lui o spuza de copii. da istet mai e mosneagul asta! Asa romin mai zic si eu“. in drumul lui sa vada sate d-astea d-ale noastre. si de data asta. Si hat-tirziu. Voda mirat. pina. D-aia. pina ce-i trece peste Dunare. Creste copilul. Maria ta. decit p-un copilas de vreo sapte ani. venea moartea si-i inghitea pamintul care nu se mai satura. dupa cum ii era obiceiul in vremuri de pace. dupa trei zile de la plecare. incepu sa se mai gindeasca si-si arunca ochii spre holde. sa nu uitam vorba! Voda. dac-or veni pline nu se fac bucate. copilul — copil. dar cind erau colea danaci*. sa ajute pe cei nevoiasi si sa mai sada cind si cind la pilde si la tilcuri. se fac. 238 Legende populare rominesti STEFAN-VODA SI MOSNEAGUL Cica a plecat odata Voda Stefan la plimbare. „Ma. Unchiasul — batrin. sa cutreiere tara in lung si-n lat. iar nu se fac. Era milos. sa aleaga locuri pentru biserici si manastiri. o iau la fuga. numai uite ca se opreste la un ogor.

Cind le-o veni vremea. cheama babe si talmaci. Daca vad si vad ca li s-a apropiat veleatul. mai taica! Cerceteaza ei incoa. Maria ta? raspund boierii. Pai. Hei. doar o afla ceva. acu-i acu! Boierii o sfeclira. dar n-am putea raspunde. zice el celor care il intovarasisera.. raspunsera toti intr-un glas. daca nici la atit nu va taie capul? zice voda suparat. Maria ta.. cerceteaza incolo. Maria ta. vii sa mi-i tunzi? — Vin. — Dar cu bucatele? De ce galioane a vorbit unchiasul si ce e cu ele? — Nici la asta nu ne pricepem. Se duce boierul cu pricina si ispiteste pe unchias. 240 Legende populare rominesti — N-o stiti? zice voda incruntindu-se si rastindu-se la ei. voda vine la divan. nici p-asta n-o stim. dupa vreo citeva zile. sa-si impace nevoia. Voda stia tot. — Boieri dumneavoastra. unchiasul i-a priceput gindul. Da. Maria ta. Nu se da omul cu una cu doua. ce stiti dumneavoastra. hotarasc sa le dea toate pe una si sa roage pe unchias. am doisprezece berbeci. Batu-l-ar sfintii de mosneag! — Apoi. — Sa ne ierti. Pe urma iar mai intreaba: — Dar despre ce berbeci e vorba? Se gindesc. se gindesc. dar n-a vrut Dumnezeu cu el? Se gindesc boierii. . ca altminteri intorc cojocul pe dos.Pe urma: — Mosule. iti sti oare sa raspundeti la intrebarile ce voi pune? — Apoi. Unde va sta capul vor sta si picioarele! Hei. se vede. stiti ca mie-mi plac oamenii iscusiti si d-aia va tin pe linga mine. dar. ca aflase prin oameni de siretlicurile lor. — Pai de. in sus. si un argat sa-i ajute la aratura. pina sara. V-aduceti aminte cind ne-am intilnit deunazi cu unchiasul in tarina cutare? — Ne aducem. — Ce am intrebat eu si ce a vrut sa zica mosul cind a raspuns ca s-a sculat de dimineata. in jos. sa stiti. ca asa vreau eu! Pina-n trei zile astept raspunsul la citesitrele intrebarile. — Daca-i asa. dar tacea sa vaza pina unde-or ajunge. dupa ce a dat mosneagului citiva leisori acolea. fel si chip — degeaba! Nimeni nu le putea da raspunsurile cerute de voda. dar ce sa raspunda? Ca nu-i taia capul. Asa string douasprezece sute de lei si trimit pe unul mai guraliv sa-l ispiteasca ce si cum. cum nu? S-ar putea altfel. cum nu?Atit a vorbit si s-a departat Stefan-Voda cu ai lui. Maria ta! Stim noi ce s-o fi gindit mosul? Sa ne ierti.

divanul ala avea mai multe odai. doi. N-am fi chemat mosul. ce? Am zis ca sunt trei galioane pe mare.Daca vede ca n-o scoate la cale asa. mirat si el de cinstea ce-l gasise. — As veni. ce-ai crezut ca te intreaba Maria sa voda cind te-a intrebat de ce te-ai sculat tirziu? Si ce ai vrut sa zici cind ai raspuns ca te-ai sculat de dimineata. Voda. Din una in alta. ii spune ca asteapta boierii la divan si ca mare bine o avea de la ei. ca sa stie ce raspuns sa dea lui voda. Doamne. Numai vino! Unchiasul. Nu sunteti dumneavoastra? Uite. ma miram ce-o sa fie vorba! Apoi. si dumneata acum! Tine banii aistea si ti-i impaca nevoia. mosule. ii mustra si-i ierta. boierule. care le pricepuse gindul. — Da’. numai incep sa-l ispiteasca: — Ia spune-ne. Ne vom invata minte de-acu. — Ei. iar nu se fac. dar el. Pe urma incarca pe unchias de bani si de scumpeturi. ai doisprezece berbeci ce sunt? Si cind te duci sa-i tunzi? — Cine sa fie? zise mosneagul rizind. Daca o ploua in lunile de vara totdeauna. orice om pricepe. mosule. mai zic ei. — Hei. cum sedea unchiasul pe un jet d-alea. dar nu pot sa las plugul. suflet bun. Vine la divan sa le faca pe plac. Vedeti dumneavoastra. Si ce sa va mai tund? Nu v-am tuns cind mi-ati dat douasprezece sute de lei? Cind aud asa. Legende istorice 241 Se mira boierii. iar d-or veni pline numai pina la jumatate. — Frumos. daca n-o ploua si o fi seceta. tocmai doisprezece. ma. Boierii socoteau ca voda-i dus departe. iar nu se fac. Doamne! Bucuria lui. nu mai putea rabda. cind vede banii. si-i spune . asa cit trebuie. — Da’ cu bucatele ce ai vrut sa zici? mai intreaba ei. zic boierii care insemnau pe hirtie. da’ odata intra si voda din odaia lui de alaturi. Dac-or veni incarcate nu se fac bucate. ramin tare rusinati boierii. dar n-a vrut Dumnezeu sa-mi traiasca copiii cei dintii si d-aia ma amarasc asa. vine incet-incet si se furiseaza intr-o odaie de alaturi. Maria ta. Acu. Ei ramin incremeniti. ma! Ce unchias istet. zic ei. dar n-a vrut Dumnezeu cu dumneata? — Hei. mosule. d-or veni goale. — Ma. frumos. sa le auza vorba si sfatul. ca as fi avut acum si nepotei de sapa. de jupinese si de copii. ca se mira si mosul de ce l-a gasit. Maria sa m-a intrebat de ce m-am insurat batrin si eu am raspuns ca nu m-am insurat batrin. ci tinar. dar ne era de capetele noastre. s-or face bucatele.. iar d-o fi ploaie si soare potrivit.. Adica. nu se fac bucate. boieri dumneavoastra! Sa va dea invatatura un mosneag. sa va numar: unu. De la mos v-am cerut eu sa aflati raspunsul? — Iarta-ne. se fac.

mai frate! si au contenit din bataie. Cind a inceput sa inconjure Stefan-Voda pe tatari cu fuiorul aprins. asculta ce-ti spun eu. stiu atita. Si nu i-a fost munca in za- . care mai stiu multe din vremea veche. si nici pe voda. si atita s-a luptat cu dinsii incit a ramas Stefan-Voda numai cu un singur ostas. nici capitani de-ai lor. ca de atunci a ramas cimpul Varnitei rosu cum e caramida.. a fugit inspre munte. aprinde-l si du-te de inconjura paginatatea de jur imprejur de trei ori si apoi ii vedea. — D’apoi a ajunge fuiorul ista. ca stiu ce te invat Stefan-Voda a luat fuiorul si a facut. care vine in hotarul Benderului. — Dar ce vint te-a abatut.. ca daca a dat de sihastru a intrebat: — Cine e acolo? — Eu. 242 Legende populare rominesti Daca a vazut voda.. a cazut din vazduh un fum peste pagini. ca StefanVoda a avut o lupta grozava cu tatarii pe cimpul Varnitei. nu te teme. si i-a spus numele.. Si i-a povestit ce a patit cu tatarii. ca sa inconjur eu atita loc? — Ma rog. ori macar vorba sau racnet de moldovan n-am auzit. BATALIA DE LA VARNITA Povestesc batrinii. Si atita varsare de singe a fost acolo.. Simtind ei ca sunt numai doi.. atunci au strigat unul catre celalalt: — Cine esti tu acela? — Eu is cutare. ca nu este chip sa se bata. ca se taiau si se omorau ca chiorii. cum a fugit din calea lor. mosnegii isteti. Maria ta. ce a fi cu dinsii.sa mai vie cind si cind pe la Maria sa.. dar tu cine esti? — Eu sunt. Asa ca unde mi s-a incins o bataie strasnica intre dinsii. Stefan al Moldovei. — Mai. ca sa umbli prin meleagurile acestea? — Capcaunii de tatari m-au facut sa pribejesc tocmai pe aici. Cit a fi umblat Stefan cel Mare pina a nimerit sihastria lui Daniil. mai taica. lui Stefan-Voda. ca tare mult ii placeau. nu stiu. dupa cum l-a povatuit sihastrul. Maria ta.. incit nu se vedeau unul pe altul si nici nu se cunosteau inde ei. mai multe zile. Legende istorice 243 MAI MARE DECIT VODA S-a fost razboit Stefan-Voda de-a valma cu ostenii. — Nu te scirbi. numai sa scape tara de urgia paginului. ca mare urgie a cazut asupra noastra! N-am vazut nici ostasi moldoveni.. Sihastrul i-a dat drumul inauntru. Si s-au batut pina ce la urma urmei au ramas numai doi frati. sa se sfatuiasca. Uite ce ai sa faci: iaca-ti dau fuiorul ista..

Vorba ceea: fuga-i rusinoasa. sa fiu eu mai mare in casa aceea. lasindu-se in voia gindurilor: „Gazda mai buna ca la boierul de sat. si-a luat talpasita. sub un acoperamint crestinesc.“ O intorcea in felurite chipuri. Nu tirzie vreme. apuca din cind in cind cite-o gura de iarba. A iesit femeia. A mers asa o bucata buna. cind a zis: Sa fiu eu mai mare!. cu imbelsugare pe marginea drumului. 244 Legende populare rominesti — Acasa ti-e gospodarul. mindrul nostru domn. Ferit-a sfintul sa-l fi miniat. inginind vorba. a adaugat la urma Stefan-voda. dar e sanatoasa. si pe-aici ti-e drumul. Cit ai scapara a si fost la marginea satului. boierul porni in goana calului. Dar. si de aceea a chemat pe-un boier de credinta si l-a trimis intr-un sat din apropiere. caci Stefan-Voda. caci ce-a putut sa inteleaga Maria sa. Dar. nevasta? — Acasa! raspunse femeia.. Soarele era pe la toaca. Struni calul dindu-i pinteni si apuca in goana. doar l-a taia capul ce sa faca.. boierul striga la poarta. nici ca se mai poate.. lasat in voie. sa-i caute gazda. ce. asa ca indata se pierdu in zare. Maria ta. n-a mai asteptat pofta si a iesit. Trebuia sa indeplineasca porunca lui voda.. ca apoi foc si para! Si de aceea a contenit. — Dar vezi. — Se poate una ca asta? au zis deodata barbatul si femeia.. si inca fara gres. Calul. cu atit conteneau din mers. vrea sa gazduiasca in asta noapte la tine. stiu eu! Daca el o fi umblind cu ginduri ascunse asupra domniei?.dar. dovada ca-i venise in gind ce avea de facut. nu vezi ca Maria sa voda Stefan mai mult spre norod se abate? Hai sa ne . — N-am venit sa ma joc de-a pacalitul. slava Domnului. cu cit se departa de tabara. caci cu Maria sa nu era de suguit. ca se gasea. zise boierul. sa ajunga mai degraba in sat. razbit de oastea moldoveneasca. Dupa atita truda ar fi vrut si voda sa aiba o noapte de tihna. La cea dintii casa.. cind deodata fata boierului se insenina. auzind ca-l cheama. boierule! Cum e porunca? — Porunca e asta: sa te pregatesti. caci dusmanul. plecindu-se cu umilinta. sa fie bine. barbate. — Plecaciune. pina ce calu-i abia mai pasea pe cararusa ingusta si cotita. — Spune-i sa vie oleaca afara. deoarece nu le venea a crede. surizind pe sub mustata-i groasa. — Dar m-oi intoarce si-oi zice: se prea poate. — Asa voi face. Si numai asta trebuie sa fie. caci acum nu era departe. da. ca are sa vorbeasca cu mine! In vremea asta omul.

Vedeai mosnegi si babe. tot despre treburi de-ale tarii. copiii se inaltau in virful degetelor. In scurt. batrinii puneau mina dreapta streasina la ochi. Voda. — Voda! — Voda! Zbucni multimea. spune Mariei sale sa vie sanatos! Boierul. D-apoi in casa! Adevarat: sfinta-i femeia si binecuvintata-i mina ei! Intr-o minuta de ceas schimbase totul. Pornesc cu totii inainte. viteazul nostru domnitor! Ura! Ura! In departare. iar pe deasupra capetelor straluceau coasele in bataia soarelui. scoase atunci pentru intiia oara din clitul de pe lada. Puteai sa juri ca e o oaste ce asteapta sa-i vie capitanul. Soarele asfintise. Cind vorba era mai in toiul ei. Satenii s-au imprastiat pe la casele lor. Vestea ca vine voda se raspindi ca fulgerul in sat. cu nepotei de mina. gospodarii s-au apucat sa injghebe si de-ale gurii. — E voda! — E Stefan-Voda! — Viteazul nostru domnitor. Cei ce veneau de la munca uitau de casa si se opreau si ei. ura! Traiasca Stefan. iar de la usa pina la poarta asternute laicere noi-noute. Mai Legende istorice 245 mare dragul sa privesti: multime multa de oameni. intoarce calul si porni inapoi spre tabara. Lumea a inceput a curge care incotro. Dupa ce-au mintuit cu dereticatul. deodata se aude un tipat de copil . parca esti de piatra! — Apoi. Ce mai pregatire la casa omului! Si n-avea dreptate? Doar stapinul tarii trebuia sa vie la el. sta de vorba cu boierii.pregatim. alaiul s-a apropiat. vaile si padurile raspund: ura! ura!. de nici sa mai cunosti: scuturat de sa nu gasesti un fir de colb. Oamenii din casa nu stiau cum ar umbla mai repede. ca un singur glas. paretarii in felurite fete se intreceau cu laicerele si pernisoarele de pe laita. in casa. dupa aceea. Fiecare ar fi vrut sa vada mai bine ce-i. doar citiva copii mai stateau catarati pe gard. ca sa fie si ei de fata la venirea Mariei sale. cind iata ca se arata in zare mare alai. Odata. incet. rasuna: — Ura. Incet. toate erau orinduite: ograda maturata. girboviti de povara anilor ce-i purtau in spate. sa pregateasca cele trebuincioase pentru oaspeti. grabind pasul ca si cei mai tineri. De jur imprejurul casei. Soarele sta mai sa scapete dupa dealuri. inaltindu-se sa vada pe voda. iar pe pereti stau batute scoarte cu fel de fel de alesuri. ce stai. de parca si firea se bucura de venirea domnului. chimposate de dinsa inca de cind era fata mare.

privind o clipa pe boierul ce-l trimisese sa-i caute gazda. in scorbura stejarului spun ca ar fi fost ascunse obiecte de mare pret. Cu timpul scorbura s-a inchis cu lemnul copacului in crestere si o intreaga comoara a ramas in tulpina lui. dar ca s-o scoata. adauga: Viteaz ostean al tarii! STEJARUL LUI STEFAN CEL MARE Cu vreo cinci sute de ani in urma. spuneti ca ingenuncheati. asa era de rasarit. SABIA LUI STEFAN-VODA Se povesteste ca Stefan-Voda. dar din pricina lui nu te-ai putea odihni in casa. de grasut si ruman. alungindu-i din tara. Neumbrit de alti arbori. intinzindu-si ramurile viguroase in toate partile. . numai si el sa-si arate puterea daca-i vrednic sa fie stapin. s-o vada bine de tot si sa moara macar cu ea in gind. colo. Ma-sa il aciuase mai de cu vreme in albiuta. — Ce faci. Stejarul tot crestea. Si cum se uita Stefan-Voda asa. Maria ta. tulpina crestea mai mult in grosime. pe care i-a biruit.mic. septe neamuri pline de dusmanie. i-a pus mina la gura. tipa cit ii lua gura. nevasta? zice Stefan-Voda. vrind sa-l linisteasca mai degraba. in latime.. Atunci batrinul domn lua sabia lui s-o implinta intr-un perete.. o grea lupta cu tatarii. Si cum era datina pe acele vremuri. uitindu-se cu drag la baietel. auzind vorba. lasa-l in pace! — Ma iarta. Stefan-Voda a inaltat o bisericuta de lemn la marginea satului linga un stejar tinar. de-a veni vrajmasul si va cere sa va supuneti lui. cica domnitorul Moldovei Stefan cel Mare a avut aici. Dusmanii au sosit pe rind si au dat cu ochii de sabie si au aflat de istoria ei. a zarit venind asupra lui. graind catre cei ce stateau in preajma lui: — Dragii mei. Apoi. Tiii! Uitasem sa va spun ca gazda avea un baietel. Femeia. se ridica o biserica sau o manastire. dar arata de doi. In vremurile de grea cumpana. caci copilul e mai mare in casa! a adaugat voda. Plodanul. Si el va intreba.. a luat ocheana si s-a uitat in jos peste draga lui Moldova. pace!. cind era aproape sa moara. Sa fi fost de vreun an. pe cuptor. Legende istorice 247 Si Stefan a murit. si-au incercat puterile. sub care s-a odihnit in timpul luptelor. se trezise si o tinea a lui inainte. din septe parti. cum? Iar voi sa-i raspundeti: „Sa scoti sabia asta implintata de Stefan al nostru pe patul mortii“. 246 Legende populare rominesti — Trebuie sa-l sufar. cind navaleau turcii sau tatarii. in apropierea satului Cobilnea. incununata de succes. iar coroana.. dupa fiecare batalie.

Tunurile polonezilor trag necontenit. si mai ales din ofiteri. Sobieschi era trist. care erau raniti. ca Sobieschi sa-i lase liberi. adica plaiesi. Zece au murit in lupta. ei sunt vrednici de lauda. Drumul lui era pe linga Cetatea Neamtului. In cetate nu erau decit optsprezece pazitori. ca sa nu ne intoarcem acasa fara nici o isprava. Acestia. ci de streang! Spinzurati-i! Pe loc. Ei raspund cu gloante. zicindu-le: — Voinicilor. tot unul si unul. Un ofiter de alaturi ii raspunse: — Eu as zice. cu tocmeala. Maria ta. punind jos ranitii. dar nici plaiesii nu se lasa mai pe jos. inchid portile si se gatesc de aparare. Ei insa ispravisera merindele si gloantele. SOBIESCHI SI PLAIESII Odata. — Cum. polonii inconjurara pe plaiesi. Cind portile cetatii fura deschise. un rege polon cu numele Sobieschi se intorcea in fruntea unei ostiri. insa. in loc de streang. O vom lua cu miinile. Incepe lupta. prin Moldova. caci n-avem tunuri de cetate! — Te ingrijesti ca n-avem tunuri? ii raspunse mirat Sobieschi. sunteti liberi! Mergeti si spuneti copiilor si fratilor . sa lasam cetatea in pace si sa ne urmam drumul inainte. isi facura semnul crucii si privira cu nepasare la pregatirile ce se faceau pentru moartea lor. Cind o zari. Sobieschi zise: — Aceasta trebuie sa fie vreun cuib al tilharilor de moldoveni! Sa mergem sa-l luam. vazind ca o ostire vine sa intre in cetate. si-au aparat vitejeste pamintul lor si ca. Bietii oameni fura siliti sa inchine cetatea. spre tara lui. caci fusese batut de turci. Fiecare impuscatura a lor doboara cite un dusman. dintre care patru duceau pe umerii lor pe alti patru. Dintre plaiesi picara numai zece insi. El ii ierta. iar ceilalti opt suntem aici. — Optsprezece eram cu toti. in care ocheau mai mult. In loc de ostire multa el 248 Legende populare rominesti vazu numai opt plaiesi. — Unde sunt ceilalti? intreba Sobieschi mirat. Nici nu meritati sa muriti de sabie. Regele fu cuprins de mila. Sobieschi veni sa vaza armata cea numeroasa cu care s-a luptat atitea zile. voi ati indraznit sa va impotriviti mie si sa-mi omoriti atitia viteji? striga Sobieschi turbat de minie. care. luminate rege! raspunse un plaies. Si dete porunca sa aduca oastea inspre cetate. sa mearga oriunde or voi. oameni voinici de munte. Sobieschi credea ca se bate c-o armata numeroasa. Cinci zile tinu lupta.Si de asta n-a fost Moldova in veacuri cotropita. Un ofiter polon se apropie cu respect de Sobieschi care sedea minios si ii spuse ca oamenii nu si-au facut decit datoria. Multime de poloni picara morti.

trebuie sa ne batem cu multi. Corbul cazu strapuns la pamint. caci trebuiau sa . unde a intrat in garda regeasca. Ioan s-a aratat foarte viteaz. Corvin le zise: — Daca vrem sa invingem pe multi. *** In ajunul unei lupte cu turcii. caci asa il chema. Cind a fost mai mare. Un corb care era pe copac se repezi la Ioan si-i smulse inelul sclipicios din mina. la Buda. mai multe mosii si castelul Hunedoara. ci unde sunt turcii. Cu mama si cu Ioan era si fratele ei. Corvin raspunse: — Atitia citi ne trebuie sa invingem pe dusman. iar baiatul ramase jucindu-se cu inelul. daca armata turceasca e mai mare decit cea crestina. Mormintul lui Ioan Corvinul e in Alba-Iulia. unchiul sau se destepta. taranii erau foarte asupriti. Mergind pe drum si fiind cald. Voicu a plecat la curtea regelui unguresc din Buda. drept rasplata. Dupa ce se facuse baiatul mai mare. La inceput ii ziceau si lui. Acela insa n-a intrebat cit de multi sunt turcii. Legende istorice 249 Calatorii isi continuara drumul si ajunsera la Buda. ii mai ziceau Iancu Sibiancu. Si cind unii il sfatuiau pe Corvin sa nu se ia la lupta cu turcii. ca sa-l caute pe Voicu. Mogos si Voicu. de aceea ii mai ziceau si Ioan Corvinul. care erau cneji romini. In urma. hotarira sa se odihneasca sub umbra unui copac.vostri ca ati avut cinstea sa va impotriviti cinci zile regelui Poloniei! IOAN CORVIN SI CORBUL In jumatatea a doua a secolului al XIV-lea traiau in judetul Hunedoara trei frati: Radu. fiind acestia prea multi. La plecare lasase pe sotia sa cu un copil mic in fase si ii dete un inel. fiindca ii batuse intr-un rind pe turci linga Sibiu. Ioan Rominul. Baiatul incepu sa tipe. In razboaiele cu turcii. asa ca regele i-a dat. cu el impreuna si inelul. fiind intrebat citi luptatori are el in armata. ca si tatalui sau. Mama si unchiul adormira. plecara la Buda. Dintre acestia. La mine a mai fost un ofiter. Regelui ii placu de Ioan si-l dete la scoala. care sa-l arate cind va veni cu Ioan. lua iute arcul si o sageata si trase in corb. MATEI LA SAPATUL VIEI Pe timpul lui Matei. unde aflara de tatal lor. ca sa invete carte. Corvin raspunse: — Asa poate sa ma intrebe numai unul care se teme de umbra sa. dupa castelul Hunedoara ii ziceau Ioan Hunedoreanu. adica Corbeanul. Regele i-a mai dat si dreptul ca stema sau semnul familiei lui sa fie un corb cu un inel in cioc. se facu si el soldat si ajunse si general. Corvin fu intrebat de unul din ofiterii sai.

Matei Corvinul nu uitase ca si stramosii lui au fost tarani romini. prin vitejie. Taranii nu-si puteau vedea de putinul pamint ce-l aveau 250 Legende populare rominesti ei. veni vorba si despre munca grea a taranilor. adica sa le lucreze pe nimic mai multe zile pe saptamina. In timp de pace. era oprit. acestia erau judecatori. in fruntea satelor si a tinuturilor mai mici stateau judecii sau cnejii romini. Dupa moartea lui. Intre altele. de aceea simtea mare durere pentru necazurile celor saraci. Banat si Crisana isi aveau voievozii lor. Era cald in dupa-amiaza aceea. cu mai multi boieri. iara la rangul de mai . iar cei care nu Legende istorice 251 se supuneau isi pierdeau drepturile de cneji si ajungeau tarani simpli. sau cosesc? Atunci zise Matei: — Sa poftiti cu mine la vie. La toti le curgeau sudorile si ii dureau miinile si mijlocul. unde era un boier mai cu frica lui Dumnezeu. S-au dus la vie si fiecare a luat o sapa de la lucratori si a inceput sa sape. Ei erau boieri romini. maiestate. ca e tocmai sapatul viei! Boierii au trebuit sa asculte. asa ca ramineau tot saraci. poporul zicea: „A murit Matei. pentru ca avea mila de tarani si pentru ca era romin de vita. Seara s-au adunat iara la masa cu regele si atunci i-a intrebat Matei: — Ei. e usoara munca taranului? — Ba e tare grea. iar daca unul voia sa se mute in alt sat. — Odata regele statea la masa. n-au avut incotro si au trebuit sa sape pina catre seara. silindu-i sa-si paraseasca legea stramoseasca. iar in timp de razboi. Cu timpul. Pe ascuns il batjocoreau. Taranii mai erau si batuti si altminteri chinuiti.faca claca la boieri. dar nu de cei care asupreau pe tarani. — Atunci fiti cu mai multa mila fata de ei! Dar boierii totusi il urau pe Matei. Multi se ridicau. sau secera. raspunsera toti boierii. zicindu-i craisor valah. dar fiindca si regele sapa cu ei. in razboaie. ce ziceti. Unul dintre boieri zise: — Ma mir ca se tot vorbeste despre munca grea la tarani! Ce munca fac ei de e asa de grea? Ca sapa. regii Ungariei au inceput sa-i asupreasca pe cnejii romini. El a dat porunca sa fie lasat fiecare taran sa plece din satul unde erau boieri fara inima. capitani. iar femeile lor trebuiau sa lucreze tot pe nimic la curtea boiereasca. a pierit si dreptatea!“ PAVEL CHINEZU Pe timpul cind rominii din Transilvania.

la care Pavel a jucat batuta.. Pavel era atit de tare. 252 Legende populare rominesti UN OSTAS DE-AL LUI TEPES In timpul luptelor de hartuiala pe care le purta Tepes cu turcii. Si daca vrei sa stii citi i-au mai ramas. punind-o pe o piatra de moara. le-a dus-o boierilor. dute de-i numara! Tulburat de minie. linga Cris. voi porunci sa te spinzure. un soldat romin cazu prizonier. du-te de-l cauta! Uimit de raspunsul si indrazneala soldatului. Acestia s-au mirat mult de taria lui si unul din ei i-a zis: — Paguba. Iar dupa lupta. ghiaure. s-a incins intre soldatii crestini un ospat mare. il intreba iarasi: — Citi soldati are el. sa stea un voinic ca tine la moara! Intra in armata si lupta contra turcilor! Pavel a pornit bucuros si a intrat in armata. Fiindu-le sete. Sultanul. Pavel a umplut o ulcica cu apa si. tinind cite un turc in dinti. il intreba rastit: — Spune. Armata transilvaneana era p-aci sa fie batuta. cu armata lui de romini banateni. subsuoara si intr-o mina. cunoscut luptator antiotoman. romin transilvanean de la jumatatea veacului al XV-lea. asa ca el ajunsese fecior de morar la moara din Ciucea. poruncind sa-l aduca inaintea sa. Piatra de moara o tinea in miini ca si cum ar fi numai un cirpator de lemn. sultanul striga batind din picior: — Daca nu vrei sa spui. Odata au trecut pe linga moara din Ciucea niste boieri mari. el secera pe turci cum se secera griul. In amindoua miinile cu cite o sabie. Pavel Chinezu a trait pe timpul lui Matei Corvinul. iar daca vrei sa-l gasesti. in judetul Hunedoara. Pavel Cneazul. condusi de insusi sultanul Mahomed. Familia lui Pavel isi pierduse drepturile de cneaz. incit ridica butoiul cu apa si bea din el ca dintr-un pahar. unde partea cea mai mare din ei fura omoriti de romini. Era din neam de cneaz romin. turcii ramasi in viata fugira in munti. incit in curind a ajuns capetenie de oaste si mai tirziu chiar ban de Timisoara. au cerut apa. . adica voievod al Banatului. Unul dintre acestia a fost si Pavel Chinezu*. *** Odata a fost o lupta mare intre turci si crestini pe Cimpul Piinii.. pe unde se ascunde domnul vostru? — Pretutindeni si nicaieri. de fapt. * Pavel Chinezu este.inainte. Ingroziti. ghiaure. de toti? — Mai putin cu unul. cind sosi Pavel Chinezu in ajutor. In luptele cu turcii s-a dovedit atit de viteaz.

— Toti soldatii lui Tepes sunt isteti ca tine? — Din toti. Vazind Mohamed atita curaj si credinta. pe vremea aceea. Odata. el i-a tras in teapa!. te-ncalzeste. ca era mai ieftin laptele! Si d-aia avea Vlad-Voda necaz pe turci. de mult ne-ar fi gonit din Europa! Mohamed porunci apoi sa scoata pe soldat din fiare. numai spune-mi ce te-am intrebat! — Nici spinzuratoarea. ii darui o punga cu bani de aur si-l lasa liber. sultanul zise cu glas dulce: — Asculta. caci altfel eram si eu ca ceilalti: mort ori liber. intorcindu-se catre pasalele din jurul sau. ii tragea in teapa. in loc de apa. si cum ii prindea..— Aceasta e pedeapsa care o merita orice soldat care se lasa a fi prins. Cum au venit aia.. Apoi.. in fruntea ei si pe poteci ascunse. in care zadarnic secerase o noapte intreaga. ghiaure. iti daruiesc viata. Vazind ca n-o scoate la cale cu asprime. Si ce era mai bun si mai din belsug. ca sa-i prinda mai lesne. Soldatul trecu mindru printre sirurile musulmanilor si se duse la ai sai. a mers Maria sa in munti la cetatea ce-si cladise pentru vremuri grele si care-i purta numele: Cetatea lui Tepes. Vine iarna. una. ba luau si vitisoare d-ale noastre: tot din zece oi.“ Era asa de mult laptele. eu sunt cel mai prost. nici comorile si nici insusi tronul tau nu ma vor face sa-mi vind tara si pe domnul meu. Si daca s-a vazut coplesit de numarul cel mare al turcilor. pe saminta. pe ruda. Legende istorice 253 *** Hei. cu gind ca i-o rapune. a facut un ospat mare si a chemat la el pe boierii pe care avea pica. Vlad-Voda pedepsea si pe boierii care isi dadeau de multe ori coatele cu turcii. decit oaia? Ea saraca: „Vine vara. ori nu se purtau cinstit cu oamenii d-alde noi. Acolo s-a inchis intre ziduri si.. ramase ginditor. iti dau avere si te fac pasa in tarile mele. CIND A FUGIT TEPES PESTE MUNTI . Ii cauta. ori sa-i faca soldati de-ai lor. mare! Era rau din partea turcilor.. ca pe atunci mosii nostri faceau mamaliga cu lapte. pe vremea lui Vlad Tepes! Veneau turcii si luau oamenii in zalogire. zise cu intristare: — Daca Tepes ar avea o suta de mii de soldati ca acesta. a dat viteazul porunci sa se ascunda in codri ce bruma de oaste ii mai ramasese. stind zile in- .. te-ndulceste.

sarind in sus ca ars. inauntru. gasind sageata. Deci. mai in apropierea stincii pe care era asezata cetatea. fiind mai inalt decit stinca de care ne fu vorba. Cautau. ca de acolo sa poata bate paginii cetatea mai cu folos. si bun pentru ca dealul Pietraria putea folosi si ca drum de carute. mai in partea cealalta de unde e stinca pe care se vede cetatea. Si . ca sa poata fi rapus. locul cu norocul. cercetind. Dar intre turcii trimisi ca iscoade era si un nepot al celui urmarit. dar iubirea de neamul si de tara lui era mai tare decit iubirea ce-o fi avut-o de paginii care-l crescusera. se ruga intruna lui Dumnezeu sa aduca vremuri mai bune pentru neamul nostru si plingea cu multa jale. ca turcii sunt pe aproape. vedeti dumneavoastra. baieti! a grait voda. a aprins iar lumina. Legende istorice 255 — Trebuie sa plecam. Dar nu le-a ajutat Cel-de-Sus. i-au aflat culcusul sus in munti.tregi. sa cerceteze cam citi voinici ar avea voda si in care loc anume ar putea aseza tunurile. au gasit tare bun dealul Pietraria. A avut grija insa sa pindeasca vremea cind voda sedea la masa si se vedea fata la lumina unui sfesnic si a mai avut grija ca. caci sageata a cazut chiar linga picioarele lui Tepes. au tabarit mai in vale. Si „singele apa nu se face“. unchiule. — Doamne. a citit ravasul nepotului. a azvirlit-o cu putere in cetate. numai citeva vorbe: „Afla. colea pe inserate. cita frunza si iarba. ce sa mai fie si asta? Dar dezmeticindu-se. stiind ca peste doua zile turcii au sa bata cu puteri mari cetatea in care erau nadejdile neamului sau. nepot pe care Vlad-Voda il stia de mic intre turci. pe valea Argesului. cu ce s-o fi priceput. Ca s-au dus ei. nu-i vorba. ochind in lumina sfesnicului. gindindu-se la vitejii cazuti in lupta cu paginii. Turcii insa s-au luat dupa el si. Cind a intrat pe fereastra. a luat o sageata si a scris pe ea. Peste doua zile or sa bata cetatea cu tunurile si or pune in primejdie si viata Mariei tale. iar cind s-au apropiat de culcusul lui voda. de pe Pietrarie? Si tot socotindu-se el. turcii. ce si-a zis nepotul? — O. Fugi!“ A pus apoi sageata in arc si. Apoi capetenia lor si-a ales citiva turci pe sprinceana si i-a pornit 254 Legende populare rominesti pe dealuri. cercetind. de unde sa sileasca pe Tepes a iesi din ascunzatoare. furisindu-se de tovarasi. a dibuit pe jos unde auzise zgomotul si. si. Doamne! Cum sa-l scap de urgia turceasca? Oare n-ar fi bine sa-i dau de veste chiar de-aici. sa indrepte sageata chiar prin fereastra. s-a stins luminarea si s-a speriat Maria sa. Si n-a gresit tinta. bun pentru tunuri. Si atunci s-au pornit cu totii.

ca n-are de unde. nici picior de om! — Cautati. dupa cite-mi dau cu parerea. cercetind urmele cailor. bre! zice acela. Dupa doua zile de la trimiterea sagetii scrise. in Ardeal. socotesc in sus si in jos. Drept multumire catre rominii cu care s-a sfatuit in acele zile grele. sa lase o carte de danie. Dar zadarnic: „Voda nu raspunde. Cind cauta insa. vin de spun capeteniei. Prin ea daruia acelor viteji toti muntii din imprejurimi. acolo fiind tot crestini. inainte de a pleca. ca.“ Daca nu-l gasesc. a avut voda grija ca.. Cu ei s-a sfatuit Tepes: cum sa plece. *** Acu. au dat pinteni cailor si au plecat pe muscele in sus. dupa ce au facut cum au fost povatuiti. sa nu uitam vorba. carte scrisa pe piele de iepure. bre. sa potcovesti toti caii cu potcoavele intoarse si apoi sa fugiti. Mare parte din acesti munti sunt stapiniti si azi de locuitorii Arefului. a glasuit voda si. Care nu le fu insa mirarea cind. tot. astazi satul Aref. prin pietre si pe sub pietre. cine stie unde-or fi ascunsi ghiaurii?! Si atunci iar rascolesc aia tot. prin apropiere. le-au vazut ca merg toate in cetate.. ma.te sfatuiesc. ca numai asa ti-or pierde paginii urma! — Bine ai grait. pe unde sa plece si cum sa faca sa nu-i afle turcii urma. baieti. — Eu. mult s-a bucurat Maria sa cind a vazut ca se gasesc in cetate si citiva romini din satul vecin. Hai. racnesc si striga numele aceluia de care tresareau si in somn. cu de-amanuntul. ca trebuie sa fi fugit! Scotocesc in toate partile. bre. dupa ce se intelesera pe unde sa apuce. peste munti. tot prin cetate. ghiaurii astia trebuie sa fi intrat in pamint! VLAD TEPES SI SOLII TURCESTI .fiindca nu cunosteau bine cararile si imprejurimile. — Cautati. au venit turcii de au asezat la Pietrarie tunurile si au inceput sa bata cu putere in cetate. ca. nu afara? Potcoavele intoarse fusesera ele bune la ceva! 256 Legende populare rominesti — Mare minune! Strigara turcii si spusera mai-marelui tarasenia. voinice! Asa o sa fac. — Bre. Dar abia dupa multa vreme si dupa multa cazna au darimat-o. lasind-o cum e azi. ce sa prinda? Inauntru nici pui de domn. or gasi oaste si mai multa ca sa izgoneasca pe turci de aici. sa ne carabanim de pe aici. Si mare le era bucuria ca or pune mina pe voda si pe oastea lui. zice un romin mai tinar si mai indraznet. Maria ta. ca i-ar fi gasit si in gaura de sarpe sa se fi ascuns. cu gindul ca doar-doar.

Cum am gasit-o. dragul meu. si-ti foarte multumesc ca mi-ai adus-o. soli cu obiceiurile sale. Porunci atunci la slujitorii sai sa-i aduca cuie indata. Dupa ce facu lucrul acesta. zise el. nu mi-a dat suta de lei cea fagaduita si nu mi-e . si am vazut ca dumneata ti-ai oprit fagaduiala. se arata pagubasului si-i zise: — Jupine negutator. — Jupine negutator. am gasit noua sute. spre a se tingui. ca am pierdut punga cu o mie de lei si mi-ai adus-o cu noua sute. cum se aflau multi romini pe vremea lui Tepes. Dupa ce numara toti banii. se framinta cu mintea cum ar face sa nu dea suta cea de lei fagaduita. dupa ce au intrat in sala de primire a domnului romin si se inchinara dupa obiceiul lor. ii puse la loc in punga. ca noi nu vroim sa i le primim. nu-si scoase fesurile din cap. a raspuns crestinul. Legende istorice 257 DREPTATEA LUI VLAD TEPES Pe timpul domniei lui Vlad Tepes. — Intr-adevar. a mea este. la cotitura drumului de la rascrucile din dosul pescariilor. dete drumul solilor zicindu-le: — Mergeti si spuneti stapinului vostru ca el este obisnuit sa sufere asemenea necinste din partea voastra. Eu nici n-am dezlegat-o. sultanul Mahomed al II-lea a trimis niste soli. Negutatorul. Iara solii turcesti raspunsera intr-un glas: — Asa este obiceiul la stapinitorii tarii noastre. deoarece am auzit strigind ca ai pierdut o punga cu bani. Nu trecu mult si un crestin. Atunci Tepes ii intreba: — De ce va purtati voi asa? Ati venit inaintea mea sa-mi faceti mare necinste. apoi zise celui ce i-o adusese: — Am numarat. Rau si fara cale zici dumneata ca-ti lipseste din punga o suta de lei. Asta e! Omul nu mai zise nimic. Tepes-Voda le spuse atunci: — Vreau si eu sa intaresc obiceiul vostru. mergind pe cale. In loc de o mie de lei. Si bine ai facut. noi insa nu suntem invatati. El fagadui o suta de lei aceluia care o va gasi si i-o va da. zise negutatorul. caci era dreptul dumitale. ca sa-l tineti si mai tare. un negutator care se afla in calatorie pe la noi spuse sa se strige pe la raspintii ca a pierdut o punga cu o mie de lei. ori in alte tari si la alti stapinitori. ca sa intareasca cu ele fesurile solilor in cap. Eu socotesc ca e a dumitale. om cu frica lui Dumnezeu. Alta data sa nu mai trimita la noi.Se spune ca pe timpul domniei in Tara Romineasca a lui VladVoda Tepes. — Maria ta. sa ma uit citi bani sunt intr-insa. am gasit punga aceasta. incepind sa numere banii. ci iesi si se duse drept la voda. asa ti-am adus-o! — Iti spusei. Acestia.

Maica-sa. rupt de coltul unui lup. PETRU RARES Pe malul Bratesului. ce zici ca ai pierdut-o! Asa se si facu. jupine negutator. Apoi. un om carunt la cap si inasprit de munca. vazu in care parte bate. cit mi-e ciuda ca ma banuieste a nu fi fost om de omenie. Negutatorul o pati cit de buna si se cai in toata viata de fapta neomeneasca ce savirsise. il ajuta. Tu. ba chiar intr-o zi indraznetul copilandru pierdu un deget de la mina dreapta. argatea de ani indelungati la Domnina si de mult ce se deprinsese cu Petru. este dovedit ca aceasta punga nu este a ta. si pe altul si punind vorbele ambilor in cumpana dreptatii. Cerinat trebuia sa-l insoteasca. il invatase carte. desi se indeletnicea acum cu pescuitul. din gura fiarelor salbatice. tot mai frumos si mai voinic. El il priveghea. Vlad-Voda Tepes judecase. iar acesta a gasit una cu noua sute. ia punga cu banii ce i-ai gasit si s-o dai aceluia care se va arata ca a pierdut o punga cu noua sute de lei. asteapta pina se va gasi punga cu cei o mie de lei. De cite ori Petru se ducea la vinat sau la pescuit. Voda pricepu tertipurile negutatorului si porunci sa i-l aduca. Ascultind si pe unul. intr-o coliba mica. ai pierdut o punga cu o mie de lei. iar tu. crestea tinarul Petru Rares. abia nesfisiat. crestine. . Eu am fost curat ca argintul si nici prin gind nu mi-a trecut sa ma ating de lucrul altuia. intocmai ca o mladita de stejar rasarita in pamint prielnic. acoperita cu frunzari. caci ea. Domnina. dintre toti. si la treaba. il apara de toate primejdiile in care furtunaticele lui tinereti il aruncau cu nesocotinta. si nu o data l-a scos din fundul Bratesului. umbrit si incalzit de dragostea maica-si si. caci. Flacaii de primprejurimi il puneau intotdeauna in fruntea lor si la joc. se facea. Era acum de douazeci de ani. il iubea ca pe ochii din cap. Cerinat. uitindu-se tinta in ochii negutatorului. caci nu era chip sa se faca intr-altfel. cu sufletul la gura. el era cel mai vinjos la trup si mai dibaci la minte. vazind cu ochii. jupine negutator.ciuda atit pentru suta de lei. in tineretea ei fusese avuta si traise cu lumea cea de soi. zise: 258 Legende populare rominesti — Daca tu. Pletele lui negre cadeau pe umar intocmai ca o coama de leu si in ochii lui focosi ar fi putut citi cineva dragostea primejdiilor si dorul de a le invinge. nu o Legende istorice 259 data l-a scapat. crescindu-l de mic pe brate.

apoi fiul acestuia.. ostasesti. pe colea. cu peste cu tot. spune-mi de ce mi se bate inima asa de tare in piept?. in nordul Moldovei. Despre Petru Rares se povestesc urmatoarele: Fiind frate vitreg cu Bogdan-voda. Intr-o seara. PETRU RARES SI ARCASUL Odata.. mama.. Petru-Voda! Murise Stefanita-Voda si poporul alesese ca domn pe Petru. Vezi tu vulturul acela de sus. ci a trebuit sa plece in lume. iar eu ce sunt aici? Numai dor. A veni vremea. Acestia au zis: — Bun vis ai visat. drag de copilas. argatilor. Petru Rares nu a putut trai la curtea domneasca. vom vinde tot pestele. Petru Rares se imbracase in haine scumpe.. Stefanita-Voda si in urma. Dimineata. De ce ochii mei nu gasesc destul loc de privit imprejur?. — Mama. pentru ca turcii l-au amenintat cu razboi. si amindoua se inchinau lui. Bogdan.. de va incerca aceasta. — O. raspunse Domnina. sa zbor si eu dupa placul meu. as vrea sa fiu. fara putere. si a plecat la Suceava. A visat ca dealul aflat de cealalta parte a Birladului si cel de dincoace erau de aur. cumparind peste la Galati si aducindu-l spre vinzare. El stapineste lumea cu aripile. poposind cu carele de peste linga riul Birladului. zise el intr-una din zile. A fost cel dintii domn care a vrut sa uneasca Ardealul cu Moldova. Poate ca Dumnezeu a pus degetul pe fruntea ta si daca singe de viteaz va fi sa curga prin vinele tale.In zadar cauta maica-sa sa astimpere pornirile lui invapaiate. Acesta a daruit carele. cind iti vei da zbor inimii si vei fi vultur intre oameni. care a avut multe lupte cu lesii si cu ungurii. unde era scaunul domniei. El nu traia cu placere decit in primejdie si nu visa decit lupte si biruinte. desteptindu-se din somn. cruta-ti tineretile. Tu nu stii ce-i scris in cartea vietii. nu-l cheltui de pe acum. s-a culcat obosit de drum. si iesi singur intr-o butca. Dar nu a putut. care strigau cu totii: — Traiasca domnul nostru. spre a se plimba pe aci. Petru Rares a fost un domn viteaz.. dar ce sa vezi! Inspre Rares venea o ceata mare de boieri si oameni din popor. Fiind om harnic. cu dumbravi cu tot. prin imprejurimile . a povestit visul argatilor sai de la care. a urmat pe tronul Moldovei fiul sau. cu carele. care zboara printre nori? In locul lui. Petru Rares — frate cu Bogdan. VISUL LUI PETRU RARES Dupa moartea lui Stefan cel Mare. 260 Legende populare rominesti Au injugat apoi boii si au dat sa porneasca. jupine! Cum vom sosi la Iasi si la Suceava. el s-a ocupat cu comertul.

. si mai mult. zise arcasul sfiindu-se. cine esti? — Acum. incepu o ploaie mare. — Poate ca somn? — A! ceva mai bun.. — Ei. fiindca ploaia imi prapadeste hainele pe care azi le-am imbracat pentru prima oara.. erau pastravi. prietene.? Legende istorice 261 — Ceva cu mult mai bun. nu-i asa? — Ba da. — Atunci lin? — Ceva mai bun. — A! Iti multumesc. dar eu sed prea departe si. nu. raspunse Rares. Pe cind se inapoia in oras. — Esti sutas? — Ceva mai mult. unde stai. daca este asa. — Si ce neam de peste? — Ghici! zise arcasul. — Si cum ai petrecut acolo. fara sa-l cunoasca. prietene. Altcineva sa fi fost in locul lui Rares ar fi pedepsit poate pe arcas. — Setrar? — Mai mult decit atit. ii zise: — Te rog. Pe drum incepura iarasi vorba. — Atunci sa-ti spun eu. Arcasul nu se mai impotrivi si mersera inainte. Dar de unde vii? — De la conacul domnesc.. — Bucuros. el insa nu numai ca nu-l pedepsi. . il intrerupse Rares. — Armas poate? — Nu. — Nu. — Salai.Sucevei. Voda opri numaidecit caii.. — Fiindca te vad om atit de bun.. Un arcas care venea spre Suceava ii facu semn sa stea. facindu-i loc. nu cumva esti hatman? — Ba nu. — Pastravi din iazul Mariei sale! — Da. zise voda. Chiar azi. inainte de plecare. — De fel. zise arcasului: — Ia spune. Spune-mi. sa ma crezi ca nu pot ghici. mrene. ghiceste si tu cine sunt eu. caci voi sa te duc pina acasa. am pescuit din iazul conacului citiva pesti al caror gust nu-l mai uit. tocmai. ia-ma si pe mine in butca. as dori sa te cunosc. iar arcasul. in timpul cit ai stat? — Nici nu se poate mai bine. prietene. lasa vorba si arata-mi ulita si casa. unde am fost de paza. ceva si mai mult. din Muntii Dornei. dar intrind in Suceava si vazind ca ploaia nu incetase. raspunse arcasul. — Esti ostas. zise arcasul.

pe aceea are noroc. pe la un Ispas. pentru ca aveau presimtire ca din Mihai avea sa iasa un om mare. numai ce vine un corb si se pune pe umarul lui si. Atunci Mihai. Cind a vazut Mihai serpii facind margea. facindu-se el mare. ca sa le ramina averea lor si sa n-aiba teama ca. trebuie sa mergem impreuna pina la tine acasa! Si astfel arcasul fu silit sa stea in butca pina la locuinta sa. Cind se dete jos. dupa ce mi-ai mincat pastravii si te-am adus in butca. toate acestea i se oglindeau inaintea ochilor. prin munti. cred si eu ca ai vrea sa scapi de mine. pe ce gindeste. 262 Legende populare rominesti MIHAI VITEAZUL Mihai Viteazul era fiu de domn dar. ca orisicare baiat orfan. cind a ajuns in . — Vai de mine! Zise arcasul inspaimintat si dete sa sara jos.— Doar n-ai fi voda? — Da. ia margeaua in cioc si zboara in sus. nu stia cum sa ingenuncheze si sa ceara iertare. Legende istorice 263 Si corbul nu s-a oprit pina in oras la Tarigrad. si daca se intimpla om pe-ndemina si ia margeaua din coada sarpelui celui mai mare. a ramas al nimanui. nimic mai mult. ca sa nu piarda corbul din ochi. Intr-o primavara. Cu vita domneasca“. chiar el insusi. ca pe-atunci tara era stapinita de turci. — Stai! Acum. intr-un musunoi de spume. Mihai Viteazul auzise de la mosnegii satelor ca serpii se string in fiecare an si fac margea. trecea prin „Paduri intunecoase Si vai prapastioase. Mihai fugea necontenit. Raminind la spate Tara Munteneasca. dar nu se poate. Prin tirguri si sate. sa faca margea. raspunse Rares rizind. cu oile si caprele. fluierind si fisciind. suia c-o turma de oi pe un deal si numai ce vede intr-un mijloc de poienita o multime de serpi sezind toti cu capurile laolalta. se repede in mijlocul serpilor. si nu simtea ca pe unde mergea. Umbla toata ziua cu alti baieti. sta ca inlemnit in marginea poienitei si se gindea cum sa puna mina pe margea si sa-si indeplineasca dorinta de a se razbuna pe toti facatorii de rele si de-a curati tara de pagini. ca din ura ce purtau cu parintii lui celelalte neamuri l-au dezmostenit pe el. sa le fie lor primejdios. facind un biziit fioros. in buimaceala ceea. uita de serpi si se ia la fuga incotro zbura corbul. Cum sedea baietul asa ginditor. Mihai auzise de pe la oamenii de prin sate ca el n-ar fi de neam prost. murindu-i parintii. Si. Acolo se strinsese douazeci si patru de serpi. A ramas bietul baiat pe la casele oamenilor. ca neamurile lui vroiau sa i se piarda de urma.

N-apuca insa sa adoarma domnul. Si asa a si fost. ca de cind m-apucai sa va spun. a venit in Tara Munteneasca. ca n-avusese incotro cirni. l-a luat la el ca sa-l creasca si sa-l treaca la legea turceasca. s-a luptat si a biruit sapte crai si imparati. Cind a ajuns la virsta de douazeci de ani. si sa stapinesti de-acu’ tara numa-n pace si noroc! Ca iata. — Sa traiesti. cind pricepu ce si cum si vazu atita liota de lifte pagine. Dupa ce a trecut de virsta de douazeci de ani. pe turci i-am batut si pe tatari asijderea. Apoi. se afla mult mai devale. ca el vrea sa atipeasca putin. Zis si facut. ca mai-marele lor. la munte. pe Mihai l-a palit dorul de tara si de razbunare si stia ca in grajdurile imparatului turcesc era un cal nazdravan. caciula pe cap din trei piei de urs si cojoc din treizeci de piei de berbec. ca sa fie numele lui neuitat si pomenit in veci. Iar Mihai intinsese o masa mindra cu mai-marii ostirii si acolo graiau capitanii lui. si d-aia Mihai.marginea orasului. cum zarira oastea lui Mihai. de cei ce il dezmostenise si de toti cei ce traiau din munca altuia. MIHAI VITEAZUL SI TATARII Cu oastea lui venise odata Mihai Viteazul pina-n partile noastre si se insirase oastea pe coasta. in Priboiu. chiar spre muntele Pleasa. incalecind pe el. desi trecuse la legea turceasca. Capetenia tatarilor insa. In momentul acela tocmai trecea pe acolo imparatul turcesc. a curatit-o de pagini si de facatori de rele. era de trei palme intre ochi. iar aici. dar el credinta crestineasca o pastra in inima si cu ea in inima a si murit. ii lauda pentru ispravile lor si le spuse sa aiba totdeauna nadejde-n Dumnezeu. de paza. l-a luat si. Mihai le multumi. chiar dusmanii sa vie. Si. iar in urma a ajuns domn peste Tara Romineasca si a domnit sapte ani. a zidit sapte biserici si manastiri. si cunoscind pe Mihai ca e copil de romin. crestea si se intarea pe fiecare zi. Sa vaz. ce se gindi: „Mare esti. Erau multi ca frunza si veneau in graba. A mers. Maria ta. odata chema pe un ostas d-ai lui si-i . numai cu mina asta de oameni ai mei. tatarii slobozira un tun. intracei sapte ani. ca el e mare si puternic. asa ca si imparatul se mira de frumusetea si intelepciunea lui Mihai. Mihai slujea la curtea imparatului turcesc. dinaintea lui Mihai. Da eu. Mihai. Doamne. si iata din vale venea in goana mare o oaste de tatari. iute-iute le luam piuitul. apoi ii 264 Legende populare rominesti ruga frumos sa puie oastea-n rinduiala. n-o sa pot razbi repede. in butca cu sase cai. palosul si camasa de za cintareau trei maji. Oare n-oi gasi vreun mijloc?“ Si tot socotindu-se Mihai. tot ridicind si ciocnind paharele. corbul a lasat margeaua jos.

n-ati cistiga nimic. Iar Baciu se urca sus pe Pleasa la Mihai. iar voda se intoarce catre boieri si le spune: — Stiti ce-am scris in hirtie? — Ce? — Le-am scris sa nu vie la lupta acum. Tatarii. fara sa-si dea cu socoteala de planul lui Baciu. — Este. Ai inteles? — Inteles. Asa. in lagarul tataresc. si acu prosti de dau in gropi. „O sa ne mai odihnim o noapte si o sa aiba vreme si ajutoarele sa vina!“ In vremea asta. Mihai. Cind vazu asta. Asa. la Priboiu. Asa. sa se bata cu oastea lui Mihai. dar oastea nu i-am vazut-o.porunceste: — Du-te repede acolo devale. aproape de Cetatenii-din-Vale era un circiumar care se chema Baciu. — Doamne. este sus pe Piatra. Dar au cercetat ei incoa. sa poata umbla o mie de mori. punind si stavilar. ca o ceata. se odihni in pace si dormi fara grija. Mihai punea de inchidea muntele si oprea Dimbovita. Au inceput tatarii sa-l stringa-n chingi si sa-l cerceteze. Mihai? Ca hirtia i-am primit-o. care isi facuse divan chiar pe valea lui Coman. ascultara de povata lui Baciu si se oprira la Cetatenii-din-Vale. sa se stringa si mai multa apa in susul stavilarului. Daca va luati acum la lupta. Cum se ivi ziua urmatoare. Acolo sa dai hirtia asta in mina capeteniei tatarilor. ca oastea romineasca era sus pe munte si nimeni nu le putea arata cararea pe unde sa urce acolo. cum le fusese vorba. Iar tatarii. strinsa buluc. dincolo de stavilar. mare. cind au vazut. mare. care era cu toti ai lui pe munte. Maria ta! Fii pe pace de-acu. nu-si gaseau locul de bucurie. care se inmultisera si erau Legende istorice 265 cita frunza si iarba. Asa. — Cum? — Opriti ostirea la noapte. pe tatari i-am mai oprit . incolo. zice ostasul si se duce ca vintul. — Unde este. Ostasul s-a dus in tabara tatareasca si a dat hirtia cu pricina. mai tatarilor. Acu. ci miine. ca le cistigati pe toate. Le spusese asa. apa venea in susul Dimbovitei. fara sa-i dea de urma. mai. cind vazu ca nu mai scapa. Maria ta. cu toata oastea. tatarii. plecara pe Dimbovita in sus. Dar ascultati-ma pe mine. ca sa fie timp si mai indelungat. in sus si-n jos. sa ne incercam puterile. zise Baciu. Si au tot cercetat. — Pai o sa fie asa de prosti? — Sa-i vedeti.

boierule. Ii luase tocmai pe cind ei dormeau fara grija. Dupa aceea ii zise: — Sa faceti in graba o jalba in care sa aratati imprejurarea voastra si s-o dati lui voda. boierule! Nu mai tin minte cite jalbi a facut biata mama si pe citi de-ai curtii domnesti i-a rugat ca sa le dea lui voda. o intreba: — Unde te duci. umflat si intepenit pentru totdeauna. adaose: — Cred ca voda nu v-ar fi lasat fara ajutor. dar mai tirziu. sa cumparam piine. inainte de amiaza. patruns de mila. el n-ar putea suferi ca sotia unui vrednic ostas al sau. dar Maria sa n-a hotarit nimic. pentru a nu-l cunoaste nimeni. cu ochii inecati in lacrimi. Sunt sigur ca nici una din jalbi nu i-au dat si nici macar o vorba n-au pus pentru voi. draga copila? — In tirg. asa s-a descotorosit Mihai Viteazul si de tatari. zise cu minie Basarab. prin vreunul din boierii sai.. Matei intreba apoi pe fetita cum l-a chemat pe tatal sau si unde sade. Pina la ziua nu s-a mai aflat nici un picior de tatar prin imprejurimi. ca sa nu mai fiti nevoite a vinde lucrurile din casa? — Eu n-am tata. schimbat in haine. ba. caci a murit in razboiul de la Finta. La inceput toti ii fagaduiau. Nu. Sa mai faceti inca o jalba si miine.o toana. unul spunea ca nu a gasit timp potrivit spre a vorbi cu voda. odata a ridicat stavilarul si a dat drumul apelor. chiar acum daca ar afla. daca ar fi aflat despre nenorocirea voastra.. la mal. Si iaca. unde te voi astepta negresit! Deocamdata sa nu vinzi aceste Legende istorice 267 . Matei Basarab. noi nu ajungeam astazi in asa lipsa. Oprind-o in cale. sa indure saracia si o copila orfana sa plinga pe drumuri. — V-au mintit acesti ticalosi. iesea cite unu. — Dar tatal tau nu lucreaza. — Ah. iar cu banii ce voi prinde pe ele. care si-a dat viata pentru tara.. s-o aduci la palat. voda e om bun. sa vinz hainele ce mai avem. 266 Legende populare rominesti RASPLATA DOMNEASCA Matei-Voda Basarab avea obiceiul de a se plimba adesea prin mahalalele Bucurestilor. altul ca i-a vorbit. Ba sa nu mint.. Intr-o zi intilni o fetita palida la fata. Daca traia el. iubeste dreptatea si rasplateste intotdeauna vitejia ostasilor. Si atunci cind Mihai socotea ca tatarii toti sunt tabariti. Pe urma! Ca pe multe mi-i ducea la vale Dimbovita pe toti tatarii.

Indata ce el zari pe fetita si pe mama ei. Constantin Brincoveanu. si in graba isi chema feciorii: — Sculati. caci au sosit cei care ne vor moartea! . plina de bucurie. 268 Legende populare rominesti Feciorii. domnul se scula. auzind cuvintele vecinului. pina la cele mai scapatate. Intr-o dimineata. amindoua se mirau si se intrebau cine sa fie binefacatorul lor. Brincoveanu domnea de mult. chiar daca ar fi fost de mult insurati si de ar fi avut copii. Biata copila. isi spala fata si isi pieptana barba cea alba ca zapada. avea zilnic o masa de cel putin saizeci si adesea cite o suta de persoane. pentru ca adunase si bogatii. Patru feciori mindri ii impodobeau casa si ii inveseleau batrinetile. dar pentru deseara n-avem nici o farimitura de piine. incepu sa se ingrijoreze. Acum era in virsta de 60 de ani si era domn intelept si iubit. sau sa fumeze ori sa spuna vreun cuvint. spunindu-i intimplarea. Pe vremurile acelea si pina in zilele noastre. Du-te acasa si fii incredintata ca vei capata ajutor din partea Mariei sale. zise fetita. Un vecin insa le spuse ca acela trebuie sa fie insusi voda. El pusese de batuse si monede mari. caci el a mai facut asemenea fapte. si voda ii dete doi galbeni. va imprumut eu cu aceasta suma. ci fiecare boier avea curte in toata regula. —Iata. la care mincau toate rudele. domneau numai obiceiuri patriarhale. porunci sa le cheme in palat. de aur. — Prea bine. puse banii in mina mamei sale si. si grajduri cu cai frumosi. Nu numai domnul. Aci le dete in mina un hrisov domnesc si le zise: — Tineti hrisovul acesta! El va da dreptul la o pensie din vistieria tarii si sa stiti ca asa rasplateste voda pe toti aceia ai caror parinti sau soti s-au jertfit pentru tara. si avea si o multime de robi. cu multa greutate. tot n-ar fi indraznit sa sada jos de fata cu tatal lor. ceea ce era un act de neatirnare. despre faptele lui vitejesti si despre starea de saracie a celor doua fiinte nenorocite. paznicii dezarmati ori injunghiati. Apoi se facu nevazut. A doua zi. vazu deodata ca palatul ii e imprejurat. mama sa o hotari a merge la palat. MOARTEA LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU Era in august 1714. de care ingrijea parinteste. daca va fi adevarat tot ce mi-ai spus. Matei Basarab cercetase de cu seara si aflase despre tatal fetei. Copila.haine. Pe cind tinea inca in mina pieptenele de fildes. fiindca indraznise sa vorbeasca cu voda fara nici o sfiala. inca demult ajunsese neplacut sultanului. pina ce nu-i intreba el.

intr-un chiosc minunat. ca sa fii si bogat.. cu toate ca rascolisera si jefuisera tot. si viata ne sunt pierdute. Fiti barbati. Un muezin (sau strigatorul din turla geamiii. uita-te acum ce sunt! — Brincovene. care vesteste mahomedanilor ora rugaciunii) inainta. decit sa ma lepad de sfinta mea credinta! — Atunci. iubitii mei. pregatiti-va de moarte! striga sultanul incruntindu-se.. parca n-ai fi avut stapin?. Fura tiriti toti la Constantinopol. nici unul din neamul tau nu va scapa cu viata. Sultanul sedea pe malul Bosforului. zice domnul. care le porunci sa mearga cu dinsul la sultan. leapada-te de ciineasca ta credinta crestineasca si imbratiseaza credinta noastra. iar daca am fost mare pe pamint. Si porunci ca sa puna mina intii pe Vacarescu. Vedeti ce a suferit Cristos pentru noi si de ce moarte a murit! Ramineti tari in credinta si nu va clatinati. facu trei plecaciuni si zise: — Stapine. zise sultanul. caci turcii nu gasira cit credeau ca vor gasi. nici pentru lumea toata! Atunci se auzi zgomot in odaia de alaturi si intra un pasa. vistierul Vacarescu. ca sa traiti si sa fiti liberi! — Mai bine sa se stinga neamul meu. turcii intelesera ca nu mai aveau ce dobindi de la dinsii prin sila si ii instiintara sa se pregateasca de moarte. noi avem un obicei. si fericit! — Un Vacarescu nu isi tradeaza domnul si biserica! striga acesta. In sfirsit. daca isi schimba legea si se da la sfinta noastra credinta. Brincoveanu aduna pe feciorii sai in juru-i si le vorbi astfel: — Si bunurile. adevarat este ca ai vrut sa te desfaci de imparatia noastra si sa-ti faci tara neatirnata? Spune!. . Dezvinovateste-te! — De am domnit bine ori rau. Brincoveanu si Vacarescu erau supusi in toate zilele la cele mai infricosate chinuri. si nu va fie teama de moarte. Era inainte de Paste. aruncati in inchisoarea celor sapte turnuri si tinuti acolo pina la august. — Brincovene. — Brincovene. ca nu voiau sa spuna unde si-au ascuns bogatiile. aceasta numai Dumnezeu o stie. cum ai Legende istorice 269 putut lucra astfel fara de teama.. — Cum o vrea Dumnezeu. nici pentru viata voastra. zise dinsul. impreuna cu fiii tai. masoara-ti vorbele! Sunteti toti pedepsiti la moarte. Acum trebuie sa ne ingrijim sa nu ne pierdem si sufletele. nepotul si cumnatul sau.. Viata noastra e in mina ta. feciorii. fiica lui. ce stralucea de aur si de pietre scumpe.. — Fa-te turc si leapada-te de stapinul tau.El fu prins.. Adevarat este ca ai pus de ai batut moneda din bogatiile tale? Spune. impreuna cu sotia. anume ca osinditul poate fi iertat.

zise sultanul. Cel mai mare dintre cei patru frati. isi vazu fetele plingind in hohot. Cazu in genunchi. Sunt mic. Du-te la Dumnezeu! Si. pina ce nu-ti voi cere iertare! Fata batrinului se insenina iarasi si. dar raspunse fara sovaire: — Faca-se voia Domnului! — Copile. isi intinse si acesta capul spre gide. isi chema copiii . striga dinsul cu vocea limpede. ii mingiie si ii saruta. isi vazu sotia lesinata. fatul meu!. — Leapada-te de credinta ta. treci la legea noastra si ai sa fii fericit! Fiul lui Brincoveanu insa paru ca nici n-ar fi auzit cuvintele lui. zise sultanul. ii zise: — In ceasul acesta. dar el ridica spre dinsul ochii sai patrunzatori si zise rosindu-se: — Tata! Numai eu ti-am adus necazuri si ti-am tulburat viata. Atunci i se duse si puterea bartinului. faca-se voia ta. parca ar fi vrut sa dobindeasca de la privirea lui curaj si putere. zise sultanul. un singur copil iti mai ramine. — Eu mor bucuros. ci facu el singur semn calaului sa-i taie capul. de legea ta.. tie ti-e draga viata. faca-se voia ta! — Brincovene. Brincoveanu ofta adinc si zise: — Doamne. iar capul lui se rostogoli pina dinaintea picioarelor tatalui sau. plini de foc si cu un par negru ca pana corbului. intr-adevar. Dupa aceasta turcii pusera mina pe al treilea fiu al lui Brincoveanu. Batrinul ingalbeni de teama. fiul meu. stropi cu singe pe sultan. cind cazu. dar sunt din neamul tau! Si se rostogoli si capul lui. Mustatile abia ii mijeau. binecuvintindu-l.Si isi pleca capul de i-l taie. Acesta cazu in genunchi in fata tatalui 270 Legende populare rominesti sau. zise el. orice greseala e izbavita. se jeli. Acesta ofta din adincul inimii si zise: — Doamne. Sultanul baga de seama. tata. se uita la cadavrul fratelui sau si il podidira lacrimile. Gindeste-te bine! Brincoveanu se uita la copilul cel plapind. din pricina inimii mele slabe si singelui meu iute. — Leapada-te. Nu pot sa ma duc sa dorm somnul de veci. trase la sinu-i pe fiii ucisi. tot ingenunchind. un baiet falnic cu ochii negri. care. ca nu cumva fiul sau sa slabeasca.. Si ingenunche. da-te la legea noastra si vei trai! Ochii lui dulci catara spre tatal sau. Sultanul arata pe al doilea fiu. a carui fata voiniceasca era inconjurata de o barba mare. si te crut! — Nu-mi face rusine vorbindu-mi astfel.

fugi cu el. de spaima isi ascunsese capsorul in cutele hainei unei femei. fiul fiului sau. si bietii mocani nu o puteau suferi. Domnita Balasa. paginilor. Asa sa m-auza Domnul! Atunci sultanul si oamenii lui se miniara. copilul ala e al meu! Era doica. o pusera intr-o sulita si o tavalira prin noroi strigind: — Ghiaur. fara sa-i dea o lacrima. pe care l-au ales de capitan. cum ca pina la o picatura de . Rupsera in bucati vesmintele cele bogate de pe corpul batrinului domn si incepura sa-i jupoaie pielea de pe corp.. cladi in Bucuresti marele spital Brincovenesc.. dar a avut minte mare. dar totusi Constantin Brincoveanu moare crestin credincios. au jurat toti. din partea ei de mostenire. Nevestele nenorocitilor fura liberate din inchisoare. fusese atit de indurerata. Calaul il apuca de par si. de unde si plecara la Venetia. intreba: — Sa ramina in viata acesta. parasit de toti. nici un vaiet nu iesi din gura lui. ce poarta numele ei. cum se Legende istorice 271 risipesc norii la bataia vintului. Si zicind aceste cuvinte. Si se uita. Un copilas. ca si cei care umbla cu cercuri. Tocmai tirziu se intoarsera in tara lor. or sa mearga si el dupa ceilalti? Atunci o tiganca isi facu loc prin multime si intinse un baietas zicind: — Stati. Dumnezeu sa va prapadeasca iarasi si iarasi! Sa va stinga de pe fata pamintului. incit se retrase de tot de lume si nu vru sa mai stie de averea care fusese pentru dinsa pricina atitor nenorociri. Fara odihna si fara pace sa fiti in veci!. in timpul acestui chin ingrozitor. ciine de crestin! Iti cunosti pielea? Atunci Brincoveanu mai ridica inca o data vocea si zise: — Carnea puteti s-o sfisieti in bucati. umplura pielea cu paie. ca sa scape pe cel din urma al stapinilor ei.dragalasi pe nume. eroul isi dete sufletul. carte inca a stiut el. pe urma se ridica si zise cu glas puternic: — Mi-ati omorit. De aceea s-au adunat mai multi in jurul lui Horea. dar putina. Una din fiicele lui Brincoveanu. Domnita Balasa. Nici un tipat. nici copiii sa vi-i puteti mingiia. dar odihnindu-se intru Domnul. Pe acea vreme iobagia era grea si in munti. apoi strinse la sinu-i pe cel scapat si. Loc sa n-aveti unde sa fiti ingropati. cum i se jertfi copilul. „Domnita Balasa“. In sfirsit. tinindu-l spinzurat in aer. linga care se afla un azil si o biserica foarte frumoasa. facind un juramint sfint. 272 Legende populare rominesti HOREA Horea a fost un mocan. care isi da propriul ei copil. patru feciori. ca asta e nepotul lui Brincoveanu.

Domnii fug fara papuci. ce sa faca? Ara ce ara acolo. iar duminica venea la casa turcului. pe toti i-au imprastiat. ii taiau turcii. ca vazind trecatorii sa-si aduca aminte. rumine. Cind il dusesera in tara turceasca. trimise catane care. era la plug. ca cine va mai face ca Horea. asa va pati si el. nici de taica. CUZA LA SULTAN Cind s-a dus Cuza-Voda la imparatul turcesc. Si sa plece oamenii acasa. nici de frati. Bietul Calin. de mult robeau in tara turceasca si nu mai stiau. departe. de mare bucurie. dar totusi domnii. au inceput sa bata tobele si sa se strige pe uliti: — Sa iasa toti robii si sa se duca in tara. * Domnii fug fara hinteu. l-au inconjurat de toate partile si l-au prins. Horea sade pe butuci. si nevasta. anume: Calin! Era rob si el. stiind ca daca va pica in miinile lor nu va scapa viu. stiti ce lucru de seama s-a mai facut? * Hinteu — caleasca. unde a fost omorit cu roata. s-a tras in paduri. si el nu stia de minu- . o data cu Voda Cuza! Si asa s-a intimplat. Iar trupul lui — taiat in bucati si pus pe linga drumuri. apoi l-au dus la Balgarad (Alba Iulia). Asa au inceput ei a prada curtile domnesti. departe in cimp. numai de numele lui Horea fugeau mincind pamintul. venind in Ardeal. saracii. nici de surori.. iscodind unde e adapostit. Domnii. ca i-a dezrobit Cuza-Voda! Si ieseau toti. Acu intre cei robiti era un om de pe la noi. de atita amar de vreme. saracu’.singe se vor tine laolalta si se vor scapa de iobagie prin puterea armelor.“ Auzind imparatul despre rascoala aceasta. incepind de la Deva pina la Cluj. de atunci a ramas cintecul care zice: „Horea bea la Fagadau. Calin. iar de nu ieseau. Pe domni ii prindeau si ii omorau. care — mirat de harnicia lui — il lua de-l cinstea si zicea paginul: — Bre Calin! Harnic la tine. nici de maica. bre! Si acolo a stat el doisprezece ani.. Legende istorice 273 Imparatul turcesc. Iar cind a sosit Cuza-Voda in Tarigrad. il luase un turc. ii daduse patru boi si-un plug si-l trimisese la cimp. atunci cind s-a mirat lumea de-acolo de istetimea si frumusetea lui si s-au dat drepturi mai mari tarii noastre. Horea. a dat porunci sa iasa din inchisori si din robie toti rominii care de mult.

acolo il aflai si mult cauta sa dreaga toate cele rele. Maria ta! — Pai. Si de la el. ba ca-i pe dincolo. pentru niste pamint pe care mi l-a apucat pe nedrept arendasul din sat. daca mai sedeai. de pe Frumuselu. Spun cei ce l-au cunoscut ca. stiti unde? Chiar in Samaila noastra. ca nu mai plecai.. ca sa se incredinteze de adevar. invirtita. DREPTATEA LUI CUZA-VODA Stia Voda Cuza ca lucrurile nu merg tocmai bine in tara. Si s-au dus trimisii lui voda. ba. El a batut pariu-ntiiu. nu se lasa numai pe spusele altora. cind l-a vazut ca pleaca. bre! N-am stiut eu de una ca asta. i-a ramas numele de drumul lui Calin robul. A avut insa noroc cu nevasta care era si ea tot in tara turceasca. se amesteca printre oamenii ce asteptau sa le vina rindul la judecata. le punea intrebari si cauta sa-i descoase asupra pricinilor pentru care au ajuns acolo si cum se poarta cu dinsii oamenii dreptatii. Imbracat in haine schimbate. — Si crezi ca ai dreptate? . Se repede atunci inaintea lui Voda Cuza si ii cade in genunchi: — Si noi sintem robi. bre! Apoi i-a dat turcul o vaca si citeva sute de franci si a venit Calin in Tara Romineasca.. Cind se striga pe uliti era cu vadra la apa si auzi si ea vestea cea buna. de l-au adus pe Calin si au chemat si pe turc: — Sa-i dai drumul acasa. cu nevasta cu tot.nea asta. zise un taran ce statea trist mai deoparte. sucita. caci asa-i parea mai sanatos. bre! Multa avere imi faceai tu mie.. iar turcul. cum? Ce ti-au spus judecatorii? — Ce sa-mi spuna! De cite ori vin la infatisare. a inceput sa plinga: 274 Legende populare rominesti — E.. Intra in vorba cu ei.. unde simtise ca nu se impartea dreptatea dupa cum ar fi trebuit. ma amina. jupine! Si si-a strins Calin tot ce avea. bre. acolo la plug. Insa. unde stati? — La cutare turc.. — Ia. unde nici te gindeai. drumului de colo. ci pleca singur prin sate si orase. Odata se opri la un tribunal. — De patru ani ma judec si nu pot capata dreptul meu. — Ei. — Pentru ce te judeci? il intreba Cuza cu prietenie. cu copiii. ci tocmai strimbatatea era mai la vedere. ba.

ii alunga din slujba pe toti.. — Vai de mine.. Cauta apoi sa plece. — Ce-i. atunci sa te arati foarte suparat si sa te certi cu el. judecatorii si ceilalti functionari schimbau fete-fete si tremurau ca varga. Legende istorice 275 — Daca este asa. peste doua. si. 276 Legende populare rominesti Voda singur se interesa de afacerea taranului aminat mereu de ani de zile si-i puse sa dea sentinta cuvenita. puneti mina. pina cind se amina... sa te repezi si sa-i arzi o palma. Presedintele.... ce-i cu asta? Numaidecit acum vreti sa-l pedepsiti? Chiar in ceasul acesta?! Mai lasati-l. Era domnul. pun mina pe el si pe sus il aduc iarasi in sala de judecata. Iar dupa ce au sfirsit cu toate procesele ce le aveau sorocite. — Traiti... .... cite zile oi avea! — N-ai grija!. peste un an. domnule judecator.. fara sa mai stai la ginduri. Numaidecit se suna clopotelul... ce-o fi sa fie. Mai aminati judecata peste o zi. M-as pune eu altfel in contra cu un boier? Pe cit inteleg.... sa intri si sa raspunzi la ce te-o intreba. plin de minie.. chiar sub ochii lui. zicind: “Dar bine.... Acum. Incepind sa se certe. aminarea se face mai mult ca sa cistige vrajmasul meu. ce s-a intimplat? Ce zgomot s-auzea?... Dar in acel moment iata ca intra cineva.. Ce va grabiti atit! El cum cauta de atitia ani dreptate si voi il aminati intruna! Pentru dinsul nu se poate face aminare?! Sala muti... ingina procurorul. — Ei.. Presedintele gasi din nou un clenci si amina procesul pentru alta zi. Cunosti cine sunt? Cuza-i arata un semn prin care il facu sa priceapa ca are in fata pe domnul tarii. caci prea multe pacate apasau asupra capului lor. a batut pe domnul presedinte!. — Alergati. c-aveti timp.... Iar de-ti va spune judecatorul ca se amina procesul pe alta data. Pe raspunderea mea! Uita-te la mine... cind te-o chema inauntru. Sar vreo patru..... sa faci ce-am sa te invat eu. ma inchide! Nu mai scap din puscarie.. ca m-am saturat tot venind sa capat dreptate de la dumneavoastra? Ce vra sa zica asta?“. sa ajung la sapa de lemn cu judecatile.. nu mai zise nici o vorba. Taranul. din sarac cum sunt. Maria voastra. Toti ramin incremeniti.. peste o luna. tot satul stie.. Atunci sateanul. omul acesta a palmuit pe domnul presedinte... Nu trecu mult si usierul il chema. isi lua inima in dinti. foarte incurcat. Si..— Apoi cum sa nu. iar eu.. hotul. Se face o zarva mare. se repezi si-i dete o palma de rasuna sala....

pe-o oca de vin. puse mina pe sabie.. il scoase din rind si glasui tare: Legende istorice 277 — Acestui ostas va trebui sa i se taie capul. Il cuprinsera fiorii mortii. Rogu-te. se opri scurt in fata camaradului osindit.. Asa fac toti de la noi cind gatesc paralele. eu am gatit paralele. tu mai ai? — Ba si eu le-am gatit.Intra si el acolo. — Apoi de asta am venit si eu. Iar domnul. cintind intr-o crisma. — Mai. Toti au crezut ca-i o minune. Aceasta pacaleala placu lui Cuza-Voda si de aceea il facu pe soldat caporal. daca acest soldat e nevinovat. — Buna ziua. Cuza numi pe soldatul cu care bause noaptea. fa. A doua zi. — Porunca mea s-o implineasca soldatul cutare.. Asa vreau eu! Soldatul ingalbeni ca turta de ceara si incepu sa tremure. Umbla el ce umbla si numai ce zari un calaras. Cuza. Zis si facut. isi ridica ochii catra cer graind: — Doamne! Multe minuni ai facut in lumea aceasta cu cei nevinovati. pina noaptea tirziu. dar il sfatui sa nu-si mai lese niciodata arma zalog pe la . afara de Cuza si tovarasul sau de petrecere. sa vada nu cumva da peste un soldat. Si o minune! Sabia soldatului era de lemn. tragind cu ochii prin cele crisme.— Ura! Traiasca Cuza! izbucni multimea plina de veselie. se facu nevazut.. si da-i. Toti cei de fata ramasera inmarmuriti. apoi se opri scurt. CUZA SI SOLDATUL Cuza voi sa se incredinteze odata ce fel de armata are el. De-aceea. puse mina pe un soldat. Cuza se plimba pe dinaintea lor de vreo doua ori. isi schimba straiele domnesti. Si unde mi se pun amindoi pe chef si da-i. s-o porni prin mahalalele Bucurestilor. camarade! — Multumesc. ii da Cuza intr-o vreme. camarade! — Dar ce faci aici? — Cinstesc un pahar de vin. Acela iesi foarte linistit din rind. se imbraca in straie soldatesti. Baura si oca aceea de vin si pornira. nestiind ce se intimpla. veni la cazarma calarasilor sa-i inspecteze. Soldatii au fost scosi in ograda si asezati in doua rinduri. cu noaptea-n cap. ca sabia mea sa se prefaca in sabie de lemn! Si odata si trage sabia din teaca. — Apoi atunci ce bem? — Stii ce? Am sa-mi las sabia zalog la crismar pina dimineata. punind lucrurile la cale.

De aici gilceava si sfada. Cuza si-a dezvelit pieptul. A intrebat judecatorul si pe tinguitori si pe martori si la urma toata dreptatea s-a dat mocanului nostru. sa-l deie in judecata pe mocanul nostru. apoi povesti intimplarea petrecuta la crisma. hai. Cum s-a aflat nu se stie. aratindu-si si indreptarile de domn. la domnie. in fata negustorului de dupa tejghea si de fata fiind si un sergent de ulita. nu se stie. dar intr-o clipa. Cuza. il saruta pe obraz. Si asa ajunge el intr-un tirg nu stiu care si ca orice crestin se vira intr-o crisma. tot in judecatorie fiind. ca e tot ce poate fi mai rusine pentru un aparator al tarii. care se facura tandari jos. sa ia o gustare. Judecatorul. ca martori. Cuza da o palma celui mai clontos dintre tarani. Sergentul de ulita se puse la mijloc si se sfirsi cu hotarirea ca taranii. sa le plateasca paguba. o ia iar la drum. mosule? intreba judecatorul.crisme. Zis si facut. intr-o odaie mai din fund. mai ales ca taranii cei de la masa erau 278 Legende populare rominesti putin ametiti de bautura. cu toiag si cojoc si caciula mocaneasca pe cap. Cuza s-apropie de masa si cam pe sub coltul mesei slobozi judecatorului citiva galbeni. cit pentru paguba. la o masa. hai. cu cojocul intre umere. se-mpleteci si cazu jos. hai. Cuza iesi afara si taranii droaie dupa el. cum si sergentul si negustorul. cinsteau mai multi tarani care se uitara cam mirati la noul oaspete. la o masa. De te cobori la vale spre Dunare si-n cale te abati pe la pravalia . atinse intradins cu poala cojocului sticlele si paharele. care cinstea si el mai de-o parte. Acolo. Cuza dadu porunca ca judecatorul sa fie ridicat si dus in tirgul Iesului. In sfirsit. la fata locului fu ispravnicul de tinut si toti slujbasii mari din tirg. — Cum ii pricina. vazind. Cind Cuza trecu pe linga masa. Ce i s-o fi intimplat acolo. Si cum era el deprins sa se-ncredinteze intotdeauna singur. CUZA SI JUDECATORUL Pe linga multe nedreptati facute de slujbasii tarii. Tot intr-acel ceas. OCA LUI CUZA Multe si frumoase lucruri se povestesc la Galati despre domnitorul Cuza. dupa obicei. dar cald nu i-o fi fost. hai. il rasplati baneste. pentru paguba si lovire. sa-i spele pata. Dupa doua-trei zile se gaseau cu totii in fata judecatorului din acel tirg. pe taranul lovit cu palma. mai intrase in urechea domnitorului Cuza ca judecatorii de prin tara s-au cam deprins sa imparta dreptatea si dupa zimtii galbenilor.

Un an de zile il sluji 280 Legende populare rominesti Pintea pe Stupul. ori pe calea Tecuciului ce trece pe la curtea raposatului Ion Soare. De urci in partea tirgului ce duce catre Vadul Ungurului. si pentru tarani. — Frig si-as vrea sa ma-ncalzesc. si nu-l vede!“ . lua o caciula ciobaneasca pe cap. Parinti nu avea. intr-un usor oftat. Doamne fereste. ori numai auzita. Ger si ninge-ntruna. cu numele Cupsa Pintea. Intre alti servitori avea Stupul unul mut. Asa stia domnitorul Cuza sa afle si sa faca dreptate poporului. una si pentru boieri.vreunui negustor batrin galatean. aiasta-i! Domnitorul se grabi sa plateasca si porni. nu-i da nici de mincare de-ajuns. — Buna vreme. asta-i oca lui Cuza? — Vezi bine ca pentru voi. jupine negustor. Las’ sa rabde. o lua razna. tocmai spre tirgul cel nou. iarasi intilnesti in cale casele Clucerului ori ale altui boier batrin ori negustor care-i gata sa-ti spuna cite-o-ntimplare a lui. taranii. care-i mai bogat. si cum era si intuneric si ningea de nu se vedea om cu om. incepe sa-si istoriseasca amintirile trecutului. indesind-o pina peste urechi. Si Stupul purta rau pe Pintea. voinice! socotindu-l a fi vreun taran venit la tirg. mosneagul porunceste cafele si. s-a fost purtat asa prin tirgul cel nou si rusinat. PINTEA VITEAZUL Acum doua sute de ani. A doua zi. Intr-o seara. hai? ii mai spuse negustorul. Din ziua aceea nu s-a mai gasit nici un negustor care sa nu vinda cu oca cea dreapta a lui Cuza. ca era tacut si ginditor. Ian ada o oca de-a lui Cuza! Dupa putinel timp. fiind in Galati. despre domnitorul Cuza. militaresti. domnitorul se trezeste c-o ulcica de lut ca de-o jumatate de oca. toti il credeau mut. care porunci de-i lega de git negustorului ulcelele de lut in care vindea vinul drept oca lui Cuza. Se gindea bietul Pintea la zicala cintecului: „Cine-i sluga la altul Multe rabda saracul. negustorul se pomeni chemat de pircalab. ce-i veni lui Cuza. daca sede. indata ce deschizi vorba de timpurile trecute. vechi si bine cunoscut de-al domnitorului Cuza. Codru-i mare. hai sa vada singur daca negustorii vind cu oca lui. iar de lucrat lucra pina-i piriiau oasele. in care nu uita. Si-a tras o sarica mitoasa deasupra hainelor stralucitoare. traia in Magogea un bogatan numit Stupul. dar nici un cuvint din gura lui n-a scos. — D-apoi bine. jupin negustor! — Buna sa-ti fie inima. caci era bogat ca un stup. Legende istorice 279 sa-ti pomeneasca pe Cuza.

galbiori pe la cei negutatori. ** Chichii — ladita. Legende istorice 281 Multa vreme. ca doar zice cintecul: „C-o lasat cetati si sate.“ Pe cind calicimea. multimea nemultamita cu starea lucrurilor povesteau cu bucurie de vitejiile lui Pintea. Atunci incepu a zice-n frunza. Unde uritul se pierde. si dus a fost pina-n ziua de azi. Printre nenumaratii lui dusmani erau si cetatenii din Baia Mare. ii despoia de bani. Bucovina si Moldova. pe care-l tinea mut. Si-o intrat in codrul verde. Mai mult se tinea Pintea pe dealul ce este spre miazanoapte de la Lapus si care deal pina in ziua de azi se numeste „Satra Pintii“. si-i frige si-i maninca cu ortacii. tot prin codri. baga codoristea zbiciului in pamint si striga rastit catre stapinul sau: — Pina face codoristea asta frunza verde. el trecea de-a lungul si de-a latul . De acolo da navala asupra bogatilor. din care cauza acestia si erau cei mai insemnati dusmani ai lui. * Oticul — bat la un capat ca o lopatica. pe atunci bogatanii. numai sa se poata mintui de el. saracimea. de bucurie ca i-a venit vremea. iar Stupului ii plateste cu doua chichii** de bani (dupa altii a dat Pintea o chivara de bani slujnicei care-i da de mincare. Ca sunt pline de pacate. va fi amar de zilele tale. ba si in mijlocul Ardealului a intrat. pina fu sluga la Stupul). Aceasta a fost prea mult si pentru un mut. banosii. Dar Pintea habar n-avea de numarul dusmanilor. acesta ia oticul* si il incinge pe Pintea peste spate. Multa vreme o fi cutreierat el muntii. citu-i de la Lapus pina-n Maramures. tremurau cind ii auzeau de nume si ar fi dat oricit.Odata fiind la plug Pintea cu stapinul. Apoi s-a dus. asupritorii. nu ma mai vezi. Pintea apuca codrul. folosit pentru curatirea plugului. cu deosebire asupra oamenilor negutatori. de va inverzi de azi intr-un an! Cu aceste vorbe. De aceea suflet de om nu l-ar fi tradat pentru cit bine-i in lume. ca era spaima bogatilor si mila saracilor. multi ani de-a rindul o fi trait el cu ortacii lui prin codri. iar saraci atunci erau mai multi in lume decit bogati. iesind pe la strimtori dupa bani. S-a pus si a jupuit tuspatru boii Stupului. nu. Deci se infurie. iar Stupul ramase incremenit cind auzi amenintarea din gura lui Pintea. La anul veni Pintea chiar in acel loc si afla codoristea zbiciului inverzita. Lumea lui de aci incolo a fost codrul. carora le facuse in multe rinduri daune insemnate. unde-si avea conacul cu ortacii lui. vezi bine. care erau la numar doisprezece. din care facea parte si la saracii din satele vecine.

Face-m-ar cenusa-n vint! Ingrijitu-s. Sa fac voia la pizmas!“ Traditia ne spune ca intr-o iarna grea era Pintea cu sotii lui pe „Satra-Pintii“ si erau in mare lipsa de bucate. ce ar fi de facut. lovit de un glont de argint si de trei fire de griu de primavara. Viscolea intruna. dar cind la intors inapoi. si a ales pe trei insi si le-a dat bani sa mearga in Baia Mare s-aduca vin.Baii Mari cintind: „De-ar avea dusmanii modru. nu ma las. si cind nu mai era chip de mers mai departe. daca le-a infunda cineva in pusca. condusi de sotii lui Pintea. unde in toata saptamina il pieptana o rominca si-l arata poporului ce venea la tirg. Si s-au dus ortacii la Baia Mare si au tirguit. i-au prins pandurii si i-au legat si au vrut sa-i omoare. ca glontul din pusca nu-l prinde. piine si sare. de frica sau din rautate. De-ar avea dusmanii rind. iar capul i l-au taiat si pus pe poarta cetatii de la Baia Mare. noi vom merge la Baia Mare si-om aduce vin. voinic. in fereastra careia licarea o lumina. Era anevoios de mers. desi bani aveau destui. au spus. trecind prin codrii Orheiului cu sania. ninsoare. CODREANU Intr-o iarna cazuse un omat mare si troienise drumurile. Vizitiul zari o lumina in departare. daca ni-i spune din ce ti-a sta moartea? — ca ei bine stiau ca pe Pintea nici glontul nu-l prinde. Dar cei trei se codeau. ca sa se convinga ca de buna seama Pintea Viteazul e mort.. venise greul traiului. Dar Pintea cazu mort. pina la „Satra-Pintii“ si acolo s-a iscat. cu mult greu au ajuns la o casuta. 282 Legende populare rominesti Si el le-a spus ca din trei fire de griu de primavara si dintr-un plumb mic de argint — acelea. Linga usa casei statea un cal. deoarece poporul nu vrea sa creada ca si Pintea poate muri. vifornita si urlet de lupi flaminzi. Face-m-ar cenusa-n codru. In jur — intuneric. dar alt glont pe el nu-l prinde. care i-a poftit sa se aseze la . Si aceia. piine si sare. Deci au zis catre Pintea: — Capitane. de vor spune ei din ce va sta moartea Pintii. o lupta inversunata.. un arnaut si vizitiul s-au pornit inspre luminita. iar pandurii s-au dus. ca fara el nu cutezau a intra in Baia Mare. cu nameti pina-n stresini. a poruncit sa fie opriti caii in drum ca sa innopteze acolo. Aici era cald si bine. Deci el a tinut sfat cu sotii. ratacise calea. Un vames. La foc statea un barbat frumos. iar vamesul. l-or prinde si l-or omori. intre haiducii Pintii si intre pandurii orasului. Drumetii rataciti au intrat in casa. Iar capitanul orasului le-a fagaduit ca i-a lasa slobozi. Doi arnauti au fost lasati in trasura. la margine de codru.

Codreanu le-a impartit bani la ceilalti si le-a poruncit sa-l duca pe vames mai repede unde avea nevoie. raufacator..“ a raspuns vamesul infierbintat de rachiu si a povestit. l-a dezarmat si l-a legat burduf. ciocan si. iar turcii ar mai avea frica. vamesul ce statea uimit si chinuit a fost luat si dus la trasura. Dar poate ca se arata bun macar cu cei saraci? Poate le face bine la copii?“ Dar vamesul a ris. spunea ca de-ar fi mai multi haiduci de acestia. facindu-l cum ii venea la gura: ucigas. l-a potcovit pe vames la mini si la picioare. iar despre noi de azi inainte cred ca n-o sa mai spui!“ Dezlegindu-l pe surugiu. un povestitor si un cintaret minunat. Arnautul il contrazicea. spunind ca de cei bogati si puternici Codreanu se teme. tilhar. schimonosea ceea ce povestea lumea. dupa cum spui e un ucigas. apoi a ucis preotul si a pradat biserica. Surugiul cel sarac il lauda pe Codreanu. terminind lucrul. s-a purtat necuviincios cu lumea. i-a spus: „Sa nu cumva sa spui si tu vreodata la fel.. dar acum. ca sa nu sara in apararea ciocoiului. Vamesul i-a poruncit sa taca.. caiele. Codreanu n-a mai putut rabda: l-a apucat pe vames. ma rog dumitale. Iti jupoi pielea si ti-o presor cu sare!“ 284 Legende populare rominesti Cind s-a zorit de ziua. URSU . Necunoscutul il asculta cu multa atentie. Necunoscutul s-a dovedit a fi un om vorbaret. l-a dat la pamint. Codreanu. spunind ca haiducul este un voinic viteaz. si streinul a prins a-i intreba cite si mai cite despre haiduc.. spunind ca vorbeste nimicuri si continua sa-l batjocoreasca si sa-l injure pe Codreanu: indruga verzi si uscate. ba din contra o trage pe sfoara cum ii place. Apoi vrind sa-si verse minia. Mai apoi au luat vorba de Codreanu. vircolac. iar pe cei saraci ii chinuie cu multa cruzime citeodata.. l-a intrebat el. despre care se povesteau Legende istorice 283 multe si nevrute. vorbea numai de bine. Despre ciocoii vostri poti sa spui minciuni cit ti-o placea. sa-mi spui. Si pe loc a mai nascocit ceva sa-i faca pe toti sa-l creada. „Ei. facu atunci el. neispravit. are acel Codreanu vreun dumnezeu?“ „Ba-i mai rau decit un busurman! Mai rau decit un tatar!. ca odata Codreanu in timpul slujbei ar fi intrat calare in biserica. Timpul zbura pe neprins de veste. „Asa ti se cuvine pentru ca ti-ai batut joc de cei saraci! facu haiducul. „Ei bine. Haiducul asculta cu durere in suflet aceste scorneli. apoi saracii ar trai mai bine. care nu se teme de potera. fiindca asta ii face placere. Vamesul il graia de rau. Drumetii au hotarit sa poposeasca pina dimineata.foc si i-a cinstit cu rachiu din plosca. I-a legat iute si pe cei doi arnauti.. a scos din traista patru potcoave.

tot drumul a fost impinzit de puscasi si oameni inarmati. Ursu s-a ascuns in padure si cind a ajuns careta in dreptul lui. In vremea aceasta ploua. fiindca o sa aiba placerea sa se intilneasca cu Ursu. iar haiducul a inceput a-i ocari. Unul dintre posturi se gasea nu departe de sat. Folosindu-se de invalmaseala. in curtea boierului a intrat un calaret inarmat si i-a poruncit sa ieie la drum vreo suta de galbeni. ca era sarac. iar el a sarit de pe cal in careta. pe care a avut-o. era noapte. intrecindu-l. In ajunul plecarii. si cit mai repede. Deodata in mijlocul drumului a aparut un calaret. si cu lovituri de bici i-a alungat pe toti din circiuma. Impuscaturile celui din fata nu conteneau.Odata. Ursu a facut cunostinta cu un flacau tinar. a scos punga si i-a dat-o haiducului. ca nu-si indeplinesc slujba. si paznicii s-au luat in Legende istorice 285 goana dupa calaret. In circiuma a intrat deodata Ursu. Nimeni n-a bagat de seama nimic: toti zburau inainte.. Racnete. La curte se ridicase zarva mare. Tocmai in vremea aceasta firtatii i-au spus haiducului ca un boier bogat se pregatea sa plece la Chisinau. Ursu i-a ajuns din urma si a inceput a-i croi cu harap- . Ca rasplata trebuie sa respecti invoiala si sa-mi dai suta cea de galbeni. Boierul nu putea sa amine plecarea. a intrat printre calareti si a prins a fugi inaintea tuturora si a striga: „Prindeti-l. „Ursu!“ racni careva. s-a asezat alaturi de boierul infricosat. zarva mare! Toti zburau inainte. care alerga alaturi de careta. ceilalti au dat in cai si mai avan. Ursu i-a multumit si a incalecat iar pe calul sau. frig si paznicii au intrat in circiuma sa se usuce si sa se incalzeasca Acolo s-au luat cu vorba. caruia nu i-s pe plac boierii saraci. Flacaul era de tot scirbit. inarmati pi na in dinti. Urcind in sa. a fost anuntata politia. care era indragostit de o fata frumoasa. Boierul n-a spus nici un cuvint. s-au imbatat si au uitat de paza. strajnicii raspundeau si ei. cucoane? Ursu este om de conditie: a fagaduit ca o sa mearga alaturi de dumneata si s-a tinut de cuvint. Paznicii s-au trezit din betie. pe care tatal ei nu vroia s-o marite cu dinsul. Pe la miezul noptii boierul cu toata paza trecea prin padure... haiducul a hotarit sa-i ajute flacaului. Cu frica in spate s-a pornit. Vizitiii minau caii si se tineau cu careta peaproape de paznici. Era nevoie de bani. A urmat o impuscatura de pistol. nu-l asculta pe boier. iar pe poteci laturalnice se pornira calareti trimisi sa deie de urma haiducului.. inconjurindu-si careta cu vreo suta de calareti. trage foc in netrebnic!“. suieraturi. rasuna padurea de impuscaturi si racnete. mai. l-a salutat si i-a vorbit: — Vezi. la o circiuma. nici nu vroia sa beie paharul cu care il cinstise haiducul. Amintindu-si de dragostea nefericita. Calaretul a disparut.

nicul pe calareti: „Na, na neispravitilor ce sunteti, l-ati scapat pe Ursu din miini!“ Apoi a iesit inaintea lor, a mai tras un foc de pistol in aer si a disparut...
TOBULTOC

Era intr-o noapte de Paste. Biserica era numai lumini: se facea slujba religioasa. In spatele tuturora statea Tobultoc, un haiduc inalt si frumos. El a zarit pe-aproape o femeie, imbracata saracut, chinuita si palida la fata, iar linga dinsa — o fetita slaba ca vai de ea. Femeia necajita se uita neputincioasa inainte si parca nici auzea slujba, nici o vedea. Tobultoc o intreba, de ce e asa de amarita intr-o zi ca aceasta. Femeia a oftat si i-a povestit cu lacrimi in ochi o istorie trista: ca doi ani in urma, cind se pornise gheata, barbatul i s-a inecat in Nistru si ea a ramas cu o casa de copii si fara nici un ban. Sanatatea i-i firava, copiii — bolnavi si ei, si iata asa o duc de azi pe miine, mai mult flaminzi, intr-o cocioaba friguroasa...
286 Legende populare rominesti

Tobultoc a intrebat-o unde ii este casa si a iesit din biserica. El a trecut repede prin tot satul, a incalecat pe un cal, lasat pe vale la pasune, si s-a dus la conacul boieresc, ce se afla la o aruncatura de bat de sat. Cind s-a apropiat de conac, s-au repezit la el toti ciinii, dar i-a pus pe fuga voinicul si s-a pornit spre odaia luminata, unde statea la masa si se veselea boierul cu oaspetii sai. — Eu sunt Tobultoc, a spus el apasat, nu va fie frica. Am venit sa mai usurez masa. Apoi a desternut de-un corn fata de masa si a inceput a pune intrinsa de toate cite oleaca. A legat-o, a pus-o pe umar si a iesit spunind: — Zilele acestea o sa primiti inapoi fata de masa, iar pentru mincare va multumesc din toata inima. De mare groaza inlemnise toti pe loc si nu scoteau nici un cuvint. Chiar si strajnicii, care intrasera sa-l lege pe Tobultoc, au incremenit. Tobultoc s-a intors in sat in fuga calului, a cautat casa sarmanei vaduve, a descalecat si a intrat inauntru, a aprins facliile si a asezat masa. Copiii s-au trezit si s-au bucurat, vazind atitea bunatati pe masa. Dupa terminarea slujbei, cind se apropia vaduva de casa, tinindu-si copila de mina, scirbita, ca n-o sa aiba macar cu ce-si infrupta copiii de Pasti, zari lumina in ferestruica si se inspaiminta. I se paruse, ca aceasta nu este casa ei si s-a dus mai departe, dar fetita a tras-o inapoi zicind: „Unde ne ducem noi, mama? Iata casa noastra!...“ Incredintindu-se ca nu s-a inselat, s-a intors inapoi si a hotarit sa intre in casa. Cind a intrat, ce sa vada? Pe laita sedea necunoscutul care vorbise cu ea in biserica si il hranea pe copilul cel mai mic, iar ceilalti copii stateau ciucure in jurul lui si ospatau de toate.
TREI VITEJI

Au fost odata doua vadane.Una avea un baiat, dar cea cu un baiat a murit si baiatul ei l-a crescut sora-sa cu doi baieti. De acum avea trei baieti. Pe ai ei baieti ii chema pe unul Costin si pe altul Constantin. Pe-al surorii sale in chema Ionita. S-au ridicat flacai mari si s-au
Legende istorice 287

aflat viteji. Si-au facut straie si si-au cumparat arme si cai mari cu aripi; zburau pe sus, atit erau caii lor de iuti. Au umblat ei lumea imprejur cu caii lor pina au ajuns la Tarigrad. In Tarigrad au umblat mai multi ani. Ei erau trei viteji, iar imparatul turcesc avea trei fete tot de seama lor. De acuma ei aveau vorba cu dinsele sa se insoare si sa le ia. S-au sfatuit ei inde ei: „Hai, mai, sa luam fetele!“ S-au inarmat, au incalecat pe cai si s-au dus la Tarigrad la fete. Au pornit tustrei calari sa le ieie. Acei doi, Costin si Constantin au ramas mai in urma, dar Ionita s-a dus cu calul mai inainte. Mergind, a mai jucat calul pe linga zid, pe acolo, dar o fata, cea mai micusoara, a avut vorba sa o ia el. Cit a umblat el acolo, fata a iesit afara cu o garofita ca de vin ros si se plimba prin florarie si s-au vazut si i-a spus:
— Badita Ionita, Ia poftim asta garofita!

Atunci el a sumutat calul peste zid si a luat-o cu garofita cu tot, a pus-o pe oblincul saii si a sarit zidul inapoi. Cind a iesit in ulita, s-a intilnit cu cei doi si ei l-au intrebat: — De unde ai gasit-o, mai? — Am gasit-o in florarie si am luat-o — Da cele doua nu-s pe acolo? — Nu-s. Au sarit tot peste zid si aceia si le-au luat de dinaintea imparatului si le-au scos afara. Imparatul s-a uitat si n-a zis nimic. Ei erau vestiti: fugeau turcii ca soarecii cind intrau ei in Tarigrad. Ei au venit incoace pe la Lapusna... si aveau movila si sub movila erau grajduri de cai; tineau caii acolo, dar deasupra, daca au adus miresele, au facut un cort albastru si au prins a benchetui. Dar ma-sa traia. Ei s-au pus la benchetuit, dar pe baba au pus-o cu ocheana sa se uite sa-i pazeasca de turci. Cind ii va vedea ca vin, sa le spuna. In ziua cind si-au adus miresele, nu s-a vazut nimic. A doua zi cind s-a uitat:
Colbul se vedea Si apoi pierea. 288 Legende populare rominesti

A ridicat turcul toata turcimea, oastea, de la mic si pin-la mare, calari toti sa-i prinda pe acesti trei voinici, sa-i duca vii sa le deie fetele si sa-i puna mai mari; nu sa-i taie. A intrat in cort baba, dar ei benchetuiau... si le-a spus:
— Maica, voi beti si benchetuiti

Cu trei fete de-mparat, Luate din Tarigrad. Dar nu stiu Lapusna a inflorit, Ori oastea turceasca a tabarit!

— Mai, vere Ionita, iesi tu afara si numara. Mama-i batrina, nu poate cata cu ocheana pe steaguri si prapuri. Sa numeri si, dac-or fi o suta cincizeci de mii, sa mergem citesitrei, dar dac-or fi numai cincizeci de mii, numai bine ti-or ajunge tie. Ionita a numarat pina la o suta cinizeci, pina la doua, pina la trei, a numarat pina la doua, trei sute de mii si de acolo a lepadat, ca ei n-au fost o suta cincizeci de mii, dar au fost mii nenumarate. Ionita si-a facut socoteala si a zis: „Is multi tare, avem sa mergem tustrei, miresele avem sa le lasam pe baba. Da am sa spun ca-s numai cincizeci de mii si am sa ma duc sa le ies eu singur inainte“. Cind a intrat in cort, l-au intrebat: — Mai, ai numarat? — Am numarat. — Da citi sunt? — Cam vreo cincizeci de mii. — Apoi daca-i asa, du-te si te imbraca si ia-l pe murgul cel zburlit si la picioare sivoit, c-aceluia-i sporeste la fuga. Ionita s-a imbracat, s-a inarmat si a iesit inaintea turcilor. I-a oprit si i-a suduit: — Mai pagini, unde mergeti voi? Da ei au dat raspuns: — Mergem la cei trei viteji: la Costin, la Constantin si la copilul ramas Ionita. — Eu sunt copilul ramas.
Legende istorice 289

A prins a taia si a facut drum prin turci ca si cum cosesti si ramine brazda si o intorci inapoi. Ii insira cite trei, patru mii si se intorcea inapoi si-i taia. De acum pe locul cela nu mai putea sa mearga, de lesuri trintite ce erau. A taiat trei zile si trei nopti intr-insii, a taiat de n-a mai ramas nici unul. Baba a catat cu ocheana. In ziua ceea colb s-a vazut, a doua zi si mai putin, iar a treia zi nu s-a vazut nimic. Dar verii lui benchetuiau si nici nu-si aduceau aminte de dinsul. Baba intra la dinsii si le spune:
— Mai, voi benchetuiti Cu trei fete de-mparat, Luate din Tarigrad, Dar la varul vostru nu ginditi!

Luati-va si va duceti inaintea lui ca o fi pierit pe undeva. Au mers ei si au inseuat caii si au purces inaintea lui ca sa vaza ii mort ori ii viu. Mergind, s-au intilnit cu dinsul, venind pe drum; venea calare

gemind: — Mai, de este vreun var de-al meu, da-te in laturi, ca nu te vad bine si te-oi strica. Calul meu de trei zile apa n-a baut si mie ochii mi s-au impaienjenit si nu te cunosc bine. A venit speriat si baba l-a mai afumat cu buruiene. — D -apoi tu, mai, cum de ai zabovit atita timp, daca au fost numai cincizeci de mii? Tu puteai sa-i tai in doua ceasuri. — N-au fost cincizeci de mii, da au fost sute de mii, ca veneau cum vine negura pe dealurile si vaile pline de turme. — Pai tu, daca ai vazut ca-s atitia, de ce nu ne-ai dat de stire sa mergem si noi? — D-apoi fetele pe cine sa le lasam? Pe baba? Sa zica ele ca suntem niste blestemati?!
CUPRINS
290 Legende populare rominesti

LEGENDE TOPONIMICE
BABELE

Povestea spune ca ar fi fost o singura baba, pe care o chema Dochia. Adica baba nu era ea, ca sa vedeti. Ba era fiica unui imparat vestit si era asa de frumoasa, ca toti fiii de crai o petira, dar ei, nici unul nu-i placea. Azi asa, miine asa, poimiine la fel, pina ce unul din ei, nici una, nici alta, porneste cu razboi impotriva imparatului, tatal fetei, il bate, il prinde si se apropie de palatul fetei, caci gindul lui nu era altul decit sa puna mina pe fata. Biata fata, cind a auzit, de frica sa nu cada in mina lui, s-a dus la o vrajitoare si a rugat-o s-o prefaca intr-o baba zbircita si urita. Si-a luat niste oi, s-a imbracat in noua cojoace, caci era iarna si topenie* de frig si si-a luat drumul spre padure. A stat fata, adica baba, nu fata! Zic, a stat, pina primavara, cind a dat coltul ierbii. In ziua dintii a lui martie a fost asa de cald, ca baba si-a lepadat un cojoc din cele noua. A doua zi, si mai cald, si baba si-a mai lepadat un cojoc, si asa pina ce si-a dezbracat toate cojoacele. Da tocmai a noua zi, cind si-a azvirlit ultimul cojoc, unde incepe deodata un vint asa de puternic, incit o ingheta pe baba si o prefacu intr-o stana de gheata. Pasamite c-o ajunsese vreun blestem de-al lui bietul tata-sau. De-atunci a ramas rostul vremii tot asa schimbacios in cele noua zile de la inceputul primaverii. Si tocmai cind ai zis Doamne-ajuta si *
Topenie — prapad, dezastru. Legende toponimice 291

ti-ai lepadat surtucul, atunci te pomenesti cu cite un pui de gerulet, ba inca si cu cite o zapada, de nici nu stii cum sa-l imbraci iarasi mai degraba. De atunci a ramas si vorba ca: „Sa te fereasca Dumnezeu de

zilele Dochiei!“ In multe parti se mai crede ca aceasta Dochie ar fi fost fiica lui Decebal si ca a fugit in padure si s-a facut pastorita, de frica sa nu cada in miinile romanilor si ale imparatului Traian. Dupa ultima zi a babei, se crede ca frigul nu mai are putere, iar oamenii nu mai au nevoie de foc. De aceea oamenii, in acea zi, curata curtile, string tot gunoiul la un loc si ii dau foc, iar apoi sar peste el ca sa se afume si sa fie feriti de orice spurcaciune, caci toate spurcaciunile ard o data cu gunoiul. Tot pentru asta, femeile afuma si prin case, cu o cirpa arsa. De acum s-au sfirsit si cu babele, si sfinta munca reincepe iarasi cu acelasi dor ca si anul trecut.
TURNUL LUI BUTU

In masivul Ceahlaului, intre alte multe si nenumarate stinci, se afla una foarte greu de urcat, cu numele de Turnul lui Butu. In vremuri departate, cam pe timpul lui Alexandru cel Bun, or fi vreo 500 de ani — asa povesteste poporul — traia un oarecare Butu, romin viteaz si ostas de frunte. Alexandru il alese ca ginere al lui, logodindu-l cu fiica sa Ana. Ce se intimpla insa? In aceasta vreme era razboi cumplit intre lesi si nemti, si Alexandru, domnul Moldovei, trimisese pe viitorul sau ginere, Butu, cu cinci sute de calareti ostasi in ajutorul lesilor. Dupa mai multe lupte crincene, Butu cade intr-o zi greu ranit sub zidurile unei cetati si-si da sufletul, fara sa mai poata vedea pe ai sai, nici pe Ana. Trecu un timp pina ce sosi vestea la curtea lui Alexandru, veste trista si infioratoare, despre moartea vrednicului Butu. Jelanie mare, dar mai cu seama Ana, logodnica, nu-si mai contenea cu plinsul, caci ii jurase credinta pe veci.
292 Legende populare rominesti

Intr-o zi, vreo jumatate de an dupa moartea lui Butu, o cheama pe Ana tatal ei, domnitorul Alexandru. — Fiica mea, ce tot plingi? ii zise el, s-a ispravit cu Butu; mortii cu mortii, viii cu viii. M-am gindit sa te logodesc cu boierul cutare. Ana nici nu voia sa auda de toate astea; pentru ea s-a ispravit cu rostul vietii. Daca n-a fost sa fie cu Butu, apoi ce-i mai trebuie altul? Alexandru nici nu voia s-o asculte si o logodi, fara vrerea ei, cu un boier mare. Incepura a se face pregatirile de nunta, caci ziua pentru casatorie se apropia. Sarmana Ana, nici nu mai stia ce sa faca. Voia sa plece de acasa, dar era pazita strasnic. Ce sa faca, ce sa dreaga? Soarta ei fu asa. Ziua nuntii se apropia, si iata ca, nici una, nici doua, Butu soseste in miez de noapte la Ana. A cuprins-o, a sarutat-o, indemnind-o sa vina cu el. Butu stia de toate

si cu cal cu tot. cazu pe munti si se prefacura cu totii in stana de piatra. pe prispa casei. dimpreuna cu Ana. repezindu-se apoi la cosar de aseza armasarul la iesle. voinice. ca tare am ostenit de cind umblu pe coclaurile astea! Baba. la o casa de pe dumbrava Birsestilor. iar oamenii erau mai toti ciobani care-si pasunau oile prin golurile si poienile muntilor. pe un cal nazdravan. laturis cu scurgerea apelor. cum se afla. moldovenii au cazut biruiti. descalecind si legind calul de titina portii. Se asezase pe o lavita. batrinico. uitind sa mai traga fir din caier. si atipise. de-mi da ceva de mincare si lasa-ma sa ma odihnesc putin. asa imbracat cu sarica. din cauza numarului prea mare de dusmani fata cu oastea lui Stefan. privea mirata pe viteaz. era tare obosit. a ajuns pe valea Putnei. o fi fost la locul asa-numit Piatra turnului sau Piciorul dracului. si cum calul in goana ajunge la un loc. o baba batrina torcea dintr-un fuior de cinepa. POVESTEA VRANCEI Demult. Pe atunci. zise voievodul. — Buna sa-ti fie inima. Cind se inapoie in casa. — Buna ziua. pe cind Tara Romineasca nu era unita inca si tinuturile Munteniei si Moldovei aveau fiecare domnii lor. Dupa atita umblatura prin codri. Fata se lasa ademenita de iubitul ei si porni cu el calare. Aici. pe timpul domniei lui Stefan cel Mare. matusica. caci nu-l cunostea cine este. a fost o lupta mare intre plaiesii lui Stefanita si armata turceasca care napadise ca frunza si iarba pe pamintul Moldovei. ca sa nu fie prins si. Batalia a fost apriga si. care e Turnul lui Butu de astazi. care. puterea lui Butu slabi. Il privea acum nedumerita baba si nu intelegea cine sa fie strainul . dupa cum se cunostea pe trasaturile fetei. cocosii cintara. in tot timpul de cind murise el. raspunde blind batrina. ca asa vine povestea. Legende toponimice 293 Voievodul. nici ca atingea pamintul. — Fa bine. Calul zbura. Codrii stapineau mai peste tot si abia unde si unde cite un pilc de case se gaseau insiruite si ascunse pe la poalele padurilor. fara sa mai faca vorba multa. amarit in suflet de aceasta pierdere. fugise din fata puhoiului vrajmas. prin asfintitul soarelui. caci.ce se petrecuse cu Ana. puse masa si ii dete strainului sa imbuce lapte cu mamaliga si brinza de oi. nimeri. Ana facu ce facu si calul zbura mai departe si cind ajunse pe munti si voia sa treaca piscul Ceahlaului. in Vrancea nu erau sate cu lume multa ca in vremea de astazi si nici locuri goale si dealuri chelbase. Calul se poticni si cit pe ce era sa ramina locului. cum se vad acum. ratacind singur prin munti. unde o fi fost nu se stie. gasi pe strain culcat. tot strigoi.

sa se mingiie cu somnul. ii zise: — Maria ta. despre care auzise ca fusese invins de turci intr-o batalie. Toti sunt feciorii mei si acum ti-i dau Mariei tale. vei scoate pe dusmani din tara. batrino. Baba avea sapte feciori voinici. voioasa. Maria ta. domnul Moldovei. De aceea am trimis pe cei sapte feciori ce-i am si. unde doar numai mocanii de aici salasluiau in voie cu oile lor. iar el s-a retras in munti. feciorii babei. le povesti cele intimplate cu voievodul. Te-am vazut cit de amarit erai cind ai venit asara si stiam ca oastea ti-a fost nimicita in lupta cu turcii. deschise larg usa de la odaia in care se afla Stefan-Voda si. aista Spirea. care se lasase putin la o parte. dezvelindu-i pieptul de viteaz. chemindu-si feciorii linga ea. Dimineata. si vin cu totii ca sa pornesti cu ei la lupta. Spulber. De cuvint. celalalt Negrila. rascolind tinutul Vrancei. Ia te uita cum iti vin ostasii cu care vei invinge lifta pagina! Stefan iesi in prag si ramase mirat cind vazu curgind din toate partile cete de voinici inarmati cu lanci si arcuri. Cu ei si cu intreaga ceata ce au adunat. apoi Birsan. uite. toti voinici si dornici de lupta. si cine i-a adunat asa? — Sunt plaiesii Vrancei. Fara sa mai stea pe ginduri. Apoi. toti sapte. se raspindira in sapte parti ale Vrancei. Paval si cu Nistor. mergi fara teama si. care nu se temeau de nimeni in calea lor. cusute in fireturi si aur. batrina observa ca voinicul purta haine ostasesti de domn. buciumind pe vai si dealuri. pina dimineata ti-au strins oaste noua in loc. urma: — Aista-i Bodea. pe sub sarica greoaie de lina de oaie. In ei isi pusese acum nadejdea si. nu fii intristat! Scris este ca un asa de bun viteaz sa nu ramina invins de mina dusmanului. coase si topoare ce straluceau in razele soarelui de abia rasarit. cu care Stefan sa porneasca la lupta si sa alunge pe turci din tara. Tot uitindu-se asa cu luare-aminte. ca sa-si vesteasca feciorii.acesta cu parul balai si cu fata rumena si frumoasa. Legende toponimice 295 . tot unul si unul. cu voia lui Dumnezeu soimanul. 294 Legende populare rominesti Indata isi dadu cu ideia ca nu poate fi altul decit Stefan-Voda. pina a doua zi in zori. nalti. cind baba isi vazuse feciorii venind. ajungind la stina. sa stringa pe toti voinicii plaiului acesta. — Dar de unde sunt acesti voinici. indemnindu-i ca sa plece cit mai curind si. lasind pe Stefan-Voda singur. fara sa tulbure cineva linistea. de a ratacit tocmai prin inima codrilor acestia. spatosi si vinjosi. porni in fuga pina la stina din vale. stringind fiecare cite o ceata de voinici cu care se lasara pe dealul Dumbravei. ca oastea i-a fost risipita si alungata.

multa vreme turcii ne secatuiau tara. Spulber. Si astfel. apoi intorcindu-se catre baba ii zise: — Dar cum te numesti. si Dumnezeu sa-ti dea sanatate pentru sprijinul si dragostea de tara ce arati.Voievodul. strabatind codrii la vale. fiecare din cei sapte frati. Stefan a invins si de data asta pe turci. iar in urma chema linga el pe cei sapte feciori ai Vrancioaiei si le zise: — Flacai. intemeindu-si fiecare sate dupa numele lor: Bodesti. matusa Tudora. voi sunteti sapte frati. Stefan-Voda era printre cei dintai. batrino? — Tudora Vrancioaia. document in puterea caruia fiii Vrancioaiei ajunsera stapinii muntilor Vrancei. Odata s-au batut lesii si cu Stefan cel Mare care era imparat neastimparat. — Sa traiesti. pentru dania domneasca. inrosind pamintul. izgonindu-i din tara afara. caci nu era an lasat de Dumnezeu in care el sa nu se hartuiasca cu cineva. care la vreme de strimtoare a gasit la casa ei pat pentru odihna si brate vitejesti de lupta. Apoi. privea mindru la ostenii acestia adunati in pripa in jurul sau. Atunci. a Buzaului. . care i se parura vrednici de lupta. inapoindu-se pe plaiurile Vrancei. Cind se bateau cu tatarii. Nistoresti etc. s-au asezat la poalele muntilor. Daca nu nimeream la casa mamei voastre. * Ocolnita — harta indicind hotarul mosiei 296 Legende populare rominesti IZVORUL LUI STEFAN CEL MARE Mai demult nu era atita pace in tari ca acuma. Paulesti. inconjurat de flacaii Vrancioaiei care se luptau ca niste lei. in tara moldoveanului. de la Trotus pina in valea Bisca. iar in Vrancea sunt sapte munti. de bucurie. ponoare si tot ce se afla acolo! Intoarcetiva dar inapoi in codrii vostri si sa-i stapiniti sanatosi. izbira in coasta pe vrajmasi. cu ajutorul lui Dumnezeu. plecara cu totii peste dealuri si. Iata. cu vai. voievodul se puse de petrecu si veseli cu ostasii sai. din neam in neam! Iar mamei voastre duceti-i multa sanatate din partea voievodului Stefan. nu se potolea bine o vrajba si se si incepea alta. inveselit acum. ca si in alte tari. Ai vostri sa fie in veci. cind cu ungurii. Toti s-au luptat voiniceste. scrisa cu litere de aur. Asa. Sunteti vrednici de rasplata domneasca. Spiresti. Birsasti. Negrilesti. Si de atunci. Le facu ocolnita* pe piele de vitel. imbarbatindu-si oastea adunata. lovind in dreapta si in stinga tidvele pagine care cadeau ca bostanii. cind cu turcii. Vrajbile erau mai dese si bataliile erau lucru de toate zilele. cind cu alte limbi straine. cu voi am cistigat izbinda si am alungat pe vrajmasi.

cind a plecat tatal lor sa se razboiasca. a plecat imparatul acela la razboi si nu s-a mai intors. si amindoi erau feluriti la fire si la ginduri. s-ar face sanatos. lupta dreapta. si s-au dus solii cercetind pina la marginile lumii. se luara la trinta si se zolira pina ce era soarele in crucea amiezii. dar tot de impacat nu se impacara. Izvorul din care au baut apa s-o chemat apoi izvorul lui Stefan cel Mare. Imparateasa a trimis soli in toate partile. o data cu capul. cind imparatul lesilor. Care e si unde e nu se stie. aducindu-i aminte ca nimic nu se poate face fara voia lui Dumnezeu. S-o facut pusti. Gatindu-li-se si mincarea pentru ei si catanele lor. l-a iertat si l-a lasat sa se * Ojina — moment al zilei situat la jumatatea timpului dintre amiaza si asfintit. Se crede ca cine ar bea din apa acelui izvor. milostiv si bun la inima cum era. ca om mai crestin. . in turnul dinspre miazazi. Astfel inarmati. insa fara sa se dovedeasca care e mai biruitor. si s-au intors dupa vreme indelungata. Stefan. dar cel al lesilor nu se invoi. dar nu se biruira. s-ar fi impacat. Cel lesesc si-o strins lesi de ai lui.Din ce le-o venit vrajba. nu se stie. mai slabind din picioare. gustare care se ia in acest moment al zilei. rugindu-se lui Stefan de iertare. fiind colea voinici. bunaoara. fara bucurie. Legende toponimice 297 intoarne in tara lui. celalalt. intr-o vara. Unul crescuse in turnul dinspre miazanoapte. oricit de bolnav ar fi. si s-o strins iasca de prin toti codrii. Poate ca Stefan. se hotarira ca numai amindoi sa se lupte. iar acum erau mari si flacai de insuratoare. Fara multa bataie de cap se invoira. lupta voiniceasca. Si avea imparateasa doi copii care se jucau in tarina. caci li se uscase limba si cerul gurii de infierbintati ce erau. ca de atunci e mult si oamenii au murit fara a ne lasa vreun ravas ori vreo insemnatura. care de care mai multa si mai viteaza. intr-o cetate cu doua turnuri. cazu peste un bolovan de i s-au sucit grumazii si cu ei suciti s-a intors acasa. Suflecindu-si minecile. La urma urmelor li se gatise iasca si li se rupse si cremenea pustilor. Si odata. s-o batut miine. s-o batut azi. dar unul si unul la chip si la faptura. care de care mai otelite. apoi se hartuira pina la ojina* cea mica. cel moldovenesc — romini de ai lui. sa dea de urma sotului ei. nu cum suntem noi. LEGENDA MURESULUI SI OLTULUI Traia odata un imparat pe virful unui munte. Si s-au inteles ei sa plece de-a lungul lumii si sa caute pe tatal lor. Destul ca le-o venit si atita! Fiecare imparat isi stringea armata. caci doara nici unuia nu-i prea era frica de lupta. La amiaza baura cite o inghititura de apa.

Si nu l-a mai aflat. Dar i-a povatuit sa se tie vesnic impreuna. dar nu era chip sa-i ajunga. traia la poala muntelui Vladeasa un crai frumos si tinar. Si de aceea i se cinta cintecul: „Mures. de cind sunt si povestile. ca are flacai atit de vrednici. Si a plins imparateasa. Cel crescut in turnul dinspre miazanoapte a apucat pe partea unde fusese turnul in care a crescut. si au plecat flacaii. Muntele cu padurile de brazi si pasunile toate erau in stapinirea lui. Te-ai facut adinc si lat. ca Muresul a pornit spre miazanoapte. si de durere. incet. Si era Oltul sfarimicios si iute din fire si a apucat nebuneste la vale. spre miazazi. iar Muresul era intunecat cu inima si linistit ca noaptea pasnica si a apucat incet.Mama lor a plins si de bucurie. navalira dusmanii in hotarele lui. si intracel minut. mai ales ca ei fugeau in doua parti. cind a vazut ca s-au despartit chiar de la casa parinteasca. 298 Legende populare rominesti Si de-acolo. Si i-a binecuvintat si le-a dat voie sa plece. ca se temea sa nu-i piarda. Oltul.“ SOMESUL SI CRISUL In vremurile de demult. Ii era numele Bogdan. dar peste putina vreme. spre ziua senina. spumegat Si cu singe-amestecat.. din crestetul muntelui. Si de aceea lui i se cinta cintecul: „Oltule. Legende toponimice 299 . Dupa citava vreme insa. si de durere. cind a aflat de hotarirea lor. amindoi baietii s-au facut riuri. si riuri au ramas. clocotind si izbindu-se de stinci. caci erau feluriti la fire si la ginduri. a alergat sa le curme drumul. riu blestemat. iar Oltul. spre miazanoapte. li s-a despartit cararea. Ca vii mare. cum tin boii la jug. Pe unul il chema Muresul. ba si-a pierdut si calea si a apucat in alta parte. si vesnic drumul unuia sa fie drumul celuilalt. Ii venise si craiului vremea sa se insoare. pe celalalt. De abia parasira cetatea parintilor si au inceput sa nu se inteleaga la drum. tot linistit si cu inima de pace. pe Mures l-a ajuns dorul de frate-sau si i s-a intristat sufletul si de aceea s-a intors spre miazazi sa-si afle fratele. ii aprinsera cetatea si pe crai il omorira. Dar mama lor.“ Iar Muresul de atunci curge tot pe ses si tot spre sesuri nazuieste linistit si increzator. si iarasi i-a sfatuit sa mearga in tovarasie nedezlipita. Si de atunci Oltul cel sfarimicios si iute din fire a dat navala prin tari muntoase si s-a azvirlit prin munti cu prapastii si s-a afundat pe la Turnul Rosu. dupa ce isi aduse domnita. apa lina. de bucurie. Mures.

asa ca nu v-a putut strica. ca ati venit aici!. Trecu asa o bucata de vreme. cu gindul la mama lor. Am venit acum la voi sa va spun cum sa va feriti de vrajile mamei si sa va ajut. Aceluia care se va arata mai vrednic intre voi ii fagaduiesc ca ii voi fi nevasta. Ziua trecu repede. Dar nu va temeti. cresteau voinicii intr-o zi ca-n doua si se facura niste flacai cit iti era mai mare dragul. iar pasarile incetau din zbor si se adunau stoluri in jurul lor. se sui la munte. Fratii se uitara unul la altul buimaci. care e vrajitoare. Vazind ca nu lipseste nici una. dupa ce isi aduna turmele ce mai ramasera de mina dusmanilor. Acum mama e minioasa foc si pe seara iar va trimite „Somnul“ la voi. pentru ca sa va adoarma pe veci. Intr-o dimineata isi luara ramas-bun de la mama lor si plecara la drum. uitara grija si incepura sa cinte din fluier. Peste putin. soarele era la amiaza. caruia ii zic si astazi Bogdaneasa. deodata le rasari inainte. si seara. Ciobanii incetara din cintat si ramasera privind mirati spre fata. incit izvoarele se opreau din sopot si ramineau inmarmurite. voinicii isi facura foc. in vreme ce oile pasteau cuminti si blinde. Pe locul. dupa ce isi asezara oile. Aici nascu. Si acum ascultati. ca el nu va mai poate strica. ei incepeau sa cinte din tulnic si din fluier. pentru ca sa poata iesi la larg. Atunci fratii planuira sa-si mute turmele mai departe. se apucara sa-si faca coliba. peste citeva zile. De dimineata va trimite la voi pe fratele meu si. le mai veni inima la loc. in lipsa pasunii.. Eu v-am vazut si ieri si mi-ati cazut dragi. In virful muntelui aflara pasune buna si apa destula. voinicilor. oile incepura sa flaminzeasca. ca din pamint. dar intr-o vara daduse o seceta mare si. vrind sa-si gateasca ceva de mincare. slobozind oile la pascut. o fata frumoasa ca o Cosinzeana. cind incepuse sa sufle un vint ascutit si fratii simtira cum ii cuprinde. somnul. ascultindu-le cintecul.Domnita scapa de moarte si. Cind se trezira a doua zi din somn. doi copii gemeni. Si cintau ciobanasii mei asa de frumos. Copiii indragira ciobania si abia asteptau sa treaca iernile. Se spalara si apoi isi scoasera oile la pasune. Oile zbierau de foame in staul si ciinii abia se mai tineau pe picioare de osteniti. Vara isi purtau turmele la pasune prin poienile din apropiere si. pina vor afla undeva o pasune mai buna. si cu greu veti putea scapa de razbunarea ei. Si. fara veste. isi facu un bordei. daca il veti putea . Ea veni aproape de ei. cum e vorba din poveste. Mama a trimis aseara „Somnul“ la voi.. Mie mi-a fost mila de voi si am furat o parte din el. isi numarara oile. Isi pusera staulele aici si. Si cum cintau asa. apoi le spuse suparata: 300 Legende populare rominesti — Rau ati facut. Dar nici nu se aprinse focul bine. Poiana asta e mosia mamei. feciori amindoi.

Isi . s-atunci miine va veni si rindul tau. apoi sa stii ca ti-ai aflat omul! — Cum ai spus. Ciinii se apropiara de el latrind furiosi. ce rau ai nimerit-o. atunci isi pierde puterea de vraja. Simti indata cum i se limpezeste mintea si cum puterea ii creste. daca va stergeti amindoi. cum trec toate zilele. vino de te odihneste aici linga foc si lasa oile in pace. omule?! Daca esti vreun drumet strain si ratacit. Oile. Unul dintre frati lua frunza si tocmai vru sa multamesca. Mezinul scoase frunza si se sterse cu ea pe frunte. si ciobanul vazu la lumina lunii un om apropiindu-se de staul pe furis. acela nu va adormi si va ramine tare. fata le intinse o frunza si zise: — Cine se va sterge cu frunza asta pe frunte. Ciinii incepura sa alerge in toate partile. si seara. ca vreau sa-mi incerc si eu puterea cu feciorul vrajitoarei! — Bine. se linistira si ciinii se apropiara. Mai bine te odihneste tu si lasa grija in sarcina mea. fratioare. Dar fiti cu grija. fratele mai mic zise: — Badita. badita. Trecu si ziua asta. vintul incepu sa sufle si somnul ii cuprinse iarasi pe furis. Cerboaica asta are un corn in frunte. raspunse celalalt. firtate. Legende toponimice 301 Peste putin. si Dumnezeu sa-ti ajute! Abia ispravi aceste vorbe. frate? Ian mai zi o data! — Apoi. vintul incepu sa sufle mai tare. Aici ii sta puterea.bate. Ciobanul se apropie de strunga si striga: — Ce cauti acolo. ca ti-ai aflat omul! — Alelei. apoi isi chema ciinii linga el. ada frunza la mine in seara asta si tu te pune de te odihneste. amutira pe veci. numai unul sa va stergeti cu frunza intr-o seara. Dupa aceste vorbe. ca. — Rogu-te. Dupa miezul noptii ciinii incepura sa latre din nou. latrind vesel si gudurindu-se. Fratele mai mare il privi pe celalalt cu drag. Atunci ciobanul se ridica de linga fratele care dormea ca mort si striga catre oi. dupa ce isi asezara oile. dar mai tare acum. atunci ati scapat. dar cit ai clipi din ochi. Ciobanul puse repede mina pe ciomag si se ridica de jos sprinten. dupa cum te arata gura. am zis sa fii pe pace. cind fata se facu iarasi nevazuta. si saracut de tine. apoi hai la lupta! Ciobanul intelese indata cu cine are de lucru. dar nu se sperie. ca de unde nu. atunci va trimite si cerboaica. apoi scoase frunza din sin si i-o intinse: — Tine. dar tu esti mai tinar cu ceva si mai plapind ca mine si mi-ar fi jale sa te vad prapadit de zmeu. Daca voi veti putea reteza cornul. latrind furiosi. auzind glasul stapinului. dar daca iti da puterea. Strainul ajunse linga staul si cerca sa deschida strunga. si oile sa se framinte in staul. fratioare. fa pe voia mea in seara asta.

de parca alearga in cautarea fratelui pierdut. a dat cu ochii de ciomag si de corn. dupa ce apuca in mina ciomagul. Fata vrajitoarei uitase sa le spuna fratilor sa nu se atinga de el. L-a luat si el in mina. pe unde venise. dupa ce nu il vazu nicaieri pe fratele sau. si Crisul izvorasc din Vladeasa. sa treaca peste munti. Deodata auzi un racnet salbatic. se uita banuitor in toate partile. care curge repede. afla si cornul cerboaicei. Peste putin se trezi fratele mai mare. Ciobanul ochi de citeva ori cornul. Atunci ciobanul alerga la locul unde vazuse cazind ciomagul si. caci in clipa urmatoare ciobanul se prefacu intr-un izvor. dar nu avu vreme sa se uite la el. incit era mai slab ca fratele care se luptase. dupa ce se freca si el pe frunte. care voiau numaidecit sa-i schimbe legea si sa-i rapeasca mostenirea strabuna. Seara lua celalalt frate frunza si. caci le era jale dupa ciinii prapaditi de zmeu. Cerboaica se sperie si o lua in goana inapoi. Izvorul fratelui mai mare e Somesul. in partile noastre. Umblind asa. Lupta tinu pina in revarsatul zorilor si atunci ciobanul simti cum il slabesc pe zmeu puterile. Nu peste multa vreme. Il lua in mina. Vrajitoarea isi razbunase.facu cruce. neajunsuri si daune de suferit din partea ungurilor. se trezi si mezinul si. adica Bucovina. dar nici ciobanul nu se lasa. Mai pe urma insa. dar in clipa urmatoare se prefacu si el intr-un alt izvor. avind foarte multe si mari neplaceri. Se mai opinti el de citeva ori. Dar fiindca tarile dincoace de munti. care in loc de doua coarne avea numai unul in frunte. petrecu in priveghere pina dupa miezul noptii. Zmeul se framinta din rasputeri si arunca foc in toate partile. care ca niste lacuste . Moldova si Basarabia erau pe timpul acela cercetate si cutreierate in lungis si curmezis de catre o multime de popoare straine. ca cine va pune mina pe el sa se prefaca in izvor. apoi se indrepta spre strain si se luara la lupta. Se trase incet pina la izvor si se spala. incepu sa-l caute. Zmeul ramase mort. Atunci sari de jos ca ars si. apoi rasuci ciomagul in aer si-l azvirli cu atita putere. incit rupse cornul. Povestea e adevarata. ca abia il mai tineau picioarele. dar asa de tare il muiase somnul. linga el alaturi. si apoi sa se aseze aicea pentru totdeauna. iar izvorul mezinului e Crisul. LOCURI LEGATE DE NUMELE LUI DRAGOS-VODA Zice ca dintru inceput Dragos-Voda era domn si stapinitor peste Maramures. Iar locul unde a cazut cornul se numeste si astazi: „Cornul Cerboaii“. s-a hotarit sa paraseasca tara stramoseasca. precum si a altor limbi straine si dusmane. dar si flacaul era ostenit. care curge lin. dar ciobanul facu ce facu si il trinti. Si Somesul. incoace si-ncolo. Ziua o petrecura cu greu. 302 Legende populare rominesti Peste putin vazu venind in goana un cerb. Cornul era vrajit.

de cutreierare si zbuciumare incolo si-ncoace si anume tocmai cind nu mai puteau de osteniti si vlaguiti ce erau si nu stiau incotro s-o mai apuce si ce sa mai faca. ci. Manaila. Opcioara. precum: Bratila. precum pe multi boieri si alti barbati alesi. Dragos-Voda. ca sa se odihneasca. ori de-i va fi cu putinta a le cuprinde si a le stapini. de-aceea si Dragos-Voda. cum il vede. bucuria lui! Se duce drept la dinsul. se dusera pina in poiana aratata si-acolo se pusera cu totii pe iarba. prinse fiecare a se pregati cu cele trebuincioase de drum si cind fura acuma gata de pornire. se-ntoarsera pe-acasa. Lucina. insa. Senatorii. cum arata si ce fel Legende toponimice 303 de oameni locuiesc intr-insele. ci le facu semn tuturora ca sa mearga dupa dinsul 304 Legende populare rominesti pina intr-o poienita care se afla din intimplare in apropiere. Si dupa ce s-au adunat toti cei chemati la un loc si s-au sfatuit mai multe ore. Si ca intreprinderea lui sa nu fie batatoare la ochi. cutreierara mai multe zile de-a rindul cei mai inalti munti dinspre Maramures. iesira cu totii in chip de vinatoare si. iata ca Cel-de-Sus le scoate inainte un sihastru cucernic care iesi din desisul unei paduri. Dragos-Voda si tovarasii sai. ce si cum sa faca ca s-o scoata mai bine si cit mai degraba la capat. si abia dupa aceea sa descalece intr-un loc. Tapul. necunoscindu-le pina atunci cit de mari sunt. detera sa treaca dincoace de munti. vrind-nevrind. Orata. de unde-i si ce cauta si apoi il intreaba: ori de nu stie el vreun plai sau vreo poteca care duce spre tara? Sihastrul il masura mai intii cu privirea din cap pina-n picioare. Dupa ce au stat acuma cit or fi stat pe locul unde s-au fost pus si . Iedul. Runcul si Runculetul. nu-i dete raspuns la intrebare.nesatioase veneau din partile rasarite. Atit Dragos cit si tovarasii sai nu se pusera de pricina. vazind ca atit el cit si tovarasii lui sunt foarte obositi. Botosul Mic. ii da buna ziua. Tatarca. Dirmocsa. Fluturica. Lefele. apucind spre rasarit. apoi. zicind ca acolo le va spune ceea ce are de gind sa le spuna. cum si in ce chip sa iscodeasca tara care avea de gind sa o cuprinda. ii spune cine-i. si cu aceia s-a pus apoi la cale. urmind cucernicului sihastru care plecase inainte. Dadul. La vreo citeva zile. a chemat intr-o zi la sine pe toti sfetnicii si mai-marii ostilor. ca inversunatii si neimpacatii sai dusmani sa nu prinda de veste despre ceea ce voieste el sa faca si sa-i zadarniceasca apoi intreg planul ce si l-a fost facut. care aveau aceleasi dureri si erau de-aceeasi parere cu dinsul. a voit mai intii sa le cerceteze si sa se incredinteze. care-i va veni mai bine la socoteala. Botosul Mare.

se aude un muget strabatator de bour. cind le era somnul mai dulce. si incepind a grohai apuca spre miazanoapte. caruia i se-ntiparise bine in minte sfatul ce i l-a dat sihastrul. Dragos-Voda si tovarasii sai. Dragos-Voda. atit pe virfurile muntilor celor mai inalti. caci atunci nu veti iesi bine la capat! Si acum. nicidecum insa sa nu va luati dupa semnul ce vi se va ivi spre apus. in partea dinspre miazanoapte si . Legende toponimice 305 atit prin vagauni si vilcele. care porni indarat. * Smida — desis din arbori tineri sau din tufaris. ca sa nu-l piarda din vederi. ca si cind ar fi intrat in pamint. se arunca deodata in valurile cele repezi si limpezi ca lacrima ale apei acesteia si cit ai bate din palme se facu nevazut. cit timp va mai fi umblat. atit el cit si tovarasii sai se tinura lipca de dinsul. cum o vedea. se porni asemenea in cale-i. urmarindu-l necontenit. Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa va indeplineasca toate dorintele! Si rostind sihastrul cuvintele acestea. fiind bourelul pre care il urmareau ei foarte ostenit si asudat de fuga. Dragos-Voda ii multami din toata inima pentru sfatul ce i l-a dat si. pina ce ajunsera intr-o poiana rasfatata si frumoasa de pe malurile acestui riu. cit si prin prapastiile cele mai adinci si mai primejdioase.** care prinse la fuga spre miazazi. prin muntii din apropiere. Aicea. cit si prin poieni si preluci. care salbaticiune. In urma se iveste un bourel murg cu trei stele in frunte. luindu-si ramas-bun de la dinsul. In poiana aceea apoi. care-si lua cursul spre rasarit. pierzindu-l din ochi si nemaiputindu-i da de urma. dintr-o sihla. spre apus. si iarasi din alta parte se arata un pluton. alaturea cu Moldova. iata ca se iveste dintr-o smida* un cerb cu douasprezece coarne. spre miazanoapte ori spre miazazi. caci numai degeaba va pierdeti timpul. ** Pluton — varietate de cerbi. fiindca innoptase acuma hat-binisor si nu puteau merge mai departe.* pina ce ajunsera la apa Moldovei. zise sihastrul: — Daca aveti de gind numaidecit sa va coboriti spre tara. hoinarind incolo si-ncoace prin munti. o lasa sa se duca in treaba-si. ci sa luati bine seama si sa urmati semnului ce vi se va arata si care va duce spre rasarit. se oprira locului ca sa miie. se porni incotro era indreptat. Iata insa ca in revarsatul zorilor. atunci sa nu umblati ca pina acuma. cugetara ca a apucat pe albia apei in jos si de-aceea mersera si ei o bucata de loc la vale. Cind dete insa cu ochii de bourelul cel cu trei stele in frunte. de alta parte sare un vier salbatic. Si mai umblind el dimpreuna cu tovarasii sai. de intuneric si osteniti ce erau.dupa ce s-au odihnit putintel.

urca si coboara ca sageata mai multe dealuri si dimburi. Dar cind ajunge la starea locului. care asemenea alergasera ca sa vada salbaticiunea rapusa. si mersera timp de mai multe ore. se repede degraba la dinsul. se opri putin ca sa soarba vreo citeva guri de apa. hatis. cugetind ca e bourul dupa care s-au fost luat in ziua premergatoare. fiind bourul prigonit foarte insetat. care venea despre muntele Pausa si care li se paru ca e acelasi ce-l pierdura din vederi in sara zilei premergatoare. * Preluca — poiana mica intr-o padure.miazazi. minios ca l-a purtat cine stie pe unde. cum il aude. in care se auzise mugetul bourului. de-aicea apucara pe coama muntelui Feredeul in sus si mersera pina ce ajunsera mai pina in virful acestuia. spre cea mai mare mirare a lui. cum il zareste. din momentul acela Boul le-a ramas numele. De aicea. adica pe apa Moldovei la vale. Dragos-Voda. pina ce ajung aproape de un piriu care curge drept spre rasarit si la care. caci atit piriul din care a baut boul cel sabatic apa. sare drept in picioare. se opresc asemenea. desteapta si pe ceilalti insi si se pornesc apoi iarasi cu totii in partea aceea. stind putin locului si poposind. 306 Legende populare rominesti Dragos-Voda. il culca la pamint. unde a fost sagetat! Si cum a spus Dragos-Voda. care s-au fost imprastiat unii in dreapta si altii in stinga. zise intr-un ton cam suparacios: — Bata-l pirdalnicul sa-l bata! Acesta nu e bour. pina ce detera intr-o sihlete** mare. Dragos-Voda. bucuria lui. cit ai clipi din ochi. Insa bourul in aceeasi clipa fuge in dosul unui paltin inalt si gros — si sa te cam mai duci la fuga spre rasarit! Dragos-Voda si ceilalti insi se iau repede dupa dinsul. intind arcurile si. ci bou salbatic! Si fiindca e bou. auzind iarasi mugetul bourului dincolo de apa Moldovei. trecura Moldova de cealalta parte. ca salbaticiunea sagetata nu e bour. pina ce ajunsera la Curmatura Feredeului. Aicea. care se afla in capatul dinspre miazanoapte-apus a Cimpulungului de astazi. iata ca li se arata iarasi un bour. Deci intorcindu-se catre tovarasii sai. da. la deal. asa s-a si intimplat. Bou sa se numeasca de-acum inainte si locul acesta. pune arcul la ochi si da sa-l culce la pamint. il inconjura din toate partile. ** Sihlete — padure deasa de copaci tineri. dupa cum crede el. si tot asa se numesc si-n . ci un simplu bou salbatic. se suira pe Izvorul sau Piriul-Morii. Urmaritorii sai. cum vede ca a cazut jos si nu se mai clinteste din loc. cit si locul unde a fost el sagetat. sa-l vada cit e de mare si de gras. ca sa nu-l scape si de asta data din vedere. apucara in mina stinga.

focul aprins. dupa ce dete locului acestuia numele de Popasul lui Dragos. unii se apucara sa doboare niste ciungi ca sa faca foc. asa au si facut. ca sa prinda pesti. caci apropiindu-se soarele spre apus si fiind locul acela foarte salbatic. apucara pe piriul la care au fost ajuns. trecuta de iastalalta parte si apucara apoi pe tarmul sting al Moldovitei in jos si mersera pina la gura Dragosei. In cimpia aceea placindu-le foarte mult. sa-l ridice pe umere si sa plece apoi cu totii mai departe. bucatelira un ciung uscat. * A cinatui — a scoate maruntaiele si a curata (de obicei. lipeni. care se vede ca pina atuncea nime nu umblase pe acolo. unii dintre dinsii. spre rasarit. pasarile si pestii ce . precum si alti copacei. mrene. fagani. aprinsera facliile. Aice. care curge din muntii dinspre rasarit si se revarsa in dreptul muntelui Scauelele. si a face dintr-insii un fel de lagar. Ajungind la lagar si cinatuind* pestii. la vale. altii se puse sa jupeasca boul ce-l adusese cu sine. in sus. se odihnira putin si apoi. Insa pina a se frige carnea. Si n-a trecut mult timp la mijloc si se-ntoarsera c-o multime de pesti indarat. ca sa se friga. cleni si ochene. Si cum au hotarit. statura locului. asemenea in Moldovita. vazind ei ca daca s-ar duce mai departe. se dusera la piriul cel limpede ca lacrima din apropiere si incepura a pescui. facura ceea ce li se spuse si apoi se pornira cu totii mai departe. Dupa aceasta porunci Dragos-Voda la vreo citiva feciori voinici sa taie vreo citiva bradani tineri. boul jupit si carnea lui pusa pe carbuni ca sa se friga. Legende toponimice 307 Ajungind la Gura-Boului. lagarul era facut gata. Si asa. lostoce. si fiindca soarele incepuse acuma a se ascunde dupa piscurile muntilor. mai sprinteni si deprinsi cu pescuitul. Isi alesera un loc mai larg si mai indeminatic. facura — cit ai scapara dintr-un amnar — mai multe faclii dintr-insul. in scurt timp.ziua de astazi. la vale. si iarasi altii incepura a taia feluriti bradani. sa-l puna pe leasa aceea. si in mai putin de trei patrari de ora ajunsesera intr-o cimpie larga si frumoasa care se-ntindea pe de-o parte si pe de alta a pi riului acestuia. pe tarmurile piriului unde a fost boul cel salbatic sagetat. pina ce se vede. hotarira sa se opreasca. care trecea alaturea cu muntii Senatoriul si cu Runcul-Boului si se revarsa in Moldovita. nu voi sa ramina si sa miie acolo. ar merge mai mult spre amiaza si nu. sa faca un fel de leasa dintr-insii. de care era bucsit piriul. caci alergaturile si zbuciumarile din zilele trecute le sleisera mai toate puterile. atit lui Dragos-Voda cit si tovarasilor sai. Feciorii. precum: pastravi. ii puse si pe acestia pe jaratic. cit ai bate in palme. sa ieie boul sagetat. sa steie un timp mai indelungat si sa se odihneasca. dupa cum le-a fost spus sihastrul.

scoasera piinea si ploscele cu vin ce le-au fost luat cu dinsii cind s-au pornit d-acasa si incepura a minca. au baut si s-au veselit de-ajuns. Lupoaia. ci si o parte buna din sesul dinspre rasarit. Dragos-voda se puse in cale cu tovarasii sai sa cerceteze locurile de prin imprejurime si abia dupa aceea. fiind acuma hat-tirziu si ei osteniti si somnorosi. muntii si vaile care se-ntind de-a dreapta si de-a stinga acestui riu. Iara dupa ce au mincat. Ciocanul. precum: Macrisul. precum Ionul. care cum dete cu ochii de dinsii o rupse la fuga in jos. a bea si a se veseli. si cercetara dealurile. Arsura. ca si cel dintii. Comarnicul. dealurile si muntii care se-ntind de-a dreapta si de-a stinga Dragosei. Dealul-Bradului si Dealul-Marului. de ale caror nume nu-mi mai pot aduce acuma aminte. Fagetelul si multi altii. Bouletul. spre rasarit. Bitca Macrisului. toti ceilalti. iar ceilalti se culcara si nu se sculara pina a doua zi la prinzul cel mare. Iata insa ca tocmai cind ajunsera pe muntele Boboica si voiau acum sa se intoarca indarat de unde s-au pornit. A doua zi apucara pe apa Moldovitei in sus si trecind pe locul unde se afla satul de astazi Vatra Moldovitei si unde mai tirziu Alexandru-voda cel Bun facu o manastire. le iese inainte iarasi un bour cu trei stele in frunte. adica pina la Poiana Marului. dupa ce s-au desteptat si dupa ce fiecare s-a spalat in apa cea curata si racoritoare a piriului din apropiere. 308 Legende populare rominesti Dupa ce s-au fript pestii si carnea de-ajuns. mersera pina aproape de obirsia Moldovitei. Vulcanul.urmeaza sa fie fripti). sa plece mai departe. Cucereasa si Arsita Tanului. adica pina nu departe de Ardgel. Rotunda. Magura. plecara pe tarmul Dragosei in sus si se dusera pina la obirsia acesteia. puse Dragos-Voda pe vreo citiva insi mai zdraveni sa steie de straja. mersera pina la locul unde se afla satul de astazi Frumosul si incepura a cutreiera dealurile Legende toponimice 309 si muntii de prin imprejurimea acestuia. A treia zi apucara pe apa Moldovitei la vale. A doua zi. . Fusa. pina spre Poiana-Micului. Smidovaticul. De aicea se-ntoarsera indarat cutreierind mai toate vaile. Higa. de pe culmea careia. precum: Arsicioara. Damacusa. in frunte cu Dragos. Si abia pe la inserate se intoarsera indarat. Strigoiul. adica dupa ce le va fi cercetat pe toate si le va fi vazut singur cu ochii sai. se pot vedea nu numai muntii din imprejurime. Bobeica-Frumosului. Pietrosul. lasind pe vreo citiva insi de paza linga lagarul ce l-au fost facut in seara zilei premergatoare. care se-ntinde pina la apa Sucevii. Si in ziua aceea. cind e timp senin si frumos.

a minca. de unde s-au pornit in dimineata zilei aceleia. se . si nu bou salbatic ca cel ce il sagetase cu vreo citeva zile mainainte. mai pe urma insa au inceput oamenii a-l numi Dealul sau Coasta Dragosii. cind spre rasarit. cit a petrecut Dragos-Voda cu sotii sai pe cimpia unde si-au ridicat lagarul. cum il zaresc. Iara dealul.. nemaiputind fugi bourul. iara piriul de-a lungul caruia se-ntinde aceasta cimpie s-a numit Dragosa si tot asa se numeste el si astazi. In acelasi timp insa. incepura iarasi. si a privi de acolo in toate partile.Dragos-Voda si tovarasii sai. Si cum ajunsera la starea locului. si se-ntoarsera apoi cu totii indarat. Si asa petrecura ei mai multe zile de-a rindul. Aice. il luara vreo citiva feciori zdraveni. Cimpul sau cimpia lui Dragos. sau mai bine zis coasta. — Locul acesta se va chema de-acum inainte Bouri. pina ce ajung pe tarmul cel drept al piriului Humorul. cirnind spre miezul noptii. insa. sub poalele careia s-a facut fintina aceea. s-a numit dintru inceput Dealul lui Dragos. cind in stinga. Bouri s-a numit atit locul acesta cit si un piriuas care se revarsa in Humorul si la gura caruia a fost bourul sagetat. parte cutreierind si cercetind muntii si vaile de prin imprejurime si vinind salbaticiile ce le ieseau in cale. il strimtoreaza din mai multe parti si-i curma viata. cind spre miazazi. de ostenit si asudat ce era. a bea si a se veseli pina catre miezul noptii. De-atunci s-a numit fintina aceea Fintina lui Dragos si tot asa se numeste ea si-n ziua de astazi. Si de-atunci si pina nu demult. macar ca acuma nimeni nu poate bea apa dintr-insa. dupa ce au sagetat bourul si botezara cu numele lui locul unde i-au curmat firul vietii. il urmaresc cind in drepta. parte pe cimpia cea intinsa si frumoasa. mai ales dimineata. s-a schimbat mai pe urma in Cimpul sau Cimpia Dragosii. Si dupa ce a petrecut Dragos-Voda cu oamenii sai mai multe zile si nopti in lagarul de pe cimpul dinspre care a fost pina acum vorba. pentru ca in anii din urma s-a risipit si s-a astupat mai cu totul. Si-acuma. s-au ridicat cu totii si au plecat mai departe pe Dragosa in sus si mersera pina la Poiana Marului. pe la rasaritul soarelui. Tot dupa numele lui Dragos s-a numit de atunci incoace si cimpia unde si-a asezat acesta lagarul sau: Cimpul sau cimpia lui Dragos. cind au ajuns in acele locuri. dupa ce s-a apropiat de dinsul si s-a incredintat ca intr-adevar e bour. se si iau dupa dinsul. De-aici. ca si-n ziua intiia. au facut ei si o fintina sub poalele 310 Legende populare rominesti unui deal pe care avea Dragos-Voda mare placere de-a se sui. ceva mai la vale de manastirea Humorului de azi. pe niste pari. unde si-au fost facut lagarul. spre aducereaminte de bourii care i-am urmarit pina aicea! striga Dragos plin de bucurie.

se si apropie de dinsa si intra inauntru ca sa vada de este cineva intr-insa ori e parasita si desarta. Si cum intra inauntru dete de-o batrina care sta inaintea icoanei Maicii Domnului si se ruga. adica pe cit le-a fost cu putinta. tot spre rasarit. iara muntele de linga care curge acest piriu.dusera mai departe pina ce se apropiara de muntii de pe malul drept al Sucevitei. Cei doi capitani dintii. pe piriul acesta care. A doua zi dimineata. Piciorul si Dealul-Dragosinului. iar el si cu ceilalti tovarasi ai sai. ori sa astepte pina-si va sfirsi rugaciunea! . dind iarasi de-un piriu care se revarsa in Sucevita si fiind foarte obositi de drum. dupa ce mersera in partile in care li s-au spus si dupa ce cutreierara timp de mai multe ore. Iar in mijlocul prelucii aceleia erau niste pietre frumoase cu tot felul de scrisori si impestritaturi pe dinsele si-ntre pietrele acelea se afla o colibioara. Ajungind la Gura-Dragosinului. se-ntoarsera inapoi cu vestea ca locurile cercetate de dinsii sunt foarte frumoase si manoase. se pusera ca sa se odihneasca. jur-imprejurul lui. in partile de prin apropiere. Cel din urma insa. Ajunsi aicea. apucara pe malul Sucevitei in jos si nu stetera mai mult locului pina nu ajunsera in marginea dinspre rasarit a muntilor. Aicea stetera iarasi locului si poposira. ca sa iscodeasca tara in care au intrat. se opri deodata locului nestiind ce sa faca: sa inainteze mai aproape si sa vorbeasca cu dinsa. locurile pe unde trecura. si anume pe dealul care se numeste Arsita. trimise Dragos-Voda pe trei insi dintre cei mai alesi. facura si aicea un lagar. pe unul spre amiaza. se pornira iarasi mai departe. spre rasarit. Dupa ce s-au odihnit si aicea de-ajuns. mai iscusiti si mai viteji capitani. pe al doilea spre miazanoapte. adica cu sfetnicii. Capitanul nostru. la vale. s-a numit si se mai numeste inca si astazi Dragosinul. si sa cerceteze cu de-amanuntul locurile de prin imprejurime. se oprira intr-o preluca de pe malul acestui piriu. Uimit de ceea ce vazuse. se odihnira putin si dupa aceea pornira iarasi mai departe. pina ce ajunsera in partea dinspre apus a satului de astazi Volovat. cum zari colibioara. capitanii ostilor si alti boieri si fii de boieri care venira cu dinsul. si anume. ca si-n Legende toponimice 311 Cimpul lui Dragos de linga Dragosa. de cind a poposit Dragos si cu oamenii sai linga dinsul. Si cum se hotarira. si pe cel din urma. nu ajunse departe si dete de-o preluca rasfatata si imprejurata cu tot felul de pomi. cum s-a pornit la iscoada. cum se sculara. Sfirsind lagarul de facut. se pusera iarasi in cale sa steie mai multe zile. dupa ce cinara si se veselira plini de bucurie ca au iesit cu ajutorul lui Dumnezeu la tara. aseza Dragos-Voda straji. iar pe al treilea. Aicea. adica pe locul unde se afla in timpul de fata satul Marginea.

frumoasa si manoasa. nimeni n-a mai vazut-o. intorcindu-se cu fata catre el. se mira si el. macar ca Dragos-Voda puse oameni anume ca s-o caute in toate partile. Iara dupa ce s-a incredintat ca e foarte intinsa. ci o duse indata la Dragos. si numele lui nu se va sterge niciodata. de unde a rasarit deodata femeia aceasta. dar rautatile si nestatorniciile timpului m-au facut sa parasesc lumea inca din tinerete si sa traiesc aicea. cum o vazu. ci sa-l cuprinzi si sa-l stapinesti. cind ai iesit din tara parinteasca. cine este si cum se cheama. Deci locul pe care ti-ai pus piciorul. Apoi o intreba cum se cheama. un nour negru cu fulgerare si tunete o cuprinse. doamne. dumbravi si rediuri si adapata cu o multime de riuri si paraie Legende toponimice 313 cu apa limpede ca lacrima si pline cu tot soiul de pesti. cit a mai fi urma de crestin in tara noastra. Si era femeia aceea in virsta cam de-o suta de ani. ca te asteapta mare marire. si sunt nascuta in muntii Bradului. cum dete cu ochii de dinsul.Dar batrina. la fata cam sluta si urita. la privire insa blinda. in rugaciuni. singura. sa nu-l mai parasesti. 312 Legende populare rominesti Capitanul. in numele Domnului ce m-a trimis. te stiu cine esti. Parintii mei au fost boieri de neam. se si ridica in picioare si. ca doara s-a indura bunul Dumnezeu si ne-a mintui de liftele cele spurcate si rele. ca nimeni n-are sa ti se poata pune impotriva! Si cum rosti batrina cuvintele acestea. iara dupa ce-i spuse toate acestea il ruga ca s-o duca indata la Dragos. cit timp va mai fi stat dupa intilnirea si vorbirea ce-a avut-o cu batrina Uta. pe locul unde si-a fost asezat el lagarul din urma. cerceta toata tara in care a intrat. Dragos-Voda. si cit ai clipi din ochi se facu nevazuta si de atunci incoace nimeni nu i-a mai dat de urma. si de aceea vin acuma sa-ti spun. cine este si de unde vine sa locuiasca in acele locuri singuratice? — Numele meu e Uta! raspunse batrina. fiind pe linga aceasta inca si impanata cu tot felul de paduri si codri. incepu a-i spune cu de-amanuntul: cine si de unde este el. crezu la inceput ca se afla inaintea unei vedenii si de aceea nici nu mai cuteza a o intreba de unde vine ea acolo. in lungis si-n curmezis. Pe tine. cu cine si cum a venit pina acolo si ca ea il asteapta de mult sa vina. s-apoi sa se faca el dom- . ca si capitanul ce-o aduse. si cine-a vazut-o i se parea ca vede o minune inaintea sa. stiu de ce ti-ai parasit tara si mosia stramoseasca. mirindu-se de cele ce vazu si le auzi. isi intoarse capul ca sa vada cine-i si. s-a hotarit ca sa se puna luntre si punte s-o cuprinda toata. In scurta vreme ai sa ajungi domn si stapinitor peste intreaga tara in care ai intrat si neamul tau are sa fie mare si vestit. Si mai stind Dragos-Voda. cum simti ca a intrat cineva la dinsa.

nu mult dupa ce s-a ridicat intaritura despre care ne-a fost vorba. ca sa vina si ei cu dinsul. Si dupa ce au sosit si au descalecat pe locul acela. de mare cumpana si nevoie. adica in Moldova. din sus de satul de astazi Volovat. cu daruri pretioase. a pus Dragosvoda sa faca o intaritura pe dinsul. Dupa aceasta noua invingere asupra dusmanilor. ascunzindu-se prin munti. Iata insa ca. dupa biruinta aceasta. 314 Legende populare rominesti Insa nu trecu multa vreme la mijloc. Dar fiindca el a fost venit de asta data numai ca s-o iscodeasca si avea numai foarte putini oameni cu dinsul. Si intaritura aceea. luptindu-se cu totii ca niste lei. Si de asta data. si-l rugara sa ajute pre bietii crestini impotriva capcaunilor. se porni fara intirziere cu dinsii impotriva dusmanilor si. in tara cea noua. Si nu mult dupa aceasta. a tatarilor. Dragos-Voda. si a prins a indemna pe supusii sai si pe alti romini. sa aiba unde a se retrage si de unde a se apara impotriva dusmanilor. mergind vestea in toate partile ca Dragos-Voda a descalecat in Moldova. luara lumea-n cap. . si anume sub poalele dealului Arsita. nu statu mult pe ginduri ce sa-nceapa si sa faca. ci ei luara si toata averea lor cu dinsii si tinura calea drept spre locul acela unde a stat Dragos-Voda de vorba cu Uta. ca-ntiia oara. s-a intors indarat in tara sa. si-acolo sa locuiasca. Dragos-Voda si cei ce au venit cu dinsul nu se pornira de-acasa in chip de vinatoare. in Maramures. cum prinse de veste ca dusmanii iarasi voiesc sa intre si sa prade tara. alungind liftele cele rele pina departe peste hotar. si acest rau. caci asa s-a numit tara aceasta dupa ce a cuprins-o Dragos-Voda. ci sa se aseze in Siretiu. si se isca din nou razboi din partea tatarilor si a lesilor. ascultind rugamintea solilor. in scurt timp curati tara de dinsii. si-l rugara sa nu locuiasca mai mult in cetatuia ce si-a fost facut-o el dupa descalecarea Moldovei. cu ajutorul lui Dumnezeu. ii venira soli de la Siretiu si de la Suceava. si sari la lupta si rasfrinse. s-au adunat capitanii ostilor si boieriii cei mai de frunte la un loc si tinind sfat laolalta il alesera pre Dragos-Voda de cap si domnitor peste intreaga tara. ale carei urme de ziduri se mai pot vedea inca si astazi. ci vazind ca tara e in primejdie. adica o cetatuie. si au venit ca sa se aseze de iastalalta parte de munti.nitor si stapinitor peste dinsa. din care pricina cei mai multi dintre dinsii. nu se codi. a lesilor si a altor lifte rele care navaleau in tara de-o bintuiau si-o pradau si multe neajunsuri si neplaceri faceau locuitorilor. Dar si Dragos-Voda. caci Moldova pe vremea aceea nu avea domnitor. ci adunind pe toti voinicii sai precum si pe alti romini la un loc. ca la timp de rebeliune. de frica si groaza. s-a numit Fortaret. iata ca s-au ridicat mai multi boieri si popor de rind si s-au pornit cu totii. Si-au facut o intaritura cu cinci santuri.

ci se dusera cu totii si-si facura fiecare cite o casa mare si frumoasa. sa-si faca case si sa prinda a lucra pamintul de prin imprejurime. suindu-se pe tronul Moldovei Stefan-Voda. cum au auzit ca Dragos-Voda vine spre dinsii si voieste sa se aseze pentru totdeauna in tirgul lor. Unii insa. Dupa ce s-a asezat Dragos-Voda in Siretiu si dupa ce-a luat acum cirma intregii tari asupra sa. iar la vreme de nevoie sa sara cu totii si sa steie ca un zid intru apararea tarii. pe linga Draguseni. Cei trimisi nu se detera intr-o lature. de-aceea atit satul care mai pe urma a crescut hatmare. ca sa mearga si sa se aseze la acel loc. aducindu-si aminte de prorocia babei Uta. Si trimise apoi pe mai multi insi dintre cei ce venisera cu dinsul din Maramures. mai voinici si mai vestiti domnitori romini. care izvoraste de sub dealul Plesa si se revarsa din jos de sat in Sucevita. care locuia pe acea vreme in orasele Suceava.* precum si prin citeva sate razletite de-a lungul si de-a latul tarii. incit avea sapte biserici. si mai ales strainii. si pe care se afla astazi un satisor mic. iara mai pe urma. facuta de dinsul.Dragos-Voda. Legende toponimice 315 domnesti. nu se puse de pricina. ci ascultind de indemnul sfetnicilor si al mai-marilor ostilor sale si voind a implini dorinta poporului bastinas. precum si a sfetnicilor si capitanilor sai. facu. fu dus si inmormintat in biserica din Valea-Utei. fiind un om cu multa chibzuinta. s-au bucurat si au iesit cu mic cu mare ca sa-l intimpine si sa-l duca cu pompa mare in oras. o biserica de lemn de stejar si alaturea cu biserica aceea a facut el mai pe urma si curti * Asemenea oras nu exista. mare si mult bine a facut el tarii si supusilor sai. intru aducereaaminte de baba Uta. Olovat. despre a caror nume nu-mi mai pot aduce acuma aminte. pe locul care se numeste astazi Saliste. il mai numesc inca si Dragusana sau Dragusanca. unde se hotari sa petreaca pina la sfirsitul vietii sale. pe tarmul caruia a fost coliba Utei. si din care pricina s-a numit el apoi Stefan cel Mare. Murind Dragos-Voda care a fost cel dintii domnitor peste rominii din Moldova si care. a parasit cetatuia sa si s-a pornit cu capitanii ostilor si cu sfetnicii sai spre Siretiu. Siretiu si Cotovat. Si fiindca atit biserica lui Dragos-Voda cit si casele de pe linga dinsa s-au cladit pe tarmul unei valcele sau piriuas. cu o multime de curti boieresti. ridica biserica cea . s-a numit de atunci incoace Dragusenii. pe locul unde a trait si s-a aflat aceasta. s-au numit dintru inceput Valea-Utei. Locul unde au iesit siretenii intru intimpinarea lui Dragos. care a fost unul dintre cei mai intelepti. cit si piriuasul. in scurtul timp cit a domnit. Siretenii. La vreo citeva sute de ani dupa moartea si inmormintarea lui Dragos-Voda. din jos de biserica.

A doua zi insa. de frica si groaza dusmanilor. pe locul unde erau mai inainte casele lor. dar degeaba. venind in decursul timpului alti domni la cirma tarii si fiind Moldova. Cind a prins acuma a se intuneca hat-binisor si voi a se-ntoarce cu oile acasa. biserica cea noua a lui Stefan cel Mare si cetatuia lui Dragos-Voda a creste dudau si tot felul de copaci. nu le putu nicidecum afla si de aceea le lasa in stirea Domnului si se-ntoarse fara de dinsele acasa. precum multi alti locuitori. Dar degeaba. dar nu pot. Acolo isi pascu el oile sale pina ce a inceput a se ingina ziua cu noaptea. Dar iata ca la intoarcere dau cu ochii de-o stinca foarte mare. Iata insa ca intr-o zi. caci era inconjurata din toate partile de o mul- . Ajungind si intrind ciobanii in padurea in care se pierdura oile. ca iarasi sa le caute. iesind un cioban cu oile la pascut. nadajduind 316 Legende populare rominesti ca mai pe urma se vor intoarce iarasi indarat. au inceput cu timpul. Ba. cum se zori de ziua. ca toate padurile. Ei. ca nici unul nu le putu afla. Si neaflindu-le nu le ramase alta decit sa se intoarca inapoi fara de nici o isprava. foarte adeseori calcata. doua vai care se afla in partea dinspre amiaza a satului de astazi. care asemenea se poate vedea si acuma. adica unde locuim noi astazi. Si cum dete el ca-i lipsesc oile. Iar in loc de oameni intilneai acum numai fiare si alte salbaticiuni care cutreierau padurea de-a lungul si de-a latul. vazind stinca aceea. nici chiar cetatuia si biserica nu se mai puteau vedea de-naltimea si desimea tufarilor care crescusera nu numai pe linga dinsele. fara cea mai mica grija ca le va face cineva vreun rau. care cu putin mai inainte de-aceea se despartise de celelalte si intrase in desisul padurii. dau sa se apropie de dinsa. da ca vreo citeva oi. ii lipsesc din turma. cine mai stie citi ani vor fi de-atuncea. Dupa moartea lui Stefan cel Mare si inmormintarea sa in manastirea Putnei. cu mult mai mare si mai frumoasa. caci fiind acuma prea tirziu si padurea in care au fost intrat ele prea deasa si intunecoasa. se porni dimpreuna cu alti ciobani. ajunse cu dinsele pina pe locul dintre Cainovat si Surupana. prinse a le cauta incolo si-ncoace. parasira satul si fugira cu totii spre munte. asa si cei din Valea-Utei. ci pina si pe zidurile lor. iar in locul ei facu alta biserica din piatra.de stejar a lui Dragos din Valea-Utei si o muta pe locul unde se afla astazi satisorul Putna si manastirea Putnei si unde se poate vedea si astazi. astfel ca la vreo citeva zecimi de ani dupa aceea. Dar tinind razmeritele si rebeliunile un timp mai indelungat si nemaiputindu-se nimeni dintre cei fugiti intoarce indarat la vetrele lor. umblara mai lung timp incolo si-ncoace. mai ales in partea de sus. pradata si pustiita de neastimparatii si neimpacatii sai dusmani care ca niste fiare salbatice navaleau asupra ei. cit si locurile de prin imprejurime se prefacura intr-o padure mare si deasa. ce este inca si mai mult. atit vatra satului.

si nici nu s-a mai numit el ca de la inceput. indata se si bagara inauntru. in care se aflau oase de om. Iara dupa ce au ajuns cu mare chiu si vai in apropierea stincii. si cum ajunsera la starea locului. se si pornira cu cirdul spre padurea cu pricina. Isi luara deci oile si. de pe icoanele cele mucegaite care atirnau pe pereti. Si cu cit mai multi copaci cadeau la pamint. sta scris: Dragos-Voda (un semn ca oasele din sicriu erau ale lui Dragos-Voda). In pivnita aceea detera ei de-un sicriu mare de piatra. ci intr-o incapere larga si frumoasa. cum se gasesc foarte adeseori pe unele locuri. ca si cind ar fi fost intarita Legende toponimice 317 cu niste ziduri. Oamenii. incepura barbateste a da intr-o parte si-ntr-alta tufarii si iedera ce le sta in cale si a se apropia in chipul acesta de dinsa. indata cunoscura si se incredintara. Dar pe cit de mare le-a fost bucuria la inceput. Si cum detera ei cu ochii de pestera aceea. si mai ales satenii de unde erau ciobanii cu oile pierdute. facuta de dinsul. pe cine-l intilneau in drum il opreau in loc si-i istoriseau ca iac-acolo siacolo au dat peste o biserica parasita. ca ei nu se afla intr-o pestera. Dar de asta data. ci mai spre apus. Iar dupa ce o scoasera la lumina. Valea-Utei . cu doua nu e chip a se apropia de dinsa. Si plini de uimire cum erau. inconjurata din toate partile cu ziduri si deasupra cu boltituri. 318 Legende populare rominesti Nu mult dupa aceasta venira si alti oameni din satele de prin apropiere si incepura a-si face case pe linga biserica descoperita de ciobani. care asemenea s-a aflat in sicriul acela. detera cu ochii de o pestera. cu atitea mai multe case se ridicau si satul se marea pe zi ce mergea. Si-ntru adevar ca le si aflara. si mai ales prin munti. incepind a o tencui. detera de o usa tainica care ducea intr-o pivnita. ci intr-o biserica parasita. Pietrarii chemati. care dupa moarte a fost inmormintat in bicerica cea de lemn. intorcindu-se cu dinsele spre casa. chemara pietrari si stoleri si-i pusera s-o tencuiasca si s-o varuiasca atit pe dinafara cit si pe dinuntru si s-o acopere. satul nu s-a facut pe locul acela unde a fost el mai inainte.time de tufari si copaci impletiti cu iedera. cugetind ca vor afla intr-insa oile pierdute. cind zarira oile culcate intr-un ungher si rumegind. unde a stat ascunsa cine stie cit timp de ochii oamenilor. Iar pe o cruce de aur. pe-atita de mare le-a fost mai dupa aceea mirarea. precum si de pe crucile. cind cautara mai bine in dreapta si in stinga si vazura ca ei nu se afla intr-o pestera de rind. cum auzira ceea ce le-au istorisit acestia. Vazind ei ca cu una. incepura care dincotro a taia copacii si tufarii de pe linga biserica si a o scoate la iveala din intunericul padurii. cel dintii domnitor romin al Moldovei. sfesnicele si prapurile care stau rezemate sau aruncate pe jos.

Mai tirziu s-au sculat oamenii de-au alungat pe nemti si le-au darimat cetatea.. Nu zicea nimeni nimic. ci Volovat. Am auzit ca-n cetatea Neamtului erau case domnesti si biserica. Si tot asa se numeste el si astazi. si. avea a-si face un han. boier mare. zicea ca nu-s la moda.. Si-n mijlocul ograzii din cetate era o fintina adinca tare. Te coborai cu galeata pina la jumatate si de-acolo puteai intra intr-o hruba care raspundea in fintina si prin hruba aceea mergeai. Stefan n-a mai chinuit lumea ca nemtii ceia. au pus si vacile la jug. A zis boierul acela. mergeai si ieseai la capatul muntelui. dar venind Stefan in scaunul Moldovei a cladit-o iarasi. dar acum nu se mai cunoaste nimica... curtile cele vechi. ramasese in imprejurimile acestea numai un bou fara coarne si o vaca fara coada. S-a sculat si pe jos a pornit la Iasi. Ce sa zica? Boierul. la Iasi. ce sa-i faci? Cum sa te pui cu dinsul? Pina ce-a dat Dumnezeu si s-a sculat alt boier. cu mult inainte. spun batrinii ca. de ceea parte.. Darimau zidurile aici si pietrarii ii zideau in tirg han si curti noi. bezmetic. c-au ramas oamenii saraci lipiti pamintului. pierindu-le vitele carind la piatra. dupa ce s-au mintuit boii si caii. Cind s-a mintuit cetatea. care acu era sarac si umbla asa. ii zicea Alexandru Nebunul!. la domnie.. pe marginea drumului. dupa cum se stie c-au fost de la cetate si pina-n Tirgu Neamt.. ajunsera ei cu raritul dincolo de dealul Arsita. spre Oglinzi. Legende toponimice 319 Am apucat si eu pe un boier. inainte de Stefan-Voda. . unul Belibou. Si asa de mult ce i-au necajit pe oameni nemtii ceia. Pe-atunci era domnitor. la poalele caruia a fost cetatuia lui Dragos-Voda. avea hirtie la mina. Minca piine si bea apa la sipote. pina ce. Si a inceput a cara piatra de la cetate. Grigore-Voda cel frumos.sau Olovat. Alexandru Nebunul. pacat sa se darime cetatile batrinesti si sa-si faca nevrednicii de azi crisme din ele! S-a cazut in genunchi. Si cind s-a intors „nebunul“ la cei cuminti. Si cu cit se inmulteau satenii. catre voda: — Maria ta.. in sfirsit. bun si sfint. in padure. catre ispravnicie. de la domnie. cum n-a mai fost pe fata pamintului. cu atita si padurea dinspre rasarit si dinspre apus se rarea si scadea mai tare.. CETATEA NEAMTULUI Despre intemeierea Cetatii Neamtului. ca el a fost om mare. Si pina ce n-a razbit la voda nu s-a lasat. au venit niste nemti pe-aici s-au silit pe oameni de le-au carat piatra si le-au cladit cetatea..

nu statura mult pe ginduri. doara dau peste niste cimpuri sau poieni ce n-au fost inca cu desavirsire dogorite si pirlite de arsita soarelui. adica care n-aveau frica de nimic. Intr-o vara insa. ci si cea de pe vai se uscase. cu cite trei nuiele si cu cite-un par si sa-ngradeasca cetatea! Si de azi inainte. In urma. fiind seceta foarte mare. altul alta. erau numai paduri cit vedeai cu ochii. si s-a stricat gardul. atit pentru dinsii cit si pentru turmele lor. sa se intoarca inapoi si sa ne deie de stire! Cum rosti batrinul cuvintele acestea. unica lor avere. se temeau ca nu vor afla destule poieni. care is mai tineri si mai voinici. era peste putinta. chibzuire si cumpanire. zise unul dintre dinsii. ci.. Vazind pastorii ca seceta nu mai inceteaza si temindu-se ca nu cumva sa le piara turmele. . dar nimeni nu ghicea cum si in ce chip ar putea sa iasa mai degraba si mai bine la capat. ca nu mai dai de nici un oras sau sat. se retrasera cu dinsele de la ses. se si pornira la drum. Dar cind se apropiara de codru si detera sa intre intr-insul. Puteai merge cu sapaturile ori incorto ai fi voit. in sus spre codru. INTEMEIEREA SUCEVII Se zice ca in vechime.Si s-a infatisat la ispravnic s-a zis: — Uite porunca sa iasa oamenii din toate satele dimprejurul cetatii. unde sa-si pasca oile. caci aveau toate cele trebuincioase. si toata pasunea. Si apucind unii in dreapta. si cum vor afla in vreun loc destula pasune.. care erau mai voinici si mai inimosi. dupa mai multa sfatuire. citi erau. sa caute in toate partile. se sfirsise.. mersera incotro ii dusera ochii si picioarele. ci se jucau cu lupii ca si cu niste catei si se trinteau cu ursii pe-ntrecute. doara dau mai degraba peste pasunea dorita... le mergea foarte bine. altii in stinga. piatra de zidit crisme si curti boieresti sa nu se mai ridice. de sete si de foame. 320 Legende populare rominesti Si tuturor pastorilor. toate apele prin imprejurime secara.. Au iesit oamenii cu nuiele si cu pari s-au ingradit cetatea. nu numai cea de pe costise si dealuri. nu stiura singuri ce sa faca: sa intre. cita mai ramasese neatinsa de arsita soarelui. caci pasunea. Sa ramina la poalele acestuia. ci numai unde si unde cite de-un pastor care-si pastea turma sa prin cele preluci si poieni. ori sa nu intre? Ar fi intrat. luindu-si fiecare bota sa cea ciobanesca in mina. mai ajuns de cap si mai patit: —Ce sa mai intindem atita vorba? Nu stiti ca vorba multa e saracia omului? Sa mearga citiva insi dintre noi. pe locurile unde se afla astazi orasul Suceava si satele de prin imprejurime. care era mai batrin. Deci ce era sa-nceapa si sa faca? Unul spunea una. cinci insi dintre dinsii. dar pe urma au venit vremuri noi.

este un sihastru. scurt timp dupa ce au plecat sa caute pasune. si poieni dragalase. sihastrul i-a miruit pe tuspatru. ci. ei spusera ca pe culmea unui deal. mirui si pe noulvenit si-apoi mai stind de vorba cu dinsii si invatindu-i inca vreo 322 Legende populare rominesti citeva rugaciuni. si cercara vadul acesteia. i se deschid inaintea ochilor. cum dete cu ochii de poienile acelea. le iesi inainte. Ajungind la tovarasii lor. ca sa vada cit e de adinc. si fagiduindu-i ca in scurt timp iarasi vor veni la dinsul. Pastorii ii multumira din toata inima pentru primirea cea parinteasca. nu poate rabda de-a nu se apropia de apa si-a cerca sa treaca de cealalta parte. care se-ntindea de-a stinga Sucevii. Auzind aceasta. Mai merge el dupa aceasta cit mai merge si da apoi de-o padure mare si deasa de arini. acuma cit timp va fi mers. Dar iata ca tocmai cind dete peste un vad si voi sa-l cerce cit e de adinc si ori de-l va putea trece. dupa ce vazura si ei poiana cea mare. care curgea alene la vale. se-ntoarsera indarat de unde s-au pornit. ii indemna sa vina in toate zilele la dinsul.Iata insa ca intr-un tirziu. ies partu oameni din padurea cea de arini si se indreapta spre dinsul. sotul lor ii ruga sa-l duca la sihastrul acela. unul dintre dinsii care a mers. Era Suceava. ca sa-l miruiasca si pe dinsul. Apropiindu-se cei patru insi de dinsul. se trezeste deodata ca padurea prin care a fost Legende toponimice 321 apucat incepe a se rari. Pastorul. care se-ntindea pe malul drept al Sucevii. iara de cealalta parte de apa. bucuria lui! Sa fi prins pe Dumnezeu de-un picior si nu i-ar fi parut asa de bine! Deci prinse indata a cauta in dreapta si-n stinga. cit si pentru invataturile cele bune. care se afla in mijlocul padurii celei de arini. cit timp va fi umblat. Cei patru insi nu se pusera de pricina. Erau cei patru pastori de care s-a fost despartit. ori de nu se afla si apa printr-insele. . Sihastrul. vede o poiana ca aceea de-ti era mai mare dragul sa te uiti la dinsa. Si cum vede el poiana. cum ii zari de departe ca vin spre dinsul. Si umblind el asa incolo si-ncoace. cu mir in frunte. caci el ii va invata si alte rugaciuni. care i-au fost trimis ca sa caute pasune. da deodata peste o apa mare. acoperite cu iarba verde ca buraticul si-nalta pina la briu si presurate cu tot felul de flori. care locuia intr-un arbore gros si scorburos de pe virful dealului. merse cu dinsii pina linga arborele in care locuia. unele mai frumoase decit altele. se intoarsera indarat si se pornira cu totii in sus spre sihastru. si trecind ei pe acolo.

ci din piatra si caramida. cu mult mai mare si mai frumoasa. cu capitanul lor in frunte. Apa s-a scurs. pe zi ce mergea. facura o biserica de lemn. care se intinde in partea dinspre miazazi si care se desparte de cel dintii numai prin o vale. nu numai ca batura si pradara pe locuitorii acesteia. Fiind insa despartita de biserica Mirautului prin piriul care. si aceia asemenea isi facura colibe pe linga locuinta sihastrului.le istorisira din fir-in-par toate celea ce le-au aflat si le-au vazut pe unde au umblat. biserica aceasta.. facura pe un alt deal. si dupa ce se asezara si acestia in apropierea sihastrului. se zice ca s-a inceput si restaurarea cetatii. spre locuinta sihastrului. se pornira cu totii la drum. facut. in care a locuit acesta. iara pe locul unde a fost arborele in care a locuit sihastrul. pietrele ramin!“ Venit-au capcaunii si tatarii si altii si multe daune si suparari au facut bietilor romini. Tot pe timpul lui Iuga-Voda. ce scapara teferi din miinile lor. asa se si intoarsera. nu va pot spune cit. Iar dupa ce le-au istorisit. si anume dupa ce si-au ales rominii pe Iuga-Voda de domnitor. dimpreuna cu biserica cea de lemn. venind spre Areni si trecind pe linga dealul Tatarasi. Mai tirziu. padurile de prin apropiere incepura. Si fiindca sihastrul murise inainte de ridicarea bisericii acesteia. Si de-atunci si pina in ziua de astazi. se revarsa in Suceava. ca cea dintii. isi facura alte case. Dar bine-a zis cine-a zis ca „apa trece. de la dinsa la biserica si de la biserica la dinsa. La vreo citeva zeci sau sute de ani dupa aceasta. neputind din pricina aceasta nimeni trece cind ar fi voit si cum ar fi voit. s-a numit si se numeste biserica Mirautului sau simplu Miraut. Cu timpul mai venira si alti pastori. de-aceea taiara si asezara ei si arborele. o cetate de piatra. care a fost mai-nainte darimata de capcauni. intr-insa. care acuma e mai toata ruinata si pustie. Legende toponimice 323 adunindu-se din nou la un loc. puse acesta ca sa se ridice pe locul unde a fost mai-nainte biserica cea de lemn alta biserica. Dar cum venira. nu mai stetera acuma mult pe ginduri ce sa-nceapa si sa faca. dupa spusa unora. a se rari si-a disparea. si nu din lemn. ridicindu-se din ce in ce tot mai multe case si alte cladiri. iara dupa a alto- . din alte parti.. iar cetatea o darimara. ci. si pietrele au ramas! Rominii. si cum ajunsera la starea locului. asupra Sucevei. ci-i detera totodata si foc. se asezara pentru totdeauna in apropierea acestuia. de-aceea Iuga-Voda le-a impreunat pe amindoua prin un pod umblator. cu mult mai mari si mai frumoase de cum erau cele de mai-nainte. de arsera mai toate casele dintrinsa. luindu-si fiecare turma sa. destul atita ca venind capcaunii. din piei de bivol. cu timpul. iara in locul lor a se intemeia orasul de astazi. In urma venira si muntenii de la munte. Suceava. Si asa. care aveau numai cite un ochi in frunte.atit imprejurul cetatii cit si a bisericii celei de lemn.

ra. Un alt pod. Ce sa faca domnul? Vine calare pina la Dediu. slobozeau podul. Si porunceste ciobanului ca sa cheme pe Dediu pina la dinsul. — Iesi! — Nu ies! — Sa vezi tu ca ai sa iesi! striga domnul suparat si gata sa scoata .. Vazind domnul atitea dealuri frumoase. fiecare stina era cu cite doua mii de oi. trageau podul in urma lor. pe cind pe unde e Iasul acum erau numai codri si cimpuri si nici zare de case. De altmintrelea. care s-a zidit cu mult mai tirziu in gradina curtii domnesti. Vede domnul atitea stine si intreaba pe un cioban: „Ale cui sunt?“. care a fost cel dintii domnitor romin ce-a locuit in aceasta cetate. Intr-o zi. — Apoi de ce nu mi-au spus asa si cei pe care i-ai trimis catre mine? raspunse Dediu din coliba. facut de asemenea din piei de bivol. s-a gindit ca ar fi un minunat loc pentru vreun tirg domnesc. daca are treaba! Ciobanul a adus acest raspuns. Ii zice de departe: — De ce n-asculti porunca domnului tau. Ciobanul raspunde: „Sunt ale lui Dediu“. precum si atunci cind se apropia vreun dusman de cetate si voia sa intre cu puterea inauntru. nu numai Iuga-Voda. ci si urmasii sai. sta mai totdeauna ridicat. cu oameni de ai sai. cu deosebire noaptea. Dediu ciobanul avea douasprezece stine. traia un cioban vestit pe locurile acelea si-l chema Dediu. Si asa s-a intemeiat orasul Suceava. Dediu raspunde tot asa: „Daca are treaba. iara dupa ce se inchinau si se intorceau acasa.. Domnul il mai trimite o data: „Sa vina numaidecit“. Dar Dediu face: — Du-te si spune domnului sa vie el la mine. caci el stapineste Tara Moldovei si trebuie sa i te supui?!. calare. n-are decit sa vina la coliba mea“. Se duce ciobanul si-i spune porunca. iaca vine pe acolo si domnul Tarii Moldovei. care asemenea locuira intr-insa. — Nu ies! striga si Dediu. Si-acuma ori de cite ori voia. din guma. fala si podoaba Moldovei! 324 Legende populare rominesti POVESTEA IASULUI Mai demult. Asa si a treia oara. — Iesi pina afara sa vorbim ceva! striga domnul. care lung timp a fost scaunul domnitorilor romini. adica spre bisericuta de astazi a Sfintului Ioan Botezatorul. sa mearga la biserica Mirautului ca sa se inchine. duce de la cetate spre miazanoapte-apus. Si acest pod inca se slobozea numai atunci cind avea sa iasa sau sa intre cineva in cetate.

acum vezi de ce suntem noi mai voinici? Ca noua nu ne ghioraie matele in pintece de nici un fel de mincare de felul acestora.. cum se face ca toti ai tai sunt asa de zdraveni si voinici si tari la virtute? — Indata ai sa vezi. Haide. — Ei. Te vad ca esti un om cuminte. Vine el. ** Urs — bot de mamaliga cu brinza de oaie la mijloc si prajit pe carbuni. Domnul il intreaba: — Bine. Si om vedea. si oi pune intr-insa oleaca de brinza. Dediu minca numai mamaliga calda cu brinza grasa si buna. Pune el asa. Maria ta. pe urma oi lua si o bucata de mamaliga fierbinte. mincarile miroseau. zise Dediu. intr-o sticla. zise Dediu. — Maninca impreuna cu mine! zise domnul. Apoi ia putina brinza de oi si o pune intr-un darab* de mamaliga fierbinte si face un urs** zdravan si-l zvirle dupa soba. de a mea. 326 Legende populare rominesti La cumatrie. Dediule. — De ce? — Ca sa fiu voinic. Maria ta! striga Dediu. Dediu a adus o poala de galbeni si a daruit 500 de mioare oachese de-un ochi si 500 de mioare oachese de amindoi ochii . domnul s-a dus acasa si l-a chemat pe Dediu. douasprezece linguri din cele douasprezece feluri de mincare. — Ce fel? — Iaca. — Ba de-acuma am sa ies! striga Dediu.. — Sa traiesti. ce sa vezi?! In sticla.sabia.. la trei zile. ici. Legende toponimice 325 Acuma. La masa. Cind. nu de doua ori. Si Iesi a ramas numele lui pina azi. iar ursul lui Dediu era acum mai bun.. Trei zile sa lasam si mincarea Mariei tale. si asa erau toti ciobanii lui. — Nu. * Darab — bucata. dupa soba. domnitorului i-au adus douasprezece feluri de mincare. si cu noroc sa-i dea Dumnezeu! Zise Dediu. de trebuia sa fugi cit colo. eu oi lua douasprezece linguri din astea douasprezece feluri de mincare de-a Mariei tale si le-oi pune intr-o sticla. — Apoi Iesi sa se numeasca tirgul pe care vreau sa-l intemeiez aici! striga domnitorul. si mincarea mea. astupa sticla si o pune dupa soba. te prinzi cu mine cumatru? — Ma prind. Maria ta. care era o data voinic. caci inauntru brinza se facuse unt. Dediule! Striga domnul..

si 50 de berbeci frumosi. CURTEA DOMNEASCA DIN COTNARI In vremea lui Stefan cel Mare si Sfint. Stefan-Voda a primit darul cu multa bucurie si a pus de i-a rasadit cum a stiut mai bine. in tineretea lui. asa ca dealul Mindrului nu-i da vie mindra si nici vin bun. Numele lui zice ca i se trage de la vorba: Cot n-are. ciuti de amindoua coarnele. ci s-a apucat s-a adus niste poama ungureasca. gradini de pomi. in ciubere. adica n-are cot de cotit vasele. da’ nici in tarile megiese cu tara noastra. Dupa ce s-a facut el domn. de-acolea. Oricine cerca sa rasadeasca cirlige din via lui voda. si asa i-a trimis in Moldova. El avea podgorie pe dealul Mindrului. i-au daruit din partea lor vreo cinci mii de butuci alesi din viile cele mai vestite. avea Stefan-Voda curti domnesti. pentru ca in podgoria domneasca fiecare bu- . munti plini de fel de fel de vite de soi si frumoase. si iata cum. Erau alti cotnareni care aveau vie cu poama intr-ales si faceau vinuri bune. le-a trimis el calugarilor de la Sfintul Munte.. s-a dat Dumnezeu de s-au prins si s-au ridicat niste vite lungi si butucoase si cu niste struguri mari. si la gust erau salcii ca merele hultuite in rachita. in mai multe rinduri. Stefan cel Mare. Aici. incit nu se mai gasea vin de potriva lui in toata Tara Moldovei. ca Stefan-Voda era gospodar in toata regula si era dornic sa vada in tara lui numai sate mari si bogate. si Stefan-Voda zice c-ar fi rasadit intii si intii vie in Cotnari. Vinul din podgoria domneasca de la Cotnari era cautat amarnic si era floare ospetilor domnesti si boieresti. Dar podgoria domneasca nu era tocmai soi. iazuri cu pesti. Mustul era tot salciu si asa era pina la un an. nu izbutea defel. mai dihai ca voda. la Cotnari. ca nu se mai afla asa soi de poama buna in toata tara Moldovei. din Sfintul Munte. De-aceea daruia mereu pamint si facea mereu razasi pe oamenii viteji si cinstiti. auzind Legende toponimice 327 ca via lui Stefan-Voda de la Cotnari nu-i tocmai soi. cu pamintul de pe loc. a invatat la Tarigrad mestesugul turcesc de a se razboi si acolo s-a imprietenit cu niste calugari de la manastirea Zugravului. ca pe atunci vinul se masura cu hirgaul si de la vorba hirgau zice ca se trage numele tirgului Hirlau. o multime de bani. cum era via lui Zlaciu si a altor podgoreni. Unii spun ca a adus-o de la Sfintul Munte. de soi bun. ca sa traiasca din belsug si sa-l pomeneasca veac de veac c-a fost cu priinta asupra lor. dealuri cu podgorii. Cotnari era tirg in toata legea. cu bobitele mascate. si calugarii. Stefan cel Mare nu s-a lasat sa fie de risul podgorenilor. dupa ce se-nvechea se facea de-o bunatate strasnica. Asa au botezat ei tirgul Iesului!. inconjurate de o gospodarie mare si frumoasa. de la vale de biserica saseasca. ca nu-i pria locul.

mergind pe calea mirsaviei. Cetatea a cazut fiindca s-a aflat in ea un tradator. care faceau caramizi. Catre dimineata turcii s-au facut a-si ridica oastea spre a se retrage. se inalta un castel cu ziduri crenelate. Fiul pircalabului din cetate. Orasul a fost prefacut in ruine. Turcii l-au rasplatit in felul lor: i-au turnat pe git aur topit — atita. Orheienii. cit le ceruse el pentru tradare. In uriasa vagauna. dar aparatorii i-au respins. nu unde fusese vechea cetate. obiecte de ceramica si de bronz. Gospodarilor din satul Gropnita. care au scapat cu viata. dar intr-o vreme a fost un oras mare. ca aveau s-aistea slujbe la curtea domneasca. cuprinsa de un cot al Rautului. aparatorii. din Gropnita. In cea de-a treizeci si una noapte s-a invaluit cerul de o naframa neagra. ingrijea de incaltarile domnesti si din vita lui sunt urmasi si-n ziua de astazi. In interior se gaseau si ateliere de meseriasi. fiind indragostit de Marioara. Fiul pircalabului s-a furisat din cetate. le tineau piept dirz si cu barbatie. i-au macelarit si astfel a cazut Orheiul-Vechi. CETATEA SOROCII . Pe cind petrecea Stefan cel Mare la Cotnari. de haituit la vinatori.tuc avea pamint din locul de unde a fost adusa via. care faceau felurite slujbe la curte. Stefan cel Mare a avut alta curte domneasca. s-au ascuns in codru si si-au facut salas in alta parte. Orasul a fost asediat de turci. plaiesii s-au repezit spre riu dupa apa. ca sa traiasca multumiti. a hotarit sa puna stapinire pe fata. Multi dusmani au incercat sa ieie cetatea. de aceea se si chemau oamenii domnesti. Le-a dat celor din satul Domnestii-Mari. olane. logodnica unui ostean viteaz. Dar nici asa n-a putut cuceri dragostea fetei fiul pircalabului. iar satul s-a numit Domnesti si cu vremea s-a schimbat numele in Dumesti. Suferind de sete. Atunci ienicerii calari s-au napustit asupra lor din ascunzisuri. insa. *** Pe dealul din partea de rasarit a satului Scobinti din comuna Badeni. cu caratul piinilor si lemnelor la curtea domneasca. tot Stefan cel Mare le-a dat pamint. a trecut Rautul si a venit la cortul pasalei turcesti de i-a cazut la picioare si i-a vindut planul sau diavolesc pentru a fi cucerita cetatea. pe nume Andrei. Unul Ciohodariu. mai pe toti gospodarii de primprejur i-a facut razesi si le-a dat de toate cu indestulare. 328 Legende populare rominesti ORHEIUL-VECHI Cetatea nu numai ca intra in hotarele Tarii Moldovei. Hoardele lor dadeau navala mereu la intariturile cetatii.

sa stii ca dovedesti paginatatea! Altminterea e rau! — Jur pe feciorul meu ca ti-oi asculta toate poruncile! — Atunci pune urechea la piciorul meu sting! Ce auzi? . LEGENDA MANASTIRII PUTNA Cica traia in chilia aceasta un calugar: Daniil Sihastru. Ii zicea lumea sihastru. — Om bun. pentru traiul sau singur. De vrei cetate sa-ti durezi. domnitorule. a vazut mult singe voievodul si nu-si afla locul de mahna. Si mergind el asa. Cum sta el asa. El a fost dovedit de dusmani si cata amu loc de odihna. El nu minca aproape nimica. a strins aripile si s-a aruncat pe o stinca ascutita. a ochit in uliu si a intins coarda arcului. De ma asculti ce ti-oi spune eu. Iar nu departe de stinca un mester cioplea in piatra. — Eu stiu ce-i cu tine. Stefan bate in usa. sa stii ca va tine o vesnicie. a fost construita vestita cetate a Sorocii. De atunci stinca se numeste a Lebedei. dar. azi Cosauti. Multa vreme s-a rotit lebada singura in nalturi tot chemindu-si tovarasa de viata. 330 Legende populare rominesti — Ce-ai patit de-ai venit si pe la mine? Necajit si amarit cum era. Atunci Petru Rares a scos din tolba o sageata. Domnitorul a mai tras o data si a cazut uliul. nu zise nimic. — E tare piatra? — Alta mai tare nu gasesti. biata pasare a cazut in apa riului. Fara suflare. Acesta a fost coborit din cer de Dumnezeu. Dar tocLegende toponimice 329 mai in clipa aceea calul voievodului s-a speriat de ceva. — Asa sa fie! Sa se ridice o cetate din piatra acestei stinci. caci atunci el isi facea rugaciunea sa de seara. sa intre! Ei intrara inauntru. pe cer. — Cine-i acolo? intreaba Daniil. Ajunsi acolo. Indata ei merg catre chilie. Intr-o seara veni peste dealul acesta. ce se afla linga satul Casuta. a nechezat puternic si s-a ridicat in doua picioare. iar din piatra adusa de linga satul Casuta. numai iata ce vede sus. — Daca e om bun. si sageata slobozita a zburat nu spre uliu. cum un uliu s-a luat dupa doua lebede. Stefan si cu un argat de-al sau. iaca vede o lumina in fereastra la sihastru. ci spre una dintre lebede. s-a inaltat sus de tot.Odata domnitorul Moldovei Petru Rares mergea calare pe malul impadurit al Nistrului. A tremurat mina voievodului. pe apa Viteului. vazind ca nu mai apare. Si s-a asezat sa se odihneasca pe piatra aceea mare. raspunde Stefan. Apropiindu-se de stinca. caci erau tare flaminzi. pentru a face bine oamenilor rataciti prin pustietatea aceasta.

Stefane. se duse Stefan noaptea la Volovat si ia biserica de-acolo si pina-n ziua o aduce aici. Dupa ce au terminat ei ospatul. ca tare flaminzi suntem! — Bine. Dar cu cine sa zideasca el manastirea. vazind aceasta. nu maninc nimic. sa stii ca de acolo s-aude cintind! — Dar amu. te rog sa ne dai un pic de mincare. De unde sa-ti pot da ceva? — Cauta. — Bine zici! Pune gind ca de unde ai auzit acele cintece. Ei l-au vazut pe Stefan cind a dus biserica. Dupa lunga cautare. sa stii ca-s jaluirile tarii! Pune amu urechea la piciorul meu drept! Amu ce auzi? — Amu aud cintece frumoase. sa stringa oaste. nu l-au lasat sa intre si i-au zis ca pasarea in cuibul sau nu piere. parinte. s-au dus in sus si au strins oaste. dar eu. iar acum au venit sa-l prinda. Stefan. — Stii unde. si du-te! Ei se sculara pe-ndata si se suira sus pe deal. ca nu mai ramase de ei decit doi ofiteri care. batindu-l turcii la Razboieni. s-au culcat amindoi in chilie. . si argatului. dadu o ceata grea de nu vedeai la un pas. Si fiind muma-sa in cetate. Insa nici nu o propteste bine. Pe-ndata ei mersera in cautarea locului unde s-a implintat. iar unde o sa gasesti sageata infipta. iar sihastrul a ramas afara ca sa-i pazeasca. Se batura ei asa pin-la amiaza. cerul incepuse sa se lumineze. Stefane. Ca sa se duca in sus. in urma gasi un pic de prescure din care dadu si lui Stefan o bucatica. ca izbinda va fi a lui. dar sageata s-a implintat hat. Stefan. Scoate Stefan arcul si trage. Ascultindu-i ruga. suie miini dis-de-dimineata pe el si trage cu arcul. de frica ca Stefan sa nu-i ucida. Cind rasari soarele. si-i mai ramase si lui un pic. Amu turcii se zapacisera si incepuse a se omori intre ei. au mers sa intre in cetatea Neamtului. cind iata vede Legende toponimice 331 venind pe turci. Stefane. ca era blagoslovita prescurea ce le-o daduse. Pierind cu totii.— Ce s-aud? Numai plinsete si jaluiri. pe cuvintul mine-sa. o luara la fuga. merse la Suceava si aduse mesteri ca sa zideasca o manastire mindra. bucuros. Stefane!? Iaca acolo acel deal. intra in biserica si se ruga lui Dumnezeu ca sa-l scape. in padure. faci o manastire! — Dar unde cinta? intreba Stefan. Tot pina in ziua o si propteste. — Bine zici! Acestea. ca nu ne mai putem tine pe picioare de flaminzi! Cauta Daniil in toate partile. LEGENDA VORONETULUI Stefan-Voda cel Bun. ei o gasesc implintata intr-un paltin batrin. parinte. Si asa. cind ei erau numai doi! Atunci. Daniil batu la usa: — Scoala.

feluri de feluri de oameni. de unde avea cetatea nevoie. Si batind Stefan-Voda in usa sihastrului. vreo patru zile lucrara in zadar. Iar StefanVoda au inceput a-i goni in urma si a-i bate. adormind. daca . Si au inceput a bate in corturile turcilor. El le fagadui averi mari si ranguri inalte. Iar pe acea vreme era un neamt inchis in cetate. Si au pus hramul bisericii Sfintul Gheorghe. vazind ca zidul nu sporeste. de au sfarimat-o. intelegind ca va sa vie Stefan-Voda cu oaste in jos. in numele Sfintului Gheorghe. mergind de la Cetatea Neamtului in sus. El planui sa cladeasca pe malul frumos al Argesului o minastire cum nu se mai afla alta. l-au chemat in chilie pe StefanVoda. din temnita. au ba? Iar sihastrul au zis sa nu o inchine. pina s-a istovi ruga. 332 Legende populare rominesti Si dupa ce s-a istovit sihastrul ruga. dupa ce va izbindi. Iar turcii. Si au suit pustile deasupra unui munte dinspre Moldova. Neagoe tocmi la lucru pe cei mai iscusiti lucratori de pe atunci. miine asa. numai. daca ii vor inalta o minastire frumoasa cum nu mai era alta. Si vazind ca bat cetatea. nestiind ce sa faca. ca nu poate sa se bata cu turcii: inchina-va tara la turci. pe la Cernauti si pe la Hotin si au strins oaste. MANASTIREA ARGESULUI Peste Muntenia a domnit odata Neagoe Basarab. ca razboiul este a lui. Si au purces in jos. sa fie hramul bisericii. el visa ca zidul se va surpa tot mereu. Domnul. au zis pazitorilor sa spuna mumei lui Stefan-Voda sa-l sloboada de la inchisoare. ca el va mintui cetatea de acel greu. sa faca o manastire acolo. Si au si lovit in gura unei pusci turcesti. Ce sa vaza insa ei? Zidul ce faceau ziua se darima noaptea. prin Moldova. Mesterii se apucara de lucru. Acestui domn ii placea foarte mult sa ridice la biserici si la minastiri. Si au intrebat StefanVoda pe sihastru ce va mai face. pe vestitul mester Manole cu alti noua tovarasi ai sai. Deci au si purces Stefan-Voda in sus. se incrunta la ei si-i ameninta sa-i puna de vii chiar in temelii. Cel mai intristat dintre toti era mesterul Manole. El isi fringea miinile. Iar Stefan-Voda. Azi asa. Stefan-Voda s-au apucat de au facut manastirea Voronetului. Si au inceput a bate Cetatea Neamtului foarte tare.Iar imparatul turcesc au venit cu toata puterea lui la Cetatea Neamtului. pe nume Daniil. au raspuns sihastrul sa astepte Stefan-Voda afara. ii ameninta sa-i zideasca de vii. slobozindu-l pe acest neamt de la inchisoare. Deci. sa-i descuie. pina i-au trecut de Dunare. s-au si apucat acel neamt de au indreptat puscile din cetate asupra turcilor. daca nu. au mers si la Voronet. Si intorcindu-se inapoi. unde traia un parinte sihastru. pe dinsul. Si s-au ispovedit Stefan-Voda la dinsul. unde stau acolo in munte. Deci n-au mai putut sta turcii intru acel virf de munte. Intr-o zi. chiar in temelii. au lasat si ei Cetatea Neamtului de a o mai bate si au inceput a fugi spre Dunare. cit si boldul de la cortul imparatului l-au sfarimat.

i-au raspuns astfel.nu vor zidi pe cea dintii sotie sau sora care va veni a doua zi sa le aduca de mincare. Si. Neagoe-Voda. in zori. Peste putin. Nu te speria. mindruta mea. ca sa se mindreasca. Si. Mesterii au putut sa ispraveasca mareata manastire. Viata mi se stinge!“ De acum inainte. . din nou. sotia lui nu se mai vedea. zidul nu se mai surpa. A doua zi. Manole se urca sus pe schele sa privesca care sotie se Legende toponimice 333 vede. Mindra sa-mi opreasca. Zidul rau ma stringe. sa sufle un vint puternic. incit smulgea copacii din radacini. Povestind acest vis tovarasilor sai. ii iesi inainte. Numai din zid se auzeau cuvintele: „Manole. Cind a vazut falni334 Legende populare rominesti ca zidire. Ea ajunse cea dintii la cladire. incepu sa plinga si sa se roage: „Manole. Calfe si zidari. auzind ca manastirea s-a ispravit. dinsa se increzu. pe lume. Manole s-a rugat cu foc. O ploaie cu spume. vai! Ce zari? Sotia lui venea incarcata cu de-ale mincarii. Manole. Ca vrem sa glumim Si sa te zidim!“ La inceput. plin de durere. ca sa-i intoarca sotia din drum. o saruta si o duse pe zid. el ii zise: „Stai. Bietul Manole incepu sa plinga si. toti se jurara sa faca ceea ce le spunea visul. S-o-ntoarca din cale“. adica sa zideasca in zid pe cea dintii sotioara sau surioara care se va ivi intre ei a doua zi. Mestere Manole. miracol! O ploaie cazu din norii negri si grei. i-a intrebat pe mesteri daca ar putea construi o manastire mult mai frumoasa ca aceea. de pe acoperis: „Ca noi mesteri mari. Mestere Manole. a venit s-o vada si sa se inchine in ea. Cind. din nou miracol! S-a stirnit un vint asa de puternic. Pe sotia lui Manole insa nu o putu intoarce. Mesterii. cazind in genunchi. Doamne. Manole. Mesterul Manole. Zidul rau ma stringe. de se umplura drumurile de apa. se ruga astfel: „Da. Cind insa a vazut ca zidul se ridica pe linga ea. Ea venea mereu. S-o opreasca-n vale. Dar sotia lui Manole nu s-a intors din drum. Prefacindu-se ca glumeste. Trupusoru-mi fringe!“ Manole insa ofta si zidea mereu.

Cu vremea s-a prefacut in Capriana. trecind odata pe aici. dar el l-a oprit. ca mesterii sa fie lasati sus. Mult mai luminoasa Si mult mai frumoasa!“ Neagoe a ramas atunci pe ginduri si. Unii mai spun cum ca Stefan cel Mare ar fi impuscat el singur caprita ceea si de atita satul a fost numit Caprioara. Stefan atunci a zis: — Aici sa se faca o manastire si sa se numeasca Capriana. a hotarit sa-i piarza pe mesteri. cum i-am izgonit eu cu cei sapte feciori ai babei din codrii Moldovei pe turci.Altii nici ca sunt Pe acest pamint. Toti erau acasa. iar satul din jur a fost numit Caprioara. Dupa ce i-au izgonit. Si asa s-a facut. tare demult. inainte vreme era o poiana. CAPRIANA Unde-i amu satul Capriana. Cineva a dat s-o impuste. ca lacrimile. Au inceput a lupta cu turcii si i-au izgonit din Moldova. ca vin turcii in Moldova. Din padure au iesit mai multe caprioare. BISERICA DE LA CAUSANI A fost demult. Lui Stefan cel Mare i-a placut locul cela si a hotarit sa faca o manastire. ca sa nu mai fie alta manastire mai frumoasa ca aceea. Acestia isi facura aripi din sindrila si cu ele s-au lansat de sus. Dar aripile nu le-au folosit la nimic. sa se faca o manastire. mureau pe loc. Cind a dat sageata in sus. Si au poposit ei acolo si au tras cu sageata si domnitorul a zis: — Unde a cadea sageata. pe acoperis. Pe locul unde a cazut Manole a iesit un izvor cu apa sarata. sageata a venit in jos si a nimerit drept intr-o caprioara salbatica si a omorit-o. pe cind turcii se credeau stapini in Moldova. a spus baba. cind se batea Stefan cel Mare cu turcii prin codrii Moldovei. El i-a spus: Legende toponimice 335 — Da-mi acesti sapte feciori mie. fiindca cum cadeau. Pe urma s-a dat mai la o parte si a inceput sa priveasca. sa fie ca amintire despre lupta aceasta. si-a adapat calul si a stat sa se odihneasca. . i-au calcat turcii oastea si el s-a dus la o baba care avea sapte feciori. atunci nu era Capriana. Sezind asa. I-a luat si s-a dus cu dinsii. Stefan cel Mare. Intr-o vreme. A poruncit sa se ridice schelele si scarile. sa putrezeasca de vii. au mers la poposit in directia Caprienii. Afla ca noi stim Oricind sa zidim Alta manastire Pentru pomenire. a vazut o caprioara. — Ai tai sunt.

CUPRINS 336 Legende populare rominesti APRECIERI Deceul este un basm. Cind basmul propriu-zis si copilul sau. nu se va confunda niciodata cu ghicitorile. acel de cunostea vrajitoria culorilor a zugravit chipuri cu priviri omenesti. pe cind. ca un hambar pentru grine. turcii ce au facut? Au pus mina pe iatagane. ajung . pe sulite si. numai el stie. care impune mintii omenesti la tot pasul tendinta de a rezolva probleme. li se raspundea. deceul. incit colectorii il publica fara nici o sfiala intre basmele propriu-zise. Apoi dupa ce a fost zidita. de unde izvoraste basmul propriu-zis. Odata turcii au calcat pragul. ca toti caii turcilor au pierit. Deceul este fiu al ambelor acestor realitati.Fara ingaduinta sultanului si a vizirilor. apartinind pe jumatate visului si pe jumatate aievei. prin mijloacele pe care le intrebuinteaza. au bagat in biserica aceasta cai. au scos ochii tuturor sfintilor. pe jumatate in pamint si de o forma atit de simpla. menit a da solutiunea unei probleme. prin fond insa. prin elementul cel supranatural. Careva din locuitorii Causanilor de atunci le-a dat cailor de mincare si ce le-o fi dat. Si a ramas taina aceea si astazi neaflata. Un deceu. fie cit de scurt. infuriati. Prin forma sa interogativa el se apropie de ghicitoare. Vazind una ca aceasta. un deceu ceva mai lung are pina-ntr-atita aspectul unui basm. — Asa vor fi pedepsiti toti acei care au vazut si au tacut! Dar oamenii nu s-au infricosat. si realitatea starii celei constiente de veghere. El se naste din insotirea in parti a visului cu aievea. oamenii au inceput sa faca acest lacas pe ascuns. si nici n-au unde aiurea sa-i afle locul in intreaga sistema a literaturii poporane. din contra. Asa basmul publicat de Ispirescu sub titlu: Numai cu vitele se scoate saracia din casa nu este decit un lung deceu: de ce vinatorii sunt saraci iar ciobanii bogati? Elementul cel tendentios al deceului rezulta din amestecul celor doua realitati: realitatea starii celei neconstiente din somn. Si atunci cind calaretii Portii intrebau ce se zideste. deceul face pe deplin parte din basm.

sistematizindu-se intr-un complex numit mitologie. care le apropie de natura literaturii celei culte. fie striine. nu avem de a face cu o simpla legenda heraldica. Acelasi lucru se intimpla si cu un cavaler dintr-o legenda din Gesta Ro- . 2. Ele dau o solutiune poporana neasteptata problemeAprecieri 337 lor celor mai mari ca si problemelor celor mai mici. De aceea ambii termeni se asociaza adesea cu acea nuanta distinctiva. elementele lor se fuzioneaza. P. 1. macar ca nu crede in fabula. legenda. toate mitologiile se aseamana una cu alta. HASDEU Vorba poveste . Basmul e o forma a genului narativ al carei caracter esential e miraculosul. 3. prin caracterul ei mai comprehensiv. cum e de pilda. Ideea fundamentala a tuturor acestor legende este ca eroul urmarind un animal misterios (de obicei cerb) este condus pe locuri necunoscute. sa imbratiseze si alte ramuri ale literaturei orale. ca sa amintim un exemplu mai apropiat. Dietrich. Deosebirea-i de legenda e astfel marcata de fratii Grimm: «Basmul e mai poetic. ca si-n vis. in eflorescenta si expansiunea-i proprie. ca si-n basm. De aceste legende era plina Europa medievala. care se gaseste izolata numai la poporul nostru. de un colorit mai putin variat. in care sunt doua patrimi neconstiente provenind direct sau indirect din basmul propriu-zis. Cassel ne da urmatoarele variante ale acestui motiv. are si romineste o sfera mult mai intinsa.deopotriva la un insemnat grad de dezvoltare intr-o societate deja relativ destul de inalta. si poporul are o deplina credinta in deceu. de o localitate sau de un nume istoric». sustrasa liberului arbitru. Aproape fiecare blazon isi avea legenda lui proprie. atras de un cerb ajunge in iad. Prin jumatatea cea neconstienta. si o alta patrime constienta rezultata din opera ulterioara de sistematizare. o patrime constienta datorita caracterului celui tendentios al deceului. putind desemna alternativ: legenda. basmul subzista aproape de la sine. si ele nu se deosebesc decit prin jumatatea cea constienta. are inca particularitatea ca se tine de ceva cunoscut si stiut. a carui radacini ne duc departe in pamintul diferitelor popoare europene si orientale. legenda corbului cu inel din stema Corvinilor. fie rominesti. ci cu o ramura a unui puternic arbore intre legende. ca unul — basmul — se rezerva pentru naratiunea fantastica propriuzisa. din epopeea germana. Deceurile in genere. P. sunt de o varietate extrema si de o extrema ingeniozitate. cules aproape din literatura tuturor popoarelor. iar celalalt — povestea — poate. supranaturalul. acest produs deja prea departat al basmului. B. De data aceasta insa. snoava si chiar proverb (povestea vorbei) . Un print din India urmareste un cerb si apoi se rataceste in locuri necunoscute. Lazar SAINEANU Nu incape nici o indoiala ca legenda lui Dragos e o legenda heraldica. desi obisnuit sinonima cu basm. prin care se deosebeste de romanul si de nuvela din literatura artistica. legenda mai istorica.

purtind in frunte o cruce stralucitoare. patrunsi de un adinc spirit religios. Un vinator din Tirol urmareste un cerb alb. piere intr-o prapastie. Contele Wildenstein.. fie francez. si ca ei atitia. care este modul de propagare si legile migratorii ale legendelor populare? Aprecieri 339 Curiozitatea stiintifica niciodata. cu alte cuvinte. Acestea insa sunt motive mai indepartate ale legendelor noastre. multi dintre ei filologi ori istorici literari. Claustrati ca in chilii medievale.. Jamatoke. luind in combinatie numai pe acele dintre legende care sunt intr-o legatura mai strinsa cu legenda noastra. pina ce se prapadeste in locuri stincoase si necunoscute. Orice legenda si fragment epic popular. se poate identifica in trasaturi esentiale si de multe ori in similitudini nebanuit de mari si in Australia. italian. Un rege vineaza la Regensburg dupa un cerb si cind vrea sa-l prinda. In mersul lor de la un popor la altul prin inriurirea altor elemente straine. In povestile lui Syntipas. Romulus VUIA Si daca poetii si cercetatorii poeziei culte. 6. 5.). in a da raspunsuri la aceste probleme. cerbul urmarit scapa de vederea vinatorului si in locu-i apare un demon. astfel ca numai printr-o analiza si comportare riguroasa mai putem afla elementele comune si a dovedi o legatura intre ele. german. Ca sa fie seria si mai completa am putea adauga si cunoscuta legenda a Sfintului Hubertus. urmarindu-l. romin ori slav. abia se mai poate deslusi intelesul lor original. vinatorul urmareste un cerb si cind l-a ajuns. Dupa parerea lui Cassel urmarirea cerbului simbolizeaza vinarea dupa placeri. il ajunge si vrea sa-l sageteze. sau de a urmari migratiunea si evolutia lor de la un popor la altul. parca. 8. 9. de obicei in forma de fecioara si e adusa in legatura cu o fintina. iar vinatorului uimit ii apare ca o minune cerbul legendelor crestine.manorum . un Joseph Bedier. incepind de la miturile de origine cosmogonica. dupa ce urmareste un cerb. Gaster. Reinold Kohler. Si atunci: care este locul de nastere. 338 Legende populare rominesti 7. Ne-am indeparta prea mult de la obiectul cercetarilor noastre daca am urmari aceasta problema. Acelasi fenomen de sincretism bunaoara il intilnim si in lumea miturilor pagine. si-au pus legitime intrebari: de unde vin si cum se propaga legendele si traditiile populare? Caci s-a observat ca fiecare traditie orala are o extraordinara forta de supravetuire de-a lungul veacurilor si o miraculoasa tendinta de difuzie in spatiu. Pentru a putea face comparatii mai precise si a ajunge la rezultate mai pozitive (si pentru a nu rataci ca eroul legendei noastre prin locuri necunoscute) va trebui sa tragem un cerc mai restrins. M. este atras si inselat de un demon cu figura de cerb. ai literaturii luate sub multiplele ei aspecte. au dus la continuarea a ceea ce este poezia populara (. iar fintina — savurarea lor. atras de frumusetea unui cerb negru. carele. Animalul se opreste. se lasau dusi cu sufletul . n-a cunoscut mai multa pasiune ca acum. Intr-o legenda din Japonia. aratind apoi evolutia lor sub influenta misticului crestinesc. cerbul se schimba intr-o fata. E de observat ca sub figura cerbului mai adesea se ascunde un demon. patronul vinatorilor. cerbul s-a transformat in fata si s-au inecat amindoi intr-o fintina. intre tomuri si nenumarate manuscrise. eroul legendei. Intr-o localitate din Bavaria. in care aproape numai ideea fundamentala e comuna. cind s-au nascut si cum au ajuns. 4. in Africa sau mai stii la ce trib izolat din vreo insula oceanica.

In studiul sau. In 1867. „die Urform“. sub forma de neutru plural. basme. O subspecie a legendelor se mai numeste mit . pretutindeni la noi. legendum . Legende sau basmele rominilor . B. precizind cu alte cuvinte locul si data transmisiunilor populare. Cu o logica si informatii cum putini de la ei au mai avut. nici in celelalte tari europene. legendae . de provenienta culta. alaturi de legendele istorice. Marian. A Ureche care isi intitula o colectie Legende romine (1891). P. pentru ca in 1892/93 sa admita sinonimia „legende sau traditiuni populare (cuvinte din batrini)“. Hasdeu incearca cel dintii precizarea terminologiei. faurit dupa modelele europene „le pourquoi“. nu fara sovaieli in delimitarea sensului. largita. Traditii populare romine din Bucovina (1895). incepind din 1872. cuprindea basme nuvelistice si basme legendare. extinsa si la subspeciile ei. Ispirescu isi intitula colectia. a diferitelor variante pe care le aveau in fata. . denumind viata scrisa a unui sfint. Specia e denumita popular. El nu s-a impus inca nici la noi. desemna partea din biografia unui sfint care trebuia citita in ziua comemorativa. el adopta termenul traditiune pentru intreaga specie. a fost adoptat treptat in secolul trecut. adica cele cu profil etilogic. Traditiuni populare romine (1878). in opozitie cu cea istorica. Mai tirziu. poveste.si mintea catre timpuri legendare si locuri miraculoase. „das Warum“. sa urmareasca filogeneza. El a evoluat apoi in latina medievala la forma de feminin singular. A ramas in uzanta doar cel de traditii populare denumind legendele istorice cu caracter local. pentru a denumi naratiunile menite „a da solutiunea unei probleme“. Aceeasi neprecizie se vede si la V. traditii. cind si unde s-au nascut legende. „the why“. Gheorghe VRABIE. asa cum a fost folosit mai intii de S. Cuvintul a fost larg intrebuintat. El a fost faurit de hagiograful Iacobus de Voragine in secolul al XIII-lea. Fl. La inceput. intrucit. P. In acest sens a inceput sa fie adaptat si la noi. prin mituri se inteleg legendele popoarelor antice. In chip curent. Termenul legenda . apoi in editia a doua. incercau sa stabileasca forma princeps. fictiva. Basm (1893). cu sensuri adesea total diferite. Hasdeu introduce termenul deceu . adevarata. termenul a capatat intelesul de naratiune neadevarata. de ex.

Prin urmare. Iar in ea. asa stau lucrurile. mitul este „o subspecie a legendei“. In vremea din urma. Paris. Negru-Voda a ramas ca „un romin tare voinic. Alaturi de mituri. fiind mai ieftin laptele. naratiunile etiologice. De aici. aratind ispravile zeilor si originea tuturor fiintelor si lucrurilor. Mitul desi inclus prin subspeciile etiologica si mitologica. de obicei. 340 Legende populare rominesti care devin prin aceasta model permanent pentru om si sunt reproduse. 1971). Reactualizarea rituala e insusirea lui distinctiva. apoi la rivalitatile dintre ei. M. in legenda. poate cel mai insemnat. cei mai populari sunt: Dragos. universalitatea ei. Ovidiu BIRLEA Intelepciunea populara este partea de filozofie veche a noastra. cu precadere. in prima ei virsta. frumos si cuminte“. toate acestea fac din legendele etiologice. Neagoe. suma lor alcatuind mitologia cu care ne-a obisnuit literatura antica. culegerea cronicarului Ion Neculce si operele cronicarilor precedenti au cuprins Aprecieri 341 numeroase legende care circulau in popor. ele au patruns in opera culta a lui Alecsandri. incit oamenii faceau mamaliga cu lapte. numai in intervale de timp sacre. De aceea era atit de mare belsug in tara. Dar de ce legende si nu mituri? Distinctia pare sa nu fie de circumstanta. in loc de apa. VLADUTESCU Legenda istorica porneste de la o realitate (un fapt sau un personaj istoric). dar functional avem de-a face mai degraba cu o identitate. aceea care a generat zacamintul pentru formele „gramaticalizate“ ale gindirii filozofice. Dintre domnitori. in consecinta. careia i se da de cele mai multe ori si o amprenta de miraculos. „fantasticul e modalitatea estetica indispensabila pentru realizarea genului“. „negramaticalizata“ (Cf. In folcloristica. ceea ce nu mai lasa nici o indoiala asupra sferei sale de cuprindere. predominant cosmologica. piese de mare rezistenta valorica.care relateaza ispravile zeilor si eroilor semizei cu privire la facerea lumii. adesea identificate si pe buna dreptate. nu are regimul partii fata de intreg. creatia acestora. unii cercetatori ii dau un inteles mult mai restrins de istorie sacra despre actiunile fiintelor supranaturale. Barbu TEODORESCU Octavian PAUN . Bolintineanu. Problémes generaux de l’ethnologie européene . tragind in teapa pe toti nelegiuitii. polimorfismul parca fara de limita al constructiilor. pentru a numi astfel cultura culta in deosebire de cea orala. Pop. Vlad Tepes si Voda Cuza. Bogatia motivelor. cosmogoniile reprezinta un capitol. Stefan cel Mare. ci al unei functii esentiale intr-un organism. „O sama de cuvinte“. ci de principiu. relatari adevarate. dupa o opinie. fantezia uluitoare ideatica subtila cu rafinamente metafizice. pentru ca. s-a incetatenit folosirea termenului mit pentru a denumi toate naratiunile despre lumea anterioara celei de azi. Formal. in Travaux du Premier Congrés International d’Ethnologie européene . hagiografice (religioase) si istorice. indeplinind acelasi rol pe care l-au avut in protofilozofiile clasice sau in filozofie. Gh. El ar fi trecut muntii si a scapat pe „multi frati de-ai nostri“ de tatari. „Vlad Tepes e laudat de popor ca a speriat pe turci si a stirpit hotia din tara. Eminescu si a multora din prozatorii nostri. ca subspecii. in legenda ar mai sta...

a unui sat. ca si in acela al altor popoare europene. (.Legendele incorporeaza elemente de istorie reala transfigurate de fabulatia populara cu ajutorul unor motive si simboluri mitice. Pentru acest aspect. Forma esentiala si arhetipala a epicului. (. In esenta. intr-un anume sens. Ea nu are structura monotopica si gradul inalt de stereotipie ale basmului fantastic . Ea leaga strins colectivitatea unui grup social. cum insira si implineste faptele si ce semnificatie le da. a unui tinut.. s-ar impune mai mult termenul de legenda . invata. mitul si legenda au fost pentru el una din expresiile intelectuale cele mai plenare si mai cuprinzatoare.n.. Fiecare colectivitate are istoria sa bazata pe mituri.n. printr-un simbol narativ care include. este mai unitar definita. mai bogate in taine decit cele ale realitatii palpabile. dar este mai puternic formalizata fata de basmul animalier sau snoava . a unui popor. Fenomenul trece astfel din domeniul graiului popular in cel al literaturii orale. ea explica un fapt real sau considerat a fi real. fundamentata pe reprezentari imaginare. legenda desemneaza un repertoriu de naratiuni orale cu functie cognitiva. mai aproape de ideea de scris si citit si implicit mai departe de fenomenul folcloric al transmiterii orale. ca specie folclorica. legenda a oferit. Din nefericire. depozitara a istoriei umanitatii. In acest sens s-a subliniat adeseori ca. de regula... ascunsa sub suprafata realitatii concrete si afundata in abisurile constiintei umane. nu este mai putin determinat decit al altor categorii de proza orala. a lumii nebuloase si magice. Hanu Ancutei s.. prin originea lui. Don Juan. pentru ca insasi functia ei. termenul e. Octavian PAUN Autorul ei ( legendei . o revelatie a necunoscutului. lamureste. traditii si legende.. in contextul culturii populare.) e purtatoarea unui adinc rost social. motive fabuloase si supranaturale. basmul si legenda — cu toate diferentele de ordin estetic ce se pot stabili intre ele — sunt. Legenda explica. n. dar nu o stiinta bazata pe cunoasterea reala si rationament. Statutul estetic al legendei . a. n. ci o pseudostiinta. teme constituente si elemente generatoare de capodopere: Faust. da exemple de urmat.) inceteaza a fi simplu factor de transmitere. sau de ocolit cu dezgust si oroare. temele si structurile poetice din legendele populare au constituit surse de vitalizare a literaturilor lumii. legendele alcatuiesc mai mult o stiinta 342 Legende populare rominesti decit o literatura. ci si de felul cum spune.) Motivele. acolo unde izvorul folcloric s-a intilnit cu artistul de geniu. El se refera mai mult la operele literare create pe baza traditiilor populare. Ovidiu PAPADIMA Mitul. Sensul cognitiv al legendelor . E preocupat nu numai de „ceea ce spune“. Ion DODU BALAN In folclorul rominesc.. in contextul culturii orale..) Ea ( legenda . Si cum regiunile necunoscutului erau pentru omul primitiv infinit mai intinse.

sa dovedeasca ca limbile Europei stau in strinsa legatura cu unele limbi orientale si ca toate sunt fiicele uneia si aceleiasi limbi primitive. ci numai un punct . Caci cu cit un element comun popoarelor indo-germane este mai vechi. si nicidecum de o antichitate asa de mare sau chiar dintr-o epoca mitica. cu atita s-a schimbat si s-a modificat intr-un mod asa de radical. La basme din contra. caci. este din contra asemenea mult mai modern. asupra relatiunii limbilor intre dinsele a reusit Bopp. Aceasta haina insasi nu este altceva decit o tesatura compusa din diferite elemente literare ce au venit din diferite parti de au inriurit asupra fanteziei poporului. GASTER S-au cercetat inceputurile povestii. si problema nu e lipsita de interes. intocmai ca la povesti. atunci se explica si asemanarea lor la diferite popoare. in secolul nostru. cu idiotismele ei si cu particularitatile ei. In afara functiei de explicare. mitologice. asemanarea cea mare si uneori identitatea ce exista intre basmele tuturor popoarelor ne dovedeste ca si fondul acestor basme . adeseori curioase. odata aceasta valoare pierduta. Etiologiile sunt imaginar-fantastice. aceste etiologii au avut si functie de semnificare. aveau. cum ne-o arata bunaoara limbistica . De sinesi deci ni se impune concluziunea ca si basmele in ce priveste fondul lor nu poate sa fie decit din aceeasi epoca ca si povestile. acolo intr-o haina germana si acolo intr-una franceza si asa mai departe.. Abia dupa atitea secole de cercetari. Patria miraculosului. In sistemul traditional de gindire ele erau crezute. carora li se acorda o anumita semnificatie. departe de a fi din timpurile preistorice. legenda inceteaza sa mai existe ca atare. savirseste apoi actul de asimilare. istorioare si snoave. acestea fiind una din particularitatile definitorii ale genului. cu deosebirea numai ca aici sunt intr-o haina romina. ne ajunge citirea lor in diferite literaturi pentru a recunoaste imediat. Limba de alta parte. De aceea se aseamana Aprecieri 343 si fondul basmelor. Mihai POP Pavel RUXANDOIU . M.trebuie cautat nu atit in caracterul lor etiologic. cit in observarea realista a obiectelor si fenomenelor lumii inconjuratoare sau a comportamentului uman. in consemnarea unor aspecte specifice. inregistrind aprecieri sau atitudini ale sensibilitatii umane generate de fenomenele observate si de aspectele lor ciudate. aceea pentru care viata omului. tara fara margini si fara masura in imaginatia ei. valoare de adevar. numai haina le deosebeste.. in acelasi mod precum au ajuns in literatura.. nu sunt lucruri de zugravit si insiruit. care erau mai potrivite cu dispozitiunea fantastica a poporului. nici macar de impodobit pe liniile initiale si decisive. deci. pentru mentalitatea folcloristica. istorioarele si nuvelele. Daca dovedim deci pentru unele basme originea nuvelistica a fondului lor .. Este exagerata insa ipoteza ca. tot in acelasi mod si mai in aceeasi vreme au venit si acele povesti. incit inrudirea sa la acele popoare a trebuit sa fie descoperita in urma unor cercetari profunde. spectacolul naturii inconjuratoare.

si la noi favorite ale poporului. intr-o literatura. trecuta si in alte tari. 1922. ale zeilor. intre diversele categorii de povestiri. s-au lacomit la asemenea produse ale inchipuirii. curat si bun. care cutreiera lumea numai pentru ca e legat de aceasta prin insasi vointa lui. intr-o societate in care clasa de sus traia in reminiscente clasice erudute. credintele si calitatea personajelor lor. in dezordonata acumulare a ispravilor si nazbitiilor din poeme de cea mai extravaganta dezvoltare. ed.de plecare. Nicolae IORGA Se pot distinge doua clase de povestiri: cele care au valoare estetica si cele care au. in care locul actiunii nu este localizat. de la civilizatia elenica incoace. devenite. Prin fabula intelegem o povestire in versuri despre personaje animaliere dotate cu calitati umane sau care actioneaza ca si cum ar fi oameni. in nesfirsita lor decorare fantastica. Dar povestirile pot fi. pina in Orientul european. e India Arienilor dezarmonici. ca el le-a si scris. ca acelea continute in Halima . sinteza a celor doua lumi pina atunci rivale. un impuls catre cele mai extraordinare constructii. cum vom vedea. terifice si ridicole. Orientul asiatic. „fabule“. aceasta povestire se numeste povestire cu animale . Paris. astfel prin drumeti ai negotului rasaritean aceste creatiuni populare au razbatut in lumea bizantina (. in alcatuirea templelor imense. societatea bizantina si toate cele in legatura cu dinsa. prin juruinta pe care lui singur si-a facut-o. si asemenea povestiri. intre multe lucruri care vin de la dinsul. din injghebari mai mult sau mai putin tipice. cu invataturi sau fara. in rinjiturile si strimbarile. in afara de imn si de povestea fantastica. alaturi de o istorie prefacuta imediat dupa prefacerea evenimentului in legenda. Grecii. ca Herodot. in cele O mie si una de nopti . clasificate dupa continut: adica dupa temele. Negustorii care debarcau pe coastele Traciei le aduceau impreuna cu alte elemente de poezie epica in proza. de asemenea. Basmul este o poveste miraculoasa si romanesca. in care perso- . un indemn. care vin intocmai ca povestile noastre. a II-a Prefata) — ca din epopeea medievala franceza. Cum au trecut in Italia lui Boccaccio naratiunile burghezilor reveniti din Constantinopol. in jurul noii mitologii crestine. care. inainte de toate. Cind este in proza. fara ambitie de a inainta. fara lacomie de prada. in mod obisnuit. clasele de jos care aveau o poezie populara si narativa. Iata citeva distinctii care se fac. Este ceva cavaleresc asa de proaspat in ce incearca si savirseste Fat344 Legende populare rominesti Frumos incit nu pare sa vina numai de la o asa de indepartata origine. Tripoli sau Alexandria Egiptului. a transmis Europei prin Bizant.) N-ar fi imposibil — cum si aiurea am afirmat-o (Iorga si Gorceix. sub toate raporturile. sa fi venit acea admiratie pentru nobilul ostas singuratic. Tot mai mult se va dovedi cit de adinc a fost occidentalizata mai ales de o bucata de vreme... o valoare utilitara. nu mai poate prezenta nimic. cu subiectele luate de pretutindeni. incapabili de stricta disciplina a gindului cu care suntem obisnuiti. nelogici. S-a dovedit — si nu o data — ca Egiptul s-a impartasit si el de asemenea opere de imaginatie. fara sete de razbunare. Anthologie de la litterature roumaine . au gasit.

. Exista o mare asemanare intre aceste legende . exista multe povesti care lamuresc prezenta unor trasaturi caracteristice ale peisajului.. Un capitan de vas o ia pe corabia lui si ea continua sa risneasca pina ce corabia se scufunda si. iar prin mit vom intelege o legenda in legatura cu lumea supranaturala si care se exprima prin rituri. adesea un zeu. dar bucurindu-se de o circulatie speciala la indienii americani. (. Acestora le apartin citeva grupuri de legende explicative privind formarea uscatului. fie printre popoarele primitive. numeroase legende au incercat sa lamureasca acest lucru.. actele lor au o motivatie. sau se datoresc unor bolovani azvirliti incoace si incolo de uriasi. Una din legendele cele mai curente. Alt grup important de legende priveste urmele intiparite in stinca. cunoscuta in Lumea veche. e greu de determinat adevarata calitate a eroului. Uneori. Legendele care explica vremea sunt mult mai curente in folclorul primitiv decit in cel apusean... toata marea se umple de sare. Un alt termen vag este acela de erou civilizator . mitul ar fi.najele nu sunt individualizate. (. este aceea a unei stinci in mare.. de pe care amanti nenorociti s-au aruncat. dat fiind ca a primit ca ortodoxe explicatiile. se zice ca ar fi niste pietroaie mari cazute din buzunarele unui urias sau pietroaiele scapate din ciurul lui Dumnezeu. Despre un munte. corespunzind unei conceptii „copilaresti“ asupra universului si care este de o „indiferenta morala“ absoluta. de pilda. fie ale scripturilor ebraice. apoi. actiunea se poate desfasura intr-un loc oarecare. individualizata si obiect de credinta. o legenda localizata in locurile si timpurile de dincolo de rau si se refera la personaje divine. Arnold van GENNEP In contrast cu numarul legendelor si traditiilor privind corpurile ceresti si celelalte lumi. O povestire cu personaje divine nu poate fi localizata. In ce moment Heracles poate fi calificat sau a fost el calificat zeu? Si toate categoriile de demoni! Pe scurt. adeseori. trasatura cea mai greu de explicat a fost apa ei sarata si. O privire realista a multitudinii de legende si traditii orale disponibile.. despre conditiile sale prezente. nu se pot stabili criterii precise de diferentiere intre legenda si mit. din aceasta cauza. iar faptele sunt de calitate eroica in sfirsit. fie printre grupurile analfabete din Aprecieri 345 propria noastra cultura. Astfel istoricii religiilor contesta unor personaje supranaturale australiene sau americane calitatea de zeu incit un termen mai putin precis ajunge sa fie folosit.“ sau „Intr-un regat al Chinei un print frumos ca lumina zilei.) Vom intelege prin legenda o povestire localizata. Cea mai cunoscuta este povestea cu risnita de sare furata care inceta sa risneasca numai la porunca stapinului ei. duce inexorabil la concluzia ca imaginatia basmuitorului s-a oprit cu precadere asupra lucrurilor acestei lumi. In ce priveste marea. Pe de alta parte. acela de All-Fathers. povestile despre formarea pamintului. Cum se spune in Gesta Romanorum : „Erat quidam rex in cujus imperic quidam pauper habitabat. Actul principal de creatie a pamintului nu a intrat in mod obisnuit in traditia accidentala. daca se tine seama numai de calitatea personajelor. despre geneza locuitorilor sai — oameni si animale — apar in numar aproape zdrobitor. in fond. care s-a stricat si le-a lasat sa treaca. avind o moarte tragica. personajele sunt indivizi determinati. desigur.. Acestea sunt explicate ca fiind urmele lasate de piciorul unui om sau animal primordial. Peresde-tous-et-de-tout. fie ale uneia dintre marile mitologii. aceasta legenda nu este decit o simpla poveste locala si nu are pretentia sa explice prezenta unei stinci.) Dificultatea devine cu atit mai mare atunci cind incercam sa distingem intre mit si legenda.“ In legenda locul este indicat cu precizie. Pe de alta parte.

Petre si multe altele lupta cu diferiti uriasi. Exista uriasi ciclopi. E adevarat ca acest avantaj este tot atit de mult si un pericol — nu trebuie sa facem din legenda medievala o simpla paradigma si trebuie sa evitam tentatia de a cauta in imaginea pe care ea ne-o propune valoarea unui concept pe care Legenda nu-l consolideaza decit prin toate virtualitatile sale. Daca basmul are un caracter fantastic manifest. ci. intr-adevar. Le intilnim adesea in basmele epice. Eroii basmelor Parsion. pentru care ea este unul dintre punctele cardinale ale cerului vizibil. acolo unde. deci. „neamul uriesilor“ „uriesii pamintului“. paduri — unde ar fi trait uriasii. Aceasta din urma poveste era cunoscuta nu numai in antica Babilonie. Materialul cu care vom opera corespunde cel mai mult notiunii de traditie — desi unele texte au un evident caracter de legenda —. pericolul este mai mic pentru ca viata mo- . ca tip definitiv al unei realizari particulare. Pasarea bate prea tare din aripi si eroul ii taie aripile ca sa-i modereze bataia. Tot atit de raspindita este povestea pasarii uriase care stirneste vinturile batind din aripi. „credinte“ etc. Este util sa-i deosebim de acestia pe uriasii care apar in traditiile populare. mai curind. Dar se intilnesc si alte denumiri. de exemplu. si a fost semnalata printre indienii nord-americani din Noua Scotie si printre negrii din Georgia. traditia (legenda) povesteste despre lucruri care s-ar fi petrecut in realitate.. (. totusi. Publicatiile existente le denumesc „legende“. Un indiciu in acest sens il constituie faptul ca deseori sunt indicate locuri concrete — prapastii. In acest caz. cum ar fi cea specific valaha — novaci . Este insa dificil sa compari atunci cind te fixezi prea mult asupra unui fenomen particular. Din pacate traditiile (legendele) rominesti au fost foarte putin inregistrate intr-un mod complet. nici in maxima ei generalitate. este ea insasi. de fapt singurul care permite orientarea. Crincu. in care validitatea sa este un element esential. Noua Zeelanda si California. iar partea eroica 346 Legende populare rominesti a materialului — notiunii de legenda. precum si uriasi de tipul lui StrimbaLemne (compara cu Smulge-Stejar de la slavii rasariteni). in basmul Sora crivatului (transcris de Fundescu) este infatisat un urias culcat cu capul pe un mal al marii. „traditii“.. Nu exista o terminologie unanim acceptata pentru a le desemna. dar si in locuri foarte indepartate ca Siberia. in cazul care ne intereseaza este. Exista intotdeauna un avantaj in posibilitatea de a intelege o Forma in punctul sau de realizare autentica. Numele obisnuite ale acestor personaje sunt „uriesii“... iar cu picioarele pe malul celalalt. GATAC Prima Forma pe care am ales-o este Legenda pentru ca ea apare intr-un sector determinat al culturii occidentale si ni se prezinta ca o entitate bine delimitata — am in vedere legenda crestina sub forma pe care a luat-o si a pastrat-o in biserica catolica din primele secole pina-n zilele noastre. munti. Nu o vom cerceta in totalitatea aspectelor pe care le poate lua.) Uriasii sunt personajele cele mai populare din folclorul est-romanic. avantajos sa putem studia Legenda intr-un mediu si intr-o epoca in care ea este aproape singura lectura. dar si in Islanda. Stith THOMPSON In primul rind trebuie sa ne oprim asupra categoriilor prozei care nu fac parte din domeniul basmului. vinatorul codrilor. Povestea lui Eol care tine vinturile inchise intr-o pestera si le da drumul dupa bunul-plac apare nu numai in mitologia clasica. V.in toate regiunile lumii cu toate ca ideile sunt atit de generale incit nici o relatie istorica reala nu poate fi stabilita intre altele.

copilul australian sau african nu era doar — asemenea lui Degetel — devorat de un capcaun sau pus in situatia de a-si proba curajul. asadar. prezinta o serie de situatii-cheie: cele care. cu alte mijloace si intr-un alt plan de referinta. Or. recapata. era instruit. iar naturalismul. dar motivul-baza ramine totdeauna usor de recunoscut. legende. Vom retine doar faptul ca. Ca si miturile. afla acum numele secret al zeului. intre altele. genealogia clanului. intreaga literatura orala nu face decit sa reia si sa continue. spre deosebire de „realism“. Intre ele se intinde intreaga arie a romantului. dar si un model de imitat. Mircea ELIADE Mitul. miturile. revolute (asemenea matriarhatului) sau pun in lumina mari indepartari de civilizatie. Variantele nu inceteaza sa profiteze. avind ca prototip pe cea a Sfintului Gheorghe sau Perseu. mitologie si morala. elementele metaforice identificabile in mit se pot conexa in romant numai printr-o anumita forma de comparatie: analogica. Acest timp al miraculosului „a fost odata“ din basme si mituri nu este supus legilor duratei. In mit putem intilni un zeu-soare sau un zeu-copac. toata aceasta masa considerabila de fabule. Conform 348 Legende populare rominesti principiului central al dislocarii. Tot asa. apologuri. la un nivel care este al lor. tinerilor candidati traditiile secrete ale clanului legate de teologie. cosmogonie. si mai mult in cazul al doilea o tara stapinita de un imparat batrin si neputincios este terorizata de un balaur care in cele din . chiar devenite texte „literare“. in romant gasim o persoana asociata in mod semnificativ cu soarele sau cu copacii. ci al tendintei mentionate ceva mai departe. educatia exemplara a perioadei initiatice. la cealalta. explicatia unei realitati sau a unui comportament. experientele vietii noastre personale ne indeparteaza suficient de legenda catolica pentru a o analiza pastrind fata de ea un recul necesar. ca si cele ale societatilor populare europene sau orientale. basme. imagini alaturate incidental etc. Mecanismul difuziei si contaminarii acestor motive a constituit. Ca si in mituri. In egala masura. aproape orice constructie orala — chiar atunci cind nu pare sa urmareasca decit distractia. Ea dezvaluia. pe linga o literatura orala didactica. viclenia sau inteligenta. André JOLLES Aprecieri 347 Alte trasaturi diferentiaza intre ele diverse tipuri de basme si legende populare: unele poarta urmele stilurilor culturale arhaice. snoave. in acelasi eseu. legendele. functia mitului. intr-un prezent etern care nu are nimic comun cu timpul istoric al evenimentelor omenesti. in ansamblu. eliberate de matricea lor rituala si de fundamentul mitic originar.derna. la un nivel mult mai profan. participa la un efort de initiere. de a conventionaliza continutul in directia idealizarii. se afla la o extrema a structurii literare. asociatia semnificativa. initierea primitiva propriu-zisa nu se margineste la o moarte si o resurectie rituala. principalul obiect de studiu al folcloristilor. definesc conditia umana. divertismentul — urmareste instructia autorilor. Literaturile orale ale popoarelor primitive. incepind cu citeva generatii in urma. adica. In modurile mai realiste asociatia devine mai putin semnificativa si mai mult o chestiune de imagini incidentale. In legenda uciderii balaurului. utilizind acest termen nu in sensul modului istoric din primul eseu. O alta solidaritate structurala asociaza miturile si gindirea mitica in general textelor literaturilor orale: conceptia asupra Timpului. de a disloca mitul in directia omenescului dar. Cum putem lua in discutie aici aceste complexe probleme? Sa subliniem cel putin ca. Imposibil sa rezumam aici rezultatele cercetarilor. diversele comportamente omenesti. fiecare piesa a unei literaturi orale revela o situatie tip si constituie. la fel de bine. daca nu chiar coincidente sau accidente. In hatis. evenimentele basmelor sau legendelor sunt situate in illo tempore .

.. Timpul actiunii. mlastini. De aceea. ale timpului in care au fost culese. Asadar. Majoritatea legendelor si acelor saga istorice si mitice sunt totodata saga toponimice sau etiologice si chiar legate de anumite locuri geografice — sate. Astfel fiecare saga nu este prezentata ca un anume text. lacuri. nume de oameni. ci mai mult produse sau elemente ale sistemelor atotcuprinzatoare de cunoastere. K. (. Aceasta pare sa fie o analogie romantica (poate ca. era de a justifica toate acestea. in limba franceza chiar termenii prin care sunt desemnate sunt aceiasi: omul de stiinta trebuie sa faca distinctia intre cele doua specii prelungind denumirile printr-un determinant: „legenda populara“ (sau folclorica) si „legenda hagiografica“. ca si legenda laica (Sage). caracteristicile esentiale trebuie extrase din povestirea insasi. de a exprima in imagini marile idei care organizau si sustineau tot acest esafodaj.) De aici rezulta dualitatea caracteristica a multor opere din aceasta grupa.a. (. Pentru aceste specii este caracteristica o evoluare relativ slaba a mijloacelor stiintifice. cum se intimpla in Grecia — catre o cariera literara proprie. croite ca toate referirile care incep cu „a fost odata“. De obicei ele nu sunt relatate fara o anumita ocazie si nu au o introducere speciala si un final special. aceeasi poate fi si situatia legendelor hagiografice. legendele si memoratele nu se desprind asa clar de masa prozei uzuale si nu se caracterizeaza prin independenta si unitate structurala.urma o cere pe fata imparatului.. Ele insesi nu sunt sisteme estetice suficiente. Max LÜTHI Aprecieri 349 Saga. legendele social-utopice — ale unui sistem politic. ca element caracteristic al acestor categorii. recte ale sistemelor publicistice sau universale (saga istorica — a unui sistem de cunoastere istoric. in timp ce in legenda religioasa se talmacesc prin raportare la un sistem fix. ci ca un ciclu de texte. care ingreuneaza ordonarea unui anumit fel de saga. dimpotriva. CISTOV Fapte literare vii. motive si episoade foarte mobile. orase... Desi chemate devreme sau tirziu — foarte devreme. in aceste societati arhaice. daca unele din ele nu au vreo hotarnicire in vreme — fiind. legende sau memorate. legendele religioase si saga mitica — ale sistemului religios s. in legenda laica (Sage) ramin oarecum nedeterminate. Northrop FRYE Cu siguranta ca. . in acest caz.. o descendenta) a mitului unui pustiu redesteptat la viata de catre un zeu al fertilitatii. care pot fi grupate in foarte diferite moduri. balaurul si batrinul imparat se identifica. cu ritualul. Dar daca credinta sau necredinta in adevarul relatat poate determina aparitia si viata unei specii. riuri.) Legenda (religioasa). — altele prind contur definitivat in limitele unei istorii aproape precis masurate. animale. obiecte..m. cu legea sau cu obiceiul. uneori. Dar miturile refuza sa se lase intelese cita vreme ramin rupte de viata oamenilor care le povestesc. ci coincide cu timpul fizic al vorbitorului si auditorului. nu sunt prin aceasta inventii dramatice sau lirice gratuite. la fel. intr-un fel. in mit. mitologia era foarte importanta si dispunea de texte mitologice mai curind decit de orice altele. fara raport cu organizarea sociala sau politica. V. care. povesteste intimplari supranaturale. Nu este exclusa importanta. dar este ucis de catre erou. in functie de care totul este selectionat si ordonat. rolul lor. George DUMÉZIL In apropierea legendei (Sage) se afla legenda religioasa.) Legenda religioasa se afla mai aproape de legenda laica decit de basm chiar si atunci cind nu mai este nimic de crezut: o carte de legende biblice. de asemenea. Forma reala a textului la aceste specii depinde de conditiile in care povestitorul se adreseaza cercului sau de auditori. nu este indicat. citita de un necredincios ramine o legenda laica. insa. legendele folclorice — ca toate materialele creatiei populare — au ajuns sa poarte semnele distinctive ale epocilor prin care au trecut.. religios. munti cit si constructii. care sa fie reiesit formal din limbajul curent. uzual.d. subiecte.

in special celei de factura istorica. Legenda se situeaza pe o pozitie intermediara. Nu gradul de indepartare fata de real este important. Studiile consacrate legendei. a carei dimensiune lipsita de spectaculos este negata si compensata de idealitatea lumii imaginate . Mihai COMAN Daca prin conventia sa poetica. in sistemul careia intentia estetica. desi nu este cu totul absenta... prin functia explicativa si prin solicitarea adeziunii si a atributului credibilitatii (in planul atitudinii sociale). forma periferica de constructie epica. pe un real transformat intr-un „imago mundi“ al unui anume grup uman. adeseori monoepisodic al povestirii (in planul formei). de actiune practica si meta-actiune ritualica si magica. Adevarul legendei se intemeiaza pe un real modelat cultural. in general.. de experienta directa si proiectie simbolica. de armonizarea cu sistemul general de credinte si proiectii specifice acelei mentalitati. Realizata in conformitate cu o anumita conventie. se obstineaza sa-i afle nu atit o explicatie. 350 Legende populare rominesti In felul acesta el nu depinde de confruntarea empirica si de verificarea stiintifica. pina la imaginea care nu mai poate sta independenta de coordonatele existentei reale si care prezinta doar lumina colorata a legendarului. Consecinta acestei retorsiuni este o deformare a realului — proces specific oricarei constructii epice integrabile in categoria legendei. cel mai solemn tip de naratiune. . ci de acordul cu ethos -ul existent. sa stabileasca gradul de indepartare fata de real. ramine fascinata de realul vietii inconjuratoare careia. ci sensul acestor deformari sistematice. . si povestire.Legendarul acestor creatii populare este variabil prin insasi structura sa: de la imaginea fara chenar pe scara timpului si spatiului.. Legenda se individualizeaza prin amestecul de elemente fabuloase si elemente concrete. sesizind aceasta particularitate. atinge cele mai scazute valori. legenda.. proiectata nebulos in felul obisnuit al mitului. dimpotriva. s-au aratat preocupate. al unei anume experiente si istorii sociale concrete. basmul propune evaziuni din realul vietii imediate. prin aspectul succint.. intre basm. cit o semnificatie. empirice (in planul continutului). . Vasile ADASCALITEI Realul arhaic este astfel un amestec de observatie si poveste. naratiunea de tipul „legenda“ presupune un sistem de elemente interne si un mod de organizare a acestora in vederea realizarii unui efect estetic specific. totusi. Problema este. de interes secundar. prin retorsiune poetica.

Interesul pentru insolit al spiritului creator de legenda justifica selectia faptelor neobisnuite din universul larg si divers pe care il ofera realitatea. Grigore BOTEZATU Importante nu numai din punct de vedere artistic. din perspectiva unei mentalitati populare (cu deosebire cea de nivel arhaic). intimplata demult. modul de investigatie artistica. asezari omenesti. codrul. inlesnesc intelegerea fenomenelor lumii inconjuratoare. Chiar daca unele conceptii sunt depasite. izvoare. supuse acestei forte care „deformeaza“ copiile pragmatice furnizate de perceptie. legenda tinde sa comenteze si sa explice. se sprijina pe un fond informational acumulat. ele sunt trecute prin filtrul imaginatiei. Nicoleta COATU Aprecieri 351 In terminologia poporului legenda apare cu sensul de istorie veche. cetati. Protectiile imaginare se fac pe baza unei experiente cognitive. ele manifesta insa o puternica forta morala. explica originea unor denumiri de coline. fabula distractiva. Aceste personificari stimuleaza fantezia. o neincetata posibilitate creatoare. bujorul. din care se degaja. Aceasta denumire provine de la caracterul actiunii trecute si se refera. in primul rind. fintini.Silviu ANGELESCU Functional etiologica. Tony BRILL . hameiul. originea si insusirile particulare ale unor fiinte si lucruri. aceste legende ne infatiseaza „lumea“ in acceptiunea ei cea mai diversa. intreaga mentalitate a poporului. insufleteste izvoarele. la forma de expunere. o incredere in puterea omului de-a iesi invingator din cele mai complicate situatii in lupta lui permanenta spre lumina si adevar. Legendele il cuceresc pe ascultator prin fantezia bogata. in afara de parfumul poeziei sufletului popular. Imaginea poporului insufleteste bradul. contribuind la cunoasterea tainelor naturii. printr-o autentica tabla de valori spirituale. poetizeaza faptele eroice ale personalitatilor cunoscute in istorie. fenomene naturale si sociale.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->