Sunteți pe pagina 1din 28

Grupul Scolar “Electromureş” Targu Mures

Proiect
Pentru atestarea competenţelor profesionale în învătământ liceal.

Tema: Măsurarea Debitelor

Profesor îndrumător: Candidat:


Gherman Gheorghe Biriş Petru Radu

Anul şcolar: 2010-2011

1
Cuprins

1.Debitul………………………………………...........pag.3

2.Măsurarea debitului………………………………...pag.6

3.Clasificarea debitelor………………..….…………..pag.8

4.Dispozitivele de strangulare………………………………...pag.10

5.Debitarea diferenţiale………………………………….........pag.16

6.Debitarea diferenţiale de tip balanţă ………………...……..pag.18

7.Debitarea diferenţiale cu clopot……………………….…....pag.19

8.Rotametrele…………………………………………….…...pag.21

9.Aparate pentru măsurarea cantităţilor de lichide şi gaze.…..pag.22

10.Schema de lucru…………………………………………...pag.23

11. Debitmetru electromagnetic cu câmp magnetic constant...pag.25

Bibliografía……………………………………………………pag.28

2
1.Debitul.

Debitul (Q, q) este limita raportului dintre volumului de fluid care trece
printr-o suprafaţă fixă într-un timp ∆t şi intervalul de timp, când acesta tinde
către zero (STAS 3061—74)

Alte noţiuni, simboluri şi unităţi de măsură din domeniul mecanicii fluxidelor,


hidraulicii şi termotehnicii se dau în STAS 3061 – 74 SI RESPRECTIV 7109 –
73.
Debitul se defineşte ca fiind cantitatea de substanţă solidă, lichidă sau
gazoasă care trece printr-o secţiune oarecare în unitate de timp. Măsurarea
debitelor fluidelor se poate realiza fie ca debite volumice Q v, măsurate în m3/s
– volum de fluid scurs în unitate de timp.[11]
ΔV m3
QV = [ ]l unde: v- volumul; t- timpul. -fie ca debite masice Qm, măsurate în
Δt s
∆ m Kg
Kg/s-masa de fluid scurs în unitatea de timp. Qm = ∆ t [ s ] ; m-masa lichidului; t-
timpul.
Între cele două tipuri de debite există relaţia: Qm = ρ∙Qv, ( ρ – densitatea
fluidului).
În practică se mai utilizează m3/h; l/h; l/min, sau N/s, pentru debite de
greutate.
Mijloace pentru măsurat debitul după metoda volumică:
a) contorul cu palete (contorul cu turbină, fig.I.58) foloseşte rotaţia paletei
cauzată de forţa de apăsare a fluidului ce este orientat tangenţial de orificiile
unei casete.
b) contorul Voltmann (contorul cu turbină, fig.I.59) se foloseşte pentru
apă rece şi caldă. Pentru sensibilităţi şi precizii mai mari se conectează la acesta
un al doilea contor, de exemplu unul cu cilindru inelar.

Fig.I.58 Contor cu palete Fig.I.59 Contorul Voltmann

3
Fig.I.60 Contor cu tambur

c) contorul cu tambur (fig.I.60) are trei camere. După umplerea camerei I,


fluidul trece în camera II şi se schimbă centrul de greutate. Ca urmare se roteşte
tamburul în sens trigonometric şi lichidul trece în camera III. Rotirea tamburului
este transmisă la un numărător.
d) contorul cu piston (fig.I.61)se foloseşte pentru debite mari. Contoarele
cu 2 şi cu 4 cilindri ocupă spaţiu mare, dar măsoară mai rapid. Ele sunt
prevăzute şi cu compensatoare de temperatură.
e) contorul cu cilindru inelar (fig.I.62)este construit din carcasa C,
pistonul inelar Pi, paleta P, camera de admisie A şi camera de evacuare E.
f) contorul cu roţi dinţate (fig.I.63)foloseşte un angrenaj de cilindri ovali
danturaţi.

Fig.I.61 Contor cu piston Fig.I.62 Contor cu cilindru inelar

Fig.I.63 Contor cu roţi dinţate

4
g) contorul cu cilindri rotativi (fig.I.64) foloseşte doi cilindri ovali
comandaţi de două roţi dinţate în angrenare pentru a evita frecarea între cilindri.
Se foloseşte pentru debite mari; căderea de presiune e mică (15...25 mm H 2O).
Sunt contoare rapide (1500 rot/min).

Fig.I.64 Contor cu cilindri rotativi

Fig.I.65 Cadrane pentru contoare (apometre)

În figura I.65 sunt prezentate tipuri analogice de cadrane pentru apometre.


Acestea indică multiplii şi submultiplii metrului cub(m3) sau înregistrează
numeric valoarea debitului. Contoarele măsoară volumul de lichid sub presiune
care trece printr-o conductă, într-un interval de timp oarecare. Indicaţia
numerică a contoarelor este o indicaţie formată din cifre cu diferite ordine de
mărime (mii, sute, zeci, unitaţi, zecimi) citite, fiecare, pe un cadran sau
dispozitiv de afişaj marcat corespunzător (x1000, x100, x10, x1, x0,1). Pentru
măsurarea volumului apei, se utilizează apometre.

5
2.Măsurarea debitului

Măsurarea debitului sau a cantităţilor de lichide, abur sau gaze constituie o


operaţie importantă care se face în fiecare únitate industrială, în scopul
conducerii unor procese tehnologice, cunoaşterii exacte a consumului,
determinării randamentului diferitelor instalaţii, agregate tehnopoce sau stabilirii
preţului de cost.
Aparatele utilizate pentru măsurarea debitului se numesc debitmetre, iar cele
utilizate pentru măsurarea cantităţilor de fluid se numesc contoare.
Debitmetrele, pe lângă funcţia de măsurare, pot avea şi o funcţie de reglare a
debitului între anumite valori, proscrise de procesul tehnologic.
Debitul reprezintă cantitatea de substanţă (solidă, lichidă, gazoasă) care se
scurge uniform, printr-o secţiune tranversală, în unitatea de timp.
În practică, debitul se exprimă, în general, sub două forme, şi anume: debit de
volum şi debit de masă. Mărimile fizice
din relaţiile enunţate sunt:
V = volumul, în m³ ;
m = masa, în kilograme ;
t = timpul , în secunde.

Deci kg/s reprezintă unităţile de măsură pentru debitul de volum şi respectiv


de masă, în sistemul internaţional de unităţi de măsură (SI). În tehnică, debitul
de volum se mai poate exprima în l/s, l/h iar debitul de masă în kg/h, t/h, t/s, în
funcţie de valoarea pe care o are.
Metodele folosite pentru măsurarea debitului fluidelor au la bază principalul
presiunii diferenţiale, presiunii dinamice, vitezei medii de deplasare, inducţiei

6
electromagnetice, propagării oscilaţiilor sonore în fluid, ionizării sau efectului
caloric produs asupra fluidului.
Principiul măsurării debitului după metoda droselului (strangulării) se
vede în figura I 66. Ca dispozitive de strangulare se folosesc diafragme, ajutaje
şi tuburi Venturi. Diafragma din figura I.67a este cel mai des utilizată, reprezintă
un disc cu o gaură circulară cu centru pe axa conductei. Îngustarea curentului
fluidului datorită diafragmei începe înaintea acesteia şi are secţiunea minimă
după diafragmă. Aşa cum reiese din figura I.66, după diafragmă presiunea
fluidului nu se mai restabileşte complet. Această pierdere de presiune Δp se
datorează apariţiei unor zone de vârtejuri. Spre deosebire de diafragmă ajutajele
(fig.I.67b,c) au o parte profilată, ceea ce permite reducerea vârtejurilor.
Tubul Venturi, reprezentat în figura I.67d, are o parte profilată analogă cu
ajutajele, după care urmează o parte divergentă numită difuzor. Datorită acestei
forme, tubul Venturi creează zone mici de vârtejuri şi căderea de presiune este
mică. La trecerea unui fluid prin conductă cu viteza V1, în secţiunea (minimă) de
strangulare apare o diferenţă de presiune p = P1-P2 (fig.66),care se măsoară cu
un manometru, iar debitul se calculează cu relaţia: Q=k√∆p, unde: K—un
coeficient ce depinde de natura fluidului, de geometria strangulării.
Se mai întâlnesc:
o Debitmete electromagnetice;
o Debitmetre inductive;
o Debitmetre calorimetrice;
o Debitmetre anemometrice;
o Debitmetre de viteză cunoscute sub numele de contoare de viteză sau de
debit sunt aparate pentru măsurarea directă a vitezei (debitului) unui fluid
cu indicare locală.

7
Fig.I.66 Debitmetru cu diafragmă Fig.I.67 Tipuri de debitmetre

3. Clasificarea debitmetrelor

Se poate face după mai multe criterii, dintre care cele mai importante sunt :
- principiul de funcţionare,
- modul de afişare a valorii măsurate,
- precizia de măsurare.
După principiul de funcţionare se deosebeşte :
- Debitmetrele diferenţiale – sunt aparate care măsoară debitul pe baza
determinării diferenţei de presiune care se crează la tercerea fluidului
printr-un element de strangulare, montat e conducta respectivă. Diferenţa
de presiune se măsoară înainte (amonte) şi după (aval) elemental de
strangulare. Debitmetrele diferenţiale sunt cele mai răspândite aparate
folosite la măsurarea debitului. Cu ajutorul lor se poate măsura debitul
tuturor fluidelor.
- Rotametrele, denumite şi debitmetre cu diferenţa constantă de presiune,
funcţionează pe principiul presiunii dinamice a fluidului dintr-o conductă,
care poate deplasa, pe direcţie verticală, un plutitor aflat în interiorul unui
tub de măsurare conic. Se folossesc curent la măsurarea debitelor mici şi
mijlocii de lichide şi gaze şi , în unele cazuri, chiar a aburului.

8
- Tuburile de presiune cunoscute şi sub denumirea de tuburi Pitot- Prandtl
măsoară indirect debitul prin determinarea vitezei medii a fluidului într-o
conducta. Este o metoda anevoioasă, din care cauză determinarea debitului
pe această cale are un carácter informativ.
- Debitmetrele electromagnetice sau de inducţie îşi bazează funcţionarea pe
principiul tensiunii electromotoare care ia naştere între doi electrozi, plasaţi
în fluidul al cărui debit se măsoară. Aceste aparate folosesc la măsurarea
debitelor(de la foarte mici la foarte mari) de lichide şi, în special, a celor
agresive şi vâscoase.Debitmetrele electromagnetice nu se pot folosi decât
în cazul în care lichidul, al cărui debit se măsoară, are o conductantă de cel
puţin 100μs/cm.
Debitmetrele electromagnetice au în componenţa lor, în principiu, un
traductor debit-tensiune electromotoare, un amplificador de semnal şi un sistem
de indicare, înregistrare sau integrare a debitului măsuarat.
- Anemometrele sunt aparate care măsoară (indirect) debitul de gaze, prin
determinarea directă a vitezei de deplasare a acestora. Sunt folosite în
instalaţiile de ventilaţie şi, în mod curent, în meteorogie. Tot din acestă
categorie mai fac parte şi termoanemometrele. Ele funcţionează pe
proncipiul dependenţei care există între cantitatea de căldură, cedată de un
corp încălzit, şi viteza curentului de gaz în care se află corpul respectiv.
Cunoscând această depedentă se poate măsura debitul gazului respectiv.
- Debitmetrele ultrasonice funcţionează pe principiul propagării oscialţiilor
ultrasonice în mediul al cărui debit se măsoară.Timpul de propagare a
oscilaţiilor pe o anumită distanţă a conductei, în sensul curgerii fluidului şi
în sens opus, depinde de viteza fluidului. Prin determinarea vitezei se poate
măsura debitul de fluid din conductă.
În acest stoc, în conducta respectivă se amplasează un emiţător şi un receptor de
sunete.

9
- Debitmetrele calorimetrice sunt bazate pe încălzirea fluidului de la o sursă
exterioară de energie, care creează o diferenţă de temperatură ce depinde
de viteza de curgere a fluidului. Sunt folosite la măsurarea debitului de
gaze şi mai puţin a debitului de lichide deoarece pentru acesta consumul de
energie necesar încălzirii este foarte mare.
- Debitmetrele de ionicare îşi bazează funcţionarea pe ionizare fluidului cu
ajutorul izotopilor radioactivi (caz des întâlnit), a descărcărilor prin
scânteie sau a descărcărilor lumeniscente şi măsurarea efectelor cu ajutorul
cărora măsurăm debitul. Intensitatea curentului electric de ionizare
depinde, în principiul, de viteză de currgere a fluidului, mărime care poate
fi folosită pentru măsurarea debitului de lichid sau gaz.
După modul de obţinere a rezultatului măsurării, debitmetrele pot fi :
indicatoare, înregistratoare, combinate (indicatoare – înregistratoare –
integratoare), cu transmitere la distanţă.
Instalaţile de măsurat debitul, construite pe principiul presiunii diferenţiale, au
în componenţa lor următoarele elemnte: dispozitivul de strangulare, aparatul de
măsurat propriu-zis (debitmetru diferenţial), conductele de legătură pentru
transmiterea presiunii de la distanţă pozitivul de strangulare la aparat,
dispozitivele de protecţie care asigură funcţionarea corectă a instalatieri (vase de
decantare, condesare, aerisire, separare).

4. Dispozitivele de strangulare

Sub această denumire sunt cunoscute dispozitivele care se montează pe


conducte, cu scopul de a crea o îngustare locală la trecerea fluidului, strangulare
ce provoacă o cădere de presiune. Măsurând diferenţa de presiune dintre

10
amontele şi avalul elementului de strangulare cu ajutorul unui manometru
diferenţial, putem determina debitului fluidului care curge prin conducta, având
în vedere ca viteza de curgere a fluidului în conductă este proporţională cu
diferenţa de presiune.
Ca elemente de strangulare se folosesc diafragmele, ajutajele, tuburile
Ventura, executate la anumite dimensiunii normalizate.
Cosiderăm o conductă orizontală prin care circulă un fluid (lichid sau gaz),
pe care se montează între două flanes, o diafragmă (fig. 5.22).Se observă ca în
dreptul strangulării, ca urmare a reducerii secţiunii transversale, curentul, de
fluid se îngustează, determinând o creştere a vitezei de deplasare a particulelor
de fluid şi o scădere a presiunii statice a acestuia. Măsurând presiunea înante şi
după elementul de strangulare, în sensul de curgere a fluidului se constată ca
presiunea în amontele diafragmei p1 este mai mare decât cea din aval p2.
Presiunea diferenţială va fi transmisă unui debitmetru diferenţial care va
indica direct debitul.
Determinarea debitului, în funcţie de presiunea diferenţială măsurată, se
poate face cu relaţia simplificată:

Q = k √h.

11
În care : Q este debitul de fluid :
h – presiunea diferenţială măsurată cu un maometru diferenţial;
k = o constantă depedentă de caracteristicile fluidului natură si
dimensiunile elementului de strangulare de sistemul de unităţi de măsură.
- Diafragmele sunt cele mai simple dispozitive de strangulare folosite la
măsurarea debitului. Dau rezulate corecte în măsurări atunci când se montează
pe conducte al căror diametru interior D este mai mare de 50 mm.
Diafragmele normalizate, după modul de preluare a presiunii diferenţiale, pot
fi cu disc sau cu camere inelare. În afara acestor diafragme, în anumite cazuri, se
folosesc diafragme de construcţie specială, cum sunt: diafragmele segment,
diafragmele dreptunghiulare sau diafragmele duble.
În fig. 5.23, a este reprezentantă o diafragmă disc iar în fig. 5.23, b o
diafragmă cu cameră inelară.

12
Discul 1 î care este executat un alezaj cu diametru d are rolul de a ingura
secţunea de trecere a fluidului, producândo diferenţă de presiune statică.
iferenţade presiune dintre amontele si avalul diafragmei este preluata prin
prizele de presiune 2 si 3, respectiv camerele inelare 4 si 5, transmisa cu ajutorul
conductoarelor de legatura la debitmetrul diferenţial.
Diafragmele segment (fig. 5.24) îlocuiesc diafragmele normalizate
lamasurarea debitului lichidelor si gazelor care contin impuritati (lichide cu
particule de namol, gaze cu particule de prat etc.).

Aceste impuritati, in cazul utilizarii diafragmelor obisnuite se depón la partea


interioara a diafragmei, reducand sectiunea orificiului de trecere a fluidului si ca
urmare si precizia de masurare a instalatiei.
Pentru masurarea debitelor fluidului care circula prin conducte
dreptughiulare se folosesc diafragme de forma dreptunghiulara ( fig.5.25), care
dau rezultate asemanatoare cu diafragmele circulare daca se respecta conditia:

13
In care : a si b sunt dimensiunile orificiului diafragmei:
- dimensiunile interioare ale conductei prin care circula fluidul.

Diafragmele duble (fig.5.26) se utilizeaza la masurarea debitelor fluidului


viscoase. Cele doua diafrage se monteaza la o distanta de 0,5 D una de alta.
Diafragma principala, urmarind sensul de curgere a fluidului, este diafragma 2.
Ajutajele, ca si diafragmele, se executa dupa dimensiuni normalizate.
Constructiv, pot fi de doua tipuro: ajutaje cu orifici separate si ajutaje cu camere
separate. In fig. 5.27 este reprezentat cu ajutaj normalizat; sectiunea superiaora
reda ajutajul cu camere inelare, iarcea inferioara, ajutajul cu orificii separate. Se
recomanda folosirea lor in cazul conductelor cu diametrul interior de mai mic de
200 mm. Precizia de asurare a debitului cu aceste elemente este mai mare decat
in cazul utilizarii diafragmelor.

14
- Tuburile Ventura (fig.5.28) se pot folosi cu rezultate bune atat la masurarea
lichidelor cat si la aburului si gazelor. Au fost insa studiate mai putin din
care cauza si raspindirea lor in masurarile industriale este mai limitata.
Dispozitivele de strangulare normalizate se monteaza pe conducte cu
deosebita atentie, de modul lor de amplasare depinzand justeea masurarii
debitului. Ele se monteaza coaxial cu conducta, pe portiunile drepte ale
acesteia unde curgerea fluidului este uniforma. Pe fiecare dispozitiv de
strangulare se aplica inscriptiile : diametrul orificiului de strangulare d,
diametrul interior al conductei pe care se poate monta elemental de
strangulare, diametrul maxim si unghiul conului de iesire la ejutaje si
tuburi Ventura, sageata ccare arata sensul de curgere a fluidului prin
conducta, presiunea maxima pentru care este construit dispozitivul,
semnele (+) si (-) pe corpul camerelor inelare.

15
5.Debitmerele diferentiale.

Se pot folosi pentru masurarea debitului tututor lichidelor, gazelor si


vaporilor a caror presiune de lucru este cuprinsa intre 0,1 si 1,000 kgf/cm (0,01
MN / m si respectiv 100 MN/m) si temperatura pana la 300°C. Masurarea
debitului cu aceste aparate se poate face cu o eroare de maximum 2% din limita
superioara de masurare a aparatului.
Dupa tipul elementului de seziare a presiunii diferentiale statice,
debitmetrele diferentiale pot fi: cu plutitor, cu clopot, cu balanza inelara si cu
element elastic.
- Debitmetrele diferentiale cu plutitor functioneaza asemanator cu
manometrele cu lichid, plutitorul urmarind denivelarea lichidului profusa
de presiunea diferentiala masurata. Ele se construiesc cu vase profilat. In
fig. 5.29 este reprezentata schema de principiu a unui debitmetru diferential
cu plutitor, cu vase manometrice cilindrice. Cele doua vase manometrice

16
au diametre diferite insa sunt de volume egale. Plutitorul se monteaza in
vasul de diametru mai amre: vasul fara plutitor poate fi interchimbabil,cu
cateva vase acoperindu-se intreg domeniul de masurare a aparatului .
Debitmetrele diferentiale cu plutitor cu unul dintre vasele manometrice
profilat (fig.5.30) se caracterizeaza prin aceea ca unul din vasele
manometrice este de forma cilindrica, iar celalat este realizat dupa un
anumit profil care sa permita trasareaunei scari liniare pe aparat. Plutitorul
este introdus in vasul de forma cilindrica.

La aceste aparate plutitorul un mai este proporcional cu presiunea


diferentiala creata de dispozitivul de strangulare, si cu debitul de fluid care se
scurge prin conducte.
- Debitmetrele diferentiale cu brat mobil (fig.5.31). Principala lor
caracteristica este aceea ca intre cele doua vase manometrice este o legatura
flexibila si un una rigida ca in cazul debitmetrelor cu plutitor.

17
6. Debitmetrele diferentiale de tip balanta.

Se construiesc cu vase manometrice cilindrice sau inelare. Scara


gradata a aparatului este proportionala cu diferenta de presiune primita. In fig.
5.32 este reprezentata schema de principiu a unui debitmetru diferencial cu
balanta cu vse inelare (balanta inelara), mult mai raspandit decat aparatull cu
vase ilindrice, fiind utilizat frecvent la masurarea debitului aburului, lichidelor si
gazelor. Inelul tubular 1 in care se afla peretele despartitor 2 se sprijina prin
traversa 3 pe reazemul 4. Presiunile p1 si p2 de valori diferite, aplicate lichidului
manometrice 5, se transmit peretelui despartitor 2 provocand rotirea vasului
inflar cu un ungí proporcional cu diferenta de presiune dintre p1 si p2.
Momentrul antagonist este dat de contragreutate 6.

18
7.Debitmetrele cu diferentiale cu clopot au vasele manometrice (unul
sau doua) sub forma de clopot. Vasele manometrice sunt cunfundate in lichid si
ele se depalseaza pe verticala sub actiunea presiunii diferentiale primite. Ca
lichide manometrice se folosesc de regula mercurul si uleiruile parafinoase. Se
utilizeaza in special la masurarea debitelor de gaze care au o presiune statica
mica, deoarece acest tip de aparate au o sensibilitate ridicata. In fig 5.33 a si b
sunt reprezentate doua dintre formele de clopote folosite in constructia aceptor
debitmetre.

- Debitmetrele diferentiale cu elemente elastice. La aceste aparate presiunea


diferentiala un mai este sezizata prin intermediul unui lichid manometric ci
este preluata direct de catre elementele elastice.
Conductele de legatura au rolul de a transmite presiunea diferentiala creata de
dispozitivul de strangulare a aparatul care indica, inregistreaza sau integreaza
debitul. Conductele de legatura trebuie sa aiba diametrul interior de cel putin 9
mm si se monteaza sub un ungí mai mic de 45° sau o panta continua de 1/10.
Dispozitivele de protectie (vase de condesare , decantare, separare, aerisire)
asiggura protectie vase si functionarea corecta a instalatiei de masurare a

19
debitului in cazul in care fluidul al carui debit se masoara este vascos sau
agresiv, are o temperatura ridicata, contine susensii usoare sau grele.
Instalatiile de masurat debitul se monteaza dupa écheme tipizate stabilite in
urma unor masurari experimentate facute asupra lichidelor, gazelor, aburului.
Elemental caracteristic al montajelor il constituie pozitia debitmetrului.
La lichide se recomanda ca aparatul sa fie montat sub dispozitivul de
strangulare (fig.5.34), iar la gae dasupra acestuia (fig.5.35).

Verificarea debitmetrelor diferetiale consta, in prinipal, din verificarea corectei


montari a dispozitivului de strangulare si a aparatului, verificarea indicatiilor,
hartiei de inregistrare si a dispozitivului de integrare.

20
8.Rotametrele.

Sunt aparate de constructie simpla care in comparatie cu celelate


debitmetrele ofera si posibilitatea masurarii debitelor mici sau a debitelor
fluidelor si gazelor agresive. Rotametrele (fig.5.36) sunt formate, in principiu,
dintr-un tub de masurare trononic 1 confectional din sticla sau din metal in
interiorul caruia se deplaseaza pe verticala, sub actiunea fluidulu, un plutitor 2.
In interiorul tubului de masurare, la partea inferioara si superioara, se monteaza
arcurile elicoidale 3 pentru amortizarea socurilor plutitorului. Scara gradata a
aparatului poate fi divizata direct in unitati de debit 1/min;kg/s etc.) sau
in provente din debitul maxim. Aparatul se monteaza intre capetele conductei, in
pozitia verticala, iar sensul de curgere a fluidului este de jos in sus.
Plutitorul se ridica in tub sub actiunea fluidului pana la inaltimea la care
spatiul dintre plutitor si suprafata interiaora a tubului de masurare permite
trecerea intregului curent de fluid.
Verificare rotametrelor consta in verificarea etanseitatii aparatului, urmarirea
deplasarii plutitorului si verificarea indicatiilor.

21
9.Aparate pentru masurarea cantitatilor de lichide si gaze

Aparatele folosite pentru masurarea cantitatilor de fluide se numesc contoare.


Contoarele de apa sunt cunoscute si sub denumirea de apometre.
Aparatele folosite pentru masuarea catitatilor de gaze , se numesc contoare de
gaze. Toate tipurile de contoare functioneaza pe principiul integrarii calitatilor
de lichide si gaze care curg prin conducte.
Dupa principiul de funtionare contoarele se clasifica in:
- aparatele volumetrice – se utilizeaza pentru masurarea catintatilor de
lichide si gaze; principiul de funtionare consta in umplerea si golirea
succesiva a unei camere de masurare avand un anumit volum de lichide sau
gaz;
- aparatele de viteza – se bazeaza pe masurarea vitezei de trecere a fluidului
prin conducte. Sunt destinate atat masurarii catintatilor de lichide cat si a
gaze.
Contoarele de volum pentru lichide pot avea ca dispozitiv de masurare un disc
oscilant, un patron rotativ sau roti ovale dintate,iar cele pentru gaze pot fi cu
piston rotativ, cu tambur sau cu burduf. In fig 5.37 este reprezentat, un contor de
volum, cu burduf(membrana), pentru masurarea catitatilor de gaze. Coprul
contorului 1, in care se afla organul masurarilor (camere de masurare) se
racordeaza 2 si 3. La partea superioara a carcasei cotorului este montat
mecanismul integrator 4.
Contoarele de viteza pentru lichide au dispozitivul de masurare constituie
din roti cu palete sau elice. Fluidul care trece prin aparat imprima organului
masurarilor o anumita viteza de rotatie care este in funtie de catitatea lichidului
respectiv. Contoarele de gaze construite pe acelasi principiu au o precizie
scazuta, din care cauza se folosesc rar, de obicei in masurari informative.

22
In fig.5.38 este reprezentat un contor de viteza, cu roata cu palete, pentru
lichide. Partile componente principile: corpul 1 protejat prin interior cu vopsea
impotriva actiunii corosive a lichidului, organul masurator (roata cu paleta) 2
montat intr.-o caseta cu canale 3, sita 4 fixata in orificiul de intrare al aparatului,
mecanismul de transimitere si integrare 5.
Verificarea contoarelor se face cu ajutorul intalatiilor etalon.

23
10. SCHEMA DE LUCRU

a) b)
Fig.I 70 Schema de lucru-elemente componente
1.Conducta legătură;
2. Robinet;
3. Ramificaţie T;
4. Manometru Kgf/cm2;
5. Furtun de legatură 800 mm;
6. Contor (apometru);
7. Robinet;
8. Vas colectare gradat 2.dm3 respectiv 3 dm3;

V MODUL DE LUCRU
Pentru ca verificarea să fie corectă, este necesară montarea în schemă a
unor aparate verificate metrologic, astfel încât rezultatul măsurărilor efectuate să
corespundă realităţii.

 se racordează schema (instalaţia) la reţeaua de apă;


 se închide robinetul 7(fig.I70 a);
 se elimină eventualele pierderi de apă;
 se citeşte contorul 6 (fig.I.70 a) a cărui cadran (fig.I.65) permite
citirea fracţiunilor de m3;
 se deschide robinetul 7 (fig.I.70 a) timp de 30”, colectându-se apa
în vasele gradate 8 (fig.I.70 a);
 se citeşte contorul 6(fig.I.70 a) şi fracţiunea de după virgulă;

24
 se cântăreşte lichidul din vase şi se determină volumul apei în m3
(fig.I.70 b);
 se repetă determinarea pentru 60” şi 90”.
Observaţie: La cântărire se va lua în calcul greutatea vaselor goale.
Datele înregistrate se trec în tabelul 14.1 şi se calculează Qv şi Qm pentru
cele trei determinări.

Măsurarea debitului cu metode electromagnetice

Măsurarea debitului cu metode electromagnetice se bazează pe legea


inducţieie electromagnetice.
Tensiunea electromotoare produsă prin inducţie electromagnetice în
lungul unei curbe închise este egală cu viteza de scădere în timp a fluxului
magnetic prin suprafaţa sprijinită pe curbă.

Debitmetru electromagnetic cu câmp magnetic constant

Câmp magnetic constant este creat cu ajutorul unui magnet permanent .


Deorece inducţia magnetică B nu este variabilă în raport cu timpul, tensiunea
electromotoare indusă prin transformare este zero.
Debitmetrele electromagnetice au în componenţa lor, în principiu, un traductor
debit-tensiune electromotoare, un amplificator de semnal şi un circuit de
măsurare care are un sistem de indicare, înregistrare sau integrare a debitului
măsurat.
Se utilizează numai la lichidele carea au o anumită conductivitate electrică.
Schema de principiu

25
Tensiunea electromotoare indusă între cei doi electrozi a şi b plasaţi astfel încât
ab este perpendiculară pe direcţia de deplasare a fluidului conductor şi în acelaşi
timp perpendiculară pe liniile de câmp ale vectorului inducţie magnetică B.
Tensiunea electromotoare indusă este :
e=B l v
unde v – viteza de deplasare a soluţiei co
Debitul este
Q=A v
Rezultă

e= Q=k Q
Măsurarea debitului cu metode metode ultrasonice

Debitmetrele cu ultrasonice se se bazează pe modificarea vitezei de propagare a


ultrasunetului într-un fluid în mişcare datorită vitezei proprii de deplasare a
fluidului. Frecvenţa semnalului sonic este între 600 Hz şi 10 Mz.Acest
debitmetru constă dintr-un emiţător şi un receptor de ultresunete ( de exemplu
cristale piezoelectrice).
Principalele tehnici de măsurare sunt bazate pe :
- determinarea timpului de tranzit-metodă utilizată la lichide curate
pentru a minimiza atenuarea semnalului şi dispersia ( deflexia fascicolului

- efectul Doppler metodă bazată pe discontinuităţile în lichide pentru


funcţionarea debitmetrelor.

26
Măsurarea se face : prin măsurarea directă a diferenţei de timp de
propagare ( debitmetrul ultrasonor cu timp de tranzit, fie prin măsurarea
deviaţiei de frecvenţă a semnalului recepţionat (debitmetrul Doppler cu
ultrasunete).

Invenţia se referă la o metodă de determinare a debitelor fluidelor, pe baza


presiunii dinamice diferenţiale, precum şi la un traductor capacitiv, de presiune
dinamică diferenţială.
Metoda conform invenţiei constă în determinarea căderii de presiune la
capetele unui obstacol ( sferic, plasat în calea unui fluid în mişcare, care
introduce două puncte de stagnare, pe o linie de curgere, un punct de stagnare
în care, la viteză de curgere zero, în zona de intrare a fluidului, apare o presiune
dinamică de semn pozitiv, faţă de un plan de separaţie şi un punct de stagnare
în zona de evacuare a fluidului, în care, la viteză de curgere zero, apare o
presiune dinamică de semn negativ, teoretic, fiind egală în modul cu cea din
primul punct .
Traductorul conform invenţiei este alcătuit dintr-o armătură fixă şi două
armături mobile, dispuse de o parte şi de alta a planului de separaţie , într-un
corp sferic , în aşa fel încât, sub influenţa presiunii dinamice din punctul de
stagnare, armătura mobilă se apropie de armătura fixă, determinând o creştere a
unei capacităţi , iar sub influenţa presiunii dinamice din punctul de stagnare,
armătura mobilă se îndepărtează de armătura fixă, determinând o creştere a
unei capacităţi .

27
Bibliografie

Preobrajenski, V.P. Masurari si aparate de masurat termotehnice,


Bucuresti, Editura tehnica, 1960.
Popescu, P.P., Mihordea, T. Masurarea debitului in tehnica, Bucuresti,
Editura tehnica, 1969.
Penescu, T., Petrescu, V. Masurarea presiunii in tehnica, Bucuresti,
Editura tehnica, 1968.
Grave, H.F. Masurarea electrica a marimilor neelectrice, Bucuresti,
Editura didactica si pedagogica, 1963.
Instructiuni nr. 5-65 (colectie) pentru verificarea aparatelor de masurat
presiunea si vacuumul.
Instructiuni nr. 188 – 62 pentru verificarea debitmetrelor diferentiale cu
plutitor.
Instructiuni nr. 27 – 62 pentru verificarea contoarelor pentru catitati de
lichide debitate sub presiune.
Instructiuni nr. – 62 pentru verificarea contoarelor de gaze volumetrice,
uscate, cu membrana de un gene a.

28