Sunteți pe pagina 1din 166

ORGANE DE MAŞINI

Partea a II – a
(semestrul 6)
Cuprins
1. OSII ŞI ARBORI
2. LAGĂRE
- LAGĂRE HIDRODINAMICE CLASICE
- LAGĂRE SPECIALE
- LAGĂRE HIDROSTATICE
- RULMENŢI (LAGĂRE CU ROSTOGOLIRE)
3. ASAMBLĂRI
- ASAMBLĂRI DEMONTABILE
- asamblări butuc – arbore (pene, caneluri, presate, etc.)
- asamblări filetate
- ASAMBLĂRI NEDEMONTABILE (NITUITE, SUDATE, LIPITE)
- ASAMBLĂRI ELASTICE
4. CUPLAJE
5. ETANŞĂRI
1. OSII ŞI ARBORI
1. GENERALITĂŢI
2. CLASIFICAREA OSIILOR ŞI ARBORILOR
3. MATERIALE ŞI TEHNOLOGII
4. SIGURANŢA OSIILOR ŞI ARBORILOR ÎN FUNCŢIONARE
5. CALCULUL OSIILOR
6. CALCULUL DE PREDIMENSIONARE AL ARBORILOR
DREPŢI
7. DEFINITIVAREA FORMEI
8. ADOPTAREA PRECIZIEI DIMENSIONALE ŞI DE FORMĂ
9. ÎNTOCMIREA DESENULUI DE EXECUŢIE
10.VERIFICĂRILE ARBORILOR
– Verificarea la oboseală
– Verificarea la deformaţii
– Verificarea la vibraţii
1.1. GENERALITĂŢI
• Osiile şi arborii sunt organe de maşini cu rolul de
a susţine elemente în mişcare de rotaţie,
transmiţând sau nu moment de torsiune şi
mişcare.
• Arbori
– Lişi
– În trepte (cu tronsoane)
• Tronsoane
– de sprijin
– de susţinere
– de asmblare
– libere
1.2. CLASIFICAREA OSIILOR ŞI ARBORILOR

• După forma axei (drepţi, cotiţi, curbi, flexibili)


• După forma secţiunii (circulară, poligonală, inelară)
• După mişcarea executată (imobili, rotativi)
• După modul de rezemare (static determinat, nedeterminat )
• După poziţie (vertical, orizontal, înclinat)
• După modul se semifabricare (laminat, forjat, turnat)
• După regimul de funcţionare (rigizi, elastici)
1.3. MATERIALE ŞI TEHNOLOGII
• pentru arbori de importanţă redusă, OL 50, OL 60, etc;
• pentru arbori de importanţă crescută se recomandă
oţeluri de îmbunătăţire;
– cu tronsoane expuse la uzare, OLC15, OLC35, durificare
superioară prin cementare, sau un alt tratament superficial de
durificare (nitrurare, carbonitrurare, acoperire cu materiale dure,
etc.);
– pentru arbori de uz general, cu solicitare medie, oţeluri carbon
de calitate, cu conţinut mediu de carbon (OLC45) şi un tratament
de călire cu revenire;
• pentru arbori puternic solicitaţi se folosesc oţeluri aliate;
• arborii de dimensiuni mari şi formă relativ simplă, prin
turnare din oţel;
• pentru arborii cu configuraţii complexe, cu solicitări şi
viteze reduse, prin turnare din fonte cu grafit nodular
(Fgn).
Solicitări

τ σi
A

A'
Tehnologii de
semifabricare/fabricare
• Laminare (cel mai frecvent) deoarece acestea se pot procura într-
o gamă largă de tipodimensiuni iar prelucrarea se poate face
precis, prin prinderea semifabricatului între vârfuri urmată de
prelucrări prin strunjire, rectificare, frezare etc., păstrând aceleaşi
elemente de bazare pentru toate prelucrările. Arborii cu tratament
de îmbunătăţire sunt cei mai frecvenţi şi au avantajul că pot fi
prelucraţi final prin strunjire după tratamentul termic. Această
tehnologie se foloseşte pentru arbori de uz general.
• Forjare, (continuitatea fibrajului).
• Turnare (când nu se pot folosi semifabricate laminate).
• Injectare din mase plastice, utilizate în condiţiile mecanicii fine şi
mecatronicii, Se obţine astfel o productivitate ridicată şi un cost
redus al reperelor, asigurându-se şi o precizie dimensională foarte
bună, cu abateri reduse de la un reper la altul, acestea copiind
forma şi dimensiunile golului umplut de materialul plastic în
matriţă.
1.4. SIGURANŢA OSIILOR ŞI ARBORILOR ÎN FUNCŢIONARE
• TIPURI DE SOLICITĂRI:
1. Încovoiere
1.1. Alternant – simetrică, pentru arborii şi osiile ce se rotesc;
1.2. Încovoiere simplă, pentru osii nerotitoare.
2. Răsucire,
2.1. Statică (simplă) când arborele funcţionează un timp îndelungat fără opriri;
2.2. Pulsantă când arborele se roteşte într-un singur sens cu porniri şi opriri repetate;
2.3. Alternant – simetrică când arborele se roteşte în ambele sensuri cu porniri şi opriri repetate.
• POSIBILITĂŢI DE SCOATERE DIN UZ:
1. Pierderea capacităţii statice de rezistenţă
2. Apariţia de deformaţii importante
3. Depăşirea capacităţii de rezistentă în timp, prin fenomenul de oboseală
4. Deteriorarea datorită fenomenelor vibratorii (rezonanţa)
• METODICA GENERALĂ DE CALCUL
1. Predimensionare din condiţia de rezistenţă la răsucire;
2. Dimensionare din condiţia de rezistenţă la solicitarea de încovoiere, cu
un moment încovoietor echivalent care ia în considerare solicitarea de
încovoiere cumulată cu o încovoiere suplimentară care echivalează
răsucirea;
3. Verificarea finală din condiţiile de:
• rezistenţă la oboseală;
• rigiditate (deformaţii);
• stabilitate elastică (vibraţii).
1.5. CALCULUL OSIILOR
F a1
Ft1 Fa2 Ft 2
Fr1 Fr2

Fr2 Ft
z
Fr1 Ft
1 2
Fa 1 Mt 1 Mt 2 Fa2
x y
Mi1 Mi2

Fr2
z
Fr1
H1 Fa 1 Fa2
y
Mi1 Mi2
V1 V2

Mi yOz

Ft1 Ft2

Mt1 Mt 2 y

x
Mi yOx

Mt
1.6. CALCULUL DE PREDIMENSIONARE AL

ARBORILOR DREPŢI

1. Adoptarea formei constructive


2. Stabilirea schemelor de solicitare
3. Schematizarea arborelui printr-o grindă
4. Trasarea diagramelor
5. Calculul momentului încovoietor rezultant
6. Trasarea diagramelor de momente de torsiune
7. Calculul momentului încovoietor echivalent
8. Calculul diametrelor minim necesare
9. Adoptarea valorilor diametrelor
1.7. DEFINITIVAREA FORMEI

• Adoptarea diametrelor tronsoanelor libere.


(rotunjiri în plus la valori din STAS 75-80).

• Adoptarea diametrelor tronsoanelor de montare


a rulmenţilor
[3, 4, … 10, 12, 15, 17, 20, 25, … (5⋅k) …]

• Adoptarea diametrelor tronsoanelor cu canale


de pană
(+ 5% x nr canale)

• Rezemare axială şi raze de racordare


(STAS 6603-75)
Tipuri de treceri între tronsoane de diametre diferite

a b c

d e f
1.8. ADOPTAREA PRECIZIEI DIMENSIONALE
ŞI DE FORMĂ
TOLERANŢELE, se stabilesc funcţie de clasa de precizie de execuţie:
• execuţie mijlocie, clasele de precizie 6 – 8, pentru dimensiunile care
formează ajustaje iar pentru dimensiunile libere clasele de precizie
10 – 12;
• execuţie fină, clasele de precizie 4 – 6 pentru dimensiunile care
formează ajustaje iar pentru dimensiunile libere clasele de precizie 8
– 10;
CALITATEA SUPRAFEŢELOR:
• pentru suprafeţe ce formează ajustaje ≤ 0,8 …1,6 Ra,
• suprafeţe libere ≤ 3.2 Ra.
PRECIZIA FORMEI
• specificarea abaterilor de forma şi poziţie
(bătaie frontală, radială, coaxialitatea tronsoanelor, abaterilor de la
paralelism, etc.)
10.1. Verificarea la oboseală
Tester

M i ( x ) 32mgx
σi = =
Wz ( x ) π d3
compresiune
σ

σm −σv
R=
R = constant σm + σv
t
σ
0<R <1
σv Cicluri alternant simetrice
σmax
σv
σm A Cicluri
σv alternante Cicluri pulsante
B
σmin
t
σ
R=0 Cicluri
σmax oscilante
σv
σm
σv Solicitari statice
t
σmin o
σ 45 σm
-1<R<0 O
σmax C
σv
σm t
σv
σmin

σ -R=-1

σmax
σv
t
σm
σv
σmin
σv Cicluri alternant simetrice

A
Cicluri pulsante
B

Solicitari statice
o
45 σm
O
C
σ Rd
ε=
σR
εγ σ RS
σ R piesa = σR γ =
σ Rk
γ = γ 1γ 2γ 3
βk
β k = 1 + η k (α k − 1),
σR
βk = σ maxim
σ Rk αk =
σ nominal

σ R piesa τ R piesa εγ σ R εγ τ R
cσ = cτ = cσ = , cτ =
σ max τ max β k σ max β k τ max

Soderberg
1 1
cσ = , cτ =
βk σ v σ m βk τ v τ m
+ +
εγ σ −1 σ +1 εγ τ −1 τ +1
Serensen

σ −1 τ −1
cσ = , cτ =
βk βk
σ v +ψ σσ m τ v + ψ ττ m
εγ εγ
Buzdugan
1 1
cσ = , cτ =
2 2 2 2
 βk σ v   σ m   βk τ v   τ m 
  +     +  
 εγ σ −1   σ +1   εγ τ −1   τ +1 

Principalii concentratori:
gaură transversală, canal circular, rază de racordare, îmbinare
presată, canal de pană, filet, combinaţii de concentratori.
Finalizarea calculului de verificare la oboseală
Se pot ivi următoarele situaţii posibile:
a) c > ca − calculul este terminat;
b) c < ca − caz în care se impun măsuri pentru
creşterea coeficientului de siguranţă în secţiunea respectivă
prin:
• creşterea capacităţii de rezistenţă (înlocuirea materialului cu
unul calitativ superior);
• reducerea efectului de concentrare (prin modificări ale
formei);
• reducerea nivelului solicitării prin modificări ale schemei de
încărcare în aşa fel ca efectele să se compenseze reciproc.
Valorile pentru coeficienţii de siguranţă admisibili depind de
destinaţia arborelui. Pentru arbori de uz general se adoptă
ca=2... 3.
Verificarea la deformaţii

ϕ
Metodica de verificare la deformaţii flexionale

Metoda modernă. O metodă modernă de evaluare a deformaţiilor o


constituie calculul deformaţiilor prin metoda elementelor finite.
• Valorile admisibile:
– pentru roţi dinţate, (0.01 – 0.03)m
– (0,0002–0,00003) x distanţa dintre reazeme.
– Pentru alte elemente mecanice susţinute,
conform recomandărilor din literatură.
• Înclinările limită în reazeme depind de
modul de rezemare iar în dreptul unui
element susţinut de natura acestuia.
Verificarea la deformaţii torsionale
M ti ⋅ li
θg = ∑ fi = ∑
i G ⋅ I pi

• Valori admisibile:
– θa = 5 [°/m] pentru lanţuri cinematice
interdependente;
– θa = 15 – 20 [°/m] arborii mecanismelor
podurilor rulante;
– θa = 7,5 – 13 [°/m] arborii diferenţialelor
autovehiculelor.
Verificarea la vibraţii
k
ω0 =
m
kvi2max
∑ i 2
ωo =
mi vi2max

i 2
F
k=
x
2. LAGĂRE
CLASIFICAREA LAGĂRELOR
a) După mişcarea relativă din lagăr: e) După destinaţie:
• lagăre de alunecare; • pentru construcţia de maşini;
• lagăre de rostogolire; • pentru mecanică fină;
• lagăre hibride. • pentru destinaţii speciale.
b) După direcţia forţelor transmise prin lagăr: f) După natura lubrifiantului:
• lagăre radiale; • lagăre unse cu lubrifiant;
• lagăre axiale; • lagăre unse cu lichidul de lucru al maşinii.
• lagăre radial-axiale. g) După soluţia constructivă:
c) După fenomenul care guvernează • lagăre clasice;
funcţionarea lagărului: • lagăre cu lobi;
• lagăre hidrodinamice; • lagăre cu element flexibil.
• lagăre elastohidrodinamice; h) După poziţie:
• lagăre hidrostatice (aerostatice); • lagăre de capăt;
• lagăre speciale.
d) După cantitatea de lubrifiant din lagăr:
• lagăre cu ungere abundentă (fluidă);
• lagăre cu ungere săracă (mixtă);
• lagăre intermediare.
• lagăre fără lichid de ungere (uscată).
2.1. LAGĂRE HIDRODINAMICE CLASICE

• Principiu funcţional
Q
N

T
p G
v
α
2.2. Elemente constructive ale lagărelor
hidrodinamice
Inel de etansare Corp Canal de ungere
Inel de ungere
Capac cu etansare
Surub

Arbore
Capac

Fus

Canal de recuperare Rezervor de lubrifiant


• Avantaje ale lagărelor hidrodinamice
– sunt simple;
– necesită o întreţinere sumară;
– în prezenţa unui film de lubrifiant complet fluid
se realizează o amortizare a şocurilor şi
vibraţiilor (stabilitate dinamică);
– pot fi utilizate pe o gamă largă de turaţii şi
sarcini;
– pot fi utilizate într-o gamă foarte largă de
situaţii practice.
Dezavantaje ale lagărelor hidrodinamice
– comparativ cu lagărele de rostogolire şi hidrostatice
au coeficienţi de frecare mai mari;
– în fazele tranzitorii de pornire/oprire nu asigură
separarea completă a suprafeţelor fus–cuzinet ceea
ce determină, pe durata perioadelor tranzitorii,
apariţia uzurii;
– în cazul unei ungeri insuficiente, generările termice
devin importante şi pot conduce la un dezechilibru
termic ce determină încălzirea exagerată, deci creşte
riscul deteriorării prin gripare termică.
Materiale pentru elementele lagărelor
– să aibă coeficient de frecare redus, adică fusul şi cuzinetul - un cuplu
antifricţiune
– să aibă viteză de uzură mică;
– să conducă uşor căldura produsă prin frecare în lagăre;
– să aibă un coeficient de dilatare redus pentru a nu modifica caracterul
ajustajului fus-cuzinet;
– să aibă rezistenţă bună la oboseală şi la presiune de contact;
– să aibă o compoziţie chimică stabilă şi să nu reacţioneze cu substanţele
folosite ca lichide de ungere.
• Fusurile. din acelaşi material cu arborele, fiind monobloc cu acesta.
În unele situaţii, când există riscul de deteriorare prin uzare se pot
aplica, local, tratamente de durificare superficială.
• Cuzineţii. Se confecţionează din materiale ce formează un cuplu
antifricţiune cu arborele, cum ar fi:
– bronzurile (CuSn14T, CuPb25, CuAl9, etc.),
– fontele antifricţiune,
– aliajele antifricţiune speciale, pe bază de plumb, staniu, cupru sau
aluminiu (Y-Sn83, Y-PbSn10, Y-AlSb5, etc.),
– materiale sinterizate sau materiale nemetalice (poliamide, teflon, lemn,
cauciuc etc.).
Deteriorări ale lagărelor
- În ipoteza că un lagăr a fost proiectat corect şi
funcţionează normal, contactul între suprafeţele active se
poate produce numai în fazele de pornire/oprire. În
consecinţă, uzura firească a unui astfel de lagăr o constituie
uzura de contact.
- Dacă un lagăr nu este corect proiectat, s-au
materialele nu au fost corect alese, pot să apară şi alte
moduri de deteriorare, cum ar fi:
• oboseala stratului superficial, strat care se poate
desprinde, înrăutăţind calitatea suprafeţei şi implicit
funcţionarea;
• curgerea tangenţială a materialului, care apare
datorită unei ungeri insuficiente ce determină un film
insuficient de gros şi forţe tangenţiale importante;
• griparea, fenomen de deteriorare catastrofală, cauzat
de o proiectare greşită sau de o exploatare
necorespunzătoare.
Elemente geometrice ale lagărelor
Modelarea fenomenului de ungere
∂  3 ∂p  ∂  3 ∂p  ∂h ∂h
h  +  h  = 6ηu + 6ηv
∂x  ∂x  ∂y  ∂y  ∂x ∂y

în care:
h – grosimea de film;
lagăre scurte, când l/D < 1;
p – presiunea;
lagăre medii, pentru l = 1…1,5;
x – coord. circumferenţială;
lagăre lungi, l/D > 1.
z – coord. radială;
h - vâscozitatea dinamică;
u,v – viteze.

∂p h−h
= 6ηu 3 m
∂x h
ηω
F= 2
dlCR
ψ

portanţă maximă

l/D>1
l/D=1 l/D<1
frecare minimă

CR
Frecarea în lagărele hidrodinamice
n v
du u ωd ω
τ =η ≅η 1 =η =η
dn h 2δ ψ

F f = l ⋅ ∫ τρdα
0

ω u1
F f = τπdl = η πdl = η πdl
δ ψ
ω
Ff
η πdl ηω
f = =
ψ

ηω f =π + 0.55ψζ
R pdl pψ pψ
Metodica de proiectare a lagărelor:
1. Predimensionarea;
2. Verificarea grosimii filmului de lubrifiant;
3. Verificarea temperaturii de regim;

date de bază:
• tipul de lagăr;
• sarcina, R, pe care lagărul trebuie să o preia:

R = H 2 +V 2
•diametrul, d, al fusului, determinat din condiţia de rezistenţă a arborelui;
• o lungime maximă , lmax, pe care poate să o ocupe lagărul;
•caracteristicile mecanice de rezistenţă ale materialul fusului;
•turaţia, n, a fusului;
•temperatura de funcţionare, T.
Predimensionarea
Verificarea ungerii
1. Adoptarea jocului relativ

d
ψ = (10 −3 − 10 −4 )4 ω
2
2. Calculul coeficientului de portanţă

pψ 2
CR =
ηω
3. Calcul grosime minimă de lubrifiant
d
hmin = δ − e = δ ( 1 − χ ) = ψ (1 − χ )
2

4. Verificarea relaţiei

hmin
λ= ≥ ca = 2...2.5
R z1 + R z 2
Verificarea termică
1. Calculul puterii pierdute prin frecare
πηω d
Pf = fRv = fpldv = ( + ξψ ) pldω = constanta ⋅ ( pv )
ψp 2
2. Calculul temperaturii de funcţionare a lagărului
fRv
fRv = kS (Tl − T0 ) Tl = T0 +
kS
p

pa
(pv)a

va v
Determinarea jocului la temperatura de montare
∆ l = ∆ 0 + d (α cuzinet − α fus )(Tl − 20 0 )
-ajustajele recomandate pentru lagăre, sunt: H7/f7, H7/g7, H7/e8; H7/d8, H7/d10,
-pentru rugozitatea suprafeţelor sunt recomandate valori de cel mult Ra=0.4.

Calculul debitului de lubrifiant

Alimentarea efectivă cu lubrifiant


se poate realiza:
• cu inel de ungere;
• cu fitil;
• prin picurare;
• prin imersie
3. LAGĂRE SPECIALE

lobi rezervă folie

folie (cuzinet)
lobi activi

fus

spaţiu umplut
de lubrifiant
4. LAGĂRE HIDROSTATICE
d

po

po
b
H

h
b L
po
po
F RP

P
5. RULMENŢI (LAGĂRE CU ROSTOGOLIRE)
Avantaje ale rulmenţilor
• frecare mult mai mică;
• centrare mult mai bună,
• jocuri mult mai mici;
• necesită pentru ungere o cantitate mult mai mică de lubrifiant
• funcţionare bună chiar în condiţii de ungere incompletă cu
cantitate foarte mică de lubrifiant, o perioadă lungă de timp
înainte să apară griparea;
•lăţimea rulmentului este mult mai mică decât lăţimea lagărelor
hidrodinamice, necesitând lungimi de fus mai reduse şi
conducând la arbori mai mici;
• necesitatea unei cantităţi foarte mici de lubrifiant a permis
realizarea de construcţii încapsulate de rulmenţi (etanşaţi), la
care, în momentul asamblării, li se introduce în zona activă o
cantitate de lubrifiant suficientă pentru toată durata de viaţă.
Dezavantajeale rulmenţilor

• rulmenţii sunt sensibili la deformaţiile arborilor deoarece


acestea modifică pozişiile relative corpuri de rulare-inele
şi implicit schema de forţe din contacte;
• rulmenţii sunt sensibili la vibraţii, în special în regim
static (în absenţa mişcării de rotaţie), când vibraţiile pot
produce solicitare prin şoc între corpurile şi căile de
rulare determinând apariţia unor deformaţii de forma
unor gropiţe (fenomen denumit şi brinellare);
• au o înălţime relativ mare.
Cinematica internă a rulmenţilor

ωb
ωd
db
v0 ωi Ri
ωcolivie = =
ωi
2 ⋅ Rm 2 Rm
d

v0
ωb =
db
Clasificarea rulmenţilor
• După tipul corpurilor de rulare:
– rulmenţi cu bile;
– rulmenţi cu role:
• cilindrice: - scurte l/d < 1;
• medii 1 < l/d < 1.5 …2;
• lungi (ace) l/d > 1.5…2
– conice;
– butoi.
• După unghiul de contact şi direcţia sarcinii pe care rulmentul o poate prelua (se
defineşte unghiul de contact ca unghiul dintre direcţia radială a rulmentului şi direcţia
punctelor de contact). Deosebim:
– rulmenţi radiali;
– rulmenţi radiali – axiali (cu bile sau role)
– rulmenţi axiali.
• După numărul rândurilor corpurilor de rulare:
– rulmenţi cu un rând de corpuri de rulare;
– rulmenţi cu două rânduri de corpuri de rulare;
• După direcţia forţei pe care o pot prelua:
– rulmenţi radiali ( rulmenţi cu role cilindrice);
– rulmenţi radial – axiali cu simplu efect ( rulm. radiali – axiali cu role conice sau bile pe un
singur rând);
– rulmenţi radial – axiali cu dublu efect (rulmenţi radial – axiali cu două rânduri de corpuri
de rulare);
– rulmenţi oscilanţi(arborilor la care sunt prezente deformaţii importante).
Simbolizarea rulmenţilor
Distribuţia sarcinii pe corpurile de rulare

δ i = kPi 2 3 δ i Pi 2 3 δi
db
 = 23 = cos γ i
δ
 0 = kP0
23
δ 0 P0 δ0
d

Pi 2 / 3 = P02 / 3 cos γ i
β

P0 Fr = P0 + ∑ 2 P0 cos 5 2 γ i

Fr =
zP0 5Fr
4.37 P0 =
z
Fr Fr
Pentru rulmenţi axiali P0 = P0 =
z 0.8 z
Deteriorări ale rulmenţilor

1. Oboseala de contact - calea firească de


scoatere din uz a rulmenţilor corect
exploataţi.
2. Deformarea plastică - apariţia unor
deformaţii pe căile de rulare.
3. Uzura abrazivă - datorită utilizării unui
ulei impurificat.
4. Supraîncălzirea - poate apărea ca
urmare a unei ungeri insuficiente.
Materiale utilizate în construcţia rulmenţilor

• În construcţia clasică de maşini există 2 materiale


specifice: RUL1, RUL2, la care diferenţa constă în
conţinutul de Cr şi Mn. Cu un conţinut mai mare de
Mn, RUL2 permite un tratament pe o adâncime mai
mare, acesta folosindu-se pentru elemente de
secţiuni mai mari. Tratamentul termic al elementelor
de rulmenţi, confecţionate din aceste materiale, este
un tratament de călire în trepte cu revenire joasă şi
conduce la durităţi de 60–65 HRC.
• Dezvoltarea mecatronicii şi a tehnicii spaţiale a
condus la folosirea pentru rulmenţi şi a unor
materiale specifice acestor condiţii de mediu,
respectiv utilizarea de corpuri de rulare din
materiale sinterizate, ceramice, materiale
plastice, etc.
Calculul de alegere al rulmenţilor

tipuri de calcule:
• calculul la oboseală de contact
(durabilitate);
• calculul la deformaţii plastice;
• calculul la uzură;
• verificarea la turaţia limită.
Fe = XVFr + YFa

1. Adoptarea durabilităţii necesare, L.


Calculul la durabilitate
2. Calculul forţei echivalente

Fe = XVFr + YFa

3. Stabilirea forţei de calcul.

Q = ft f d f λ Fe
4. Determinarea capacităţii dinamice

Cnec = QL1 p
5. Alegerea din catalog a unei
p tipodimensiuni de rulment, cu
C  valoarea diametrului de montare
L =   corespunzătoare tronsonului de

Q
arbore pe care se montează şi

C ≥ Cnec .
Calculul la uzură, presupune calculul unui coeficient de uzură şi se
face pentru rulmenţii ce lucrează în medii abrazive şi presupune evaluarea
pe baza coeficientului de uzură din diagrame a duratei de funcţionare
garantate şi compararea acesteia cu durata impusă.
Verificarea la turaţie limită presupune verificarea condiţiei
n > nlim
unde nlim, este dată prin catalog.
Ungerea rulmenţilor
corpul de rulare cel mai de jos este, în repaus, scufundat cu (0.3-0.5)d,
în lubrifiant
Ajustaje pentru montarea rulmenţilor
• montarea unui inel cu strângere şi
a celuilalt inel cu ajustaj alunecător.
• toate inelele cu sarcină circulantă se montează cu strângere
• inelele cu sarcină fixă se montează alunecător.

Câmpuri de toleranţe pentru rulmenţi


• ajustaje alunecătoare se folosesc pentru piesele conjugate
câmpurile H, h;
• pentru ajustajele cu strângere câmpurile j, k, m, n, p, r pentru
tronsonul de arbore;
• câmpurile J, K, M, N, P, R pentru alezajele din carcasă.
• Clasele de precizie de execuţie: 5–7.
Montarea şi demontarea rulmenţilor
PRIN PRESARE cu prese speciale
3. ASAMBLĂRI
3.1. CLASIFICAREA ASAMBLĂRILOR
1. Asamblări demontabile; sunt asamblările care pot fi desfăcute fără deteriorarea nici
unui element:
• asamblări butuc – arbore
– cu pene,
– caneluri,
– presate,
– altele;
• asamblări filetate;
– cilindrice
– conice
2. Asamblări nedemontabile; sunt asamblările care se pot desface numai prin
distrugerea unui element:
• asamblări nituite (prin deformare);
• asamblări sudate (cu topire);
• asamblări lipite
– la rece
– la cald.
3. Asamblări elastice; sunt acele asamblări la care, in lanţul de elemente ce participă la
asmblare există un element elastic, denumit uzual arc, cu rol de a crea în funcţionare,
prin deformare, forţe cu rol funcţional.
ASAMBLĂRI CU PENE
• Asamblări cu pene paralele

h
lc b
t1

b
b
M
t
lc h
l

b
h

lc
l
Metodica de calcul
Mt
T=
d c
−t +
2 2

condiţia de rezistenţă la strivire

T
p= ≤ pa
clc

Lungimea de calcul minimă necesară


2M t
l c nec =k
p a cx
Asamblări cu pene înclinate (cu strângere iniţială)
A
A-A

tg α=0.01

h
l b Q
A p

t
A

Fb µQ
b/6
Mt
b
l
A
Mt
Q=
Fb b d 4 d
+ µ ( − t) + µ
Fb
6 2 π 2
2Q
p= ≤ min( p a str )
blc
Asamblări cu pene tangenţiale
A

A-A

A
ASAMBLĂRI CANELATE
b

dm
h

dm
h

dm
Tehnologie
Calculul asamblărilor canelate
Asamblări PROFILATE
3.6. Asamblări PRESATE
Metodica de calcul a asamblărilor presate
Verificarea la rezistenţă, la strângerea maximă

smax 1
pmax = ⋅ ≤ pa
d C A + CB
E A EB
6. ASAMBLĂRI ELASTICE (ARCURI)

Scopul arcurilor într-o construcţie mecanică poate fi:


• de menţinere a poziţeie relative;
• de creare a unei forţe;
• de readucerea în poziţia iniţială a unui element;
• de acumulare a unor energii mecanice ce
urmează a fi cedate ulterior;
• de realizare a unor forţe de strângere;
• de blocare a unor elemente;
• de impunere a unei poziţii pentru unele elemente
în funcţionare.
Clasificarea arcurilor

După formă: După modul de solicitare


• arcuri bloc; • de forţe decompresiune;
• arcuri inelare; • de moment de încovoiere;
• arcuri disc; • de moment de torsiune;
• arcuri elicoidale; • de forţe tăietoare.
• arcuri spirale; După tensiunea din arc
• arcuri plane; • cu tensiuni de tracţiune –
• arcuri lamelare compresiune;
• cu tensiuni de răsucire;
• cu tensiuni de încovoiere;
• cu tensiuni de forfecare;
• cu tensiuni compuse.
Caracteristica arcului

F a b

α (x1)
Caracteristică liniară

Caracteristici neliniare
a - rigiditate crescătoare,
b - rigiditate descrescătoare
α
x x
1
Curba de histerezis

x
• Randamentul volumic de funcţionare al arcului

Wînmagazinată
ηv =
Wmax . posibilă
Materiale
Trebuie să prezinte:
• proprietăţi de rezistenţă pe întreaga arie,
• limită de proporţionalitate ridicată,
• rezistenţă la oboseală,
• lipsă de concentratori,
• călibilitate
Se recomandă oţeluri pentru arcuri, cu conţinut redus de
carbon
(%C=0,5..0,65), cu elemente de aliere Si, Mn; în consecinţă au
fost elaborate.
Alte materiale: bronzul fosforos, alama, cauciucul, care au însă
caracteristici mecanice neliniare.
Etapele generale de calcul

1. Calculul tensiunii din arc în scopul dimensionării sau


verificării arcului la rezistenţă;
2. Calculul deformaţiei arcului şi a caracteristici acestuia,
adică a curbei de legătură forţă – deformaţie;
3. Calculul lucrul mecanic necesar pentru deformarea
arcului şi a energiei mecanice restituite de acesta la
descărcare; Datorită frecărilor interne precum şi a
solicitărilor parţiale ale materialului arcului o parte din
energia cedată arcului la deformare va fi disipată de
acesta.
4. Determinarea coeficientului de utilizare volumică a
materialului arcului.
3.6.3. Arcuri cu tensiuni de
tracţiune compresiune
F
E, ν, A

∆h
h
∆l

F ∆l
=E
A l
η v = 1.

• oţeluri pentru arcurile de tip bară şi cauciuc pentru blocuri


Arcuri inelare

Fa = F f tan(α + ϕ )
Solicitarea inelelor
• Deformaţia şi caracteristica arcului

 σi  Dm
 i E , ∆Re = ε e
ε = , ∆Re + ∆Ri
i 2 tan α =
 σ e  ∆R = ε Dm δo
ε e = . e i .
 Ee  2

F = zδ o
πAE tan(α + ϕ ) tan α
Dm
Fr F
qr = No = F

πDm π tan (α + ϕ )
 No F
 σ e = = ≤ σa ,
Ae πAe tan(α + ϕ )
 N
σ i = − o = −F
≤ σa .
 Ai πAi tan(α + ϕ )
δ

Ae = Ai = A
Arcuri cu tensiuni de răsucire
• Arcul bară de torsiune
ηv = 0.5

3 2

F
a
Fδ Fv F 2 a 2 l
L= = =
Mt 2 2 2GI p
τ= ≤τa ϕ
Wp
M tl τ 2
V
4I p W=
ϕ= L 2G
GI p ηv = =
W Ad 2
M t la 4I
v =ϕ a =
GI p η v = L = p2
W Ad
Fla 2
v=
GI p
Arcul elicoidal cilindric
• Mărimi specifice:
• d – diametrul sârmei;
• – diametrul exterior;
• – diametrul interior;
• D – diametrul mediu;
• p – pasul de înfăşurare;
• a - unghiul elicei;
• z – numărul de spire care poate fi: ztotal –
numărul total de spire, zactiv – numărul de
spire active, zo – numărul de spire pasive,
de capăt);
• – raportul de înfăşurare. Uzual i =6…15, iar
a < 10o, valoarea unghiului scăzând cu
solicitarea;
• Ho- lungimea iniţială a sârmei neînfăşurate.
Tensiuni de solicitare în arc
 N = F sin α
 F = F , 
M = FD , T = F cos α
 2
 FD
M
 î = M sin α = sin α
2
 FD
M t = M cos α = cos α
 2

M t FD 16 8Fi
τ t max = = = 2
Wp 2 πd 3
πd
4 T 4T 4
τ max = =
3A 3 πd 2

8FD 16 F 8FD  2d   2
τ max spiră = τ t max + τ max = + =  1 +  t max 
= τ 1 + 
πd 3 3πd 2 πd 3  3D   3i 
τ max spiră = kτ t max
• Deformaţia acului elicoidal

l = πDz a
,
şi care are forţa, F, aplicată în la distanţa D/2.
Punctul de aplicare al forţei, suferă sub solicitare o deformare, δ, dată
de
D
δ =ϕ
2
,
În care unghiul de deformare la răsucire este dat de
FD
M tl
πDz a 16 D 2 z F
ϕ= = 2 = a

GI p πd 4
Gd 4
G
32
,
respectiv

8i 3 z a F
.
δ=
Gd
• Calculul coeficientului de utilizare a materialului

Lucrul mecanic înmagazinat în arc se calculează prin

Fδ 4i 3 z a F 2
L= =
. 2 Gd
Acest lucru mecanic mai poate fi exprimat şi prin prisma energiei interne înmagazinate, prin

2
 8 Fi   πd 2 
 2 k   π z a D 
τ V
2
πd  4  = η 8k F i z a D
2 2 2
L= ηv = ηv  
v
2G 2G d 2G
.
Din egalarea celor două relaţii, rezultă

1
. ηv = 2
2k
• Arcuri cu tensiuni de încovoiere
– arcul lamelar simplu;
– arcul lamelar multiplu;
– arcul elicoidal care preia moment de torsiune;
– arcul disc.
,
Arcul lamelar simplu M î max = F ⋅ l la care îi corespunde tensiunea maximă de încovoiere

M î max 6 Fl
σ î max = = 2
Wz bh
Fl 3
Deformaţia unui astfel de arc δ=
3EI z
Fδ F 2 l 3  36 Fl 
2
L= =  2  lbh 1
2 6 EI z σ V
2
bh 
L = ηv = ηv  ηv =
2E 2E
9

M î ( x) Fx M î ( x) Fx
σx = = σx = =
Wz ( x) bx h 2 Wz ( x) bx h 2
6 6

4 Fl 3 Fδ F 2l 3 F 2l 3 ⋅ 12
δ= L= = =
Ebh 3 2 4 EI z 4 Ebh 3 1
ηv =
3
2
 36 Fl 
 2  lbh
σ V
2
bh 
L = ηv = ηv 
2E 4E
• Arcuri lamelare multiple

lubrifiant (grafit sau disulfură de molibden) fretting


Arcul elicoidal solicitat la răsucire

Solicitarea este la fel ca cea a arcurilor spirală, momentul care


încovoaie spira este tocmai momentul de torsiune aplicat arcului
prin elementele de conectare ale capetelor
Mî = Mt
iar tensiunea din arc este o
tensiune de încovoiere, dată de relaţia
M î 32 M t
σî = =
Wz πd 3

pentru arc confecţionat din


sîrmă de secţiune circulară plină,
M î 6M t
σî =
Wz
=
bh 2 M î l M tπDz a
ϕ= =
EI z EI z
σ 2
V
pentru arc confecţionat din sîrmă
de secţiunedreptunghiulară plină. L=
M tϕ M πDz a
= t
2
L = ηv
2 2 EI z 2E
Mî = Mt
d

1
ηv =
4
secţiune circulară plină

ηv =
1 secţiune dreptunghiulară plină
3
Arcul spirală plană

Calculul se face în ipoteza


că arcul ar fi o bară, de
secţiune identică cu a
arcului şi lungime egală cu a
acestuia, încastrată în unul
din capete. Pe celălalt capăt
se aplică momentul de
torsiune, care acţionează ca
un moment încovoietor,
determinând o solicitare de
încovoiere
6M t
σî = ≤ σ aî
bh 2
M tl
ϕ=
EI z
2
 6M t 
 2  bhl
M tϕ M t2 l V  bh  ηv = 1
2
L = ηv
σ
L= = =
2 2 EI z 2E 2E 3
Arcuri DISC
ASAMBLĂRI DEMONTABILE PRIN FILET

Generalităţi

Elementele principale ale filetului sunt:


• pasul p. Prin pas se înţelege valoarea deplasării axiale a piuliţei la o rotaţie
completă.
• unghiul de înclinare a spirei β, a cărui valoare variază pe înălţimea
filetului fiind dependent de diametrul
dx
la care se măsoară, fiind dat de relaţia:
p
β x = a tan
πd x
• numărul de începuturi, z.
• pasul aparent, pa. Prin pas aparent se înţelege distanţa axială dintre două
elemente identice ale filetului. Între pas şi pasul aparent se poate scrie relaţia:

p = z ⋅ pa
Clasificarea filetelor

60 o
pătrat
Metric

o
30

Withforth
Edison R

d
Trapezoidal
Filetele pot fi utilizate pentru:
•Poziţionarea fermă a elementelor mecanice. (şurub, şaibă, piuliţă)
•Filete de mişcare,
•Filete pentru măsurare
•Elemente de reglare
În funcţie de numărul de începuturi
•Filete cu un singur început.
•Filete cu două sau mai multe începuturi.
În funcţie de sistemul de măsurare
•Filete metrice.
•Filete în ţoli.
În funcţie de forma suprafeţei pe care se execută filetul
•Filete cilindrice.
•Filete conice.
În funcţie de sensul de înfăşurare a spirei filetului
•Cu sensul de înfăşurare spre dreapta, considerat ca sensul normal.
•Cu sensul de înfăşurare spre stânga.
În funcţie de mărimea pasului
•Cu pas fin.
•Cu pas normal.
•Cu pas mare.
Geometria filetelor metrice
p

H/8

D
30 o o
30
d

H/4

D1
D2 , d 2

d1
Forme constructive pentru şuruburi şi piuliţe

Clasificare şuruburilor:
După forma capului:
După capătul tijei
După forma cheii;
După poziţia elementului de antrenare;

Materiale pentru şuruburi şi piuliţe


Se recomandă:
1. pentru şuruburi obişnuite OL 37 OL 42, OL44,
2. şuruburi cu o solicitare mai mare OL50, OL60 asamblări fără pretenţii;
3. oţeluri carbon de calitate cementate OLC15 sau îmbunătăţite OLC 35, OLC
45, OLC60 sau aliate la şuruburile de rezistenţă mare;
4. pentru aplicaţiile speciale unde se cer rezistenţe mecanice deosebite, se
utilizează oţeluri aliate de înaltă rezistenţă 18MoCrNi06, 15MoMnCr12,
20Cr08, 41MnCrNi15,40Cr10, 33MoCr11 41MoCr11, etc.;
5. pentru şuruburile utilajelor de ridicat, solicitarea principală fiind flambajul care
este dependent de modulul de elesticitate E, nu se impune oţeluri speciale
6. pentru şuruburile de uz general executate în serie mare prin prelucrare pe
strunguri automate, AUT20, AUT20M, AUT30.
Relaţia funcţională a asamblărilor cu şuruburi

d2 d
M înş = H ⋅ = F ⋅ 2 tan( β 2 + ϕ )
2 2
d2
M deş = F tan( β 2 − ϕ )
2

N
N' =
α
cos
2
µ
F f = µN ' = N = µ' N
α
cos
2
d2
M înş ,deş = F tan( β 2 ± ϕ' )
2
Condiţia de autoblocare (autofrânarea)

d2
F tan( β 2 − ϕ' ) < 0 β 2 < ϕ'
2

Observaţii.
•nu ia în considerare momentul de frecare pe soclu
•vibraţiile pot diminua frecarea.
•Valoarea unghiului mediu de înclinare al spirei este dependent de
diametru
Momentul de frecare pe soclu

Fa
pm =
π ( D 2 − d g2 )
4
dFa = p m ⋅ dA
dF f = µ s ⋅ dFa
dM fs = dF f ⋅ r = µ s p m ⋅ 2π rdr ⋅ r
D D
2
r3 2
2π  D 3 d g3 
M fs = ∫ µ s p m dA = ∫ µ s p m ⋅ 2π r 2 dr = 2πµ s p m = µ s pm  − 
3 3  8 
Ac dg
dg
2
 8
2

π D 3 − d g3
M fs = µ s Fa
3 D 2 − d g2
Randamentul asamblărilor filetate
Lu F ⋅ ∆h
η= = a
Lc M c ⋅ ∆θ
Fa ⋅ p Fa ⋅ πd 2 tan β 2
η= =
M c ⋅ 2π  d2 
2π ⋅  Fa tan (ϕ '+ β 2 ) + M s 
 2 
 π ϕ' 
tan − 
η max =  4 2
≈ 78% − 80%
 π ϕ' 
tan +  pentru cuple elicoidale de mişcare
4 2
Calculul elementelor filetului
1. Repartiţia sarcini pe spirele filetului

Fa
Fm =
z

2. Calculul de rezistenţă al tijei şurubului

Solicitarea de tracţiune
Solicitare de răsucire
4 Fa
σ tş = 2
πd1 τ=
Mt
σtş< σa tracţiune. Wp
σ e = σ tş2 + 3τ 2

σ e ≈ 1.2σ tş
3. Calculul de rezistenţă al spirelor filetului

•forfecare la baza spirei;


•încovoierea secţiunii spirei;

Mi Fn
σi = = m 2 h1 = 0,56 d
Wz πd1m
6

•strivire în zona de contact.

Fa
pc =
πd 2t2 z
teoretic h = 0,47 d În realitate h = 0,8 d
Calculul asamblărilor cu filet
1. Calculul asamblării filetate simple

Tensiunea de solicitare la tracţiune se poate scrie ca

4 Fa
σ tş = 2
πd1
iar condiţia de rezistenţă

σc
σ tş ≤

relaţie valabilă la solicitare statică.


2. Asamblări cu şuruburi cu strângere iniţială

1. La început, când recipientul e gol, se fixează capacul şi se prinde de


corpul recipientului cu un număr de z, şuruburi. Între capac şi corp se
introduce o garnitură, cu rol de etanşare. Fiecare şurub se strânge cu un
moment la cheie, Mco, care creează forţa de strângere Fo, cu efect de
întindere a şurubului şi de comprimare a pachetului.
2. În momentul introducerii presiunii, p, capacul şi corpul tind să se
îndepărteze, ceea ce face să se reducă efectul de apăsare asupra
garniturii, o parte din forţa generată la strîngere fiind compensată de
efectul presiunii.
πD p
2
fiecărui şurub îi revine o forţă de exploatare F=
4z
F ′ F ′′ F ′ + F ′′ F
δş = δ p ⇔ = = =
kş k p kş + k p kş + k p
 F
 Fş = Fo + k ş k + k
ş p
Fş = Fo + F'  F
Fp = Fo – F''  Fp = Fo − k p
 kş + k p
Dimensionarea şurubului

πd 2
Fmax = 1
σ at
4
Calculul rigidităţii elementelor asamblării
Rigiditatea şurubului

πd12 E
kş =
4 l

Rigiditatea pachetului

π
Ai =
4
[D 2
ei − d g2 ]
1 l pi
=∑
kp Ai Ei
o o
α = 15 − 16 De 2 = Dr + (2l p1 + l p 2 )tan α
π
Ag =
4
(D
2
eg − d g2 )

Calculul elementelor asamblării cu şuruburi cu strângere iniţială


1. Păstrarea etanşietăţii.
2. Asigurarea rezistenţei garniturii.
3. Asigurarea rezistenţei şurubului.

1. Păstrarea etanşietăţii.

Fp π
pag = kp pg = Ag = (D2
eg − d g2 )
Ag 4
forţa de strângere iniţială necesară

kp
Fo = p ga Ag + F
kş + k p
2. Asigurarea rezistenţei garniturii.
Fo
pmax g = ≤ σ as garnitură
Ag
3. Rezistenţa şurubului
a. Calculul la solicitări statice
Fş 4  kş  c. Calculul la solicitări termice
σ= = 2 Fo + F
Aş πd   k ş + k p  Prezenţa temperaturii
M fo 8Fo d 2 tan(ϕ ′ + β 2 ) determină trecerea lentă a
τ= = deformaţiilor elastice în
Wp πd13
deformaţii plastice
σ e = σ 2 + 3τ 2 remanente, efect denumit
relaxare.
b. Calculul la oboseală Periodic se face o corecţie a
momentului de strângere
τc cσ cτ
cτ = c= ≥ ca = 1.8...2
c cσ + cτ
2 2
Asamblări cu şuruburi solicitate în planul de separaţie

1. Cu şuruburi strânse iniţial;

F ≤ µ N z.
2. Prin folosirea de şuruburi păsuite

F
T=
z 4 T
Tensiunea de forfecare τ= Presiunea maximă de contact
T
3 πd 2 s p=
δd
Solicitări suplimentare în şuruburi

Şurubul cu cap ciocan

 32 Fe 
 
 σi  πd13   8e 
σ = σ t 1 +  = σ t 1 + = σ t 1 + 
 σt   4F   d1 
 
 πd12 
Solicitări suplimentare datorate neparalelismului

suprafeţelor exterioare ale tablelor

d v dθ
2

= =−
dx 2
dx EI z
M îl θEI z
θ =− ⇒ Mî = −
EI z l

Mî θE θE
σî = = =
Wz l ⋅ Wz l ⋅ d1
Iz 2
Uniformizarea solicitării pe spirele filetului

modificarea rigidităţii şurubului sau piuliţei


Asigurarea şuruburilor

Creşterea momentului de frecare din spirele filetelor, prin


1. Introducerea şaibelor elastice de tip Grower;
2. Introducerea de sisteme piuliţă contrapiuliţă
iar în cazuri în care siguranţa trebuie să fie max. se
foloseşte:
1. Gaură transversală prin capul şurubului prin care se
introduce un element de legătură la piesa fixă;
2. Gaură transversală prin şurub şi piuliţă crenelată;
3. Folosirea unor şaibe deformabile între elementele de
prindere şurub – piuliţă şi pachet care are o parte de
formată după profilul hexagonal şi o parte după
marginea pachetului.
ASAMBLĂRI NEDEMONTABILE

1.Asamblări nituite (prin deformare);


2.Asamblări sudate (cu topire);
3.Asamblări lipite
3.1. La cald.
3.2. La rece
ASAMBLĂRI NITUITE
Avantaje şi dezavantaje
avantaje:
•capacitate portantă mare;
•siguranţă deosebită în condiţii de şocuri şi vibraţii;
•posibilitatea uşoară de corijare a unui nit prost bătut;
•nu modifică starea structurală a tablelor îmbinate.

dezavantaje:
consum mare de tablă datorită necesităţii de suprapunere
a elementelor;
productivitate redusă;
realizarea etanşării este dificilă;
tehnologie de realizare generatoare de zgomot, care duce
la îmbolnăvirea profesională a muncitorilor.
Materiale
•Materialul pentru nituri, depinde de materialul
tablelor ce se îmbină:
•table din oţel - nituri din oţel cu plasticitate bună, de
exemplu, OL34, OL37;
•materiale neferoase - nituri din acelaşi material cu
tabla, pentru a evita apariţia strângerii când
temperatura de lucru variază, datorită coeficienţilor
de dilatare-contracţie diferiţi;
•în medii corozive se recomandă acelaşi material ca
şi tabla, pentru a evita apariţia coroziunii
electochimice.
Clasificarea niturilor:

După forma capului:

• nituri cu cap semisferic;


• nituri cu cap plat;
• nituri cu cap tonconic.

După forma tijei:

• nituri cu tijă plină;


• nituri cu tijă tubulară..
asamblări cu table simplu suprapuse

asamblări cu eclisă pe o singură parte

asamblări cu eclise bilaterale


Principiul transmiterii forţei prin nituri
F
F

F1 =F/z

•solicitare de contact între tija nitului şi pereţii


alezajelor din table.
•solicitare de forfecare în planul de contact al
tablelor.
•solicitare axială a nitului şi de apăsare reciprocă a
tablelor determinată de forţa axială iniţială de
strângere, Fo, generată prin batere
FORFECARE

T F − µF 4F
τ= = 1 2 o = 12 − µσ îmbinare de rezistenţă şi etanşare
Aria nit πd1 πd1
4
4 F1 îmbinare de rezistenţă
τ= 2
πd1
STRIVIRE F1
p1 = F1
d1δ1 p= ≤ pa
F1 δ = min( δ1 ,δ 2 ) d1δ
p2 =
d1δ 2
Relaţia fundamentală a nituirii
Toate elementele trebuie să corespundă la fel de bine,
din toate punctele de vedere şi la limită

•Forfeacere nit F F

•Strivire

b
t
•Ruperea tablelor e e1

π zsd τ 2
1 a
Fmax = = pa zδd1 = ϕbδσ at
4
Folosirea nituirii în construcţia de maşini

1. axele barelor să fie


concurente;
2. centrul de greutate al
fiecărei asamblări nituite
între table şi guscu,trebuie
să se afle pe axa barei
respective. Deci niturile se
dispun simetric faţă de
această axă. Guseu
3. la îmbinărea fiecărei bare de
guscu, se folosesc min.
două nituri, pentru a
împedica rotirea relativă
între tablă şi guseu.
ASAMBLĂRI SUDATE

% Ei
% Ce = % C + ∑
ai
%Ce<0.2 … 0.25, oţelul este foarte bine sudabil;
%Ce=0.2 … 0.45, oţelul este bine sudabil;
%Ce=0.45 … 0.65, oţelul este sudabil;
%Ce>0.65, oţelul este greu sudabil.
Avantaje ale asamblărilor sudate.
• tehnologicitate faţă de îmbinărea nituită;
• faţă de asamblările sudate sunt mai uşoare cu
20-40%;
• se execută mult mai repede decât îmbinarea
nituită;
• etanşare mult mai sigură;
• economie de material, nu mai este necesară
suprapunerea tablelor;
• tehnologie mult mai ieftină;
• zgomot redus.
Dezavantajele asamblărilor sudate
• prezenţa defectelor în cordonul de sudură, determinată
de calitatea materialelor utilizate, regimul de sudare, dar
şi de calificarea sudorului. Se concretizează în
pori,incluziuni şi fisuri în sudură, datorate răcirii rapide a
cordonului. Este necesar, în cazul asamblărilor
importante, controlul integral al sudurii, prin metode
nedistructibile cum ar fi: radiaţiile executându-se
fotografii ale întregii lungimi ale cordoanelor de sudură;
• rezistenţa mică a cordonului de sudură, chiar şi în cazul
folosirii unui material de adaos identic cu materialul de
bază, din punct de vedere al compoziţiei, lucru datorat
structurilor metalografice, şi vitezei de răcire;
• imposibilitatea aplicării la piese tratate termic, deoarece
afectează structura de tratatment prin încălzire.
Principiile şi metodica de calcul a asamblărilor sudate
ρlim s
cs = ≥ csa
ρ max s
a = min (δ1, δ2)

2
a= s ≅ 0.75δ
2

l = ls − 2a
Tensiunea maximă din sudură, ρ rmax s
Metodica de calcul la solicitări
ρ statice simple
lim s
cρ s = σ cb
ρ max s cρ s =
k ρ st ⋅ ρ max s
ρ lim s = v1 ⋅ v2 st ⋅ σ c b

k ρ st =
1 c ρ s ≥ 2 .5 ÷ 3
v1v2 st

•v1 – coeficient de calitate al sudurii, care depinde de modul în


care se execută sudura. (v1=0.2 ... 0.5 - pentru suduri manuale
şi necontrolate, v1=0.7 - pentru suduri manuale şi controlate
v1=0.8 ... 0.9 - pentru suduri automate şi necontrolate, v1=1 -
suduri automate şi controlate
•v2st – coeficient de concentrare a tensiunilor în regim static,
care depinde de tipul cordonului de sudură şi de tensiunile
principale din sudură (suduri cap la cap şi la solicitare de
tracţiune, v2 st=0.25 iar solicitarea de forfecare, v2 st=0.65 ,
sudurilor de colţ, v2 st=0.25)
Solicitări statice compuse
σ e = σ s2 + λτ s2
În cazul sudurilor se ia λ =1.7

2 2 σ cb
σ e = σ + λτ ≤ σ as =
s s
k ρ st cs

σ cb
cs = ≥ 2.5 ÷ 3
k ρ stσ e
Calculul la solicitări simple la oboseală
Pentru determinarea coeficientului de siguranţă se utilizează
criteriul de comparaţie R=constant

ρ −1
cρ =
kρ d ρa + ψ ρ ρm •v1 – coeficient de calitate al
sudurii;
•v2 – coeficient de tipul cordonului
ρ −1 → σ −1b de sudură şi tensiunea din sudură,
•v3 – coeficient de grosime a
2σ −1b − σ ob cordonului de sudură.
ψσ →ψσ = b
σ ob •v4 – coeficient de tensiuni
remanente din sudură.
ρa → ρs a •v5- coeficient de sudabilitate a
kρ d = kρ metalelor şi de condiţiile în care se
aplică sudura.

1 σ −1b
kρ = cρ s = ≥ 2.5 ÷ 3
v1 ⋅ v2 ⋅ v3 ⋅ v4 ⋅ v5 k ρ s ρ sa + ψ σ k ρ st ρ m s
b
Calculul la solicitări compuse la oboseală
cσ s cτ s
cs = ≥ 2.5 ÷ 3
cσ s + c
2 2
τs

Calculul sudurilor cap la cap


a = δ = min( δ1 , δ 2 ) = δ 2
l = ls − 2a = b − 2a
F
σs =
a (b − 2a )
σ ls σ c bv1v2 σ
cσ s = = = cb
σs σs k ρ stσ s

σ c b a(b - 2a)
≥ cs a = 2.5 ÷ 3
kρ st F F 6M i1 6M i 2
σs = + +
a(b - 2a) (b - 2a)a 2
(b - 2a)2 a
Calculul sudurilor de colţ
1. Calculul sudurilor de colţ frontale

δ = min(δ1 , δ 2 )
2
a= δ ≅ 0.7δ
2

2F
N =T = 2F 1
2 2 σes = 1+ λ F = bδσ c b
4al ctb
σ cb 4σ c b ⋅ al
cs = = ≥ 2.5 ÷ 3
k ρ stσ e s F ⋅ k ρ st 2(1 + λ )
2. Calculul sudurilor de colţ laterale simetrice

δ = min(δ1 , δ 2 )
2
a= δ ≅ 0.7δ
2
l = l s − 2a

F
τs =
2al
2alσ cb v1v2 st
cτ s = ≥ 2 .5 ÷ 3 .
F

σ cb
F = bδ 2
ctb
3. Calculul sudurilor de colţ laterale asimetrice

F1 F2 F
= =
a (l s1 - 2a ) a (l s 2 - 2a ) a (l - 4a )

F1 F2 F v1v2 stσ c
= = =
a (l s1 - 2a ) a (l s 2 - 2a) a (l - 4a) cas
F1cas F1cas
l s1 = + 2a l s1 = 1.2( + 2a )
av1v2 stσ c av1v2 st σ c
F2 cas
ls2 = + 2a F2 cas
av1v 2 st σ c l s1 = 1.2( + 2a )
av1v2 st σ c
4.3.11. Sudura prin puncte
d
F
F
t
F
F1 =
z
F1 4 F1 4F v1v2 stσ c
τs = = 2 = 2 ≤ τ as =
As πd πd z cs

4F cs
z≥ 2
πd v1v2 stσ c
4.3.12. Aplicaţii practice de utilizare a sudurii în
construcţii mecanice
1. Construcţia de recipienţi
suduri longitudinale
suduri transversale

σ1 pD
σ1 =
σ2 2δ
v1v2 stσ c
cσ s =
σ1
(2.5 ÷ 3) pD σ1 σ1
δ=
2v1v2 stσ c

δ
δ 2.5 ÷ 3
=
δ o v1v2 st
D
2. Construcţia roţilor dinţate mari

2M t
Ti = 1
d
2M t 2
Te =
D
l = ls = πd 3

Mt

D
τs = 2
πd a

d
v1v2 stσ c
cτ s = ≥ 2.5 ÷ 3
τs
4.4. ASAMBLĂRI PRIN LIPIRE
1. Lipituri moi, realizate cu aliaje Pb-Sn, cu
temperatură de topire scăzută, fluiditate
bună, dar care asigură o rezistenţă
mecanică scăzută, în domeniul 50-60 MPa.
2. Lipituri tari, realizate folosind ca material
de adaos alame, a căror temperatură de
topire este de circa 800 grade Celsius, au
limite de rezistenţă de circa 10 ori mai mari
decât lipiturile moi dar sunt mai dificil de
realizat.
3. Lipituri cu adezivi care asigură rezistenţe
mecanice într-un domeniu foarte larg de
valori, între 5-70 MPa.
Calculul lipiturilor plane

F F
τ= =
Al bl s
τ max
k=
τm
kF τ c
τ max = kτ m = <
lsb cl
σ c tb
F = bδσ a tb = bδ
ctb
bkδ σ c tb 0.8σ c l
=
bls ctb cl
Calculul lipiturilor pe suprafeţe cilindrice

2M t
T=
d
4 M t2
R= T +F =
2
a
2
+ Fa
2

d 2

R R τc
τ= = ≤
Al πdl cl
5. CUPLAJE
5.1. Consideraţii generale

Cuplajele sunt organe de maşini care asigură


legătura directă între doi arbori ai unui lanţ cinematic,
a căror axe pot fi materializate de aceeaşi dreaptă, se
intersectează sau nu, permiţând transmiterea mişcării
şi momentului de torsiune. Cuplajele se mai pot utiliza
şi pentru a realiza legătura temporară între un arbore
şi o piesă susţinută de acesta.
5.2. Clasificare

Permanente
•Intermitente (ambreiaje)
Fixe (rigide); •Comandate
• Cu bucşă •Mecanic
• Cu manşon •Hidraulic
• Cu flanşe •Electromagnetic.
• Cu dinţi frontali (Hirth) •Automate
• Cu role de •De sens
blocare(Stieber) •De viteză
Mobile •De sarcină (limitatoare)
• Cu elemente intermediare
rigide
• Axiale
• Radiale
• Unghiulare
• Combinate.
Cu elemente intermediare
elastice
• Metalice
• Nemetalice.
5.3. Cuplaje permanente
5.3.1. Cuplaje permanente rigide (fixe)

M î ≅ 0.1 ⋅ Mt

Mtc = 1.2 ⋅ Mt
Cuplajul cu flanşe
Transmiterea momentului de torsiune prin frecare

D1 Fa 2 M tc
M tc = µ Fa F1 = =
2 z µD1
8βM tc
d1 ≥
µπ zD1σ at
Cuplajul cu flanşe
Transmiterea momentului de torsiune prin forfecare
8M tc
τf = ≤ τ af
π zD1d 2
5.3.2. Cuplaje permanente elastice
1. Cuplaj elastic cu flanşe bolţuri şi bucşe

σa strivire = 2 – 3 MPa
Cuplaj elastic cu disc intermediar din cauciuc cu găuri circulare şi ştifturi
Cuplaj elastic cu disc intermediar în formă de stea din cauciuc
Cuplaj elastic cu element intermediar de cauciuc solicitat la răsucire
Cuplaj cu lamele elastice

Cuplajul în repaus;
Cuplajul în funcţionare normală;
Cuplajul a atins limita momentului de
torsiune pe care îl poate transmite.
Cuplajul cu disc intermediar (Oldham)

lc = 0.3D
Cuplajul cardanic

arbore 1

furcă

α
arbore 2

M P
=
 t 2 min
ω2 max
 P
 M t 2 max =
 ω2 min
arbore 1

furcă

α 13

arbore extensibil 3

arbore 2

α 23

furcă
M t 2 max M t1 R2
F2 max = = Fa F1
D D cos α F2 2
y
2
Fa 2 = F1 sin α

1 α
x
D

F1 Fa 2
F2
R2
5.4. Ambreiaje
1. Cuplaje cu dinţi frontali

α=30 ο− 45 ο ο
2 ο− 8

α=30 ο− 45 ο
2M t
Fa = Ft tan (α - ϕ ) = tan (α - ϕ )
Dm

Q = Fa + Q1
2. Cuplaje intermitente dinţate
Ambreiaje cu fricţiune

Clasificare:
După forma suprafeţelor active:
1. Cu suprafeţe plane (inelare);
2. Cu suprafeţe conice;
3. Cu suprafeţe cilindrice.
După natura contactului activ:
• Cu contact uscat;
• Cu contact lubrifiat.
După modul de generare a forţei de apăsare:
1. Mecanic;
2. Electromagnetic.
tc

L f = ∫ M t (ω1 − ω2 )dt
0
Ambreiaj monodisc cu suprafaţă de contact plană
Ambreiaj multidisc cu suprafeţe de contact plane
Cuplaje intermitente automate
1. Ambreiaje automate de sens unic

Principiul funcţional se bazează pe blocarea unui


element, 1, de tip bilă sau rolă, într-un locaş de
formă specială executat în semicuplajul interior, 2,
şi cel exterior, 3. Rotirea semicuplajului interior, în
sensul specificat pe desen, determină, datorită
frecării, deplasarea corpului de rulare în interstiţiul
dintre cele două semicuplaje, în care se împănează
datorită unghiului mic dintre acestea, solidarizând
astfel cele două elemente şi transmiţând astfel
mişcarea.
Cuplajele limitatoare

Cuplajele limitatoare de cuplu

1. prin frecare,
2. cu bile apăsate cu arc
3. cu elemente de forfecare

cuplaje limitatoare de turaţie


cuplaje centrifugale