sp_3_psihot_2

Psihoterapie 2

TRUE/FALSE

1) Psihoterapeutul este o persoana care si-a rezolvat toate problemele personale, dat fiind faptul ca
pentru a ajunge terapeut a trebuit sa isi faca analiza personala.

ANS: F

MULTIPLE CHOICE

1) Diferenţa dintre demersul psihoterapeutic şi sprijinul afectiv oferit de un prieten, sfaturile

doctorului care acompaniază asistenţa medicală sau îndrumarea religioasă oferită de preot este:

1 Psihoterapia, ca demers ştiinţific sistematizat, având la bază un sistem conceptual bine pus
la punct şi presupunând o pregătire teoretică şi practică structurată a psihoterapeutului,
este o abordare ţintită, în cunoştinţă de cauză, a perturbărilor emoţionale şi o tratare
deliberată şi planificată a acestora.
2 Psihoterapia presupune o abordare empirică, de bun simţ, detaşată afectiv care-l poate
ajuta realmente, în unele momente, pe cel tulburat emoţional.
ANS: 1

2) Formarea ca psihoterapeut presupune:

a. absolvirea unei facultăţi de Psihologie, Medicină sau Asistenţă socială
b. formare psihoterapeutică de specialitate prin efectuarea unui număr de peste 300 de ore de
pregătire teoretică şi practică (în cadrul unei şcoli de psihoterapie, în work-shopuri,
traininguri sau ateliere formative de specialitate) însoţite de supervizare cu un psihoterapeut
calificat
c. parcurgerea unei cure psihoterapeutice personale (analiza personală sau didactică),
acompaniat de un psihoterapeut competent
d. experimentarea şi discutarea în familie şi în grupul de prieteni a diferitelor tehnici
terapeutice pentru a constata efectul acestora în viaţa reală.

1 a,b
2 a,b,c
3 a,c
4 b, c, d
ANS: 2

3) Datele obţinute de la client în timpul şedinţelor terapeutice sunt confidenţiale şi psihoterapeutul

are obligaţia de a nu le dezvălui în afara cabinetului, cu excepţia cazului în care:
a. pacientul este trimis către un alt psihoterapeut cu un referat asupra cazului, cu condiţia de a
obţine acordul pacientului
b. se pune problema colaborării cu medicul, profesorul sau părintele pacientului în vederea
rezolvării unor probleme, cu condiţia de a obţine acordul pacientului
 c. se discută un caz în cadrul supervizării sau cu un coleg, dar numai în scopul rezolvării
eficiente a problematicii clientului, cu respectul cuvenit şi fără menţionarea numelui sau a
altor date care ar putea duce la identificarea persoanei clientului.
d. se prezintă public un caz în scopuri didactice, cu condiţia de a obţine acordul pacientului şi
fără menţionarea numelui sau a altor date care ar putea duce la identificarea persoanei
clientului.
e. se constată nesinceritatea pacientului şi terapeutul vrea să verifice dacă datele pe care
acestea i le-a furnizat sunt adevărate
f. clientul întrerupe brusc terapia, fără explicaţii prealabile
g. informaţiile obţinute de psihoterapeut indică posibilitatea unui pericol real pentru client sau
pentru alte persoane (suicid, crimă, acţiuni distructive).

1 a,b,c
2 b,d,e
3 a,b,c,d,g
4 a,d,ef,g
ANS: 3

4) Printre obiectivele psihoterapiei se numără:

a. reducerea sau eliminarea simptomelor
b. modificarea opiniilor eronate ale subiecţilor despre ei înşişi şi despre lumea înconjurătoare
c. scoaterea pacientului din criza existenţială în care se află
d. reducerea (sau înlăturarea dacă este posibil) a acelor condiţii de mediu care produc sau
menţin comportamentele de tip dezadaptativ
e. rezolvarea sau restructurarea conflictelor intrapsihice ale pacientului
f. întărirea eului şi a capacităţilor integrative ale personalităţii pacientului
g. dezvoltarea la subiecţi a unui sistem clar al identităţii personale
h. modificarea structurii personalităţii în vederea obţinerii unei funcţionări mai mature, cu o
capacitate de adaptare eficientă la mediu

1 a,b,c,d,e,f,g,h
2 c,d,e,f,g,h
3 a,b,c,d,g,h
4 a,c,d,e,g,h
ANS: 1

5) În relaţia cu clientul psihoterapeutul dispune, în plus faţă de prieten, părinte sau profesor, de:
a. o distanţare afectivă suficientă care îi permite să fie obiectiv
b. o pregătire teoretică care îi asigură înţelegerea unor mecanisme şi realităţi psihice uneori
ascunse
c. un bagaj de instrumente şi tehnici specifice de intervenţie psihoterapeutică care sunt
structurate şi bine întemeiate teoretic
d. o experienţă de viaţă mai vastă care îi permite să dea sfaturi pertinente

1 a,b,c
2 b,d
3 a,b
4 b,c,d
ANS: 1
6) În demersul psihoterapeutic este recomandabilă respectarea unui sistem de reguli esenţiale care
reprezintă cadrul terapeutic şi se referă la:
a. zilele şi orele de consultaţie
b. durata unei consultaţii
c. condiţii de întrerupere şi de reluare a terapiei
d. onorariu
e. comportamente permise şi nepermise în cadrul relaţiei terapeutice

1 a,b,d
2 c,d,e
3 a,b,d,e
4 toate raspunsurile
5 niciun raspuns
ANS: 4

7) În decursul psihoterapiei, la obţinerea insighturilor se poate ajunge folosind metode diferite:

a. prin provocarea şi clarificarea unor strategii de acţiune evidenţiate în urma unor tehnici
provocative
b. prin expunerea de către psihoterapeut a teoriilor asupra personalităţii umane
c. prin discutarea situaţiilor de viaţă, a credinţelor şi comportamentelor repetitive şi
aprofundarea înţelegerii lor
d. prin asociaţii libere, analiza viselor şi a actelor ratate

1 a,c,d
2 b,c,d
3 a,b,c
4 toate raspunsurile
ANS: 3

8) Buna desfăşurare a procesului terapeutic depinde în principal de trei categorii de variabile care
converg şi interacţionează între ele:
a. particularităţile pacientului: structura de personalitate, nivelul intelectual, vârsta, sexul,
cultura şi mediul de provenienţă, sistemul său de credinţe etc.
b. particularităţile psihoterapeutului: trăsături de personalitate, orientarea psihoterapeutică
căreia îi aparţine şi metodologia utilizată, vârsta, experienţa psihoterapeutică, competenţa
etc.
c. factorii externi: situaţie economică (dificultăţi materiale sau pierderea statutului economic,
profesional), stres, frustrări ale vieţii cotidiene, relaţii familiale şi profesionale, distanţa
dintre rezidenţa clientului şi cabinetul psihoterapeutic etc.

1 a,b
2 c
3 a,c
4 a,b,c
ANS: 4

9) Printre calităţile psihoterapeutului eficient se numără:

a. fizionomie plăcută
b. capacitate empatică
c. atitudine caldă, suportivă, de înţelegere şi acceptare
 d. obiectivitate, realism
e. coeficient de inteligenţă mult peste medie
f. capacitate de atenţie susţinută
g. flexibilitate, capacitate de adaptare creativă şi continuă la situaţia şi persoana concretă cu
care lucrează
h. curaj de a explora unele direcţii mai puţin cunoscute sau incomode
i. intuiţie
j. respect faţă de om
k. onestitate

1 b,c,d,f,g,h,i,j,k
2 a,b,c,d,e,f
3 c,e,f,i,j,k
4 a,d,g,h
ANS: 1

10) Vindecătorii tradiţionali utilizează ca mijloace terapeutice:

a. ritmuri poetice şi muzicale (incantaţii, dansuri)
b. imagini şi obiecte
c. ritualuri

1 a
2 b,c
3 a,b,c
ANS: 3

11) Psihanaliza acoperă trei accepţiuni intercorelate, fiind:

a. un sistem conceptual şi teoretic asupra personalităţii
b. o modalitate de cercetare (studiere) a personalităţii
c. un mod de educare şi de formare de deprinderi corecte
d. un procedeu terapeutic de restructurare a personalităţii

1 a,b
2 c,d
3 a,b,c
4 a,b,d
ANS: 4

12) Teoria freudiană asupra personalităţii constă dintr-un număr de patru subteorii separate, dar
interconectate, asupra cărora autorul a revenit şi le-a revizuit în mai multe rânduri de-a lungul
celor 45 de ani de practică psihanalitică :
a. determinismul psihicului uman
b. organizarea sistemului psihic uman
c. dinamica personalităţii
d. dezvoltarea stadială a personalităţii

1 a,b,c
2 b,c,d
3 a,b,c,d
ANS: 3
13) După 1920, Freud îşi revizuieşte concepţia asupra aparatului psihic uman şi propune un nou
model structural în care personalitatea apare ca fiind divizată în trei sisteme majore:
a. Id-ul (Sinele)
b. Ego-ul (Eul)
c. Inconştientul
d. Preconştientul
e. Superego-ul (Supraeul)
f. Conştientul

1 a
2 a,b
3 d,e,f
4 a,b,e
ANS: 4

14) Conform concepţiei freudiene, în primii cinci ani de viaţă individul parcurge câteva stadii de
dezvoltare psihosexuală care îi afectează profund structurarea personalităţii. Acestea sunt :
a. stadiul oral
b. stadiul anal
c. stadiul auricular
d. stadiul falic
e. perioada de latenţă
f. stadiul genital
g. stadiul ocular

1 a,b,d,e,f
2 b,d,e
3 a,c,d,f
4 a,d,ef,g
ANS: 1

15) Analiza simbolurilor in terapia jungiana, care apar spontan la suprafaţă în momentele în care
poartă un înţeles actual pentru subiect sub forma:
a. viselor
b. imaginilor din reverii
c. simptomelor propriu-zise
d. jargonului

1 a,b,d
2 a,b,c
3 toate raspunsurile
4 a,c
ANS: 2

16) Principalele tehnici utilizate de Jung în terapie sunt:

a. interpretarea viselor
b. tehnicile de imaginare
c. asociaţiile
d. amplificările
 1 b,c,d
2 a,c
3 a,b,c
4 a,b,c,d
ANS: 4

17) Terapiile comportamentale utilizează o largă varietate de tehnici, toate având în comun trei
caracteristici esenţiale:
a. interzicerea comportamentelor tip rezistenţă
b. modificarea comportamentelor-ţintă
c. tratamentul cu menţinerea condiţiilor
d. utilizarea de tehnici centrate pe acţiune

1 a,b,c,d
2 a,c
3 b,c
4 b,c,d
ANS: 4

18) Din lista principalelor tipuri de distorsionări cognitive fac parte:

a. gândirea de tipul „totul sau nimic”
b. suprageneralizarea
c. descalificarea pozitivului
d. judecata afectivă
e. cerinţele absolutiste
f. etichetarea
g. raportarea la propria persoană.

1 a,b,c
2 b,d,e
3 a,b,c,d,g
4 a,d,ef,g
5 a,b,c,d,e,f,g
ANS: 5

19) Intervenţia cognitiv-comportamenatală se realizează în două etape distincte:

a. identificarea patternurilor de gândire negativă iraţionale
b. modificarea patternurilor de gândire negativă iraţionale şi a comportamentelor aferente
c. verificarea patternurilor de gândire negativă iraţionale

1 a,b,c
2 a,b
3 c
ANS: 2

20) Se pot descrie două tipuri specifice de meditaţie:

a. Meditaţia prin deschidere - în care subiectul îşi eliberează mintea de orice gând, impresie
pentru a primi noi experienţe
 b. Meditaţia prin concentrare - în care subiectul îşi orientează întreaga atenţie asupra unui
obiect, a unui cuvânt sau a unei idei
c. Meditaţia prin închidere - în care subiectul îşi leagă gândurile, impresiile unele de altele
d. Meditaţia prin descentrare - în care subiectul îşi delimitează clar zonele de interes

1 a,b
2 a,c
3 b,c,d
ANS: 1

21) O sesiune terapeutică de psihodramă clasică presupune trei momente principale:

a. încălzirea
b. lucrul cu protagonistul
c. interpretările
d. participarea auditoriului

1 a,b,d
2 a,c
3 a,b,c
ANS: 1

22) Conform concepţiei existenţiale conflictele interioare rezultă din întâlnirea cu preocupările
ultime ale existenţei:
a. Moartea
b. Libertatea
c. Izolarea
d. Lipsa de sens

1 a,b,c
2 b,c,d
3 a,b,c,d
ANS: 3

23) Eric Berne afirmă că în fiecare individ coexistă trei stări ale Eului, stări active, dinamice şi
observabile:
a. starea de părinte (exteropsyche)
b. starea de adult (neopsyche)
c. starea de bunic (retropsyche)
d. starea de copil (archeopsyche)

1 a,b
2 a,b,d
3 c,d
ANS: 2

24) În cadrul psihoterapiei de cuplu se urmăreşte:

a. dezvoltarea capacităţii partenerilor de a-şi exprima şi comunica adecvat sentimentele
b. creşterea senzitivităţii şi a capacităţii de înţelegere faţă de sentimentele şi nevoile celuilalt
c. învăţarea de modalităţi non-agresive de comunicare şi de negociere a conflictelor
 d. conştientizarea şi modelarea reciprocă a aşteptărilor de rol a celor doi

1 a,b,c
2 a,c,d
3 b,c,d
4 a,b,c,d
ANS: 2

25) Un psihoterapeut va fi eficient daca:

a. este superinteligent
b. este deschis la nou
c. este specializat in terapie cognitiva
d. flexibil fata de opiniile clientilor sai
e. are capacitate de a contine trairile clientilor
f. foloseste corect si oportun tehnicile terapeutice in care este specializat
1 a, b,e, f 4 b,c,d,e
2 toate raspunsurile 5 d,e,f
3 b, d, e, f
ANS: 3

YES/NO

1) Psihoterapia este una dintre ramurile teoretice ale psihologiei care s-a dezvoltat la confluenţa
dintre filosofie şi psihiatrie.

ANS: N

2) Una dintre evoluţiile importante ale psihoterapiei în secolul XX a constat în extinderea

intervenţiei psihoterapeutice şi în afara secţiilor de psihiatrie, utilizarea sa în domeniul sănătăţii
mentale ca modalitate de autocunoaştere, de optimizare personală şi de rezolvare a unor
probleme personale sau relaţionale care nu au intensitate psihotică ori nevrotică.

ANS: Y

3) Orice absolvent al facultăţilor de Psihologie, Medicină sau Asistenţă socială este abilitat, prin
simpla absolvire a acestor instituţii de învăţământ, să practice psihoterapia.

ANS: N

4) În cadrul psihoterapiei sunt permise unele contacte sau raporturi sexuale, dar fără conţinut
traumatic, cu clientul, cu aparţinătorii acestuia sau între membrii grupului terapeutic.

ANS: N

5) Dat fiind faptul că pacientul se află într-o stare de dezechilibru psihic în care capacitatea de
decizie îi este afectată, psihoterapeutul hotărăşte în locul său, pentru o vreme, de ce are nevoie
acesta.

ANS: N
 6) Pentru a evita ca clientul să aibă senzaţia că este judecat şi pus sub observaţie, în psihoterapie
pot fi folosite pentru evaluare produse ca: desene, obiecte modelate sau construite de client,
relatarea de vise, reverii, fantezii şi, nu în ultimul rând, observarea comportamentului nonverbal
al acestuia.

ANS: Y

7) Efectele psihoterapiei sunt uşor de surprins şi de măsurat în mod riguros, folosind instrumente
precise şi standardizate.

ANS: N

8) În timpul consultaţiei psihoterapeutice este obligatoriu ca psihoterapeutul să se detaşeze

temporar de preocupările personale, să suspende propriile interese şi nevoi şi să se concentreze
atent asupra lumii şi problematicii pacientului său.

ANS: Y

9) Este recomandabil ca şedinţele psihoterapeutice să nu se desfăşoare la domiciliul

psihoterapeutului, al pacientului, într-un salon de spital sau într-un spaţiu improvizat

ANS: Y

10) Pentru pacienţii care nu vor să accepte responsabilitatea pentru propria existenţă, care persistă în
a-i blama pe alţii – persoane sau forţe din afară – pentru disconfortul pe care-l simt, nu este
posibilă o terapie reală.

ANS: Y

11) Insightul înseamnă exprimarea liberă şi deschisă a trăirilor afective, înlăturarea mecanismelor de
apărare, acceptarea propriilor emoţii şi sentimente şi a propriului eu.

ANS: N

12) Interpretările făcute corect de psihoterapeut iau forma unor explicaţii care sunt acceptate total de
client şi îl ajută să perceapă lumea şi propria sa funcţionare dintr-o altă perspectivă. Ele oferă
răspuns la multe dintre întrebările: „de ce?” „cum?” „în ce fel?”, îi permit pacientului să îşi
înţeleagă experienţa de viaţă ca având o structură coerentă.

ANS: Y

13) Persoanele adulte pot lucra doar cu psihoterapeuţi mai vârstnici, pe care îi percep ca având mai
multă experienţă şi capacitatea de a înţelege realităţi complexe ca: relaţiile de cuplu şi familiale,
parentalitatea, problemele legate de înaintarea în vârstă ş.a.

ANS: N
14) Un pacient de vârsta a treia poate beneficia de prezenţa tonică a unui psihoterapeut tânăr, care
să-i revitalizeze resursele şi să-i stimuleze pofta de viaţă şi de acţiune.

ANS: Y

15) Intervenţia psihanalitică se pretează doar la o anumită categorie de pacienţi, cu un anumit nivel
de elevaţie şi cu o motivaţie puternică pentru a se angaja într-un demers psihoterapeutic de lungă
durată.

ANS: Y

16) Terapiile comportamentale, cele cognitiv-comportamentale şi tehnicile de relaxare pot fi utilizate

cu succes în tratarea unor fobii sau atacuri de panică, dar limita acestor intervenţii este că pot
duce la înlăturarea simptomului fără a găsi şi interveni asupra substratului psihologic al acestuia.

ANS: Y

17) În domeniul psihoterapiei nu se poate vorbi despre o metodă unică de intervenţie terapeutică şi
nici despre categorii clare şi distincte de probleme psihice, ci fiecare pacient este privit ca o
entitate distinctă şi este tratat cât mai individual posibil.

ANS: Y

18) Un terapeut cu convingeri religioase ferme poate folosi această resursă şi este recomandabil să
încerce să-l convertească pe pacient, indiferent de credinţele anterioare ale acestuia.

ANS: N

19) O condiţie de bază a eficienţei unei psihoterapii este ca psihoterapeutul să cunoască şi să

vorbească foarte bine limba clientului, aceasta fiind considerată drept principal vehicul de
conţinuturi psihice.

ANS: Y

20) Persoanele care parcurg o criză de dezvoltare sau un impas existenţial pot beneficia în mod
eficient de ajutorul psihoterapeutic.

ANS: Y

21) Domeniul tulburărilor nevrotice este cel în care psihoterapia este modul de intervenţie
recomandat prin excelenţă.

ANS: Y

22) Pentru persoanele care suferă de boli organice cronice, eventual cu evoluţie către exitus este
evident că intervenţia psihoterapeutică nu poate conduce la vindecare, deci este contraindicată.

ANS: N
23) Pentru pacienţii psihotici în timpul episoadelor psihotice psihoterapia poate fi folosită doar în
fazele de remisiune, în completarea tratamentului psihiatric, asociată cu farmacoterapie
(medicaţia de întreţinere), terapie ocupaţională şi socioterapie.

ANS: Y

24) În religiile primitive, în cazurile în care apărea o simptomatologie nevrotică (lipsa de vitalitate
sau emoţii tulburătoare care izbucnesc brusc şi necontrolabil), ea se explica prin pierderea
sufletului în depresia profundă şi / sau prin invadarea de un spirit în anxietate.

ANS: Y

25) Hipocrat considera că manifestările psihice sunt o consecinţă a combinării în proporţii variabile
a celor patru umori fundamentale (sânge, bilă, flegmă, limfă). Amestecul potrivit („temperat”) al
celor patru substanţe duce la o stare de sănătate, în timp ce excesul sau insuficienţa lor pot
perturba starea psihică.

ANS: N

26) În Antichitate nu existau instituţii destinate special tratării tulburărilor mentale iar mulţi dintre
pacienţi erau îngrijiţi în temple, de către preoţi.

ANS: Y

27) În Evul Mediu boala mentală era considerată ca fiind în legătură cu Satana, iar persoanele serios
perturbate erau tratate cu cruzime şi de multe ori condamnate la moarte.

ANS: Y

28) Psihoterapia şi religia sunt direcţii distincte de raportare la om, care nu au nimic în comun. De
aceea psihoterapia trebuie să se delimiteze şi să se definească prin opoziţie faţă de dimensiunea
religioasă, punând mai mult accent pe aspectele pragmatice ale vieţii cotidiene.

ANS: N

29) Spitalul Salpetriére din Paris a fost creat de J.M. Charcot ca centru de perfecţionare în domeniul
bolilor mintale promovând ca principală modalitate de intervenţie psihoterapia.

ANS: Y

30) Pentru că istoricul psihoterapiei nu are o evoluţie liniară, unidirecţională şi pentru că acest
domeniu este caracterizat prin curente, abordări şi şcoli diverse, care includ concepţii despre om
din epoci şi spaţii geografice diferite, este mai corect să vorbim despre „psihoterapii” mai
degrabă decât despre „psihoterapie”.

ANS: Y
31) Metoda psihanalitică constă în readucerea în conştiinţa pacientului a elementelor psihopatogene
din trecutul său îndepărtat, astfel încât bolnavul să se comporte aşa cum s-a comportat la vremea
lor, dar punând de data aceasta în mişcare toate forţele psihice disponibile spre a ajunge la o
soluţie diferită.

ANS: Y

32) Carl Gustav Jung a susţinut teoriile lui Freud, mai ales ideile acestuia cu privire la libido,
structura şi dinamica psihică şi a devenit unul dintre continuatorii săi fideli şi a doua mare
personalitate care a marcat debutul conceperii fiinţei umane în termenii de structură dinamică.

ANS: N

33) Majoritatea psihanaliştilor moderni văd dezvoltarea personalităţii ca un proces care se întinde pe
parcursul întregii vieţi, şi nu ca un proces care se încheie în jurul vârstei de 6 ani, aşa cum afirma
Freud.

ANS: Y

34) În concepţia behavioristă, psihoterapia vizează o restructurare şi o reconstrucţie de profunzime a

personalităţii şi doar apoi reducerea şi eliminarea simptomelor, decondiţionarea subiectului de
comportamentele nedorite şi înlocuirea lor cu altele, dezirabile.

ANS: N

35) Terapeuţii cognitiv-comportamentalişti îşi propun să ajute persoana să-şi controleze reacţiile
emoţionale perturbate (precum anxietatea, depresia), învăţând-o căi mai eficiente de interpretare
şi de gândire asupra propriei experienţe.

ANS: Y

36) Specificul terapiilor umaniste este că privesc omul ca pe o entitate autoafirmativă, activă, care
are tot ce îi trebuie pentru a se dezvolta, cu un potenţial latent ce se cere valorificat.

ANS: Y

37) Caracteristica de bază a terapiilor experienţialiste este aceea că pun în prim plan trăirea
experienţei prezente, conform principiului „aici şi acum” (hic et nunc).

ANS: Y

38) Psihoterapeuţii de factură experienţialist-umanistă interpretează comportamentele persoanei şi

încearcă să le modifice, propunându-şi propriul punct de vedere ca alternativă corectă.

ANS: N
39) Freud considera că tendinţele instinctuale ale individului se află permanent în luptă cu lumea din
jur care nu permite satisfacerea apetitului sexual şi agresiv înnăscut. Se produc, în consecinţă,
refulări şi reconvertiri ale tendinţelor primare reprimate sub forma de: acte ratate, de vise, de
simptome sau de stări morbide, nevrotice.

ANS: Y

40) Freud este cel care introduce conceptul de „aparat psihic” uman şi propune o împărţire
topografică a psihicului compus, în varianta iniţială, din trei niveluri supraetajate: conştientul,
preconştientul şi inconştientul.

ANS: Y

41) Preconştientul este sediul instinctelor sexuale şi agresive înscrise în structura somatică a
organismului, rezervorul pulsiunilor şi al energiei psihice, depozitul trăirilor şi actelor refulate.

ANS: N

42) Ego-ul este latura executivă a personalităţii care mediază între impulsurile Id-ului, regulile
Superego-ului şi cerinţele realităţii.

ANS: Y

43) Freud a preluat din fizică principiul conservării energiei şi a postulat că fiinţa umană este un
sistem energetic închis, în care există o cantitate constantă de energie psihică (numită libido)
care nu poate fi nici creată, nici distrusă.

ANS: Y

44) În timpul şedinţelor de psihanaliză clasică pacientul stă întins pe o canapea (divan), iar
terapeutul este aşezat în spate, în afara câmpului său vizual.

ANS: Y

45) Metoda asociaţiilor libere este tehnica de bază utilizată în psihanaliză şi constă în a oferi
pacientului stimuli verbali (cuvinte-cheie) la care acesta trebuie să asocieze liber primul cuvânt
care îi trece prin minte.

ANS: N

46) Conceptul de rezistenţă se referă la orice interferă cu desfăşurarea firească a cursului terapiei şi
este definit ca ansamblul acţiunilor pacientului care se opun accesului acestuia la inconştientul
său.

ANS: Y

47) Termenul de contratransfer se referă la răspunsul emoţional al psihoterapeutului la solicitările

afective ale pacientului, răspuns care trebuie încurajat deoarece poate afecta pozitiv relaţia
pacient-analist.
 ANS: N

48) Interpretările făcute de analist trebuie păstrate cu consecvenţă şi nu pot fi modificate pe

parcursul şedinţelor ulterioare în funcţie de materialele nou apărute.

ANS: N

49) O prezumţie de bază a terapiilor behavioriste este aceea că comportamentul se modifică prin
învăţare şi experienţă şi ţine mai puţin de ereditate şi de factorii biologici.

ANS: Y

50) Desensibilizarea sistematică progresivă constă în a-l învăţa pe subiect ca, în prezenţa stimulilor
anxiogeni, imaginari sau reali, să se relaxeze sau să se comporte într-un mod care este
incompatibil cu apariţia anxietăţii.

ANS: Y

51) Întărirea selectivă presupune însuşirea unor modele de comportament dezirabile prin observarea
şi imitarea altor persoane, cum ar fi terapeutul, îngrijitorul sau părintele.

ANS: N

52) Conceptul de gânduri negative automate se referă la gânduri negative, iraţionale care se
declanşează spontan în anumite contexte, care se referă la propria persoană, la lume, la viitor şi
care se constituie şi se asociază cu diverse situaţii, încă din copilărie.

ANS: Y

53) Situaţia-sugestie reprezintă o situaţie provocativă care solicită realizarea de către persoana ţintă
a unui anumit comportament sugerat, fără a putea apela la instanţele critice ale raţiunii

ANS: Y

54) Nivelul de sugestibilitate diferă de la o persoană la alta; există persoane înalt sugestibile, care
răspund rapid, prompt la sugestii şi pot intra uşor în stare de relaxare, dar şi persoane cu grad
scăzut de sugestibilitate care răspund greu sau deloc la sugestii şi la care inducerea stării de
relaxare este dificilă sau imposibilă.

ANS: Y

55) În hipnoterapia centrată pe simptom se lucrează cu sugestii administrate pe fondul transei

hipnotice şi care au ca obiectiv reducerea până la eliminarea simptomelor.

ANS: Y

56) Adâncirea transei se referă la încercarea terapeutului de a obţine treptat o mai mare profunzime a
stării hipnotice a subiectului, prin administrarea de noi formule sugestive.
 ANS: Y

57) Rolul terapeutul experienţialist este de a-i oferi clientului situaţii de experimentat prin
traversarea cărora acesta are ocazia să devină conştient de propriile disponibilităţi, pe care apoi
le poate utiliza în scopul dezvoltării propriei personalităţi.

ANS: Y

58) Principiul actualizării, care a stat la baza teoriei, cercetării şi psihoterapiei rogersiene, afirmă că:
fiecare dintre oameni are un potenţial unic de dezvoltare, de creştere şi de schimbare în direcţii
sănătoase şi pozitive ; asigurarea unui climat liber de constrângeri externe va face ca acest
potenţial să ghideze întregul comportament al persoanei.

ANS: Y

59) Atitudinea de susţinere, de valorizare a unei persoanei chiar dacă atitudinile, reacţiile,
comportamentele sau sentimentele sale nu sunt ideale poartă numele de acceptare condiţionată.

ANS: N

60) Tehnicile de ascultare activă constau în utilizarea de către terapeut a unor explicaţii clare asupra
problematicii clientului, care să-i dea acestuia impresia că este ascultat cu atenţie şi că se implică
activ în rezolvarea situaţiei.

ANS: N

61) Sesiunile psihodramatice se desfăşoară într-un loc special amenajat, numit studio de psihodramă
care este izolat fonic şi luminos, prevăzut cu o scenă, un spaţiu pentru public, cu recuzită
(obiecte care pot fi folosite pentru amenajarea scenei: scaune, mese, eşarfe, beţe, perne, saltele,
mingi, eventual un casetofon pentru fundalul sonor etc.) şi un sistem de iluminat care să permită
reglarea intensităţii şi culorii luminii în funcţie de momentul zilei care se reprezintă pe scenă.

ANS: Y

62) Inversiunea de rol constă în a i se cere protagonistului să joace rolul altei persoane, să intre în
pielea acelui personaj, să se identifice cu el pentru un interval de timp.

ANS: Y

63) Oglinda este acea tehnică prin care protagonistul dă glas gândurilor, trăirilor pe care le
experimentează în situaţii în care, de obicei nu se exprimă prin cuvinte şi nu interacţionează cu
un interlocutor.

ANS: N

64) Proiecţia în viitor constă în punerea în scenă de către protagonist a unui moment din viitor
(apropiat sau îndepărtat) în care să-şi reprezinte situaţia, dorinţele, relaţiile, nevoile din acel
moment bine definit.
 ANS: Y

65) Egogramele sunt reprezentări grafice ale cantităţii de energie pe care o conţine fiecare stare a
Egoului. Ele diferă de la o persoană la alta, în funcţie de potenţialul energetic şi de distribuţia
acestuia între cele cinci stări ale Egoului.

ANS: Y

66) Tranzacţiile psihologice reprezintă unităţi de comunicare interumană, ce presupun o legătură

stimul-răspuns între două stări ale Eului care aparţin aceleiaşi persoane.

ANS: N

67) O variantă de lucru, care atinge într-o manieră mai directă problemele de interacţiune cu ceilalţi
(asociate adesea cu sentimente de izolare, de nesiguranţă, de respingere şi cu incapacitatea
individului de a intra în relaţii semnificative şi stabile). este psihoterapia individuală în care se
lucrează simultan cu mai multe persoane.

ANS: N

68) Grupul terapeutic dă ocazia individului să constate că nu este singurul care se află într-o situaţie
de dificultate, că şi alte persoane traversează perioade dificile şi trăiesc o stare de disconfort
psihic, că alţii au probleme la fel de grave sau poate chiar mai grave.

ANS: Y

69) Grupurile terapeutice heterogene sunt formate din clienţi cu acelaşi tip de problematică, de
regulă persoane care au traversat o experienţă de viaţă traumatizantă sau prezintă un simptom
comun.

ANS: N

70) În grupurile de întâlnire (encounter group) interesul nu cade cu precădere pe dinamica grupului,
ci rămâne centrat asupra conştientizării, exprimării şi acceptării propriilor sentimente de către
fiecare participant în parte.

ANS: Y

71) Experienţa arată că clienţii care profită cel mai mult de pe urma grupurilor de întâlnire
rogersiene sunt cei cu afecţiuni nevrotiforme moderate. Este contraindicată, totuşi, introducerea
în grupuri a subiecţilor agresivi, precum şi a celor cu tendinţe de a analiza experienţele în mod
sofisticat şi intelectualist, în detrimentul trăirilor emoţionale.

ANS: Y

72) Relaţia terapeutică în gestaltterapie este pe orizontală, de la adult la adult, fiind centrată pe
prezent şi accentuând experienţa directă a participanţilor ; ea presupune un anumit grad de
dezvăluire din partea terapeutului care oferă feed-backuri, îşi comunică observaţiile asupra
pacienţilor şi experienţelor care se desfăşoară în cadrul şedinţelor.
 ANS: Y

73) Psihoterapia de familie s-a constituit ca răspuns la constatarea că multe persoane a căror stare s-a
ameliorat în urma unei psihoterapii individuale desfăşurată în afara familiei reuşeau odată cu
întoarcerea acasă să transmită şi celorlalţi membrii ai familiei starea lor de bine.

ANS: N

74) Psihoterapia de familie presupune întâlniri regulate ale familiei cu terapeutul sau echipa
terapeutică, la care este recomandabil să participe, pe rând, câte doi sau trei membrii familiei.

ANS: N

75) Între membrii grupurilor terapeutice se pot înfiripa şi stabili doar relaţii de atracţie, simpatie şi
cooperare.

ANS: N

76) În unele forme de terapie de familie, se lucrează cu echipe lărgite de specialişti, care asistă în
spatele unui perete cu vedere unilaterală la şedinţele propriu-zise conduse de unul sau doi
psihoterapeuţi.

ANS: Y

77) Termenul de dinamică de grup se referă la structurile de putere, comunicarea, reţelele de afinităţi
şi respingeri, procesele de luare a deciziei, stilurile de conducere, creativitatea colectivă, emoţiile
şi mentalitatea de grup.

ANS: Y

COMPLETION

1) ...........................................................se referă la faptul că pacientul are dreptul să solicite

informaţii şi să fie corect informat cu privire la pregătirea de specialitate a psihoterapeutului său,
la scopurile terapiei, procedurile utilizate, durata şi costurile şedinţelor, limitele şi posibilele
riscuri ce pot apărea şi orice alt factor care poate influenţa decizia persoanei de a intra în terapie.

ANS:
consimtamantul informat
consimtamant informat

2) Când vorbim despre ........................................................, ne referim la terapeutul care are nevoie

de pacient, de încrederea şi apelul la ajutor al acestuia pentru a se simţi util, pentrui a ajunge la o
stare de bine şi satisfacţie.

ANS:
beneficiul secundar
beneficiu secundar
3) Multe tentative psihoterapeutice pot eşua dacă este vorba de persoane aduse sau trimise la
cabinet împotriva voinţei lor deoarece acestora le lipseşte ........................... care reprezintă
condiţia sine qua non a reuşitei oricărei terapii.

ANS: motivatia intrinseca

4) În literatura de specialitate este descris termenul de …………………………………, adică o

familie caracterizată prin mesaje duble şi contradictorii, lipsite de coerenţă şi care produc în cel
care le recepţionează disociere, ambivalenţă şi confuzie.

ANS: familie schizofrenogena

5) Pentru persoanele ………………………………………….. …………….. intervenţia

psihoterapeutică este recomandabilă şi necesară, dar numai în urma parcurgerii complete a unei
cure de dezintoxicare şi în condiţiile renunţării absolute la consumul de substanţă psihoactivă.

ANS: dependente de substanta

6) Franz Anton Mesmer a împrumutat tehnici de tip exorcist (de tipul atingerilor cu mâinile, a
paselor) şi le-a încorporat în teoria şi practica magnetismului, elaborând teza aşa-
numitului ...................................................

ANS: magnetism animal

7) În secolul trecut s-au structurat trei mari orientări psihoterapeutice: orientarea analitică sau
dinamică bazată pe teoriile psihanalitice asupra personalităţii, orientarea ........................... cu
originea în teoriile behavioriste asupra personalităţii şi orientarea umanist-experienţială centrată
pe teoriile umaniste şi existenţiale la care, în ultimele decenii, s-a conturat o patra orientare: cea
transpersonală.

ANS: comportamentalista

8) Astăzi mulţi psihoterapeuţi nu mai aderă strict la o singură metodă, ci optează, mai degrabă, spre
o formare ..........................., complexă, putând să selecteze dintre diferitele tehnici pe care le
stăpânesc, pe acelea mai potrivite cu structura de personalitate şi cu simptomatologia specifică
fiecărui client.

ANS: eclectica

9) ……………… constă în reprezentarea internalizată a valorilor parentale şi sociale şi se

constituie prin preluarea influenţelor materne, paterne şi a influenţelor mediului social mai
general.

ANS:
Superego-ul
Superego ul
superego-ul
superego
10) Freud a descris două nivele ale conţinutului viselor: conţinutul manifest (conştient, cel pe care îl
poate povesti persoana) şi ………………………….. (inconştient, reprezintă semnificaţia reală a
visului, setul de evenimente intrapsihice ascunse de conţinutul manifest).

ANS:
continutul latent
continut latent

11) În concepţia lui Jung .......................................................reprezintă o parte existentă ab initio în

psihicul uman, o matrice după care se formează ulterior inconştientul personal şi conştiinţa.

ANS: inconstientul colectiv

12) Alfred Adler defineşte ............................................ ca ansamblu de sentimente, idei şi atitudini

care decurg din impresia penibilă de a fi inferior faţă de ceilalţi sau faţă de un ideal la care
fiecare poate să aspire (nivel de aspiraţie).

ANS:
complexul de inferioritate
complex de inferioritate

13) Prin termenul de .............................definim o stare modificată de conştienţă, apropiată de

relaxare sau de stările meditative specifice culturilor orientale, asemănătoare cu somnul, dar
diferită de acesta din punct de vedere electrofiziologic.

ANS: hipnoza

14) Tehnica de bază din terapia non-directivă care presupune reluarea exactă a spuselor clientului,
păstrând cât mai fidel limbajul acestuia se numeşte………………………….

ANS: reflectare

15) …………… este acel membru al grupului care este ales în timpul sesiunii psihodramatice pentru
a reprezenta pe scenă un aspect al lumii sale interioare.

ANS:
protagonistul
protagonist

16) O …………………………….. reprezintă un eveniment, o întâmplare ce determină confruntarea

bruscă şi directă a individului cu realitatea sa existenţială, cu perisabilitatea vieţii, o experienţă
urgentă care poate deschide calea spre starea de conştientizare a existenţei.

ANS: situatie limita

17) Pentru cuplurile care doresc să se căsătorească, apelul la un specialist în vederea unei
…………………………… poate fi de real folos pentru ca viitori soţi să îşi clarifice expectaţiile
şi nevoile reciproce, sistemele de valori, credinţe şi atitudini personale.
 ANS: consilieri premaritale

18) Pentru a face faţă solicitărilor multiple din psihoterapiile de cuplu, de familie sau de grup (unde
în faţa consilierului se află mai mult de o persoană), se recomandă lucrul în .............................

ANS: echipa terapeutica