Plan de lectie

Clasa: a VII-a
Profesor:Maios Ovidiu
Disciplina: Religie Ortodoxă
Subiectul (titlul lecţiei): Sfinţii Trei Ierarhi - modele ale iubirii față de semeni
Tipul lecţiei: mixtă
Durata lecţiei: 50 min.
Obiective operaţionale:
La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:
O1: să indice datele serbării Sfinţilor Trei Ierarhi;
O2: să motiveze serbarea lor împreună, pe 30 ianuarie;
O3: să precizeze importanţa serbării acestor Sfinţi Ierarhi;
O4: să arate misiunea Sfinţilor Trei Ierarhi în Biserica vremii lor și peste veacuri.
Obiective formativ-educative:
- să înţeleagă că numai Sfinţii pot face cu adevărat misiune în lume, fiind modele pentru creștinii
din toate timpurile.
Strategia didactică:
• mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: icoană cu Sfinţii Trei Ierarhi.
• metodele de învăţământ folosite la lecţie: dezbaterea, conversaţia, explicaţia, exerciţiul,
problematizarea, lectura religioasă, povestirea.
• formele de organizare a clasei: frontală.
Bibliografia:
• Proloage, vol. I;
• Dicţionar al numelor de Botez;
• „Istoria Bisericii Române", pr. M. Păcurariu, pentru seminariile teologice;
• Pr. I. M. Stoian, „Dicţionar religios";
• Sfântul Ioan din Kronştadt, „Liturghia: Cerul pe Pământ".

Desfăşurarea lecţiei:
I. Moment organizatoric
- salutul, rugăciunea, prezenţa.
II. Verificarea cunoştinţelor
- prin întrebări adresate frontal, legate de lecţia anterioară, cu notare.
III. Pregătirea pentru lecţia nouă
- Prin discuție despre citatul de la Sfântul Paisie Aghioritul, despre filantropie:

„Când ne interesăm de celălalt, obligăm pe Hristos să se intereseze de noi. Vrei ca rugăciunea ta

să fie din inimă, pentru a fi primită de Dumnezeu? Fă din durerea semenului tău durerea ta.
Dumnezeiască este bucuria pe care o simte omul atunci când dă!
Cine oboseşte pentru aproapele său din iubire curată, acela se odihneşte cu oboseala. Pe când
cel care se iubeşte numai pe sine însuşi şi trândăveşte, acela oboseşte şi când stă.
Jertfa pentru semenul nostru ascunde marea noastră iubire pentru Hristos. Câţi au, deci, intenţia
bună de a face milostenie, dar nu au nimic şi de aceea îi doare, aceia miluiesc cu sângele inimii
lor.
Oamenii indiferenţi şi neîndurători care se gândesc numai la ei înşişi şi se satură în nesimţire, în
paralel îşi umplu inima cu multă nelinişte şi se chinuiesc încă din această viaţă. Pe când cei
milostivi, întrucât satură pe alţii cu dragostea lor, sunt săturaţi de iubirea lui Dumnezeu şi de
binecuvântările Sale îmbelşugate."
IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse
- se notează pe tablă / în caiete titlul lecţiei noi: „Sfinţii Trei Ierarhi - modele ale iubirii față de
semeni." Este vorba despre Sfinţi care au trăit în momente de răscruce pentru Biserica Ortodoxă,
când învăţătura Bisericii a fost puternic atacată prin erezii.
V. Comunicarea noilor cunoştinţe

- Sfinţii Vasile cel Mare (330 - 379), Grigorie Teologul (328 - 389) şi Ioan Gură de Aur (344 -
407) sunt sărbătoriţi împreună la data de 30 ianuarie, drept cei mai mari Învăţători şi Episcopi ai
Bisericii noastre. Ei sunt cunoscuţi şi sub numele de „Sfinţii Trei Ierarhi", pentru că toţi trei au
fost episcopi. În popor, sărbătorii lor i se mai spune, de aceea, „trisfetitele".
Aceşti trei sfinţi au şi sărbătoriri separate: Sfântul Vasile, pe 1 ianuarie, Sfântul Grigorie pe 25
ianuarie, iar Sfântul Ioan pe 13 noiembrie şi pe 27 ianuarie.
Cei trei ierarhi au trăit toţi în secolul al IV-lea d.Hr., fiind învăţaţi în ştiinţa vremii lor, dar şi
cunoscători şi trăitori ai învățăturilor Sfintei Scripturi. În vremea lor, Biserica tocmai scăpase de
perioada persecuţiilor, când cineva putea fi închis şi ucis pentru simplul fapt că se declara sau se
numea „creştin". Venea pentru Biserică o altă perioadă grea, în care înfloreau diverse învăţături
greşite (ereziile), mai ales cele legate de Sfânta Treime. Sfinţii Trei Ierarhi au avut de luptat cu
aceste erezii, pentru a păstra dreapta credinţă a Bisericii. Ei și-au arătat iubirea pentru aproapele,
conducând pe păstoriții lor la calea Adevărului, dar și prin faptele milosteniei trupești.

Sfântul Vasile cel Mare a fost îndrumător şi al mirenilor (laicilor), şi al călugărilor. Cele mai
vestite cuvântări ale sale sunt despre Cartea Facerii şi despre Cartea Psalmilor. Sfântul Vasile a
insistat ca în viaţa călugărilor rugăciunea să fie împletită cu munca. Iar pe mireni îi îndeamnă să
ridice aşezăminte pentru îngrijirea bolnavilor, a săracilor, a orfanilor, a bătrânilor (spitale, azile,
orfelinate și altele). El s-a străduit, împreună cu Sfântul Ioan Gură de Aur, să înfrumuseţeze
slujba Sfintei Liturghii din timpul lui, alcătuind Liturghia care şi azi se numeşte a Sfântului
Vasile cel Mare, şi care se săvârşeşte şi azi în anumite duminici şi sărbători; după cum și Sfântul
Ioan a alcătuit Liturghia care îi poartă numele şi care se săvârşeşte cel mai frecvent în Biserică.

Sfântul Grigorie a fost numit şi „Teologul", adică „Cuvântătorul de Dumnezeu", pentru că a

explicat Taina Sfintei Treimi, pe înţelesul oamenilor din timpul lui. În Constantinopol, capitala
Imperiului Bizantin, rămăsese o singură biserică ortodoxă, toate celelalte transformându-se în
biserici eretice, urmând erezia lui Arie. Dar după ce Sfântul Grigorie a predicat cinci ani în acea
singură biserică ortodoxă, situaţia s-a inversat: rămăsese în Constantinopol o singură biserică
eretică.

Sfântul Ioan Gură de Aur - a predicat mai ales mirenilor, chemându-i la faptele milosteniei şi la
pocăinţă. E considerat cel mai iscusit orator pe care l-a avut Biserica. El a explicat Evanghelia
după Matei şi cele 14 Epistole (scrisori) ale Sfântului Apostol Pavel. Din cuvintele Sfântului Ioan
Gură de Aur (Hrisostomul):
„Să scoatem din sufletul nostru neomenia, să întindem mâna noastră spre milostenie, să
mângâiem pe cei săraci nu numai cu bani, ci şi cu cuvântul, ca să scăpăm şi de pedeapsa
cuvenită ocărilor şi să moştenim şi împărăţia cerurilor pentru cuvintele noastre bune şi
milosteniile noastre, cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia Se
cuvine slava şi puterea în vecii vecilor".

"Ioan" = "Dumnezeu a avut milă" (de la ebraicul "Yehohonan").

"Grigorie" = "care veghează" (de la grecescul "Gregorios").
"Vasile" = "rege", "conducător" - de la grecescul "Basileos".

- Sfinţii Trei Ierarhi au fost atât de slăviţi în Biserica Ortodoxă, încât în jurul anului 1100 d.Hr. s-
a ajuns la ceartă între credincioşi din cauza cinstirii lor. Astfel, erau creştini care îl considerau pe
Sfântul Vasile drept cel mai mare dintre ierarhi, pentru că a unit cuvântul cu fapta. Alţii îl
considerau pe Sfântul Grigorie ca fiind cel mai mare, pentru cuvintele lui frumoase şi pentru
profunzimea gândirii lui, iar alţii dădeau întâietate Sfântului Ioan Gură de Aur, pentru că a fost
mai bun cuvântător decât toţi. Aceşti creştini se împărţiseră în cete şi se duşmăneau între ei.
Sfinţii Trei Ierarhi, din cer, n-au suportat să vadă că oamenii se ceartă din cauza lor. Ei s-au arătat
atât pe rând, cât şi împreună, unui episcop înțelept, numit Ioan, şi i-au zis:
- Noi la Dumnezeu una suntem şi nu este niciunul mai mare între noi. Fiecare dintre noi a avut
rolul său. Deci porunceşte creştinilor să nu se mai certe pentru acest lucru. Noi ne-am străduit să
îi împăcăm pe oameni, nu să le dăm motiv de ceartă. Pentru aceasta, fă-ne praznic la toţi trei într-
o zi.
Episcopul Ioan a ascultat ce i-au zis Sfinţii Trei Ierarhi şi a înştiinţat şi pe ceilalţi creştini. Aşa s-a
pus capăt vrajbei şi s-a ales drept zi de prăznuire 30 ianuarie.

- În cinstea Sfinţilor Trei Ierarhi, domnitorul Vasile Lupu a ridicat în secolul al XVII-lea o
minunată biserică la Iaşi, care uimește lumea prin frumuseţea ei.

VI. Fixarea noilor cunoştinţe

- Întrebări şi discuţii:
• Cine sunt cei Trei Sfinţi Ierarhi?
• De ce se serbează împreună?
• Care sunt datele de serbare separate, ale fiecăruia?
• Cum au apărat aceşti Sfinţi credinţa cea dreaptă?
• Ce probleme avea Biserica în vremea lor?

VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Să ştim mai mult:

a. Despre biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi:
- A fost înălţată de Vasile Vodă Lupu (1634 - 1653). E cea mai frumoasă biserică dintre cele pe
care acest voievod le-a ridicat. A fost începută în anul 1635 şi sfinţită la 6 mai 1639. În această
biserică au fost aşezate moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva la 13 iunie 1641. E o biserică din
piatră şi marmură; în exterior e acoperită de sus până jos cu sculpturi foarte frumoase.
- Se ştie că în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888 a izbucnit un incendiu în paraclisul bisericii
Sfinţii Trei Ierarhi, de la un sfeşnic. A ars tocmai racla cu moaştele Sfintei Parascheva. Argintul
care învelea racla s-a topit, dar lemnul de sub argint şi moaştele au rămas neatinse. În urma
acestei minuni, moaştele au fost mutate la Catedrala ortodoxă din apropiere.

b. Despre Arie.
- Arie a trăit între anii 256 - 336 d.Hr. şi a fost preot în Alexandria Egiptului. Din cauza mândriei
şi invidiei, a ajuns eretic, învăţând pe oameni că Fiul nu este egal cu Tatăl, că Iisus Hristos nu
este Dumnezeu, ci prima fiinţă creată de Dumnezeu Tatăl. El ataca astfel învăţătura despre Sfânta
Treime, şi foarte mulţi oameni l-au crezut, inclusiv împăraţi.
- Erezia lui a fost numită „arianism" şi condamnată de Biserică în mod oficial în anul 325.

- De la Sfântul Ioan din Kronştadt:

- „Ţie, Doamne" - se cântă la Sfânta Liturghie după cuvintele „Pe noi înşine şi unii pe alţii şi
toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm"; ne îndeamnă să lăsăm în grija lui Hristos
toate problemele, mai mari sau mai mici, ale vieţii noastre.
VIII. Evaluarea
- Istorioară religioasă:
Minunea Sfântului Vasile cel Mare din cetatea Niceea
În vremea împăratului Valens, care îmbrăţişase erezia ariană, căpeteniile ereticilor din Niceea
au cerut ca ortodocşii să fie goniţi din biserica lor, şi lăcaşul să le fie dat lor. Ceea ce împăratul
a şi făcut. Credincioşii izgoniţi au venit în grabă la Sfântul Vasile şi i-au spus ce s-a întâmplat.

Sfântul Vasile s-a dus îndată înaintea împăratului şi i-a propus să facă el dreptate în privinţa
bisericii aceleia, fără să ţină partea vreuneia din părţi. Iar dacă împăratului nu îi va plăcea
dreptatea Sfântului, putea mai apoi să-l izgonească, iar biserica să o dea arienilor. Împăratul a
acceptat şi i-a dat scrisoare de împuternicire Sfântului Vasile, cu care acesta s-a dus la arieni.
Iată dreptatea Sfântului Vasile: a propus arienilor ca să închidă biserica respectivă şi să o
pecetluiască, şi separat să o pecetluiască şi ortodocşii. Arienii aveau la dispoziţie trei zile şi trei
nopţi ca să se roage, după care să facă să se deschidă singure uşile bisericii. Apoi aveau şi
ortodocşii o noapte la dispoziţie, pentru rugăciune. Dacă nu se deschideau uşile bisericii singure
la nici una din părţi, biserica urma să rămână tot arienilor. Aceştia au primit provocarea. Dar
ortodocşii s-au supărat pe sfânt.

Biserica a fost pecetluită şi pusă sub pază. Şi s-au rugat ereticii trei zile şi trei nopţi, strigând
„Doamne miluieşte", dar uşile bisericii nu s-au deschis. Atunci şi Sfântul Vasile a strâns toţi
credincioşii, rugându-se împreună toată noaptea. Apoi s-au dus în faţa uşilor şi Sfântul Vasile a
zis: „Bine este cuvântat Dumnezeul creştinilor totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin". Şi poporul a zis: „Amin!" Atunci s-a făcut cutremur mare, zăvoarele s-au dezlegat
singure şi peceţile au sărit, iar uşa s-a deschis cu putere, lovindu-se de zid. Apoi au intrat cu toţii
în biserică şi au făcut slujbă. Arienii, văzând minunea, s-au lepădat de erezie. Împăratul, aflând
întâmplarea, s-a mirat foarte tare, dar nu a revenit la dreapta credinţă. De aceea a şi avut un
sfârşit al vieţii înfricoşător (a ars de viu). Aşa au apărat dreapta credinţă Sfinţii Trei Ierarhi.
(după Proloage, la 1 ianuarie)
Extrageţi din istorioară modalitatea în care au făcut misiune Sfinții Trei Ierarhi, printre eretici sau
între cei înșelați de eretici.

IX. Activitatea suplimentară

- Exerciţiu:
Alcătuiţi enunţuri în care să folosiţi cuvintele: „mirean", „erezie", „arian", „ierarh", „teolog".

X. Încheierea
- rugăciunea, salutul.