1).

Prezentaţi 5 criterii ale evaluării dezvoltării psihice normale a copiilor şi adolescenţilor

Cele cinci criterii ale evaluării dezvoltării psihice normale a copiilor şi adolescenţilor pe care
le consider esenţiale pentru determinarea nivelului de dezvoltare a personalităţii sunt: dezvoltarea
cognitivă, limbajul, dezvoltarea emoţională, dezvoltarea socială şi morală şi dezvoltarea eu-lui.
Dezvoltarea cognitivă este un criteriu al dezvoltării psihice normale şi este semnificativă în
perioada copilăriei şi adolescenţei. Copiii au o imaginaţie bogată, vie şi intensă, susţinută de o
curiozitate crescută. Dezvoltarea cognitivă a adolescentului include inteligenţa, stilurile de
gândire, creativitatea şi modurile în care sunt iniţiate relaţiile interpersonale, iar structurarea
acestora determină intelectul individului.
Un alt criteriu esenţial în dezvoltarea psihică normală a copiilor şi adolescenţilor îl reprezintă
limbajul. În primii ani de viaţă, copiii leagă 2-3 cuvinte într-o propoziţie, în etapa preşcolară
creşte complexitatea limbajului, apoi elevul învaţă să citească şi să se exprime mai variat, iar
adolescentul ajunge să-şi spună argumentat punctul de vedere. Limbajul reprezintă învelişul
material al gândurilor. Acesta este un element central în învăţare şi în dezvoltarea normală atât a
copilului, cât şi a adolescentului.
Dezvoltarea emoţională este un alt criteriu pentru o dezvoltare normală. Aceasta reprezintă
un proces complex care începe încă de la naştere (prin dezvoltarea ataşamentului copilului faţă de
părinţi, în special faţă de mamă sau substitutul matern) şi continuă toată viaţa, înregistrând
anumite accente în perioada copilăriei şi adolescenţei. Legătură afectivă orientată spre o anumită
persoană, ataşamentul dezvoltă la copil anumite tipuri de comportamente care-i asigură securitate
şi confort psihologic, sau, dimpotrivă, insecuritate şi disconfort, însoţite de anxietate şi conduită
evitantă, determinând dezorientarea şi dezorganizarea comportamentului copilului. Adolescenţii
traversează o criză specifică vârstei, dar aceasta nu presupune neaparat fragilitate emoţională, ci
mai curând experimentarea unui registru emoţional mult mai variat, bogat şi intens.
Un alt aspect central în dobândirea unei sănătăţi psihice normale îl reprezintă dezvoltarea
socială şi morală. În perioada copilăriei se înregistrează progrese semnificative în socializare, pe
măsură ce se integrează în familie, adoptă prin identificare standardele părinţilor, devine oglinda
vie a atitudinilor şi conduitei acestora. În adolescenţă, relaţiile cu grupul de prieteni devin foarte
importante, iar prieteniile apropiate sunt frecvente. Pentru o dezvoltare socială şi morală normală,
copiii şi adolescenţii trebuie să parcurgă anumite etape presărate cu crize pe care trebuie să le
depăşească, realizând astfel progresul: -primul an-încredere/neîncredere, 2-3 ani -
autonomie/ruşine şi îndoială de sine, 4-5 ani- iniţiativă/vinovăţie, 6-11 ani- hărnicie/trândăvie,
12-18 ani- identitate/ confuzia rolului. Trecerea cu bine peste aceste etape conduce la dobândirea
unei identităţi proprii, confortabile şi durabile.
Dezvoltarea eu-lui ajută la formarea şi dezvoltarea normală a personalităţii. În copilărie,
oamenii descoperă şi învaţă despre identitatea lor sexuală, înţeleg diferenţele dintre femei şi
bărbaţi. În copilăria mijlocie, copilul îşi înţelege şi acceptă identitatea de gen (băiat, fată) şi
poziţia în sistemul familial. În adolescenţă se produce o creştere a conştientizării propriei
identităţi psihosexuale şi a caracteristicilor de personalitate (cine este, ce poate face şi ce doreşte
să facă în viaţă). Conştientizarea de către individ a propriei sale identităţi, a propriilor valori
determină un criteriu esenţial în dezvoltarea psihică normală.
Aceste cinci criterii operează în mod diferit în evaluarea nivelului de dezvoltare a
personalităţii copiilor şi adolescenţilor deoarece: dezvoltarea cognitivă ajută copilul şi
adolescentul să-şi construiască propriul model mintal al realităţii exterioare, îl ajută să gândească
şi să devină relativ independent faţă de ceilalţi; limbajul ajută copiii şi adolescenţii să se exprime
şi să se dezvolte normal, deoarece învăţarea este legată de limbaj. Dezvoltarea emoţională ajută la
stabilirea unui echilibru care conduce spre creştere personală. Dezvoltarea socială ajută copilul şi
adolescentul să se descurce în situaţiile pe care viaţa i le scoate în cale, iar dezvoltarea eu-lui
cuprinde achiziţionarea conştiinţei de sine. Toate aceste aspecte conduc către o dezvoltare
normală a copiilor şi adolescenţilor.