Capitolul 1

1. Locul şi rolul bugetelor in cadrul sistemului bugetar din România

1.1. Rolul bugetelor locale în cadrul procesului bugetar.

Finanţele publice constituie o componentă importantă a vieţii social-economice a fiecărei ţări,

iar impactul lor asupra economiei naţionale are conotaţii atât în dimensiunile şi distribuirile
Produsului Intern Brut (P.I.B.), cât şi în modul concret de realizare a acestui proces. Existenţa
finanţelor publice este indisolubil legatã de existenţa statului, care are de îndeplinit funcţii şi
sarcini importante în ce priveşte organizarea şi conducerea activităţii economico-sociale naţionale,
apărarea independenţei şi suveranităţii ţării.
În procesul procurării şi repartizării resurselor financiare necesare statului pentru a-şi
îndeplinii funcţiile şi sarcinile sale, se formează anumite relaţii sociale, de natură economică, care
exprimă modul de repartizare a unei părţi din P.I.B. între diverse categorii sociale. Aceste relaţii se
concretizează în transferuri băneşti de la agenţi economici, instituţii şi persoane fizice la bugetul
statului, de la bugetul de stat către agenţii economici, între instituţii şi chiar în interiorul unor
structuri economice, cu prilejul formării sau utilizării
diferitelor fonduri. Concepţiile specialiştilor privind finanţele sunt diferite. Astfel, finanţele sunt
considerate1 ca fiind, după caz:
• fonduri băneşti la dispoziţia statului;
• bani şi bunuri utilizate pentru funcţionarea instituţiilor publice;
• mijloace de intervenţie a statului în economie (impozite, împrumuturi, alocaţii
bugetare, subvenţii şi alte pârghii sau instrumente cu ajutorul cărora statul intervine
în viaţa economică);
• ansamblul activităţii desfăşurate de sectorul public al economiei;
• relaţii sociale, de natură economică, care apar în procesul constituirii şi repartizării
fondurilor publice etc

1
 În vorbirea curentă, ca şi în literatura de specialitate, se utilizează diverse expresii care fac
parte din familia cuvântului finanţe, în sensuri apropiate sau diferite, după caz: finanţe, finanţe
publice, finanţe private ş.a.
Cuvântul finanţe provine de la latinescul finare, care înseamnă, în sens general, a termina, a
încheia şi în sens restrâns, a aranja o afacere, a termina un diferend prin mijlocirea banului, o
acţiune judecătorească sau o hotarâre a justiţiei în legătură cu o plată de bani.
În ţara noastră, încă din secolul al XIX lea, s-a folosit noţiunea de fisc, care denumea
organul financiar care încasa impozitele, taxele, amenzile, etc.
De-a lungul anilor, conceptul de finanţe a evoluat continuu. În această evoluţie se conturează
două etape distincte:
- prima corespunde, în linii generale maşinismului, capitalismului ascendent (secolele al
XVIII lea – al XX lea),
- iar ce-a de-a doua corespunde dezvoltării monopolurilor (secolul al XX lea, mai ales după
marea recesiune economică mondială din 1929-1933).
Concepţiile din prima etapă sunt considerate clasice, iar cele din etapa următoare, moderne.
Concepţiile clasice reflectă doctrina liberală predominantă în perioada capitalismului
ascendent, potrivit căreia activitatea economică trebuie să se desfăşoare în conformitate cu
principiul laissez-faire, laissez-passer, urmărindu-se evitarea oricărei intervenţii din partea
autorităţii publice care ar putea perturba iniţiativa privată, libera concurenţă, acţiunea legilor
obiective ale pieţei. Statul se limitează la sarcinile sale tradiţionale vizând menţinerea ordinii sale
interne, apărarea ţării şi întreţinerea de relaţii diplomatice cu alte state, iar cheltuielile publice se
restrâng la minimum. În această concepţie sarcina finanţelor publice consta în asigurarea resurselor
necesare întreţinerii instituţiilor publice, funcţionării normale a acestora; impozitele, împrumuturile
şi celelalte metode de procurare a resurselor financiare trebuind utilizate astfel încât să aibă
caracter neutru, să nu modifice relaţiile social-economice existente. Păstrarea echilibrului între
veniturile şi cheltuielile bugetare era considerată drept o cerinţă fundamentală a bunei gestiuni,
cheia de boltă a finanţelor publice. Apariţia deficitului bugetar generator de inflaţie era considerată
un fenomen nedorit, cu efecte negative asupra funcţionării normale a mecanismului economic.
După această perioadă, adică spre sfârşitul sec. al XIX lea, începutul sec. al XX lea şi mai
ales după recesiunea din perioada 1929-1933, se afirmă tot mai mult concepţia intervenţionistă,
potrivit căreia autoritatea publică este chemată să joace un rol activ în viaţa economică, să

2
influenţeze procesele economice, să corecteze evoluţia ciclică, să prevină crizele sau cel puţin să le
limiteze efectele negative.
În ultimele decenii ale secolului al XX-lea s-au afirmat cu tot mai multă vigoare
concepţiile neoliberale, care susţin retragerea statului din economie, renunţarea acestuia la
folosirea impozitelor, taxelor, subvenţiilor de la buget şi a altor instrumente financiare şi monetare
de influenţare a activităţii economice, lăsarea pieţei să se autoregleze prin mijloacele sale specifice.
Comunitatile locale reprezinta colectivitati umane, delimitate teritorial din punctde vedere
politic si administrativ, care au autoritati publice diferite de cele ale statului.Autonomia financiara
a acestora este absolut necesara, deoarece autonomiaadministrativa nu ar fi posibila fara autonomia
financiara, care-i asigura suportulmaterial al functionarii. In acest sens este si argumetul conform
caruia comunitatilelocale isi cunosc posibilitatile proprii privind resursele banesti de provenienta
publicasi ,mai ales nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite pentru producerea deservicii
publice pe plan local.Legea nr. 273 din 29 iunie 2006 privind Finanţele Publice Locale stabileste
normele privind formarea, administrarea, utilizarea si controlul resurselor financiare aleunitatilor
adminstrativ-teritoriale si ale institutiilor si serviciilor de interes local. Legea stabileste ca la baza
elaborarii, aprobarii si executiei bugetare stau principiileautonomiei locale, echilibrului, realitatii,
actualitatii si publicitatii.
Bugetele locale reprezintă partea principală a finanţelor publice locale care reflectă
raporturile economice de mobilizare a unor resurse financiare necesare realizării
acţiunilor social culturale, economice şi de altă natură din competenţa autorităţilor
administraţiei publice locale. Bugetele locale asigură dimensionarea cheltuielilor în limitele
veniturilor,fundamentarea resurselor financiare, stimularea iniţiativei locale, afirmarea
autonomieilocale şi exercitarea controlului asupra utilizării fondurilor locale.Bugetul local
reprezintă instrument principal al autorităţilor administraţiei publicel o c a l e î n v e d e r e a
s e l e c t ă r i i p r i o r i t ă ţ i l o r d e f i n a n ţ a r e d i n s t r a t e g i i l e d e d e z v o l t a r e economico-
socială ale localităţilor. Fundamentarea priorităţilor şi a opţiunilor privind acţiunile
social culturale, economice, serviciile publice care urmează să se finanţeze dinbugetul local,
precum şi masurile necesare în vederea încasării veniturilor se realizeazăîn procesul elaborării şi
adoptării bugetului local.Bugetul local constituie instrumentul principal principal de asigurare
aa u t o n o m i e i d e c i z i o n a l e a a u t o r i t ă ţ i l o r a d m i n i s t r a ţ i e i p u b l i c e l o c a l e , d e
v a l o r i f i c a r e eficientă a resurselor locale şi de îmbunătăţire a utilizării fondurilor locale.

3
 Bugetele locale reprezintă o componentă distinctă şi autonomă în cadrul bugetului
consolidat, care are o serie de raporturi cu bugetul administraţiei centrale de stat prin
sumele defalcate şi transferurile de care beneficiază autorităţile administraţieipublice
locale. B u g e t e l e l o c a l e î n c a l i t a t e d e p a r t e p r i n c i p a l ă a f i n a n ţ e l o r l o c a l e
r e f l e c t ă cerinţele de resurse financiare necesare realizării acţiunilor sociale culturale,
economice,s e r v i c i i l o r p u b l i c e ş i d e z v o l t a r e d i n c o m p e t e n ţ a a u t o r i t ă ţ i l o r
administraţiei publice precum pentru modul de procurare a resurselor
f i n a n c i a r e d i n c u r s u l u n u i e x e r c i ţ i u financiar.
Prin bugetul local intelegem actul in care se inscriu veniturile si
c h e l t u i e l i l e colectivitatilor locale, pe o perioada de un an. Bugetele locale sunt
bugetele unitatilor administrativ-teritoriale care au personalitate juridica. Fiecare comuna, oras,
municipiusi sector al minicipilui Bucuresti intocmeste buget propriu, in conditii de
autonomie.Bugetele locale reprezinta instrumentele de planificare si de conducere
aactivitatii financiare a unitatilor administrativ-teritoriale. Structura acestora
reflectag r a d u l d e a u t o n o m i e a a d m i n i s t r a t i e i l o c a l e f a t a d e p u t e r e a
c e n t r a l a s i l e g a t u r i l e existente intre diferitele administratii teritoriale.Bugetele locale
reflecta fluxurile formarii veniturilor si efectuarii cheltuielilor a d m i n i s t r a t i i l o r
l o c a l e , m o d a l i t a t e a d e f i n a n t a r e a c h e l t u i e l i l o r p e d e s t i n a t i i s i d e acoperire a
deficitelor. p r e c u m p e n t r u m o d u l d e p r o c u r a r e a r e s u r s e l o r f i n a n c i a r e d i n
c u r s u l u n u i e x e r c i ţ i u financiar.P r i n b u g e t u l l o c a l i n t e l e g e m a c t u l i n c a r e s e
i n s c r i u v e n i t u r i l e s i c h e l t u i e l i l e colectivitatilor locale, pe o perioada de un an.
Bugetele locale sunt bugetele unitatilor administrativ-teritoriale care au personalitate
juridica. Fiecare comuna, oras, municipiusi sector al minicipilui Bucuresti intocmeste buget
propriu, in conditii de autonomie.Bugetele locale reprezinta instrumentele de planificare si de
conducere aactivitatii financiare a unitatilor administrativ-teritoriale. Structura
acestora reflectag r a d u l d e a u t o n o m i e a a d m i n i s t r a t i e i l o c a l e f a t a d e
p u t e r e a c e n t r a l a s i l e g a t u r i l e existente intre diferitele administratii
teritoriale.Bugetele locale reflecta fluxurile formarii veniturilor si efectuarii
cheltuielilor a d m i n i s t r a t i i l o r l o c a l e , m o d a l i t a t e a d e f i n a n t a r e a c h e l t u i e l i l o r
pe destinatii si de acoperire a deficitelor

4
 1.2. Bugete si autonomia locala

Bugetul local este acel act în care se înscriu veniturile şi cheltuielile

colectivităţii locale, pe o perioadă de un an şi reprezintă un instrument de
planificare şi conducere a activităţii financiare a unităţilor
administrativteritoriale. De asemenea, bugetele locale reflectă fluxurile
veniturilor şi cheltuielile colectivităţii locale, modalitatea de finanţare a
cheltuielilor pe destinaţii şi de acoperire a deficitelor. In Romania, fiecare
comună, oraş, municipiu şi sector al municipiului Bucureşti intocmeşte un
buget propriu, in condiţii de autonomie. Prin OUG nr.45/2003 privind finanţele
publice locale s-au stabilit normele privind formarea, administrarea, utilizarea
şi controlul resurselor financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale şi
serviciilor publice de interes local.
Structura bugetelor reflectă gradul de autonomie al administraţiilor
locale faţă de administraţia centrală, precum şi legăturile existente intre
diferitele administraţii teritoriale. In vederea stabilirii locului bugetelor locale şi
a importanţei acestora se calculează ponderea cheltuielilor şi veniturilor locale
in totalul celor consolidate. Această pondere diferă de la o ţară la alta, in
funcţie de gradul său de dezvoltare, de statutul colectivităţilor locale sau de
numărul nivelurilor de administraţie publică locală. Alături de bugetul de stat,
bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale şi bugetele
instituţiilor publice autonome, bugetele locale fac
parte din bugetul general consolidat al statului şi indeplinesc mai multe roluri
(a
căror cuprindere depinde de gradul de autonomie faţă de bugetul central):
- „rolul financiar – potrivit căruia bugetele locale mobilizează şi redistribuie
resursele financiare al căror volum cat şi natură depind de reglementările
legale in
vigoare;
- rolul economic – derivă din implicarea factorului de decizie local in

5
realizarea unor obiective economice de larg interes social aşa cum sunt: reţele
de
apă, iluminatul public, şosele, drumuri, poduri, transport local, şi mai recent
transport aerian;
- rolul social – se regăseşte in asigurarea unui fond locativ pentru categoriile
defavorizate şi a unui minim de existenţă, acoperirea unor nevoi pentru
invăţămant
şi sănătate, suportandu-se o parte din cheltuielile ocazionate de aceste
instituţii,
şcoli, spitale, grădiniţe, case de copii, cămine de bătrani şi nu in ultimul rand
cele
ocazionate de teatre, muzee, biblioteci;
- rolul politic – işi găseşte expresia in autonomia legislativă a consiliilor
locale, atat in ceea ce priveşte nivelul veniturilor, cat mai ales a destinaţiei
unor
cheltuieli”1.
Din punctul de vedere al structurii sau formei de prezentare, bugetele locale
pot fi de două feluri (fiecare dintre cele două este autonom faţă de celălalt):
- bugete centralizate – se regăsesc la nivelul judeţelor şi al municipiului
Bucureşti, au un rol de cunoaştere şi orientare, cumuland valorile individuale
ale
bugetelor locale şi sunt administrate de către Consiliile Judeţene;
Structura bugetelor locale evidentiaza:

o gradul de autonomie a administratiei locale fata de puterea centrala si legaturile

existente intre diferitele administratii teritoriale;
o fluxurile formarii veniturilor si efectuarii cheltuielilor administratiilor locale;
o modalitatea de finantare a cheltuielilor pe destinatii si de acoperire a deficitelor.

Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea dăugată pe comune, oraşe,

municipii, sectoare şi municipiul Bucureşti, după caz, se face prin decizie a directorului direcţiei

6
generale a finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, după consultarea
consiliului judeţean şi a primarilor, şi cu asistenţa tehnică de specialitate a inspectoratului În anul
2011 ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale vor finanţa cu prioritate acele lucrări de
investiţii noi sau în continuare, aferente unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile.
Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985,şi
ratificată de către statul român prin Legea nr. 199/1997, reprezintă cadrul legal al coordonatelor
juridiceşi limitelor autonomiei locale. De asemenea, Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice
locale reglementează regimul general al autonomiei locale, definită în art. 3 alin. (1) în mod
asemănător Cartei europene ca "dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice
locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le
reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii".
Titularii acestui drept sunt consiliile locale, primarii, consiliile judeţeneşi preşedinţii
acestora, autorităţi ale administraţiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret şi
liber exprimat . Exercitarea acestui drept prin titularii desemnaţi de lege nu exclude, ci chiar
implică posibilitatea de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice altă
formă de participare directă a cetăţenilor la treburile publice . Conţinutul acestui drept cuprinde
cele două valenţe ale autonomiei, (autonomia administrativă ş i autonomia financiară) şi priveşte
organizarea, funcţionarea, competenţele şi atribuţiile, precum şi gestionarea resurselor care,
potrivit legii, aparţin comunei, oraşului, municipiului sau judeţului. .
Ansamblul relational al structurilor administraţiei publice locale este guvernat de două
principii redate de către legiuitor prin art. 6 astfel: pe de o parte, raporturile dintre autorităţile
administraţiei publice locale din comune, oraşeşi municipii şi autorităţile administraţiei publice de
la nivel judeţean se bazează pe principiile autonomiei, legalităţii, responsabilităţii, cooperării şi
solidarităţii în rezolvarea problemelor întregului judeţ , iar pe de altă parte, în relaţiile dintre
autorităţile administraţiei publice locale şi consiliul judeţean, pe de o parte, precum şi între
consiliul local şi primar.

La nivel european, autonomia comunitatilor locale a fost si este o problema deosebit de

importanta, fapt certificat si adoptarea, în octombrie 1985, a Cartei Europene a Autonomiei Locale,
în urma unei conferinte a puterilor locale si regionale din Europa. Carta defineste autonomia locala
ca fiind „dreptul si capacitatea efectiva ale autoritatilor administrative publice locale de a

7
solutiona si de gestiona, în cadrul legii, în nume propriu si în interesul populatiei locale, o parte
importanta a treburilor publice”

În spiritul acestei Carte, autonomia locala se pune în practica prin intermediul unor
„consilii sau adunari, compuse din membri alesi prin vot liber, secret, egal, direct si universal
care pot dispune de organe executive si deliberative care raspund în fata lor”, fara a exclude
posibilitatea de a recurge la adunari cetatenesti, referendum sau orice alta forma de participare
directa a cetatenilor.

Importanta data autonomiei locale în Statele Membre ale Uniunii Europene este probata si
de înfiintarea, în baza prevederilor Tratatului de la Maastricht, a unui Comitet al Regiunilor, ca
organism complementar institutiilor de conducere ale Uniunii Europene, dar independent fata de
acestea. Comitetul are un rol consultativ, formulând recomandari pentru institutiile cu putere
decizionala.

Crearea sa a raspuns dorintei autoritatilor locale si/sau regionale de a fi reprezentate în

Uniunea Europeana. Obiectivul sau declarat îl constituie consolidarea coeziunii economice si
sociale a statelor membre.

Principiul ce sta la baza realizarii efective a autonomiei locale în statele europene este cel al
subsidiaritatii. Acest principiu reprezinta un principiu de guvernare prin aplicarea caruia,
responsabilitatile în procesele de creare si implementare a diverselor politici guvernamentale sunt
alocate la cel mai joase nivele de guvernare, astfel încât obiectivele respectivelor politici sa fie
atinse cu succes.

În statele din Europa Occidentala, principiul subsidiaritatii este fondat pe traditie. Spiritul
acestui principiu este retinut chiar în doctrina catolica a secolului XX, asa cum este exprimata
aceasta de catre Papa Pius al XI-lea: „la fel cum este gresit sa iei indivizilor ceea ce pot realiza
prin propriile abilitati si eforturi si sa încredintezi aceasta unei comunitati, este gresit sa
repartizezi unei societati mai cuprinzatoare sau la un nivel mai înalt al acesteia ceea ce poate fi
realizat cu succes de o comunitate mai restrânsa sau la un nivel inferior al societatii… Cu cât mai
cu credinta este aplicat acest principiu al subsidiaritatii si o ordine gradata hieratic exista între

8
diversele asociatii, cu atât mai mari vor fi autoritatea sociala si eficienta sociala si cu atât mai
prospera va fi avutia comuna

Continutul acestui principiu si valentele sale complexe rezulta din amsamblul

reglementarilor cuprinse in dispozitiile legii si reprezint£ esenta intregii acrivitati a administratiei
publice din unitatile administrativ-teritoriale. Prin autonomia locala se intelege:"dreptul si capacitatea
efectiva a autoritatilor administrajiei publice locale de a solutiona §i gestiona in numele şi interesul
colectivitatilor locale pe care le reprezinta, treburile publice in sensul legii". Aceasta se manifesta
mai ales sub aspect administrate şi financiar pe baza si in limitele legii. Caracterul administrativ al
autonomiei rezulta din prerogativele care revin autoritatilor publice locale potrivit legii din libera
initiativă in toate domeniile de activitate, cu exceptia celor date in mod expres in competenja altor
autoritati publice.

Autonomia funcţionala are drept competenţe principale plenitudinea de competenţa a

consiliilor comunale, oraşeneşti si municipale, in solutionarea problemelor locale si determinarea
consiliului local ca organism colegial ales democratic. Elementul de baza al functionarii
administratiei publice locale este cel al pletitudinii de competenta in solutionarea problemelor de
interes local. Modul de functionare al consiliilor locale este determinat in primul rand de
competenta recunoscuta a acestora si de natura colegiala sau unipersonala a autorittatilor locale.
In schimb autonomia locala este considerata de catre doctrina constitutionala est-
europeana, ca fiind una dintre cele mai eficiente forme de autogestiune administrativa. In acest
sens, Pierre Pactet apreciaza ca autonomia locala asigura un inalt grad de democratie,
colectivitatile teritoriale autonome fiind “veritabile contraputeri” si in aceasta calitate pot sa
prevină abuzul guvernului central
Altfel zis, functionarea fiecarui organ este corelata cu competenta recunoscuta a acestuia,
respectiv cu mijloacele materiale si procedurale puse la dispozitie pentru realizarea sarcinilor cu care
a fost investit In acelasi timp, caracterul colegial al unui organ genereaza anumite consecinje de
ordin functional, cum ar fi eonditia cvorumului si a majoritatii necesare pentru adoptarea unei
hotarari. Plenitudinea de competenta13a consiliilor locale este determinata de fundamentele
competentei materiale pe criteriul satisfacerii intereselor locale. Plenitudinea de competenta a
autoritatilor rezulta din instituirea regulilor in conformitate cu care Consiliul Local are inifiativa si
hotaraste in proleme de interes local, din determinarea ca exceptie, a cazurilor in care consilul local

9
nu are asemenea competenta §i din conformitate cu dispozitiile locale. Instituirea unor exceptii de
la principiul plenitudinii de competenta a consiliilor locale se poate realiza numai prin lege organica,
deoarece o asemenea masura afecteaza regimul general privind autonomia locală
Principiul conducerii colective apare ca expresie a caracterului democratic si sta la baza
organizarii si functionarii consiliilor locale. Aceasta inseamna participarea mai multor persoane la
adoptarea unor decizii in cadrul unui organ colegial, legal constituit; este recunoscut dreptul ceta|
enilor de a participa la stionarea intereselor locale. In esenta, implicarea cetatenilor in conducerea
locala se realizeaza prin desemnarea consilierilor iocali - reprezentanti ale§i ai colectivitatii - dar şi
prin recunoastera institufiei referendumului local.
Continutul principiului autonomiei locale apreciem ca se regaseste atat in activitatea administratiei
publice locale romanesti cat si raporturile dintre autoritatile comunale, orasenesti si judetene,
precum si in relatiile dintre acestea si autoritatile administratiei publice desconcentrate.
Aparent, numai administratia publica din unitatile administrativ -;teritoriale se intemeiaza pe
principiul autonomiei locale, asa cum s-ar putea aprecia din dispozitiile constitutionale ale art.120
al.1, care stabileste ca numai autoritatile comunale si orasenesti sunt cele prin care se realizeaza
autonomia locala si nu cele de la nivelul judetului.
In acelasi sens, de altfel sunt de parere si unii autori care subliniaza ca problematica
autonomiei locale priveste atat comunele si orasele cat si judetele intrucat toate sunt considerate
colectivitati locale. Surprinderea conceptului de autonomie locala ofera o perspectiva mai ampla
asupra sa daca avem in vedere conceptia legiuitorului roman manifestata succesiv prin intermediul
continutului initial al Legii nr. 69/1991, ca urmare a modificarii si completarii Legii administratiei
publice locale prin intermediul Legii nr.24/1996 si prin interventia Ordonantei de urgenta nr.
22/1997.
Astfel Legea nr.69/1991 republicata, spune in art.1 ca “administratia publica in unitatile
administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile autonomiei locale, descentralizarii serviciilor
publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, legalitatii si consultarii cetatenilor
in problemele locale de interes deosebit. Autonomia locala este administrativa si se exercita numai
in cadrul legii.
Autonomia locala priveste organizarea si functionarea administratiei publice locale si reprezinta
dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a rezolva si de
agestiona in nume propriu si sub responsabilitatea lor, o parte importanta a treburilor publice, in

10
interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta. Prin colectivitate locala se intelege totalitatea
cetatenilor din unitatea administrativ-teritoriala. Componentele autonomiei administratiei publice:
organizatorica, functionala, gestionara Se poate observa ca, pentru a fi in prezenta autonomiei
locale, este necesar a fi indeplinita conditia intrunirii cumulative a tuturor elementelor.
Organizatoric, autonomia locala se manifesta prin alegerea autoritatilor administratiei publice
locale de catre populatia cu drept de vot care domiciliaza in unitatea administrativ-teritoriala, prin
posibilitatea recunoscuta consiliilor locale de a adopta statutul localitatii, organigramele si numarul
de personal, a organizarii serviciilor publice locale si a infiintarii unor persoane juridice de drept
public.
Putem afirma ca, in esenta, autonomia organizatorica contine capacitatea de autoorganizare a
autoritatilor administratiei publice locale.
Autonomia organizatorica a acestor autoritati presupune un nou tip de relatii ce se stabilesc intre
acestea, pe de o parte, si alte autoritati (prefectul) pe de alta parte. Relatiile sunt definite ca fiind
baz În România, autonomia locala, în acceptiunea moderna a termenului, apare perioada
interbelica, odata cu reformarea finantelor publice, care s-a realizat în cadrul mai larg al amplului
proces de fundamentare a arhitecturii institutionale si structurii administrative a statului. Bazele
primei organizari unitare a finantelor publice locale în România au fost puse prin Legea din 14
aprilie 1933. Aceasta lege a enumerat expres sarcinile administratiilor locale si categoriile de
venituri pe care acestea erau abilitate sa le încaseze pentru a putea finanta cheltuielile impuse de
îndeplinirea acestor sarcini.

Dupa înca 5 ani, prin Legea din 14 martie 1938, au fost aduse precizari suplimentare
referitoare la veniturile bugetelor locale, conform carora, în aceasta categorie, pe lânga impozitele
si taxele locale deja instituite, au fost incluse si transferurile din bugetul de stat si împrumuturile
interne sau externe.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, guvernul comunist realizeaza o reformare totala a
sistemului finantelor publice. Astfel, în baza Legii nr. 3 din 1949, a fost introdus „bugetul de stat
unic”, prin intermediul caruia se centralizau toate veniturile statului si se repartizau toate
cheltuielile publice, inclusiv cele aferente unitatilor administrativ – teritoriale si diverselor fonduri
cu destinatie speciala.

11
 Constitutia României din decembrie 1991, revizuita în anul 2003, aduce modificari ce
stimuleaza cresterea descentralizarii si autonomiei financiare locale. Astfel, conducerea entitatilor
publice de rang inferior a fost atribuita unui organ legislativ si unui organ executiv. Drept urmare,
structurarea teritoriala a finantelor publice este asezata pe organizarea teritoriului în unitati
administrativ – teritoriale: 41 judete si municipiul Bucuresti, caruia i-a fost atribuit statutul de
judet, 265 orase (96 cu statut de municipiu) si 6 sectoare ale municipiului Bucuresti, precum si
2686 de comune.

Dupa anul 1989, renuntarea la sistemul comunist a impus o reasezare a sistemului

finantelor publice.

Prin Legea Finantelor Publice Locale nr. 189 din 17 octombrie 1998 i-a fost acordata o
autonomie crescuta administratiei publice locale. Legea a acordat o serie de drepturi administratiei
publice locale, cum ar fi:

• dreptul de a creste veniturile proprii din impozite taxe, din cote din impozitul pe venit si din
cote aditionale la unele venituri ale bugetului de stat;

• dreptul de a contracta împrumuturi, fara garantii guvernamentale, pentru investitiile si servicile

publice locale;

• dreptul de a vinde sau concesiona bunuri din domeniul privat;

• dreptul de a decide asupra programelor de dezvoltare locala (în special cele ce privesc
investitiile si serviciile publice);

• dreptul de a concesiona unele servicii publice de interes local catre persoane fizice sau juridice;

• dreptul de a încheia contracte si conventii de asociere, pentru realizarea unor lucrari sau
servicii publice locale;

• dreptul de a decide asupra trecerii cheltuielilor dintr-un capitol de cheltuieli într-altul, cu

exceptia cheltuielilor de personal;

• dreptul de a pastra, în fondul de rulment, excedentul ramas în urma platii tuturor obligatiilor, la
încheierea exercitiului financiar, cât si dreptul de a folosi fondul de rulment si pentru investitii;

12
• dreptul de a largii sfera activitatilor finantate de bugetul local, cu orientare spre domenii
precum serviciile pentru protectia copilului, activitatile religioase, activitatile sportive etc.;

• largirea competentelor în domeniul activitatilor legate de agricultura, prin preluarea unor

servicii finantate de guvern;

• dreptul de a folosi sume din fondul de rezerva pentru reducerea efectelor calamitatilor naturale.

Mai târziu, procesul de armonizare a legislatiei românesti cu cea europeana a impus

adoptarea unei noi legi privind administratia publica locala. Noua lege defineste autonomia locala
ca fiind „dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona
si de a gestiona, în numele si în interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta, treburile
publice, în conditiile legii.”

În acest sens, se poate observa ca administratia publica îsi pierde caracterul unitar, fiind
formata din administratia centrala a statului si cele regionale si locale, iar regimul administrativ
descentralizat se manifesta pe mai multe planuri:

• institutional, entitatile locale dispun de autoritati administrative proprii, exterioare aparatului

administrativ central;

• financiar, entitatile locale dispun asupra stabilirii si încasarii de impozite si taxe, si au bugete
proprii;

• juridic, colectivitatile teritoriale locale sunt subiecte de drept distincte, cu propriile interese
publice;

• decizional, autoritatile locale au competente proprii si au decizii în interesul colectivitatilor pe

care le administreaza

În sens larg, descentralizarea poate fi definita ca o „actiune coordonata al carei scop

principal consta în evitarea gruparii si concentrarii centrelor de decizie, atât în planul zonelor
geografice, cât si în cel al esaloanelor de responsabilitate”.

Descentralizarea financiara poate fi definita ca fiind transmiterea de la guvernul central

la autoritatile publice locale a unor functiuni specifice din punct de vedere administrativ cât si a
veniturilor fiscale.

Descentralizarea financiara este considerata cea mai importanta componenta a autonomiei

locale, deoarece aceasta da substanta descentralizarii administrative. În acest context, autonomia
financiara a comunitatilor locale este deosebit de importanta, deoarece asigura suportul material a
functionarii autonomiei administrative.

Obiectivele urmarite de catre autoritatile publice prin descentralizarea financiara sunt

urmatoarele: promovarea cresterii economice; furnizarea echitabila a bunurilor publice în diferitele
arii geografice; asigurarea stabilitatii macroeconomice; alocarea eficienta a resurselor financiare.

13
 Indiferent de gradul autonomie a comunitatiilor locale, pentru realizarea descentralizarii
financiare trebuie sa se aiba în vedere urmatoarele principii:

• pricipiul diversitatii, prezinta faptul ca descentralizarea financiara se realizeaza într-o varietate

de forme si în masura diferita, datorita deosebirilor dintre comunitatile locale în ceea ce
priveste solicitarile de bunuri si serviciile publice;

• principiul echivalentei în finantarea serviciilor publice, explicat pe seama beneficiilor

geografice pe care acestea le aduc cetatenilor;

• principiul acceptari costului descentralizari determinat de diferentele fiscale regionale, care se

interfereaza cu raspândirea în spatiu a activitatilor economice;

• principiul redistribuirii si stabilizarii centralizate, este utilizat, deoarece comunitatile locale

dispun de instrumentele macroeconomice necesare pentru înfaptuirea unor obiective de
importanta nationala;

• principiul compensarii flexurilor financiare dintre colectivitati, cauzate de transferurile

involuntare de venituri, pe seama deschiderilor economice, si care prejudiciaza înfaptuirea
programelor de cheltuieli pentru unele din acestea. Pentru a preveni astfel de situa&# 242f58c
355;ii este necesara interventia guvernamentala cu masuri colective;

• pricipiul asigurarii serviciilor sociale vitale, conform caruia aceasta sarcina cade în seama
autoritatilor centrale, care trebuie sa ofere minimum de servicii publice esentaile tuturor
cetatenilor tarii;

• principiul accesului echitabil la resursele financiare publice, necesar datorita existentei unor
colectivitati locale a caror balanta dintre nevoi si capacitate fiscala este deficitara, fiind
necesara compensarea minusului de resurse prin transferuri guvernamentale, pe seama unei
scheme prestabilite;

• principiul echilibrului financiar, conform caruia repartizarea între nivelurile de autoritate

publica ale finantelor publice trebuie sa asigure exercitarea conducerii în limita atributiilor si

14
 competentelor ce revin fiecaruia. Aceasta înseamna ca resursele financiare publice sa fie
deopotriva redistribuite pentru acoperirea cheltuielilor cu functionarea sectorului public în
administrarea statului si în aceea a colectivitatii locale.

Referitor la problematica descentralizarii financiare, Carta Europeana a Autonomiei Locale

face câteva precizari, cum ar fi:

• colectivitatile locale trebuie sa dispuna în mod liber de resurse proprii adecvate, care sa le
permita sa-si exercite atributiile;

• resursele financiare ale colectivitatiilor locale trebuie sa fie proportionale cu responsabilitatile

stabilite pentru acestea prin Constitutie sau lege;

• sistemul financiar din care fac parte resursele de care dispun comunitatile locale, trebuie sa fie
de natura suficient de diversificata si dinamica, încât sa le permita sa urmareasca evolutia reala
a costurilor exercitarii competentelor proprii;

• cel putin o parte din resursele financiare ale colectivitatilor locale trebuie sa provina din
impozite si taxe locale, în proportiile stabilite la nivelul autoritatilor locale;

• protectia coolectivitatilor locale cu o capacitate financiara mai redusa impune instituirea unor
proceduri de ajustare sau a altor masuri echivalente care sa încurajeze efectele repartitieie
inegale a potentialelor surse de finantare, cât si sarcina financiara care le revine acestora;

• colectivitatile locale trebuie sa fie consultate, într-o maniera adecvata, asupra modalitatilor în
care le vor fi alocate resursele redistribuite;

• subventiile acordate colectivitatilor locale nu trebuie sa fie destinate, în masura în care este
posibil, finantarii unor proiecte expres specificate. Acordarea subentiilor nu trebuie sa aduca
atingere libertatii fundamentale a autoritatilor locale de a-si stabili politici proprii în domeniul
lor de competenta;

• în scopul finantarii propriilor obiective de investitii colectivitatile locale trebuie sa aiba acces
la piata nationala de capital.

15
 Din cele prezentate anterior, putem concluziona ca descentralizarea financiara da substanta
autonomiei locale. Autonomia locala se fundamenteaza pe criteriul unitatilor administrativ –
teritoriale, carora li se confera personalitate juridica, organe reprezentative alese si un patrimoniu
propriu, iar descentralizarea financiara le permite sa se organizeze, sa functioneze si sa se
gestioneze singure, în mod independent.

1.3. Evolutii şi tendinţe privind veniturile in bugetele locale

Bugetul local al municipiului Tecuci cuprinde resurse financiare repartizate in principal

pentru realizarea activitatilor social-culturale, actiuni de gospodarire comunala si locativa,
asigurarea masurilor de protectie sociala aprobate pentru populatie, finantarea universitatilor in
condijiile legii si funcţionarea autoritaţilor publice. Intocmirea bugetului local se face in condiţii de
autonomie, potrivit legii, avand in vedere problemele noi intervenite in structura şi continutul
bugetelor locale, ca urmare a procentului de descentralizare si preluare a atributiilor de
administrare si finantare a unor activitati de catre autoritaţile adninistratiei publice locale.
Atributiile privind bugetul local, impozitele si taxele locale tind sa asigure realizarea la nivel local
a activitatilor necesare, prin dirijarea mijloacelor baneşti spre rezolvarea problemelor de interes local.
In indeplinirea sarcinilor ce-i sunt trasate, Primaria municipiului Tecuci finanteaza prin bugetul local
institutii de genul: spitale, licee, scoli generale precum si gradiniţe pentru prescolarii din localitate.

Fundamentarea bugetelor pe anii 2008-2010 s-a facut avand in vedere veniturile proprii
posibile de realizat, prelevarile din bugetul de stat, precum si subventiile pentru
investiţii.Veniturile bugetului local ale unitţii administrativ-teritoriale Tecuci se formeaza din
impozite şi taxe locale, precum şi din venituri cu destinaţie speciala, cote si sume defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat şi din transferuri cu destinatie speciala de la bugetul de stat. Veniturile
curente ale bugetului de stat sunt constituite din veniturile fiscale,ce au la daza impozite directe si
indirecte stabilite la nivel local, si din veniturile nefiscale reprezentate de vărsaminte de la institutive
publice, privind drepturile publice, anumite disponibilitaji ale acestora, din amenzi şi sanctiuni
potrivit dispozitiilor generale,venituri din concesiuni etc.

16
Tabelul nr.1.1 Ponderea veniturilor şi cheltuielilor totale ale administratiei publice in perioada
2004-2009
Ani 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Indicatori
Venituri 17,1 20,6 29,4 39 46,1 47
Cheltuieli 17,6 20,8 29 40,3 50,4 49,2

Fig. Nr 1 .1 Evolutia veniturilor si cheltuielilor totale ale administratiilor publice locale in

perioada 2004 – 2009

Asa cum observam din tabelul 1 cheltuielile in anii 2005 si 2005 au fost mai mari decat
veniturile, ceea ce denota ca sa produs un deficit, in mod normal cheltuielile ar trebui sa fie egale
cu veniturile ce intra in bigetele administratiei publice. Doar in anul 2006 sau inregistrat cheltuieli
mai mici decat veniturile alocate administratiei publice.

Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii este necesară constituirea unor importante
fonduri băneşti la dispoziţia autorităţilor publice. Mobilizarea resurselor băneşti la dispozitia
statului are loc pe seama P.I.B. sau a venitului naţional (V.N.) prin transfer de resurse şi implicit
de putere de cumpărare, de la persoane fizice şi juridice la dispoziţia organelor administraţiei de
stat, centrale şi locale. De la aceste fonduri se efectuează transferuri de putere de cumpărare către
diverşi beneficiari – persoane fizice şi juridice.

17
Tabelul nr. 1. 2. Structura surselor de finantare la bugetul local al Municipiului Tecuci in perioada
2008-2011, exprimate in procente

Ani 2008 2009 2010 2011

Sursa Mil. RON % Mil. RON % Mil. RON % Mil. RON %
Venituri 28951 50,81 28 421 39,59 9804 14,84 22354 45,01
proprii
Sume 27923 49,01 11,128 15,50 31,288 47,35 22354 45,01
defalcate
Subventii 0 0,00 19 420 27,05 3,449 5,22 1499 3,02

Venituri 56 974 100 71 785 100 66084 100 49660 100

totale

80000
70000
Venituri
60000 proprii
Sume
50000 defalcate
Subventii
40000
Venituri totale
30000
20000
10000
0
2008 2009 2010 2011

18
Fig. nr.1. 2. Structura si evolutia surselor de finantare la bugetul local al municipiului Tecuci in
perioada 2008-2011 exprimate in mil. RON

În analiza veniturilor la bugetul municipiului Tecuci se remarca o scadere a veniturilor

proprii in anul 2010, datorita periadei de criza economica, cat si a sumnelor defalcate de la bugetul
statului care a avoluat de la 15,50 % in 2009 la 47,35 si 45,01 in anii 2010 si 2011. proportiile
scazute se datoreaza sumelor allocate d e la bugetul de stat.

Tabelul nr.1.3. Evolutia veniturilor bugetului local al municipiului Tecuci in periada 2008-2011

Sursa 2009 2010 2008 2011

Venituri la bugetul 71.785 66.084 56.974 49.660
local(mil RON)

80.000

60.000

40.000
Venituri la bugetul local
20.000

0
2008 2009 2010 2011

Fig. nr 1.3. Evolutia veniturilor bugetului local al municipiului Tecuci in periada 2008-2011
exprimate in mil.RON

Scaderea veniturilor bugetului local sa datorat crizei economice, si datorita sumelor

alocate de la bugetul de stat , trecerea la RON, adaugarea unor noi taxe si ompozite la bugetul
local .

19
Scaderea inflatiei ar fi alt motiv pentru veniturile scazute , a PIB-ului, inghetarea salariilor si
pensiilor , datorita descentralizarii serviciilor publice.

Tabelul nr.1. 4. Evolutia si structura veniturilor fiscale si a impozitelor la bugetul municipiului

Tecuci in perioada 2008-2011

Ani 2008 2009 2010 2011

Sursa Mil ron % Mil ron % Mil ron % Mil ron %
Impozite 450 1% 2.535 4% 2.554 5% 20.02.1906 5%
indirecte
Impozite 23.518 50% 28.480 47% 11.132 21% 9.572 23%
directe
Venituri 47.096 100 60668 100% 52.962 100% 42.466 100%
fiscale

70.000

60.000

50.000
Impozite indirecte
40.000
Impozite directe
30.000
Venituri fiscale
20.000

10.000

0
2008 2009 2010 2011

20
Fig. nr. 1. 4 Evolutia si structura veniturilor fiscale si a impozitelor la bugetul municipiului
Tecuci in perioada 2008-2011, exprimate in mil. RON

Scaderea impozitelor directe se observa in tabelul 4. , de la 50% in anul 2008 la 21 % in anul

2010, de asemenea se observa si cresterea impozitelor indirecte de la 1% in anul 2008 la 5% in
anii 2010 si 2011. Veniturile fiscale ai inregistrat o scadere de la 60.668 in anul 2009 la 42 466 in
anul 2011.

Tabelul nr 1.5 Nivelul valoric al veniturilor si cheltuielilor reale ale bugetelor locale din Romania,
în perioada 2002-2007

- milioane RON-

Bugete locale 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Venituri 3.335,7 4.923,3 6.773,6 10.385,0 13.315,7 16.777,8
Cheltuieli 3.314,1 4.887,2 6.733,6 10.396,7 12.993,2 16.194,9
Sold 21,6 36,0 40,0 -11,7 322,4 582,9

Figura nr1. 5. Evolutia venituri si cheltuielilor reale ale bugetelor locale în România

2002-2007

- milioane RON-

21
 Atât din datele prezentate în tabelul 5 cât si din figura 5 , se poate observa ca, în perioada
2002-2007, resursele financiare mobilizate la bugetele locale au fost într-o continua crestere (în
termeni reali). Se poate constata ca, în termeni reali, veniturile bugetelor locale au crescut de 5,03
ori în intervalul de timp 2002-2007.

Aceasta evolutie pozitiva a fost demarata cu o crestere cu 47,59% a veniturilor bugetelor

locale în anul 2003 fata de anul 2002. în anii urmatori tendinta de crestere a continuat, ajungându-
se la o crestere anuala record, de 53,32%, în anul 2005. În ultimii doi ani ai perioadei de analiza,
ritmul anual de crestere a veniturilor bugetelor locale s-a diminuat la 28,22%, în anul 2006 si,
respectiv, 26,00%, în anul 2007.

În ceea ce priveste evolutia cheltuielilor totale reale ale bugetelor locale se poate mentiona
ca au aproximativ aceeasi evolutie ca si veniturile, acestea înregistrând în perioada supusa analizei
o crestere de 4,89 ori. Dupa cum se poate observa, cheltuielile bugetelor locale au înregistrat un
ritm de crestere mai redus decât cel al veniturilor.

În ceea ce priveste soldul bugetelor comunitatilor locale dein România, acesta a fost unul
pozitiv, pe întreaga perioada analizata, cu exceptia anului 2005, când s-a înregistrat un deficit de
11,7 milioane RON (0,11%). Cele mai importante excedente s-au înregistrat în ultimii doi ani,
2006 si 2007, valoarea acestora fiind de 322,4 milioane RON (2,48%), respectiv 582,9 milioane
RON (3,60%).

22
Tabelul nr 1.6. Evolutia veniturilor bugetelor locale din municipiul Tecuci in perioada 2008-2011

Venituri 2008 2009 2010 2011

RON % RON % RON % RON %
Venituri totale 56.974 100 71.785 100 66.084 100 49.660 100
Venituri proprii 28.951 51 43.918 61 34.253 52 22.354 45
Vemturi curente 53.434 66.734 61.619 45.568
Venituri fiscale 47.096 60.668 52.962 42.466
Impozite directe 23.518 28480 11.132 9.572
Impozii pe profit 300 9.804 7.577 9.569
Impozit agricol - - -

Impozite sj taxe de 27.923 16.750 2.964 27.814

la populatie
Alte impozite directe 1.844 6.982 3.782 5.080
Impozite indirecte 450 2.535 2.554 2.243
Venituri nefiscale 6.338 6.066 8.657 3.102

23
 Venituri din capital 3.540 3.109 900 365

Subventii de 0 0 1.942 3 1.477 2 1.499 3

la bugetul de
stat defalcate
Sume - - - -

Potrivit tabelului 1.6. veniturile la bugetul local Tecuci oscileaza de la un an la altul ,

datorita tranzitiei la economia de piata , datorita inflatiei. Veniturile din profit au oscilat de la 61%
in 2009 la 45 % in 2011. Subventiile de la bugetul de stat au fost destul de mici de 2,3 % dupa cum
se vede in tabel.

Capitolul 2
2 . Fundamentarea veniturilor la bugetele locale

2.1 Metode,tehnici şi operaţiuni folosite în aşezarea şi perceperea veniturilor bugetare

Potrivit Legii finantelor publice locale nr. 189/199, veniturile bugetare reprezinta
„resursele banesti care se cuvin bugetelor locale, bugetelor institutiilor si serviciilor publice de
interes local, bugetelor activitatilor finantate integral de venituri extrabugetare, în baza unor
prevederi legale, formate din impozite, taxe si alte varsaminte.”

Fiecare venit bugetar se caracterizeaza prin anumite trasaturi determinate de natura sa, de
modul de asezare si percepere la buget, precum si de sursa de provenienta. Aceste trasaturi se
caracterizeaza în elementele tehnice ale veniturilor bugetare si sunt precizate în mod expres în
actele normative care le instituie si le reglementeaza. Aceste elemente tehnice se refera la:

• denumirea venitului bugetar;

• subiectul venitului bugetar sau contribuabilul;

• platitorul venitului bugetar care vizeaza persoana obligata sa efectueze calculul, retinerea si
plata catre buget a venitului;

24
• obiectul venitului bugetar pe baza caruia se stabileste obligatia financiara;

• unitatea de impunere, adica unitatea de masura în care se exprima obiectul venitului bugetar;

• baza impozabila;

• asieta sau modul de asezare, de calcul si devarsare a venitului bugetar;

• termenele de plata la bugetul public;

• facilitatile acordate la stabilirea si plata obligatiilor catre bugetul public;

• obligatiile si raspunderile subiectiilor venitului bugetar;

• dreptul de contestatie al subiectilor venitului bugetar si modul de rezolvare a contestatiilor.

În determinarea previzională a veniturilor bugetare se au în vedere elemente de calcul prezente

în metodologia de fundamentare a indicatorilor financiari care susţine elaborarea proiectelor de
bugete publice si care se cer a fi riguroase si bazate pe certitudini care ţin de dimensiunile si
caracteristicile „materiei” de asezare a obiectului de venit bugetar. La acestea se adaugă indicatorul
reprezentativ de utilizat care exprimă cel mai bine sursa de formare a fiecărui venit în parte potrivit
cu ipostazele în care se găseste obiectul de impunere. Practic fundamentarea indicatorilor de
venituri bugetare are la baza raportările statistice alecontribuabililor către instituţiile de specialitate
si către cele ale finanţelor publice din teritoriu, în care apar repere de calcul cu privire la obiectul
impunerii si baza de calcul.

Asezarea impozitului presupune efectuarea mai multor operatiuni succesive, astfel:

a. stabilirea marimii obiectului impozabil;

b. determinarea cuantumului impozitului;
c. perceperea (incasarea) si urmarirea impozitelor;

1. Stabilirea marimii obiectului impozabil

Operatiunea de stabilire a marimii obiectului impozabil presupune constatarea si evaluarea

materiei impozabile. În vederea impunerii veniturilor si averilor este necesar ca organele fiscale
sa constate existenta lor faptica, dupa care se trece la evaluarea propriu-zisa a acestora.

25
Evaluarea materiei impozabile consta în determinarea marimi acesteia. Operatia respectiva se

poate efectua prin doua metode, si anume:

a) metoda evaluarii indirecte sau pe baza d e prezumtie;

b) metoda evaluarii directe sau pe baza de probe.

a) Evaluarea indirecta a materiei impozabile se poate efectua în urmatoarele variante:

- evaluarea pe baza semnelor sau a indiciilor exterioare ale obiectelor impozabile;

- evaluarea forfetara;

- evaluarea administrativa.

1. Evaluarea pe baza semnelor sau a indiciilor exterioare ale obiectelor impozabile se

aplica îndeosebi în cazul impozitelor de tip real si consta în stabilirea, cu aproximatie, a valorii

obiectului impozabil, fara a se tine seama de situatia contribuabilului care detine bunul

respectiv, ceea ce conduce la o impunere inechitabila.

De exemplu, în cazul impozitului funciar, la evaluarea obiectului impozabil, care este

pamântul, se tine seama de urmatoarele criterii: suprafata terenului si zona în care este amplasat

acesta, numarul si tipul mijloacelor de munca folosite pentru executarea lucrarilor de exploatare

a acestuia, cantitatea de samânta necesara cultivarii terenului respectiv, valoarea de circulatie a

terenurilor agricole, arenda practicabila etc.

Desi nu tine seama de situatia personala a contribuabilului care datoreaza impozit pentru

bunul respectiv, aceasta metoda de evaluare este simpla si putin costisitoare.

26
 În prezent, metoda evaluarii aproximative a obiectului supus impunerii se utilizeaza mai

rar, fata de perioada în care impozitele de tip real erau predominante, în sensul ca se practicau

pe o scara mare.

2. Evaluarea forfetara se caracterizeaza prin aceea ca organele fiscale, de acord cu

subiectul impozitului, atribuie o anumita (aproximativa) obiectului impozabil.

3. Evaluare administrativa se efectueaza de catre organele fiscale pe baza datelor sau a

elementelor de care aceste organe dispun, adica le au la dispozitie în propriile lor evidente.

Valoarea obiectului impozabil astfel determinata este comunicata subiectului impunerii, care are

dreptul sa formuleze contestatie atunci când apreciaza ca evaluarea facuta în modul aratat ne

este corecta, fiind obligat în acest caz sa prezinte dovezi în sprijinul sustinerii sale.

b) Evaluarea directa a materiei impozabile se poate face în doua variante, si anume:

- pe baza declaratiei unei terte persoane;

- pe baza declaratiei contribuabilului platitor de impozit.

Evaluarea pe baza declaratiei unei terte persoane se practica atunci când marimea

obiectului impozabil este cunoscuta de o alta persoana decât subiectul impunerii.

Terta persoana are obligatia legala sa depuna la organele fiscale o declaratie scrisa în

legatura cu acest aspect.

Acest gen de evaluare se utilizeaza în cazul veniturilor salariale, a caror marime este

declarata de catre agentii economici care platesc salarii si alte drepturi salariale angajatilor lor,

în cazul veniturilor obtinute în baza unor contracte de închiriere pentru folosirea unor locuinte

sau a altor bunuri economice, care sunt declarate de beneficiarii unor astfel de contracte ce

platesc chirii proprietarilor etc.

27
 Evaluarea pe baza declaratiei unei terte persoane prezinta avantajul ca elimina, într-o

anumita masura, posibilitatea sustragerii de la impunere a unei parti din materia impozabila,

deoarece terta persoana care declara venitul impozabil nu este interesata sa-l subevalueze.

Sfera de aplicare a acestei metode de evaluare a materiei impozabile este limitata numai la

anumite categorii de venituri de felul celor mentionate mai sus.

Evaluarea pe baza declaratiei contribuabilului platitor presupune participarea directa a

subiectului impunerii la operatia de evaluare a materiei impozabile.

În vederea realizarii unei evaluari cât mai exacte a materiei impozabile, subiectul

impunerii este obligat sa tina corect evidenta veniturilor si a cheltuielilor prilejuite de activitatile

economice pe care le desfasoara, sa întocmeasca un bilant fiscal si sa prezinte organelor fiscale

o declaratie de impunere, din care sa reiasa veniturile pe care le-a realizat si cheltuielile pe el le-

a efectuat pentru obtinerea lor, precum si cu privire la averea pe care o are si care se afla sub

incidenta fiscalitatii.

Pe baza declaratiei de impunere facute de subiectul de subiectul impozabil, organele

fiscale procedeaza la stabilirea marimii materiei impozabile.

Aceasta metoda de evaluare a materiei impozabile are o larga aplicabilitate în practica

fiscala, dar prezinta dezavantajul ca face posibila sustragerea unor parti însemnate de la

impunere de la materia impozabila.

De aici decurge necesitatea îmbinarii sau completarii acestei metode pentru efectuarea

unor controale adecvate de catre organele fiscale.

2 . Stabilirea cuantumului impozitului datorat de subiectul impozabil

28
 Determinarea marimii impozitului datorat de subiectul impozabil statului este o operatie

care consta în calcularea efectiva a acestuia si se realizeaza în mod diferit în cazul impozitelor

de repartitie si impozitelor de cotitate.

Impozitele de repartitie au fost utilizate în feudalism si în primele stadii ale dezvoltarii

capitalismului. Astazi ele sunt utilizate foarte rar în unele state autoritare.

Specific pentru aceasta categorie de impozite este faptul ca statul, în functie de nevoile

sale de resurse financiare, stabileste suma globala a impozitelor pe care urmeaza sa le încaseze

de pe întreg teritoriu al tarii. Aceasta suma este apoi defalcata pe unitati administrativ-teritoriale

de baza (oras, comuna), defalcarea se face pe subiecte sau obiecte ale impunerii.

În cazul folosirii unor asemenea impozite nu poate fi vorba de respectarea principiului

echitatii fiscale, deoarece nu se tine seama de toate veniturile sau de întreaga avere a

contribuabililor platitori.

Impozitele de cotitate sunt utilizate în mod curent în practica bugetara contemporana.

Stabilirea sarcinii fiscale în acest caz se face prin aplicarea unor cote procentuale pe

fiecare platitor de impozite sau obiect impozabil în parte, tinându-se seama de marimea materiei

impozabile de care dispune fiecare contribuabil, precum si de situatia personala a acestuia

(starea civila, numarul persoanelor aflate în întretinerea sa etc.).

Procedându-se astfel sunt eliminate, în mare parte, neajunsurile specifice impozitelor de

repartitie.

3. Perceperea impozitelor

Operatia finala a asezarii impozitului este perceperea acestuia, care se desfasoara dupa

stabilirea marimii obiectului impozabil.

29
 Aceasta operatie consta în a încasa impozitele la termenele si în modalitatile specifice

fiecaruia dintre ele.

În vederea realizarii acestui obiectiv, organele fiscale comunica contribuabililor platitori

sumele datorate de ei bugetului cu titlu de impozit si termenele de plata a acestora.

Dupa îndeplinirea acestei cerinte se procedeaza la încasarea sau la perceperea propriu-zisa

a impozitelor.

În practica fiscala, modalitatile de percepere a impozitelor , utilizate de-a lungul timpului,

au cunoscut mau multe variante sau forme, si anume:

• strângerea impozitelor datorate statului de catre unul dintre contribuabilii platitori

(primar, cneaz) ai localitatii în care acesta exista si varsarea lui la tezaurul public;

• încasarea impozitullui prin intermediul unor concesionari (arendasi, zapcii), situatie

în care acestia avansau statului sumele de bani estimate ca se vor încasa pe un anumit

teritoriu si pe care ei urmau sa le recupereze de la contribuabili;

• perceperea impozitelor printr-un aparat specializat al statului, cunoscut sub

denumirea de fisc sau aparat fiscal.

Încasarea impozitelor prin intermediul unui aparat specializat al statului s-a generalizat în

perioada capitalismului premonopolist si se practica si în prezent în felul urmator:

- direct de la platitori, de catre organele fiscale ale statului;

- prin stopaj la sursa si varsarea acestora la buget de catre terte persoane;

- prin aplicarea de timbre fiscale.

30
 Încasarea directa a impozitelor a impozitelor de la contribuabilii platitori de catre

organele fiscale ale statului se realizeaza astfel:

• prin prezentarea, din proprie initiativa, a contribuabililor platitori (în cazul persoanelor

fizice) la sediul organelor fiscale si achitarea de catre acestia a impozitelor datorate

impozitelor datorate bugetului (aceste impozite se numesc portabile) sau prin virarea de

catre persoanele juridice a impozitelor datorate statului în conturile deschise la trezoreria

finantelor publice.

• prin deplasarea împuternicitilor organelor fiscale la domiciliile sau sediile

contribuabililor platitori, în vederea încasarii impozitelor datorate bugetului (aceste

impozite se numesc cherabile).

Încasarea impozitelor datorate statului de catre organele fiscale prin stopajul la

sursa este o forma de percepere care consta în faptul ca impozitele sunt calculate, retinute si

varsate la bugetul statului de catre o terta persoana.

De exemplu, unitatile economice si institutiile sunt obligate sa calculeze, sa retina si sa

verse la bugetul statului impozitele pe salarii si pe alte venituri salariale, datorate statului de

catre salariatii lor.

La fel se procedeaza si în alte cazuri asemanatoare (în cazul impozitelor pe dividende, pe

veniturile liber-profesionistilor, pe veniturile provenite din drepturile de autor etc.).

Perceperea impozitelor datorate statului prin aplicarea de timbre fiscale se practica în

cazul introducerii unor actiuni în justitie, solicitarii si eliberarii unor acte de catre anumite

organe ale administratiei de stat sau ale unor acte notariale.

31
 La nivelul unei unitati administrativ-teritoriale marimea venitului bugetar este

dependenta de gradul de dezvoltare a activitatilor economice si sociale generatoare de venituri

de nivelul presiuni fiscale individuale si globale, de modul de alocare a veniturilor bugetare

între investitii si consum precum si de dimensiunea populatiei. Respectarea principiilor

autonomiei locale ar presupune descentralizarea serviciilor publice, eligibilitatea autoritatilor

administratiei publice locale, legalitatea si consultarea cetatenilor în solutionarea problemelor locale

de interes deosebit.

Bugetele locale se c onstituie în principal din venituri realizate pe plan local si venituri
primite de la nivel central.

Structura veniturilor bugetelor locale este prezentata în figura urmatoare

Figura nr. 2.1 . Veniturile bugetelor locale

32
 Elaborarea bugetului nu reprezintă numai întocmirea unui document financiar, ci este etapa în
care se determină legătura dintre mobilizarea fondurilor şi atingerea scopurilor şi obiectivelor
propuse impunând realizarea, de către autorităţile administraţiei publice locale, a unor ample şi
complexe analize asupra ceea ce a fost şi a ceea ce urmează să se întâmple.
În această etapă sunt evaluate serviciile publice oferite comunităţii, se analizează şi se
previzionează posibilele schimbări, atât în domeniul resurselor financiare cât şi al serviciilor ce
trebuiesc oferite, se stabilesc priorităţile şi se planifică veniturile posibile a se încasa şi cheltuielile

33
ce pot fi finanţate în exerciţiul bugetar respectiv.La elaborarea proiectelor de buget, ordonatorii de
credite trebuie să aibă în vedere:
Prognozele principalilor indicatori macroeconomici şi sociali, elaborate de organele abilitate şi
care privesc anul pentru care se întocmeşte bugetul, dar şi previziunile pe următorii 3 ani;
Politicile bugetare şi fiscale atât la nivel central cât şi la nivel local;
Prevederile angajamentelor multianuale, ale memorandumurilor de finanţare, ale acordurilor de
împrumut sau garantare, încheiate, precum şi a celorlalte acorduri sau angajamente semnate şi
aprobate;
Prioritizarea cheltuielilor dată de necesitatea, oportunitatea, eficienţa şi eficacitatea
finanţării serviciilor, acţiunilor, activităţilor sau programelor propuse.
Propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite care la rândul lor trebuie să ţină cont
de elemente enumerate anterior.
Pentru fundamentarea bugetului local se recomandă să se parcurgă următoarele etape:
adoptarea la nivel local a unei politici bugetare;
stabilirea unui calendar pentru elaborarea bugetului;
implicarea tuturor compartimentelor autorităţii administrativ teritoriale sau instituţiilor şi
serviciilor publice locale în elaborarea bugetului şi instruirea persoanelor implicate în acest proces;
fundamentarea şi planificarea resurselor financiare;
fundamentarea şi planificarea cheltuielilor;

2.2. 2. Venituri bugetare constituite la nivel local

Veniturile proprii ale bugetelor locale sunt veniturile pe care autoritatile le realizeaza pe
plan local. Nivelul si sursele acelor venituri sunt controlate, decese de catre autoritatile locale, în
limitele prevazute de lege.

În România, principalele acte normative care reglementeaza veniturile proprii sunt Legea
finantelor publice locale si Legea privind impozitele si taxele locale. Un alt aspect care defineste
veniturile proprii fiind acela ca autoritatile locale au în general libertate în privinta modului în care
sunt cheltuite.

34
 Aceste venituri dau si o masura a gradului de autonomie de care beneficiaza în mod real
autoritatile publice locale. În mod ideal, veniturile proprii ar trebui sa acopere toate cheltuielile
efectuate pentru satisfacerea nevoilor locale.

În functie de natura lor, veniturile proprii sunt impartite în:

• venituri curente, care pot fi fiscale sau nefiscale;

• venituri din capital;

• venituri cu destinatie speciala.

Venituri curente

Veniturile curente sunt cele care au un caracter repetitiv de la un exercitiu bugetar la

altul, fiind încasate pe baza unor prevederi legale cu mare valabilitate în timp. Aceste venituri detin
ponderea covârsitoare în formarea veniturilor bugetare locale.În functie de natura lor, veniturile
curente se împart în venituri fiscale si venituri nefiscale.

Venituri fiscale

Veniturile fiscale ale bugetelor locale sunt reprezentate de impozitele, taxele si

contributiile percepute la bugetul local de catre stat în virtutea suveranitatii sale financiare, în
calitatea sa de subiect de drept public. Aceste venituri au un caracter obligatoriu si nerestituibil.
Instituirea, respectiv modificarea impozitelor si taxelor locale din punct de vedere al competentei
legislative, îi revine Parlamentului si numai în anumite limite prevazute de lege.

Din punct de vedere al competentei legislativ-decizionale, impozitele si taxele locale se pot

grupa în mai multe categorii:

• impozite locale care nu pot fi modificate prin decizii ale administratiilor publice locale;

• impozite locale care nu pot fi modificate în anumite limite de administratiile locale;

• impozite locale a caror cuantum poate fi stabilit prin decizii ale administratiilor publice locale,
dar cu respectarea limitelor prevazute în lege;

• taxe pentru servicii publice nou create constituite de consiliile locale.

Din punct de vedere a trasaturilor de fond si de forma, veniturile fiscale ale bugetelor locale
pot fi împartite în impozite directe si impozite indirecte.

A. Impozitele directe

Impozitele directe se percep direct de la subiectii impozabili, stabiliti pe baza datelor de

care dispun organele fiscale privind persoanele, averea si venitul fiecarui contribuabil.

35
 Intre impozitele locale directe regasim: impozitul pe cladiri, impozitul pe teren, taxa asupra
mijloacelor de transport.

Impozitul pe cladiri este reglementat de catre Legea nr. 57 din 22 decembrie 2003, privind
Codul fiscal al României. Modificari ale prevederilor initiale si unele completari au fost realizate
prin Ordonanta Guvernului nr. 24 din 24 martie 2005.

Obiectul impunerii îl reprezinta orice proprietate, cladire situata în România.

Platitorii sunt orice persoane fizice, individuale sau constituite în asociatii de orice natura,
precum si orice persoane juridice, indiferent de modul de organizare, titlu sau forma de proprietate,
care detin în proprietate cladire situate în România.

Modalitatea de calcul a impozitului difera în functie de tipul contribuabilului, persoana

fizica sau juridica:

• în cazul persoanelor fizice, se aplica o cota de 0,2% pentru cladirile situate în mediul urban,
respectiv de 0,1% pentru cladirile situate în mediul rural, asupra unei baze de impunere ce se
determina în functie de felul, destinatia si locul unde sunt situate cladirile,

• în cazul persoanelor juridice, se aplica o cota ce poate fi cuprinsa între 0,5% si 1% (valoarea
exacta a cotei se stabileste prin Hotarâre a Consiliului Local) asupra unei baze de impunere
reprezentata de valoarea la care este înregistrata cladirea în evidentele contabile. În cazul unei
cladiri care nu a fost reevaluata în ultimi 3 ani, cota de impunere este cuprinsa între 5% si 10%
si se aplica asupra valorii de inventar a cladirii.

Stabilirea impozitului datorat se realizeaza prin declaratia de impunere depusa de

proprietarul cladirii la compartimentele de specialitate ale autoritatiilor administratiei publice
locale pe a caror raza teritoriala se afla cladirea. În cazul cladirilor dobândite în timpul anului,
acestea se impun de la data de întâi a lunii urmatoare celei din care cladirea a fost dobândita.

Scutirile se refera atât la obiectul impunerii, cât si la subiectii impunerii.

Urmatoarele categorii de cladiri nu unt supuse impozitului:

• cladirile care sunt în proprietatea statului, în proprietatea unitatilor administrativ-teritoriale sau

a institutilor publice, cu exceptia celor folosite pentru activitati economice;

• cladirile care, potrivit legii, sunt considerate monumente istorice;

• cladirile care, prin destinatie, constituie lacasuri de cult, apartinând cultelor religioase
recunoscute prin lege, cu exceptia celor utilizate pentru activitati economice;

• cladirile institutilor de învatamânt preuniversitar si universitar autorizate provizoriu sau

acreditate, cu exceptia celor folosite pentru activitati economice;

36
• cladirile unitatilor sanitare de interes national care nu au trecut în patrimoniul autoritatilor
locale;

• constructiile si amenajarile funerare de cimitire.

Contribuabilii scutiti de la plata impozitului pe cladiri sunt:

• veteranii de razboi, vaduve de razboi si vaduve necasatorite ale veteranilor de razboi;

• persoanele persecutate din motive politice, precum si cele deportate în strainatate ori
constituite în prizonieri de dictatura instaurata începând cu data de 6 martie 1945;

• eroii martiri si urmasii acestora, ranitii si luptatorii pentru victoria Revolutiei din decembrie
1989.

Plata impozitului pe cladiri se realizeaza anual, în patru rate egale, pâna la datele de 15
martie, 15 iunie, 15 septembrie, 15 noiembrie. Pentru plata cu anticipatie se pot acorda reduceri de
la plata impozitului. Neplata la termen atrage dobânzi si penalizari de întârziere în conformitate cu
legislatia în vigoare.

Impozitul pe teren este reglementat de catre Legea nr. 57 din 22 decembrie 2003, privind
Codul fiscal al României. Modificari ale prevederilor initiale si unele completari au fost realizate
prin Ordonanta Guvernului nr. 24 din 24 martie 2005.

Obiectul impunerii îl constituie orice suprafata de teren situata în România.

Platitorii sunt orice persoane, fizice sau juridice, proprietari de terenuri situate în România.

Calcului impozitului pe teren se stabileste luând în calcul numarul de metri patrati de tern,
rangul localitatii în care este amplasat terenul si zona sau categoria de folosinta a terenului.
Încadrarea terenurilor pe zone si categorii de folosinta în intravilan si extravilan se face de catre
consiliile locale.

Stabilirea impozitului datorat pentru suprafetele de teren se face pe baza a doua elemente:
pe baza evidentelor conduse de consiliile locale si pe baza declaratiilor depuse de contribuabili.
Pentru terenurile dobândite în cursul anului, impozitul se datoreaza începând cu prima zi a lunii
urmatoare celei în care acestea au fost dobândite.

Scutiri de plata impozitului pe teren se acorda pentru:

• terenul care este acoperit de o cladire;

• terenuri apartinând cultelor religioase recunoscute de lege;

• terenurile cimitirelor;

37
• terenurile institutiilor de învatamânt preuniversitar si universitar autorizate provizoriu sau
acreditate;

• terenurile unitatilor sanitare de interes national care au trecut în patrimoniul autoritatilor locale;

• terenurile unitatilor administrativ-teritoriale, sau a altor institutii publice, exceptând suprafetele

terenurilor care sunt folosite pentru activitati economice.

În ceea ce priveste contribuabilii scutiti de la plata impozitului pe teren, sunt aceeasi ca si la

impozitul pe cladiri

Plata se realizeaza la aceleasi termene si în aceleasi conditii ca si în cazul impozitului pe

cladiri. Persoane care datoreaza impozitul.
Datorarea impozitului este stabilita in sarcina contribuabililor, pcrsoane fizice si persoane
juridice care de|in in proprietate terenuri altfel:
- persoanele fizice pentru toata suprafafa de teren neocupata de olfidiri si alte constracfii,
situate in categoriile de localitaţi 1-3 inclusiv /zonele A, B si C inclusiv, deţinute in
proprietate;
- persoanele fizice:
- pentru suprafeţele de teren neocupate de cladiri şi alte construcfii situate in categoriile
de localitafl 1-3 zona D si categoriile de localitafi 4-6 toate zonele (A, B, C, si D) pana la
1000m2 inclusiv;
- pentru ceea ce depase§te 1000 m2 se datoreaza impozitul pe venitul agricol (potrivit
Ordonanfei de urgenfa nr. 44/1997 aprobata prin Legea nr. 158/1997 acest impozit este
suspendat din anul 1997 pana la data de 1 ianuarie 2000);
- persoanele juridice pentru suprafefele de teren neocupate de cladiri si alte construcfii
folosite in alte scopuri decat cele necesare desfasurarii activitSfii pentru care sunt autorizate.

Taxa asupra mijloacelor de transport

Este anuala, prevazuta in suma fixa in mod diferenjiat pentru mijloacele de transport cu
tracţiune mecanica si mijloacele de transport pe apa, astfel:

38
 • Taxa asupra mijloacelor de transport cu tracţiune mecanica se stabileste in functie
de capacitatea cilindrica a motorului, de fiecare 500 cm3, sau ţracţiune de capacitate sub 500
cm3, dupa cum urmeaza:

lei/an
- autoturisme 24.000
- autobuze, autocare, microbuze,
autocamioane de orice fel 48.000
- autotrenuri de orice fel 56.000
- tractoare inmatriculate in evidenfele
organelor de police 32,000
- motociclete, motorete si scutere 12.000
- biciclete si tricicluri cu motor 9.000

Autotrenul de orice fel, supus taxei prevazute de lege, ar putea fi definit ca un

ansamblu dintr-un autovehicul si remorca ce participa la circulate ca o imitate. Acesta ar
putea fi:
- autoremorcher si remorca;
- autovehicol cu sa si semiremorca (autotractor si semiremorca). Pentru remorci de
orice fel, semiremorci si rulote, aparjinand

contribuabiiilor, taxele anuale se stabilesc in funcple de capacitatea aces-loru, astfel:

Capacitatea lei/an
24.000
a) pana la o tona inclusiv
80.000
b) intre 1-3 tone inclusiv
120.00
c) intre 3-5 tone inclusiv
0
d) peste 5 tone

• Taxa asupra mijloacele de transport pe apa, care aparjin i-ontribuabilllor se

stabileste anual pentru fiecare mijloc de transport in parte dupa cum urmeaza:

39
Declaraţia privind taxa asupra mijloacelor de transport se face pe formular tipizat, tiparit,
care se depune la serviciile de specialitate ale consiliilor locale acolo unde se afla domiciliu
sau sediul contribuabililor in termen de 30 zile de la dobandire si atunci cand au intervenit
schimbari care conduc la modificarea impozitului sau taxei datorate.
Taxa asupra mijloacelor de transport se datoreaza incepand cu data de intai a lunii in
care au fost dobandite, iar in cazul instrainarii sau radierii in timpul anului din eviden|ele
organelor de politie sau ale capi-taniilor porturilor, dupa caz, taxa se da la scadere incepand cu
data de intai a lunii in care a aparut una din aceste situatii.

Plata

Plata se efectueaza trimestrial, in rate egale, pana la data de 15 inclusiv ale ultimei
luni din fiecare trimestru.Pentru mijloacele de transport dobandite in cursul anului, taxa
datorata se repartizeaza in sume egale la termenele de plata ramase pana la sfarsitul anului
(art. 26).

Marimea taxei datorate se stabileste în functie de tipul mijlocului de transport. Pentru

mijloacele de transport cu tractiune mecanica, taxa se calculeaza în functie capacitatea cilindrica a
acestora.

Stabilirea taxei se face de catre compartimentele de specialitate ale autoritatilor

administratiei publice locale pe a caror raza teritoriala contribuabilii îsi au domiciliul sau sediul, pe
baza declaratiei de impunere.. În cazul unui mijloc de transport dobândit de o persoana în cursul
unui an, taxa se datoreaza începând cu data de întâi alunii urmatoare celei în care mijlocul de
transport a fost dobândit.

Scutiri de la plata taxei se acorda pentru:

 autoturisme, motociclete cu atas si mototricicluri apartinând persoanelor cu handicap

locomotor si care sunt adaptate handicapului acestora;

 navele fluviale de pasageri, barcile si luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu
domiciliul în Delta Dunarii, Insula mare a Brailei si insula Balta Ialomitei;

40
• institutiile publice si persoanele juridice care au ca profil de activitate transportul de calatori în
comun cu regim urban si suburban.

B. Impozitele indirecte
Distinctia dintre impozitele directe si cele indirecte are o natura traditională in domeniul finantarii
publice. Totusi nu este o distinctie lipsita de echivoc si nici nu esfc deosebit de utila din punct de vedere
analitic. De regula, aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale ale statului este mai mic
decat eel al impozitelor directe. Ponderea impozitelor indirecte in totalul incasarilor fiscale cunoaste unele
diferentieri fie la o tara la alta. In Romania, unde dezvoltarea economics este foarte slaba. ponderea
impozitelor indirecte depaseste 40 de procente.
Impozitele indirecte sunt varsate la buget, de regula, de catre industriasi, comercianţi etc., dar sunt suportate
de catre consumatori, deoarece se include in pre|ul de vanzare a marfurilor.
Drept urmare, impozitele indirecte nu afecteaza veniturile nominale, ci numai pe cele reale, ceea ce
inseamna ca ele micşoreaza puterea de cumparare. Prin urmare, in cazul impozitelor indirecte nu este
vorba de o constrangere politica, aşa cum se intampla la impozitele directe, ci de una de ordin economic.
In perioadele cand o economie înregistreaza un curs ascendent, impozitele indirecte pot avea un
randament fiscal ridicat în schimb, in perioadele de criza, cand productia şi consumul inregistreaza un
recul, incasarile din impozitele indirecte urmeaza aceeasi evolutie, periclitand realizarea echilibrului bugetar
sau conducand la adancirea deficitului bugetar.
Impozitele indirecte sunt aşezate asupra vanzarilor de marfuri si prestarilor de servicii, ceea ce
confera acestora caracterul de impozit pe cheltuieli sau de impozit pe consum.
Baza de calcul la impozitele indirecte este pretul bunului, dupa caz, tariful serviciului prestat. Calculul
impozitului se face in cote proportionate sau in suma fixa pe produs. In consecinta, la impozitele indirecte
nu se practica discriminari in marime dupa puterea contributiva si nici reduceri ori scutiri, sunt acelea§i
pentru toti consumatorii aceluiasi bun (serviciu).
Printre elementele impozitului se numara: subieclul (plalitorul), supoiliiluiul, obiectul impunerii,
sursa impozilului, unitatea de impunere, cota (cotele) impo/itiilui, asieta, termenele de plata etc.
Subiectul impozitului (contribuabilul) este persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata acestuia.
Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul.
Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii. La impozitele directe, obiect al impunerii
poate fi venitul sau averea.
Sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul.

41
 Unitatea de impunere se foloseste pentru exprimarea dimensiunii obiectului impozabil. Drept unitate de
impunere putem intaini: unitatea monetara, metrul patrat de suprafata utila, hectarul de teren, bucata, kilogramul,
litrul etc.
Cota impozitului sau cota de impunere reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere.
Asieta (modul de asezare al impozitului) reprezinta totalitatea masurilor care se iau de organele fiscale in
legatura cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea marimii materiei
impozabile si determinarea impozitului datorat statului.
Termenul de plata indica data pana la care impozitul trebuie achitat statului.
E necesar de specificat ca privitor la TVA, statele membre ale UE, au ajuns, in anul 1977, la
un acord asupra unei baze comune de calcul. Deci, acest impozit a fost primul in procesul de
armonizare a exigentelor legislatiei fiscale ale Comunitatii.
Aici, TVA reprezinta veriga principal a mecanismului de impunere indirecta. Modul de
percepere a impozitului exclude impunerea multipla3
Astfel, cota-standard a TVA constituie 19,6%, cea majorata se aplica in marime de 22%
pentru anumite produse, precum: automobile, produse de tutun, parfum, blanuri scumpe, iar cota
redusa, 5,5%, se practica la majoritatea produselor alimentare, productia agricola, medicamente si
unele servicii. Acestea, constituind o parghie de reglementare fiscala eficienta din partea statului,
exercita un impact suplimentar asupra preturilor, conjuncturii pietei si relatiilor de productie in
ansamblu.
Deci, pentru imbunatatirea sistemului intermediar de TVA si penlru inlampinarea nevoilor
unei singure piete, noul sistem de TVA trebuie sa:
• fie simplu si modern;
• sa garanteze un tratament egal pentru toate tranzactiile din interiorul comunitatii;
• sa determine o incetare a segmentarii pietelor datorita sistemelor fiscale nationale;
• sa garanteze fiscalitatea efectiva si sa controleze mentinerea nivelului veniturilor obtinute
prin TVA.
Programul se centreaza pe trei aspecte ale activitatii comunitatii: aplicarea uniforma;
modernizarea TVA si o schimbare a principiului tarii de origine.
Mentionam faptul ca TVA in comertul exterior se stabileste in baza principiului originii
marfurilor sau destinatiei marfurilor.

42
 Conform prevederilor art. 126 din Codul Fiscal, se cuprind to sfera de aplicare a TVA si ca
atare se impoziteaza cu TVA in Romania, in cazul in care nu se aplica nici o scutire, numai
urmatoarele operatiuni:
• Livrarea de bunuri;
• Prestarea de servicii;
• Schimbul de bunuri sau servicii;
• Achizitii intracomunitare de bunuri;
• Importul de bunuri, daca acestea au loc sau sunt considerate a avea loc in Romania.

Persoane impozabile

Este considerata persoana impozabila, potrivit prevederilor art. 127 din Codul fiscal orice persoana care desfasoara
activitati economice de o maniera independents si individuală de loc, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitati

Baza de impozitare

In aceste cazuri, conform art. 137 din Codul Fiscal, baza de impozitare consta ira
contrapartida obtinuta de la un cumparator, beneficiar sau un tert pentru livrarea de bunuri sau
prestarea de servicii, inclusiv subventii direct legate de preful acestor operatiuni.
Prin exceptie, baza de impozitare consta in pretul de achizitie sau costul de productie (daca
sunt din productie proprie) pentru:
- bunuri constatate lipsa din gestiune, cu exceptia lipsurilor din gestiune reprezentand
perisabilitati sau bunuri distruse ca urmare a unor calamitati naturale sau altor cauze de forta
majora;
- bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile utilizate in scopuri care nu au lega-tura cu
activitatea desfasurata sau pentru a fi puse la dispozitia altor persoane cu plata;
- bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile distribuite catre asociatii sau actio-narii
acestora.
- Impozitele indirecte sunt cele pentru care subiectul este diferit de suportatorul real. Aceste
impozite lovesc venitul utilizat cu ocazia consumului, actionând în mod indirect asupra capacitatii
contributive neindividuale. Acestea apar ca urmare a actelor economice care determina o
cheltuiala sau un transfer de bunuri.

43
 În cadrul acestor impozite sunt incluse: taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si
autorizatiilor, taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate. Impozit pe spectacole,
taxa hoteliera, taxe speciale, alte taxe locale.

Impozitul pe spectacole ca si impozitele directe este reglementat de aceleasi acte

normative.

Obiectul impunerii este determinat de orice manifestare artistica, competitie sportiva,

activitate artistica si distractiva de videoteca si discoteca, denumite generic spectacole.

Platitorii sunt orice persoana care organizeaza evenimentele mentionate anterior.

Calculul impozitului – impozitul pe spectacole se calculeaza prin aplicarea cotei de import

la suma încasata din vânzarea biletelor de intrare si a abonamentelor. Cotele de impunere sunt
procentuale diferentiate pe categorii de activitati organizate de subiectii impunerii. Pentru
manifestarile artistice de teatru, de opera, de opereta, de filarmonica, cinematografice, muzicale, de
circ, precumsi pentru competitiile sportive interne si internationale cota de impunere este de 2Î, iar
pentru alte manifestari decât cele mentionate anterior cota este de 5Î.

Stabilirea impozitului se realizeaza de catre consiliile locale în a caror raza administrativ-

teritoriala se realizeaza activitatile artistice si distractive.

Scutiri de plata acestui impozit se aplica numai spectacolelor organizate în scopuri

umanitare.

Plata impozitului pe spectacole se realizeaza lunar pâna la data de 15 a lunii urmatoare

celei în care a avut loc spectacolul.

Taxele de timbru sunt de mai multe feluri: taxe judiciare si taxe extrajudiciare de timbru.

Platitorii de taxe de timbru sunt persoanele fizice si juridice pentru care actiunile si cererile
introduse la instantele judecatoresti, precum si pentru eliberarea, legalizarea unor acte sau copi
realizate de notarii publici sau alte organe cu atributii notariale.

44
 Calculul taxei – taxele de timbru se pot stabili în sume fixe pentru actele si serviciile
neevaluabile în bani, în cota fixa procentuala si cota procentuala regresiva pentru actele evaluabile
în bani.

Plata se realizeaza prin aplicarea si prin anularea de timbre fiscale mobile înainte de
primirea, efectuarea sau eliberarea actelor taxabile sau înainte de prestarea serviciilor. În mod
exceptional, instantele judecatoresti pot retine cereri sau actiuni netimbrate, amânând obligatia de
plata pâna la primul termen de judecata. Neîndeplinirea obligatiei de plata pâna la termenul stabilit
atrage dupa sine anularea actiuni sau cererii.

Venituri nefiscale

Veniturile nefiscale se refera la diverse surse de venit la bugetul local, altele decât
impozitele si taxele.

Din categoria veniturilor nefiscale mobilizate la nivelul bugetului local fac parte
urmatoarele:

• varsaminte din profitul net al regiilor autonome;

• varsaminte de la institutiile publice;

• venituri din recuperarea cheltuielilor de judecata, imputatii si despagubiri;

• venituri din amenzi si alte sanctiuni;

• venituri din concesiuni;

• încasare din valorificarea bunurilor confiscate;

• încasari din alte surs

Venituri din capital

Veniturile din capital sunt resursele financiare obtinute din vânzarile de active detinute de
autoritati.

Izvorul acestor venituri nu este activitatea din anul bugetar în care se încaseaza, ci este
vorba de valorificarea unor bunuri ce s-au acumulat în patrimoniul public.

45
 Din categoria acestor venituri fac parte:

• venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice;

• venituri din vânzarea locuintelor construite din fondurile statului;

• venituri din privatizare.

2.3. Venituri ale bugetelor locale provenite de la nivel central

2.3.1. Cote si sume defacate din unele venituri ale bugetului de stat

Veniturile provenite de la nivel central au ca principal obiectiv corectarea unor dezechilibre

care intervin pe plan local sau finantarea expresa a anumitor cheltuieli, pentru obiective de interes
major.

Marimea acestor venituri este stabilita prin lege, autoritatiile locale neavând nici un control
asupra cuantumului lor, iar în unele cazuri nici asupra modului în care vor fi cheltuite.

În perioada actuala, la bugetele locale se constituie sau s-au constituit ca si venituri, pe

lânge cele realizate la nivel local, si:

• cote defalcate din impozitul pe salarii (în prezent s-a renuntat la acest venit);

• sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata, pentru:

- finantarea institutiilor de învatamânt preuniversitar de stat, creselor, centrelor judetene

si locale de consultanta agricola;

- sustinerea sistemului de protectie a copilului;

- subventionarea energiei termice livrata populatiei;

- retehnologizarea, modernizarea si dezvoltarea sistemelor centralizate de producere si

distributie a energiei termice;

- sustinerea sistemului de protectie a persoanelor cu handicap;

- finantarea unor activitati în domeniul culturii si al cultelor;

- echilibrarea bugetelor locale;

- acordarea de ajutor social si ajutor pentru încalzirea locuintei cu lemne, carbuni si

combustibili petrolieri;

- finantarea serviciilor comunitare de evidenta a persoanei;

46
• cote si sume defalcate din impozitul pe venit, pentru:

- echilibrarea bugetelor locale;

- subventionarea energiei termice livrate populatiei.

În ceea ce priveste sumele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor
locale, acestea se aloca de la nivel central judetelor, urmând ca un procent de pâna la 25% sa
ramâna la bugetul judetului, iar restul de 75% sa se distribuie localitatilor de catre Consiliul
Judetean, prioritate având unitatile administrativ-teritoriale care realizeaza venituri proprii
insuficiente.
Sumele defalcate din impozitul pe venit pentru subventionarea energiei termice livrata populatiei
sumele se stabilesc, ca si cele pentru echilibrare, printr-o anexa la legea bugetului de stat si se
distribuie de catre Consiliul Judetean, în conditiile prevazute la sumele pentru echilibrare, dar si în
functie de cantitatea de energie termica livrata populatiei, la care pretul local depaseste pretul
national de referinta.
În ceea ce priveste cotele defalcate din impozitul pe venit, la nivelul fiecarei unitati
administrativ-teritoriale, „se aloca lunar ... o cota de 36% la bugetele locale ale comunelor,
orselor si municipiilor, pe teritoriul carora îsi desfasoara activitatea platitorii de impozite, 10% la
bugetul propriu al judetului si 17% într-un cont distinct, deschis pe seama Consiliului Judetean
pentru echilibrarea bugetelor locale ...”

47
 Figura 2.3.1. Repartizarea pe destinatii sumelor si cotelor defalcate din impozitul pe venit

Initial, sumele defalcate din taxa pe valoare adaugata au avut ca destinatii speciale,
finantarea cheltuielilor institutiilor de învatamânt preuniversitar de stat, creselor, centrelor locale
de consultanta agricola, sustinerea sistemului de protectie a copilului si subventionarea energiei
termice livrata populatiei. Începând cu exercitiul bugetar 2005, au fost prevazute, alaturi de
destinatiile deja prezentate, si urmatoarele: retehnologizarea, modernizarea si dezvoltarea
sistemelor centralizate de producere si distributie a energiei termice, sustinerea sistemului de
protectie a persoanelor cu handicap, finantarea unor activitati în domeniul culturii si al cultelor,
echilibrarea bugetelor locale, acordarea de ajutor social si ajutor pentru încalzirea locuintei cu
lemne, carbuni si combustibili petrolieri si finantarea serviciilor comunitare de evidenta a
persoanei.

48
 Capitolul 3

3. Constituirea si utilizarea Bugetului local al Municipiului Tecuci

3.1. Prezentarea municipiului Tecuci si proiectele de finantare

Municipiul Tecuci este situat la intersectia paralelei 45o51'06" latitudine nordica cu

meridianul 27o25'56" longitudine estica la nord de Ecuator si la Est de primul meridian, în al
treilea fus Orar, cu o suprafata teritorial - administrativa : 8676 ha si o populatie de 43477 numar
locuitori conform recensamintului populatiei si al locuintelor din 18 martie 2002;
Dezvoltare economica locala: agricultura 80 %, cresterea animalelor 3% , comert 5%, industrie
12% (confectii, industrie alimentara, prelucrarea legumelor si fructelor, confectii metalice,
prelucrare lemn, constructii)
Educatie: 24 unitati de invatamint: 8 gradinite, 10 unitati pentru invatamint primar si gimnazial si
4 unitati liceale (doua Colegii Nationale, un liceu si un grup scolar industrial). Invatamintul
prescolar cuprinde 1230 copii iar invatamintul gimnazial si liceal 8541 copii; O filiala a
Universitatii "Dunarea de Jos" Galati si una a Universitatii "Danubius" Galati, un Club al
Copiilor, o Scoala Sportiva. De asemenea, in parteneriat de colaborare cu Consiliul si

49
Primaria Tecuci exista o Asociatie sportiva pentru copii si doua asociatii sportive de fotbal
precum si Organizatia Nationala "Cercetasii Romaniei" - Centrul Local "Oltea Doamna" Tecuci.
Sanatate: un Spital Municipal - cu punct de primiri urgente si sectie de terapie intensiva,
sectiiile de interne, chirurgie, contagioase, maternitate, laborator de analize, dermatologie, ORL;
spital de copii si un ambulatoriu (policlinic); cabinete medici de familie, trei cabinete de
medicina muncii, un centru de recuperare pentru persoanele cu handicap loco-motor, laboratoare
de analize medicale (private) un Serviciu al Directiei de Sanatate Publica, o substatie a
Serviciului de Ambulanta si un echipaj al Serviciului SMURD. Servicii sociale speciale :
Serviciul Public de Asistenta Sociala aflat in subordinea Consiliului Local Tecuci care include
centru de zi pentru persoane adulte si cantina sociala, avind atributiuni si in domeniul protectiei
sociale, protectiei copilului, familiei si persoanelor singure si a celor cu handicap precum si
asistenta medico-sociala. Un centru de plasament pentru copii aflat in subordinea Consiliului
Judetului Galati, De asemenea exista in grija fiecarei parohie din oras si a Protopopiatului
Tecuci persoane cu nevoie sociale deosebite copii si adulti.

Proiecte de finantare
în prezent, autoritatile locale sunt implicate în implementarea a cinci proiecte cu finantare
externa:
Astfel, proiectele "Dezvoltarea si modernizarea spatiilor interstitiale blocuri - zona
industriala Tecuci", "Modernizarea Parcului Dendrologic Tecuci" si "Echiparea cu mijloace
de combatere a criminalitatii in cartierul CFR" au fost depuse spre finantare in cadrul
Programului Operational Regional 2007-2013 - Axa Prioritara si se afla in etapa de evaluare
tehnico-financiara finala.

Proiectul "Infiintarea Parcului B-dul Victoriei" a fost depus spre finantare in cadrul
Programului National de imbunatatire a calitatii mediului prin realizarea de spatii verzi in
localitati; se afla in etapa de evaluare tehnico-financiara.

Proiectul "Completarea sistemului de producere a apei calde menajere cu sisteme ce

utilizeaza energie solara in cadrul Spitalului Municipal Anton Cincu - Tecuci" a fost acceptat
spre finantare in cadrul "Programului de inlocuire sau completare a sistemelor clasice de incalzire
cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala sau alte sisteme" finantat de

50
Ministerul Mediului.
Din cadrul Programului Operational Regional 2007-2013, in urma solicitarilor, au fost acceptate
spre finantare doua proiecte: "Consolidarea si reabilitarea Casei de Cultura Tecuci" si "Scoala
gimnaziala Iorgu Iordan".

3.2 Stabilirea şi plata veniturilor la un bugetul local

Concretizarea si individualizarea fiecarui impozit in parte au o deosebita ipoztaza atat pentru

organele fiscale, cat si pentru contribuabili in sarcina carora se instituie . In acest scop, se folosesc
urmatoarele elemente tehnice : subiectul impozitului sau contribuabilul ; obiectul impozitului ;
unitatea de impunere ; cota de impunere ; sursa impozitului ; asistenta fiscala ; termenul de plata ;

Subiectul impozitului sau contribuabilul, este persoana fizica sau juridica obligata prin lege
la plata impozitului .
Totodata, in afara obligatiei de plata a impozitelor datorate, contribuabililor le mai revin si
alte obligatii ce se refera la : declararea obiectelor impozabile si a marimii acestora, intocmirea
anumitor evidente specifice scrise, depunerea la fisc a unor deconturi periodice. Deasemenea,
subiectii de impozite au dreptul de a beneficia de facilitati fiscale legale si de a contesta operatiile
considerate ilegale . Suportatorul impozitului , este persoana fizica sau juridica din ale carei
venituri se suspenda in mod efectiv impozitul . Acest element este important in legatura cu
distinctia fundamentala dintre impozitele directe si indirecte . Astfel in cazul impozitelor indirecte
potrivit intentiei legii , suportatorul coincide cu subiectul impozitului, pe cand in cazul impozitelor
indirecte subiectul imopozitului ii revine o indatorire formala de a plati impozitul, caci suportarea
efectiva se realizeza de catre persoana care cumpara produsele sau serviciilor carora tanzarea este

51
supusa impozitelor . In acest cadru, se manifesta fenomenul financiar de repercursiune a
impozitelor adica de transmiterea obligatiilor fiscale efective in sarcina altei persoane, diferita de
cea care o plateste initial la buget .
Obiectul impozitului este bunul, venitul sau activitatea pentru care se datoreaza
impozitele indirecte precum si vanzarea, valorificarea sau punerea in circulatie al unor produse,
bunuri si servicii in cadrul serviciilor indirecte. In mod traditional, acest element poarta denumirea
de baza impozabila .
Sursa impozitului, indica din ce anume se plateste impozitul adica din venit sau avere . Ca
sursa a impozitului, veniturile apar sub forma salariului , a profitului, devidentei sau rentei in timp
ce averea se prezinta sub forma de capital ( ca expresie a actiunilor emise de societatile de capital
sau a altor hartii de valoare tranzactionate prin bursele de valori ) sau de bunuri mobile si imobile .
La impozitele pe venit, obiectul coincide in toate cazurile cu sursa, lucru ce nu se intampla, de
regula, in cele mai multe cazuri, din veniturile realizate de subiectii impozitelor de pe urma averii
respective ( dividente, diferenţe de curs în cazul hartiilor de valoare, chirii in cazul bunurilor
mobile sau imobile) sau din alte venituri .Ca urmare obiectul impozitelor pe avere nu coincide cu
sursa.
Unitatea de impunere este reprezentata de unitatea in care se exprima obiectul impozabil .
Aceasta are fie o expresie monetara in cazul impozitelor pe venit, fie diverse expresii fizice-
naturale ( metru patrat, hetar, Kg, etc.) in cazul impozitelor pe avere cota impozitului este marimea
impozitului stabilita pentru fiecare marime de impunere . Aceasta poate sa fie o suma fixa sau o
cota procentuala stabilita procentual, progresiv sau regresiv in raport cu materia impozabila sau cu
capacitatea contributiva a subiectului impozitului .

Asistenta fiscala, da expresii modului de asezare a impozitelor si cuprinde totalitatea

operatiunilor pentru identificarea subiectilor impozabili, stabilirea marimii materiei impozabile si a
cuantumului impozitelor datorate statului .
Termenul de plata precizeaza durata pana la care impozitul trebuie platit acest termen are caracter
imperativ, astfel ca in cazul nerespectarii sale sunt percepute majorarii de intarziere sau se aplica
unele sanctiuni sub forma de opriri de salarii, punerea sechestrului pe unele bunuri, tanzarea la
licitatie a bunurilor sechestrate si altele .
Bugetele locale sunt incluse in structura bugetului public national ( sau, mai bine zis, in cadrul

52
sistemului bugetar), dar se elaboreaza, se adopta si se executa de catre fiecare entitate administrativ
teritoriala. In consecinta, ele au venituri proprii si utilizari proprii .
I La termenele stabilite de prevederile legale pentru fiecare tip de obligatie fiscala, subiectul
platilor va calcula si va dispune unitati bancare virarea din contul sau la bugetul local a sumelor
datorate. Ordinul dat bancii in acest sens se constata prin dispozitia de plata, in care se inscrie datele
din care sa rezulte natura veniturilor si destinatia sa - bugetul local. La primirea dispoizitiei de
plata unitatea bancara are obligatia de a verifica aspectele legate de completarea corecta a
formularului de catre subiectul platilor, indicarea corecta de catre acesta a contului bancar in care
va fi virata suma respective, precum si respectarea termenului legal de plata. In masura in care se
constata ca ordinul de plata a fost dat ulterior momentului in care creanta bugetera a devenit
exigibila, unitatea bancara va calcula majorarile de intarziere aferente si va prelua acesata suma o
data cu cea care fece obiectul obligatiei fiscale. Acesata posibilitate a unitatii bancare de a calcula şi
incasa majorarile de intarzieri datorate pentru neplata la termen a obligatiilor catre bugetul local isi
are ratiunea m faptul ca aceste majorari curg de drept din ziua in care creanta bugetara a devenit
exigibila, fara a fi necesara indeplinirea vreunei alte formalitati. Prin urmare ordinul dat de
subiectul platitor bancii pentru virarea sumelor ce fac obiectul obligatiei bugetare va fi considerat ca
fiind dat §i pentru virarea majorarilor de mtarziere.Bancile au obligatia de a vira sumele reprezentand
venituri bugetare in aceeasj zi in care au debitat contul platitorului. In situatia nerespectarii acestei
obligatii, majorarile de intarziere datorate pentru neplata la termen vor fi suportate de catre banca.

Data plaţii va fi data la care banca a debitat contul platitorului pe baza instrumentelor de
decontare. Dovada executarii obligajiei bugetare prin virare se fece cu copia dupa dispozitia de
plata, certificata de banca prin care s-a facut plata.
Plata in numerar presupune achitarea in acesta modalitate a sumelor datorate bugetului local, de
catre subiectul platitor prin prezentarea acestuia sau a reprezentantului sau la organele fiscale
competente sau prin mandat poştal.
Plata prin numerar se poate face şi prin prezentarea contribuabilului la caseria unitatii
administratiei publice locale, unde achita contributia echivalenta venitului datorat. In schimbul
acestei plaji i se emite o chitanta, iar eel de-al doilea exemplar ramane la caserie si se arhiveaza. Pe
baza chitan|ei se intocmeşte registrul de casa. Casierul varsa sumele reprezentand impozitele si
taxele la caseria centrala pe baza de monetar. Aici ii primeste casierul central, bani care sunt
centralizati la nivelul directiei pe feluri de impozite, taxe, amenzi, contributii etc. Se intocmeste

53
foaia de varsamant continand denumirea veniturilor si impozitul aferent care contine si contul de
band Casierul central depune resursele banesti la trezorerie, pe baza unei foi de monetar, in contul
bugetului local. Sumele de pe fbile de varsamant se gasesc dupa aceea pe extrasul de cont pentru
fiecare sursa de venit,

Depunerea numerarului de catre agentii economici, alte presoane juridice şi persoan fizice in
contul datoriilor pe care le au catre stat, se poate face si pe baza "foii de varsamant c chitanta", care
cuprinde datele necesare referitoare la depunator, codul fiscal, bugetul beneficia suma etc. si felul
impozitului sau taxei. Cu ocazia platii in numerar a impozitelor si taxelor compartimentul incasare
şi evidenta veniturilor verifica: temeiul legal prin care s-a stabil obligatia varsarii impozitelor şi
taxelor respective; respectarea reglementarilor in vigoare, varsarea corecta a impozitelor, taxelor la
bugetul local şi incadrarea corecta a acestora in subdiviziunile clasificaţiei bugetare, dupa.
provenienţa; stabilirea corecta a costurilor sintetice pe tipuri de venituri, precum si a celor analitice
pe platitor. Dupa ce compartimentul incasare şi evidenta veniturilor a constatat ca documentele de
depunere a numerarului sunt corespunzator intocmite, operatiunea de depunere se evidentiaza in
jurnalul incasarilor in numerar din ziua respeetiva, dupa care acestea se predau la caserie pentru
finalizarea operatiunii.

Contribuabilii au dreptul, ca si in cazul restituirilor pentru impozitele achitate in plus prin plati
fara numerar, sa solicite restituirea sumelor aflate in aceasta situatie.. De asemenea, intreaga
metodologie si conditiile restituirii prin virament trebuiesc respectarea şi in cazul restituirii prin
numerar.
La acesta situatie, compartimentul incasari şi evident a veniturilor, pe baza documentelor
aprobate de oraganele in drept, intocmeşte un ordin de plata pentru restituire, care se transmite pe
cale interna casei de plati din compartimentul caserie. La primirea ordinului de plata, casierul
platitor verifica indeplinirea conditiilor de formă de catre acesta şi dupa semnarea lui de catre
solicitantul restituirii, casierul elibereaza suma inscrisa in document .Dupa eliberarea sumei ,
ordinal de plata. in cauza se evidentiaza ii "jurnalul de casa" la plati pentru restituirea veniturilor in
numerar care sunt separate apoi de eel pentru arte categorii de plafi, concomitent efectuandu-se
operatiunea pe debitul contului d venituri al bugetului local.
Similar se procedeaza şi in cazul restituirilor in numerar pentru impozitele §i taxd incasate
in plus prin agentii fiscali, casierii incasatori fi remizieri, in care situatia duce intocmirea şi

54
aprobarea documentelor dupa aceeaşi metodologie descrisa - daca acesta a organizata. casa de
plati sau de la o banca comerciala din zona care executa operatiunea mandat in numele Trezoreriei,
dupa care il expediaza contribuabililor in cauza.
In situatia in care plata se face prin mandate poştale acesta va fi adresat unitatii bancare care
işi are conturile organul financiar (Trezoreria Finanţelor Publice) la care suma e inregistrata pentru
executare. Obligatia bugetara se considera achitata la data inscrisa documentul de plata eliberat de
organul caruia i s-a tacut plata. Dovada executarii obiiga bugetare prin plata in numerar se face cu
chitanta eliberata .
Compensarea este modalitatea specifica de stingere a obligator fiscale ce intervine in
situatia in care acelasi contribuabil, persoana fizica sau juridica, are , pe de o parte, obligatii de plata
la buget, iar pe de alta parte, are de primit sume platite in plus, de rambursat sau de restituit, dupa caz,
de la buget. Compensarea presupune reducerea sumelor exigibile la o scadenta ulterioara cu
sumele platite in plus la buget la scadentele anterioare. Pot fi condensate sau restituite platitorului
urmatoarele sume: cele platite fara. existenta unui titlu de creanta; cele platite in plus fafa de
obligatia bugetara; cele platite ca urmare a unei erori de calcul; cele platite ca urmare a aplicarii
eronate a prevederilor legale.
Prin compensare se sting creantele bugetului local cu creantele debitorului, reprezentand
sume de restituit de la bugetul local, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti
dobandesc atat calitate de creditor, cat si cea de debitor al aceluiasi buget local. Compensarea
obligafiilor la bugetul local datorate de debitor cu creantele acestuia se face de autoritatea
competenta, la cererea debitorului, in termen de 30 de zile, sau din oficiu, la data constatarii
sumelor virate in plus sau de restituit de la bugetul local.
Compensarea se va efectua cu obligatii la bugetul local datorate aceluiasi creditor bugetar
local, indiferent de natural lor. Organul competent va instiinta in scris debitorul despre masura
compensarii in termen de 10 zile calendaristice de la data efectuarii operatiunii.
Din diferite motive, sunt situatii cand, contribuabilii platesc bugetului local impozite si taxe
intr-o proportie mai mare decat cele pe care efectiv le datoreaza, ocazii in care in evidentele fiscale
acest fapt este inregistrat ca atare. Cei aflafi in aceasta situafie sunt indreptatiti fie sa ceara restituirea
sumelor achitate in plus fie sa solicite compensarea acestora cu alte datorii. Restituirea impozitelor §i
taxelor achitate in plus de catre unii contribuabiVi determma Ouxuxi ftiaancvare inverse celor de
constituire la incasarea impozitelor. In cazurile de restituire are loc o diminuare a resurselor
financiare din contul curent al Trezoreriei, dar compensarea plusurilor inregistrate la anumite

55
impozite cu alte datorii pe care le au contribuabilii nu determina modificarea resurselor financiare
totale in contul curent al Trezoreriei, eventual pot produce modificari in structura bugetului local.
Restituirea sau compensarea plusurilor cu alte datorii pe care le au eontribuabik se efectueaza pe
baza cererilor adresate organelor fiscale in a caror raza teritoriala isi ai domiciliul sau sediul ori
unde s-a efectuat plata, dupa caz.
Impozitele si taxele directe mobilizate la aceste bugete sunt cu mult mai multe, in
comparatie cu acelea care se mobilizeaza la bugetul administratiei de stat . De asemene, in
formarea bugetelor locale poanderea acestora este cu mult mai mare fata de cea detinuta de
impozitele indirecte, comparativ cu aceleasi ponderi inregistrate in cadrul bugetelor administratiei
centrale de stat .
O alta trasatura caracteristica a acestei categorii de venituri bugetare se refera la faptul ca ele
provin in proportie covarsitoare de la populatie . In situatia actuala in Romania, cutot numarul lor
relativ mare, impozitele si taxele directe percepute la bugetele locale se afla cu mult sub nivelul
necesitatilor de resurse ale acestor bugete . Ca urmare pentru realizarea ehilibrului acesta, de la
bugetul administratiei de stat, se aloca transferuri si sume defalcate din impozitul pe veniturile
salariale .

3.3 Activitatea serviciului de executare silită din cadrul primăriei

Municipiului Tecuci

În structura Serviciului Executare Silită din cadrul Primăriei municipiului Tecuci conform
statului de funcţii sunt 9 angajaţi, respectiv: şeful de serviciu, 8 executori fiscali şi un consilier juridic.
La momentul de faţă serviciul funcţioneză cu următoarea structură de
personal:
- şef Serviciu Executare Silită cu studii de specialitate juridice; şi
- 6 executori fiscali; din care:
-3 executori fiscali sunt încadraţi cu studii medii;
-3 cu studii superioare de profil economic – administrativ.

Istoric
În doctrinã s-a aratat cã izvoarele executãrii silite sunt relativ necunoscute, apreciindu-se cã problemele
referitoare la executare erau lãsate “la bunul plac al celor interesaţi, porunca Domnului fiind elementul

56
juridic ce declanşa executarea şi care se rezuma la <<strânsoarea de avere>> sau la închisoare pentru
debitorul recalcitrant”.
Executarea este întalnitã în anumite documente, de-a lungul istoriei, precum Codul lui Andronache
Donici (1814-1817), anumite dispoziţii referitoare la vânzarea bunurilor prin licitaţie (mezat) sunt
cuprinse în Hrisovul din 28 decembrie 1785 al lui Alexandru Mavrocordat, Codul lui Andronache
Donici, Legiuirea Caragea, Codul Calimah şi Regulamentele Organice .
Serviciul de Executare silită din cadrul Primăriei mun. Tecuci a fost înfiinţat la 1 septembrie 2008
având ca scop recuperarea creanţelor ce rezultă din titluri executorii ajunse la scadenţă şi neachitate.
Ca exemplu am luat perioada 01 ianuarie 2009 – 31 decembrie 2009 în care Serviciul de Executare
Silită a fost învestitit cu aproximativ 27.580 titluri executorii; obiectul sumelor de recuperat fiind
diferit în funcţie de natura juridică a acestora: impozite, taxe, amenzi, chirii, concesiuni şi alte
contribuţii.

Obiectul de activitate
A. Serviciul de executare silită are ca obiectiv colectarea creanţelor fiscale indiferent de provenienţa
acestora la bugetul local a unităţii – administrativ teritoriale Tecuci.
B. Obiectivul se realizează prin mijloacele de constrângere prevăzute de legislaţia în vigoare respectiv:
poprirea, urmărirea silită asupra bunurilor mobile şi urmărirea silită asupra bunurilor imobile.
Modalităţile de constrângere folosite pentru recuperarea creanţelor ajunse la scadenţă, prevăzute în
titlul de creanţă se aplică asupra persoanelor fizice sau juridice care nu şi-au plătit de bună voie
contribuţiile la bugetul local. Serviciul de executare silită are ca atribuţii înregistrarea în baza de date
ETAX a tuturor proceselor verbale – titluri executorii – prin care s-au aplicat sancţiuni
contravenţionale la regimul circulaţiei rutiere, ordinii publice etc.
Serviciul de executare silită ţine evidenţa persoanelor condamnate de către instanţa de judecată prin
transformarea debitului ce rezultă din amenzi în prestarea de ore cu muncă în folosul comunităţii,
Primăria mun. Tecuci fiind şi organ de executare în acest sens.
Asigură consultanţă şi asistentă în domeniul executării silite;
Asigură reprezentarea instituţiei în faţa instanţei de judecată sau altor persoane fizice sau juridice
atunci când există contestaţii la executare; Avizează şi contrasemnează somaţiile, titlurile executorii şi
alte documente legate de activitatea executării silite;
Participă la adunarea creditorilor în procedura insolvenţei având ca obiectiv recuperarea creanţelor
datorate de societăţile comerciale aflate în stare de faliment;

57
 Sinteza activităţii 01 ianuarie 2009 – 31 decembrie 2009
În perioada ianuarie – decembrie 2009 Serviciul de executare silită a efectuat următoarele activităţi:
- a înregistrat în baza de date ETAX:
16.738 procese verbale contravenţie
6842 procese verbale circulaţie
Total: 23.580 procese verbale – titluri executorii
În ceea ce priveşte eficienţa de lucru personalul serviciului a înregistrat, 23.580 procese verbale
repartizate la 6 executori fiscali. Fiecare executor fiscal a introdus în medie 16 procese verbale pe zi,
înregistrarea unui proces verbal în baza de date necesitând aproximativ 15 min.
Aproximativ 4 ore pe zi/lucrătoare au fost rezervate înregistrării proceselor verbale de contravenţie. Cu
privire la activitatea de executare silită propriu zisă:
În fiecare zi de marţi şi joi în intervalul orar 13-16 executorii fiscali prin rotaţie se deplasează în teren
însoţiţi de poliţia comunitară pentru identificarea debitorilor şi a bunurilor mobile ori imobile ce
eventual ar aface obiectul sechestrului asigurător.
În zilele de luni, miercuri şi vineri în intervalul orar 13-16 se întocmesc documentele ce fac obiectul
executarii silite.
Situaţia anului 2009
Serviciul de executare silită:
- a înaintat către chiriaşi 87 de notificări privind recuperarea debitelor ce rezultă din chirii;
- a înaintat către concesionari 33 de notificări privind recuperarea debitelor ce rezultă din concesiuni;
- a emis către debitori somaţii pentru recuperarea debitelor ce rezultă din impozite, taxe, amenzi etc.
- a recuperat debite din 37 sentinţe judecătoreşti privind chirii, concesiuni
- a pus în executare 5 sentinţe judecătoreşti ce reprezintă evacuări pentru neplata chiriei;
Serviciul de executare silită ţine evindenţa pe rolul instanţelor judecătoreşti:
- 26 dosare pe rolul Tribunalul Galaţi secţia comercială, privind societăţi comerciale care au fost
introduse în procedura insolvenţei, Primăria municipiului Tecuci având calitatea de creditor;
- 7 dosare privind validare poprire a unor sume ce rezultă din amenzi;
- 12 contestaţii la executare privind titluri executorii emise cu privire la stabilirea materiei impozabile
dar şi procese verbale de amendă ce constituie titlul executoriu;
- 6 dosare privind transfomarea debitului din amenzi cu muncă în folosul comunităţii;
În anul 2009 au fost încasate următoarele sume:

58
- a dispus înfiinţarea a 366 popriri la terţi cu valoarea de recuperat în sumă de 340.367 RON;
- în privinţa amenzilor din total sumă încasată voluntar 322.444 RON, prin executare silită s-a încasat
124.914 RON
- în privinţa preţului din chirii din total sumă încasată voluntar 105.508 RON prin executare silită s-a
încasat 64.021 RON;
- în privinţa redevenţei din concesiune, din total sumă încasată voluntary 338.487 RON prin executare
silită s-a încasat 58.612 RON;
- în privinţa impozit persoane fizice/persoane juridice din total sumă încasată voluntar 7.667.265 RON
prin executare silită s-a încasat 293.599 RON;
- alte sume ce au fost recuperate din titluri executorii - sentinţe judecătoreşti - (dobânzi legale,
întârzieri la plată, daune –interese, sume de restituit) 21.416 RON
Pe anul 2009 serviciul de executare silită a încasat suma de 902.929 RON
3. 4. Analiza veniturilor bugetului local al municipiului Tecuci in anii 2008-2011

3.4.1. Analiza evolutiei si structurii veniturilor totale mobilizate la bugetul local

Având în vedere veriga la care se mobilizeaza veniturile bugetare, si anume bugetele

locale, se impune a se prezenta o clasificare a veniturilor bugetare din punct de vedere al
continutului economic. Astfel, veniturile bugetare sunt structurate în venituri curente, venituri din
capital, venituri cu destinatie speciala, sume si cote defalcate din impozitul pe venit si din taxa pe
valoare adaugata, transferuri si subventii primite de la bugetul de stat.

Clasificatia bugetara ce se utilizeaza pentru ordonarea veniturilor bugetelor locale este

urmatoarea:

I. VENITURI CURENTE

A. VENITURI FISCALE

A.1. IMPOZITE DIRECTE

1. Impozitul pe profit

2. Impozite si taxe de la populatie:

59
 - impozitul pe cladiri de la persoane fizice;

- taxe asupra mijloacelor de transport detinute de persoane fizice;

- impozitul pe terenuri de la persoane fizice;

- alte impozite si taxe de la populatie;

3. Taxa pentu folosirea terenurilor proprietate de stat, folosite în alte

scopuri decât agricultura sau silvicultura

4. Impozitul pe cladiri si terenuri de la persoanle juridice:

- impozitul pe cladiri de la persoane juridice;

- impozitul pe terenuri de la persoane juridice;

5. Alte impozite directe:

- taxa asupra mijloacelor de transport detinute de persoane

juridice;

- impozitul pe terenul din extravilan;

- alte încasari din impozite directe;

A.2. IMPOZITE INDIRECTE

1. Impozitul pe spectacole

2. Alte impozite indirecte:

- taxe si tarife pentru eliberarea de licente si autorizatii de

functionare;

60
 - taxe judiciare de timbru;

- taxe de timbru pentru activitatea notariala;

- taxe extrajudiciare de timbru;

- alte încasari din impozite indirecte;

B. VENITURI NEFISCALE

1. Varsaminte din profitul net al regiilor autonome

2. Varsaminte de la institutiile publice:

- alte venituri privind circulatia pe drumurile publice;

- venituri din încasarea contravalorii lucrarilor de combatere a

daunatorilor si bolilor în sectorul vegetal-servicii;

- veniturile punctelor de însamântari artificiale;

- veniturile circumscriptiilor sanitar-veterinare;

- varsaminte din disponibilitatile institutiilor publice si ale

activitatilor autofinantate;

- taxe din activitati cadastrale si agricultura;

- alte venituri de la institutiile publice;

3. Diverse venituri:

- venituri din recuperarea cheltuielilor de judecata, imputatii,

despagubiri;

61
 - venituri din amenzi si alte sanctiuni aplicate potrivit dispozitiilor
legale;

- restituiri de fonduri din finantarea bugetara locala a anilor

precedent;

- venituri din concesiuni si închirieri;

- încasari din valorificarea bunurilor confiscate, potrivit legii;

- venituri din dividende;

- încasari din alte surse;

II. VENITURI DIN CAPITAL

1. Venituri din valorificarea unor bunuri;

- venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice;

- venituri din vânzarea locuintelor construite din fondurile statului;

- venituri din privatizare;

- venituri din vânzarea unor bunuri apartinând domeniului privat;

III. VENITURI CU DESTINAŢIE SPECIALĂ

- taxe speciale;

- venituri din vanzarea unor bunuri apartinând domeniului privat;

- venituri din fondul pentru drumurile publice;

- venituri din fondul de interventie;

62
 - venituri din fondul pt.locuinte;

- venituri din amortizarea mijloacelor fixe;

- donatii si sponsorizari;

- sume acordate de persoanele juridice si fizice pentru finantarea

unor actiuni de interes public;

IV. PRELEVĂRI DIN BUGETUL DE STAT

1. Cote defalcate din impozitul pe salarii

2. Sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata

3. Cote si sume defalcate din impozitul pe venit

V. SUBVENŢII

1. Subventii primite de la bugetul de stat

2. Subventii primite de la alte bugete

VI. DONAŢII {I SPONZORIZĂRI

1. Donatii si sponzorizari

VII. ÎNCASĂRI DIN RAMBURSAREA ÎMPRUMUTURILOR ACORDATE

- încasari din ramburs.împrum.tempor. pt. înfiint.unor instit. si

serv.publice de interes local sau a unor activitati finantate integral
din venituri proprii;

- încasari din rambursarea microcreditelor acordate de agentiile

guvernamentale si administrate prin agentii de credit;

63
VIII. ÎMPRUMUTURI

1. Împrumuturi pentru investitii

2. Împrumuturi temporare

3.4.2. Analiza evolutiei si structurii veniturilor fiscale mobilizate la bugetul local

Veniturile fiscale colectate la nivelul unui buget local se pot clasifica în:

• Impozite directe, în componenta carora intra :

- impozitul pe profit datorat de unele regii autonome si servicii publice

de interes local;

- impozite si taxe încasate de la populatie, precum :

- impozitul pe cladiri de la persoane fizice;

- taxe asupra mijloacelor de transport detinute de persoane fizice;

64
 - impozitul pe terenuri de la persoane fizice;

- alte impozite si taxe de la populatie;

- taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, folosite în alte

scopuri decât agricultura sau silvicultura (asa-numita taxa pe teren);

- impozitul pe cladiri si terenuri de la persoanle juridice:

- impozitul pe cladiri de la persoane juridice;

- impozitul pe terenuri de la persoane juridice;

- alte impozite directe, precum:

- taxa asupra mijloacelor de transport detinute de persoane

juridice;

- impozitul pe terenul din extravilan;

- alte încasari din impozite directe;

• impozite indirecte, formate din:

- impozitul pe spectacole;

- alte impozite indirecte, precum::

- taxe si tarife pentru eliberarea de licente si autorizatii de

functionare;

- taxe judiciare de timbru;

- taxe de timbru pentru activitatea notariala;

- taxe extrajudiciare de timbru;

- alte încasari din impozite indirecte;

Tabel nr. 3.4.2. Evolutia veniturilor fiscale ale bugetului municipiului Tecuci 2008-2009 [RON]

Nr. crt. Specificatie 2008 2009 2010 2011

1. Iimpozite directe 23.518 28.480 11.132 9572
2. Impozite indirecte 450 2535 2554 2243

65
 3. Total venituri fiscale 47.096 60668 52.962 42.466

70.000
60.000 1. Iimpozite
50.000 directe
40.000 2. Impozite
30.000 indirecte
20.000 3. Total venituri
10.000 fiscale
0
2008 2009 2010 2011

Valoarea veniturilor fiscale a fost de 47.096 RON in anul 2008, scaderea s-a datorat
atât reducerii impozitelor directe încasate, cât si diminuarii încasarilor din impozite indirecte.

Dupa aceasta scadere, veniturile fiscale reale înregistreaza o crestere în anul 2009 la
valoarea de 60.668 RON. Acest reviriment al veniturilor fiscale se datoreaza exclusiv cresterii
însemnate a impozitelor indirecte, de 2.535 (datorita încadrarii în categoria veniturilor bugetelor
locale a taxelor judiciare de timbru si a taxelor de timbru pentru activitatea notariala), care
compenseaza reducerea cu 15,4% a încasarilor din impozite directe.

În anul urmator, 2010, se înregistreaza o noua scadere, la 52.962 RON, datorata unui mic
recul atât în cazul impozitelor directe.

În ultimul an al perioadei de analiza, 2011, se atinge valoarea minima a veniturilor

fiscale, de 42.466. Cresterea se datoreaza exclusiv încasarilor din imozite directe, care au
înregistrat o scadere, cat si a încasarilor din impozite indirecte.

Din punctul de vedere al structurii impozitelor directe mobilizate la bugetul municipiului

Tecuci, evolutia acesteia a fost urmatoarea:

Tabel nr. 3.4.3 Evolutia structurii impozitelor directe

Specificatie 2008 2009 2010 2011

Impozit pe cladiri 88% 70% 75% 93%
Impozit pe teren 7% 5% 4% 8%

66
 Taxa asupra mijloacelor de transport 4% 4% 3% 7%
Alte taxe 2% 2% 3% 3%
Total 100% 100% 100% 100%

100% Impozit pe cladiri

90%
80%
70% Impozit pe teren
60%
50%
40% Taxaasupra
30% mijloacelor de
transport
20%
10% Altele
0%
2008 2009 2010 2011

Cel mai important impozit direct local se dovedeste a fi si în cazul municipiului Tecuci
impozitul pe cladiri. Ponderea acestuia în totalul încasarilor din impozite indirecte depaseste în
fiecare an al perioadei supuse analizei 70% in 2008 . În anul urmator, 2009, încasarile de la
persoanele fizice si cele de la persoanele juridice au fost de fix 70%.

In anii urmatori, persoanele fizice si juridice au platit impozit pe cladiri într-o proportie
de 75% , ajungându-se ca, în anul 2011, încasarile din impozitul pe cladiri de la persoanele fizice
sa reprezinte 93% din încasarile din impozitul pe cladiri de la persoanele juridice.

Celelalte impozite directe au evolutii oscilante pe parcursul perioadei supuse analizei.

Impozitul pe teren reprezinta 7% din totalul impozitelor directe încasate la bugetul

municipiului Tecuci în anul 2008. Dupa o usoara crestere, urmata de o scadere, atinge o scadere

67
4% în anul 2010, pentru a înregistra din nou o crestere în anul curent , ajungând la o greutate
specifica de 8%.

Taxa asupra mijloacelor de transport înregistraza ponderi de 3% respectiv 4% pe

parcursul perioadei de analiza, cu exceptia ultimului an, în care se ajunge la o pondere de 7%. Desi
în primii trei ani ai periodei de analiza principalii contribuabili pentru taxa asupra mijloacelor de
transport sunt persoanele juridice, în ultimii doi ani, 2010 si 2011, tendinta de inverseaza,
majoritatea încasarilor din aceasta taxa provenind de la persoanele fizice.

Alte încasari din impozite directe au o greutate specifica redusa, situata sub nivelul de 5%.

Încasarile din impozite indirecte la bugetul municipiului Resita au evoluat în perioada de

analiza în urmatoarea structura:

Tabelul nr. 3.4.4. Evolutia structurii impozitelor indirecte;

Nr. crt. Specificatie 2008 2009 2010 2011

1. Impozit pe spectacole 1% 1% 1% 1%
2. Taxe de timbru 30% 1% 25% 40%
3. Taxe si tarife pentru eliberarea de licente 45% 36% 38% 64%

68
 si autorizatii de functionare
4. Alte încasari din impozite indirecte 3% 3% 3% 3%

100%
90%
4. Alte încasari din
80% impozite indirecte
70% 3. si autorizatii de
60% functionare
3. Taxe si tarife pentru
50%
eliberarea de licente
40%
2. Taxe de timbru
30%
20% 1. Impozit pe spectacole
10%
0%
2008 2009 2010 2011

În cadrul impozitelor indirecte, taxele de timbru ocupa locul cel mai important. Evolutia
ponderii acestora în totalul încasarilor din impozite indirecte a crescut de la 1% în anul 2009, la
40% în anul curent, pentru a scadea la 25% în anul 2010.

Taxele si tarifele pentru eliberarea de licente si autorizatii de functionare au de asemenea

o evolutie oscilanta, greutatea specifica a acestora scazând de la 64%, în anul curent, la 36%, în
anul 2009, pentru a creste apoi la nivelul de 45%, în anul 2008.

Impozitul pe spectacole are o importanta relativa foarte redusa în cadrul impozitelor

indirecte, ponderea acestora fiind constanta in toti anii inclusi in studiu. De asemenea ponderea în
cazul altor încasari din impozite indirecte, este tot constanta, pe toti anii.

3.4.3 Analiza evolutiei veniturilor nefiscale mobilizate la bugetul local

Veniturile nefiscale sunt acele venituri mobilizate de la regiile autonome si de la

institutiile publice precum si diverse alte venituri, care revin unitatilor administrativ-teritoriale în

69
calitatea acestora de proprietar de capitaluri avansate în procesul reproductiei economice. Aceste
venituri mobilizate la nivel local sunt expresia relatiilor financiare dintre administratorii finantelor
locale si institutiile publice pe de o parte, respectiv regiile autonome pe de alta parte.

Veniturile nefiscale cuprind:

• varsaminte de la institutiile publice, ce au în vedere alte venituri privind circulatia pe drumurile

publice, venituri din prestari de servicii si alte venituri de la institutiile publice;

• diverse venituri, cum ar fi: venituri din recuperarea cheltuielilor de judecata, imputatii si
despagubiri, venituri din amenzi si alte sanctiuni aplicate, restituiri de fonduri din finantarea
bugetara locala a anilor precedenti, venituri din concesiuni si închirieri, încasari din alte surse.

Evolutia veniturilor nefiscale mobilizate la bugetul municipiului Resita a fost urmatoarea:

Tabelul nr. 3.4.3. . Evolutia veniturilor nefiscale

Tabelul nr. 3.4.3.1. Structura veniturilor nefiscale

Nr. crt. Specificatie 2008 2009 2010 2011

1. Varsaminte de la institutiile publice 5% 3% 2% 16%
2. Diverse venituri 4% 5% 5% 60%

70
 80%

70%

60%

50% diverse venituri

40%
Varsaminte de la
30% institutiile publice

20%

10%

0%
2008 2009 2010 2011

Observam ca evolutia veniturilor creste de la 5%, respectiv 4%, in anul 2008 la 16% in
anul curent.

Pentru asigurarea echilibrului bugetar al unor unitati administrativ-teritoriale, prin legea

bugetului de stat se pot stabili sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum si
criterii de repartizare a acestora pe unitatile administrativ-teritoriale. Cuantumul sumelor defalcate
din unele venituri ale bugetului de stat se aproba anual, prin legea bugetului de stat, pe ansamblul
fiecarei judet, iar crieriile de repartizare pe unitatile administrativ-teritoriale a acestora sunt:

71
suprafata teritoriala, numarul de persoane asistate în institutii de asistenta sociala, numarul de elevi
din învatamântul preuniversitar, capacitatea financiara.

În perioada supusa analizei, la bugetul municipiului Tecuci au fost mobilizate

urmatoarele prelevari din bugetul de stat:

• cote defalcate din impozitul pe salarii;

• sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata pentru:

- finantarea institutiilor de învatamânt preuniversitar de stat, creselor, centrelor judetene

si locale de consultanta agricola;

- sustinerea sistemului de protectie a copilului;

- subventionarea energiei termice livrata populatiei;

- retehnologizarea, modernizarea si dezvoltarea sistemelor centralizate de producere si

distributie a energiei termice;

- sustinerea sistemului de protectie a persoanelor cu handicap, cultura, culte si

echilibrarea bugetelor locale;

- acordarea de ajutor social si ajutor pentru încalzirea locuintei cu lemne, carbuni si

combustibili petrolieri;

- finantarea serviciilor comunitare de evidenta a persoanei;

• cote si sume sume defalcate din impozitul pe venit, pentru:

- echilibrarea bugetelor locale;

- subventionarea energiei termice livrate populatiei.

Tabelul nr. 3.4.4. Structura prelevarilor de la bugetul de stat

72
Nr. crt. Specificatie 2008 2009 2010 2011
1. Cote defalcate din impozitul pe salarii 0 0 0 0
2. Sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata 27.932 41.382 31.288 23.579
3. Cote si sume defalcate din impozitul pe venit 9.607 9804 11.128 9369
4. Total prelevari de la bugetul de stat 100 100 100 100

100%

80% 3. Cote si sume

defalcate din impozitul
pe venit
60%
2. Sume defalcate din
taxa pe valoarea
40% adaugata
1. Cote defalcate din
20% impozitul pe salarii

0%
2008 2009 2010 2011

Sumele defalcate din taxa pe valoarea adaugata detin o pondere covârsitoare în totalul
prelevarilor de la bugetul de stat în anul 2008 (27.932) si în anul 2009 (41.382). Odata cu
introducerea cotelor si sumelor defalcate din impozitul pe venit, ponderea sumelor defalcate din
taxa pe valoarea adaugata în totalul prelevarilor de la bugetul de stat s-a redus în anii 2010 si
2011, datorita introducerii de noi destinatii exprese pentru aceste sume (retehnologizarea,
modernizarea si dezvoltarea sistemelor centralizate de producere si distributie a energiei termice,
sustinerea sistemului de protectie a persoanelor cu handicap, cultura, culte si echilibrarea bugetelor
locale, acordarea de ajutor social si ajutor pentru încalzirea locuintei cu lemne, carbuni si
combustibili petrolieri si finantarea serviciilor comunitare de evidenta a persoanei).

73
 Cotele defalcate din impozitul pe salarii sunt la nivel o in toti anii, iar cotele si sumele
defalcate din impozitul pe venit oscileaza de la 9.607 in 2008 atingand valoarea de 11.128 in anul
2010.

74