Linii de transmisie

Schema echivalentă a unui tronson de linie

Scriind ecuaţiile diferenţiale rezultă:

d2U
(1) a ¿ b ¿ ¿ 2
¿
{
d I
dZ
dZ
−( R L + jω LL )( G L + jωC L ) U=0
2

−( R L + jω LL )( G L + jωC L ) I =0
2

Soluţia 1a) este de forma

+ jz
−jz −¿ e ¿

U ( z )=U +¿
0
e +U 0 ¿
(1c)

(2) unde γ = √ ( R L + jω L L ) ( G L + jω C L )=α + jβ

U ( z ) formată din 2 termeni : primul – unda directă ; al doilea – unda inversă

α determină atenuarea undei în timpul propagării – constanta de atenuare

β determină defazajul de-a lungul liniei – constanta de fază

ω 2π
Viteza de fază (3) vθ = β (4) λ= β

v ω 2 πf 2 π
λ= = = =
f f ∙β f ∙ β β
γZ
−γZ −¿e ¿

La fel I (Z )=I +o ¿e −I o ¿
care se poate pune sub forma
1
I ( z) = ¿ (1d)
Zc

R L+ jωL
Unde ZC =
√ G L + jωL
se numeşte impedanţa caracteristică.
Linii de transmisie pe o sarcină oarecare

U(0)
=Z S (5)
I (0 )

Înlocuind (1c) şi (1d) în (5) rezultă :

Z S −Z C + ¿¿
U ¿
U0
−¿=
Z S +Z C 0 unde U −¿¿
0 şi U +¿
0 sunt nişte constante arbitrare.
¿

Raportul între amplitudinea undei directe şi amplitudinea undei inverse la nivelul

sarcinii se numeşte coeficient de reflexie la sarcină φ .
U −¿
0
φ= ¿
(6) +¿ Z S−Z C pentru curent φ i=−φ
U0 = ¿
ZS+ ZC

Dacă Z S=Z C → φ=0 nu există reflexie.

Dacă linia este fără pierderi → α =0 γ = jβ

γ = j ω √ L L C L → β =ω √ LL C L (7)

ω 1
v ∅= = (8) – nu depinde de frecvenţă
β √ LL C L

Dar v ∅ este viteza de propagare a undelor electromagnetice plane în modelul dat de

ε şi µ în vid v ∅=C o=3 ∙ 108 m/s
Co 1
În mediu oarecare v ∅= =C (9) C o=
√ ε r μr √ ε0 μ0
1 1 1
Din (8) şi (9) → LL C L =ε ∙ μ (10) C= εμ = ε μ ∙ ε μ
√ √ 0 0 √r r
Pentru linia fără pierderi γ = jβ

Ecuaţiile (1c) şi (1d) devin

 U (Z )=U 0 cos βZ− j Z C I 0 sin βZ

{
(11) I =− j U 0 sin βZ + I cos βZ
(Z)
ZC 0

LL Z −Z
(12) ZC =
√ CL
S C
(12´) φ= Z + Z |φ|≤1
S C

R+ jωL R G
Din (4) ZC =
√ G+ jωC
dacă L = C

( R + jωL ) (G− jωC )

2 2 2
→dispare j →are o impedanţă caz reală.
G +ω C

LL
ZC =
√ CL
= reală

Z C −Z S
Relaţia (6) dă un coeficient de reflexie φ= Z + Z ≤ 1
C S

De obicei se foloseşte coeficient de undă staţionară

1+|φ|
σ= ≥ 1 (13)
1−|φ|

Pentru o sarcină, alta decât ZC , apar reflexii şi minime şi maxime pe linie

Impedanţa de intrare a liniilor

U (−e)
Zi =
I (−e)

S Z + Z tan(γ l)
C α =0 S Z + j Z tan β l
C
(14) Zi =Z C Z + Z tan(γ l) →γ = jβ (15) Zi =Z C Z + j Z tan β l
C S C S

Depinde de ZC ş ide lungimea liniei ş i de Z S

2π 2 πl
β= din (4) produsul βl= lungime electrică (rad) (16)
λ λ

Dacă Z S=0 - linia în scurt Zi = j Z C tan βl (17)

Impedanţa pur reactivă
π
βl=
2

2π l π λ
= → l=
λ 2 4

Dacă Z S=∞- linia în gol Zi =− j Z C cot βl (18)

λ λ
Linia de lungime 2 sau un multiplu întreg de 2

tan βl =tan [ ( 2 π /λ )( kλ/2 ) ]=0

Zi
=Z S linia este repetor de impedanţă
λ/2

λ λ
Linia de lungime 4 sau un multiplu impar de 4

tan βl =tan ([ 2λπ ) ( 2 k +1) 4λ ]=∞

Zi Z 2C
=
λ Z S ZC = √ Z i Z S
l=
4

Transformator de impedanţă

v 0 1C
Lungimea de undă în cablu este λ= f = ∙ f ¿ ¿)
√ εr

Impedanţa vidului

μ0
Z0
√ ε0
 Zd a
ZC = ln
π b

Z d= impedanţa dielectricului

μr a μ a
ZC =60
√ εr b √
ln ≅ 138 r log
εr b

De obicei μr =1