1

Comunicarea didactica

Termenul de comunicare isi are radacina in latinescul „communuis”, de unde verbul „communico”, care inseamna a face ceva impreuna, a pune impreuna, a amesteca, a uni. Esenta comunicarii consta in relatia dintre indivizi, in schimbul de informatii, de semnificatii. Teoria generala a comunicarii precizeaza ca orice comunicare consta in deplasarea unei cantitati de informatii de la un element la altul, cand este vorba de acelasi sistem, sau de la un sitem la altul, cand este vorba de sisteme diferite. Privita ca proces, comunicarea este transmisia si schimbul de informatii intre persoane. Comunicarea se instituie intre doi poli: emitatorul si receptorul, intre care se afla un canal de transmitere a mesajului. Schema de comunicare dintre doua persoane e urmatoare: 1. Emitator; 2. Codul (sunet, cuvant, gest, imagine, cinetica, pozitie); 3. Canalul de comunicare (auditiv, vizual, tactil, olfactiv); 4. Mesajul; 5. Receptorul; 6. Conexiunea inversa sau feedback-ul. Intre emitator si receptor circula un mesaj, alcatuit din cuvinte, semne, sunete, imagini. Mesajul trebuie este transpus intr-un cod (sistem de semne si reguli de combinare), care trebuie sa fie comun cel putin in parte emitatorului si receptorului. Limba reprezinta codul fundamental, impreuna cu mijloacele neverbale de exprimare (mimica, gesturi etc.). Emitatorul realizeaza operatia de codare (care presupune transformarea elementelor mesajului intr-un sistem referential de semne bine selectate pentru a putea fi recunoscute de receptor), iar receptorul efectueaza o operatie de decodare a elementelor informationale din cod.

de cadrul institutional (comunicare didactica poate exista si informal). de incongruenta codurilor de la emitator la receptor sau erori care apar in timp ce mesajul traverseaza canalul.). rezolvarea de probleme. direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare” (Iacob.2 Feedback-ul este un element foarte important in comunicare. • • Vehicularea unor continuturi purtatoare de instruire. atitudini etc. Comunicarea didactica este o forma a comunicarii pedagogice. atitudini. psihologice (experiente anterioare nefavorabile. Prin comunicarea didactica se urmareste: • Realizarea unor obiective pedagogice (transmiterea si asimilarea informatiei. in vederea generarii unui act de invatare. timiditate). Aceste erori au fost numite cu termen genericperturbatii. Generarea invatarii si dezvoltarii prin implicarea activa a elevului in actul comunicarii. Pedagogia studiaza fenomenul comunicarii ca relatie stabila intre partenerii actului educational. zgomotele). prin care se vehiculeaza continuturi specifice diferitelor discipline de invatamant.). evaluarea rezultatelor etc. In acest inteles sunt eliminate restrictiile de continut (pentru ca invatarea este in egala masura centrata pe dobandirea de cunostinte. Astfel. sociale. deprinderi. semantice (aparute ca urmare a alegerii defectuoase a cuvinteor). precizeaza autoarea. 1999). sintactice (provenite din modul de structurare a frazei). formele sau partenerii implicati. formarea unor capacitati. sau cele privitoare la parteneri. Intradevar. motivatii. care tin de actul decodarii. Acestea pot fi fizice (de exemplu. care mijloceste realizarea activitatii de educatie. indiferent de continuturile. In circuitul complex al comunicarii se pot produce o serie de erori. sentimente. deoarece permite partenerilor implicati in comunicare sa verifice daca ideile sau emotiile transmise au fost impartasite in modul in care s-a intentionat. comunicarea pedagogica este o forma specifica a coumunicarii umane. nu prezenta personajelor „profesor-elev/elevi ii imprima . Luminita Iacob este de parere ca „o posibila definitie a comunicarii didactice se poate structura pe ideea ca aceasta este o comunicare instrumentala.

colocvial. dezbatere. Specificul comunicarii la clasa este determinat de cadrul institutional in care se efectueaza si de logica specifica a invatarii. un anumit tip de cod: oficial. Elementele de bruiaj. sesiune stiintifica etc. Cadrul si contextul institutional al comunicarii.). 1998). Combinarea comunicarea verticale (profesori-elevi) cu cea orizontala (elevi-elevi) in forme organizate sau spontane. Structurarea comubicarii didactice conform logicii pedagogice. ca modalitate fundamentala de instruire si educare. Combinarea comunicarii orale cu cea scrisa. prin care se deosebeste de akte forme de ale comunicarii umane: • • • • • • Dimensiunea explicativa a discursului didactic. Selectionarea si organizarea continuturilor predate de catre profesor. In specificul comunicarii didactice se inscriu si urmatoarele: efortul profesorului . Ambele sunt importante pentru precizarea particularitatilor canalului de transmitere a mesajului. didactic. Repertoriile active sau latente ale emitaor-receptorilor. ci respectarea legitatii proprii unui acti sistematicde invatare. secret etc. Distanta dintre acestia so dispozitia asezarii lor. Finalitatea accentuata a comunicarii. Situatia enuntativa (intreviu. mass-media. Retroactiunile aplicate. subordonata obiectivelor didactice urmarite (Iacob. acesta ghidandu-se dupa programa scolara si manual. Comunicarea didactica are mai multe caracteristici. ceea ce imprima. Schema oricarei comunicari didactice cuprinde: • • • • • • • Factorii comunicarii. lectie.). cu scopul de a facilita intelegerea unui adevar si nu simpla lui enuntare. automat.3 unei comunicari specificul didactic.

La unii profesori exista o adevarata dispozotie comunicativa si de influentare cu componentele ei: vorbire expresiva. In activitatea la clasa profesorul competent conduce cu pricepere dialogul cu elevii. Specificul comunicarii didactice este imprimat apoi de caracteristicile relatiei profesor-elevi la clasa. va obtine un feedback adevarat in legatura cu eficienta si defectiunile actului de predareinvatare. dar induce si neclaritate in transmiterea mesajului. dialodul colocvial antrenant. important este si modul in care se „frazeaza”. componenta esentiala a aptitudinii didactice. Modul in care sunt construite frazele comprima o structura logica. De aceea. se lasa el insusi influentat de personalitatea acestora. calitatea mesajului este asigurata prin alegerea „cuvintelor de valoare”. deci. elevii vor recepta mai eficient mesajul pornit de la profesor. Acestea dobandesc forta necesara numai datorita calitatilor personale ale educatorului. Acelasi lucru se poate spune si despre realizarea persuasiunii si a convingerii. „frazarea in doua sensuri” nu numai ca deranjeaza receptorul. clara comunicarii profesor-elev. reciproc. Analizand arta vorbirii la clasa. evitandu-se astfel confunziile si neclaritatile. „Comunicativitatea”. in comunicarea didactica acest efort al educatorului devine sau trebuie sa se configureze intr-o veritabila aptitudine didactica (Paun. in capacitatea lui de persuadare si in cunoasterea particularitatilor individuale si de grup ale elevilor. specific comunicarii didactice. totul concentrandu-se pe activitatea mentala a copilului (Popescu-Neveanu. iar acesta. gestica. in unele lucrari se sublineaza si mijloacele prin care ea se realizeaza. ceea ce in comunicarea curenta dintre doi sau mai multi parteneri se resimte mai dificil. stimulandu-se. expuneri semnificative si inteligente. Cu alte cuvinte. intrucat . Un aspect. De exemplu.4 de a prezenta intr-o forma logica materialul de predat. la randul lui. este astfel instrumentata incat opereaza constructiv. de a-l face inteligibil pentru elevi. 1982). tot cu tact pedagogic. capacitate de demonstratie instructiva si logica. Astfel. in acelasi timp. prin intrebarile si interventiile elevilor. adecvare la timpanul mediu al elevilor. este pericoul transferarii autoritatii de „statut” asupra „continuturilor” prin argumentul autoritatii. Forta lor isi are izvorul in temeinica pregatire de specialitate a profesorului. de asemenea. 1982). astfel incat el influenteaza cu tact pedagogic personalitatea copiilor si. Astfel.

mentalitati. metode de lucru. Este structurata conform logicii pedagogice a stiintei care se preda. asa cum arata sintagma „cunoasterea este putere”. acoperirea nevoilor si intereselor elevilor (Ciobanu. O buna ascultare poate ameliora calitatea climatului afectiv din clasa. le provoaca trairi afective pozitive. 2003). in egala masura pentru educat si educator. organzandu-le si. Ca emitator si recepteor profesorul are rol activ. 1998): • Rezultate cognitive-concretizate in achizitii de cunostinte. Raporturile de comunicare stabilite intre profesor si elevi produc o serie de rezultate ce pot fi grupate in trei categorii (Dumitriu. ii implica mai mult in realizarea sarcinilor scolare si creeaza un climat adecvat pentru desfasurarea procesului de predare-invatare. strategii rezolutive. Laura Stefan (2003) spune ca ascultarea este importanta nu doar pe plan personal. Este evaluativa si autoevaluativa. Ea stimuleaza activitatea intelectuala a elevilor. Ascultarea este importanta in toate tipurile de comunicare didactica. observabila indeosebi la nivelul elevului. 1999). mai ales. • • Domina comunicarea verbala initiata si sustinuta de catre profesori (60-70%) precum si tutelarea de catre profesori a actului de comunicare. ea fiind aceea care da valoare si semnficatie” (Saucan. Realizarea comunicarii didactice presupune o minima zona comuna intre repertoriul profesorului si al elevului. Printre caracteristicile comunicarii didactice mai retinem: • • • Are un pronuntat caracter explicativ (se acorda mare importanta intelegerii de catre elevi a mesajului). este efectul unui proces de invatare generat de actul comunicarii. In comunicarea la clasa este recomandabil ca elevii sa fie deprinsi sa asculte. formarea de . Comunicarea la clasa prin intrebari si raspunsuri si-a demonstrat pe deplin eficienta si specificitatea. judecati. tintind atingerea finalitatilor propuse. modificari de opinii. el filtreza informatiile accesibilizandu-le. Sporirea progresiva a partii comune a celor doua repertorii. personalizandu-le in functie de destinatar si de cadrul in care se transmit.5 „cuvantul in sine nu e nimic fata de ideea care il domina.

„Ramanem la subiect”. Elevii se simt mai responsabili sa respecte anumite reguli in comunicare pe care le-au stabilit ei. „Fiecare vorbeste cand ii vine randul”. verbale si nonverbale. dispozitii. dezvolatrea de sentimente. care presupune un mesaj codificat prin cuvinte. Procesul instructiv-educativ realizat in clasa presupune existenta unui sistem de comunicare cu doua circuite de baza: circuitul vertical (stabileste legatura dintre profesor si elevi) si circuitul orizontal (reflecta comunicarea dintre elevi). In timpul interactiunii didactice. sunt transmise si insusite informatii din diferite domanii ale cunoasterii. • • Rezultate afective-stari emotionale si motivationale. nonverbala si paraverbala. de conduite expresivemotionale. Comunicarea verbala in practica didactica ia forma limbajului oral sau scris. Rezultate comportamentale-invatarea de reactii adaptative. interese. „Nimeni nu monopolizeaza discutia”.6 notiuni stiintifice si operatii intelctuale. insa nu se limiteaza la acesta. Eficacitatea acestei forme a comunicarii este conditionata de: structurarea logica a continutului. dezvoltarea capacitatii de perceptie. precizia si claritatea exprimarii. intelegere si exprimare a informatiilor. Prin efectele pe care le produce. Pentru buna desfasurare a comunicarii pe ambele circuite. modificari de atitudini. calitatea operatiei de decodare la nivelul receptorului. „Criticam ideea si nu persoana”. Prin comunicare verbala. se paote stabili de comun acord cu elevii unele reguli. „Nu interupem persoana care vorbeste”. adecvarea mesajului la nivelul experientei de cunoastere si lingvistice a interlocutorilor. prin negociere cu colegii si cu profesorul. comunicare constituie o conditie primordiala pentru desfasurarea activitatii instructiv-educative. dialog. discurs. profesorii . Se prezinta sub forma de expunere. Continuturile instruirii sunt transmise preponderent prin acest tip de comunicare. de tipul: „Fiecare asculta cu atentie ce spune profesorul sau ce ce spun colegii”. In functie de codul folosit de catre profesori si elevi se diferentiaza intre: comunicarea verbala. implicare in cooperare sau competitie.

atitudini. 2005): • Miscari de instruire-care au statut de parti componente ale actului de predare si comunuica semnificatii esentiale. pauza. mimica. pozitia si miscarea corpului) care insotesc mesajele exprimate verbal. asteptari si exprima un continut subiectiv individual sau de grup. usureaza realizarea activitatii didactice si valorificarea mesajului pedagogic. Exemple: aranjarea cravatei. miscarea capului in sens afirmativ sau negativ. aranjarea parului. particularitatile de pronuntie. In esenta. daca acesta le interpreteaza corect. intensitatea rostirii. incretirea fruntii in timp ce profesorul explica. Comunicarea paraverbala insoteste exprimarea verbala si o nuanteaza prin elementele ei prozodice si vocale. Comunicarea nonverbala permite schimbul de impresii. inotnatia. Grant-Hennings (1977) disting doua mari categorii de miscari ale profesorilor in procesul educational (apud Cretu et al. dar il insotesc. intaritoare pentru ceea ce se spune. baterea palmelor. mesajele nonverbale sunt complementare celor verbale. de a interpreta corect miscarile. balansarea capului in sens afirmativ sau negativ in timpul predarii. cum ar fi: caracteristicile vocii. fixarea ochelarilor. Utlizate adecvat. aruncarea privirii asupra clasei. B. trairi. substitutive pentru anumite aprti din mesaj sau chiar pentru intregul mesaj verbal. Reactiile lor nonverbale au o mare valoare de feedback pentru profesor.7 si elevii schimba cu precadere mesaje pe cale verbala. dar folosesc si calea nonverbala/paraverbala. si elevii recurg in comunicare la nonverbal. Exemple: indicarea tablei si fixarea privirii spre un elev. gestica. aceste elemente confera expresivitate comunicarii didactice. • Miscari personale sau de autoreglare-care nu ajuta direct actului educational. ritmul si debitul vorbirii. Posibilitatea de a decodifica aspectele nonverbale ale comunicarii didactice. nuanteaza sau chiar schimba semnificatia comunicarii verbale. au o semnificatie distincta. Mesajele afective comunicate pe cale nonverbala (prin gesturi. reglatoare ale codului verbal.M. Garnt si D. . La randul lor. Comunicarea nonverbala modifica. expresiile emotionale de catre profesori si elevi deopotriva. Iata cateva astfel de miscari reflectate in comportamnetul elevilor la clasa: ridicarea mainii.

In acest caz. de a amplifica puterea mesajului transmis. gestica. propozitii.. ingrijita. fraze sau chiar tacerea pot fi „exploatate” in sensul cresterii gradului de interes al elevilor. care suprabegheaza si regleaza comunicarea realizata prin canalul de baza. 1973. Expresivitatea faciliteaza comunicarea si ii confera autenticitate. Modul cum sunt pronuntate cuvintele. Cazacu. expresiva. 2005). Dezirabil este ca in comunicarea didactica sa se realizeze o convergenta functionala a canalelor de transmisie. miscare) sa sustina realizarea sensului celor expuse. Pauzele intre cuvinte. cel verbal) pentru ca celelalte canale (mimica. La un moment dat comunicarea se poate centra in jurul unui singur canal (de exemplu. confera comunicarii didactice calitate. . de a-i implica afectiv pe elevi in activitate. Vorbirea clara. prestanta si eficienta. Cele trei ipostaze ale comunicarii pot actiona simultan sau succesiv. pentru a asigura o comunicare eficienta. aceste canale servesc functiei metacognitive. ritmul expunerii au rolul de a incarca emotional continutul de idei tarnsmis. intr-o situatie data. a unei idei sau a unei stari pshice (Slama. insotita de elemente nonverbale si paraverbale adecvate. aoud Cretu et al.8 Expresivitatea este capacitatea de exprimare adecvata si sugestiva.

Popescu-Neveanu. Comunicarea didactica.. in Competenta didactica. Comunicarea didactica.-S.9 Bibliografie Ciobanu. Mara. Sibiu. (2005).). Paun. II. . (2003). in Psihologie scolara. & Iacob. P. Bucuresti. (coord. Sociopedagogia scolara. L. E. L. Personalitatea pedagogica. A. Editura ALL Educational. Editura ASE.. D. Iacob. Bucuresti. Iasi. (1982). Editura Didactica si Pedagogica. D. nr 9 Saucan. Pedagogie. (1982). Dumitru. (1998). in Revista de pedagogie. G. D. A. Editura Polirom. Specificitatea comunicarii didactice in contextul comunicarii interumane. Editura Universitatii „Lucian Blaga”. Cretu. O. Comunicare si invatare. Editura Didactica si Pedagogica. Nicu. (1998). Bucuresti. Formarea initiala a profesorilor. Bucuresti. Cosmovici. (1999).