P. 1
Comunicarea didactica

Comunicarea didactica

|Views: 212|Likes:

More info:

Published by: Ana Cojocari-Chirita on Jun 01, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/08/2015

pdf

text

original

1

Comunicarea didactica

Termenul de comunicare isi are radacina in latinescul „communuis”, de unde verbul „communico”, care inseamna a face ceva impreuna, a pune impreuna, a amesteca, a uni. Esenta comunicarii consta in relatia dintre indivizi, in schimbul de informatii, de semnificatii. Teoria generala a comunicarii precizeaza ca orice comunicare consta in deplasarea unei cantitati de informatii de la un element la altul, cand este vorba de acelasi sistem, sau de la un sitem la altul, cand este vorba de sisteme diferite. Privita ca proces, comunicarea este transmisia si schimbul de informatii intre persoane. Comunicarea se instituie intre doi poli: emitatorul si receptorul, intre care se afla un canal de transmitere a mesajului. Schema de comunicare dintre doua persoane e urmatoare: 1. Emitator; 2. Codul (sunet, cuvant, gest, imagine, cinetica, pozitie); 3. Canalul de comunicare (auditiv, vizual, tactil, olfactiv); 4. Mesajul; 5. Receptorul; 6. Conexiunea inversa sau feedback-ul. Intre emitator si receptor circula un mesaj, alcatuit din cuvinte, semne, sunete, imagini. Mesajul trebuie este transpus intr-un cod (sistem de semne si reguli de combinare), care trebuie sa fie comun cel putin in parte emitatorului si receptorului. Limba reprezinta codul fundamental, impreuna cu mijloacele neverbale de exprimare (mimica, gesturi etc.). Emitatorul realizeaza operatia de codare (care presupune transformarea elementelor mesajului intr-un sistem referential de semne bine selectate pentru a putea fi recunoscute de receptor), iar receptorul efectueaza o operatie de decodare a elementelor informationale din cod.

Intradevar. psihologice (experiente anterioare nefavorabile. direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare” (Iacob. sintactice (provenite din modul de structurare a frazei). zgomotele). atitudini. Comunicarea didactica este o forma a comunicarii pedagogice. 1999). motivatii.2 Feedback-ul este un element foarte important in comunicare.). Prin comunicarea didactica se urmareste: • Realizarea unor obiective pedagogice (transmiterea si asimilarea informatiei. sau cele privitoare la parteneri. Aceste erori au fost numite cu termen genericperturbatii. sociale. care mijloceste realizarea activitatii de educatie. semantice (aparute ca urmare a alegerii defectuoase a cuvinteor). de incongruenta codurilor de la emitator la receptor sau erori care apar in timp ce mesajul traverseaza canalul. formele sau partenerii implicati. Acestea pot fi fizice (de exemplu. comunicarea pedagogica este o forma specifica a coumunicarii umane. In acest inteles sunt eliminate restrictiile de continut (pentru ca invatarea este in egala masura centrata pe dobandirea de cunostinte. prin care se vehiculeaza continuturi specifice diferitelor discipline de invatamant. timiditate). deprinderi. Generarea invatarii si dezvoltarii prin implicarea activa a elevului in actul comunicarii. in vederea generarii unui act de invatare.). de cadrul institutional (comunicare didactica poate exista si informal). sentimente. formarea unor capacitati. indiferent de continuturile. rezolvarea de probleme. Pedagogia studiaza fenomenul comunicarii ca relatie stabila intre partenerii actului educational. evaluarea rezultatelor etc. atitudini etc. nu prezenta personajelor „profesor-elev/elevi ii imprima . precizeaza autoarea. • • Vehicularea unor continuturi purtatoare de instruire. Luminita Iacob este de parere ca „o posibila definitie a comunicarii didactice se poate structura pe ideea ca aceasta este o comunicare instrumentala. Astfel. care tin de actul decodarii. In circuitul complex al comunicarii se pot produce o serie de erori. deoarece permite partenerilor implicati in comunicare sa verifice daca ideile sau emotiile transmise au fost impartasite in modul in care s-a intentionat.

Specificul comunicarii la clasa este determinat de cadrul institutional in care se efectueaza si de logica specifica a invatarii. 1998). Combinarea comunicarea verticale (profesori-elevi) cu cea orizontala (elevi-elevi) in forme organizate sau spontane.). In specificul comunicarii didactice se inscriu si urmatoarele: efortul profesorului .3 unei comunicari specificul didactic. Schema oricarei comunicari didactice cuprinde: • • • • • • • Factorii comunicarii. subordonata obiectivelor didactice urmarite (Iacob. secret etc. Retroactiunile aplicate. Distanta dintre acestia so dispozitia asezarii lor. didactic. mass-media. ci respectarea legitatii proprii unui acti sistematicde invatare. automat. Ambele sunt importante pentru precizarea particularitatilor canalului de transmitere a mesajului. Situatia enuntativa (intreviu. sesiune stiintifica etc. Selectionarea si organizarea continuturilor predate de catre profesor. dezbatere. Cadrul si contextul institutional al comunicarii. Comunicarea didactica are mai multe caracteristici. Finalitatea accentuata a comunicarii. ceea ce imprima.). Elementele de bruiaj. Repertoriile active sau latente ale emitaor-receptorilor. colocvial. cu scopul de a facilita intelegerea unui adevar si nu simpla lui enuntare. acesta ghidandu-se dupa programa scolara si manual. lectie. Combinarea comunicarii orale cu cea scrisa. un anumit tip de cod: oficial. prin care se deosebeste de akte forme de ale comunicarii umane: • • • • • • Dimensiunea explicativa a discursului didactic. Structurarea comubicarii didactice conform logicii pedagogice. ca modalitate fundamentala de instruire si educare.

totul concentrandu-se pe activitatea mentala a copilului (Popescu-Neveanu. este pericoul transferarii autoritatii de „statut” asupra „continuturilor” prin argumentul autoritatii. calitatea mesajului este asigurata prin alegerea „cuvintelor de valoare”. In activitatea la clasa profesorul competent conduce cu pricepere dialogul cu elevii. este astfel instrumentata incat opereaza constructiv. 1982). De exemplu. in comunicarea didactica acest efort al educatorului devine sau trebuie sa se configureze intr-o veritabila aptitudine didactica (Paun. in unele lucrari se sublineaza si mijloacele prin care ea se realizeaza. Forta lor isi are izvorul in temeinica pregatire de specialitate a profesorului. de a-l face inteligibil pentru elevi. stimulandu-se. expuneri semnificative si inteligente. intrucat . prin intrebarile si interventiile elevilor. important este si modul in care se „frazeaza”. va obtine un feedback adevarat in legatura cu eficienta si defectiunile actului de predareinvatare. Acestea dobandesc forta necesara numai datorita calitatilor personale ale educatorului. in acelasi timp. Specificul comunicarii didactice este imprimat apoi de caracteristicile relatiei profesor-elevi la clasa. iar acesta.4 de a prezenta intr-o forma logica materialul de predat. specific comunicarii didactice. ceea ce in comunicarea curenta dintre doi sau mai multi parteneri se resimte mai dificil. La unii profesori exista o adevarata dispozotie comunicativa si de influentare cu componentele ei: vorbire expresiva. se lasa el insusi influentat de personalitatea acestora. Analizand arta vorbirii la clasa. astfel incat el influenteaza cu tact pedagogic personalitatea copiilor si. componenta esentiala a aptitudinii didactice. Astfel. la randul lui. in capacitatea lui de persuadare si in cunoasterea particularitatilor individuale si de grup ale elevilor. De aceea. dar induce si neclaritate in transmiterea mesajului. adecvare la timpanul mediu al elevilor. Cu alte cuvinte. elevii vor recepta mai eficient mesajul pornit de la profesor. evitandu-se astfel confunziile si neclaritatile. Modul in care sunt construite frazele comprima o structura logica. capacitate de demonstratie instructiva si logica. Acelasi lucru se poate spune si despre realizarea persuasiunii si a convingerii. 1982). gestica. tot cu tact pedagogic. de asemenea. Astfel. dialodul colocvial antrenant. deci. „Comunicativitatea”. clara comunicarii profesor-elev. „frazarea in doua sensuri” nu numai ca deranjeaza receptorul. reciproc. Un aspect.

2003). Realizarea comunicarii didactice presupune o minima zona comuna intre repertoriul profesorului si al elevului. Ea stimuleaza activitatea intelectuala a elevilor. strategii rezolutive. el filtreza informatiile accesibilizandu-le. formarea de . Laura Stefan (2003) spune ca ascultarea este importanta nu doar pe plan personal. 1998): • Rezultate cognitive-concretizate in achizitii de cunostinte. 1999). Raporturile de comunicare stabilite intre profesor si elevi produc o serie de rezultate ce pot fi grupate in trei categorii (Dumitriu. le provoaca trairi afective pozitive. observabila indeosebi la nivelul elevului. Sporirea progresiva a partii comune a celor doua repertorii. mai ales. Este structurata conform logicii pedagogice a stiintei care se preda. Comunicarea la clasa prin intrebari si raspunsuri si-a demonstrat pe deplin eficienta si specificitatea. Este evaluativa si autoevaluativa. modificari de opinii. mentalitati. ii implica mai mult in realizarea sarcinilor scolare si creeaza un climat adecvat pentru desfasurarea procesului de predare-invatare. In comunicarea la clasa este recomandabil ca elevii sa fie deprinsi sa asculte. asa cum arata sintagma „cunoasterea este putere”.5 „cuvantul in sine nu e nimic fata de ideea care il domina. • • Domina comunicarea verbala initiata si sustinuta de catre profesori (60-70%) precum si tutelarea de catre profesori a actului de comunicare. metode de lucru. acoperirea nevoilor si intereselor elevilor (Ciobanu. personalizandu-le in functie de destinatar si de cadrul in care se transmit. O buna ascultare poate ameliora calitatea climatului afectiv din clasa. Ca emitator si recepteor profesorul are rol activ. organzandu-le si. tintind atingerea finalitatilor propuse. Printre caracteristicile comunicarii didactice mai retinem: • • • Are un pronuntat caracter explicativ (se acorda mare importanta intelegerii de catre elevi a mesajului). Ascultarea este importanta in toate tipurile de comunicare didactica. este efectul unui proces de invatare generat de actul comunicarii. ea fiind aceea care da valoare si semnficatie” (Saucan. in egala masura pentru educat si educator. judecati.

calitatea operatiei de decodare la nivelul receptorului. Rezultate comportamentale-invatarea de reactii adaptative. prin negociere cu colegii si cu profesorul. comunicare constituie o conditie primordiala pentru desfasurarea activitatii instructiv-educative. „Ramanem la subiect”. „Fiecare vorbeste cand ii vine randul”.6 notiuni stiintifice si operatii intelctuale. „Nu interupem persoana care vorbeste”. „Nimeni nu monopolizeaza discutia”. de tipul: „Fiecare asculta cu atentie ce spune profesorul sau ce ce spun colegii”. de conduite expresivemotionale. precizia si claritatea exprimarii. Continuturile instruirii sunt transmise preponderent prin acest tip de comunicare. dezvolatrea de sentimente. intelegere si exprimare a informatiilor. verbale si nonverbale. Prin comunicare verbala. Se prezinta sub forma de expunere. Pentru buna desfasurare a comunicarii pe ambele circuite. discurs. In functie de codul folosit de catre profesori si elevi se diferentiaza intre: comunicarea verbala. modificari de atitudini. Elevii se simt mai responsabili sa respecte anumite reguli in comunicare pe care le-au stabilit ei. interese. In timpul interactiunii didactice. sunt transmise si insusite informatii din diferite domanii ale cunoasterii. Comunicarea verbala in practica didactica ia forma limbajului oral sau scris. nonverbala si paraverbala. Eficacitatea acestei forme a comunicarii este conditionata de: structurarea logica a continutului. „Criticam ideea si nu persoana”. adecvarea mesajului la nivelul experientei de cunoastere si lingvistice a interlocutorilor. profesorii . Procesul instructiv-educativ realizat in clasa presupune existenta unui sistem de comunicare cu doua circuite de baza: circuitul vertical (stabileste legatura dintre profesor si elevi) si circuitul orizontal (reflecta comunicarea dintre elevi). Prin efectele pe care le produce. se paote stabili de comun acord cu elevii unele reguli. • • Rezultate afective-stari emotionale si motivationale. dezvoltarea capacitatii de perceptie. implicare in cooperare sau competitie. dialog. insa nu se limiteaza la acesta. care presupune un mesaj codificat prin cuvinte. dispozitii.

cum ar fi: caracteristicile vocii.M. trairi. Grant-Hennings (1977) disting doua mari categorii de miscari ale profesorilor in procesul educational (apud Cretu et al. miscarea capului in sens afirmativ sau negativ. pauza. fixarea ochelarilor. aruncarea privirii asupra clasei. de a interpreta corect miscarile. asteptari si exprima un continut subiectiv individual sau de grup. particularitatile de pronuntie. expresiile emotionale de catre profesori si elevi deopotriva. In esenta. dar folosesc si calea nonverbala/paraverbala. Posibilitatea de a decodifica aspectele nonverbale ale comunicarii didactice. reglatoare ale codului verbal. pozitia si miscarea corpului) care insotesc mesajele exprimate verbal. Comunicarea paraverbala insoteste exprimarea verbala si o nuanteaza prin elementele ei prozodice si vocale. Utlizate adecvat. Comunicarea nonverbala permite schimbul de impresii. 2005): • Miscari de instruire-care au statut de parti componente ale actului de predare si comunuica semnificatii esentiale. intensitatea rostirii. mesajele nonverbale sunt complementare celor verbale.7 si elevii schimba cu precadere mesaje pe cale verbala. Iata cateva astfel de miscari reflectate in comportamnetul elevilor la clasa: ridicarea mainii. atitudini. . Comunicarea nonverbala modifica. aceste elemente confera expresivitate comunicarii didactice. Exemple: indicarea tablei si fixarea privirii spre un elev. ritmul si debitul vorbirii. usureaza realizarea activitatii didactice si valorificarea mesajului pedagogic. dar il insotesc. mimica. inotnatia. intaritoare pentru ceea ce se spune. si elevii recurg in comunicare la nonverbal. Reactiile lor nonverbale au o mare valoare de feedback pentru profesor. B. au o semnificatie distincta. Mesajele afective comunicate pe cale nonverbala (prin gesturi. balansarea capului in sens afirmativ sau negativ in timpul predarii. La randul lor. gestica. baterea palmelor. • Miscari personale sau de autoreglare-care nu ajuta direct actului educational. Exemple: aranjarea cravatei. substitutive pentru anumite aprti din mesaj sau chiar pentru intregul mesaj verbal. Garnt si D. aranjarea parului. nuanteaza sau chiar schimba semnificatia comunicarii verbale. incretirea fruntii in timp ce profesorul explica. daca acesta le interpreteaza corect.

care suprabegheaza si regleaza comunicarea realizata prin canalul de baza. propozitii. Cazacu. La un moment dat comunicarea se poate centra in jurul unui singur canal (de exemplu. aoud Cretu et al. a unei idei sau a unei stari pshice (Slama. de a-i implica afectiv pe elevi in activitate. Dezirabil este ca in comunicarea didactica sa se realizeze o convergenta functionala a canalelor de transmisie. Cele trei ipostaze ale comunicarii pot actiona simultan sau succesiv. Vorbirea clara. 2005). ingrijita. pentru a asigura o comunicare eficienta. gestica. miscare) sa sustina realizarea sensului celor expuse. fraze sau chiar tacerea pot fi „exploatate” in sensul cresterii gradului de interes al elevilor. 1973. prestanta si eficienta. Modul cum sunt pronuntate cuvintele. Pauzele intre cuvinte. ritmul expunerii au rolul de a incarca emotional continutul de idei tarnsmis. aceste canale servesc functiei metacognitive. expresiva. insotita de elemente nonverbale si paraverbale adecvate. Expresivitatea faciliteaza comunicarea si ii confera autenticitate. intr-o situatie data. In acest caz. . confera comunicarii didactice calitate. de a amplifica puterea mesajului transmis.8 Expresivitatea este capacitatea de exprimare adecvata si sugestiva. cel verbal) pentru ca celelalte canale (mimica..

L. Editura Didactica si Pedagogica. (1998). (coord. Nicu. Bucuresti. (1999). Bucuresti. Editura ALL Educational. Pedagogie. Mara. Paun. Specificitatea comunicarii didactice in contextul comunicarii interumane. (2003). .. E. P. Editura Didactica si Pedagogica. D. in Revista de pedagogie. (2005). Cretu. Sibiu. Comunicare si invatare. Editura Universitatii „Lucian Blaga”. nr 9 Saucan. A. Bucuresti. Editura Polirom. Iasi. in Psihologie scolara. (1982). O. (1982). in Competenta didactica. Cosmovici. Popescu-Neveanu. Comunicarea didactica.).9 Bibliografie Ciobanu. Comunicarea didactica.-S. (1998). Formarea initiala a profesorilor. Sociopedagogia scolara. & Iacob. Personalitatea pedagogica. Bucuresti. L. II. D. G. Dumitru.. Editura ASE. D. A. Iacob.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->