1

Comunicarea didactica

Termenul de comunicare isi are radacina in latinescul „communuis”, de unde verbul „communico”, care inseamna a face ceva impreuna, a pune impreuna, a amesteca, a uni. Esenta comunicarii consta in relatia dintre indivizi, in schimbul de informatii, de semnificatii. Teoria generala a comunicarii precizeaza ca orice comunicare consta in deplasarea unei cantitati de informatii de la un element la altul, cand este vorba de acelasi sistem, sau de la un sitem la altul, cand este vorba de sisteme diferite. Privita ca proces, comunicarea este transmisia si schimbul de informatii intre persoane. Comunicarea se instituie intre doi poli: emitatorul si receptorul, intre care se afla un canal de transmitere a mesajului. Schema de comunicare dintre doua persoane e urmatoare: 1. Emitator; 2. Codul (sunet, cuvant, gest, imagine, cinetica, pozitie); 3. Canalul de comunicare (auditiv, vizual, tactil, olfactiv); 4. Mesajul; 5. Receptorul; 6. Conexiunea inversa sau feedback-ul. Intre emitator si receptor circula un mesaj, alcatuit din cuvinte, semne, sunete, imagini. Mesajul trebuie este transpus intr-un cod (sistem de semne si reguli de combinare), care trebuie sa fie comun cel putin in parte emitatorului si receptorului. Limba reprezinta codul fundamental, impreuna cu mijloacele neverbale de exprimare (mimica, gesturi etc.). Emitatorul realizeaza operatia de codare (care presupune transformarea elementelor mesajului intr-un sistem referential de semne bine selectate pentru a putea fi recunoscute de receptor), iar receptorul efectueaza o operatie de decodare a elementelor informationale din cod.

Prin comunicarea didactica se urmareste: • Realizarea unor obiective pedagogice (transmiterea si asimilarea informatiei. precizeaza autoarea. In circuitul complex al comunicarii se pot produce o serie de erori. prin care se vehiculeaza continuturi specifice diferitelor discipline de invatamant. sentimente. Acestea pot fi fizice (de exemplu. formele sau partenerii implicati. deprinderi. nu prezenta personajelor „profesor-elev/elevi ii imprima . Luminita Iacob este de parere ca „o posibila definitie a comunicarii didactice se poate structura pe ideea ca aceasta este o comunicare instrumentala. psihologice (experiente anterioare nefavorabile. sau cele privitoare la parteneri. rezolvarea de probleme. direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare” (Iacob. sintactice (provenite din modul de structurare a frazei). deoarece permite partenerilor implicati in comunicare sa verifice daca ideile sau emotiile transmise au fost impartasite in modul in care s-a intentionat. comunicarea pedagogica este o forma specifica a coumunicarii umane. care tin de actul decodarii. evaluarea rezultatelor etc. Aceste erori au fost numite cu termen genericperturbatii. indiferent de continuturile.). Generarea invatarii si dezvoltarii prin implicarea activa a elevului in actul comunicarii. motivatii. timiditate).). Astfel. atitudini. sociale. de incongruenta codurilor de la emitator la receptor sau erori care apar in timp ce mesajul traverseaza canalul. in vederea generarii unui act de invatare. formarea unor capacitati. Pedagogia studiaza fenomenul comunicarii ca relatie stabila intre partenerii actului educational. atitudini etc. • • Vehicularea unor continuturi purtatoare de instruire. de cadrul institutional (comunicare didactica poate exista si informal). 1999). In acest inteles sunt eliminate restrictiile de continut (pentru ca invatarea este in egala masura centrata pe dobandirea de cunostinte. semantice (aparute ca urmare a alegerii defectuoase a cuvinteor).2 Feedback-ul este un element foarte important in comunicare. care mijloceste realizarea activitatii de educatie. Intradevar. Comunicarea didactica este o forma a comunicarii pedagogice. zgomotele).

Schema oricarei comunicari didactice cuprinde: • • • • • • • Factorii comunicarii. Specificul comunicarii la clasa este determinat de cadrul institutional in care se efectueaza si de logica specifica a invatarii. colocvial. Situatia enuntativa (intreviu. Elementele de bruiaj. acesta ghidandu-se dupa programa scolara si manual. Ambele sunt importante pentru precizarea particularitatilor canalului de transmitere a mesajului. dezbatere. Retroactiunile aplicate. Distanta dintre acestia so dispozitia asezarii lor. Cadrul si contextul institutional al comunicarii. ceea ce imprima. secret etc. Finalitatea accentuata a comunicarii. lectie. In specificul comunicarii didactice se inscriu si urmatoarele: efortul profesorului . Structurarea comubicarii didactice conform logicii pedagogice. 1998).3 unei comunicari specificul didactic. Selectionarea si organizarea continuturilor predate de catre profesor. sesiune stiintifica etc. Combinarea comunicarii orale cu cea scrisa. ca modalitate fundamentala de instruire si educare.). cu scopul de a facilita intelegerea unui adevar si nu simpla lui enuntare. prin care se deosebeste de akte forme de ale comunicarii umane: • • • • • • Dimensiunea explicativa a discursului didactic. automat.). Repertoriile active sau latente ale emitaor-receptorilor. Combinarea comunicarea verticale (profesori-elevi) cu cea orizontala (elevi-elevi) in forme organizate sau spontane. un anumit tip de cod: oficial. ci respectarea legitatii proprii unui acti sistematicde invatare. didactic. subordonata obiectivelor didactice urmarite (Iacob. mass-media. Comunicarea didactica are mai multe caracteristici.

de asemenea. intrucat . „frazarea in doua sensuri” nu numai ca deranjeaza receptorul. in comunicarea didactica acest efort al educatorului devine sau trebuie sa se configureze intr-o veritabila aptitudine didactica (Paun. stimulandu-se. De exemplu. in acelasi timp. adecvare la timpanul mediu al elevilor. Acestea dobandesc forta necesara numai datorita calitatilor personale ale educatorului.4 de a prezenta intr-o forma logica materialul de predat. la randul lui. de a-l face inteligibil pentru elevi. evitandu-se astfel confunziile si neclaritatile. expuneri semnificative si inteligente. La unii profesori exista o adevarata dispozotie comunicativa si de influentare cu componentele ei: vorbire expresiva. astfel incat el influenteaza cu tact pedagogic personalitatea copiilor si. De aceea. calitatea mesajului este asigurata prin alegerea „cuvintelor de valoare”. componenta esentiala a aptitudinii didactice. specific comunicarii didactice. tot cu tact pedagogic. clara comunicarii profesor-elev. Modul in care sunt construite frazele comprima o structura logica. Cu alte cuvinte. ceea ce in comunicarea curenta dintre doi sau mai multi parteneri se resimte mai dificil. important este si modul in care se „frazeaza”. in unele lucrari se sublineaza si mijloacele prin care ea se realizeaza. totul concentrandu-se pe activitatea mentala a copilului (Popescu-Neveanu. se lasa el insusi influentat de personalitatea acestora. este pericoul transferarii autoritatii de „statut” asupra „continuturilor” prin argumentul autoritatii. Forta lor isi are izvorul in temeinica pregatire de specialitate a profesorului. reciproc. Un aspect. 1982). dialodul colocvial antrenant. Acelasi lucru se poate spune si despre realizarea persuasiunii si a convingerii. iar acesta. dar induce si neclaritate in transmiterea mesajului. elevii vor recepta mai eficient mesajul pornit de la profesor. prin intrebarile si interventiile elevilor. deci. Specificul comunicarii didactice este imprimat apoi de caracteristicile relatiei profesor-elevi la clasa. In activitatea la clasa profesorul competent conduce cu pricepere dialogul cu elevii. va obtine un feedback adevarat in legatura cu eficienta si defectiunile actului de predareinvatare. Astfel. in capacitatea lui de persuadare si in cunoasterea particularitatilor individuale si de grup ale elevilor. Analizand arta vorbirii la clasa. gestica. capacitate de demonstratie instructiva si logica. Astfel. 1982). „Comunicativitatea”. este astfel instrumentata incat opereaza constructiv.

in egala masura pentru educat si educator. Printre caracteristicile comunicarii didactice mai retinem: • • • Are un pronuntat caracter explicativ (se acorda mare importanta intelegerii de catre elevi a mesajului). mentalitati. formarea de . Ea stimuleaza activitatea intelectuala a elevilor. ea fiind aceea care da valoare si semnficatie” (Saucan. strategii rezolutive. organzandu-le si. Realizarea comunicarii didactice presupune o minima zona comuna intre repertoriul profesorului si al elevului.5 „cuvantul in sine nu e nimic fata de ideea care il domina. asa cum arata sintagma „cunoasterea este putere”. • • Domina comunicarea verbala initiata si sustinuta de catre profesori (60-70%) precum si tutelarea de catre profesori a actului de comunicare. el filtreza informatiile accesibilizandu-le. personalizandu-le in functie de destinatar si de cadrul in care se transmit. 2003). Laura Stefan (2003) spune ca ascultarea este importanta nu doar pe plan personal. Este evaluativa si autoevaluativa. Raporturile de comunicare stabilite intre profesor si elevi produc o serie de rezultate ce pot fi grupate in trei categorii (Dumitriu. mai ales. judecati. modificari de opinii. Ascultarea este importanta in toate tipurile de comunicare didactica. este efectul unui proces de invatare generat de actul comunicarii. ii implica mai mult in realizarea sarcinilor scolare si creeaza un climat adecvat pentru desfasurarea procesului de predare-invatare. Ca emitator si recepteor profesorul are rol activ. tintind atingerea finalitatilor propuse. le provoaca trairi afective pozitive. acoperirea nevoilor si intereselor elevilor (Ciobanu. Comunicarea la clasa prin intrebari si raspunsuri si-a demonstrat pe deplin eficienta si specificitatea. Sporirea progresiva a partii comune a celor doua repertorii. metode de lucru. In comunicarea la clasa este recomandabil ca elevii sa fie deprinsi sa asculte. Este structurata conform logicii pedagogice a stiintei care se preda. 1998): • Rezultate cognitive-concretizate in achizitii de cunostinte. observabila indeosebi la nivelul elevului. 1999). O buna ascultare poate ameliora calitatea climatului afectiv din clasa.

dezvolatrea de sentimente. verbale si nonverbale. In functie de codul folosit de catre profesori si elevi se diferentiaza intre: comunicarea verbala. interese. Continuturile instruirii sunt transmise preponderent prin acest tip de comunicare. care presupune un mesaj codificat prin cuvinte. implicare in cooperare sau competitie. profesorii . dialog. insa nu se limiteaza la acesta. Eficacitatea acestei forme a comunicarii este conditionata de: structurarea logica a continutului. „Nu interupem persoana care vorbeste”. Pentru buna desfasurare a comunicarii pe ambele circuite. modificari de atitudini. • • Rezultate afective-stari emotionale si motivationale. „Ramanem la subiect”. nonverbala si paraverbala. „Criticam ideea si nu persoana”. prin negociere cu colegii si cu profesorul. „Fiecare vorbeste cand ii vine randul”. se paote stabili de comun acord cu elevii unele reguli. Procesul instructiv-educativ realizat in clasa presupune existenta unui sistem de comunicare cu doua circuite de baza: circuitul vertical (stabileste legatura dintre profesor si elevi) si circuitul orizontal (reflecta comunicarea dintre elevi). Comunicarea verbala in practica didactica ia forma limbajului oral sau scris.6 notiuni stiintifice si operatii intelctuale. In timpul interactiunii didactice. intelegere si exprimare a informatiilor. „Nimeni nu monopolizeaza discutia”. adecvarea mesajului la nivelul experientei de cunoastere si lingvistice a interlocutorilor. Rezultate comportamentale-invatarea de reactii adaptative. de tipul: „Fiecare asculta cu atentie ce spune profesorul sau ce ce spun colegii”. precizia si claritatea exprimarii. de conduite expresivemotionale. Prin comunicare verbala. sunt transmise si insusite informatii din diferite domanii ale cunoasterii. Elevii se simt mai responsabili sa respecte anumite reguli in comunicare pe care le-au stabilit ei. comunicare constituie o conditie primordiala pentru desfasurarea activitatii instructiv-educative. dezvoltarea capacitatii de perceptie. Prin efectele pe care le produce. dispozitii. Se prezinta sub forma de expunere. discurs. calitatea operatiei de decodare la nivelul receptorului.

2005): • Miscari de instruire-care au statut de parti componente ale actului de predare si comunuica semnificatii esentiale. atitudini. daca acesta le interpreteaza corect. particularitatile de pronuntie. Mesajele afective comunicate pe cale nonverbala (prin gesturi. Comunicarea paraverbala insoteste exprimarea verbala si o nuanteaza prin elementele ei prozodice si vocale. ritmul si debitul vorbirii.M. Comunicarea nonverbala modifica. aceste elemente confera expresivitate comunicarii didactice. substitutive pentru anumite aprti din mesaj sau chiar pentru intregul mesaj verbal. Exemple: indicarea tablei si fixarea privirii spre un elev. cum ar fi: caracteristicile vocii. aruncarea privirii asupra clasei. La randul lor. si elevii recurg in comunicare la nonverbal. inotnatia. pozitia si miscarea corpului) care insotesc mesajele exprimate verbal. dar folosesc si calea nonverbala/paraverbala. dar il insotesc. . gestica. Garnt si D. In esenta. Posibilitatea de a decodifica aspectele nonverbale ale comunicarii didactice. de a interpreta corect miscarile. expresiile emotionale de catre profesori si elevi deopotriva. Comunicarea nonverbala permite schimbul de impresii. miscarea capului in sens afirmativ sau negativ. Grant-Hennings (1977) disting doua mari categorii de miscari ale profesorilor in procesul educational (apud Cretu et al. nuanteaza sau chiar schimba semnificatia comunicarii verbale. Reactiile lor nonverbale au o mare valoare de feedback pentru profesor. au o semnificatie distincta. Utlizate adecvat. • Miscari personale sau de autoreglare-care nu ajuta direct actului educational. pauza. Exemple: aranjarea cravatei. B. intensitatea rostirii.7 si elevii schimba cu precadere mesaje pe cale verbala. mimica. mesajele nonverbale sunt complementare celor verbale. fixarea ochelarilor. Iata cateva astfel de miscari reflectate in comportamnetul elevilor la clasa: ridicarea mainii. aranjarea parului. balansarea capului in sens afirmativ sau negativ in timpul predarii. intaritoare pentru ceea ce se spune. incretirea fruntii in timp ce profesorul explica. asteptari si exprima un continut subiectiv individual sau de grup. usureaza realizarea activitatii didactice si valorificarea mesajului pedagogic. trairi. baterea palmelor. reglatoare ale codului verbal.

fraze sau chiar tacerea pot fi „exploatate” in sensul cresterii gradului de interes al elevilor. ingrijita. aceste canale servesc functiei metacognitive. In acest caz. Cazacu. Cele trei ipostaze ale comunicarii pot actiona simultan sau succesiv.. Pauzele intre cuvinte. 1973. de a-i implica afectiv pe elevi in activitate. prestanta si eficienta. confera comunicarii didactice calitate. aoud Cretu et al. intr-o situatie data. ritmul expunerii au rolul de a incarca emotional continutul de idei tarnsmis.8 Expresivitatea este capacitatea de exprimare adecvata si sugestiva. gestica. de a amplifica puterea mesajului transmis. Modul cum sunt pronuntate cuvintele. . care suprabegheaza si regleaza comunicarea realizata prin canalul de baza. expresiva. Dezirabil este ca in comunicarea didactica sa se realizeze o convergenta functionala a canalelor de transmisie. pentru a asigura o comunicare eficienta. insotita de elemente nonverbale si paraverbale adecvate. miscare) sa sustina realizarea sensului celor expuse. Vorbirea clara. Expresivitatea faciliteaza comunicarea si ii confera autenticitate. cel verbal) pentru ca celelalte canale (mimica. propozitii. 2005). La un moment dat comunicarea se poate centra in jurul unui singur canal (de exemplu. a unei idei sau a unei stari pshice (Slama.

in Revista de pedagogie. Formarea initiala a profesorilor. Bucuresti. Bucuresti. Paun. Editura ASE. Editura Polirom.). (1982). P. A. in Competenta didactica. (1982). & Iacob. Comunicarea didactica. L. A. Editura Universitatii „Lucian Blaga”. G. in Psihologie scolara. nr 9 Saucan. Iasi. Nicu. E. Iacob. O. Editura Didactica si Pedagogica. (1998). (1999). D. Specificitatea comunicarii didactice in contextul comunicarii interumane.-S.9 Bibliografie Ciobanu. D... (1998). . (2003). Comunicarea didactica. Editura ALL Educational. Sibiu. Pedagogie. Cosmovici. II. D. Comunicare si invatare. Personalitatea pedagogica. (2005). Dumitru. (coord. Editura Didactica si Pedagogica. Popescu-Neveanu. Sociopedagogia scolara. L. Bucuresti. Bucuresti. Cretu. Mara.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful