1

Comunicarea didactica

Termenul de comunicare isi are radacina in latinescul „communuis”, de unde verbul „communico”, care inseamna a face ceva impreuna, a pune impreuna, a amesteca, a uni. Esenta comunicarii consta in relatia dintre indivizi, in schimbul de informatii, de semnificatii. Teoria generala a comunicarii precizeaza ca orice comunicare consta in deplasarea unei cantitati de informatii de la un element la altul, cand este vorba de acelasi sistem, sau de la un sitem la altul, cand este vorba de sisteme diferite. Privita ca proces, comunicarea este transmisia si schimbul de informatii intre persoane. Comunicarea se instituie intre doi poli: emitatorul si receptorul, intre care se afla un canal de transmitere a mesajului. Schema de comunicare dintre doua persoane e urmatoare: 1. Emitator; 2. Codul (sunet, cuvant, gest, imagine, cinetica, pozitie); 3. Canalul de comunicare (auditiv, vizual, tactil, olfactiv); 4. Mesajul; 5. Receptorul; 6. Conexiunea inversa sau feedback-ul. Intre emitator si receptor circula un mesaj, alcatuit din cuvinte, semne, sunete, imagini. Mesajul trebuie este transpus intr-un cod (sistem de semne si reguli de combinare), care trebuie sa fie comun cel putin in parte emitatorului si receptorului. Limba reprezinta codul fundamental, impreuna cu mijloacele neverbale de exprimare (mimica, gesturi etc.). Emitatorul realizeaza operatia de codare (care presupune transformarea elementelor mesajului intr-un sistem referential de semne bine selectate pentru a putea fi recunoscute de receptor), iar receptorul efectueaza o operatie de decodare a elementelor informationale din cod.

1999). in vederea generarii unui act de invatare. sociale. Aceste erori au fost numite cu termen genericperturbatii. Prin comunicarea didactica se urmareste: • Realizarea unor obiective pedagogice (transmiterea si asimilarea informatiei. semantice (aparute ca urmare a alegerii defectuoase a cuvinteor). deoarece permite partenerilor implicati in comunicare sa verifice daca ideile sau emotiile transmise au fost impartasite in modul in care s-a intentionat. comunicarea pedagogica este o forma specifica a coumunicarii umane. formele sau partenerii implicati.). In circuitul complex al comunicarii se pot produce o serie de erori. care mijloceste realizarea activitatii de educatie. precizeaza autoarea. de cadrul institutional (comunicare didactica poate exista si informal). In acest inteles sunt eliminate restrictiile de continut (pentru ca invatarea este in egala masura centrata pe dobandirea de cunostinte. rezolvarea de probleme. prin care se vehiculeaza continuturi specifice diferitelor discipline de invatamant. atitudini etc. motivatii. sintactice (provenite din modul de structurare a frazei). Astfel. nu prezenta personajelor „profesor-elev/elevi ii imprima . Acestea pot fi fizice (de exemplu. evaluarea rezultatelor etc. timiditate). sau cele privitoare la parteneri. direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare” (Iacob. Generarea invatarii si dezvoltarii prin implicarea activa a elevului in actul comunicarii. atitudini. Comunicarea didactica este o forma a comunicarii pedagogice.2 Feedback-ul este un element foarte important in comunicare. care tin de actul decodarii. • • Vehicularea unor continuturi purtatoare de instruire. formarea unor capacitati. indiferent de continuturile. de incongruenta codurilor de la emitator la receptor sau erori care apar in timp ce mesajul traverseaza canalul. Luminita Iacob este de parere ca „o posibila definitie a comunicarii didactice se poate structura pe ideea ca aceasta este o comunicare instrumentala. sentimente. Intradevar. Pedagogia studiaza fenomenul comunicarii ca relatie stabila intre partenerii actului educational. zgomotele). deprinderi. psihologice (experiente anterioare nefavorabile.).

Specificul comunicarii la clasa este determinat de cadrul institutional in care se efectueaza si de logica specifica a invatarii. Combinarea comunicarii orale cu cea scrisa. Cadrul si contextul institutional al comunicarii. Comunicarea didactica are mai multe caracteristici. lectie. colocvial.). secret etc. ca modalitate fundamentala de instruire si educare.). In specificul comunicarii didactice se inscriu si urmatoarele: efortul profesorului . dezbatere. acesta ghidandu-se dupa programa scolara si manual. Distanta dintre acestia so dispozitia asezarii lor. ceea ce imprima. sesiune stiintifica etc. Combinarea comunicarea verticale (profesori-elevi) cu cea orizontala (elevi-elevi) in forme organizate sau spontane. Schema oricarei comunicari didactice cuprinde: • • • • • • • Factorii comunicarii. Elementele de bruiaj.3 unei comunicari specificul didactic. prin care se deosebeste de akte forme de ale comunicarii umane: • • • • • • Dimensiunea explicativa a discursului didactic. Situatia enuntativa (intreviu. ci respectarea legitatii proprii unui acti sistematicde invatare. automat. cu scopul de a facilita intelegerea unui adevar si nu simpla lui enuntare. mass-media. Repertoriile active sau latente ale emitaor-receptorilor. Ambele sunt importante pentru precizarea particularitatilor canalului de transmitere a mesajului. didactic. un anumit tip de cod: oficial. Selectionarea si organizarea continuturilor predate de catre profesor. Retroactiunile aplicate. Structurarea comubicarii didactice conform logicii pedagogice. 1998). subordonata obiectivelor didactice urmarite (Iacob. Finalitatea accentuata a comunicarii.

De aceea. Cu alte cuvinte. capacitate de demonstratie instructiva si logica. in comunicarea didactica acest efort al educatorului devine sau trebuie sa se configureze intr-o veritabila aptitudine didactica (Paun. astfel incat el influenteaza cu tact pedagogic personalitatea copiilor si. este astfel instrumentata incat opereaza constructiv. Un aspect. De exemplu. clara comunicarii profesor-elev. dar induce si neclaritate in transmiterea mesajului. specific comunicarii didactice. ceea ce in comunicarea curenta dintre doi sau mai multi parteneri se resimte mai dificil. 1982). calitatea mesajului este asigurata prin alegerea „cuvintelor de valoare”. intrucat . de asemenea. La unii profesori exista o adevarata dispozotie comunicativa si de influentare cu componentele ei: vorbire expresiva. „Comunicativitatea”. reciproc. Specificul comunicarii didactice este imprimat apoi de caracteristicile relatiei profesor-elevi la clasa. iar acesta. prin intrebarile si interventiile elevilor. evitandu-se astfel confunziile si neclaritatile. de a-l face inteligibil pentru elevi. va obtine un feedback adevarat in legatura cu eficienta si defectiunile actului de predareinvatare. Acelasi lucru se poate spune si despre realizarea persuasiunii si a convingerii. in unele lucrari se sublineaza si mijloacele prin care ea se realizeaza. se lasa el insusi influentat de personalitatea acestora. elevii vor recepta mai eficient mesajul pornit de la profesor. la randul lui. Modul in care sunt construite frazele comprima o structura logica. expuneri semnificative si inteligente. adecvare la timpanul mediu al elevilor. In activitatea la clasa profesorul competent conduce cu pricepere dialogul cu elevii. Analizand arta vorbirii la clasa. in acelasi timp.4 de a prezenta intr-o forma logica materialul de predat. deci. 1982). totul concentrandu-se pe activitatea mentala a copilului (Popescu-Neveanu. Forta lor isi are izvorul in temeinica pregatire de specialitate a profesorului. este pericoul transferarii autoritatii de „statut” asupra „continuturilor” prin argumentul autoritatii. gestica. stimulandu-se. componenta esentiala a aptitudinii didactice. Acestea dobandesc forta necesara numai datorita calitatilor personale ale educatorului. important este si modul in care se „frazeaza”. in capacitatea lui de persuadare si in cunoasterea particularitatilor individuale si de grup ale elevilor. „frazarea in doua sensuri” nu numai ca deranjeaza receptorul. tot cu tact pedagogic. Astfel. Astfel. dialodul colocvial antrenant.

judecati. Laura Stefan (2003) spune ca ascultarea este importanta nu doar pe plan personal. organzandu-le si. personalizandu-le in functie de destinatar si de cadrul in care se transmit. Printre caracteristicile comunicarii didactice mai retinem: • • • Are un pronuntat caracter explicativ (se acorda mare importanta intelegerii de catre elevi a mesajului). el filtreza informatiile accesibilizandu-le. mentalitati. Este evaluativa si autoevaluativa. 2003). Ascultarea este importanta in toate tipurile de comunicare didactica. Este structurata conform logicii pedagogice a stiintei care se preda. tintind atingerea finalitatilor propuse. acoperirea nevoilor si intereselor elevilor (Ciobanu. mai ales. 1998): • Rezultate cognitive-concretizate in achizitii de cunostinte. • • Domina comunicarea verbala initiata si sustinuta de catre profesori (60-70%) precum si tutelarea de catre profesori a actului de comunicare. Comunicarea la clasa prin intrebari si raspunsuri si-a demonstrat pe deplin eficienta si specificitatea. le provoaca trairi afective pozitive. metode de lucru. este efectul unui proces de invatare generat de actul comunicarii. modificari de opinii.5 „cuvantul in sine nu e nimic fata de ideea care il domina. asa cum arata sintagma „cunoasterea este putere”. observabila indeosebi la nivelul elevului. Realizarea comunicarii didactice presupune o minima zona comuna intre repertoriul profesorului si al elevului. O buna ascultare poate ameliora calitatea climatului afectiv din clasa. strategii rezolutive. Ca emitator si recepteor profesorul are rol activ. Raporturile de comunicare stabilite intre profesor si elevi produc o serie de rezultate ce pot fi grupate in trei categorii (Dumitriu. in egala masura pentru educat si educator. ii implica mai mult in realizarea sarcinilor scolare si creeaza un climat adecvat pentru desfasurarea procesului de predare-invatare. ea fiind aceea care da valoare si semnficatie” (Saucan. Sporirea progresiva a partii comune a celor doua repertorii. In comunicarea la clasa este recomandabil ca elevii sa fie deprinsi sa asculte. formarea de . 1999). Ea stimuleaza activitatea intelectuala a elevilor.

„Ramanem la subiect”. In timpul interactiunii didactice. „Criticam ideea si nu persoana”. Comunicarea verbala in practica didactica ia forma limbajului oral sau scris. sunt transmise si insusite informatii din diferite domanii ale cunoasterii. prin negociere cu colegii si cu profesorul. interese. dialog. dezvoltarea capacitatii de perceptie. intelegere si exprimare a informatiilor.6 notiuni stiintifice si operatii intelctuale. dispozitii. nonverbala si paraverbala. discurs. profesorii . de tipul: „Fiecare asculta cu atentie ce spune profesorul sau ce ce spun colegii”. • • Rezultate afective-stari emotionale si motivationale. Prin efectele pe care le produce. Pentru buna desfasurare a comunicarii pe ambele circuite. calitatea operatiei de decodare la nivelul receptorului. insa nu se limiteaza la acesta. Eficacitatea acestei forme a comunicarii este conditionata de: structurarea logica a continutului. care presupune un mesaj codificat prin cuvinte. de conduite expresivemotionale. Procesul instructiv-educativ realizat in clasa presupune existenta unui sistem de comunicare cu doua circuite de baza: circuitul vertical (stabileste legatura dintre profesor si elevi) si circuitul orizontal (reflecta comunicarea dintre elevi). implicare in cooperare sau competitie. In functie de codul folosit de catre profesori si elevi se diferentiaza intre: comunicarea verbala. verbale si nonverbale. „Nu interupem persoana care vorbeste”. „Fiecare vorbeste cand ii vine randul”. Rezultate comportamentale-invatarea de reactii adaptative. Continuturile instruirii sunt transmise preponderent prin acest tip de comunicare. Prin comunicare verbala. „Nimeni nu monopolizeaza discutia”. Elevii se simt mai responsabili sa respecte anumite reguli in comunicare pe care le-au stabilit ei. modificari de atitudini. precizia si claritatea exprimarii. Se prezinta sub forma de expunere. adecvarea mesajului la nivelul experientei de cunoastere si lingvistice a interlocutorilor. dezvolatrea de sentimente. comunicare constituie o conditie primordiala pentru desfasurarea activitatii instructiv-educative. se paote stabili de comun acord cu elevii unele reguli.

expresiile emotionale de catre profesori si elevi deopotriva. • Miscari personale sau de autoreglare-care nu ajuta direct actului educational.M. Exemple: indicarea tablei si fixarea privirii spre un elev. usureaza realizarea activitatii didactice si valorificarea mesajului pedagogic. de a interpreta corect miscarile. si elevii recurg in comunicare la nonverbal. mimica. Iata cateva astfel de miscari reflectate in comportamnetul elevilor la clasa: ridicarea mainii. atitudini. substitutive pentru anumite aprti din mesaj sau chiar pentru intregul mesaj verbal. pauza. aceste elemente confera expresivitate comunicarii didactice. dar il insotesc. Posibilitatea de a decodifica aspectele nonverbale ale comunicarii didactice. B. dar folosesc si calea nonverbala/paraverbala. La randul lor. intensitatea rostirii. aruncarea privirii asupra clasei. Garnt si D. Utlizate adecvat. balansarea capului in sens afirmativ sau negativ in timpul predarii. daca acesta le interpreteaza corect. Grant-Hennings (1977) disting doua mari categorii de miscari ale profesorilor in procesul educational (apud Cretu et al. In esenta. reglatoare ale codului verbal. Mesajele afective comunicate pe cale nonverbala (prin gesturi. particularitatile de pronuntie. mesajele nonverbale sunt complementare celor verbale. aranjarea parului. fixarea ochelarilor. inotnatia. Exemple: aranjarea cravatei.7 si elevii schimba cu precadere mesaje pe cale verbala. miscarea capului in sens afirmativ sau negativ. au o semnificatie distincta. incretirea fruntii in timp ce profesorul explica. trairi. Reactiile lor nonverbale au o mare valoare de feedback pentru profesor. cum ar fi: caracteristicile vocii. Comunicarea nonverbala modifica. gestica. asteptari si exprima un continut subiectiv individual sau de grup. nuanteaza sau chiar schimba semnificatia comunicarii verbale. Comunicarea nonverbala permite schimbul de impresii. pozitia si miscarea corpului) care insotesc mesajele exprimate verbal. Comunicarea paraverbala insoteste exprimarea verbala si o nuanteaza prin elementele ei prozodice si vocale. intaritoare pentru ceea ce se spune. ritmul si debitul vorbirii. 2005): • Miscari de instruire-care au statut de parti componente ale actului de predare si comunuica semnificatii esentiale. baterea palmelor. .

aceste canale servesc functiei metacognitive. 2005). expresiva.8 Expresivitatea este capacitatea de exprimare adecvata si sugestiva. insotita de elemente nonverbale si paraverbale adecvate. de a-i implica afectiv pe elevi in activitate. care suprabegheaza si regleaza comunicarea realizata prin canalul de baza. In acest caz. prestanta si eficienta. de a amplifica puterea mesajului transmis. gestica. pentru a asigura o comunicare eficienta. confera comunicarii didactice calitate. 1973. Cazacu. ingrijita. ritmul expunerii au rolul de a incarca emotional continutul de idei tarnsmis. . miscare) sa sustina realizarea sensului celor expuse. cel verbal) pentru ca celelalte canale (mimica. Cele trei ipostaze ale comunicarii pot actiona simultan sau succesiv.. Modul cum sunt pronuntate cuvintele. Expresivitatea faciliteaza comunicarea si ii confera autenticitate. Pauzele intre cuvinte. Vorbirea clara. intr-o situatie data. Dezirabil este ca in comunicarea didactica sa se realizeze o convergenta functionala a canalelor de transmisie. a unei idei sau a unei stari pshice (Slama. propozitii. aoud Cretu et al. fraze sau chiar tacerea pot fi „exploatate” in sensul cresterii gradului de interes al elevilor. La un moment dat comunicarea se poate centra in jurul unui singur canal (de exemplu.

Popescu-Neveanu. Iasi. Bucuresti. (1982). D. Pedagogie. L. Editura Universitatii „Lucian Blaga”. Specificitatea comunicarii didactice in contextul comunicarii interumane. Bucuresti. (2003). nr 9 Saucan. Editura Polirom. Dumitru.9 Bibliografie Ciobanu. (2005). (coord. Paun. Comunicarea didactica. Formarea initiala a profesorilor. & Iacob. Mara. G. II. Sociopedagogia scolara. (1999). Cosmovici. Personalitatea pedagogica. in Psihologie scolara. Bucuresti. in Competenta didactica. Editura ALL Educational. . A. E. Comunicare si invatare. (1982). L. Sibiu. A. Editura ASE.-S. in Revista de pedagogie..). Iacob. O. D. Nicu. Bucuresti. Comunicarea didactica.. D. P. Editura Didactica si Pedagogica. Cretu. Editura Didactica si Pedagogica. (1998). (1998).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful