Rolul procesului de inovare tehnologica ca parte

component esentiala a pachetului investitional.

Droc Diana
Ai, An III, Gr II.
 Cuprins

Introducer
Capitolul I. Procesul de inovare tehnologica ca parte component
esentiala a pachetului investitional.

1.1. Inovarea tehnologica

1.2. Efectele ISD asupra tehnologizării
1.3. Rolul procesului de inovare tehnologica ca parte component esentiala a
pachetului investitional.
1.4. Dileme si paradoxuri ale procesului de inovare

Capitolul II Studiu de caz: Nokia

 Introducere

Tehnologia este ansamblul metodelor, proceselor, operatiilor facute sau

aplicate asupra materiilor prime, materialelor si datelor pentru realizarea unui
anumit produs industrial sau comercial.Ingineria aplica imaginatia, judecata si
disciplina intelectuala cunostintelor umane existente pentru a crea sau folosi
tehnologia in mod util si eficient. Importanta tehnologiei pentru dezvoltarea
economica este larg recunoscuta, avand in vedere impactul pe care il poate avea
tehnologia asupra succesului, supravietuirii sau insuccesului activitatii economice a
companiilor, in special intr-un mediu de concurenta intensiva si globala.

Tehnologiile industriale sunt reprezentate (sau implica) de cunostintele tehnice,

mijloacele tehnice si know-how-ul folosite pentru producerea unor bunuri
comercializabile, prin procese industriale. Tehnologia de producere a bunurilor in
industrii este configurata pentru a obtine bunuri comercializabile dorite, utile,
utilizabile si sigure, in mod economic si pentru a asigura mentenabilitatea lor.

Tehnologia a devenit, peste tot in lume, un agent major al schimbarii pentru piete
si pentru structura industriilor. Peste 50% din cresterea economica pe termen lung
provine din schimbarile tehnologice care maresc productivitatea si determina
aparitia de noi produse, procese sau industrii.
 Capitolul I
Procesul de inovare tehnologica ca parte component esentiala a
pachetului investitional.

1.1. Inovarea tehnologica

Procesul tehnologic este definit ca fiind ansamblul complex de cunostinte,

utilaje si proceduri, organizat in scopul de a realiza un anumit produs, pornind de
la anumite materii prime, intr-un context local si in conditii economic avantajoase.
De remarcat este faptul ca un proces tehnologic este definit prin trei
elemente, a caror importanta este practic egala

- cunostintele tehnologice, care stau la baza transformarilor (elemente de fizica,

chimie, ştiinta materialelor etc.);
- utilajele, elemente materiale care sprijina transformarea materiilor prime in
produsul finit;
- procedurile, care se refera la modul in care trebuie exploatate utilajele
pentru a se obtine rezultatele dorite in conditiile dorite. Atunci cand se cumpara o
linie de fabricatie „la cheie”, de regula utilajele se platesc separat, iar procedurile –
numite in acest caz know-how – se achizitioneaza separat.

Modul de realizare al unui proces tehnologic depinde de o serie de conditii

locale, de care trebuie neaparat sa se ţina seama, cum ar fi:
- disponibilitatea sau indisponibilitatea unor materii prime, in functie de care se
pot adopta procese tehnologice mai simple (mai ieftine) sau mai complexe
(mai scumpe
 - costul fortei de munca, in tarile cu o forta de munca foarte scumpa s-a extins
robotizarea proceselor tehnologice;
- cultura dintr-o anumita tara.
Lucrul cel mai important este ca procesul tehnologic sa decurga in conditii
economic avantajoase. Un proces tehnologic trebuie sa realizeze produse cerute de
piata (care satisfac o utilitate sociala) la preturi atractive si care sa conduca la
obtinerea unui beneficiu pentru firma producatoare (sa fie profitabil).
Exista situatii cand un proces tehnologic profitabil, in timp devine
neeconomic, ca urmare a scumpirii intr-o proportie semnificativa a materiilor
prime folosite.
Uneori scumpirile materiilor prime fac ca produse tehnologice neinteresante
economic sa devina profitabile.

Modul de comandare al desfasurarii procesului tehnologic

Conform acestui criteriu se disting:
- procese tehnologice manuale;
- procese tehnologice mecanizate;
- procese tehnologice automatizate;
- procese tehnologice cibernetizate.

Procese tehnologice manuale sunt procesele in care toate operatiile sunt

executate direct de catre om folosind unelte simple si forta sa.

Procese tehnologice mecanizate sunt procesele in care forta omului a fost

inlocuita cu cea a masinilor, acestea fiind dirijate in orice moment de catre om.

Procesele tehnologice automatizate sunt procesele in care, dupa ce

parametrii de funcţionare au fost stabiliti de catre om, masini si instalatii
specializate asigura singure mentinerea nivelului acestor parametrii si avertizeaza
in caz de avarie. Rolul omului consta in supravegherea instalatiei si in luarea
deciziilor de modificare a parametrilor de functionare. Aceste operatii se executa
de la distanta, de la panoul de comanda si control.

Procese tehnologice cibernetizate sunt procesele in cadrul carora si etapa

de stabilire a valorilor parametrilor, in functie de conditiile concrete de functionare
a instalatiei, este preluata de catre un dispozitiv specializat in acest sens,
calculatorul electronic de proces. In fiecare moment calculatorul estimeaza
utilitatea mentinerii sau modificarii valorii unor parametri, astfel incat, sa se
realizeze conditiile optime de desfasurare a procesului tehnologic. Aceste procese
asigura cea mai mare viteza de prelucrare a datelor. Rolul omului la procesele
cibernetizate consta in stabilirea ecuatiilor matematice care modeleaza procesul si
in conceperea unor programe, care vor fi implementate pe calculatorul de proces
(in cadrul fazei de proiectare). In faza de desfasurare a procesului tehnologic
prezenta omului, practic, nu mai este necesara.

Pierderile tehnologice apar in mod inevitabil in urma desfasurarii procesului

tehnologic. Acestea stau in atentia specialistilor pentru a fi reduse la minim. Astfel
se asigura valorificarea integrala a materiilor prime si a materialelor utilizate.

1.2. Efectele ISD asupra tehnologizării

Specialistii considera ca una dintre cele mai importante contributii ale investitiilor
straine directe o reprezinta transferul de tehnologie, un rol deosebit revenind, in acest
sens, societatilor transnationale.
Din punctul de vedere al tarii receptoare, transferul tehnologic prin ISD, prezinta o
multitudine de avantaje, dintre care cele mai importante sunt:
• utilizarea unor tehnologii noi, a caror implementare presupune imbunatatirea
cunostintelor si abilitatilor muncitorilor;
• difuzia de tehnologie, cunostinte si capabilitati se repercuteaza pozitiv si asupra
agentilor economici cu care ST intra in relatii de afaceri (furnizori, subcontractori,
firme concurente), reflectandu-se asupra costurilor si calitatii bunurilor si
serviciilor furnizate;
• dezvoltarea relatiilor dintre ST si institutiile locale (institutele de cercetare,
universitatile, institutele de standardizare si controlul calitatii, centrele de pregatire
profesionala);
• stimularea concurentei si impulsionarea firmelor autohtone sa-si directioneze
eforturile pe linia tehnologizarii activitatii;
• prin atragerea angajatilor ST de catre firmele locale apare un fenomen de
dispersie a practicilor tehnologice si managerial;
1.3. Rolul procesului de inovare tehnologica ca parte component
esentiala a pachetului investitional.

Importanta CTN pentru procesul de inovare tehnologica, parte componenta

esentiala a pachetului investitional este considerabila. Marile firme sunt cei
mai mari producatori si utilizatori de tehnologie, precum cei mai mari
organizatori ai miscarii acestei resurse productive pe plan international, parte
componenta a capitalului antreprenorial. Aceasta reflecta, pe de o parte,
avantajele competitive ale tarilor de origine ale transnationalelor, iar, pe de alta
parte, faptul ca managementul productiei si utilizarii tehnologiei favorizeaza
marile firme.
In prezent, rolul tehnologiei in procesul de crestere economica este unanim
calificat drept crucial. Teoria economica moderna a cresterii are in centrul sau
ideea ca nu simpla prezenta a factorilor de productie clasici, capitalul şi forta
munca, este cea care conduce la un anume ritm de crestere economica, ci
organizarea si utilizarea tehnologica a respectivilor factori de productie.
Alaturi de capitalul financiar si tehnologie, CTN transfera prin intermediul
capitalului antreprenorial economiei receptoare si competentele manageriale si
organizationale ale sale, influentand hotarator competitivitatea firmelor si
performanta economica a tarilor date.
Inovarea tehnologica pe care transnationalele o sustin implica, in mod
necesar, realizarea de adaptari in planul metodelor organizationale si al
tehnicilor de conducere.

1.4. Dileme si paradoxuri ale procesului de inovare

Modernizarea si modernitatea sunt considerate sinonime cu inovarea tehnologica.

Ideea ca tehnologia ar putea avea consecinte nedorite sau neintentionate, nu este
noua.
Exista numeroase exemple care subliniaza pericolul pe care il poate reprezenta
progresul tehnologic utilizat in moduri cu potential distructiv.
Daca la inceputul secolului XIX aparitia  masinilor a fost perceputa ca o
amenintare la adresa muncitorilor manuali si la ocuparea fortei de munca,
distrugerile fara precedent  declansate de bombardamentele atomice de la
Hiroshima si Nagasaki au pus sub semnul intrebarii etica si responsabilitatea
stiintei si tehnologiei.
A devenit evidenta legatura stransa dintre progresul tehnologic, inovare si evolutia
sau chiar existenta societatii omenesti.
De la  protestele impotriva energiei nucleare si a deseurilor nucleare cu  posibilele
lor consecinte asupra sanatatii oamenilor, s-a ajuns la punerea in prim-plan a 
problemelor de mediu si de sanatate - poluarea aerului, poluarea solului, a apei,
acumularea de DDT, metale grele, PCB-uri in lantul alimentar, precum si in
organele de reproducere a animalelor si la om, cu impactul lor negativ asupra
securitatii alimentare  si a mediului ambiant.
În acest context, in care inovarea radicala reprezinta motorul progresului stiintific
si tehnologic, apar mai multe probleme privind continutul si finalitatea posibila a 
procesului de inovare in epoca actuala.
Progresul tehnologic accelerat poate fi  o sursa majora pentru perturbatii
economice si sociale.
Printre motivele pentru care exista un mare grad de incertitudine privind
rezultatelor proceselor de inovare, pot fi mentionate :

 inovarea creste in complexitate, pentru ca din ce in ce mai multe functii

trebuie sa fie integrate in aceasta.
 succesul de piata devine din ce in ce mai putin transparent si din ce in ce mai
nesigur, iar lansarea unui nou produs este din ce in ce mai mult de un risc.
Pentru un produs nou, criteriul de calitate nu mai este decisiv pentru
succesul comercial.
 cresterea riscului de inovare poate fi vazut intr-o crestere a dependentei de
cunostintele disponibile pentru succesul inovarii. Etichete cum ar fi
"societatea cunoasterii" si "industrie bazata pe cunoastere" reprezinta o
schimbare fundamentala a rolului cunostintelor care au devenit acum materia
prima pentru progresul tehnologic si inovarea in toate domeniile
tehnologice, economice si sociale.

La un moment dat se poate vorbi fie de un  fals progres (de atingerea limitelor,
epuizare tehnologica sau complexitate si perfectionare inutila) fie de un progres
scapat de sub control, care poate avea consecinte negative asupra dezvoltarii
societatii omenesti.
Este cunoscuta “Collingridge dilemma“  care pleaca de la constatarea ca in fazele
initiale ale procesului de inovare, consecintele noilor tehnologii nu pot fi
intotdeauna anticipate, precum si de la faptul ca in timp devine evident ca pot apare
abateri sau devieri in utilizarea  acestora.
In ce masura este un cercetator sau un manager este responsabil pentru
consecintele nedorite si adeseori, neprevazute ale lucrarilor efectuate si deciziilor
adoptate ?
Collingridge dilemma este mai mult decat o dilema metodologica deoarece
decidentii si managerii se confrunta cu o dubla problema in eforturile lor de a
controla dezvoltarea tehnologiei  :

 o problema de informatii : pana cand o anumita tehnologie noua este

dezvoltata si utilizata pe scara larga, impactul ei nu poate fi usor de
anticipat; calea de la idee, viziune, la realitatea industriala este de multe ori
cetoasa si pot exista chiar controverse stiintifice.
 o problema de putere : de control sau de schimbare, care devine dificila
dupa ce tehnologia s-a generalizat.

Cunoscutul paradox al lui Schumpeter, se refera la relatia dintre dimensiunea

companiilor si capacitatea lor inovativa.
Practica a aratat ca exista o relatie pozitiva  intre inovare si puterea unui marilor
companii.
Mult timp s-a crezut ca firmele mari sunt mai inovatoare decat cele mici; datorita 
presupunerii ca intensitatea cercetarii este proportionala cu marimea firmei. Dar
sunt din ce in ce mai multe exemple de mici companii “start-up“ cu  rezultate
spectaculoase care infirma teza de mai sus.
Exista si “paradoxul general al inovarii“ care consta in faptul ca, in conditiile
amintite mai sus, liderii nu sunt totdeauna dispusi sa-si asume riscurile
schimbarii.
Noile tehnologii aparute au limite destul de putin cunoscute si un impact potential
dificil de prevazut, si de aceea este posibil ca problemele care trebuie rezolvate sa
fie uriase, iar incertitudinea privind succesul pe piata al noilor produse este foarte
mare.
Rezolvarea paradoxului inovarii inseamna stabilirea modului in care liderii
trebuie sa situeze preocuparile de inovare, ca un vector de valoare, in centrul
strategiilor de dezvoltare si schimbare.
 Capitolul II
Studiu de caz: Nokia

Totul incepe in 1865 cand Fredrik Idestam pune bazele primei fabrici de
hartie.

1898: Se creeaza Uzinele Finlandeze de Cauciuc Arvid Wickström

infiinteaza compania Uzinele Finlandeze de Cauciuc - aceasta avea sa devina
ulterior divizia producatoare de cauciuc din cadrul Nokia.

1912: Se creeaza Uzinele Finlandeze de Cabluri Eduard Polón infiinteaza

compania Uzinele Finlandeze de Cabluri - pe baza acesteia se va crea ulterior
divizia de cabluri si electronice a Nokia. Cauciucul si substantele chimice conexe
reprezentau tehnologii de varf la acea data. O alta schimbare tehnologica majora a
fost introducerea pe scara larga a electricitatii in locuinte si fabrici, fapt care a
condus la infiintarea Finnish Cable Works in anul 1912 si, implicit, la fabricarea de
cabluri pentru industria telegrafului.

1960: Primul departament de electronice Uzinele Finlandeze de Cabluri

isi infiinteaza primul departament de electronice, care desfasoara activitati de
comercializare si exploatare computere. In anul 1962 finalizeaza primul dispozitiv
electronic productie proprie - un analizor de semnal pentru centralele de energie
nucleara. In 1963 este dezvoltat radio receptorul, aparat produs pentru armata,
servicii publice si de urgenta. In 1969 Nokia este prima companie care a creat
echipamente PCM (modulatia de impulsuri codificate) aceasta se refera la
convertirea semnalelor analog in forma digitala), in conformitate cu standardele
internationale.

1967: Fuziunea Are loc fuziunea oficiala dintre Nokia Ab, Uzinele
Finlandeze de Cauciuc si Uzinele Finlandeze de Cabluri - in urma fuziunii, se
creeaza Nokia Corporation.

La inceputul anilor 1970 Nokia produce aparate destinate transmisiei, dar

centrala digitala este tot mai necesara, astfel ca finlandezii au inceput sa lucreze la
Nokia DX200, care s-a transformat intr-o platforma care constituie baza centralelor
digitale ale companiei pana azi. Nokia DX200 folosea limbaj de programare de
nivel inalt, pentru acea perioada, dar si microprocesoare Intel, acesta a devenit un
succes pe plan mondial in anii '90, generatiile sale urmatoare dispunand de solutii
cu banda larga.

Inceputurile telefoniei mobile. La inceputul anilor 1970 a fost infiintata in

Finlanda si Suedia, o retea mobila de telefonie, destinata conectarii de telefoane de
masina la reteaua publica, in scurt timp luand amploare in toate statele nordice.
Respectivele sisteme nu erau legate intre ele (roaming), din acest motiv a fost
necesara crearea unei tehnologi comune, NMT (Nordic Mobile Telephone),
deschisa in 1981, pe frecventa de 450 Mhz.

Mobira Talkman este lansat in 1984 fiind primul telefon transportbil,

acesta a facut ca Nokia sa intre pe piate de pe glob (Marea Britanie si SUA).
Primul telefon produs de Nokia care putea fi tinut in mana a aparut in 1987 si se
numea, Mobira Cityman. Greutatea aparatelor avea si ea un avant puternic spre
exemplu: Mobira Senator (1982) cantarea p. 8 kg, Talkman (1984) avea 5 kg iar
Cityman (1987) avea “doar" 800grame cu tot cu baterie. Cu toate ca pretul era unul
foarte mare (24.000 marci finlandeze), Cityman s-a vandut foarte bine. Spre
sfarsitul anilor ’80, productia industriala a Finlandei intra in declin. In acest
interval de timp, Nokia devine al treilea mare producator european de
televizoare. De un mare succes comercial se bucura si receptoarele de satelit
produse de companie, precum si productia de anvelope. Cu toate acestea, Nokia
face o alegere riscanta. In luna mai 1990 conducerea Nokia decide reducerea
tuturor celorlalte capacitati de producte si canalizarea eforturilor productive si de
cercetare in zona telecomunicatiilor. Jorma Ollila a preluat conducerea
departamentului telefoanelor mobile in acelasi an. Chiar de la inceput, noua
tehnologie trezea contestari printre alti manageri ai Nokia echipa condusa de Ollila
a perseverat. Pe 1 iulie 1990, premierul finlandez face primul apel telefonic intr-
o retea comerciala GSM de pe un aparat Nokia. Succesul proiectului a
impresionat Consiliul de Administratie al Nokia si, un an mai tarziu, Ollila este
numit director general. Numarul aparatelor vandute creste si el vizibil, pe plan
mondial in anul 1991 existau 15 milioane de utilizatori, si 2.14 miliarde in 2005.

Ani '90. Deceniul descoperirilor: Anul 1992 marcheaza intrarea pe piata a

seriei de telefoane portabile Nokia 100, destinat tuturor retelelor analogice, dar si a
lui Nokia 1011, primul telefon mobil digital destinat retelelor GSM. In 1993,
Nokia realizeaza echipamentul destinat celei dintai retele bazate pe standardul
GSM 1800, iar in reteaua Europolitan, bazata pe echipament Nokia, intra pentru
prima data in functiune un serviciu care avea sa faca istorie, cel de mesaje scurte
(SMS).
 1994: Primul apel prin satelit realizat vreodata in lume Are loc primul
apel prin satelit efectuat vreodata in lume - la realizarea acestuia se foloseste un
terminal GSM marca Nokia. Tot in acest an apare si Nokia 2100 primul terminal
care are instalata secventa muzicala "emblema" a Nokia (Nokia Tune). In 1995
apare pe piata Nokia 2110 care dispune de baterie cu vibratie. In 1996 apare
Nokia 9000 Communicator, Nokia 8110, 3810, 6100, 3110, 1611, un an incarcat
pentru Nokia. In anul 1998 se lanseaza telefonul Nokia 5110, primul telefon care
are instalat jocul Snake, considerat si cel mai mic telefon NSE-1Nx de pana
atunci. Acesta este primul telefon mobil care dispune de fete interschimbabile.
Tot in anul 1998 se lanseaza si telefonul Nokia 6110. Un an mai tarziu, compania
lanseaza un alt telefon, Nokia 7110 primul terminal din lume care ofera WAP
permite accesarea internetului direct de pe ecranul telefonului, dar si unul dintre
cele mai cunoscute terminale Nokia 3310. In 2000 Nokia lanseaza serviciul de
Mesaje Multimedia, urmatoarea generatie de mesagerie mobila. In 2002 apar
Nokia 6310i (primul telefon mobil care poate fi numit “business" al marci), Nokia
6650 primul sau telefon 3G si Nokia 5510 primul telefon mobil cu MP3 player
din istorie. Odata cu aparitia platformei N-Gage, jocurile in sistem multiplayer
patrund si in mediul mobil, in anul 2004 se lanseaza Nokia N-Gage. In anul 2005
se lanseaza Nseries, modele destinate pasionatilor de muzica, fotografie digitala si
celor care doresc sa vizioneze emisiuni TV pe mobil. Tot in anul 2005 este
vandut telefonul Nokia cu numarul 1 miliard un Nokia 1100, in Nigeria Restul
deja nu mai este istorie, este prezent. La sfarsitul anului 2005, retelele de telefonie
mobila au o acoperire de 80%, preconizandu-se o crestere de pana la 95% pana la
sfarsitul anului 2010.

Inovarea este o problema esentiala a zilelor noastre. Ea este un concept

multidimensional care depaseste abordarea numai tehnologica incluzand, de
exemplu, si inovarea in servicii, inovarea organizatorica sau a modelului de
afaceri. Istoria evolutiei economice a aratat ca nu se poate garanta o dezvoltare
continua producand numai ceea ce are succes la un moment dat. Analiza
comparativa prezentata in aceasta lucrare a prezentat doua mari companii aflate in
topul celor mai mari producatori de telefoane mobile din domeniul
telecomunicatiilor (industriei de telefonie mobila).Situatia din anul 2009 a
prezentat o alta clasificare a companiilor - Nokia detine cea mai mare cota de piata
(aproximativ 38,4%) fiind astfel lider mondial incontestat de mai multi ani
consecutiv, urmata de compania Samsung cu o cotă de 18,9 % iar Motorola se afla
in josul clasamentului cu o cota de piata la nivel mondial de 4,8%, ceea ce ne
conduce la ideea ca Motorola ramane producatorul principal de telefoane mobile in
SUA iar Nokia ramane fruntasa la nivel mondial. Prin analiza intreprinsa se poate
afirma ca doar prin cheltuieli in inovare si cercetare se poate dobandi un avantaj
fata de competitorii de pe piata, lucru pe care Nokia il detine la momentul de fata
prin diversificare si inovare comparativ cu Motorola care se afla la 4 pozitii in
spate fata de lider, nereusind sa atraga atat de multi clienti si sa isi vanda produsele
atat de bine cum o fac concurentii directi. Motorola a fost compania pioniera in
domeniu, a inventat si a brevat primul telefon mobil comercial din lume, dar
conjuctura si situatia de pe piata (in speta criza economica ) a impinso spre
pierdere fapt care a rezultat si din analiza comparativa. Motorola a inregistrat
pierderi consecutive in anul 2008, 2009 dar a inceput sa se imbunatateasca
ajungand la finele trimestrului intai al anului 2010 sa obtina profit (a obtinut un
profit net de aproximativ 69 milioane de dolari).Toata aceasta conjunctura a permis
si altor companii sa se dezvolte, este cazul companiei Nokia, RIM şi Samsung.
Nokia care si-a schimbat domeniul de activitate mult mai tarziu a reusit prin
perseverenta, prin investitii in echipamente performante prin angajarea unei forte
de munca calificate si bine pregatite sa faca fata noilor provocari din domeniu.
Nokia inregistrează vanzari record ajungand pana in momentul de fata sa vanda
aproximativ 424 de milioane de exemplare in toata lumea. Aceasta preconizeaza ca
pana la finele anului 2010 sa ajunga la o crestere de 10% a vanzarilor de telefoane
mobile ramand sa isi mentina cota de piata din 2009.A reusit sa obtina o cifra de
afaceri mult mai mare decat cea a competitoriilor ei, a reusit sa atraga clientii prin
oferirea unor produse de calitate, performante care sa intinda la maximum
potentialul oferit de tehnologiile de varf din domeniul telefoniei mobile.
Cheltuielile cu cercetarea-dezvoltarea au scăzut cu doar 1 punct procentual faţă de
competitorul ei Motorola care pentru aceeaşi perioada 2008-2009 a înregistrat o
scădere a cheltuielilor cu 22 %. În cadrul acestui studiu s-a observat cum în situaţii
de criză şi cu scăderi ale cifrei de afaceri (in cazul Nokia CA a scăzut în perioada
2009 -2008 cu 19% faţă de Motorola care a înregistrat o scădere 26%) a reuşit să
îşi menţină un avantaj strategic faţă de celelalte companii, datorită unei tot mai
accentuate cereri pentru telefoanele mobile care să permită mobilitate oriunde şi
oricând. Dacă este să luăm în consideraţie ponderea cheltuielilor cu cercetarea şi
dezvoltarea vom putea observa că Motorola deţine 14% din totalul cheltuielilor
doar cu cheltuielile în inovare faţă de Nokia care deţine 14,73%, ca ponderi sunt
foarte apropiate dar ca valori totale diferă, Nokia cheltuind mai mult în inovare
decât o face Motorola. Telefonul mobil a trecut de bariera unui simplu dispozitiv
de comunicare şi a ajuns sa fie un accesoriu obligatoriu al secolului XXI unde
tehnologiile îşi spun cuvântul. A inova şi a cerceta în speranţa găsirii unor noi
întrebuinţări a telefonului mobil (aparat video, recorder, aparat foto, dispozitiv de
memorare, portabil de muzică etc) a permis multor companii să se dezvolte şi să
devină lideri pe piaţă. Aşa a fost şi cazul Motorolei care o perioadă scurtă a reuşit
să deţină o cotă de piaţă importantă în telefonia mobilă, dar pe parcursul
următorilor ani situaţia s-a schimbat înregistrând consecutive pierderi, tot mai
mulţi clienţi s-au orientat spre alte telefoane (a apărut smartphone-ului) şi aveau
alte nevoi, ceea ce a făcut să lase loc altor competitori mai puternici cum este
Nokia, care se menţine pe poziţia de lider de foarte mulţi ani. Posibilitatea de a
avea acces la informaţii pe telefonul mobil şi acces la Internet este poate
următoarea provocare a multor companii din această nişă. Totodată apariţia
tehnologiei 3G a permis deschiderea către noi orizonturi de cunoaştere şi de
inovare pe care multe companii de telefonie mobilă vor trebui să le îmbrăţiseze
pentru a putea rămâne competitive şi a-şi menţine un avantaj faţă de competitori
(Apple intră şi pe piaţa telefoanelor mobile cu celebrul telefon inteligent Iphone
urmată mai apoi de RIM şi Samsung care îşi dispută supremaţia pe aproximativ
30% din cota de piaţă)
 Bibliografie

 Investitii internationale Autori: Anatolie Caraganciu, Dorina Clichici,

Liliana Cinic An aparitie: 2008

 Alpopi. C.(2005). Creativitate şi inovare. cursuri în format digital

 Băloiu. L. Frăsineanu. I.(2001). Gestiunea inovaţiei. Editura Economică.
Bucureşti
 ro.wikipedia.org/wiki/Nokia
 www.nokia.ro
 BĂLOIU, L.M., Managementul inovaţiei, Bucureşti, Editura Eficient,
1995.
 Tehnologie şi inovare, Bucureşti, Editura ASE, 1997.
 Tehnologie şi inovare, Bucureşti, Editura ASE, 1999.
 Gestiunea inovaţiei, Bucureşti, Editura Economică, 2001.
 Tehnologie şi inovare, Bucureşti, Editura ASE, 2002.