PUTEREA DE DECIZIE A U.E.

Initiativa legislativa ordinara apartine Comisiei. Aceasta ,respectand principiul

subsidiaritatii, inainteaza proiectul de act legislativ Guvernelor statelor membre, care sunt
obligate sa le inainteze Parlamentelor. Intr-un termen de 8 saptamani de la investire pana cand
proiectul se va afla pe ordinea de si a Parlamentului European, Parlamentele nationale
trebuie sa examineze proiectul de act legislativ din perspectiva respecatarii principiului
subsidiaritatii. Aceasta actiune se finalizeaza cu un aviz inaintat de Parlamentele nationale
urmatoarelor institutii: Parlamentului European, Consiliului European si Comisiei ca initiator.

Parlamentele nationale,sesizate de comisie, nu pot modifica natura actului cu care au fost

delegate,doar Parlamentul European si Consiliul European putand pune in discutie natura lui.
Examinarea pe care acestea o fac este a priori adoptarii actului legislativ, ele ne mai intervenind
a posteriori. Astfel, este posibil ca dupa examinare, Comisia, in raport de avize, sa-si modifice
in parte proiectul sau continutul sa fie modificat in urma avizului Comitetului Economic si
Social. Asupra modificarilor, Parlamentele nationale nu pot sa mai dea aviz caci rolul lor a
incetat la expirarea celor 8 saptamani de la data sesizaii.

Daca proiectul legislativ priveste dezvoltarea regionala, in situatiile expres prevazute de

Tratate, proiectul legislativ va fi inaintat Comitetului Economic si Social si Comitetului
Regional, organe consultative care pot pretinde inaintarea proiectului legislativ pentru
examinare.Daca Tratatele prevad expres consultarea acestora, avizul are carater obligatoriu
pentru Comisie, acesta fiind ca natura aviz conform , Comisia trebuind sa modifce proiectul in
acord cu avizul. In restul situatiilor , avizul are caracter consultativ, proiectul netrebuind sa fie
modificat.

Dupa ce vor fi sesizate in functie de domeniul in care este initiat proiectul , fie intai
Consiliul Ministrilor, fie Parlamentul European , pe masa celor doua organe decizionale se
vor afla proiectul Comisiei si avizele date de P.N.,C.E.S,C.R., inclusiv proiectul modificat daca
au fost insusite problemele.

Regulamentul este un act de drept derivat, in sensul ca este adoptat in baza dreptului
originar prevazut de Tratate, in cadrul procedurii co-legislative ordinare sau speciale, continand
norme ce prevad direct drepturle si obligatiile subiectelor avute in vedere (state,persoane
fizice.persoane juridice etc). Acesta este un act normativ perfect din sunct de vedere al tehnicii
legislative, in sensul ca arata direct drepturile si obligatiile partilor, cat si sanctiunile.
Odata intrat in vigoare, de regula in termenul prevazut in cuprins (se acorda un termen de la 2
ani-6 luni pentru a se lua la cunostinta continutul lor), sau in 20 de zile de la publicarea in
Oficiosul U.E., conduita stabilita prin acesta este unica pentru toti resortisantii comunitari,
neputandu-se invoca implementarea in dreptul intern. Statele pot adopta hotarari de punere in
aplicare dupa procedura intalnita, conform careia o lege este insotita de legi de aplicare.

Aceste caractere au facut sa se aprecieze ca regulamentul este susceptibil de aplicare

directa pe orizontala (fata de subiecte). In justitie, se invoca direct ca temei juridic, izvor de
drepturi si obligatii.Astfel stand lucrurile, regulamentul da nastere unei conduite unice care nu
tinecont de particularitatile statelor membre sau le-a avut ca princpii in momentul parcurgerii
procedurii legislative, dar in raport de cat de mult aceste particularitati se reflecta ca ceva
carcateristic tuturor statelor.Ca urmare, Curtea de Justitie a aratat ca ,in raport cu criteriile de
apreciere a respectarii principiului subsidiaritatii, este preferabila reglementarea prin
directiva, intrucat aceasta tine cont de statele membre.Iar intre a reglementa printr-o directiva in
termeni stricti si alta in termeni generali este preferabila ultima pentru a se da satisfactie
particularitatilor statelor membre.

Directiva este un act obligatoriu doar pentru statele si pentru autoritatile statale ce au
obligatia de reglementare (transpunere in dreptul intern) caci, intr-un domeniu dat se stabileste o
conduita generica, de principiu, un rezultat ce urmeaza a fi obtinut prin implementarea
directivei in dreptul intern. Conduita comunitara se obtine prin 2 acte de natura diferita,la
nivelul U.E. prin directiva, care prevede scopul urmarit, iar la nivelul statelor membre, prin
actele interne de implementare, care prevad direct drepturile, obligatiile si sanctiunile (doar
aceste acte sunt perfecte dpdv al tehnicii legislative). De aceea se considera ca directiva are efect
vertical, direct doar fata de state si autoratati, iar carcteristica de izvor de dret ce poate fi invocat
de parte intrucat ii guverneaza conduita o are doar actul natinal de implementare. Se considera ca
directiva da nastere doar la simple interese, nu la drepturi si obligatii. Directiva prevede nu doar
un termen de intrare in vigoare, ci si un termen acordat pentru implementare. Daca in
termenul prevazut pentru transpunere, un stat nu a transpus sau a facut-o gresit, directiva
primeste un efect direct, o aplicare orizontala pentru gresita implementare, putand fi invocata
direct pentru prejudiciul cauzat, urmare a lipsei sau gresitei implementari.

Reglementarea prin directiva duce la o armonizare a legislatiei nationale , intrucat

transpunerea in dreptul inten se face de state tinandu-se cont de particularitatile acestuia (traditii,
grad de dezvoltare).Armonizarea face sa avem o conduita generica de ordin comunitar, dar care
cunoaste diferente de reglementare de la un stat la altul. Intotdeauna s-a procedat la adaptarea
unei directive pentru a seobtine aceasta armonizare a conduitei, dupa aceea intervenindu-se
printr-un regulament.

Statele prefera in continuare reglementarea prin directive, fapt recunoscut si la nivelul

U.E. , atat prin actele adoptate, cat si prin jurisprudenta U.E. . Reglementare prin directiva este
specifica U.E. si tine de esenta integrarii, caci asigura o conduita comunitara prin care
particularitatile satelor sunt respectate.
 Decizia, spre deosebire de cele doua care au caracter general, aceasta are caracter
individual. Este un act obligatoriu, dar priveste un stat sua un grup de state o institutie, organ
complementar, producerea efectelor directe aplicandu-se pe orizontala.

Actele obligatorii legislative (regulament,directiva,decizie) sunt adoptate la nivelul

Parlamentlui European si Consiliului Ministrilor in procedura co-legislativa ordinara sau speciala
cand poate sa apara ca organ legislativ in urma instituirii Consiliului Ministrilor ( Parlamentul
European pronuntandu-se printr-o rezolutie, care e act intermediar, anterior adoptarii actului).
Uneori, procedura legislativa poate fi delegata Comisiei si atunci vorbim de acte cu caracter
delegat adoptate de Comisie ca organ legislativ. De regula, aceasta procedura este intalnita in
materia functionarii pietei unice si de cele mai multe ori ca o reglementare secundara dupa cea
principala realizata la nivelul statelor sau celor 2 organe legislative. Intrucat statele au diferente
de acoperire legislativa a conduitei intr-un domeniu, este posibil ca reglementarea interna sa fie
chiar mai avansata decat cea prevazuta intr-o directiva. In aceste conditii, acelui stat nu i se va
pretinde implementarea directivei pentru ca s-ar produce un regres( Suedia in materie ecologica).
Curtea a aratat ca directiva, de principiu, are vocatie generala, dar implementaea nu este
obligatorie daca ar duce la un regres pentru unul dintre statele membre.

Procedura legislativa, specificul actelor obligatorii fac sa avem in privinta aducerii la

indeplinire a actelor de drept comunitar o competenta deplina a statelor membre, cac autoritatile
nationale sunt obligate la nivel central si local sa aduca la indeplinire actele obligatorii, Comisia
exercitand o supraveghere. Se considera ca aplicarea dreptului comunitar este eminamente
descentralizata, realizandu-se exclusiv la nivelul statelor membre, in imp ce doar legiferarea
ese susceptibila de centralizare la nivelul U.E. prin institutiile sale si cu respectarea principiului
subsidiaritatii.