Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
O planeta extrasolara sau o exoplaneta este o planeta ce se gaseste in afara sistemului nostru solar.
Pana in octombrie 2010, numarul acestora ajunsese la 490 de candidate, majoritatea dintre acestea fiind
descoperite prin alte metode decat observarea directa. Cele mai multe dintre ele sunt planete gigantice
asemanatoare lui Jupiter.
Conform definitiei data de Uniunea Astronomica Internationala, o planeta trebuie sa orbiteze o stea. Au
existat insa rapoarte ale unor asa zise planete (uneori numite planete interstelare) ce ar pluti libere in
spatiu.
Planetele extrasolare au devenit un subiect investigat stiintific la jumatatea secolului al 19-lea.
Astronomii au presupus ca acestea ar exista insa nu stiau cat de comune ar fi sau daca exista si unele
asemanatoare Pamantului. Primele confirmari ale existentei acestora au avut loc in anii 1990; incepand
cu anul 2000 mai bine de 15 planete au fost descoperite in fiecare an. Se estimeaza ca mai bine de 10%
din stelele asemanatoare Soarelui au propriile planete insa se poate ca procentul sa fie mai mare.
Descoperirea acestor planete ridica si mai multe semne de intrebare privind posibilitatea existentei vietii
extraterestre pe unele astfel de planete. Pana acum "Gliese 581 d", a treia planeta a stelei "Gliese 581"
(la aproape 20 ani lumina departare de soare) pare a fi cel mai bun exemplu de posibila exoplaneta
terestra ce habiteaza imediat in zona acestei stele. Adica aceasta planeta pare a fi pozitionata la o
distanta optima fata de stea, dar posibilul efect de sera de pe aceasta exoplaneta ar putea cauza o
crestere substantiala a temperaturii suprafetei acesteia.
Metode folosite pentru
detectarea exoplanetelor
1. Astrometria - Aceasta metoda consta in masurarea precisa a pozitiei stelei pe cer si observarea modului in care aceasta
isi schimba pozitia in timp. Daca steaua are o planeta, atunci influenta gravitationala a acesteia va provoca miscarea stelei
pe o mica orbita eliptica.
2. Metoda Doppler - Variatiile in viteza de miscare a stelei fata de Pamant pot fi deduse utilizand efectul Doppler. Aceasta
a fost si este cea mai productiva metoda folosita.
3. Sincronizarea Pulsarului - Un pulsar (miezul ce ramane in urma exploziei unei stele ca o supernova) emite unde radio
foarte regulate, in concordanta cu rotatiile lui. Micile anomalii in aceste sincronizari pot fi cauzate de prezenta unei planete.
4. Metoda Tranzitului - Daca o planeta tranziteaza steaua pe care o orbiteaza, stralucirea acesteiea scade foarte putin.
Volumul de stralucire ce scade in urma trecerii planetei prin fata acesteia depinde de marimea planetei.
5. Discul Circumstelar - Un disc de praf cosmic inconjoara multe stele, si acest praf poate fi detectat deoarece absoarbe
lumina venita de la stea si o re-emite ca radiatie infrarosie. Diverse trasaturi ale acestui disc de praf cosmic pot sugera
prezenta unei planete.
6. Eclipsarea Binara - Intr-o eclipsa al unui dublu sistem stelar, planeta poate fi detectata prin gasirea unei variabilitati
minime pe parcursul miscarii acesteia de dute - vino.
7. Faza Orbitala - Ca si Luna sau Venus, si exoplantele au faze. Fazele orbitale depind de inclinatia orbitei. Prin studierea
fazelor orbitale, oamenii de stiinta pot calcula dimensiunile particulelor din atmosfera planetelor.
8. Polarimetria - Lumina stelelor devine polarizata atunci cand interactioneaza cu moleculele atmosferice. Un instrument
numit Polarimetru este folosit in cautarea exoplanetelor, dar pana acum nu a gasit nici una.
Fara cateva exceptii, toate celelalte planete extrasolare au fost descoperite utilizand telescoapele terestre. Oricum, exista
o multitudine de metode prin care aceste planete pot fi descoperite daca este folosit un telescop localizat in afara
atmosferei terestre. In prezent, exista mai multe misiuni active destinate descoperirii de planete extrasolare, dintre care
amintim: Kepler, Telescopul Spatial Spitzer, CoRoT, Telescopul Hubble, MOST etc. Deasemenea, mai multe misiuni sunt
planificate pentru urmatorii ani, cum ar fi: Gaia, Space Interferometry Mission, Terrestrial Planet Finder si PEGASE.
Metode de descoperire
Planetele extrasolare sunt planete care se afla inafara sistemului nostru solar. Pana in data de 20
ianuarie 2011, astronomii au anuntatdescoperirea a 519 planete extrasolare, iar alte
sute asteapta o studiere detaliata. Marea majoritate au
fost detectate prin observatiile vitezeiradiale si prin alte metode indirecte. Dintreplanetele descoperite,
majoritatea sunt planetegigantice asemanatoare cu Jupiter; cu
tehnologiaactuala, planetele masive sunt mai usor de observat.
In universul nostru, exista planete care orbiteazain jurul unor stele sau in jurul unor pitice albe,
stele aflate in ultima faza a evolutiei. In schimb, altele nu oribiteaza nicio stea.
Exoplanetele apar extrem de aproape fata de steaua care
o orbiteaza datorita distantelor astronomice ce se afla intre Pamant si acea planeta. Chiar si cea
mai apropiata stea se afla la cativa ani lumina.
Planetele extrasolare au devenit un subiect de cercetare stiintifica in secolul al XIX-
lea. Multi astronomi au presupus ca exista, dar nu se stia cum vor arata si daca vor
fi asemanatoare cu cele din sistemul nostru solar.
A fost nevoie de multi ani pana sa fie detectata prima planeta extrasolara. In anul 1992 au fost
descoperite mai multe planete orbitand pulsarul PSR B1257+12. In anul 1995 a
fost detectata o planeta gigantica, 51Pegasi b ce orbita steaua 51 Pegasi. Frecventa descoperirilor a
noi planete extrasolare a inceput sacreasca cu fiecare an.
Descoperirea planetelor extrasolare au intensificat interesul
pentru cautarea vietii extraterestre. Inseptembrie 2010, Gliese 581 g, a
patra planeta a stelei Gliese 581, parea a fi cel mai bun exemplu deplaneta cunoscuta care ar
putea sustine viata. O reanaliza a datelor a aratat ca nu exista o
dovada clara aexistentei sale. Planeta se afla inca pe lista celor neconfirmate.
Pana in anul 1992, planetele extrasolare erau un subiect de speculatie. In secolul XVI filozoful
italian Giorano Bruno, un sustinator al teoriei luiCopernic, credea ca exista si alte planete in afara
sistemului nostru solar care orbiteaza o stea. A fost nevoie de sute de ani pentru a se confirma acest
lucru. In secolul XVIII aceeasi posibilitate a fost sustinuta si de Isaac Newton.
Descoperiri
In 1992, astronomii Aleksander Wolszczan si DaleFrail au anuntat descoperirea unor planete ceorbitau in jurul
unui pulsar. Descoperirea a fostconfirmata, si este considerata in general ca fiind prima descoperire confirmata a
unei planteteextrasolare.
Aceste planete se crede ca au fost formate din ramasitele supernovei care au produs pulsarul, sau suntnucleii stancosi ai
unei planete gigantice nontelurice care au supravietuit.
In 6 octombrie 1995, Michel Mayor si Didier Queloz de la Universitatea din Geneva, a anuntat primadetectie a
unei exoplanete orbitand o stea (Pegasi 51). Dezvoltarile tehnologice, notabile in spectroscopiade mare rezolutie, au dus
la detectia a multor exoplanete intr-un timp foarte scurt. Astronomii au putut detecta indirect
aceste exoplanete, masurand influenta gravitatiei asupra stelei. Alte exoplanete au
fostdetectate masurand variatia luminei unor stele, cand exoplaneta trecea prin fata stelei.
In 20 ianuarie 2011, au fost confirmate 519 exoplanete, si sunt mentionate in Enciclopedia PlanetelorExtrasolare.
Primul sistem detectat care a avut mai mult de o planeta a fost PSR 1267+12;
primele exoplanete careorbitau in jurul stelei numite „Upsilon Andromedae”.
Upsilon Andromedae este o stea binara localizata la 44 de ani lumina fata de Pamant in constelatiaAndromeda.
Metode de detectie
Planetele sunt greu de detectat spre deosebire de stele. Acestea nu emit lumina si sunt foarte greu de observat. Din acest
motiv, telescopul nu a putut detecta decat aproximativ 10 exoplanete. Restul au fost descoperite indirect; unele planete
descoperite erau foarte fierbinti si emiteau radiatii in infrarosu, astfelputand fi detectate.
O echipa de cercetatori de la NASA au demonstrat recent o tehnica pentru a bloca lumina unei stele cu ajutorul
unui atasament pentru telescop numit cronograf, usurand detectia exoplanetelor. O alta tehnicapromitatoare ce va urma,
este interferometria cu diferenta de faza nula.
Pana in acest moment, majoritatea planetelor extrasolare au fost detectate in mod indirect, prin diverse metode.
Metoda lui Doppler
In timp ce o planeta orbiteaza o stea, si aceasta se va misca pe o orbita mica.
Metoda apeleaza lamasuratori spectrale pentru a detecta variatiile in viteza a unei stele, in jurul unui centru comun
degravitatie. Acest lucru poate fi observat cu ajutorul efectului lui Doppler. Prin aceasta metoda pot fiobservate chiar si cele
mai mici miscari de pana la 1 metru pe secunda si este probabil cea
maiproductiva metoda in descoperirea planetelor, pana acum.
Metoda tranzitiei
Campul gravitational al unei stele
se comporta precum o lentila.
Acest efect are loc doar atunci
cand doua stele sunt aproape
exact aliniate. In ultimii zece ani au
fost observate peste 100 de astfel
de evenimente. Daca exista o
planeta, campul gravitational al
planetei poate aduce o contributie
detectabila acestui efect si astfel
se poate detecta.
Aceasta metoda este foarte buna
pentru planetele aflate intre
Pamant si centrul galaxiei,
deoarece centrul galaxiei contine
un numar mare de stele.
Astrometria
Astrometria consista in masurarea exacta a
pozitiei unei stele pe cer, si observarea
schimbarilor sale de pozitie de-a lungul
timpului. Miscarea unei stele este un efect
al influentei gravitationale a unei stele ce o
orbiteaza. Deoarece miscarea este foarte
mica, aceasta metoda este putin productiva
in detectarea planetelor extrasolare.
Misiuni viitoare
O echipa de oameni de stiinta din Europa a descoperit un numar de 45 noi exoplanete, inclusiv trei
“super-Pamanturi” orbitand in jurul unei singure stele similare Soarelui.
Oamenii de stiinta au detectat planetele extrasolare folosind instrumentul HARPS pe telescopul de 3.4
metri de la European Southern Observatory din Chile. Aceste planete au mai putin de 30 de ori masa
Pamântului si toate orbiteaza foarte aproape de stelele lor. Este mai usor de a detecta planete mici,
atunci cand orbita acestora este foarte aproape de steaua lor, iar acestea sunt gasite primele.
Prima planeta extrasolara de dimensiunile Pamantului a fost descoperita in 2005 iar in Aprilie 2007 a fost
descoperita prima planeta de dimensiunile Pamantului aflata la o distanta fata de steaua sa care sa
permita prezenta vietii (distanta fata de stea care sa permita prezenta apei lichide).
In cea mai recenta, echipa a descoperit o stea similara Soarelui in jurul careia orbiteaza trei “super-
Pamanturi”, cea mai mica dintre aceste planete avand o masa de 4 ori mai mare decat a Pamantului.
Steaua se numeste HD 40307 si este situata la o distanta de 42 ani-lumina fata de Doradus si constelatia
Pictor. “Am facut masuratori foarte precise ale vitezei stelei HD 40307 in ultimii cinci ani, care in mod clar
evidentiaza prezenta celor trei planete“, a declarat Michel Mayor, vanator de planete la Observatorul din
Geneva.
Aceste planete orbiteaza prea aproape de steaua lor pentru a permite viata asa cum exista pe Pamant
insa existenta lor arata ca prezenta planetelor mici este ceva comun in Univers. Studiul a peste 100 stele
la care nu s-au descoperit anterior planete, a descoperit la mai mult de o treime dintre acestea planete
putin mai mari ca Pamantul.
In aceste sisteme solare pot exista si alte planete insa instrumentele actuale nu le pot detecta daca
orbiteaza la o distanta prea mare de stea. Planetele descoperite recent orbiteaza toate in jurul propriei
stele in mai putin de 50 de zile. Cu instrumente imbunatatite si mult mai performante, vom fi capabili sa
detectam planete de dimensiunea Pamantului ce orbiteaza in jurul propriei stele la o distanta comparabila
cu cea a Pamantului, astfel incat acelasi esantion de 100 de stele ar putea contine chiar mai multe
planete de dimensiunea Pamantului orbitand la distante mai mari fata de cele descoperite in prezent.
Dupa toate aceste descoperiri ar trebui sa nu ne mai mire daca vom constata in curand ca nu suntem
singuri in Univers.
Planetă
O planetă este un corp ceresc de masă considerabilă care orbitează în jurul unei
stele şi care nu produce energie prin fuziune nucleară. Din această cauză, planetele
sunt mult mai reci decât stelele, şi nu au şi nu emit lumină proprie, ci doar pot
reflecta lumina stelelor. În principiu, planetele ar putea oferi condiţii pentru apariţia
vieţii extraterestre. Până acum câţiva ani erau cunoscute doar cele 8 planete ale
sistemului nostru solar (plus planeta pitică Pluton). Acestea sunt, în ordinea
crescătoare a distanţei de la:
Soare
Mercur
Venus
Pământ, numit şi Terra
Marte
Jupiter
Saturn
Uranus
Neptun
La 24 august 2006 Uniunea Astronomică Internaţională a
redefinit termenul de „planetă” ca fiind un corp ceresc care
îndeplineşte următoarele condiţii:
orbitează în jurul unei stele centrale, de exemplu în jurul
Soarelui
are o masă suficientă astfel încât forţa gravitaţională să îi
confere o formă aproximativ sferică
nu suferă în interiorul său reacţii de fuziune nucleară
„curăţă” spaţiul cosmic din vecinătatea orbitei sale
Corpurile cereşti care îndeplinesc primele trei condiţii dar nu
şi pe a patra, şi nu sunt sateliţi, sunt numite planete pitice (
engleză: dwarf planet).
Planete pitice