O forma particulara a serviciilor turistice o constituie serviciile hoteliere.

Pe cat este de sensibila la diversele influente ale mediului extern, ca majoritatea intreprinderilor
de altfel, intreprinderea hoteliera este pe atât de complexa. Ea este un sistem deschis si, totodată,
un sistem complex, deoarece relaţiile cu mediul sunt numeroase si variate, reprezentând un
adevărat păienjeniş.

Definirea si conceperea produsului hotelier trebuie făcuta pentru un segment de clientela exact
determinat, anume segmentul de clientela nesatisfacuta sau pentru care concurenta ar putea fi
contracarata. Un hotel care ar incerca sa se adreseze, prin oferta sa, tuturor segmentelor de
clientela, potrivit unei pseudostrategii nediferentiate, nu ar reusi sa satisfacă, pana la urma, pe
nimeni.

Hotelurile sunt obligate sa facă fata fluctuaţiilor ciclice ale cererii. Fenomenul este cunoscut
drept « activitate intermitenta » si se caracterizează prin diminuarea gradului de ocupare. De
aceea, pentru a fi profitabil, pe langa segmentul de clientela de baza, un hotel trebuie sa aibă in
vedere si un segment complementar, pentru perioadele de diminuare a afluenţei din partea
clientelei de baza.

Oricare ar fi segmentul de clientela de baza si segmentul complementar alese, echipamentele si

serviciile oferite trebuie sa se identifice cu nevoile, dorinţele, gusturile si aşteptările clienţilor. Iar
premisa acestei identificări este reprezentata de chiar definirea produsului hotelier.

Cerinţele segmentului sau segmentelor de piaţa determinate trebuie urmărite in permanenta,

pentru a putea reacţiona sau, de preferinţa, pentru a putea acţiona, anticipând schimbarea, prin
adaptarea produsului hotelier.

Lucrările de specialitate definesc hotelul ca fiind o unitate de cazare, a cărei misiune consta in
oferirea spre inchiriere, pentru o perioada convenita, a unor camere sau

22

apartamente mobilate, solicitate de clientela de sejur sau de tranzit, dar care nu-si stabileşte aici
domiciliul permanent.

Hotelul reprezintă forma tradiţionala cea mai cunoscuta de cazare a industriei hoteliere, deţinând
ponderea cea mai mare in totalul unităţilor de cazare. In afara funcţiei principale de cazare,
hotelurile indeplinesc si funcţii conexe, menite sa asigure satisfacerea cat mai deplina a cererii
turiştilor, pe toata durata sejurului lor.

Contribuţia unităţilor hoteliere la desfăşurarea activităţilor de prestare de servicii rezida in

necesităţile fiziologice pentru odihna si reconfortare ale unei persoane, in timpul călătoriei sau
sejurului. Mai mult de jumătate din timpul de sejur al unui turist este consumat in incinta unităţii
de cazare aleasa drept domiciliu temporar pe perioada de vacanta.

Pentru a corespunde acestor cerinţe, obiectivele de cazare indeplinesc o serie de funcţii, cum ar
fi: funcţia de odihna si igiena, de alimentaţie, funcţii complementare, productive, comerciale si
intermediare.

Activitatea hoteliera este rezultatul imbinarii armonioase a tuturor acestor funcţii, menite sa
asigure condiţiile de confort necesare căminului temporar al turiştilor in timpul sejurului lor.