Caracterizarea Marei

Aparut, in volum, in 1906, „Mara" este un roman realist, in care este

zugravita lumea targurilor transilvanene din zona Aradului, cu modul de
viata, morala si datinile specifice ei, la jumatatea veacului al XlX-lea.
Totodata, „Mara" este un roman traditional. in care evenimentele se succed
cronologic, iar autorul este omniscient. e6m7612ey77jnm
Evolutia personajului principal este urmarita de-a lungul a 21 de capitole
dintre care, primul este intitulat „Saracutii mamei", iar ultimul - „Pace si
liniste".
Dupa moartea sotului ei, Barzovanu, Mara ramane vaduva, cu doi copii inca
mici - Persida si Trica.
Pentru a le asigura un viitor indestulat, Mara se ocupa cu mica negustorie,
alergand fara odihna din Radna, la Lipova sau la Arad, traind modest si
adunand banii cu multa chibzuinta.
Cand copiii mai cresc, Persida este trimisa sa invete la o manastire catolica
din Lipova, iar Trica devine ucenic la un cojocar.
Facandu-se foarte frumoasa, Sidi atrage privirile teologului Codreanu, dar si
pe ale unui tanar neamt - Natl Hubar. Ea il alege pe al doilea, dar diferentele
etnice si religioase dintre cele doua familii vor genera neintelegeri si
nefericire (cu toate ca, in zona, familiile germane si cele romanesti traiau in
concordie).
Abia atunci cand Persida naste un baiat (pe care Mara accepta sa-1 boteze
in religia catolica), intervine impacarea, umbrita insa de moartea lui Hubar
batranul; uciderea acestuia, de catre fiul sau nelegitim, Bandi, arata ca
pacatele se platesc, oricat de tarziu.
Personajul Mara este caracterizat prin mai multe mijloace:
  Portretul fizic este cel al unei femei robuste, pe fata careia se citesc
semnele activitatii in aer liber: „Muiere mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii
batuti de soare, de ploi si de vant, Mara sta ziua toata sub satra, in dosul
mesei pline de poame si de turta dulce".
Frumusetea .personajului deriva din necontenitul freamat de viata care o
insufleteste, animat de dorinta de a face din copiii ei, oameni de frunte in
obstea locala: „Alerga biata de femeie greoaie de-ti parea usurica si unde n-
o catai, acolo o gaseai, acum ici, apoi colo si iar dincolo si pretutindeni
rasuna glasul ei inasprit de vremuri...".
  Mediul in care traieste Mara. alcatuit din targoveti, bres-lasi, negustori etc,
ii trezeste dorinta de a-si depasi conditia si de a se face respectata.
Astfel, atunci cand Trica este dat afara din scoala, Mara ii promite sa-1 dea
la o scoala mai buna: „Am sa te scot om, om de carte, om de frunte, ca sa
nu mai fii ca tatal tau si ca mama ta, ci sa stea ei si copiii lor in fatq ta cum
noi stam in fata lor.
intelegand ca mijlocul de a urca pe scara sociala este banul, Mara isi
organizeaza viata in functie de aceasta „putere" care, in opinia ei, deschide
toate usile: in fiecare seara, „... ea pune la o parte banii pentru ziua de
maine, se duce la capataiul patului si aduce cei trei ciorapi: unul pentru
zilele de batranete si pentru inmormantare, altul pentru Persida si altul
pentru Trica."
Adunand bani din micul negot, din arendarea podului care traversa Muresul
sau din alte surse, Mara incepe sa-i iubeasca.
Asa se face ca, la botezul nepotului sau, le ofera tinerilor opt mii (din
zestrea de treizeci de mii de florini a Persidei), dar ii pastreaza tot ea, pe
motivul ca „mai bine decat la mine, unde ar putea sa stea!"
Banul devine astfel un adevarat „personaj" al romanului, Gandurile, vorbele
si faptele Marei scot in evidenta dragostea ei pentru cei doi copii („saracutii
mamei").
Faptul ca, mici fiind, Persida si Trica sunt, uneori, murdari, incapatanati si
rai, constituie un prilej de mandrie pentru mama: „Mult sunt sanatosi si
rumeni, voinici si plini de viata, destepti si frumosi: rai sunt, mare minune si
e lucru stiut ca oamenii de dai Doamne numai din copii rai se fac". Tot asa,
intr-o zi, cand fratii pornesc, intr-o barca, pe apele umflate ale Muresului,
lumea este inspaimantata, dar Mara exclama: „... copii ca ai mei nimeni n-
are!"
Fire autoritara in relatiile cu ceilalti oameni, Mara isi asuma rolul Destinului
in ceea ce-i priveste pe copiii ei: iubirea Persidei pentru Hubarnatl o supara
pentru ca ii strica visul de a-si marita fata cu un teolog.
Se vede insa ca Soarta are propriul sau drum: Persida se cununa, in taina,
cu Natl, apoi cuplul sta, catva timp, la Viena. Cand cei doi se intorc, Mara
traieste o acuta dezamagire, pentru ca i se naruisera visurile:
„Erau duse, pierdute pentru totdeauna gandurile frumoase pe care si le
facuse despre viata fiicei sale..."                   "-
Odata cu trecerea timpului, Persida incepe sa semene tot mai mult cu Mara;
traiul fetei sale, batuta si umilita de Natl (repudiat si el de parinti) trezeste,
in sufletul mamei sentimente diverse: ura fata de betivul ei ginere, speranta
ca Persida va renunta la el, remuscarea fata de propriile greseli.
Moralistul Slavici ii acorda, in final, bucurii compensatoare Marei: Trica
devine „maiestru" cojocar, Natl devine „maiestru" macelar, iar familiile se
impaca.
in critica literara, Mara a fost incadrata in mai multe tipuri: al Mamei, al „
vaduvei intreprinzatoare si aprige" (Calinescu), al primei femei-capitalist
din literatura noastra (cum scria N. Manolescu), al avarului (discutabil).
Personaj complex, ea reuseste sa corecteze destinul (care ii luase sotul) si
sa devina o „pater familias" demna de admiratie.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate