Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

Impactul tehnologiei
informaţiei şi comunicaţiilor
asupra
Educaţiei

Toma v. Petruţa
 Cuprins

1. Noile tehnologii in educatie- avantaje şi limite................................................pag. 3

2. Educaţia la distanţă.............................................................................................pag. 4

3. Oportunităţi şi posibilităţi de utilizare a noilor tehnologii în educaţie..........pag. 5

4. Posibilităţi de redare a informaţiei în instruirea asistată de calculator........pag. 5

5. Aplicaţii software educaţionale..........................................................................pag. 8

6. Comunităţile virtuale şi educaţia.......................................................................pag. 9

7. Date despre autori................................................................................................pag. 10

8. Bibliografie............................................................................................................pag. 11

2
 Impactul tehnologiei informaţiei şi
comunicaţiilor
Asupra Educaţiei

.
1. Noile tehnologii in educatie- puncte tari
Noile tehnologii educaţionale sunt o consecinţă directă atât a evoluţiei metodelor
psihopedagogice din educaţie, cât şi a noilor tehnologii IT&C (tehnologii Web,
multimedia, tehnologii de comunicaţie). Mijloacele didactice s-au diversificat de-a
lungul timpului: de la suportul de curs tipărit, la programele de învăţare prin
televizor (transmisie directă sau înregistrare video), la informaţii multimedia
interactive în timp real prin intermediul Internet-ului. Metoda didactică impusă de
societatea informaţională este instruirea asistată de calculator care valorifică
principiile instruirii programate (fig. 1) în contextul noilor tehnologii informatice şi
de comunicaţii.

Fig.1. Principiile instruirii programate

Există numeroase denumiri (fig.2) utilizate pentru a desemna ceea ce

generic reprezintă instruirea asistată de calculator, denumiri ce încearcă să
sugereze atât nivelul tehnologic implicat cât şi aspectele pedagogice dominante.

3
 Formulări utilizate pe plan internaţional

Folosirea tehnologiilor în cadrul procesului instructiv-educativ duce la

formarea unei atitudini active şi responsabile.
Avantajele utilizării noilor tehnologii în educaţie sunt multiple. Pot fi
enumerate:
- reducerea consumului de timp,
- posibilitatea adaptării programelor personale de educaţie,
- posibilitatea acomodării rapide cu schimbările şi noile cunoştinţe din
diverse domenii,
- posibilităţi extinse de educaţie interdisciplinară
- reducerea costurilor educaţiei continue.

2. Educaţia la distanţă
Proiectele de educaţie la distanţă au fost perfectate şi rafinate în decursul mai multor ani,
cu multe beneficii pentru cursanţi. În funcţie de modalitatea de transmitere a informaţiilor către
cursant, pot fi enumerate mai multe tipuri de educaţie la distanţă:
a. Educaţia prin corespondenţă. Cursurile tipărite şi serviciile poştale au
reprezentat baza de la care au evoluat toate celelalte sisteme de furnizare la
distanţă a instrucţiei. Odată cu apariţia şi folosirea în masă a noilor tehnologii ale
informaţiei şi comunicării, livrarea informaţiilor poate fi făcută şi în format
electronic (dischete, CD-ROM sau direct prin e-mail), ceea ce conduce la reducerea
costurilor, a personalului şi spaţiilor de depozitare.
b. Educaţia prin radio a avut o popularitate mai scăzută, fiind folosită
odată cu dezvoltarea extraordinară a acestui nou purtător de informaţie şi
dizolvându-se în celelalte funcţii ale comunicării prin mass-media: promovarea
culturii, informarea, socializarea şi chiar divertismentul.
c. Educaţia prin televiziune se menţine ca o alternativă pedagogică ce
beneficiază de avantajul familiarităţii şi este implementată prin emisiuni TV cu
caracter educaţional general sau, ca formă alternativă de învăţământ, prin
emisiunile proiectate şi realizate în funcţie de programe de tip şcolar ce prezintă
caracteristici specifice educaţiei la distanţă.
d. Educaţia prin Internet reprezintă un nou tip de predare-învăţare la
distanţă, care câştigă teren pe zi ce trece datorită amplificării caracterului
multimedia al spaţiului World-Wide Web, în condiţiile unui acces superior la
Internet atât cantitativ (ca număr de persoane) dar mai ales calitativ (ca viteză de
transfer).

4
 3. Oportunităţi şi posibilităţi de utilizare a noilor
tehnologii în educaţie
Aportul noilor tehnologii în activitatea didactică se materializează prin:
• resurse pentru activităţile de predare-învăţare;
• aplicaţii suport pentru activitatea didactică;
• sisteme de instruire bazată pe Web.
Cele mai utilizate resurse IT pentru activităţile de predare-învăţare
sunt:
-produsele software educaţionale (didactice),
-cărţile electronice (eBook)
-aplicaţiile multimedia educative (enciclopediile, dicţionarele multimedia sau
atlasele.)
Dinamica fără precedent din domeniul tehnologiei informaţiei şi
comunicaţiilor are ca efect includerea în didactica modernă a tot mai multe tehnici
şi mijloace de învăţare în deplină concordanţă cu profilul psiho-sociopedagogic al
cursantului din societatea contemporană. Modalitatea optimă de prezentare a
conţinuturilor, încurajarea unui demers activ şi învăţarea colaborativă oferă un plus
de calitate, crescând flexibilitatea sistemelor educaţionale în conformitate cu
fiecare etapă a ciclului de învăţare (fig.4) şi cu particularităţile fiecărui cursant.

Fig. 3. Ciclul de învăţare

Utilizarea noilor tehnologii în educaţie necesită din partea cadrelor didactice un

ansamblu de cunoştinţe, aptitudini şi atitudini care să le permită utilizarea şi
valorificarea noilor tehnologii în activitatea didactică.
Noile tehnologii au un mare impact asupra creşterii eficienţei activităţilor
educaţionale prin:
• utilizarea operativă gândirii logice, selective şi analitice;
• dezvoltarea percepţiei vizuale;
• structurarea materiei;
• creşterea încrederii în forţele proprii.

5
 4. Posibilităţi de redare a informaţiei în instruirea
asistată de calculator
Posibilităţile de redare a informaţiei în instruirea asistată de calculator sunt
mult mai numeroase, comparativ cu instruirea tradiţională; în cele ce urmează
sunt evidenţiate sintetic caracteristicile principale ale câtorva dintre ele.
Textul este un element de bază al instruirii, însă trebuie evitată folosirea lui
excesivă pentru transmiterea informaţiilor, deoarece poate deveni un mijloc prea
lent şi monoton, solicitând destul de mult atenţia şi concentrarea cursantului.
Exemple: Fig.4 Explicaţii suplimentare „ascunse”

Fig. 5 Afişarea explicaţiilor suplimentare

Listele reprezintă un mod de organizare a conţinutului prin care informaţiile

similare sunt grupate, formând astfel o enumerare.
Liste numerotate:
1. fiecare element al listei este numerotat;
2. pot fi folosite diverse stiluri de numerotare, bazate pe cifre arabe sau romane,
dar şi pe litere;
3. formatul arată o ierarhie a informaţiilor.

Reprezentările grafice. Principalul avantaj al utilizării reprezentărilor

grafice este uşurinţa cu care este reţinută o imagine care poate exprima destul de
mult într-un spaţiu restrâns, memoria vizuală fiind considerată superioară celei
lexicale de către mulţi psihologi.

Fig. 6

Ilustrarea grafică a legăturilor în cazul listelor dublu înlănţuite

6
 Animaţia
Pentru a înlătura monotonia, prin impactul vizual pe care îl generează, efecte
de animaţie pot fi adăugate atât elementelor de conţinut (prin apariţie sau
dispariţie temporizată) cât şi proprietăţilor precum înălţime, poziţie, culoare etc.

Fig.7

Prezentarea animată a modelului Rutherford

Imagini în direct. Pentru a evita situaţia în care instruiţii privesc

înregistrarea video sau ascultă înregistrarea audio fără a se concentra asupra
mesajului, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
• înregistrările să fie scurte;
• cursantul să aibă controlul derulării (înainte, înapoi, pauză);
• să fie încorporate pauze care să permită reflectarea asupra secvenţei prezentate;
• includerea anumitor întrebări, în aceste pauze, care să focalizeze atenţia
cursanţilor asupra detaliilor importante ale prezentării.
Prezentările. Cel mai popular software de prezentare fiind Microsoft PowerPoint .

7
 Fig.8 Prezentarea ctitoriilor religioase ale lui Ştefan cel Mare

Prin hiperlegături informaţia poate fi accesată într-o formă neliniară. Email-

ul, forumurile de discuţii, chat-urile atenuează sentimentul de izolare al
cursanţilor implicaţi în învăţământul la distanţă, sentiment cauzat de eliminarea
interacţiunii clasice. Discuţiile, rezolvarea problemelor, interacţiunea cu colegii şi
cu instructorii sunt doar câteva din activităţile care vor oferi cursantului o
posibilitate de interacţiune socială canalizată spre învăţare.
Fiinţa umană este capabilă de şapte moduri diferite de procesare a
informaţiei
1. Bazându-se pe cuvinte
3. Privind imagini
4. Ascultând
5. Vizionând filme
6. Discutând cu alţii
7. Prin studiu individual
Pentru a înlătura monotonia, prin impactul vizual pe care îl generează, efecte
de animaţie pot fi adăugate atât elementelor de conţinut (prin apariţie sau
dispariţie temporizată) cât şi proprietăţilor precum înălţime, poziţie, culoare etc.
.

Fig. 9
Stiluri
de

învăţare

5. Aplicaţii software educaţionale

Produsele software educaţionale pot fi clasificate după funcţia pedagogică
specifică pe care o îndeplinesc în cadrul unui proces de instruire:
1. Produsele software de exersare pot fi folosite ca un supliment al
lecţiei din clasă, facilitând însuşirea unor date, proceduri, tehnici sau formarea

8
unor deprinderi specifice, oferind avantajul lucrului în ritm propriu şi validarea
imediată a răspunsului dat.
2. Produsele software interactive pentru predarea / învăţarea de
cunoştinţe noi creează un dialog între cursant şi programul (mediul) respectiv,
interacţiunea putând fi controlată de calculator (dialog tutorial) sau de instruit
(dialog de investigare). În ultimii ani se proiectează şi se experimentează medii de
învăţare cu o interacţiune extrem de complexă, bazată pe utilizarea inteligenţei
artificiale;
demersul este cunoscut sub numele de "instruire inteligentă asistată de
calculator".
3. Produsele software de simulare permit reprezentarea controlată a
unui fenomen sau sistem real, prin intermediul unui model cu comportament
analog, oferind posibilitatea modificării unor parametri şi observării
comportamentului sistemului.
4. Produsele software pentru testarea cunoştinţelor reprezintă poate
gama cea mai variată, întrucât specificitatea lor depinde de mai mulţi factori -
momentul testării, scopul testării, tipologia interacţiunii (feedback imediat sau nu)
- aceste aplicaţii apar uneori independente, alteori făcând parte integrantă dintr-un
mediu de instruire complex.
5. Jocurile didactice implică utilizatorul într-un proces de rezolvare de
probleme, prin aplicarea inteligentă a unui set de reguli.

Fig. 10 Exemplu de joc educativ – puzzle

Jocul didactic este o metodă de învăţământ care „dinamizează acţiunea
didactică prin intermediul motivaţiilor ludice care sunt subordonate scopului
activităţii de predare – învăţare - evaluare într-o perspectivă pronunţat formativă”.

9
Resursele ludice ale jocului pot fi valorificate pedagogic dincolo de sfera
învăţământului preşcolar şi primar, atât în instruirea tradiţională cât şi în produsele
software educaţionale.

6. Comunităţile virtuale şi educaţia

Prin raportare la comunitatea tradiţională, telecomunitatea sau comunitatea

virtuală se diferenţiază prin înlocuirea interacţiunilor directe cu cele mediate de
Internet, însă există şi o serie de caracteristici comune:
• acelaşi scop;
• sensul, identitatea şi apartenenţa;
• un set de reguli şi norme nescrise;
• rituri şi ritualuri, forme de exprimare specifice.

Comunităţile virtuale evoluează în funcţie de interesele membrilor şi au

nevoie de o infrastructură software şi de reţea care să permită satisfacerea
nevoilor specifice.

Date despre autori

10
Bibliografie

 www.biblioteca.ase.ro

 Ion Gh. Rosca si colab.

INFORMATICA INSTRUIRII
Editura Economica, Bucuresti 2002

11
 Pelgrum, W.J. - "Cercetarea
internationala despre utilizarea
calculatoarelor în învatamânt", în
"Perspective", vol.XXII, nr.3 (83),
1992, pg.345

 Eugen Noveanu & Dan Potolea

–“Informatizarea sistemului de
învăţămînt. Programul S.E.I”,
Editura Agata, 2008.

12