CAPITOLUL 1 Efectul traumatic al agentilor mecanici 1.1. Traumatologie medico-legala generala Multiplii agenti traumatici ai mediului ambiant, actionand asupra cor- pului uman, pot provoca dereglarea sindtiji sau moartea persoanei, fapt care poate deveni obiectul cercetarilor medico-legale. Din aceste conside- rente, problemele traumatismelor reprezinti cele mai importante preocu- pari ale expertizei medico-legale, devenind mult mai frecvente si compli- cate in condiiile mecanizArii continue. Traumatologia medico-legala reprezinta un compartiment important al medicinei legale. Ea studiaza mecanismele de producere si caracterul eziunilor, metodele de cercetare si criteriile de apreciere medico-legald a leziunilor mecanice. Partea generala a traumatologiei medico-legale include informatii de or- din comun, ce caracterizeaza leziunile, agenpii traumatici, proprictiile obiee- telor vulnerante, mecanismele lor de actiune, precum si date referitoare la clasificarea leziunilor, principiile de baza de examinare si de apreciere a lor. in partea special se abordeaza caracteristica medico-legal a leziuni- lor in functie de tipul agentului traumatic, de specificul mecanismelor de actiune si de circumstantele concrete de producere a traumelor. De asemne- nea, sunt abordate principiile de utilizare a investigatiilor medico-legale ‘complementare si de interpretare a rezultatclor objinute. In medicina legal eziune (vatdmare) corporald este considerata de- reglarea integritatii anatomice sau functionale a jesuturilor sau a organelor in rezultatul actiunii factorilor mediului ambiant. Daca orice dezintegrare anatomicd, de la 0 excoriatic superficiala gi pana la distrugerea completa, obiectiv si concret reprezint& o forma de lezi- lune, apoi mult mai dificil este sa apreciem dereglarea functional’ condiio- nati de trauma. Cu toate acestea, in practica medico-legala cxista multiple cazuri de dereglari functionale conditionate de actiuni traumatice: pareze si aralizii prin comprimare indelungatd a nervului, nevroze severe, surdism, afonii, orbiri posttraumatice etc. Se inregistreazii si cazuri de moarte prinderegliri functionale acute ale sistemului cardiovascular (stop cardiac), drept consecinta a unui soc psihoemotional considerabil. Factorii mediului ambiant, ce produc leziuni corporale, se numesc factori vulnerangi sau traumatici. Acestia pot fi: fizici, mecanici, chimici, biologici si psihici. in practica medico-legala mai frecvent se inregistreazi, leziuni corporale produse de factori (agenti) mecanici. Acestia se clasifica in trei grupe principale: a) corpurile contondente; b) obiectele ascutite; ¢) armele de foc si dispozitivele explozibile. Acesti agenti traumatici se deo- sebesc esential prin specificul mecanismului de actiune si prin caracterul leziunilor produse. Capacitatea factorilor traumatici de a provoca leziuni este numita pro- prietate traumatica. Unii factori au o proprietate traumatic’ unic& (simpla), altii—multiplé (complexa). Spre exemplu, obiectele contondente si ascutite sunt factori cu proprietate traumaticd unica, Pe cand in explozii, leziunile se produc prin combinarea actiunilor mecanica, termica si chimica. Factorii traumatici pot avea actiune locala, generalé sau combinaté. La randul su, actiunea poate fi de scurta duraté sau de lungé duraté. V.L. Popov [156] afirma c& factorii vulneranti sunt de trei feluri: a) obiecte traumatice (corpuri contondente, ascutite, proiectile etc.); b) sub- stante lezionale (acizi, baze s.a.); c) fenomene lezionale (curentul elec- tric, temperaturile extreme, radiatia ionizanta etc.). MLL. Avdeev [41] propune urmitoarea clasificare a agentilor trauma- tici: a) obiecte (mijloace fri destinatie specialf, folosite intamplitor sau intenfionat pentru provocarea leziunilor —piatra, scdndura etc.); b) instru- mente (mijloace cu destinatie speciala, folosite in tehnic’, productie, la domiciliu — cutit, ciocan etc.); c) arme (mijloace cu destinatie special, folosite pentru agresiune sau apfrare — arme de foc, pumnale). in unele contexte, termenul traumé poate fi echivalat cu nofiunea Je- ziune, dar, totodata, acesta se cere diferentiat de traumatism, care include totalitatea vatimarilor (leziunilor) asemanatoare, obfinute in conditii simi- lare de producere. Traumatologia este 0 ramura a medicinei care se ocupa cu studiul traumatismelor. Termenul provine de la trauma (ef. gr.) — rani (leziune) si logos — stiinga (studiu). Este cunoscut traumatismul de munca (industrial, agrar, in construc- tie), de transport (terestru, subteran, aerian, nautic), sportiv, casnic (habi- tual) si militar. Asocierea leziunilor inchise sau deschise ale mai multor tesuturi (moi, osoase), organe, localizate la nivelul unei regiuni anatomice, este numita focar traumatic. Procesul interactiunii dintre obiectul vulnerant si corpul (organismul) uman, realizat sub actiunea conditiilor mediului ambiant si a proprietitilor organismului, soldat cu producerea leziunilor corporale, se fumeste mecanismul traumei. in functie de origine si mecanism, M.I. Avdeev [41] propune urmatoa- rea clasificare a leziunilor mecanice: ‘A. Leziuni prin obiecte contondente: 1. leziuni produse prin lovire cu obiecte contondente; 2. _leziuni produse prin lovirea corpului de obiecte contondente (ca- deri, precipitari); 3. traumatism de transport; 4. traumatism sportiv; 5. traumatism de productie. B. Leziuni prin obiecte ascutite: 1, leziuni prin obiecte taictoare; 2. _leziuni prin obiecte intepatoare; 3. _leziuni prin obiecte intepator-taietoare; 4, leziuni prin obiecte despicatoare, C. Leziuni prin arme de foe: 1. leziuni prin arme de foe; 2. leziuni prin grenade, mine, obuze; 3. _leziuni prin substante explozibile. V.L. Popov si coaut, [155] clasificé trauma mecanica dup’ cum ur- ‘meaza:1 Trauma mecanica P Unicd Multipla Izolata Asociata Clasificarea Clasificarea traumei Clasificarea traumei izolate| | organelor i tesuturilor| _|traumei asociate| + a capului *atesuturilor moi | [+a dupa volum +a toracelui +a oaselor +a dupa localizare| + a abdomenului +a viscerelor +a bazinului +a vaselor sangvine +amembrelor + aaltor organe + aaltor regiuni si fesuturi La formarea leziunilor mecanice, nu are importanté principials daca corpu! omului (sau doar un segment) se afld in stare de repaus, iar in mig- care se afia obiectul traumatic, si viceversa. Caracterul si particularitayi- Ie leziunilor sunt determinate de specificul actiunii factorilor traumatici in complex (caracterul obiectului, valoarea energici cinetice, directia si unghiul de aplicare a obicctului, localizarea topografica a actiunii etc.). Principalele mecanisme de traumatizare, de regula, sunt actiunea dinamic& (lovirea) si actiunea statica (compresiunea) sau combinarca lor. Se inregis- treazA gi alte mecanisme de producere a leziunilor: extensiune, torsiune, frictiune ete. Leziunile influenteaz’ asupra organismului direct (primar) si indirect (secundar), Actiunea directa a leziunilor presupune o dereglare organica sau/si functionala a organelor si a fesuturilor, pe cand cea indirect se ma- nifest& printr-o reactie generala a organismului la actiunea traumatica a _ agentului vulnerant si prin complicatiile sale. —m0— De mentionat cd leziunile mecanice sunt apreciate in mod diferit de medicii clinicieni, legisti si de juristi. Medicul clinician este interesat intr- un diagnostic corect 5i in aplicarea celei mai adecvate metode terapeutice, in timp ce medicul legist interpreteaza leziunile prin prisma consecinfelor judiciare, oferind organelor de drept concluzii medicale ce elucideaza cir- cumstanjele unei fapte. Din punct de vedere medico-legal, leziunea integreaza toate consecin- tele actiunilor violente, indiferent de originea provocarii lor. Sub aspect ju- ridic, nofiunea de leziune (vatamare) corporala reprezinta 0 actiune ilicitd, intenfionatd sau accidentala, soldati cu dereglarea integrititii anatomice sau functionale a fesuturilor i organelor. Expertiza medico-legala se dispune de catre organele de drept pentru a stabili: care dintre agen{ii mediului extern au provocat dereglarea sAnatatii sau moartea; daca exist o legatura de cauzalitate direct intre actiunea agentului traumatic (nociv) si dereglarea sanatitii sau deces; prin ce se ma- nifesta dereglarea stindtitii si care sunt consecinfele actiunii factorului vul- nerant; care este mecanismul de actiune al agentului traumatic; vitalitatea si vechimea modificarilor stabilite pe cadavru, precum si in scopul solui niirii altor probleme specifice, care pot elucida circumstanjele traumei. Din aceste considerente, in medicina legal se cercetcaza consecintele actiunilor acelor factori externi, care conditioneazi vatimirile corporale sau moartea, care permit coneretizarea si diferentierea actiunilor traumati- ce, ce contribuie la identificarea obiectului vulnerant, ceca ce, in complex, faciliteaza restabilirea conditiilor in care s-a produs evenimentul Se poate afirma cu certitudine c& traumatologia mecanica este unul din capitolele principale ale medicinei legale gi constituie pana la 80% din activitatea general a medicului legist, atat in expertiza persoanelor, cat si pe cadavre. in acest context, Gh. Baciu [4] a stabilit c& in structura mortii Violente traumelor mecanice le-au revenit 51,58%, A. Padure [25] indica © incident’ sporit’ a traumelor contuze (93.42%), inregistrate in cadrul examinarilor persoanelor agresate. Se stie c’ leziunile mecanice se produc in rezultatul interactiunii obiec- tului traumatic, aflat in migcare, cu corpul, si viceversa. fn timpul unei lovituri, o parte din energia cinetica a obiectului este transmisa vietimei, Produc&ndu-i leziuni. Gravitatea leziunii depinde in mod direct de energia cinetic& a obiectului vulnerant. in locul impactului, celulele fesutului re- —1-