Daune interese compensatorii si daune interese moratorii. Posibilitatea cumulului.

Natura juridica a dobanzii este diferita de natura juridica a actualizarii obligatiei cu rata inflatiei,
prima reprezentand o sanctiune, (daune moratorii pentru neexecutarea obligatiei de plata) iar a doua
reprezinta valoarea reala a obligatiei banesti la data efectuarii platii, (daune compensatorii), ceea ce
conduce la concluzia ca este admisibil cumulul acestora si deci nu se ajunge la o dubla reparatie, ceea
ce ar reprezenta o imbogatire fara justa cauza a creditorului.

Reclamanta S.C. U. S.A. a chemat in judecata paratul M.F.P. solicitand instantei obligarea paratului la
plata sumei, reprezentand contravaloarea dobanzii legale.

Prin sentinta comerciala nr.1960 din 28 aprilie 2005, Tribunalul Bucuresti - -sectia a VI-a Comerciala a
admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in parte, referitor la dobanzile aferente
debitului reprezentand contravaloare creante pe relatia Egipt, respectiv cheltuieli de judecata si in
consecinta a respins ca prescris capatul de cerere formulat de reclamanta referitor la plata
dobanzilor aferente acestui debit si a respins ca neintemeiat capatul de cerere formulat de
reclamanta referitor la plata dobanzilor aferente sumelor reprezentand cheltuieli de executare.

Impotriva sentintei a declarat apel reclamanta SC U.SA.

Curtea de Apel Bucuresti –Sectia a V-a Comerciala prin Sentinta comerciala nr.84 din 16 februarie
2006 a admis apelul reclamantei S.C. U. S.A. Bucuresti, a desfiintat sentinta si a trimis cauza spre
rejudecare tribunalului, cu motivarea in esenta ca instanta de fond a confundat dreptul material la
actiune cu dreptul de a cere executarea silita si nu a avut in vedere dispozitiile art.16 lit.c din Decretul
nr.167/1918 care prevede ca prescriptia se intrerupe printr-un act incepator de executare si actul
incepator de executare l-a reprezentat incheierea Judecatoriei Sector 5.

Instanta de apel a statuat ca in rejudecare, tribunalul sa analizeze si dispozitiile art.12 din Decretul
167/1958 pentru a stabili pentru care dobanzi dreptul la actiune este prescris si pentru care dobanzi
a operat intreruperea prescriptiei.

Impotriva hotararii anterior mentionata paratul M.F.P. a declarat recurs in temeiul art.304 pct.9 Cod
procedura civila invocand aplicarea gresita a legii in sensul ca termenul de prescriptie a inceput sa
curga la 31 mai 1999, data sentintei nr.2979 a Tribunalului Bucuresti si s-a implinit la 31 mai 2002,
astfel ca actiunea formulata in februarie 2005 este prescrisa si ca gresit s-a retinut ca a fost intrerupt
termenul de prescriptie, intrucat executarea silita a avut loc cu privire la sumele acordate prin titlu
executoriu iar nu cu privire la dobanzile ce formeaza obiectul dosarului de fata.

Inalta Curte de Casatie si Justitie –Sectia Comerciala prin decizia nr.3128 din 24 octombrie 2006 a
respins ca nefondat recursul paratului, si a mentinut decizia recurata dar cu motivarea ca termenul
de prescriptie pentru actiunea privind plata dobanzii legale se va socoti pe ultimii 3 ani anteriori
introducerii actiunii, astfel ca cererea pentru dobanzi legale nu este prescrisa pe perioada 11
februarie 2002 – 4 august 2003.

Ulterior reclamanta S.C. U. S.A. a formulat precizari la actiune in sensul celor aratate in decizia inaltei
Curti de Casatie si Justitie si a solicitat dobanzi calculate pe perioada 11 februarie 2002 - 4 august
2003.

In fond dupa desfiintare, Tribunalul Bucuresti –Sectia a VI-a Comerciala a admis in parte actiunea
formulata de reclamanta si a obligat paratul la plata sumei reprezentand dobanzi legale si cheltuieli
de judecata.

Impotriva sentintei paratul M.E.F. a formulat apel solicitand admiterea apelului, modificarea sentintei
si pe fond respingerea actiunii ca neintemeiata.

Prin motivele de apel, paratul a aratat ca in mod gresit instanta a retinut existenta unui prejudiciu,
prezumat de lege, in speta reclamanta nefacand dovada prejudiciului cauzat pentru a solicita plata de
dobanzi la creanta, in conditiile in care paratul a platit aceasta suma reclamantei-intimata,
reactualizata.

Curtea de Apel Bucuresti –Sectia a V-a Comerciala prin decizia comerciala nr.174 din 21 aprilie 2008 a
respins ca nefondat apelul paratului cu motivarea in esenta ca in comercial prin exceptie de la
dreptul comun, se pot cere si acorda cumulativ daune interese compensatorii si daune interese
moratorii, pagubirea creditorului fiind prezumata conform art.43 Cod comercial, desi creanta fusese
executata silit, fiind actualizata cu rata inflatiei, aceasta nu reprezinta o dubla reparatie a
prejudiciului, ci o reparare integrala a acestuia.

Paratul M.E.F., in termen legal a declarat recurs impotriva deciziei pronuntata in apel criticand-o
pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs invocate, paratul arata ca una din conditiile acordarii de despagubiri sub
forma de daune moratorii il reprezinta existenta unui prejudiciu si acest prejudiciu exista ca urmare a
unei fapte culpabile, imputabile unei persoane. Avand in vedere ca M.E.F. si-a indeplinit obligatiile de
plata catre creditoarea–reclamanta, achitand debitul in cuantum reactualizat la data platii, rezulta ca
acesta nu se face vinovat de nici o fapta prejudiciabila, culpabila, de natura a atrage si plata dobanzii,
ca sanctiune.

Examinand in ansamblu criticile invocate in raport de actele si lucrarile dosarului si avand in vedere
dispozitiile legale incidente, inalta Curte constata ca recursul nu este fondat pentru considerentele
ce se vor arata.

Analizand primul motiv de recurs invocat de parat cu privire la faptul ca nu exista prejudiciu si culpa
sa, inalta Curte il apreciaza ca nefondat, deoarece paratul a achitat obligatiile de plata cu intarzieri
foarte mari, prin executare silita.

Critica recurentului ca prin plata reactualizata a debitului, a acoperit prejudiciul prezumat creat
intimatei-reclamante deci si daunelor moratorii, nu poate fi primita intrucat potrivit principiului
repararii integrale, consacrat de art.1084 Cod civil „daunele interese ce sunt debite creditorului
cuprind in genere pierderea ce a suferit si beneficiul de care a fost lipsit...”

Avand in vedere ca natura juridica a dobanzii este diferita de natura juridica a actualizarii obligatiei cu
rata inflatiei, prima reprezentand o sanctiune, (daune moratorii pentru neexecutarea obligatiei de
plata) iar a doua reprezinta valoarea reala a obligatiei banesti la data efectuarii platii, (daune
compensatorii), conduce la concluzia ca este admisibil cumulul acestora si deci nu se ajunge la o
dubla reparatie, ceea ce ar reprezenta o imbogatire fara justa cauza a creditorului.