Bacalaureat 2009: Varianta 12: Particularităţile de construcţie a unui personaj

într-o nuvelă studiată: Alexandru Lăpuşneanul de Costache Negruzzi

Ca specie a genului epic, nuvela are dimensiuni medii, cu o acţune riguros construită în
conflict puternic, punând în evidenţă personaje complexe bine individualizate. Spre
deosebire de povestire, cu care se confundă adeseori, nuvela are următoarele trăsături
definitorii: construcţia subiectului este riguroasă, personajele sunt deja caractere formate,
accentul este pus pe construcţia personajelor, nu pe acţiune, iar timpul şi spaţiul sunt clar
delimitate.
În literatura română nuvela a apărut în perioada paşoptistă, prima şi cea mai
importantă fiind nuvela istorică „Alexandru Lăpuşneanul” a lui Costache Negruzzi.
Aceasta este istorică prin temă şi din perspectiva formulei estetice cu elemente clasice.
Titlul nuvelei face referire la personajul principal, anticipând conflictul şi
importanţa personajului în operă.
Opera este împarţită în patru capitole, fiecare având câte un moto semnificativ
care accentuează conflictul dominant. În centrul nuvelei, scriitorul îl aşază pe Alexandru
Lăpuşneanu , domnul Moldovei, acţiunile prezentate cât şi celelalte personaje având
rolul de a reliefa caracterul personajului principal.

Fiind o nuvelă, accentul este pus pe conturarea unor ersonaje complexe. Cele două
personaje care se constituie într-un cuplu în acestă nuvelă sunt domnitorul şi soţia sa,
doamna Ruxanda, personaje romantice construite pe baza antitezei. Alexandru
Lăpuşneanu evoluează liniar şi are un destin tragic; el s-a căsătorit cu fiica lui Petru
Rareş, domniţa Ruxanda, pentru a-şi legitima pretenţiile la tron şi pentru a atrage asupra
sa ceva din faima bunicului acestuia, neuitatul Ştefan cel Mare. Domniţei i se face un
portret remarcabil, cu amanunte biografice şi trăsături fizice; personajul feminin dă
dovadă de blândeţe, bunătate, evlavie, în antiteză cu soţul ei crud, nemilos şi tiran.

Alexandru Lăpuşneanu este un erou romantic prin calităţi de excepţie şi

defecte extreme, caracter realizat pe baza antitezei romantice. Cu alte cuvinte,
Lăpuşneanu este un personaj excepţional pus în situaţii excepţionale. Spre deosebire de
„Letopiseţul Ţării Moldovei” de Grigore Ureche) din care s-a inspirat Negruzzi), în care
este prezentat domnitorul Lăpuşneanu, în nuvela lui Negruzzi este prezentat personajul
cu acelaşi nume. Autorul păstrează date istorice, cum ar fi anumite scene şi replici
(scena ospaţului, piramida). Abaterile de la documentele istorice sunt intenţionate şi au
rol în construirea personajului) boierul Moţoc murise înainte de întoarcerea in ţară a lui
Lăpuşneanu, Spancioc şi Stroici fugiseră din ţară în Polonia, uciderea lui Moţoc e
inspirată din moartea unui domnitor grec linşat de popor).
Dialogul constituie în opera lui Negruzzi o soluţie artistică folosită cu scopul
de a pune în evidenţă evoluţia psihologică a personajului.
Domnitorul este caracterizat direct de catre narator („Lăpuşneanu, a căreia
ochi scânteiară ca un fulger”, „meditează vreo nouă moarte”) şi celelalte personajue, şi
indirect, prin intermediul dialogului, monologului, gestualităţii şi comportamentului.
Faptele domnitorului, ajuns pentru a doua oară pe tronul Molodvei (omorârea
boierilor, „leacul de frică” oferit Domniţtei Ruxanda, aruncarea lui Moţoc in mâinile
mulţimii), pun în evidenţă tiania domnitorului care acţionează pentru întărirea autorităţii
domneşti şi slăbirea puterii boierilor.
Încă din primul capitol putem observa, prin intermediul dialogului, anumite
gesturi care dezvăluie evoluţia psihologică a viitoului tiran. Dialogul din scena în care
Lăpuşneanu întâlneşte solia formată din Moţoc, Veveriţei, Spancioc şi Stroici,
conturează foate bine conflictul puternic dintre domn şi boierii trădători. Acest conflict
evidenţiază trăsătura fundamentală a lui Lăpuşneanu, şi anume, voinţa de a avea putere
deplină asupra Moldovei, impunându-şi ferm autoritatea.
Lăpuşneanu îi primeşte pe boieri rezervat, „silindu-se a zâmbi”. Atitudinea
boierilor, la început, este una oarecum detaşată, deoarece „se înclinară până la pământ,
fără a-i săruta poala după obicei”. Schimbul de replici reflectă siguranţa de sine şi
atitudinea provocatoare a domnului, care-i determină pe boieri să-şi dezvăluie ostilitatea
şi adevăratele intenţii: „Am auzit, urmă Alexandru, de bântuielile ţării şi am venit să o
mântui; ştiu că ţara mă aşteaptă cu bucurie.”
Ultima parte a acestui dialog dezvăluie furia şi ura abia stăpânită a lui
Lăpuşneanu, ca răspuns la vicleniile lui Moţoc. Prin aceste replici tăioase sunt
evidenţiate impulsivitatea, lipsa de scrupule şi violenţa domnitorului în înfruntarea cu
boierii: „Dacă voi nu mă vreţi eu vă vreu [...] şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre
voi şi voi merge şi cu voia, ori fără voia voastră.”
Observaţiile asupra fizionomiei personajului, făcute de Negruzzi, reflectă
trăirile interioare ale eroului : „răspunse Lăpuşneanu, a căruia ochi scânteiară ca
un fulger.”
Fiind un bun cunoscător al firii umane, Lăpuşneanu îl cruţă pe Moţoc pentru
încercarea de a-l înşela din nou, deoarece avea nevoie de acesta „ca să mai uşureze
blăstemurile norodului”. Această scenă reflectă duritatea, luciditatea şi ironia
necruţătoare a domnului.
Partea a III-a a nuvelei („Capul lui Moţoc vrem”) este cea mai dramatică şi
începe printr-o linişte şi o atmosferă de sărbatoare, unde domnul şi boierii se adunaseră
la biserică.
Scena este prezentată minuţios, pregătindu-se antiteza romantică şi contrastul din scena
uciderii celor 47 de boieri.
Dismularea şi ipocrizia, precum şi ateismul sunt trăsături specifice personajului
romantic şi sunt foarte bine evidenţiate în această scenă: „Împotriva obiceiului său,
Lăpuşneanul, în ziua aceea era îmbrăcat cu toată pompa domnească”, „Dar după ce a
ascultat Sfânta Slujbă, s-a coborât din strană, s-a închinat pe la icoane, şi, apropiindu-se
de racla Sfântului Ioan cel Nou, s-a aplecat cu mare smerenie şi a sărutat moaştele
sfântului”, „Spun că în minutul acela, el era foarte galben la faţă, şi ca racla sfântului ar
fi tresărit.”
În episodul uciderii celor 47 de boieri, se poate observa antiteza dintre cinismul lui
Lăpuşneanu („El râdea”) şi groaza lui Moţoc care „se silea a râde ca să placă
stăpânului, simţind părul zburlindu-i-se pe cap şi dinţii săi clănţănind.”
În scena finală a bolii şi a otrăvirii sale, personajul principal trăieşte cu intensitate atât
umilinţa, cât şi revolta împotriva celor ce l-au călugărit, după care urmează groaza în faţa
morţii.
Deşi naratorul este obiectiv, apar scurte intervenţii subiective prin care naratorul îşi
trădează atitudinea faţă de personaj: „această deşănţată cuvântare”, „era groază a privi
această scenă sângeroasă”.
În realizarea operei sale, Negruzzi interpretează cronicile lui Grigore Ureche şi
Miron Costin, schimbând destinul unor personaje. Astfel, creează o operă de ficţiune
care se îndepărtează de spiritul cronicilor, o nuvelă „care ar fi putut sta alături de Hamlet
dacă ar fi avut prestigiul unei limbi internaţionale”. (G. Călinescu).

Proba scrisa la limba si literatura romana

Varianta 12

CERINTA: SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre particularitatile de constructie a unui personaj
dintr-o nuvela studiata. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea

personajului ales (de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale,
constructia subiectului, perspectiva narativa, modalitati de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare
la conflictul/ conflictele nuvelei studiate;
- relevarea principalei trasaturi a personajului ales, ilustrata prin doua episoade/
secvente narative si/ sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul in care se reflecta o idee
sau tema nuvelei in constructia personajului pentru care ai optat.

Nota! Ordinea integrarii reperelor in cuprinsul lucrarii este la alegere.

Pentru continutul eseului vei primi 16 puncte (cate 4 puncte pentru fiecare cerinta/
reper); pentru redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea ideilor in scris – 3
puncte; utilizarea limbii literare – 3 puncte; abilitati de analiza si de argumentare – 3
puncte; ortografia – 2 puncte; punctuatia – 2 puncte; asezarea in pagina, lizibilitatea
– 1 punct).
In vederea acordarii punctajului pentru redactare, eseul trebuie sa aiba minimum
2 pagini.