DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL

In prezent , domeniul com.int. a depasit demult operatiunile de import-export,

incluzand toate actele si operatiunile derulate la nivel international. Prin urmare, acest domeniu
include contractele de leasing, franciza, know-how, c. de agency, c. de achizitii publice, de
cooperare economica, tehnica si stiintifica, de engineering, garantiile contractuale speciale ( scr.
de garantie bancare, toate modalitatile de plata speciale etc )

Dci => un ansamblu de norme juridice de drept privat care guverneaza relatiile
comerciale si de cooperare economica, tehnica si stiintifica ce depasesc cadrul intern ( national )
al unui stat si au aderente internationale cu doua sau mai multe sisteme de drept nationale.

Normele dci sunt nu numai de drept substantial ci si cele de drept procesual ( arbitrajul
comercial international )
Din definitie dci se extrage cu usurinta obiectul acestei discipline, raporturile juridice ce
au in acelasi timp caracter comercial si international.

A) In ceea ce priveste comercialitatea raporturilor juridice, aceasta va fi determinata in

functie de dispozitiile sistemului de drept ce ii este aplicabil, sistem determinat de normele de
drept international privat, de normele conflictuale ale tarii forului ( lex fori )

EX. contr. v-c, X-Ungaria, Y- Romania. Care lege i se aplica contractului ?

- pot sa stabileasca partile in contract legea aplicabila ( lex voluntatis )

- daca partile nu precizeaza nimic, instanta competenta este stabilita de L 105/1992

B) In ceea ce priveste internationalitatea raporturilor juridice , se impun precizari :

- exista raporturi juridice care desi au legatura cu strainatatea, se mentin in cadrul
national, si nu prezinta interes pentru dci

EX. prestatorii de servicii pentru export :

- acestia furnizeaza marfuri, produse sau transformate de ei, partenerilor lor
nationali, parteneri ce exporta aceste marfuri.

Prestator de servicii roman - exportator roman = Contr prestari servicii

Exportator roman – importator ungaria = Contr de vanzare – cumparare

Exista contracte, raporturi juridice, care prin elementele lor , sau prin anumite
circumstante legate de locul incheierii contractului, locul executarii contractului si altele, contin
un element strain, de extraneitate, suficient de caracterizant pentru a determina caracterul
international al acestora.

Cele mai multe reglementari internationale utilizeaza doua criterii principale pentru
determinarea internationalitatii unui raport juridic :

1) Criteriul subiectiv

1
- partile – persoane fizice sau juridice au in momentul incheierii contractului domiciliul sau sediul
situate in state diferite

2) Criteriul obiectiv

- va fi international contractul prin care se stabileste ca marfa, lucrarea sau serviciul ce face
obiectul acestuia sa se afle in tranzit international, sa traverseze cel putin o frontiera de stat in
cursul executarii contractului.
*** frontierele exista, pastram acest criteriu, au fost ridicate doar barierele ec.

L 105/1992 mareste sfera criteriului subiectiv prin adaugarea resedintei in cazul

persoanelor fizice si a fdc in cazul pers juridice.

IZVOARE INTERNATIONALE

1) Conventiile internationale

- reprezinta concept de gen, avand ca specii tratatele, acordurile, Carta, asocierile,

conventiile

Aparitia conventiilor internationale in domeniul dci a fost generata de necesitatea

uniformizarii, diversitatii ( legile nationale )
Unele conventii internationale incearca uniformizarea normelor de dr int privat, iar
altele incearca crearea unui drept material ( substantial ) uniform.

a) Exista conventii multinationale cu caracter REGIONAL

- Tratat Roma ( 1957 ), prin care s-a constituit UE

- Acordul privind asocierea europeana privind liberul schimb ( AELS ) – fara Elvetia
- Tratat Maastricht ( 1992 )- privind crearea Uniunii economice si monetare

b) Exista de asemenea Conventii internationale multilaterale cu caracter mondial :

- Carta Natiunilor Unite

- Acordul General pentru Tarife si Comert ( GAT )
- Conventia de la Marakesch – prin care s-a creat Organizatia Mondiala a Comertului

c) Exista conventii prin care se realizeaza un drept substantial uniform

- Conventia de la Viena ( 1980 ) – privind vanzarea internationala de marfuri

- Conventia de la NY ( 1958 ) – privind recunoasterea hot arbitrale straine
- Conventia de la Geneva ( 1961 ) – privind solutionarea prin arbitraj a litigiilor comerciale
internationale
- Conventia de la NY ( 1974 )- privind prescriptia in materia vanzarii internationale de
marfuri

d) Unele conventii internationale uniformizeaza dreptul intern privat :

2
 - Conventia privind solutionarea conflictelor de legi in materie de cambie si bilet la ordin
- Conventia _________ii___________________ii_____________ cec

e) Pentru Romania, izvoare internationale de drept reprezinta si Directivele Europene si

Regulamentele Europene.

- Directivele Europene nu au aplicabilitate directa in legislatia interna, fiind necesara

transpunerea acestora ( adoptarea unor legi sau modificarea celor existente astfel incat
legislatia nationala sa fie conforma cu cea europeana )

Exista posibiltatea in anumite cazuri ( in cazul litigiilor solutionate de instantele

europene ) invocarii prevederilor Directivelor Europene, chiar daca legislatia nationala nu este
conforma cu acestea.

- Regulamentele Europene se aplica direct statelor membre

o Cu toate acestea, statele membre prefera sa-si adapteze si legislatia nationala la
nivelul acestor regulamente

2) Uzantele comerciale internationale

Uzantele , uzurile, obiceiurile, cutumele, reprezinta reguli nascute din practica sociala,
folosite vreme indelungata si respectate intocmai ca nj obligatorii.

Exista uzante locale, uzante specifice proprii anumitor domenii de activitate comerciala
si uzante generale ce se aplica tuturor raporturilor juridice de dci

Insa cea mai importanta distinctie este aceea intre uzantele normative si uzantele
conventionale ( interpretative )

Uzantele normative ( nerecunoscute in legislatia romana ), isi au ca temei chiar legea ce face
trimitere la aplicarea lor

Uzantele conventionale – au ca temei vointa partilor ce stabilesc aplicarea lor intregului contract
sau numai unei parti a acestuia

Uzantele normative au forta juridica ca si legea si au rolul de a completa, de a suplini sau

de a inlatura prevederile legii.
Cand ele sunt recunoscute ca izovare de drept, ele se vor aplica intotdeauna cu exceptia
cazului in care, prin manifestarea expresa de vointa, partile unui contract stabilesc neaplicarea
uzantelor normative.

Uzantele conventionale au forta juridica numai in masura in care partile contractante

stabilesc expres aplicarea lor si au rolul de a completa si de a interpreta vointa partilor.

Aplicarea uzantelor conventionale a ridicat probleme practice astfel incat institutiile

internationale le-au codificat si uniformizat
Camera Internationala de Comert de la Paris ( CCI ), institutie privata, a realizat cele mai
multe asemenea codificari ( reguli uniforme privind INCASSO-ul , reguli uniforme privind

3
acreditivul documenter, r.u. cu garantiile contractuale, INCOTERMS 2000, Clauza Model de
Hardship ( impreviziune ) etc) – toate aceste reguli uniforme poarta denumirea oficiala de
Publicatii

Cofidicarea si uniformizarea uzantelor conventionale nu produce nici o transformare

asupra statutului lor -> ele nu devin uzante normative

La nivel american exista o codificare in materia vanzarii internationale ( corespunzatoare

regulilor INCOTERMS )- Regulile RAFTD ( definitiile revizuite pentru comert american exterior )

In aceeasi materie se remarca comisia pentru drept comercial international UNCITRAL,

FIDIC ( Federatia internationala a inginerilor consultanti ) etc

Utilizarea Conditiilor Generale ( Uzante Conventionale ) la incheierea unui contract,

reprezinta o obisnuinta in activitatea comertului international.

Principiile privind contractele comerciale internationale – elaborate de institutii

internationale in special de UNIDROIT, reprezinta model pentru elaborarea contractelor, iar nu
prevederi legale, uzante normative sau conventionale.

PRINCIPIILE DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL

In materia comertului international, prioritare sunt :

- Pr. libertatii comertului

- Pr. Concurentei Loiale

- Pr. Libertatii Contractuale ( partile au libertatea de a alege legea aplicabila )

- Pr. Egalitatii Juridice a partilor

- Pr. Bunei Credinte – ( o parte in privinta careia contractul a fost executat, este
considerat ca fiind de rea credinta daca nu a facut nimic pentru inalturarea prejudiciului
in termen rezonabil )

a) Principiul Concurentei Loiale

La nivel international, acest principiu orienteaza elaborarea si adoptarea unor asemenea

prevederi care sa garanteze concurenta loiala intre participanti la schimburile comertului
international si care sa sanctioneze practicile contrare uzantelor cinstite.

Conventia de la Paris ( 1883 ) a creat Uniunea de la Paris privind Concurenta Loiala.

- aceasta conventie a fost revizuita ( 1911 – Washington ) etc.

Conventia de la Paris ( Uniunea ), are in vedere resortisantii tarilor membre ale Uniunii :

- nationalii ( in cazul pf – cetatenii )

4
 - cei care isi au sediul si nationalitatea unui stat membru ( pj ) si persoanele asimilate ( cei
care isi au domiciliul / o intreprindere efectiva si serioasa pe teritoriul unui stat membru
al Uniunii de la Paris )

Potrivit acestei conventii :

Art 10 bis – Statele membre au obligatia de a oferi cetatenilor lor protectie efectiva
impotriva concurentei neloiale

b) Principiul egalitatii juridice a partilor

Raporturile de drept al comertului international apartin dreptului privat, sunt raporturi

de ‘jure gestionis’

Statele, desi nu au calitate de comercianti, participa la activitatea comerciala

internationala, prin incheierea de contracte si participare la litigii ( contracte de imprumut cu
BEI, BERD etc ), in toate aceste cazuri actionand si ele ‘ de jure gestionis ‘

In ceea ce priveste contractele de concesiune si de achizitii publice, de lege lata, ele

apartin domeniului public.

Actele si operatiuni

In diferitele sisteme de drept si legislatiile nationale, intalnim 2 conceptii principale cu

ajutorul carora se determina calificarea unor acte si operatini ca fiind comerciale sau civile .

a) Potrivit conceptiei obiective

Vor fi comerciale actele, faptele si operatiunile prevazte de lege ca fiind comerciale ca

atare.
In acest caz, comercialitatea actelor urca de la act la persoana ( persoanele fizice
dobandesc statut de comerciant prin savarsirea actelor comerciale )

b) Potrivit conceptiei subiective

Au caracter comercial, toate actele savarsite de un comerciant. In acest caz,

comercialitaea coboara de la persoana la act.
Exista si acte juridice mixte ( fapte de comert unilaterale ), reglementate distinct de
legislatiile nationale.

Legea franceza aplica in acest caz legea comerciala in ceea ce-l priveste pe contractantul
comerciant si legea civila in ceea ce-l priveste pe contractantul necomerciant.
Fdc internationale sunt toate actele, faptele si operatiunile economice ce contin un
element de extraneitate suficient de caracterizante, pri ncare se urmareste producerea de
bunuri, prestarea de servicii, executarea de lucrari sau interpunere in circulatia marfurilor cu
scopul obtinerii profitului.

5
 SUBIECTELE D.C.I.
( Participantii la activitatea comerctului international )

Subiecte ale raportului juridic de dci sunt persoanele fizice si persoanele juridice de
nationalitate romana sau straina, comercianti sau necomercianti.
Potrivit majoritatii legislatiilor europene, sunt comercianti :

 pf si asociatiile familiale
 SC
 RA
 GIE
 GEIE ( Allianz )
 Unitatile, Organizatiile cooperatiste

La nivel european intalnim SC cooperative europene si SC Europaea, cu statut de

comerciant.
Necomerciantii participanti la activitatea comerciala initiala sunt :

- Statul – cand actioneaza de jure gestionis

- Unitatile administrativ-teritoriale
- Societatile Civile
- Organismele inter-guvernamentale
- Asociatii si Fundatii

COMERCIANTII PERSOANE FIZICE

Persoanele fizice continua sa aiba un rol important in activitatea economica comerciala, in

special in domenii ce nu implica investitii de mare anvergura :
- turism
- mestesuguri
- artizanat

Prima distinctie ce prezinta interes :

- pf romane } ce au statut de comercianti
- pf straine

a) Capacitatea pf de a desfasura activitatea comerciala internationala

Acest aspect este reglementat intotdeauna de legea nationala ( lex patriae ), a pf, fiind
un aspect ce tine de capacitatea de folosinta a pf. ,conform L 105/1992

b) In ceea ce priveste calitatea de comerciant a unei pf, aceasta este det de legea tarii in care se
desfasoara activitatea comerciala.

In cazul pf straine, fiind un aspect ce tine de conditia juridica a strainului

6
L 300/2004 reprezinta o imbinare reusita a principiului privind libertatea prestarii serviciilor, a
dreptului de stabilre si de recunoastere a calificarilor personale obtinute in statul membru de
origine ( statul al carui cetatean - pf; sediu principal – pj )

( la pf din state terte, ele trebuie sa infiinteze sucursale in Romania )

Criteriul clasic in baza caruia se realizeaza distinctia intre pf straine sau autohtone este
acela al domiciliului situat intr-un alt stat.
In acest moment, s-a introdus si criteriul cetateniei in ceea ce-i priveste pe cetatenii
statelor membre ale UE si ale spatiului economic european . ( Norvegia, Islanda si Lichtenstein )

Conform L 300/2004, se dispune :

“ cetatenii romani si cetatenii straini proveniti din statele membre ale UE sau din statele
membre ale spatiului economic european pot desfasura activitati economice in mod
independent, ca pf sau prin constituire de asociatii familiale, in toate domeniile , meseriile,
ocupatiile , cu exceptia acelora ce nu pot fi desfasurate pe baza liberei initiative”

Dreptul de stabilire

-> dreptul unui cetetean al unui stat membru UE, cetatean care are domiciliul / resedinta pe
teritoriul Romaniei de a desfasura activitati economice in Romania

Dreptul de a presta servicii

-> dreptul persoanelor fizice din statele membre UE sau un stat membru al Spatiului Economic
European, persoana care isi pastreaza asezamantul de origine de a putea desfasura activitati
economice in Romania

Persoanele fizice pot participa la activitatea comerciala internationala numai in masura

in care prin autorizatia obtinuta de la institutiile competente, este mentionat si acest obiect de
activitate : - comert extern ; - import- export etc

COMERCIANTII PERSOANE JURIDICE

a) Societatile Comerciale

SC cu participare straina ( SC PS)

Vor fi SC PS toate SC, filialele, sucursalele infiintate pe teritoriul Romaniei cu capital
integral straine, indiferent ca ele au fost vazute ca atare de la inceput sau elementuul de
extraneitate ( ex CS strain ) a intervenit ulterior prin majorarea CS prin cumparare de PS/Actiuni,
sau prin dobandirea de obligatiuni ale respectivei SC.

SC cu capital strain se pot constitui in orice din formele prevazute de L 31/1990, sunt pj
romane, deoarece sediul lor social este in Romania, si se supun legilor romane in ceea ce
priveste statutul lor organic ( intrucat legislatia care guverneaza infiintare, functionare,
modificare, lichidare, al unei SC )

7
 In anumite domenii : banci, asigurari, piata de capital, infiintarea unor SC cu capital
strain pe teritoriul Romaniei, precum si extinderea activitatii unor SC straine pe teritoriul
Romaniei este supusa dupa caz unei autorizari speciale sau unei obligatii de notificare ce cade in
competenta autoritatilor de reglementare din domeniu : BNR, CNVM, CSA

Recunoasterea internationala a personalitatii juridice a SC

La nivel international, nu exista nici o reglementare privitoare la aspectul personalitatii

juridice a SC. O prevedere principala exista in Tratatul de la Roma.
Pornind de la acest text, in mod unanim se recunoaste de catre orice sistem de drept
posibil ca o SC legal constituita in tara in care isi are sediul social sa fie recunoscuta ca atare in
orice alt stat.

*** Regimul juridic al sucursalelor, filialelor si reprezentantelor SC straine

Sucursalele si filialele si reprezentantele

-> reprezinta modalitati de extindere in teritoriul unui alt stat a activitatii comerciale

- Sucursalele sunt dezmembraminte fara personalitate juridica a SC mama, dependente

economic si juridic de aceasta
- Sunt integrate organic SC mama

Filialele sunt demembraminte independente ale SC mama

- au personalitate juridica distincta
- patrimoniu propriu
- obiect de activitate distinct
- raspundere juridica proprie

Cu toate acestea, intre filiala si SC mama, exista o dependenta prin faptul ca, CS al filialei
provine in principal de la SC mama.

SC straine pot infiinta in Romania sucursale si filiale cu respectarea urmatoarelor conditii :

1) legea statutului organic al SC mama ( lex societatis ) sa permita aceasta posibilitate

2) sa existe prevedere expresa in acest sens in actul constitutiv al SC mama

3) SC sa respecte toate conditiile prevazute de legea romana pentru infiintarea acestor

dezmembraminte

Infiintarea de reprezentante ale Sc straine pe teritoriul ROmaniei este reglementata de

Decretul Lege nr. 122/1990

Reprezentantele sunt dezmembraminte ale SC straine dar nu in sensul sucursalelor sau

filialelor .

8
 Reprezentantele nu au personalitate juridica, negociaza si incheie acte juridice in
numele, pe seama SC mama.
Ca regula, reprezentantele au doar rol de promovare a SC straine, savarsind in principal
acte materiale.
Sub aspect terminologic, sunt asimilate reprezentantelor si birourile si agentiile
infiintate in Romania de SC straine.

*** Sucursalele au capacitate juridica data de legea tarii SC mama ( conform legii tarii mama, s-
ar putea ca sucursala sa aiba personalitate juridica ) ***

SC si CONFLICTELE DE LEGI

Cel mai important aspect in abordarea conflictelor de legi privind SC, il reprezinta
determinarea legii statutului organic al SC.
Aceasta lege este legea nationalitatii SC, nationalitate ce se determina utilizand
principalul criteriu existent in toate sistemele de drept : - sediul social declarat

In prezent se utilizeaza si un al doilea criteriu :

- sediul centrului organelor de conducere si gestiune a activitatilor statutare

- legea SC va carmui urmatoarele aspecte :
 capacitatea SC
 conditiile de dobandire si de pierdere a calitatii de asociat
 drepturile si obligatiile ce decurg din calitatea de asociat
 modalitatile de alegere a organelor statutare
 atributiile si obligatiile acestora
 reprezentarea prin intermediul organelor statutare
 dizolvarea si lichidarea SC etc

A ) CONFLICTE DE LEGI SI ACTIUNILE SC

Corecta abordare a acestei teme impune precizarea conform careia nu emiterea de

actiuni poate genera conflicte de legi, ci subscrierea acestora prin modalitati faptice ( oferta de
subscriere fie direct, fie prin intermediul unor entitati autorizate )

In momentul in care o SC emite actiuni, poate opta pentru vanzarea acestora catre
subscriitori sau prin intermediul unor SC de valori mobiliare sau SC bancare.

In cazul in care SC ofera direct actiunile pe care le emite, subscrierea este guvernata de
lex societatis.

In cazul in care se opteaza pt utilizarea serviciilor unui intermediar autorizat de

nationalitate straina, acestia actioneaza fie in calitate de mandatar, fie in calitate de comisionari
ai emitentului.
In raporturile dintre SC emitenta si intermediarul autorizat strain, se aplica Lex
contractus ( in cazul alegerii legii aplicabile ), fie legea intermediarului autorizat ( in cazul
neexecutarii dreptului de alegere a legii aplicabile )

9
 In relatiile dintre subscriitori si SC se aplica Lex societatis

B ) CONFLICTELE DE LEGI SI APORTURILE LA FORMAREA CS al unei SC

Aporturile la formarea CS al oricarei SC pot genera conflicte de legi in ceea ce priveste

transmiterea proprietatii si a altor drepturi reale si privind publicitatea.
In ceea ce priveste asumarea obligatiei de aportare si executarea acestei obligatii se
aplica intotdeauna Lex societatis .

Daca bunul mobil ce face obiectul aportului se afla pe teritoriul unui stat strain ( nu in
tranzit, caz in care s-ar aplica legea tarii de destinatie), se aplica Lex rei sitae in ceea ce priveste
transmiterea proprietatii si a altor drepturi reale asupra bunului mobil.

In cazul imobilelor se aplica intotdeauna Lex rei sitae intotdeauna.

In privinta formalitatilor de publicitate, in cazul bunurilor imobile aduse ca aport la

formarea CS al unei SC straine, se aplica Lex rei sitae, chiar daca temeiul juridic al nasterii,
transmiterii, restrangerii sau strangerii drepturilor reale, ori garantiile reale s-a constituit prin
aplicarea unei alte legi ( sunt reglementate de legea tarii in care se afla bunurile ).

In ceea ce priveste formalitatile de publicitate privind bunurile mobile, acestea sunt cele
prevazute de legea tarii in care se afla aceste bunuri.

C) CONFLICTELE DE LEGI SI TRANSMITEREA ACTIUNILOR / PS, si P de inters ale unei SC

Dupa subscrierea lor, toate titlurile emise de o SC sunt instrainate succesiv.

In cazul instrainarii acestor titluri prin :

- vanzare – cumparare
- tranzactionare la bursa
- cesiune
- in raporturi dintre dobanditorii succesivi si terti, se aplica legea tarii in care se afla aceste
bunuri

Exista posibilitatea ca legea SC sa impuna conditii contrare legii tarii in care se efectueaza
tranzactia. In acest caz, are prioritate lege SC

D) INSOLVENTA SC si CONFLICTELE DE LEGI

In acest moment, insolventa nu se mai aplica in mod exclusiv sau SC sau comerciantilor.
Insolventa in sens restrans reprezinta starea in care se afla persoana care nu dispune de
suficiente fonduri banesti pentru plata datoriilor scadente

10
 Procedura insolventei – procedura prin care se asigura plata creditorilor recunoscuti pe o
baza comuna, colectiva, prin intermediul reorganizarii judiciare a activitatii debitorului, in baza
unui plan de reorganizare sau prin intermediul falimentului, a lichidarii averii debitorului.

Declansarea insolventei ca procedura intervine daca sunt indeplinite 3 conditii, 2 de fond, si

1 de procedura :

1) Debitorul sa faca parte din categoria persanelor prevazute de lege ca persoane ce pot fi
supuse acestei proceduri

Legea romana a renuntat din 2004 la includerea in sfera acestor persoane doar a
comerciantilor.
Sunt supuse legii romane comerciantii pf/pj, soc agricole, toate pj de drept privat care
desfasoara o activitate economica ( si GIE si GEIE )

In Franta sunt supusi falimentului comerciantii, artizanii, agricultorii si cei care exercita
profesii liberale.

In Italia : doar intreprinzatorii cu excluderea micilor intreprinzatori

In Germania : toate pj si chiar si asocierile fara pj, precum si pf fara nici o distinctie

Conform Regulamentului European nr. 1346/ 2000, privind insolventa, se indica dorinta ca
toate legislatiile tarilor membre sa includa dispozitii conform carora insolventa sa se aplice
tuturor persoanelor fara nici o conditionare privind statutul profesional al acestora.

2) Debitorul sa se afle in insolventa/ in iminenta

In majoritatea sistemelor de drept, insolventa este starea patrimoniului debitorului ce

atrage aplicarea procedurii insolventei.

Legea romana considera ca poate fi aplicata procedura colectiva in cazul in care

debitorul se afla in insolventa, respectiv nu dispune de suficiente fonduri banesti pentru a-si
achita datoriile exigibile.

L. 85/2006 stabileste si o valoare prag a datoriilor ce nu pot fi mai mici de 10.000 RON,
sau echivalentul a 6 salarii medii pe economie in cazul creantelor salariale.
L. romana reglementeaza ca si cauza a deschiderii procedurii colective si insolventa
iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va dispune de suficiente fonduri banesti
pentru a-si achita datoriile exigibile angajate.
In Franta, procedura numita a ‘insolvabilitatii’, se deschide in cazul in care debitorul nu
mai poate face fata pasivului exigibil cu activul disponibil.
Insolvabilitatea reprezinta acea stare a patrimoniului debitorului caracterizata printr-un
pasiv mai mare decat activul patrimonial.
Prin cauza de deschidere a procedurii colective, legea franceza se incadreaza in tendinta
generala prin care se promoveaza insolventa debitorului.
Nu intereseaza daca situatia patrimoniului debitorului este disperata, iremediabila sau,
dimpotriva, echilibrata.

11
 In SUA, falimentul este cauzat in principal de neputinta, incapacitatea de a-si plati
datoriile.
Incapacitatea unui debitor de a-si achita datoriile in cazul in care procedura falimentului
este declansata de catre creditori, se apreciaza in functie de numarul si marimea creantelor
neachitate proportia creantelor neachitate fata de cele achitate, intarzierile obisnuite in plata
etc.

In Germania, Codul german al Insolventei promoveaza ca si cauza generala de

deschidere a procedurii, esuarea debitorului in a-si onora datoriile.
Se considera ca debitorul este incapabil sa-si plateasca datoriile daca nu isi achita 80-
90% din datoriile sale in aproximativ 2-3 saptamani de la scadenta.
Legea germana reglementeaza si o alta cauza a insolventei – excesul de datorii notiune
care nu se confunda nici cu insolventa dar nici cu insolvabilitatea.

In Italia si Spania, cauza de deschidere a procedurii o reprezinta incapacitatea debitorul

de a-si achita cu regularitate datoriile.

3) INTERVENTIA UNEI HOTARARI JUDECATORESTI DE DESCHIDERE A PROCEDURII

COLECTIVE A FALIMENTULUI.

Pana in momentul interventiei hotararii judecatoresti, insolventa este doar o stare de

fapt. Dupa interventia acestei hotarari se poate discuta de insolventa declarata oficiala.
In privinta falimentului, conflictele de legi privesc :

- tara ce are competenta in deschiderea procedurii falimentului

- legea aplicabila acestei proceduri
- conditiile de declansare a falimentului
- efectele internationale de falimentul comerciantului

In teorie si in practica , s-au impus 2 teorii prividn solutionarea conflictelor de legi in materia
falimentului transfrontaliera sau international.

I ) T. UNIVERSALITATII sau UNICITATII FALIMENTULUI

Conform acestei teorii, numai tribunalul tarii domiciliului debitorului persoana fizica sau
sediului social al debitorului persoana juridica este competent sa ia decizia deschiderii procedurii
falimentului, sa ia masurile necesare si sa judece toate actiunile privitoare la faliment prin
aplicarea legii sale ( lex fori )

Argumentele in favoarea unei asemenea teorii sunt numeroase :

- Egalitatea creditorilor este asigurata printr-un faliment unic ( egalitate in functie de tipul
de creanta )
- Redresarea ulterioara a falitului este mult usurata fata de situatia in care ar fi supus la
falimente succesive in fiecare dintre tarile in care ar detine bunuri sau intreprinderi
- Rapiditate, simplitate, eficienta

12
 Un asemenea faliment s-ar extinde asupra tuturor activelor debitorului, extinzandu-se in
orice alta tara.

Ex. Debitorul cu sediul in Romania cu active in 4 tari diferite. Debitorul este supus legii
romane, daca are sediul in Romania. Falimentul in Romania ar include in el si bunurile din
celelalte tari.

Dezavantaje :
- autoritatile romane nu pot exercita jurisdictie asupra celorlalte tari

II) T. TERITORIALITATII SAU PLURALITATII FALIMENTULUI

In temeiul acestei teorii se vor pronunta tot atatea falimente distincte cate sunt
necesare dupa cum debitorul are in diferite state fie bunuri, fie sediul, fie creditori ce pot
declansa aceasta procedura, fiecare faliment fiind independent unul de celalalt si neproducand
efecte in afara tarii in care a fost pronuntat.

Argumentele in favoarea acestei teorii :

- Competenta legislativa este strans legata de comeptenta jurisdictionala

- Urmarirea bunurilor debitorului neputandu-se realiza fara concursul autoritatilor locale,
ce se poate exercita doar pe un anumit teritoriu, teritorialitatea fiind un aspect al
suveranitatii, protejarea creditorilor locali

Fata de importanta problematicii falimentului international si a imposibilitatii unor

reglementari nationale adecvate, singura solutie ramane aceea a conventiilor nationale. ?

Dar, Conventia Europeana privind falimentul transfrontalier 1996, nu a fost acceptata de

U.K., prin urmare nu a putut intra in vigoare, astfel incat in 1996, Parlamentul European, prin
rezolutie a solicitat Consiliului European realizarea unui proiect de act normativ in materia
falimentului international, cu aplicare directa in statele membre.

La 29 Mai 2000, a fost adoptat Regulamentul European nr. 1346 / 2000 privind insolventa,
regulament care a intrat in vigoare din 31 Mai 2002. Desi are aplicare directa in statele membre,
toate statele membre si-au adoptat legislatia specifica in materia falimentului transfrontalier.
________________________________

Amplul preambul al Regulamentului debuteaza cu expunerea motivelor ce au

determinat adoptarea lui, la initiativa Germaniei si Finlandei.

Activitatea intreprinderilor are tot mai multe efecte transnationale si din acest motiv
sunt tot mai frecvent supuse reglementarilor comunitare. Falimentul acestora afecteaza
deopotriva piata interna ( europeana ) si de aceea un act normativ care sa reglementeze
coordonarea masurilor cu privire la patrimoniul unui debitor aflat in insolventa este necesar.

13
 Pentru asigurarea bunei functionari a pietei interne, este necesar ca debitorul sa nu fie
tentat sa-si deplaseze activele sau procedurile dintr-un stat in altul cu scopul de a-si ameliora
situatia lor juridica ( ‘ Forum shopping’).

Intrucat aceste deziderate nu se pot realiza satisfacator la nivel national, este justificata
o actiune comunitara.

Domeniul de aplicare al Regulamentului

Regulamentul se limiteaza la dispozitiile privind competenta deschiderii procedurii de

faliment si la luarea deciziilor care privesc aceasta procedura, precum si la dispozitii privind
recunoasterea acestor decizii si legea aplicabila procedurii.

Regulamentul se aplica procedurilor colective indiferent daca debitorul este persoana

fizica sau juridica, comerciant sau necomerciant.
Regulamentul nu se aplica SC de asigurari, institutiilor de credit, SC de valori mobiliare si
organismelor de plasament colectiv.
Regulamentul considera ca o procedura unica nu ar fi indicata pentru intreaga
comunitate astfel incat combina teoria unicitatii falimentului cu cea a teritorialitatii acestuia.
Se considera admisibila o procedura de faliment principala ce se poate deschide in statul
membru in care se afla centrul intereselor debitorului, procedura ce se extinde asupra activelor
acestuia indiferent unde s-ar afla ele, precum si o procedura de faliment secundara ce poate fi
deschisa in oricare stat membru in care debitorul are o intreprindere, efectele unei asemenea
proceduri limitandu-se la statul membru in care se afla intreprinderea si la activele debitorului
din acel stat.

Procedura secundara se aplica pt. fiecare stat in parte si doar pentru activele din fiecare.
Regulamentul se limiteaza la a stabili competenta internationala, desemnand statele
membre a caror jurisdictie poate deschide o procedura de faliment, competenta teritoriala in
cadrul acelui stat membru urmand sa fie stabilita legea nationala a acelui stat.
Jurisdictiile competente trebuie sa fie achitate pentru luarea masurilor provizorii si de
conservare chiar in momentul deschiderii procedurii.
Anterior deschiderii unei proceduri principale , o procedura secundara de insolventa nu
poate fi deschisa decat daca debitorul are fie creditori locali, fie creditori ai intreprinderii dintr-
un alt stat membru, fie o procedura principala, nu poate fi deschisa datorita dispozitiilor din
sistemul de drept al statului membru, competent cu deschiderea procedurii principale.

Cand o procedura principala se deschide , toate procedurile teritoriale devin secundare.

Pe langa protejarea intereselor locale, deschiderea unei proceduri secundare poate fi
justificata si de :
1) patrimoniul prea complex al debitorului SAU
2) de diferenta semnificativa intre sistemele de drept incidente, putandu-se crea
dificultati complexe prin extinderea efectelor procedurii principale asupra teritoriului altor state.

Pentru buna administrare a procedurii insolventei , judecatorul sindic ( sindicul )

procedurii principale poate solicita deschiderii unor proceduri secundare.

14
 In acest caz, intre sindicii din toate procedurile deschise, se impun masuri stricte de
coordonare a activitatii lor.
Orice creditor ce-si are sediul sau resedinta intr-un stat membru este indreptatit sa-si
declare creanta in oricare din procedurile de insolventa deschise asupra debitorului sau.
Pentru asigurarea egalitatii de tratament a creditorilor este necesara coordonarea
repartizarilor facute acestora din patrimoniul debitorului.
Astfel, oricare creditor va putea sa retina ceea ce a primit, insa nu va fi indreptatit sa mai
primeasca vreo suma de bani pana cand creditorii de acelasi rang din altre proceduri nu au
primit o repartitie egala.

Ex. R. are deschisa procedura principala in Romania, creditori : C1, C2, C3, C4
In Franta, mai multi creditori : 1, 2, 3, 4, 5, 6. => 80% sunt indestulati. In Italia, alti creditori.

Creditorii din Franta nu mai primesc nimic, pana cand debitorii din Romania si Italia nu
vor fi indestulati cel putin 80%.

Recunoasterea deciziilor privind deschiderea, desfasurarea si inchiderea procedurii de

faliment, precum si a tuturor deciziilor aflate in legatura directa cu aceasta procedura, va
interveni automat, insa recunoasterea automata implica extinderea efectelor procedurii si
asupra altor state membre decat statul in care s-a deschis procedura.

Continutul esential al deciziei de deschidere a procedurii se va publica atat in Jurnalul

Oficial al UE cat si in Jurnalele Oficiale ale tuturor statelor membre, fara ca aceasta publicare sa
reprezinte o conditie a recunoasterii automate a procedurii falimentului.

De indata ce procedura de faliment este deschisa, sindicul are obligatia de a informa

individual pe fiecare creditor cunoscut ce-si are sediul sau resedinta intr-un stat membru.

Legea aplicabila procedurii principale este legea statului membru pe al carui teritoriu s-a
deschis procedura principala iar legea aplicabila procedurilor secundare este legea statelor
membre pe a caror teritoriu s-au deschis procedurile secundare.

ALTE SUBIECTE ALE RAPORTULUI JURIDIC DE D.C.I.

1. STATUL – poate desfasura activitate comerciala internationala in conformitate cu prevederile

CARTEI DREPTURILOR SI INDATORIRILOR ECONOMICE ALE STATELOR, adoptata de Adunarea
Generala a Natiunilor Unite prin Rezolutia nr. 3281/1984

De asemeni, in legislatia interna, conform prevederilor art. 25, D. 31/1954, statul este
persoana juridica in raporturile la care participa nemijlocit, in nume propriu, ca titular al
patrimoniului sau. El participa la aceste raporturi prin intermediul MFP, daca prin legi speciale
nu se prevede altfel.

Domeniile de participare ale statului la raporturile juridice comerciale internationale

sunt diferite :
 contractele de imprumut sub forma acordurilor, incheiate cu diferite institutii de
credit europene si internationale

15
  emisiuni de titluri de valoare pe pietele financiare internationale ( forma a
imprumutului extern )
 participarea la litigii comerciale internationale nascute din derularea contractelor
comerciale internationale

2) SOCIETATEA ANONIMA EUROPEANA ( Societas Europaea )

Adoptarea statutului SE, se inscrie pe linia actelor ce trebuiau adoptate inainte de 1992,
de catre Consiliul European, in acord cu prevederile Cartei Albe a Comisiei Europene privind
finalizarea pietei interne, aprobata de Consiliul European la Milano, 1985.

Aceasta deoarece cadrul juridic in care isi desfasoara activitatea intreprinderile nu

corespundea cu cadrul economic al pietei interne si cu realizarea obiectivelor stabilite prin
Tratatul de la Roma, cadrul juridic bazandu-se in principal pe legislatiile nationale ale statelor
membre.

Marele avantaj al constituirii unei SE este acela al simplitatii si mobilitatii acesteia,

nemaifiind necesara deschiderea unor filiale/ sucursale distincte in statele membre in care se
desfasoara activitatea.

SE este societate de cappital pe actiuni, cu un CS subscris minim de 120.000 E, ce trebuie

varsat integral la momentul constituirii, cu sediul social si centrul activitatilor in cadrul
Comunitatii.

Cu toate acestea, prin statutul SE, ce face obiectul Directivei nr. 2157 / 2001 a
Parlamentului European si Consiliului European, nu se realizeaza o revolutie in materia SC,
avand invedere ca, desi SE beneficiaza de o identitate europeana, ea nu are nationalitate
europeana, fiind supusa in subsidiar reglementarilor tarii in al carui registru national se
inmatriculeaza , data de la care dobandeste personalitate juridica.
O SE nu se poate constitui ex nihilo ci numai indirect, prin fuziune, transformare,
constituirea unei SE de catre doua sau mai multe SC ce au statut de filiala si, in ceea ce priveste
atingerile aduse mobilitatii acestora, se incadreaza dreptului de opozitie al autoritatilor publice
din statul membru in care si-a declarat sediul social, drept de opozitie ce poate fi exercitat
pentru motive de ordine publica, atunci cand se solicita mutarea sediului social intr-un alt stat
membru.

In Romania nu exista reglementare pentru Societas Europaea.

_______________________________

CONTRACTE COMERCIALE INTERNATIONALE

16
 Pentru a fi internationale, contractele trebuie sa aiba in acelasi timp caracter comercial
si international.
Comercialitatea contractelor se determina in functie de prevederile sistemelor de drept
aplicabil acestuia : conceptia obiectiva / subiectiva.
Determinarea internationalitatii contractului se va face utilizand exact aceleasi criterii
( obiectiv si subiectiv ), utilizate la stabilirea internationalitatii raportului juridic comercial.

Prin urmare , va fi international acel contract in care partile contractante isi au domiciliul
, resedinta , fapte de comert sau sediul social situate in tari diferite in momentul incheierii
contractului sau cand marfa / serviciul/ lucrarea ce face obiectul contractului se afla in tranzit
international, in timpul executarii contractului, in sensul ca traverseaza cel putin o frontiera de
stat in acest interval de timp.

1. Incheierea contractului

Incheierea contractelor comerciale internationale este guvernata de marele principiu al

libertatii de vointa a partilor contractante ( art. 969 C.Civ )

In temeiul acestui principiu, partile pot incheia orice contract numit sau nenumit, cu
clauze obisnuite sau cu clauze speciale, cu orice pf/ pj, acest principiu fiind pe deplin aplicabil si
contractelor la care participa RA, SC Nationale, Companiile Nationale, si orice alta SC in care
statul detin CS majoritar.

In temeiul acestui principiu, partile contractante pot alege legea aplicabila contractului
lor, pot decide excluderea competentei instantelor judecatoresti statale de a solutiona litigiile
nascute, din aceste contracte cu consecinta arbitrarii acestor litigii prin intermediul arbitrajului
institutional sau prin intermediul arbitrajului ad-hoc ( judecare in drept sau in echitate ).

2. Momentul incheierii contractului – art. 35 C.Com

Conform normelor conflictuale romanesti ( L 105/1992 ), contractul dintre doua parti

aflate in state diferite se considera incheiat in momentul in care acceptarea ofertei ajunge la
cunostinta ofertantului ( Teoria Informatiunii )

In cazul acelor contracte in care acceptarea ofertei nu este necesara datorita naturii
contractului / solicitarii exprese a ofertantului beneficiar, contractul se considera incheiat in
momentul in care destinatarul debitor al obligatiei, trece la executarea acesteia, in afara de
cazul in care beneficiarul a solicitat comunicarea acceptarii executarii contractului.

In materia contractelor electronice, L romana 365/2002 consacra de asemeni teoria

informarii, in ceea ce priveste momentul incheierii contractului.

Importanta determinarii momentului incheierii contractelor este foarte mare :

17
a) In f de momentul incheierii contractului se determina punctul de plecare al efectelor lui,
capacitatea partilor, legea aplicabila acestora in caz de conflict in timp de legi, pretul
contractului, daca acesta este stabilit prin raportare la pretul curent

b) In caz de insolventa a uneia din partile contractante -> momentul incheierii contractului ne
indica daca acesta se incadreaza in perioada ‘suspecta’

c) In f de momentul incheierii contractului, se determina locul incheierii contractului. Locul

incheierii contactului este important pentru determinarea legii aplicabila acestuia.
Este posibil ca in functie de locul incheierii contractului, sa se determina competenta
instantelor judecatoresti privind solutionarea litigiilor aflate in legatura cu contractul ( exceptie
face arbitrajul )

CLASIFICAREA CONTRACTELOR COMERCIALE INTERNATIONALE

Clasificam contractele comerciale internationale in f.de criterii specifice acestui

domeniu:

1) Dupa natura operatiunilor ce fac obiectul acestor contracte :

A) Contracte obisnuite – c. de import-export de marfuri si servicii; c. de mandat,

transport, antrepriza etc

B) Contracte de cooperare – c. de cooperare economica, tehnica si stiintifica.

2) Dupa durata lor :

A) C. incheiate pe termen scurt

B) C. incheiate pe termen lung

Se considera astfel de contracte fie cele ce se incheie pe o durata mai mare de 5 ani, fie
cele in care prestatia uneia dintre parti se va executa ulterior incheierii contractului, pe
parcursul unui interval de timp mai mare decat cel obisnuit.
In cazul acestor contrace, de regula, partile includ clauze de adaptare a contractului sau
clauze de mentinere a valorii contractului.

3) Dupa obiectul lor :

A) C. traditionale - vanzare-cumparare etc

B) C. moderne – consulting, leasing, engineering, factoring, franciza etc.

4) Dupa structura lor ( complexitate ) :

A) C. unitare – cand prin natura lor implica un singur acord de vointa

18
 B) C. complexe – cand prin structura lor, implica doua sau mai multe acorduri
de vointa ( in sensul de negotium ) legate intre ele printr-un scop economic
comun, rezultand o entitate juridica distincta, cu regim juridic propriu

Ex. Contract de contrapartida, leasing, scr. de garantie bancara.

INCHEIEREA CONTRACTULUI COM. INT. SUB CONDITIE SUSPENSIVA

In comertul international, se utilizeaza foarte des conditia suspensiva ce poate avea in

vedere obtinerea unei licente de export- import, obtinerea unui acreditiv de catre cumparatorul
marfii aflat in strainatate si ajungerea acestui acreditiv la banca vanzatorului, realizarea unei
mostre conform prescriptiilor cumparatorului si omologarea acestei mostre.
In cazul in care conditia suspensiva se realizeaza, contractul se va consolida retroactiv.
Daca conditia suspensiva nu se realizeaza, contractul nu exista.

INCHEIEREA CONTRACTULUI PRIN CONDITII GENERALE

In comertul international, in contextul specializarii contractuale, partile apeleaza in mod

frecvent la conditiile generale, la contractele standard sau tip.
De regula, organisme internationale si asociatii profesionale ( Banca Mondiala ), Comisii
ale ONU, F.I.D.I.C. ( Federatia internationala a inginerilor consilieri ) sunt cele care elaboreaza
asemenea contracte.

Conditiile generale reprezinta un contract in care sunt incluse toate clauzele specifice
unui asemenea tip de contracte, aceste contracte dorindu-se a reprezenta norme uniforme intr-
un anumit domeniu de activitate.
Partile, utilizand acest contract, vor indica in conditiile particulare ( contractele
particulare ), doar clauzele specifice exclusiv acelui contract :
- marfa, lucrarea, serviciu ce fac obiectul contractului
- cantitatea si calitatea acestuia
- pretul si modalitatea de plata a pretului
- termenul de livrare etc

Partile au posibilitatea ca prin conditiile particulare sa modifice, sa inlatura clauze

incluse in conditii generale.

Intotdeauna, pentru a se incheia un contract in baza conditiilor generale, partile trebuie

sa indice aplicarea lor intr-o maniera adecvata.
Ex. Documentele contractului sunt : conditii generale, conditii particulare , anexe etc.
Institutiile emitente a unor asemenea conditii generale asigura si interpretarea uniforma
a clauzelor acestor contracte, interpretare cu forta deosebita in fata instantelor arbitrale.
Aplicarea conditiilor generale este in pricipiu facultativa insa, in cele mai multe state,
legislatia ce reglementeaza licitatiile internationale impun obligativitatea utilizarii acestor
conditii generale.
Contractul standard ( sau tip ) se deosebeste fata de conditiile generale doar pentru
faptul ca aceste contracte contin spatii albe ce urmeaza a fi completate de catre parti, spatii ce
au in vedere clauzele specifice acelui contract.

19
Dreptul aplicabil contractelor

Determinarea dreptului aplicabil contractelor reprezintă problema primordială a oricărui

demers juridic ce priveşte un contract internaţional comercial.
De regulă, problema dreptului aplicabil contractului com.int. se relevă in situaţia
prefigurării sau existenţei unui litigiu. Numai in această materie, nu şi in cazul contractelor
interne există această problemă datorită elementului de extraneitate , conţinut de aceste
contracte, ce implică posibilitatea aplicării a 2 sau mai multe sisteme de drept, a conflictului de
legi.
Legea aplicabila contractului este legea in raport de care se apreciaza conditiile de
valabilitate si efectele unui contract si in raport de care se face interpretarea actului.
In privinta capacitatii partilor contractante se impune o precizare : intotdeauna aceasta
se va aprecia, va fi supusa legii personale sau nationale a partilor contractante

In cazul persoanelor fizice, lex personalis este fie lex patriae ( legea tarii al carui
cetatean este) fie lex domicili ( legea tarii in care isi are domiciliul sau resedinta ).
In cazul persoanelor juridice, legea nationala este in majoritatea sistemelor de drept
legea tarii in care isi are sediul social.
O persoana socotita capabila potrivit legii sale personale va avea capacitatea
recunoscuta in privinta actului juridic ce este guvernat de legea unei alte tari.
Dreptul aplicabil contractului prezinta importanta deoarece efectele acestora pot fi
diferite in functie de aceasta lege raportata la dreptul strain.

In situatia existentei unui litigiu se ridica succesiv urmatoarele probleme :

1) tara si instanta competenta sa solutioneze litigiul, aspect important prin faptul ca judecatorul
sau arbitrii din tari diferite pot avea opinii contrarare privitor la interpretarea contractelor

2) dupa stabilirea instantei competente , pendinte este problema legii chemate sa aprecieze
pretentiile partilor, lex fori, sau dreptul strain
In cazul in care dreptul strain guverneaza contractul se pune problema regimului juridic al
acestuia , a probarii dreptului strain si a corectei aplicari

3) dupa pronuntarea hotararii judecatoresti sau arbitrale se pune problema recunoasterii

efectelor acesteia si pe teritoriul altor tari decat tara instantei care a dat aceasta solutie
In aceasta privinta, o hotarare judecatoreasca isi va produce efectele specifice pe
teritoriul unui alt stat daca instanta de judecata a aplicat legea normal competenta , chiar daca
aceasta lege este o alta lege decat lex fori.

Determinarea dreptului aplicabul contractului se poate face :

a) intr-o maniera subiectiva, prin alegerea dreptului aplicabil contractului chiar de partile
contractante
b) intr-o maniera obiectiva prin utilizarea unor criterii obiective de localizare a unui contract in
spatiul unor sisteme de drept

1) Determinarea dreptului aplicabil c.c.i. prin vointa partilor

20
 Numai in materia c.c.i. partile contractante au posibilitatea sa aleaga legea aplicabila
acestuia. In prezent, paritle contractante utilizeaza foarte des aceasta posibilitate, evitand
conflictul de legi.
Posibilitatea partilor contractante de a alege legea aplicabila contractului este
recunoscuta de toate sistemele de drept si evident si de legea romana ( art. 73, L 105/1992),
potrivit careia contractul este suspus legii alese prin consens de catre parti, cu conditia ca
aceasta alegere sa rezulte din alte circumstante ale contractului.
Se considera ca alegerea legii aplicabile contractelului indeplineste functia unei norme
conflictuale numita lex voluntatis, insa lex voluntatis chiar este o norma conflictuala de drept
privat in temeiul careia partile deterina legea de drept privat in temeiul careia partile determina
legea aplicabila contractului.
Fundamentul alegerii dreptului aplicabil contractului il reprezinta libertatea de vointa a
partilor. Cata vreme contractul este incheiat prin manifestarea de vointa a partilor este firesc ca
acestea sa isi exprime vointa si in privinta legii aplicabile contractului lor.

Prin dreptul aplicabil contractului vom intelege intregul drept material al unui sistem de
drept, cu excluderea aplicarii normelor conflictuale, aceasta deoarece rolul clauzei electio juris ,
este acela de a evita conflictele de legi si aplicabilitatea normelor conflictuale.

a) Limitari aduse dreptului partilor de a alege dreptul aplicabil contractului

a1) Exceptia de ordine publica

Problema ordinii publice se pune numai in cazul in care lex cauzae este o lege straina de
lex fori. Numai in aceasta situatie se vor aprecia principiile fundamentale ale legii tarii forului
raportului la dispozitiile legii straine.
Atunci cand dispozitiile legii straine aplicabile contractului contravin principiilor
fundamentale ale lex fori , solutia este inlaturarea, neaplicarea acelor dispotii din legea straina
care contravin ordinii publice din tara forului.

a2) Frauda la lege

In aceasta materie, prin frauda la lege, se intelege acea operatiune prin care partile isi
creaza cu intentie frauduloasa acele circumstante si imprejurari ce pot determina aparitia unui
conflict de legi si aplicarea unei alte legi decat legea normal competenta prin alegerea dreptului
aplicabil.
Modificarea punctului de legatura, reprezinta procedeul cel mai frecvent utilizat in
crearea conflictelor de legi , in mod artificial.

Ex. Un c.c.i., in mod obisnuit , una dintre parti se deplaseaza in strainatate si in temeiul acestui
aspect, partile contractante aleg legea aplicabil contractului legea tarii pe teritoriul careia sa
aflat una din partile contractante ( ofertant ), considerand contractul ca fiind internatinal.
Sanctiunea este inlaturarea legii aleasa de parti, contractul urmand sa fie guvernat de
legea ce se va stabili utilizand dispozitiile normelor conflictuale obiectiv

a3) Contractele fara lege

21
 Potrivit unei conceptii subiectiviste in care se exacerbeaza principiile autonomiei de
vointa a partilor contractante, acestea au posibilitatea de a-si reglementa contractul fara nici o
referire la legea vreunei legi, independent de orice sistem de drept.
Aceasta conceptie nu a fost primita, avand in vedere ca vointa partilor repreznta vointa
juridica, numai daca legea da acest statut.
Nu exista drepturi subiective decat daca acestea sunt date de un drept pozitiv.
Forta vointei partilor (ex. cea indicata de art. 969 C.civ.) este data si recunoscuta de lege.
Prin urmare, vointa juridica a partilor contractului este derivata. Deci nu poate exista nici un
contract fara lege.
In toate sistemele de drept s-a pus problema daca partile contractului au posibilitatea
de a alege ca drept aplicabil c.c.i. legea unei tari cu care contractul nu are nici o legatura.
Toate sistemele de drept recunosc aceasta posibilitate.

JUSTIFICAREA ACESTEI POSIBILITATI

 Inexistenta unei restrictii legale ( in legea nr. 105/1992), nu exista aceasta restrictie,
interesul paritlor de a alege cea mai moderna si completa lege, legaturii stranse de
natura economica intre contracte, si legea unei anumite legi.
In practica, se citeaza ca exemplu, cel de-al 2-lea RESTATEMENT ( SUA, 1971), ce da
posibilitatea partilor contractante de a alege ca lege a contractului orice lege straina, cu
limitarile ce tin de ordinea publica si frauda la lege si cu conditia ca aceasta alegere sa fie
rezonabila, in sensul ca intre tara dreptului strain aplicabil si contract exista o legatura stransa,
precum si atunci cand legile normal competente ar fi ineficiente sau inadecvate.
In situatia alegerii dreptului strain...

Exista situatia cand partile fac referire la o anumita lege sau la dispozitiile din lege, nu ca
lege a contractului ci ca lege ce completeaza, precizeaza continutul contractului.
Altfel spus, in loc sa copieze una sau mai multe dispozitii ale legii unui stat, partile fac
referire la acesta, indicand ca ele se aplica in ceea ce priveste anumite efecte ale contractului
sau tuturor efectelor contractului.
Procedand in acest fel, partile nu aleg legea aplicabila contractului si pentru
determinarea acesteia se va apela la normele conflictuale obiective ale tarii forului.

Atunci cand partile indica in contractul lor ca acesta sau preovederi ale acestuia sunt
guvernate de UZANTELE COMERCIALE INTERNATIONALE ( Incoterms, publicatii ICC etc ), dintr-un
anumit domeniu sau de pe un anumit teritoriu sau fac referire la aplicarea unor conditii generale
sau contracte tip, nu aleg legea aplicabila contractului.
In cazul in care uzantele sau conditiile generale nu contin prevederi intr-o anumita
directie, se vor aplica prevederile legii contractului stabilita conform normelor conflictuale
obiective, iar nu principiile sau prevederile legale de pe teritoriul tarii institutiei emitente a
uzantelor sau conditiilor generale.
Cu toate acestea , exista practica arbitrala ce nuanteaza aceasta solutie. Se considera
astfel ca ne aflam in fata unei clauze “pacte de lege utenda”, atunci cand partile indica aplicarea
principiilor generale ce guverneaza si caracterizeaza dreptul comercial international, fara
referire la vreo lege nationala.

22
 In acest caz, s-a statuat ca ne aflam in fata alegerii dreptului aplicabil, aflandu-ne in
situatia de a aplica principiile contractelor comerciale internationale emise de UNIDROIT
(Roma).
In cazul alegerii dreptului aplicabil contractului, ca lege straina, de legea forului, se ridica
2 probleme de importanta majora :
1) regimul juridic al legii straine
2) proba legii straine

Se considera unanim ca legea straina de legea forului aplicabila se bucura de exact

acelasi regim juridic ca si legea forului, judecatorul avand aceeasi obligatie in stabilirea
adevarului juridic.
Insa, prezumtia cunoasterii legii de catre judecator ( jura novit curia) nu se mai aplica.
In aceasta situatie, partile au obligatia de a face proba dreptului strain prin prezentarea
legilor incidentale, atestate ca atare de Ministrului Justitiei si Ministrului de Externe al tarii in
care au fost emise aceste legi. Exista posibilitatea aplicarii din oficiu a dreptului strain, caz
intalnit in solutionarea litigiilor prin intermediul arbitrajului.
In cazul in care nu se poate face proba dreptului strain, solutia nu este respingerea
cauzei ci aplicarea legii determinata de normele conflictuale sau a legii forului.

Determinarea dreptului aplicabil contractului in lipsa alegerii lui prin vointa partilor

Daca partile contractului nu aleg legea aplicabila acestuia, el va fi determinat cu ajutorul

normelor conflictuale obiective ale tarii forului. Criteriile de determinare a legii contractului
stabilite in functie de anumite puncte de legatura continute si oferite de normele conflictuale,
sunt in majoritatea sistemelor de drept identice.

Astfel, va fi legea aplicabila contractului, legea tarii cu care contratul are cele mai
stranse legaturi, instituindu-se prezumtia celei mai stranse legaturi, cu tara in care debitorul
prestatiei caracteristice are in momentul incheierii contractului resedinta , fdc, sau sediul
statutar.
Insa, in cazul vanzarii sau inchirierii unui bun imobil, legatura cea mai stransa este cu
tara in care se afla situat imobilul.
Prin prestatia caracteristica intelegem :

-> prestatia partii care in temeiul unui contract de vanzare sau a unui contract similar,
instraineaza un bun mobil – prestatia partii care in temeiul unui contract de inchiriere sau a
altuia similar , pune la dispozitia, folosinta unui bun mobil

-> prestatia mandatarului, depozitarului, antreprenorului si in general, a partii care se obliga sa

execute anumite servicii

-> prestatia garantului dintr-un contract de garantie sau altele similare.

Aceasta prezumtie poate fi rasturnata, inlaturata daca partile dovedesc ca din alte
circumstante rezulta legaturi mai stranse cu alta lege.
In cazul in care legea aplicabila contractului, nu poate fi determinata cu ajutorul
prestatiei caracteristice, se va aplica legea locului incheierii contractului.

23
 Domeniul de aplicare a legii contractului

Legea aplicabila contractului, fara a distinge in functie de modalitatea determinata, se va

aplica urmatoarelor aspecte :
- stabilirii naturii juridice a contractului si interpretarii clauzelor acestora
- executarii contractului
- consecintelor neexecutarii
- raspunderii partilor pentru aceasta neexecutare
- cauzelor de nulitate

In ceea ce priveste executarea contractului, creditorul are obligatia sa se conformeze legii

locului executarii contractului, in ceea ce priveste prevenirea sau inlaturarea neexecutarii
precum si in privinta reducerii efectelor prejudiciabile ale neexecutarii.

Conditii de forma ale contractului

Sunt supuse legii contractului. Cu toate acestea , daca partile nu au respectat conditiile de
forma prevenirii de lex contractus, contractul se va considera valabil dpdv al formei acestuia
daca :
- partile contractante aflate in state diferite in momentul incheierii contractului au
indeplinit conditiile de forma prevazute de legea unuia din aceste state
- reprezentantul uneia din partile contractante a indeplinit conditiile de forma, prevazute
de legea statului in care se afla in momentul incheierii contractului

Limba contractului

Reprezinta un aspect esential al acestuia, avand in vedere ca notiunile utilizate vor avea
sensul sau semnificatia juridica data de limba utilizata.
In contractele comerciale internationale, se precizeaza limba contractului.
De regula, in contractele comerciale internationale, se indica expres limba contractului,
astfel incat partile sa cunoasca in momentul incheierii acestuia, continutul lor cu exactitate.

Clauzele generale ale contractelor comerciale internationale

Clauze privind identitatea partilor

In aceste clauze se vor indica toate atributele de identificare ale partilor contractante :
Clauze privind :

- marfa/ serviciul ce face obiectul contractului

-> indicarea exacta a tipului de marfa, criteriilor de determinare a acesteia si a
caracteristicilor ei, in cazul marfurilor determinate generic ce se vor produce/ achizitiona de
catre vanzator
-> cantitatea marfii, locul, momentul si criterii de determinare a acestora
-> in practica comerciala internationala se utilizeaza si ‘clauze de toleranta’ cantitativa
cu precizarea unui procent ex. 10% din cantitatea de marfa, ce poate fi mai mare sau mai mica
cu conditia incadrarii in aceasta limita de toleranta sau procent.

24
 Aceasta clauza este de importanta sub aspectul raspunderii contractuale, astfel
incat daca se livreaza o cantitate de marfa in limita de toleranta, cumparatorul nu va fi obligat sa
plateasca un pret suplimentar si daca vanzatorul preda o cantitate mai mica de marfa ce se
incadreaza in limita de toleranta, el nu va fi obligat sa plateasca despagubiri cumparatorului.

- receptionarea marfii
-> locul si momentul controlului si receptiei marfii la producator, in port, in vama , la
cumparator, persoana imputernicita sa realizeze receptia, partea care suporta costurile receptiei

- reclamatiile privind calitatea si cantitatea marfurilor

-> termenul de depunere a acestor reclamatii, formele in care se concretizeaza
reclamatiile, procedura de solutionare a acestora, documentele ce trebuiesc atasate, obligatiile
partilor pana in momentul solutionarii reclamatiei.

- garantarea calitatii marfii

-> clauze privind termenul de garantie, privind modalitatile si persoanele ce au obligatia
de a inlatura nonconformitatile marfii

- executarea obligatiilor partilor

-> clauze privind termenul de livrare/ locul livrarii/ partea ce are obligatia sa incheie
contractul de expeditie sau transport; privind persoana ce are obligatia sa suporte pretul
transportului si al asigurarii marfii

- pretul marfii
-> in acest tip de clauze pretul va fi indicat atat pe unitate cat si global, partile avand
posibilitatea alegerii unui pret determinabil

- modalitati de plata a pretului

-> partile au posibilitatea de a alege intre una din modalitatile de plata in comertul
international :
- prin compensatie
- prin numerar
- prin titluri de valoare
- prin ordin de plata
- plata documentara

Plata prin compensatie

Se realizeaza fie in baza acordurilor de cliring interguvernamentale, fie in baza unor

conventii de barter incheiate intre persoane particulare.
Compensatia, ca modalitate de plata intervine la nivel international intre persoane
juridice sau grupuri de persoane juridice ce incheie contracte comerciale internationale, fara ca
aceasta modalitate de plata sa fie conditionata de existenta unor acorduri guvernamentale. La
nivel international, plata prin compensatie atinge valori foarte ridicate si priveste toate genurile
de produse. Companii multinationale au departamente specializate in plata prin compensatie,
au aparut firme specializate in compensatie si marile banci au toate departamente privind plata
prin compensatie.

25
 Acordurile de cliring
Reprezinta o intelegere intre guvernele a doua sau mai multe state in baza careia se
opereaza o compensare a creantelor nascute din livrari de marfa si prestari de servicii reciproce,
fara a exista transfer de valuta.
Partile contractelor incheiate in baza unui asemenea acord guvernamental pot stabili
marfa si pretul si nu pot stabili moneda de plata ce va fi intotdeauna moneda de cliring.
Raporturile juridice se stabilesc nu numai intre partile contractului, ci si intre state si
intre bancile desemnate sa contabilizeze operatiunile aferente compensarilor.
Pretul contractului nu va fi primit direct de catre furnizor ci va avea destinatia conturilor
de cliring la bancile desemnate, banci ce vor achita furnizorilor pretul in moneda locala.
Ca si efect al platii prin compensatie, au aparut operatiunile si firmele de SWITCH. Firma
de SWITCH preia marfa de la un beneficiar al platii prin compensatie pe un pret mai redus (
disagio) si o revinde persoanelor interesate. Beneficiarul initial al marfii nu are nevoie de ea si
nu doreste sa o valorifice singur.

Ordinul de plata
Reprezinta dispozitia unei persoane catre banca la care are un cont de a vira o suma de
bani in contul unei alte persoane, deschis la aceeasi banca sau la o alta banca.

Plata prin acreditiv documentar

In aceasta materie, ICC a codificat uzantele comerciale internationale din domeniu sub
forma publicatiei nr. 500.
Prin acreditiv documentar = orice aranjament prin care o banca (emitenta) , actinand
potrivint instructionilor unui ordonator, plateste sau se obliga sa plateasca unei terte persoane
sau la ordinul acestuia ( beneficiar) o suma de bani, sau negociaza titluri de valoare in schimbul
platii sau autorizeaza o alta banca sa faca aceasta plata sau negocierea, toate in schimbul
predarii documentelor cu conditia ca acestea sa fie conforme cu prevederile din acreditiv.

Plata prin INCASSO documentar

Reprezinta operatiunea prin care, o banca, actionand potrivit instructiunilor date de
clientul sau, negociaza documentele comerciale si / sau financiare, schibmul platii pretului
contractului sau in schimbul acceptarii platii pretului.
Documente comerciale: factura, conosamentul, alte documente de proprietate
Documente financiare: cambie, bilete la ordin, cecuri, chitante

Scopul incasso-ului este remiterea documentelor comerciale in schimbul pretului.

Clauze privind raspunderea contractuala

26
 In contractele com.int. partile trebuie sa stipuleze clauze sanctionatorii pentru situatiile
de neexecutare ale obligatiilor contractuale sau/si executare neconforma a acestora. Acest lucru
se realizeaza prin inserarea clauzelor penale – penalitati pt intarziere in executare sau/si
penalitati pentru neexecutare sau prin caluze privind forta majora.

Clauza SOLVE ET REPETE

In comertul international, aceasta clauza se utilizeaza cu urmatoarea semnificatie :

- debitorul obligatiilor contractuale : debitorul platii pretului nu poate invoca exceptia de

neexecutare si nu poate solicita rezolutiunea contractului in cazul in care cealalta parte nu isi
executa obligatia asumata decat dupa ce isi executa obligatia sa (solve – plateste ).

- Dupa executarea obligatiei sale, el isi va putea exercita drepturile avand posibilitatea de a
dobandi, recapata propria sa prestatie ( repete)

Clauze privind solutionarea litigiilor

In comertul international, litigiile nascute din derularea contractelor se solutioneaza in
principal prin intermediul arbitrajului ( prin inserarea de clauze compromisorii in contracte ....)

Clauze de mentinere a valorii contractului

a) Clauza de indexare a pretului contractului

-> se urmareste a se inlatura riscul fluctuatiei preturilor

Partile recurg la un etalon (aur, un anumit tip de valuta) ce are o anumita valoare in
momentul incheierii contractului, acesta sa fie determinat in functie de valoarea etalonului ales
de parti

b) Clauza de revizuire a pretului contractului

-> Pretul componentelor pretului final ( manopera, transport, materii prime si altele sunt
fluctuante ).
Pentru a se evita riscurile contractuale generate de acest aspect, paritle pot introduce in
contract o clauza in baza careia prestatorul/ vanzatorul sa aiba dreptul de a revizui pretul
contractului in toate situatiile in care preturile componentelor acestuia se maresc. De regula, se
utilizeaza formule matematice de revizuire, multe din ele incluse in reglementarile ale
autoritatilor contractante.

c) Clauza de consolidare valutara/ clauza valutara

Prin aceasta clauza , partile doresc eliminarea riscurilor generate de fluctuatiile paritatii
dintre moneda de cont ( Euro, $) si moneda de plata ( leul ).
A In acest sens, partile pot stabili fie o paritate fixa, fie o paritate maxima, fie o paritate
minima.

Clauze de adaptare a contractelor

a) Clauza ofertei concurente

27
 In baza acestei clauze, vanzatorul/ prestatorul se obliga fata de beneficiar sa-i furnizeze
marfa sau servicii in aceleasi conditii oferite beneficiarului de catre un alt comerciant concurent.
Suntem in prezenta unui contract perfect incheiat (stabilite conditiile privind marfa si
pretul si dupa o anumita perioada de timp, cumparatorul/ beneficiarul serviciului primeste de la
un concurent al vanzatorului/prestatorului de servicii o oferta mai buna: o cantitate mai mare de
marfa pentru acelasi pret/ pret mai mic; o calitate superioara a marufrilor).
In aceasta situatie, beneficiarul clauzei are obligatia de a anunta pe promitent cu
privire la existenta si continutul ofertei concurente. Promitentul are posibilitatea de a accepta
oferta concurenta ( automat, sau dupa negociere in functie de prevederile contractului ), caz in
care contractul se va executa in continuare in forma modificata sau va putea respinge oferta
concurenta, caz in care contractul va fi reziliat sau suspendat cu posibilitatea beneficiarului de a
incheia un alt contract cu comerciantul contractant si fara obligatia de a despagubi pe
promitent.
Probarea ofertei concurente reprezinta o problema dificila si trebuie intotdeauna
realizata pentru a evita abuzurile beneficiarului.
De cele mai multe ori, oferta concurenta este confidentiala si pentru probarea acesteia
se recurge la serviciile unei terte persoane ce va confirma / infirma existenta si continutul
ofertei.
Aceasta clauza poate fi stipulata in favoarea ambelor parti contractante.

b) Clauza clientului cel mai favorizat

Prin aceasta clauza, vanzatorul/ prestatorul se obliga sa acorde cumparatorului sau

beneficiarului exact aceleasi conditii pe care le ofera unui alt partener contractual intr-un
contract incheiat ulterior, cu conditia ca acest contract sa fie mai favorabil, sa contina prevederi
mai avantajoase in ceea ce priveste pretu/ calitatea/ cantitatea marfurilor si serviciilor utilizate.
(contractul initial se modifica in functie de contractul ulterior).

Promitentul are obligatia de a anunta pe beneficiarul clauzei cu privire la incheierea unui

alt contract in conditiile mai favorabile si are obligatia de a opera automat modificarile in
contractul initial. In caz contrar, beneficiarul clauzei putand solicita rezilierea contractului cu
plata de despagubiri.

9.01.XII, 2008

c) Clauza de forta majora

Includerea clauzei de f.majora in randul clauzelor de adaptare a c.c.i. se justifica prin

efectele produse de forta majora asupra conditiilor contractuale :
 suspendarea acestora pe perioada de actiune a fortei majore
 activarea ulterioara a contractelor cu posibilitatea modificarii conditiilor
contractuale

De regula, in comertul international, partile contractante apeleaza la arbitraj pt

determinarea oportunitatii adaptarii contractului dupa incetarea cazului de forta majora.
In toate c.c.i. se include aceasta clauza, incercandu-se definirea ei cat mai completa
pentru evitarea dificultatilor si a neintelegilor.

28
 In prezent, partile combina definirea sintetica a fortei majore “se considera caz de
f.majora orice imprejurare intervenita dupa incheierea contractului, urmare a unor evenimente
extraordinare, imprevizibile si insurmontabile, independente de vointa partilor contractante, ce
pune una din partile contractante in imposibilitate absoluta de executare a obligatiilor
contractuale”, cu definirea analitica a fortei majore, prin care se enumera toate imprejurarile
care pot constitui cazuri de forta majora : embargo-ul, mobilizarea, interdictia transferului de
devize , cutremure etc.
Partea contractanta aflata sub imperiul fortei majore trebuie sa anunte cocontractantul
despre aceasta imprejurare cu respectarea intocmai a conditiilor termenelor si modalitatilor
specificate in contractele lor. In caz contrar, acest contractant va fi obligat sa despagubeasca
partenerul pentru toate prejudiciile cauzate prin nerespectara procedurilor.

O alta conditie necesara pentru producerea efectelor specifice actiunii fortei majore
este aceea a dovedirii existententei cazului de forta majora ( de regula, prin certificate emise
de Camerele de Comert si Industrie ).

Cazurile de forta majora notorii ( ex. razboaie etc), nu trebuiesc dovedite. In toate
cazurile, chiar daca exista cazuri de forta majora, partea ce il invoca trebuie sa se fi aflat ea sub
imperiul fortei majore.

d) Clauza de hardship

O schimbare esentiala a circumstantelor in care a fost incheiat un contract poate

determina incetarea contractului, suspendarea acestuia sau revizuirea, adaptarea lui. In dreptul
roman, teoria impreviziunii nu are o consacrare legala, ci numai conventionala.

NOTIUNE
Prin situatie de hardship, intelegem toate acele situatii, evenimente, imprejurari ce
intervin dupa incheierea contractului, care sunt independente de vointa partilor contractante si
nu au putut fi prevazute de acestea si de nici o alta persoana rezonabila si prudenta aflata in
aceeasi situatie prin care se cauzeaza o ingreunare substantiala a obligatiilor uneia dintre parti,
efecte prejudiciabile ce nu ar fi fost echitabil sa fie suportate integral de acea parte
contractanta.

Ex. barilul de petrol, in anul 2000 = 40 $ ; in anul 2008 = 100 $

Clauza de hardship = sa se vanda la 70 $ ( nu se poate stii cum va creste in 8 ani )

( La forta majora, o parte este in imposibilitate absoluta de neexecutare, la hardship poate sa-si
execute, dar dificil ).

Partea aflata sub imperiul situatiei de hardship are obligatia de a anunta cocontractantul
atat cu privire la existenta hardship-ului cat si cu privire la oferta de renegociere a
contractantului.

In acest caz, cealalta parte are urmatoarele posibilitati :

-> sa refuze acceptarea situatiei de hardship, caz in care, fie contractatul va inceta, fie va
continua in forma existenta, fie se va recurge la arbitraj

29
-> cocontractantul accepta situatia de hardship, dar refuza oferta de renegociere a contractului
(conditiile acestei oferte). In acest caz, urmeaza negocieri sau se va recurge la arbitraj

-> cocontractantul accepta harship-ul si oferta de modificare a contractului urmand ca acesta sa

se deruleze in forma modificata.

Hardship-ul trebuie dovedit de partea care il invoca, iar diferenta dintre f.majora si
hardship este aceea in baza careia partea aflata sub imperiul hardship-ului isi poate exercita
obligatiile asumate cu foarte mare greutate, in timp ce in cazul fortei majore, partea aflata sub
imperiul acestea se afla in imposibilitate absoluta de executare a obligatiilor.

Aribtrajul comercial international

Arbitrajul comercial international este o institutie juridica prin intermediul careia litigii
actuale / viitoare se solutioneaza de catre persoane investite cu aceasta sarcina de catre partile
unui contract ce a generat/ este posibil sa genereze un litigiu.

Prorogarea conventionala a competentei, sustragerea litigiilor de sub competenta

institutiilor judiciare statale prin vointa partilor reprezinta caracteristica esentiala a arbitrajului.

Clasificarea arbitrajului

1) Dupa criteriul organizatoric

a) a. ad-hoc – prin care litigiul este solutionat de tribunalul arbitral ce nu beneficiaza de
o structura organizatorica preexistenta.
b) a. institutionalizat – se desfasoara prin intermediul unor institutii ( Curti de arbitraj ),
ce beneficiaza de structura organizatorica si administrativa proprie, de regulamente de
procedura proprii.

Tribunalul arbitral exista in cazul ambelor tipuri de arbitraj.

2) In functie de puterea arbitrilor de a statua

a) arbitraj de drept – arbitrii solutionand litigiul cu aplicarea stricta a normelor de drept
b) arbitraj in echitate – arbitrii solutioneaza litigiul cu aplicarea principiilor de echitate
specifice comertului international, insa cu respectarea normelor de drept de ordine publica ( a
principiilor fundamentale ale dreptului ).
Partile unui litigiu sunt cele care stabilesc modalitati de solutionare a acestora.

3) In functie de competenta curtilor de arbitraj

a) a. general – cu competenta generala, desfasurat de C.de arbitraj com. int. Bucuresti;
de C. de arb. De pe langa C.de.Com. International de la Paris, Zurich etc.
b) a. specializat – pe domenii specializate desfasurate de curti de arbitraj specializate
cum sunt cele de arbitraj maritim de la Londra si Moscova.

Caracterle arbitrajului comercial international

30
 Prin compararea arbitrajului si a institutiilor judiciare/ statale, rezulta si asemenari dar
mai ales deosebiri, acestea din urma constituindu-se in caracteristici ale arbitrajului :

1) Caracterul nestatal, privat

- instantele de judecata isi exercita functia de a imparti dreptatea in temeiul

suveranitatii care le-a creat, tribunalul arbitral statueaza in temeiul vointei partilor, arbitrajul are
un caracter privat.
- aceasta caracteristica produce consecinte in ceea ce priveste puterile arbitrilor. Arbitrii
nu beneficiaza de imperium – posibilitatea de constrangere a partii recalcitrante, neavand
mijloace de coercitie ( fiind nevoiti sa apeleze in acest scop la instanta judecatoreasca statala )
( in cazul obligatiilor de a face si a nu face, se respinge cerea de arbitrare ).

2) Caracterul voluntar

- in instantele judecatoresti statale, reclamantul isi poate valorifica pretentiile fara a

cere acordul celeilalte parti, in timp ce, in fata tribunalului arbitral, reclamantul nu poate
formula cerere de arbitrare fara existenta unui acord prealabil al celeilalte parti, fara existenta
consimtamantului expres al acesteia sub forma conventiei de arbitra

31