PEPTIDE

GALI HENRIETTA
COTRĂU ALEX
 Peptide
• Se numesc peptide combinatiile cu structurã amidicã rezultate din douã
sau mai multe molecule de amino-acizi, prin eliminare de apã, de
exemplu:

Glicil-analinã analin-glicinã

• Se disting, ca și în clasa hidraþilor de carbon, dipeptide, tripeptide etc.

Se considerã, în mod convențional, polipeptide compușii cu greutate
molecularã mai micã de 10000 și proteine cei cu greutate molecularã
mai mare.
• Numele de peptide se trage de la peptone, fragmentele ce se formeazã
la hidroliza parțialã a proteinelor naturale, recunoscute mai târziu ca
peptide.

• Peptidele sunt polimeri scurți formați prin legarea, într-o anumită ordine,
a mai multor α-aminoacizi. Legătura dintre doi aminoacizi se numește
legătură peptidică.
Figura 1: Peptide= lanț de aminoacizi
 Legătura peptidică

• O legătură peptidică este o legătură chimică care se formează între două

molecule când grupa carboxil a uneia reacționează cu grupa amino a celeilalte,
eliberând o moleculă de apă (H2O).

• Aceasta este o reacție de deshidratare (sau condensare) și are loc de obicei

între aminoacizi. Legătura CO-NH rezultată se numește legătură peptidică, iar
molecula rezultată este o amidă. Grupa funcțională de patru atomi -C(=O)NH- se
numește grupă amidică sau (în cazul proteinelor) grupă peptidică.
peptidică

• Polipeptidele și proteinele sunt lanțuri de aminoacizi legați prin legături

peptidice, așa cum este PNA. Poliamidele, precum nailonul și aramida, sunt
.
molecule sintetice (polimeri) care conțin legături peptidice

Figura 2: Reacţia de deshidratare, rezultând o amidă

 Sinteze de peptide
• 1.Primele metode sintetice.

• O sintezã posibilã constã în protejarea grupei amino, a unui amino-acid,

prin acilare cu cloroformiat de etil, esterificare ºi condensare cu o
moleculã de ester al unui amino-acid.

• La încercarea de a îndepãrta grupa N-carbetoxil, prin hidrolizã, se rupe

însã, de obicei, ºi legãtura peptidicã, aºa cã nu se poate obþine
dipeptida.

• 2.Protejarea grupei NH2 prin carbobenzoxilare.

• Constã în acilarea amino-acidului cu cloroformiat de benzil; produsul

astfel obþinut se transformã apoi în clorura acidã, în azidã sau în alt
derivat capabil sã reacþioneze cu grupa NH2 din esterul unui amino-acid.
Noutatea rezidã în aceea cã eliminarea grupei protectoare se poate face
prin hidrogenare cataliticã în prezenþa de paladiu (Cbz = C6H5CH2CO)
• Protejarea grupei NH2 permite, pe de o parte, obtinerea clorurii acide, pe
de altã parte împiedicã reactia dintre clorura acidã si gruparea NH2 din
acelasi amino-acid.

• 3.Protejarea grupei NH2 prin ftalilare .

• Se bazeazã pe observaþia cã grupa ftalil se eliminã foarte uºor prin

tratare cu hidrate de hidrazinã. Prin acesta restul ftalil trece în
ftalhidrazidã. Ca si metoda carbobenzoxilãrii, metoda aceasta nu
provoacã racemizarea amino-acizilor.

• 4.Sinteze de peptide prin carbodiimidã.

• La tratarea unui acid carboxilic (amino-acid sau peptidã cu grupa NH2

protejatã; notat mai jos cu R-COOH) cu o animã primarã (sau amino-
acid), în prezenþa diciclohexil-cianamidei simetrice,
simetrice se formeazã o
amidã (sau o peptidã) si diciclohexil-uree.
Figura 3: Faza solida sinteza de peptide
 • Intermediar are loc aditia carboxilului la carbodiimidã,
carbodiimidã urmatã de
atacul nucleofil
nucleofi al aminei asupra esterului format.
• Activarea grupei carboxil si acilarea grupei NH2 se fac într-o singurã
etapã, fãrã izolarea intermediarului activat.
Figura 4 : HOAt
• 5.Sinteza peptidelor în faza solidã.

• O metodã ingenioasã constã în a lega de primul amino-acid al atenei

polipeptidice, a cãrei sintezã se urmãreste, un polimer solid (P)
clorometilat în prealabil. Se continuã prin lungirea catenei cu câte un
amino-acid, folosind de exemplu metoda carbodiimidei, iar la sfârsit se
îndepãrteazã polimerul inert prin tratare cu HBr în acid trifluoracetic.

Figura 5 : HOBt
• Avantajul metodei constã în faptul cã peptida intermediarã atasatã de polimer
este insolubilã si poate fi usor izolatã prin simplã filtrare si spãlare. Se evitã
izolarea si purificarea, dupã adãugarea unui amino-acid, care intervin în
metodele precedente.

• 6.Sinteze de poliamino-acizi
• (polipeptide formate dintr-un singur aminoacid)

• a) Esterii alfa amino-acizilor suferã policondensare când sunt pãstraþi

mai multã vreme, la temperatura camerei, transformându-se în polipeptide.

• b) Anhidro-N-carboxi-amino-acizii se policondenseazã, sub acþiunea

unor urme de apã, eliminând bioxid de carbon

Figura 6 : Separarea t-BOC (tert-butyloxycarbonyl)

 Proprietăți
• Cele mai multe peptide sunt usor solubile în apã, apã chiar cele compuse
din amino-acizi greu solubili; în alcool absolut,
absolut peptidele sunt insolubile.
insolubile
Cu acizii si cu bazele formeazã sãruri solubile,
solubile întocmai ca amino-
acizii.

• Peptidele aratã unele proprietãþi ale proteinelor. Cele compuse din mai
mult de trei sau patru amino-acizi dau reactia biureticã.
biureticã Unele dintre ele
se precipitã din solutie, prin adãugarea de electroliti,
electroliti si se redizolvã
dupã îndepãrtarea lor.

• Peptidele se hidrolizeazã, prin încãlzire cu acizii,

acizii întocmai ca proteinele,
trecând în amino-acizi. Deosebit de interesant este însã faptul cã
peptidele compuse din amino-acizii optic activi naturali pot fi
hidrolizate si cu ajutorul enzimelor proteolitice (peptidaze). Proteinele au
însã si proprietãti care lipsesc peptidelor.
• Peptide din proteine.

• Unele peptide apar ca compusi intermediari la hidroliza proteinelor cu acizi

sau enzime, de exemplu: glicil-L-alanina, glicil-L-tirosina si L-alanil-glicina din
fibroina mãtãsii; glicil-L-leucina si L-alanil-L-leucina din elastinã, apoi L-profil-
L-fenilalanina din gliadinã. Izolarea peptidelor de acest fel serveste la
stabilirea structurii proteinelor din care provin.

• Peptide naturale.

• Glutationul, gamma-glutamil-cisteinil-glicina, este o tripeptidã mult rãspânditã

în toate þesuturile animale si vegetale si izolatã întâi din drojdie.

• Din aceastã formulã se vede cã glutationul conþine o legãturã peptidicã

anormalã. O sintezã a glutationului a fost efectuatã pornindu-se de la N-
carbo-benzoxi-cistinã, care a fost transformatã în clorurã acidã si condensatã
cu esterul glicocolului. Grupa carbo-benzoxi a fost apoi eliminatã prin
reducere cu clorurã de fosfoniu. Cistenil-glicina astfel obþinutã a fost
condensatã cu clorura de -glutamil, protejatã la grupele functionale.

• Grupa carbobenzoxi se eliminã usor cu sodiu metalic în amoniac lichid.

Glutationul trece usor prin oxidare într-o disulfurã, care la rândul ei poate fi
redusã.

• Datoritã acestor reactii, glutationul joacã un rol în reactii de oxido-reducere

din celule.
http://www.youtube.com/watch?v=va0DNJId_CM