Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sistemul Ştiinţei Dreptului
Sistemul Ştiinţei Dreptului
Sistemul Ştiinţei Dreptului
Norma juridică este celula de bază a dreptului. Dreptul nu poate exista şi nu poate fi explicat
in afara realităţii sale normative, in conţinutul oricărei norme juridice este inmagazinată o anumită
reprezentare conştientă a legislatorului in legătură cu conduita posibilă sau datoare a subiectelor
participante la relaţiile sociale.
Structura logico-juridică.
Norma juridică, are o organizare logică, indiferent care ar fi formularea ei textuală sau
ramura de drept, in mod lo gic o normă juridică are trei elemente: ipoteza, dispoziţia, Dispoziţia este elementul
esenţial al normei juridice, deoarece ea prevede conduita ce trebuie
urmată, iar lipsa ei ar lipsi de conţinut norma juridică.
Sancţiunea indică urmările nerespectării dispoziţiei normei juridice. Aceste urmări sint, de
fapt, măsurile luate impotriva persoanelor care au violat legea şi care sint aduse la indeplinire, la
nevoie, cu ajutorul puterii de stat. in funcţie de natura raporturilor sociale reglementate, de importanţa
intereselor, a valorilor apărute, de pericolul social pe care il prezintă actele de incălcare, sancţiunile
diferă şi ele din punct de vedere al naturii şi gravităţii lor. Astfel, se disting sancţiuni penale,
administrative (contravenţionale), disciplinare şi civile
Clasificarea legilor
Din punctul de vedere al forţei juridice se disting două categorii de legi: constituţionale sau
fundamentale (constituţia denumită şi legea fundamentală) şi ordinare (celelalte legi). Prin conţinutul
ei, Constituţia (implicit legile de modificare a constituţiei) are ca obiect reglementarea principiilor
fundamentale ale organizării sociale şi de stat, sistemul organelor şi separaţiei puterilor in stat,
drepturile, libertăţile şi indatoririle fundamentale ale cetăţenilor . procedura de adoptare a legii cunoaşte ca
momente distincte şi
precis determinate, iniţiativa legislativă, dezbaterea proiectului de lege, votarea şi adoptarea legii. In
ipoteza existenţei instituţiei referendumului, adoptarea legii presupune şi aprobarea ei prin referendum.
1. Iniţiativa legislativă reprezintă dreptul de a propune şi supune organului legiuitor un
proiect de lege cu obligaţia acestuia de a se pronunţa asupra lui, inscriindu-1 pe ordinea sa de zi. 2. Proiectele
de lege sint examinate de către comisiile permanente ale Parlamentului
Republicii Moldova. Dezbaterea proiectului incepe cu ascultarea expunerii de motive prezentată de
iniţiator şi a raportului comisiei permanente competente care a examinat proiectul.
3. Urmează, apoi, discuţia pe articole după care se trece la votarea proiectului de lege in
intregime.
4. După adoptarea de către Parlament, urmează promulgarea. Promulgarea are semnificaţia
de a constata existenţa textului autentic al legii din care se desprinde dispoziţia de a o publica şi
consecinţa că ea este executorie, activă, intră in vigoare (evident, de la data publicării sau altă dată
stabilită in textul legii sau intr-o altă lege care ar reglementa această problemă). Promulgarea nu este
un vot al Preşedintelui, legea există deja, fiind adoptată de Parlament.
5. După adoptare este necesară aducerea legilor la cunoştinţa publică nefiind de conceput să
se ceară cuiva respectarea unor reguli care nu au fost făcute publice intr-o formă corespunzătoare.
Aceasta are loc prin publicare intr-o publicaţie legislativă oficială, intr-un anumit termen de la
adoptare, in ţara noastră legile se publică in Monitorul oficial al Republicii Moldova sub semnătura
Preşedintelui Republicii Moldova, impreună cu Decretul de punere in aplicare, in afară de publicarea
oficială a actelor normative, pentru asigurarea cunoaşterii conţinutului actelor normative, se desfăşoară
o amplă activitate, folosind mijloacele de informare in masă precum şi alte modalităţi.