Ú 
Ú

 Ý
Ori de câte ori un fenomen, eveniment, etc. devine cotidian, comunitÝ ile
i
indivizii tind sÝ-l defineasca în termenii normalitÝ ii. Asimilat în aceastÝ
formulÝ în con
tiin a unei comunitÝ i, evenimentul sau fenomenul în cauzÝ este
acceptat ca parte a interac iunilor cotidiene
i define
te astfel ca naturale,
normale, obi
nuite, ac iunile sociale care-i poartÝ amprenta. În astfel de situa ii
se aflÝ fenomenul violen ei sociale
i/sau politice. Ar putea sÝ parÝ
surprinzÝtor faptul cÝ s-a scris prea pu in cu scopul analizei acestui fenomen.
Sau poate tocmai pentru cÝ se întâlne
te la toate nivelele vie ii sociale, violen a
devine un lucru normal, asimilat i acceptat ca parte a modului uman de a fi în
comunitate. Istoria ne învaÚ
cÝ ac iunile umane stau sub semnul violen ei,
având, conform lui Renan, o ´naturÝ accidentalÝ, inconsecventÝ, imprecisݵ. AlÚi
teoreticieni definesc violen a ca o verigÝ a unui întreg proces. Engels, de
exemplu, prive te violen a ca fiind acceleratorul dezvoltÝrii economice.
´Oriunde structurÝ de putere a unei Ýri intrÝ in contradic ie cu evolu ia sa
economicݵ, puterea politicÝ va fi învinsÝ, în pofida instrumentelor sale de
violen Ý.

 
Ý  Ý 



½eoreticieni ai violentei sociale i politice sunt de acord cÝ orice societate se
întemeiazÝ pe violen Ý. Contractuali
tii explicÝ apari ia societÝ ii umane,
organizatÝ dupÝ regulile familiare nouÝ, prin intermediul unui ´pactµ, ´contractµ
între comunitate
i o asocia ie capabilÝ a asigura protec ia indivizilor
împotriva eventualelor agresiuni ale ´celorlal iµ. Asocia iile de protec ie ajung
sÝ de inÝ monopolul asupra violen ei, prin transferul benevol al acesteia din
proprietatea fiecÝrui individ în cea a ´protectorilorµ, cum ar spune Hobbes
pentru care starea de naturÝ este µbellum omnium contra omnesµ.
Evident, aceste asocia ii vor deveni determinantele societÝ ii, preluând
func ia de apÝrare a unui teritoriu bine delimitat spa ial
i func ia de
impunere a unor norme ² legi, pe baza cÝrora sÝ fie asigurat controlul
manifestÝrilor agresive în interiorul comunitÝ ii
i capacitatea de reac ie la
agresiunile externe. Violen a individualÝ era legea structurantÝ
i
ordonatoare a societÝ ii prestatale. Obiectul contractului, în aceste condi ii,
este cedarea dreptului privat la violen Ý contra garan iei proprietÝ ii
i vie ii
indivizilor. Dreptul individual la violen Ý este preluat de institu ii specializate,
de stat
i exercitat prin intermediul unor speciali
ti în mânuirea
instrumentelor violen ei institu ionale care asigurÝ pacea comunitÝ ii.
Se disting aici douÝ tipuri de violen Ý: cea individualÝ, caracteristicÝ stÝrii de
naturÝ
i cea institu ionalÝ a societÝ ii organizate, exercitate prin
instrumentele statului i care au rol ordonator i organizator în societate.
Puterea devine astfel apanajul celor care de in controlul violen ei. AceastÝ
putere ´se va autodelimita prin autoinstituire. Ea acumuleazÝ bunuri
i
manipuleazÝ semne
i simboluri peste care i
i declarÝ monopolul. Noua
Putere controleazÝ lumea socialÝ
i doar Ea poate stabili formula Ordiniiµ.
Apare astfel Statul.
Violen a care men ine coeziunea grupului-stat este violen a represiune, temeiul
ei fiind legea sau arbitrarul unui individ sau al unui grup de indivizi. Identitatea
grupului este apÝratÝ prin agresivitate. In viziunea lui Hobbes, Leviathanul î
i
asumÝ protec ia proprietÝ ii
i siguran a unei coexisten e pa
nice prin
monopolul asupra violen ei, dobândit prin renun area tuturor indivizilor la
folosirea privatÝ. V.Philippe Brand afirmÝ
i el cÝ la inceputul politicului se aflÝ
conflictul, cu func ia sa de elucidare a raporturilor sociale reale. ½oate
societÝ ile fug de conflict, de violen Ý. Dar în opinia lui Brand, conflictul este un
fenomen pozitiv, cu condi ia sÝ fie stÝpanite costurile
i controlate posibilele
derapaje.

è 
Ú


 
 ÝÚ 
  

La nivelul vechilor societÝ i, existÝ
i un alt tip de violen Ý, exceptând violen a
fondatoare a comunitÝ ii, care î
i avea rÝdÝcinile în acel illo tempore anterior
constituirii ei. Este vorba despre violen a sacrificatÝ, violen a reticalÝ. ´Violen a
intestinݵ a grupului nu putea avea alt canal de evacuare, decât sacrificiul, doar
în acest fel putând fi men inutÝ ordinea. Acest lucru se întâlne
te nu doar la
nivelul ritualurilor religioase prin care trebuiau ´imbuna iµ zeii. Romanii (elita)
i
i fÝcuserÝ un adevÝrat ´crezµ din expresia ´pâine
i circµ, ultimul element al
acesteia fiind coordonatÝ ce asigurÝ canalizarea violen ei interne a grupului
spre victimÝ ce apar ine în majoritatea cazurilor exteriorului comunitÝ ii.
Sângeroasele spectacole date de gladiatori, de fiarele ce sfâ
iau ´du
maniiµ
Romei, aveau func ia de transfigurare a impulsurilor violente ale populatiei si
de menÚinere sub control.
Departe de a avea vreo teoretizare asupra acestei legi sociologice potrivit
cÝreia orice grup are un potenÚial de violenÚ
intestinÝ, guvernanÚii Romei
vechi au înteles cÝ µpâinea i circulµ pot canaliza agresivitatea colectivÝ spre
un derivat, altul de cât proprii lor guvernanti.

-  Ú    


 Ý

Statul apare ca ´instan Ý organizatoare care sÝ protejeze
i sÝ apere regulile
de convie uire socialݵ . Mecanismul structurant
i ordonator nu mai este
violen Ý colectivÝ, unanimÝ a membrilor, ci violen Ý fizicÝ
i coerci ia
exercitatÝ prin intermediul unui intreg aparat specializat
i institu ionalizat ²
aparatul de stat.
Ra ionalizarea violen ei colective este, în fapt, institu ionalizarea ei,
statalizarea ² proces ce determinÝ inegalitate la nivelul gestionÝrii violen ei
sociale.
Weber definea statul ca formÝ de organizare socialÝ în care locuitorii unei arii
determinate recunosc legitimitatea for ei realizatÝ
i transmisÝ printr-un
aparat specializat, iar cei care-
i asumÝ controlul asupra aparatului de stat
sunt recunoscu i ca guvernan i.
´În calitate de de inÝtor al monopolului legitim asupra violen ei într-un
teritoriu determinat, statul confiscÝ violen aµ . Se contureazÝ ´o minoritate
privilegiatÝ, având acces la controlul mijloacelor de exercitare a violen eiµ. P.
Bandry observÝ cÝ aceasta interzice accesul grupului la locurile
i simbolurile
prin care altÝdatÝ se constituia.
Indiferent de principiul de instituire a puterii (charismÝ, drept divin, tradi ie,
ra ionalitate ² legalitate) statul de ine dreptul de a stabili care violen Ý este
justificatÝ.
‰  
  Ý 

Ý 
 Ý

ExistÝ un consens între teoreticienii fenomenului politic, care ´recunosc cÝ

violen a nu reprezintÝ nimic mai mult decât cea mai evidentÝ manifestare a
puteriiµ.
C. Wright Mills spunea ´orice politicÝ este o luptÝ pentru putere; ori, forma
ultimÝ de putere este violen aµ , aceasta fiind o prelungire a defini iei statului
datÝ de Max Weber ² ´raport de domina ie a omului asupra omului intemeiat
pe mijloacele violen ei
legitimeµ (cea care este consideratÝ astfel).
Punând semnul egal intre politicÝ
i ´organizarea violen eiµ, definim statul ca
instrument de opresiune aflat in mainile claselor conducÝtoare.
Jouvenel afirma cÝ ´lucrul fÝrÝ de care puterea nu poate exista, esen a ei, este
Comanda. Puterea este o for Ý calificatÝ, institu ionalizatÝ, un fel de violen Ý
moderatÝ, a
a cum interpreteazÝ Hannah Arendt.
Întrucât violen a cere intotdeauna instrumente, ac iunea violentÝ este
inseparabilÝ de complexul de mijloace
i de scopuri, cu mijloace care tind sÝ
aibÝ o importan Ý mai mare fa Ý de scopul ce trebuie sÝ le justifice
i care nu
ar putea fi atins in lipsa lor.
Elementul esen ial al unei guvernÝri este puterea
i nu violen a, aceasta fiind
instrumentalÝ, necesitÝ in permanen Ý sÝ fie condusÝ
i justificatÝ de scopurile
pecare le serve
te. În comunitÝ ile organizate, puterea institu ionalizatÝ se
propune ca autoritate necesitand recunoa
terea imediatÝ. Forma externÝ a
puterii este ´½o i contra Unulµ, in timp ce aceea specificÝ violen ei este
´Unulcontra ½uturorµ (posibilÝ numai prin folosirea instrumentelor .
Cea de-a doua formulÝ a violen ei este specificÝ statului. Intre violen a
Statului
i a cetÝ eanului existÝ o mare diferen Ý. Cat timp structura
Puterii guvernamentale rÝmane intactÝ, guvernul va avea superioritatea
absolutÝ in acest raport al justificarii dreptului la violen Ý.

 

Ý 
 

Ý

Violen a dobânde
te aceastÝ calitate în mÝsura în care î
i atinge obiectivel
scopurile stabilite
i care o justificÝ in acela
i timp. Hannah Arendt
comenteazÝ
cÝ violen a poate fi ra ionalÝ numai dacÝ i
i stabile
te obiectivele pe termen
scurt. Ea este cea care reu
e
te sÝ suscite intens aten ia publicului,
instrumentele de care dispune, dandu-i un plus sau un minus de for Ý.
De partea cealaltÝ a rela iilor într-un stat se aflÝ tipul colectiv de violen Ý, vÝzut
de Gustav Le Bon drept ac iune socialÝ exclusiv cu consecin e distrugÝtoare
pentru ordinea socialÝ. Noii teoreticieni îi vor da insÝ un sens pozitiv pentru
societate, având capacitatea de a ridica semne de intrebare pentru elita
politicÝ.
 Putem deci interpreta |
ñ


 | ca fenomen ira ional sau, din
contrÝ, fenomen ra ional. Dar un acela
i eveniment poate avea un moment
de pregÝtire (ra ional) al organizatorilor ce-
i urmÝresc propriile scopuri
i
un moment în care violen a scapÝ de sub controlul celor ce doresc
gestionarea fenomenului. Poate fi identificatÝ chiar
i o procesualitate a
violen ei colective, n care participan ii pot deveni parte a unui suflet
colectiv in urma unor interac iuni
i schimburi de simboluri.
DacÝ Engels vedea în conflictul dintre for ele
i rela iile de produc ie ´for a
motrice a societÝ iiµ, Eugen Duhring identifica aceastÝ calitate ca
apar inând violen ei politice.

Un tip de comportament social apare cand avem de-a face cu schimbÝri

sociale majore în organizarea socialÝ, care pot duce la cÝderea sistemului
de control social. Conform lui Le Bon, comportamentul social este parte
integrantÝ a procesului de schimbare culturalÝ
i socialÝ. Dar trebuie sÝ-i
recunoa
tem
i func ia pozitivÝ ce determinÝ stabilitatea societÝ ii, cu rol
de a revigora ordinea socialÝ.
Eficien a violen ei nu depinde de puterea numÝrului, dar cu toate acestea,
violen a colectivÝ se impune, fÝcand sÝ se clatine uneori guverne. ´Fiecare
individ se transformÝ intr-o verigÝ violentÝ a marelui lan , o componentÝ
a
marelui organism violentµ.
Un alt tip de violen Ý este cel prezent in teoriile lui Pareto, avand ca func ie
schimbarea elitelor politice. Numai cÝ explica ia lui nu este in termenii
violen ei colective panÝ aici prezentatÝ, ci este expusÝ ca: echilibru social
perturbat n condi iile acumulÝrii de elemente inferioare in clasele
conducÝtoare
i de elemente superioare în clasele inferioare. Pentru a se
men ine la putere, elita apeleazÝ la for Ý sau la alte mecanisme care sÝ-i
asigure controlul (corup ie, fraudÝ,
iretenie).
Cu toate acestea, dupÝ cel de-al doilea rÝzboi mondial, masele au inceput sÝ-
i
asume roluri, ac iuni proprii altÝ datÝ doar elitelor. Violen a masei se exercitÝ
la nivelul politicului întrucât, prin intermediul regimurilor reprezentative,
masa a dobândit accesul la mijloacele violen ei pe care le va folosi de câte ori
are nevoie.
AceastÝ schimbare importantÝ pe scena vie ii sociale
i politice va determina
apari ia în plinÝ for Ý a unui nou tip de violen Ý - violen a simbolicÝ.

o        

Agresivitatea este definitÝ ca un comportament avand drept consecin Ý
vÝtÝmarea celui atacat (rÝnire, distrugere, enervare, ironizare, jignire).
½ipul agresiv de comportament este folosit drept un instrument prin care sÝ se
ob inÝ avantaje
i pozi ii de domina ie atunci cand agresorul devine con
tient
de faptul cÝ ceilal i semeni sunt mai slabi din punct de vedere fizic decat el

CÝutând sursele agresiunii, putem identifica :

o agresiune instinctivÝ, datoratÝ instinctului de supravie uire, o agresivitate
nvÝ atÝ, legatÝ de imitare de modele, existente pentru atingerea unor scopuri
particulare
i o agresivitate determinatÝ de un rÝspuns intern al individului,
determinat de o anumitÝ frustrare.
·
    vorbe
te despre ´douÝ tipuri de predispozi ii, din care una
reprezintÝ dorin a omului de a-
i exercita puterea asupra altora, iar cealaltÝ
oroarea de a se supune altcuiva.µ
Se poate deci stabili un raport strans intre voin a de a domina
i dorin a de a
se
supune.
Violen a provine adeseori din furie care-i poate da un caracter ira ional
i
patologic.
Orice fenomen social, indiferent de natura lui, este rezultatul unor ac iuni,
atitudini, credin e
i al unor comportamente individuale.
Actorul social se bazeazÝ pe emo ii, în principal, pentru a lua o decizie. ½ot la
emo ii va face apel violen a simbolicÝ, o caracteristicÝ atat a regimurilor
democratice ct
i a celor totalitare.
Œ
afirma la rândul sÝu cÝ majoritatea ac iunilor sociale au o dimensiune
emo ionalÝ, cu excep ia unei singure categorii de ac iuni ² cele din domeniul
economic. Ideea de violen Ý simbolicÝ este folositÝ prima datÝ de Pierre
Bourdieu, fiind o inova ie a sociologiei educa iei. Apare în încercarea sa de a
deconspira ´rela iile de determinare dintre sistemul puterii politice
i sistemul
de învÝ Ýmântµ ² ca cea mai eficientÝ cale de reproducere a rela iilor de putere
într-o societate.
Lumea socialÝ func ioneazÝ ´simultan ca un sistem de rela ii de putere
i ca un
sistem simbolic . Bunurile simbolice oferÝ adevÝrate spectacole de violen Ý
simbolicÝ asupra consumatorului de simboluri ² membru al societÝ ii
respective.
Este deci o violen Ý invizibilÝ, neperceputÝ niciodatÝ ca atare.


ñ  

poate lua forme ale violen ei invizibile, de câte ori violen a
brutalÝ, deschisÝ este imposibilÝ, condamnatÝ social.
For a
i violen a pot fi instrumentele eficiente de control
i de presiune socialÝ
atunci când beneficiazÝ de un larg sprijin popular. Conform lui Hannah Arendt
deosebirea flagrantÝ dintre {

i |
ñ constÝ n aceea cÝ puterea se
sprijinÝ pe for a numÝrului, dar violen a , pentru a se impune, poate recurge la
o serie de instrumente (ex. : o democra ie fÝrÝ Constitu ie poate distruge
drepturile minoritÝ ilor într-o manierÝ simbolicÝ). Violen a simbolicÝ nu este
niciodatÝ recunoscutÝ, ea fiind cea care asigurÝ sistemele de domina ie
i
conferÝ legitimitate procesului de reproducere a rela iilor de putere.
ExistÝ violen Ý simbolicÝ de fiecare datÝ când grupul de la putere
de ine monopolul asupra acestora. Acest tip de violen Ý poate fi
întâlnit în sistemele totalitare.
Violen a schimbÝ lumea
i este posibil ca aceastÝ schimbare sÝ ducÝ la
o violen Ý mai pronun atÝ. Luând în calcul teoriile lui Pareto, cu cât
via a politicÝ tinde spre birocra ie, cu atât mai mult se apeleazÝ la
violen Ý, pentru cÝ birocra ia este forma de guvernare în care fiecare
individ este total lipsit de libertate politicÝ
i de puterea de a ac iona.
Prin intermediul violen ei simbolice, marele sistem al partidelor
politice
a reu
it sÝ reducÝ foarte mult la tÝcere vocea cetÝ enilor. Este un
fenomen întâlnit chiar în Ýri cu democra ii consolidate, deoarece
partidele se erijeazÝ în purtÝtorii de cuvant ai maselor, ai celor
reprezenta i.Campaniile electorale poartÝ În ele un grad mult mai mare
de violen Ý (bineîn eles simbolicÝ) pentru a cuceri, pentru a seduce .
Acest tip de violen Ý este cel care si dupa care a inceput sa domine si
sÝofere legitimitate în secolul nostru, datoritÝ în special mass-mediei.
Sfera politicii este invadatÝ de simboluri
i impunerea lor ca legitime
se concretizeazÝ în maniera violen ei la nivelul ideilor, reprezentÝrilor
despre realitatea înconjurÝtoare.
 Ñ Ñ
 

S½NCIUGELU, tefan ² Violen Ý, mit
i revolu ie, All, Bucure
ti, 1998

WIERZBICKI, Piotr ² Structura minciunii, Nemira, Bucure
ti, 1996

MOSCOVICI, Serge ² Psihologia socialÝ sau ma
ina de fabricat zei,

Polirom, Ia
i, 1997

JOULE, R.V., Beauvois J.L. ² ½ratat de manipulare, Antet, Bucure
ti, 1997

VOLKOFF, Vladimir ² ½ratat de dezinformare, Antet, Bucure
ti, 1997