Sunteți pe pagina 1din 28

c

c
c cc 

c
c
  c

În Europa de sud-est componenta economică a constituit i va constitui premisa


stabilităţii, dezvoltării, integrării i cooperării locale i regionale, fapt pentru care toate
statele îi acordă atenţia necesară. Noul peisaj geopolitic i geoeconomic zonal obliga
România alături de celelalte ări să înţeleagă actualul i viitorul circuit economic
internaţional nu numai ca pe un flux de factori de producţie, dar i ca pe un flux de factori de
dezvoltare, de cooperare, de colaborare, de stabilitate i de garanţii internaţionale de
securitate în toate domeniile i dimensiunile.
România a intrat în Uniunea Europeana pe penultimul loc în topul dezvoltării
economice, cu 35,8% din media comunitară la indicatorul produsului intern brut (PIB) pe
locuitor, depasind doar Bulgaria, care a încheiat anul 2006 la 34,2%.
Indicatorul PIB/locuitor din România reprezenta mai pu in de o cincime (18,2%) din
media celor 25 de ări membre până la 1 ianuarie 2007. Astfel, PIB-ul României era estimat
de Eurostat la 96,9 miliarde euro pentru anul 2006, care corespundea unui indice de
aproximativ 4.500 de euro pe locuitor.
PIB-ul celor 25 de state membre ale Uniunii până la inceputul anului 2007 (EU 25) era
estimat de Eurostat, pentru 2006, la 11.375 miliarde euro, raportat la o popula ie de 461
milioane locuitori (24.700 euro/locuitor).
Provocările potenţiale legate de accesul la fondurile structurale ţin de capacitatea
structurilor instituţionale i administrative adecvate, pentru gestionarea acestor fonduri, de
posibilităţile autorităţilor centrale i locale, ale comunităţilor regionale, de a participa la
cofinanţarea proiectelor ce beneficiază de finanţare, de capacitatea administraţiei centrale,
regionale i locale, de a apela i la alte credite de la BEI, BERD si alte instituţii financiare.
Accesul la fondurile structurale comunitare dă posibilitatea României să dezvolte
echilibrat regiunile rămase în urmă, să modernizeze infrastructura de transporturi i de
mediu; să asigure o dezvoltare rurală susţinută, să creeze noi oportunităţi de ocupare a forţei
de muncă, mai ales în mediul rural, să promoveze politici sociale care să ducă la standarde de
via ă de o calitate superioară.
Pentru orice cetăţean i, implicit, pentru mediul de afaceri apartenenţa ării la Uniunea
Europeană asigură o îmbunătăţire continuă a calităţii vieţii, prin asigurarea unor standarde
înalte în ceea ce priveşte sănătatea, protecţia socială, siguranţa la locurile de muncă, protecţia
mediului etc. ÄCetăţenia´ europeană conferă dreptul de a calatori, de a munci sau de a se
stabili în orice stat membru. Un cetăţean al unui stat membru poate vota i chiar candida în
statul de reziden ă în alegerile locale i pentru Parlamentul European. În acelaşi timp, toţi
cetăţenii UE au dreptul la protecţie consulară i diplomatică, atunci când vizitează ările din
afara Uniunii.
Şansa istorică a României de modernizare prin alăturarea la UE trebuie judecată i prin
prisma nevoii de ³adăpostire´ fa ă de incertitudinile i volatilitatea din spaţiul economic
mondial.

 c  ale integrării României in U.E. sunt:c
- creştere economică;
-creşterea investiţiilor străine directe, crearea unor noi structuri de producţie, care să
permită fabricarea de produse finite cu valoare adăugată mai mare i calitate superioară,
conform standardelor U.E.;
-creşterea economiilor si investiţiilor populaţiei, micşorarea fiscalită ii prin politici de
impozitare mai relaxate, extinderea pieţelor de capital ;
-dezvoltarea afacerilor i a sectorului privat, stimularea concuren ei (scăderea
pre urilor)
-îmbunătă irea substanţială a standardului de via ă al populaţiei.
Alături de aceste avantaje apar i următoarele constrângeri principale:
- presiunile concurentiale ale pieţei unice;
- competiţia dura dintre firmele romaneşti si cele din statele membre dezvoltate;
- necesitatea transformărilor tehnologice.
Toate acestea duc pe termen scurt la creşterea şomajului, odată cu restructurarea întreprinderilor
si a unor sectoare industriale. Având in vedere ca fluxul exporturilor si importurilor României ,cu UE,
la aceasta data variază intre 60-65% respectiv 50-55% din total. Cifrele fiind comparabile cu ponderea
comerţului intra-european al multora dintre statele UE. Se poate spune ca cel puţin din punct de vedere
economic- exceptând unele bariere netarifare pentru agricultura si citeva sectoare industriale protejate
de UE ±c c c
c  c   cc c  
Datele statistice din ultimii ani indica o imbunătătire al gradului de acoperire a importurilor prin
exporturi pe relaţia UE.
ECONOMIA ROMÂNIEI
Economia României este o economie de pia ă, conform Constitu iei din 1991.
Conform acesteia, statul este obligat să asigure libertatea comer ului i protec ia
concuren ei loiale. În economia României ac ionează a adar legea cererii i a ofertei. La
baza acesteia se află proprietatea privată care trebuie protejată i garantată.
Principalele industrii ale României sunt cea textilă i de încăl ăminte, industria
metalurgică, de ma ini u oare i de ansamblare de ma ini, minieră, de prelucrare a
lemnului, a materialelor de construc ii, chimică, alimentară i cea de rafinare a petrolului. O
importan ă mai scăzută reprezintă industriile farmaceutică, a ma inilor grele i a aparatelor
electrocasnice. În prezent, industria constructoare de ma ini (ex: Dacia Logan) este foarte
largă i este orientată înspre pia ă. Industria românească de IT cunoa te o cre tere anuală
constantă.
Puterea economică a României este concentrată în primul rând pe producerea de bunuri
de către întreprinderile mici i mijlocii în industrii precum cea a ma inilor de precizie,
vehiculelor cu motor, industria chimică, farmaceutică, a aparatelor electrocasnice i a
îmbrăcămintei.
În anul 2009, economia subterană reprezenta circa o treime din produsul intern brut al
României, potrivit unor estimări ale companiei A.T. Kearney. Aproape două treimi din aceste
sume provin din munca la negru, iar restul din nedeclararea veniturilor ob inute.


Principalele ramuri industriale sunt industria constructoare de ma ini, chimică,
petrochimică, a materialelor de construc ii, de prelucrare a lemnului i industria u oară.
În cadrul industriei constructoare de ma ini se produc utilaje petroliere pentru
platforme de foraj terestru i marin la Ploie ti, Târgovi te, Bacău, Bucure ti i Gala i,
utilaje miniere la Baia Mare, Petro ani i Sibiu, ma ini unelte la Bucure ti, Oradea, Arad,
Râ nov i Târgovi te, i produse ale industriei de mecanică fină.
Tractoare se produc la Bra ov, Craiova, Miercurea-Ciuc, iar alte ma ini agricole la
Bucure ti, Piatra Neam , Timi oara i Boto ani. Locomotive se produc la Bucure ti i
Craiova, vagoane la Arad, Caracal, Drobeta-Turnu Severin, autoturisme la Pite ti, Craiova,
Câmpulung-Muscel, autocamioane la Bra ov troleibuze la Bucure ti, nave maritime la
Constan a, Giurgiu, Olteni a i aeronave la Bucure ti, Bacău, Bra ov i Craiova.
Înainte de 1990, România producea peste 40.000 de tractoare pe an. În 2001, numărul
lor scăzuse la 5.300 de bucă i, iar în 2006 companiile autohtone au raportat fabricarea a
3.300 de unită i[10]. După închiderea uzinei din Bra ov, în 2007, produc ia internă din
domeniu s-a prăbu it, ajungând la numai câteva zeci de unită i anual, produc ia internă
fiind realizată de Mat Craiova i Mecanica Ceahlău.
Industria electronică i electrotehnică este reprezentată prin întreprinderi amplasate în
principal în Bucure ti, Ia i, Timi oara, Craiova, Pite ti.
Industria chimică s-a dezvoltat în ultimele decenii datorită existen ei unei game largi
de materii prime existente în ară: cantită i de sare, sulf, potasiu, lemn de ră inoase, stuf,
gaz metan, produse animaliere. Industria de prelucrare a sării s-a dezvoltat la Borze ti, Băile
Govora, Râmnicu Vâlcea, Târnăveni i Giurgiu. Acid sulfuric se produce la Baia Mare,
Zlatna, Cop a Mică, Turnu Măgurele, Valea Călugărească i Năvodari.
Industria petrochimică produce cauciuc sintetic la combinatele petrochimice de la Brazi
i Borze ti, mase plastice la Ploie ti, Făgăra , Brazi, Borze ti, Pite ti, fire i fibre
sintetice la Boto ani, Săvine ti, Roman, Ia i. Industria chimică i industria celulozei i
hârtiei sunt reprezentate prin numeroase centre în toată ara. Se produc medicamente i
produse cosmetice, coloran i, vopsele i detergen i.
În cadrul industriei materialelor de construc ii se produce ciment, sticlă i articole din
sticlărie, ceramică pentru construc ii, prefabricate, var. Principalele întreprinderi de ciment
se află la Bicaz, Bra ov, Fieni, Comarnic, Turda. Sticlă se produce i se prelucrează la
Bucure ti, Media , Târnăveni, Dorohoi, Turda, Avrig.
Industria de prelucrare a lemnului dispune de resurse forestiere considerabile. În
combinatele de prelucrare a lemnului se produc plăci aglomerate, fibrolemnoase, furnire,
placaje, mobilă. Cele mai importante unită i se află în zonele montane i submontane, la
Suceava, Bistri a, Foc ani, Pite ti, Râmnicu Vâlcea, Târgu Jiu, Arad, Târgu Mure ,
Reghin, Satu Mare, Bucure ti, Brăila i Constan a.
Industriile u oară si alimentară au tradi ie în România, deoarece există importante
baze de materii prime autohtone. Importante sunt industria bumbacului, industria de
prelucrare a lânii, a confec iilor si tricotajelor la Bucure ti, Boto ani, industria zahărului, a
uleiurilor, a vinurilor, a panifica iei.
Industria u oară din România a fost afectată de contextul interna ional. Data de 1
ianuarie 2005 a adus pe plan mondial o masură preconizată încă din 1995: abolirea totală a
sistemului cotelor la importurile de textile.
Aceasta decizie a Organiza iei Mondiale a Comer ului, care a supravegheat reducerea
constantă a cotelor încă din 1995, când fusese semnat la Marrakech Acordul Textil i
Vestimentar, înseamnă că toate ările membre ale OMC î i deschid por ile în fa a
importurilor nelimitate din Asia. Mai ales din China, care este principalul beneficiar al acestei
măsuri economice. Pentru România, această măsură reprezintă o dublă lovitură. În primul
rând, pia a internă, deja sufocată de mărfurile chineze ti, va fi aproape imposibil de
recucerit după această eliminare a cotelor de import.
În al doilea rând, exportatorilor români, pentru care Uniunea Europeană era pia a
tradi ională, cu o pondere de 85% din exporturile de textile, le va fi din ce în ce mai greu să-
i păstreze această pia ă de desfacere.
Numărul de angaja i din industria textilă era de 360.000 în anul 2007, i a scăzut la
263.000 până august 2009, industria fiind puternic afectată de criza financiară.
Avantajul comparativ cu UE are un trend accentuat descrescător, in timp ce cu restul
lumii încă mai avem un uşor avantaj. In ceea ce priveşte industria chimica aceasta va avea de
pierdut , in condiţiile in care ,procentul importurilor din UE a rămas constant, insa exporturile
de produse chimice a scăzut de mai mult de doua ori in ultimii cinci ani; acest fapt dovedind
slaba productivitate si competitivitate al acestei industrii. Industria materialelor plastice,
pielăriei si al articolelor din piele , celulozei si hârtiei sunt slab performante, România fiind la
acest capitol mai puţin competitiva decât oricare din tarile CEFTA, structura producţiei
interne fiind necompetitiva in general, aceste industrii ar mai putea supravieţui numai prin
preluarea de către marile companii Vestice.
Industria lemnului si prelucrătoare este intr-o situaţie de avantaj comparativ cu tarile
UE, menţinând acest trend prin investiţii in tehnologie si atragere de capital.
Industria de incăltăminte si textila cu o competitivitate destul de ridicata actualmente
reprezentând 32,43% din totalul exportului si 47,04% din exportul romanesc către UE
dovedeşte ca este viabila, chiar daca majoritatea producţiei este in lohn, gradul de calificare si
salarizare al forţei de munca in acest domeniu, o face viabila. In viitor se percepe creşterea
productivităţii acestei ramuri cit si scăderea costurilor unitare ale forţei de munca.
Industria sticlei si ceramicii are de pierdut din cauza competitivităţii reduse si din cauza
costurilor unitare ale forţei de munca.
In domeniul industriei metalurgice, maşini si echipamente daca se va menţine trendul
importurilor de tehnologi România va avea in viitor de câştigat in acest domeniu. Costurile
unitare ale forţei de munca in industria metalurgica este cu mult sub media restului industriei.
Faptul ca in prezent se exportă multe echipamente dar mai ales subansamble dovedeşte
viabilitatea acestui sector deactivitate.
Rezervele de resurse naturale ale României conform estimărilor din anul 2007:
i ei: 74 milioane tone (72 mil tep). Produc ie anuală: 5,2 milioane tone
gaze naturale: 185 miliarde metri cubi (159 mil tep). Produc ie anuală: 12 miliarde
metri cubi
huilă: 755 milioane tone (422 mil tep). Produc ie anuală: 3 milioane tone
lignit: 1490 milioane tone (276 mil tep). Produc ie anuală: 32 milioane tone.
uraniu: Rezervele de minereu existente asigură cererea de uraniu până la nivelul anului
2017 pentru func ionarea a două unită i nucleare la centrala de la Cernavodă.
România este unicul de inător de rezerve de ti ei în cantită i notabile din zona
Central i Est Europeană. Tot România dispune i de cele mai mari rezerve de gaze naturale
din zonă, de circa 2 ori mai mari decât rezervele dovedite ale Poloniei. În schimb, România
de ine cele mai mici rezerve de cărbune.
Resursele estimate de itei i gaze naturale ale României sunt de aproximativ un
miliard de barili echivalent petrol, valoare care situează România pe locul patru în Europa în
acest clasament, după Norvegia, Marea Britanie i Danemarca

Gaze naturale
Începând cu 1 iulie 2008, Autoritatea Na ională de Reglementare în domeniul Energiei
(ANRE) a introdus un nou mod de calcul al consumului de gaze, exprimat în unită i
energetice, respectiv în kWh, înlocuind calcularea consumului în metri cubi.
Astfel că, pe lângă volumul de gaze consumat, pe factură se ia în calcul i calitatea, iar
consumul final se stabile te înmul ind volumul de gaze utilizat cu puterea calorifică.
Aceasta variază pe teritoriul ării în func ie de zăcământul de unde provine gazul, de
depozitul unde a fost înmagazinat sau dacă a fost adus din import. În România, puterea
calorifică are o medie de 10,6 kWh pe metru cub i variază cu circa 10%.
Un client casnic consumă, într-un an, circa 1.200-1.500 de metri cubi, din care
aproximativ 300 de metri cubi pe lună în perioada rece.
În anul 2009, consumul de gaze naturale al României a fost de 140 TWh (adică 13,2
miliarde metri cubi). Consumul popula iei a reprezentat aproximativ 20% din cantitatea de
gaze consumată în 2009, consumul industriei aproape 72%, restul de circa 8% fiind consum
tehnologic i energetic. Produc ia internă de gaze a României a fost, în 2009, de
aproximativ 120,4 TWh.
Energie electrică
Produc ia de energie electrică a României a fost de aproximativ 64,7 TWh în anul
2008, cu 5,5% mai mult decât in anul precedent[1]. Cărbunele este principala sursă pentru
producerea energiei, cu o pondere de 42,5% din total, la fel de mare ca i în 2007. Pe locul 2
s-au plasat sursele hidro, cu un procent de 26,4%, iar energia din surse nucleare a avansat pe
locul 3, cu o pondere de 17,3%, în cre tere cu 4 puncte procentuale fa ă de ponderea
de inută în 2007 din totalul produc iei.
Principalii producători de energie electrică din România sunt Termoelectrica, cele 3
complexuri energetice din Oltenia (CE Turceni, CE Rovinari i CE Craiova), Hidroelectrica
i Nuclearelectrica.
Sectorul produc iei de energie nucleară este de inut de Statul Român prin compania
Nuclearelectrica. Aceasta de ine Centrala Nucleară de la Cernavodă, care are o capacitate de
4 reactoare din care doar două sunt instalate, primul din decembrie 1996 i al doilea din
septembrie 2007. Statul Român inten ionează să construiască alte două reactoare nucleare,
printr-o investi ie estimată la circa 4 miliarde de euro. Capacitatea centralei este de 5
reactoare însă doar maxim 4 pot fi instalate datorită condi iilor tehnice. Se estimează că până
în 2016 Unită ile 3 i 4 vor fi puse în func iune.
Cea de-a doua centrală nucleară care va fi construită în România va fi gata până în 2030
(cu zece ani mai târziu decât fusese anun at ini ial), i va avea o putere instalată de 1.000
MW. Unitatea va asigura aproximativ 12 % din consumul na ional de energie.
În anul 2006, energia nucleară produsă a fost de 5,6 TWh, la o putere instalată de 707
MW.
Rezervele de minereu existente asigură cererea de uraniu până la nivelul anului 2017
pentru func ionarea a două unită i nucleare la centrala de la Cernavodă.
În anul 2009, consumul de energie electrică al României s-a ridicat la 55,19 TWh.
În anul 2006, numărul de consumatori casnici reprezenta 93,61% din numărul total de
consumatori, iar energia consumată de ace tia reprezenta 35,72% din total energie
consumată. La sfâr itul anului 2005 existau 8,6 milioane consumatori de energie electrică,
din care 8,04 milioane consumatori casnici. Aproximativ 30% din energia electrică produsă in
România este furnizată consumatorilor casnici.
Cei mai mari consumatori de energie electrică din România sunt: producătorul de
aluminiu Alro Slatina, combinatul siderurgic ArcelorMittal Gala i i combinatul de
îngră ăminte Oltchim.
Conform unui raport al grupului italian Enel din anul 2010, furturile de energie electrică
reprezintă, în România, 5,4% din consum, mult peste media europeană, de 0,25%. Tot în
2010, conform unei estimări a companiei Nokia, furturile reprezintă aproximativ 20% din
consumul anual al României, iar producătorii adună pierderi de aproape 1,4 miliarde de euro
anual.
Intensitatea energetică în România, respectiv consumul de energie pentru a produce o
unitate PIB, este de aproape trei ori mai mare decât media UE, conform unei estimări din anul
2007. În anul 2010, se estima că pentru producerea a 1.000 euro Produs Intern Brut se
consumă de patru ori mai multe resurse energetice decât media în UE.
Aproximativ 80% din grupurile termoenergetice din România sunt instalate în perioada
1970 - 1980, depă indu- i practic durata de via ă normată. În ultimii 10 ani au fost
modernizate i retehnologizate unele centrale termoelectrice cu o capacitate de aproximativ
10% din puterea instalată. De asemenea, aproximativ 37% din grupurile hidroenergetice i-
au depă it practic durata de via ă normată.
Poten ialul na ional de economisire de energie este apreciat la 27 - 35% din resursele
energetice primare (10 milioane tep/an), adică un echivalent a 3 miliarde Euro.
Pentru reabilitarea întregului sistem energetic sunt necesare, până în 2020, fonduri totale
de 31 miliarde de euro.
În viziunea Statului Român, datorită cre terii prognozate a pre ului la hidrocarburi
( i ei i gaze naturale), principalele op iuni pentru viitor ar fi produc ia de energie pe
bază de cărbune i energia nucleară. În strategia energetică pentru 2007 - 2020 se pune
accentul pe sporirea produc iei de energie electrică nucleară i pe modernizarea
capacită ilor de produc ie de energie învechite.
Compania Petrom inten ionează să convertească, în următorii patru ani (începând din
2009), între cinci i zece pu uri epuizate de petrol i gaze în furnizori de energie
geotermală. Estimările actuale arată că, în România, căldura generată de pu urile epuizate
poate acoperi nevoile a 13.000 de locuin e, adică aproximativ 0,6% din necesarul de energie
al ării.

   c
c
România are o suprafa ă agricolă de 14,7 milioane de hectare, dintre care doar zece
milioane sunt ocupate cu terenuri arabile. După o evaluare făcută în noiembrie 2008,
aproximativ 6,8 milioane de hectare agricole nu sunt lucrate.
Agricultura reprezintă 6% din PIB-ul ării (anul 2007), fa ă de 12,6% în 2004. Circa
trei milioane de români lucrează în agricultură, aproximativ 30% din totalul persoanelor
ocupate (august 2009), comparativ cu doar 4-5 procente în ările occidentale. Agricultura
României este departe de ceea ce se practică în Europa atat ca produc ie, cât i ca
tehnologie. Produsele Ämade in România´ sunt prezente în cantită i mici pe pia a externă, în
timp ce importurile cresc de la an la an, fostul grânar al Europei în perioada interbelică
devenind un importator net, pe anumite segemente - exemplele cele mai concludente sunt
carnea, fructele i legumele.
Din punct de vedere al mecanizării, în septembrie 2009 situa ia se prezintă astfel:
România dispune de o dotare cu tractoare i utilaje agricole printre cele mai slabe din
Europa, încărcătura pe fiecare tractor fiind de aproximativ 54 de hectare, comparativ cu UE,
unde media este de numai 13 hectare. Parcul intern de tractoare se ridică la circa 170.000 de
unită i, din care circa 80% sunt îmbătrânite. Spre deosebire de Occident, unde tractoarele
sunt considerate vechi la 3.000-4.000 de ore, în România încărcătura pe tractor ajunge chiar
i la peste 12.000 de ore de utilizare.
Problemele majore ale agriculturii din România sunt: lipsa unor investi ii majore în
agricultură²nu atât din cauza lipsei fondurilor de finan are, ci mai degrabă din dificutatea
accesării acestora²fărâmi area pământurilor, litigiile legate de proprietate i tehnologia
precară. Produsele române ti nu corespund întotdeauna standardelor de calitate ale UE, ceea
ce i explică lipsa prezen ei pe pie ele externe, în timp ce mărfurile din import au invadat
rafturile magazinelor autohtone.
Dintre companiile străine, au pătruns pe pia a româneasca gigan i precum Smithfield
Foods, cu investi ii de câteva sute de milioane de euro, Cargill, Bunge, Glencore, Lactalis i
Meggle.
Conform I.N.S., în 2006 au fost cultivate 991.000 hectare cu floarea-soarelui, 191.000
hectare cu soia i 110.000 hectare cu rapi ă.
Produc ia de cereale s-a ridicat, în 2006, la 15,1 milioane de tone, din care cea de grâu
a fost de 5,3 milioane tone, iar cea de porumb - de 8,6 milioane tone.
În anul 2007, peste 60% din culturile agricole au fost distruse de secetă, iar România a
ob inut o produc ie de grâu de 3 milioane de tone, fiind apreciată de speciali ti drept cea
mai mică din 1940. În anul 2006, produc ia a fost de 5,52 milioane tone.
În anul 2008, efectivul de porci se situa între 5 i 5,5 milioane de capete.
Datorită Politicii Agricole Comune (PAC), România beneficiază de fonduri pentru
agricultură în valoare de 14,5 miliarde de euro, în perioada 2007-2013, după cum precizează
Banca Mondială în Strategia de Parteneriat cu România pentru 2009-2013.
Suprafa a fondului forestier a înregistrat o cre tere cu 0,9%, până la 6.484.572
milioane de hectare, la 31 decembrie 2007 comparativ cu 31 decembrie 2006. Volumul de
masă lemnoasă recoltată în cursul anului 2007, conform reglementărilor legale, a fost de
17.238 mii metri cubi, cu 9,9% mai mare fa ă de anul precedent. În anul 2007, s-au realizat
lucrări de împăduriri pe o suprafa ă de 10.716 hectare, cu 31% mai pu in fa ă de 2006.
In aceste sector economic, pe termen mediu si lung, prin integrare s-au obtinut
următoarele avantaje:
- creşterea productivităţii agricole;
- stimularea dezvoltării exploataţiilor agricole mijlocii si mari;
- îmbunătăţirea accesului produselor agricole pe piaţa U.E. si dispariţia tuturor
barierelor comerciale;
- încetinirea migrării forţei de munca din agricultura.
Constrângerile in acest sector de activitate vor fi impuse de aplicarea Politicii Agricole
Comune (reducerea subvenţiilor si a preturilor de sprijin) si de Organizaţia Mondiala a
Comerţului in ce priveşte comerţul agricol (necesitatea respectării normelor de calitate, igiena
si sănătate ale U.E.), reducerea ocupării forţei de munca din agricultura (prin restructurarea
sectorului, prin creşterea productivităţii si atingerea performantei in agricultura ) etc.
Concesiile asimetrice ale Acordului de Asociere cu UE au protejat multe din produsele
agricole romaneşti de competiţia cu cele europene, in timp ce concesiile simetrice ale
acordului CEFTA au adus deficite semnificative la acest capitol de comert, produsele
comerţului extern al României fiind mai puţin competitive decât al principalilor parteneri din
cauza diferenţei de productivitate.
Importurile de produse agricole din zona UE reprezintă aproximativ 7% cele din zona
CEFTA fiind de 27,34% din total ceea ce ne face sa presupunem ca avem deja de a face cu
competiţia europeana prin intermediari ± reexportatorii din zona CEFTA - ,ocolind barierele
tarifare. Aderarea la UE a tarilor din primul val va face ca deficitul comerţului cu produse
agricole sa se inrautateasca rapid ca de altfel si Avantajul Comparativ al României fata de UE.
România are cel mai ridicat nivel al ocupării forţei de munca in agricultura dintre tarile
membre UE ± 27,9%. Agricultura , a căreiproducţie se bazează pe ferme mici , folosind in
mod intensiv munca, va trebui in continuare sa facă fata celei mai mari restructurări de forţă
de munca.
V c
c
Turismul reprezintă sectorul economic care dispune de un poten ial valoros de
dezvoltare ce poate deveni o sursă de atrac ie atât a investitorilor cât i a turi tilor străini,
însă concuren a puternică din partea ărilor învecinate (Ungaria, Bulgaria, Croa ia) i
amploarea problemelor legate de competitivitatea turismului românesc îngreunează situa ia.
Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale i a istoriei sale
bogate, având de asemenea o contribu ie importantă la economia ării. În 2006, turismul
intern i interna ional a asigurat 4,8% din PIB i aproximativ jumătate de milion de locuri
de muncă (5,8% din totalul locurilor de muncă). După comer , turismul este cea de-a doua
ramură importantă din sectorul de servicii. Dintre sectoarele economice ale României,
turismul este unul dinamic i în curs rapid de dezvoltare, fiind de asemenea caracterizat de
un mare poten ial de extindere. După estimările World Travel and Tourism Council,
România ocupă locul 4 în topul ărilor care cunosc o dezvoltare rapidă a turismului, cu o
cre tere anuală a poten ialului turistic de 8% din 2007 până în 2016. Numărul turi tilor a
crescut de la 4,8 milioane în 2002, la 6,6 milioane în 2004. De asemenea, în 2005, turismul
românesc a atras investi ii de 400 milioane de euro.
Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale i a istoriei sale
bogate, având de asemenea o contribu ie importantă la economia ării. În 2006, turismul
intern i interna ional a asigurat 4,8% din PIB i aproximativ jumătate de milion de locuri
de muncă (5,8% din totalul locurilor de muncă). După comer , turismul este cea de-a doua
ramură importantă din sectorul de servicii. Dintre sectoarele economice ale României,
turismul este unul dinamic i în curs rapid de dezvoltare, fiind de asemenea caracterizat de
un mare poten ial de extindere. După estimările World Travel and Tourism Council,
România ocupă locul 4 în topul ărilor care cunosc o dezvoltare rapidă a turismului, cu o
cre tere anuală a poten ialului turistic de 8% din 2007 până în 2016. Numărul turi tilor a
crescut de la 4,8 milioane în 2002, la 6,6 milioane în 2004. De asemenea, în 2005, turismul
românesc a atras investi ii de 400 milioane de euro.
Ora e predispuse de a fi importante atrac ii turistice pentru străini sunt: Sibiu
(Capitală Culturală Europeană în 2007), Băile-Herculane, Bra ov, Cluj-Napoca, Sighi oara,
Constan a, Ia i, Suceava, Târgovi te, Timi oara Bucure ti etc.
Alte puncte turistice importante ce ar putea fi exploatate mai intens, i mai ales
dezvoltate, sunt: Valea Prahovei, Delta Dunării, Litoralul Mării Negre, Maramure ul i
Bucovina, Mun ii Apuseni, Valea Oltului etc.
Un poten ial mare îl reprezintă agro-turismul, România fiind una din pu inele ări
din UE în care se prezervă mediul de tip rural.
În anul 2010, litoralul românesc a atras aproximativ 1,8 milioane de turi ti, cu 15% mai
pu ini decât în 2009

V    c
c
România dispune de 81.693 kilometri de drum public. Aproape 60.000 de kilometri sunt
de drum vechi i plin de gropi, iar 22.865 km au trecut printr-un proces de modernizare, cea
mai mare parte cu îmbrăcămin i asfaltice de tip greu i mijlociu. Investi iile realizate nu
garantează însă oferilor o călătorie fără griji, pentru că jumătate dintre aceste suprafe e
refăcute sunt deficitare i au durata de serviciu depă ită.
Din totalul de drumuri, 16.600 sunt drumuri na ionale, în jur de 35.000 km sunt
drumuri jude ene i 29.843 km - drumuri comunale. România dispune, în prezent (aprilie
2009), de numai 281 kilometri de autostradă. Cele mai multe drumuri din ară sunt de două
benzi i doar 1.280 km dispun de patru benzi de circula ie.
România ocupă locul 123 la capitolul calitate a drumurilor, într-un top realizat de
Forumul Economic Mondial (FEM)[39]. Înainte României apar ări ca Albania, Bulgaria,
statele asiatice Kârgâzstan i Cambodgia i statele africane Burundi, Tanzania i Zambia.
Investi iile României în infrastructură feroviară sunt mult în urma celor mai multe
dintre ările europene. În ultimii zece ani s-au primit doar 8-10% din necesarul de bani
pentru dezvoltarea i modernizarea infrastructurii feroviare. România dispune de 10.785
kilometri de cale ferată, din care doar 4.000 kilometri sunt electrifica i.

cc cc c


c
În luna octombrie 2010, efectivul salariaţilor a fost de 4162,5 mii persoane, cu 31,6 mii
persoane mai mic decât în luna septembrie 2010.
 !"   #$$% #$$& #$'$ #$'' #$'# #$'( #$')
c  c 1000 9,369 9,092 9,185 9,250 9,330 9,420 9,520
* + , % 0.2 -3 1 0.7 0.9 1 1.1
 -c
1000 575 838 770 745 705 670 635
  
 - c  % 5.8 8.4 7.7 7.5 7 6.6 6.3
m cc

Source: România: Unemployment in România: Employment vs Unemployment Rates in România | România Central

c
.c
Reprezinta o disfunctionalitate majora a vietii economice si socialec  c
 exprima numarul de someri raportati la forta de munca disponibila intr-o tara. Ea
reflecta capacitatea de a absorbi, respectiv respinge munca din perspectiva volumului,
structurii si calificarii acesteia la momente diferite. c
Potrivit datelor furnizate de Agenţia Naţională Pentru Ocuparea Forţei de Muncă,
numărul şomerilor înregistraţi la sfârşitul lunii octombrie 2010 era de 645,5 mii persoane.
Comparativ cu luna octombrie din anul 2009, numărul şomerilor înregistraţi la agenţiile
pentru ocuparea forţei de muncă a fost mai mic cu 8,4 mii persoane. Din numărul total al
şomerilor înregistraţi, femeile reprezentau 43,2%.
Rata şomajului înregistrat în luna octombrie 2010 a fost de 7,1% în raport cu populaţia
activă civilă totală (7,1% în luna octombrie 2009). Rata şomajului pentru femei a fost cu 1,0
puncte procentuale mai mică decât cea înregistrată pentru bărbaţi (6,5% faţă de 7,5%).
Rate ridicate ale şomajului s-au înregistrat în judeţele: Vaslui (11,6%), Mehedinţi
(11,0%), Teleorman (10,6%), Galaţi şi Gorj (9,9% fiecare), Alba (9,7%), Dolj (9,6%), Buzău
(9,5%), Covasna (9,4%), Ialomiţa şi Prahova (9,3% fiecare), Caraş-Severin (8,9%), Giurgiu
(8,8%), Harghita şi Vâlcea (8,7% fiecare), Dâmboviţa (8,6%), Hunedoara şi Neamţ (8,5%
fiecare), Călăraşi şi Mureş (8,4% fiecare), Brăila (8,3%), Olt (8,0%), Sălaj (7,9%), Bacău
(7,8%), Argeş, Suceava şi Tulcea (7,5% fiecare), Vrancea (7,4%), Iaşi (7,2%), Braşov
(7,1%). Cele mai scăzute rate ale şomajului au fost în judeţele: Timiş (4,2%), Ilfov (2,8%) şi
Municipiul Bucureşti (2,7%).

 /  c c


Câştigul salarial nominal mediu brut pe economie în luna octombrie 2010 a fost de 1846
lei, iar cel net de 1340 lei. Căştigul salarial mediu brut şi cel net s-au menţinut la nivelul lunii
precedente. Faţă de luna octombrie a anului 2009, câştigul salarial mediu nominal net a
scăzut cu 2,5%.
În luna octombrie 2010, raportul dintre indicele câştigului salarial nominal mediu net şi
indicele preţurilor de consum a fost 99,5% comparativ cu luna precedentă, 90,4% faţă de luna
corespunzătoare a anului 2009 şi 112,1% comparativ cu luna octombrie 1990.

 0c 0cc 
În cei mai recen i ani, o bună parte din for a de muncă a migrat în special
în Italia i Spania (aproximativ 2 milioane persoane). Sumele trimise de românii care
lucrează în străinătate au fost:

c #$$&c #$$%c #$$1c #$$2c #$$3c #$$)c


miliarde euro 3 5,1 8,5 ($) 6,7 ($) 4,7 ($) 1,7 ($)

 c   a guvernului îşi propune în domeniul valutar-monetarc


următoarele:
reducerea inflaţiei, înfăptuirea stabilităţii interne şi externe a monedei naţionale,
respectiv introducerea unor măsuri de politică economică menite să asigure previziunea
evoluţiei cursului monedei;
recâştigarea încrederii în moneda naţională şi creşterea vitezei de rotaţie a banilor;
limitarea deficitului bugetar în vederea diminuării ponderii statului în utilizarea
resurselor financiare ale economiei;
menţinerea ratelor dobânzii la niveluri pozitive, în termeni reali, pentru a asigura
creşterea şi utilizarea eficientă a resurselor de capital financiar;
asigurarea unui nivel competitiv şi realist al cursului de schimb valutar;
asigurarea deplinei convertibilităţi a contului curent şi pregătirea condiţiilor de trecere
graduală la convertibilitatea contului de capital;
administrarea cu prudenţă sporită şi într-o manieră transparentă a datoriei publice
interne şi externe;
practicarea unor dobânzi pentru depozite bancare ale băncilor comerciale la Banca
Naţională a României sub nivelul dobânzii pe piaţa interbancară;
diversificarea emiterii de obligaţiuni de stat pe termen mediu, ca instrument al Băncii
Naţionale a României de reglare a masei monetare şi pentrufinanţarea deficitului bugetar.
 c c     c c  c  c  c  c  c  c   c  c c
  cc  c    care să permită României îndeplinirea condiţiilorc
necesare semnării Acordului European de evaluare a conformităţii. Va fi încurajată activitatea
Consiliului Concurenţei pentru a întări capacitatea acestuia de a pune în aplicare legislaţia
protecţiei concurenţei.
Dintre măsurile cele mai importante a căror punere în aplicare a început menţionăm:
realizarea programului naţional de armonizare legislativă vizând îndeosebi crearea
unui cadru adecvat de participare la piaţa unică a U.E.;
dezvoltarea de proiecte specifice pentru valorificarea întregului pachet de asistenţă
europeană în domeniul restructurării si privatizării, pentru desăvârşirea procesului de ajustare
structurală, al protecţiei sociale, al dezvoltării infrastructurii si al edificării societăţii civile;
dezvoltarea cooperării şi încheierii de acorduri de liber schimb cu ţările asociate la
U.E., ca bază a revigorării comerţului dintre ele. Analiza costurilor şi beneficiilor extinderii
U.E. prezintă o măsură importantă pentru România. Studiile efectuate relevă că riscurile
potenţiale ale neextinderii sunt mai mari pentru ţările U.E. decât pentru cele candidate, pe
când beneficiile extinderii sunt mai mari decât costurile pentru ţările U.E.
România consideră că îndeplinirea criteriilor stabilite de U.E. implică o redresare
economică cat mai puternică şi accelerată a ţării, prin mobilizarea factorilor interni, potentaţi
de cooperarea cat mai stransă cu ţările comunitare, al căror sprijin îndeosebi financiar şi
tehnico-economic trebuie să fie mai substanţial, dar şi de o colaborare multilaterală cu
celelalte ţări membre U.E.
Integrarea României în UE sau unionismul european al României deja a condus într-un
timp extrem de scurt la rezultate economice palpabile nu numai pentru cetăţenii acestei ţări,
dar şi pentru cei din RM şi alte state. România a devenit o ţară tot mai atractivă atât în plan
regional, cât şi european şi mondial.
Dezvoltarea economiei nu se va face omogen între sectoarele economice, în nici-unul
dintre scenariile posibile de dezvoltare. Este necesara insa gasirea unor soluţii şi măsuri de
politică economico-sociale necesare pentru a diminua pierderile (costurile) acolo unde apar
sau sunt pronunţate, sau, în cazul cel mai fericit, de a găsi metode pentru a transfera toate
diferenţele sectoriale într-o zonă de creştere globală.
Cea mai mare parte a costurilor legate de aderarea României la UE în ceea ce priveşte
agricultura şi politica agricolă derivă din competitivitatea şi gradul redus de dezvoltare al
agriculturii româneşti faţă de standardele comunitare. Date fiind preponderenţa suprafeţei
agricole în totalul suprafeţei arabile, preponderenţa proprietăţii private şi dimensiunea medie
redusă exploataţiilor agricole, se poate afirma că Politica Agricolă Comună (PAC) va avea un
efect semnificativ asupra României.
Un factor esenţial în asigurarea creşterii economiei româneşti pe termen lung şi de
manieră sustenabilă-durabilă va fi reprezentat de programele care vizează dezvoltarea treptată
a capitalului uman. Evident, pe termen scurt şi mediu sunt implicate costuri inerente care apar
în sfera sectorului educaţional, a celui de cercetare-dezvoltare, a sectorului de sănătate şi a
sectorului infrastructurii informaţionale.
Sectoarele care par a avea de câştigat pe termen lung, datorită proceselor specifice pre
sau post-aderării, sunt: serviciile de piaţă, care îşi vor continua procesul de dezvoltare început
după 1990 în ritm superior restului economiei, agricultura, datorită eforturilor concertate de
restructurare pe care România le va face cu un ajutor financiar şi de capital cognitiv important
din partea UE, precum şi sectoarele foarte expuse competiţiei internaţionale care au
supravieţuit impactului concurenţial iniţial şi diminuării cererii interne din primii ani de
tranziţie.
Dezvoltarea exporturilor şi importurilor va continua în ritm susţinut, ceea ce va mări
suplimentar competitivitatea externă a acestor sectoare.
J  c
Unii spun că în România impozitarea este redusă. În ceea ce mă priveşte, am susţinut
permanent contrariul şi că, în consecinţă, avem nevoie de reducerea fiscalităţii. Din rapoartele
³Paying Taxes´ ale Băncii Mondiale reiese foarte clar faptul că fiscalitatea în România este
împovărătoare, sub multiplele sale aspecte: fie că ne referim la cuantumul impozitelor, la
numărul acestora sau la timpul necesar achitării lor.
Ultimul raport ÄPaying Taxes´, care a fost publicat la sfârşitul lunii noiembrie, arată că
situaţia României nu s-a îmbunătăţit ci, din contră, s-a înrăutăţit pe parcursul anului 2009.
Atenţie, vorbim de poziţia relativă a ţării noastre într-un clasament în care au intrat 182 de
ţări.
Doar câteva informaţii:
‡ România se află pe ultimul loc din lume (poziţia 182) din punctul de vedere al numărului de
plăţi necesare achitării obligaţiilor fiscale (sunt necesare 113 plăţi) şi, în ansamblu, ocupă un
loc foarte prost (poziţia 149) în clasamentul global.
‡ Între ţările din Europa Centrală şi de Est, România se situează la coada clasamentului ± în
ceea ce priveşte uşurinţa achitării impozitelor
‡ În privinţa timpului necesar plăţii impozitelor, România se situează pe locul 79 în lume,
companiilor fiindu-le necesare 202 ore în fiecare an în acest scop

Să remarcăm faptul că poziţia poziţia României în acest clasament s-a deteriorat în


ultimii ani. Guvernele de la Bucureşti au vâslit într-o direcţie greşită, ferindu-se să ia măsuri
de reducere a fiscalităţii, atât în perioada de boom economic, cât şi în timpul crizei. Dacă
actuala tendinţă se va menţine, chiar fără ca guvernele să întreprindă ceva, România va ajunge
oaia neagră a planetei, căci restul lumii îşi eliberează economia de povara fiscală. Evoluţia
noastră în acest clasament seamănă foarte mult cu c  c   c 4 c
  unde, chiar dacă am făcut progrese evidente, am regresat relativ la restul lumii.
Acest lucru contează, la urma-urmei, dacă ne interesează să acumulăm capital şi să ne
dezvoltăm rapid.
56c
 c  c4  (prescurtat 5) este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de
pia ă a tuturor mărfurilor i serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile
economiei în interiorul unei ări în decurs de un an. Acesta se poate calcula i la nivelul unei regiuni
sau localită i.

PIB-ul este suma cheltuielilor pentru consum a gospodăriilor private i a organiza iilor private non-
profit, a cheltuielilor brute pentru investi ii, a cheltuielilor statului, a investi iilor în scopul
depozitării ca i câ tigurile din export din care se scad cheltuielile pentru importuri.
PIB = consum + investi ii + exporturi í importuri
Economi tii (pornind de la Keynes) au împăr it termenul de consum general în două păr i:
consumul privat i cheltuielile sectorului public. Două avantaje ale împăr irii consumului total în
acest mod în teoria macroeconomică sunt:
€c Consumul privat este o preocupare centrală a economiei bunăstării. Investi iile private i
subdiviziunile comerciale ale economiei sunt direc ionate ultimativ (în curentul principal al
modelelor economice) înspre cre terea pe termen lung a consumului privat.
€c Deoarece este separat de consumul privat endogen, consumul sectorului public poate fi
considerat exogen, astfel încât diferite niveluri ale consumului sectorului public pot fi
considerate ca făcând parte din domeniul plin de sensuri al macroeconomiei.
Astfel PIB poate fi exprimat:
PIB = consum privat + consumul statului+ investi ii + exporturi nete
exporturi nete = exporturi í importuri
Componentele PIB:
€c Consumul privat - este în mod normal cea mai mare componentă a PIB, reprezentând
cheltuielile gospodăriilor în economie. Aceste cheltuieli pot fi clasificate în : bunuri durabile,
bunuri perisabile i servicii. Exemple: hrană, chirie, bijuterii.
€c Cheltuielile statului - sau consumul sectorului public, reprezintă suma tuturor cheltuielilor
guvernamentale pentru bunuri finite i servicii. Include salariile angaja ilor din sectorul
public, cumpărarea de armament etc
€c Investi iile - includ investi ii în fabrici, echipamente, inventar i nu include schimburile de
active existente. De exemplu: construc ia unei mine, cumpărarea de software, cumpărarea de
ma ini i echipamente. Cheltuielile gospodăriilor pentru noi locuin e fac parte din
investi ii.
€c Exporturile - reprezintă exporturile brute ale unei ări, incluzând bunuri i servicii, destinate
consumului într-o altă ară
€c Importurile - reprezintă importurile brute.
Notă: În calculul PIB se iau în considerare doar bunurile i serviciile destinate consumului final.
Exemplu: un calculator = bun finit, un microprocesor este un bun intermediar.
Dacă din PIB se scad deprecierile se ob ine `
c c .
c `c `c
c    este PIB-ul împăr it la numărul locuitorilor. Acesta este adesea dat ca
ajustat, însemnând că este astfel calculat încât nivelurile diferitelor pre uri sunt mascate în diferite
ări. Astfel poate fi comparată eficien a diferitelor ări.
Deoarece PIB-ul combină suma tuturor activită ilor care se pot evalua în bani i nu a folosin ei
acestora (sau chiar a distrugerii acestora) este un mijloc condi ionat de măsurare a bunăstării i a
calită ii vie ii. Pentru acest scop se recomandă alte metode de calcul, cum ar fi Human Development
Index (HDI).
Inflatia

Exista unele tare majore ale economie, ce depasesc prin impact, dar si prin mediatizare,
orice alte aspecte.   c c sunt de departe primele pe aceasta lista. Inflatia consta
intr-o  c c c c c `  , crestere autointretinuta si fundamentata pe
mecanismele macroeconomice. Tensiuni inflationiste pot aparea in orice economie si la orice
moment, inflatia este insa un proces generalizat de deteriorare a situatiei economice,
intermediata de bani.
Exista mai multe teorii cu privire la cauzele inflatiei :
1. Inflatia prin cerere
2. Inflatia prin costuri
3. Inflatia ca factor psihologic
4. Inflatia ca factor de structurare a economie nationale
5. Inflatia in baza cauzelor exclusiv monetare
cccccccccc  c `c  reproduce la macroscara mecanismul cererii si ofertei, mecanism
microeconomic, dupa urmatorul scenariu : cererea ce nu poate fi satisfacuta antreneaza
raritatea, care atrage in toate situatiile cresterea preturilor, implicit inflatia.
cccccccccc  c`c   consta in cresterea partii obiective din structura preturilor, crestere
datorata unor factori endogeni (salariile) sau exogeni (costurile materiale generate de cresterea
preturilor hidrocarburilor, de exemplu). Inflatia prin costuri se distinge de inflatia prin cerere
prin aceea ca nu se poate auto intretine.
cccccccccc  c c  c `   actioneaza cu precadere prin intermediul unor grupuri
sociale defavorizate (someri, pensionari, bugetari, etc.) care induc o stare de spirit negativa in
intreaga societate.
cccccccccc  c c  c
c   c c  c   presupune ca exista anumite
actiuni stimulate de catre stat in sensul multiplicarii mecanismelor de protectie sociala, de
influentare a anumitor sectoare, de stimulare a competitivitatii in anumite domenii (export, de
exemplu) etc.
cccccccccc  c
c !c " c  cse refera la emisiunea baneasca dincolo de
necesarul de intermediere al fluxurilor economice, emisiune de regula generata pe criterii
politice.
Daca inflatia se regaseste in proportii controlabile, ea poarta denumirea de inflatie
taratoare sau `  si in anumite situatii poate avea o influenta pozitiva, in sensul ca daca
nu erodeaza puterea de cumparare intr-o masura semnificativa, poate fi un factor de
resistribuire in economia nationala.
Inflatia ` cinsa, specifica situatiilor in care controlul asupra evolutiilor
economice este minim, consta in depasirea oricaror bariere logice pentru constructia
economica.
Formele investitiilor internationala reprezinta modalitatile concrete prin care un agent
economic realizeaza o investitie internationala, adica ori de cate ori:
¬c cumpara actiuni de pe o piata straina sau emise de o firma din alta tara;
¬c cumpara obligatiuni de pe o piata straina sau emise de o firma straina;
¬c construieste ³pe loc gol´ o societate noua sau deschide o filiala in alta tara;
¬c acorda un credit financiar unui agent economic dintr-o alta tara sau unui agent
economic strain ce opereaza in propria tara;
¬c preia (achizitioneaza) o firma straina sau fuzioneaza cu o firma straina;
¬c participa cu capital investitional la construirea de societati mixte;
¬c incheie contracte internationale de leasing sau franchising.
Din cele prezentate se poate deduce si definitia termenului de investitie internationala,
care este acea investitie care incorporeaza un element de extraneitate.

Sunt multe elemente care conditioneaza dorinta investitorilor de a incepe o afacere de


amploare, intr-o tara sau alta. Este vorba nu numai despre regimul fiscal, dar si despre
anumite facilitati oferite de autoritati, despre costul fortei de munca, dar si de calificarea
acesteia, de infrastructura existenta, iar aici nu intra numai drumurile, ci si retelele de
canalizare, de gaze naturale si de electricitate, mai intervine aici si stabilitatea legislativa, dar
si politica. Nu in ultimul rand, conteaza atitudinea societatii, a localnicilor, fata de investitia in
sine.
Ce ar fi de facut, in continuare? in primul rand, sa nu uitam ca suntem a doua piata din
regiune, dupa Polonia, dar singura ruta directa din Europa, catre alte mari piete asiatice,
avantaje de care nu am prea stiut sa profitam pana acum.
Pe de alta parte, ar trebui sa asiguram un echilibru al investitiilor straine directe, in toate
regiunile tarii. Altfel, riscam sa adancim decalajele existente deja. in general, Regiunea
Bucuresti-Ilfov atrage cel mai mare volum de investitii straine, in vreme ce ± la polul opus,
cam de 50 de ori mai putin ± se afla Regiunea de Dezvoltare Nord-Est, care cuprinde judetele
Suceava, Botosani, Neamt, Iasi, Bacau si Vaslui.
O alta regiune care i-a atras pe investitorii straini este si vestul tarii. si revin aici la ceea
ce scriam mai sus, privind elementele care conditioneaza sosirea acestora in Romania. Un
investitor vine acolo unde exista infrastructura si forta de munca inalt calificata, pentru a avea
un punct de plecare in dezvoltarea afacerii sale, ceea ce exista in Bucuresti si in marile orase
din Transilvania, mai mult decat in Moldova.
Pe de alta parte, ne laudam in anii trecuti ca avem una dintre cele mai ieftine si bine
pregatite forte de munca din spatiul european. si era atu-ul tarii noastre. Ei bine, acest avantaj
incepe sa dispara, odata cu descoperirea de catre investitorii straini in Romania a muncitorilor
asiatici, care ± desi nu sunt asa de bine pregatiti ± sunt constiinciosi si nici nu cer prea multi
bani. Importul acesta masiv de forta de munca mai ieftina, duce acum la distrugerea treptata a
industriei romanesti a confectiilor, de pilda, mai ales in conditiile in care a cam trecut vremea
lohn-ului.
Solutii? O prima etapa se impune: prin programe europene sau guvernamentale, ar
trebui sa asiguram atat dezvoltarea si modernizarea infrastructurii, cat si pregatirea
profesionala a fortei de munca, in domenii de interes pentru potentialii investitori, in regiunile
defavorizate, precum judetele amintite, din Moldova. Nu in ultimul rand, guvernantii nostri ar
trebui sa gaseasca mijloace de a pastra in tara muncitorii cu inalta calificare, care ± acum ± se
duc prin Europa, dupa un salariu mai bun si conditii superioare de lucru. Ar fi primii pasi in a-
i atrage pe investitorii straini si in alte zone mai sarace ale tarii.
Au fost doar cateva idei, dar mai sunt multe de spus. De la asigurarea unei stabilitati
politice si legislative ± mai ales in materie fiscala ± pana la eliminarea coruptiei si a
birocratiei, sunt tot atatea cai de a transforma Romania intr-o destinatie din ce in ce mai
cautata de investitorii straini. Pacat ca nu am invatat, inca, sa transformam potentialul
investitional si atractivitatea naturala a tarii, in certitudini aducatoare de valuta!
Balanta de plati este un instrument economico-statistic in care se includ si se compara
incasarile si platile realizate de o tara, din relatiile sale economice, financiare si monetare cu
alte tari, pe o anumita perioada, de obicei un an. Fundamentata pe principiul contabilitatii in
partida dubla, balanta de plati externe - denumita de regula balanta de plati, cuprinde in
activul ei incasarile, adica creantele exigibile in perioada respectiva, iar pasivul ei platile,
adica datoriile exigibile in aceeasi perioada, indiferent daca operatiunile comerciale sau
financiare care le-au generat au fost executate in aceasta perioada sau intr-una anterioara.
Balanta de plati externe se intocmeste global, bilateral sau regional, respectiv pentru relatiile
unei tari cu celelalte tari ale lumii, pentru relatiile ei cu o alta tara sau pentru relatiile ei cu un
anumit grup de tari. In scopul asigurarii comparabilitatii internationale, posturile din balanta
de plati externe se pot structura in doua grupe: - Grupa I, numita Balanta Curenta (sau Contul
Curent), include: a) balanta comerciala; b) balanta servicilor; c) balanta veniturilor; d) balanta
transferurilor unilaterale; - Grupa II, numita Balanta miscarilor de capital (sau Contul de
Capital) include: a) balanta miscarilor de capital pe termen scurt; b) balanta miscarilor de
capital pe termen lung; c) balanta rezervelor valutare internationale.
c

  c #$$&c7  c6c 4 8c #$'$c7  c6c 4 89c


cc c  cc c4 cc cc cccc c  cc c4 cc cc cccc
c
1. CONTUL CURENT 36 518 40 311 -3 793 41 014 45 952 -4 938
A. Bunuri şi servicii 29 891 35 684 -5 793 35 516 40 894 -5 378
a. Bunuri fob (export fob - import fob) 23 970 29 594 -5 624 30 360 35 144 -4 784
b. Servicii 5 922 6 088 -166 5 154 5 750 -596
- transport 1 732 1 640 92 1 549 1 719 -170
- turism ± călătorii 789 889 -100 677 947 -270
- alte servicii 3 403 3 559 -156 2 926 3 083 -157
B. Venituri 1 005 2 572 -1 567 872 2 877 -2 005
a. din muncă 414 36 378 387 48 339
b. din investiţii directe 20 729 -710 13 929 -916
c. din investiţii de portofoliu 472 279 193 387 425 -38
d. din alte investiţii de capital (dobânzi) 100 1 529 -1 429 84 1 476 -1 392
C. Transferuri curente 5 619 2 052 3 567 4 628 2 183 2 445
a. administraţie publică 1 965 1 260 705 1 499 1 290 209
b. alte sectoare 3 658 791 2 867 3 131 893 2 238
2. CONTUL DE CAPITAL ŞI FINANCIAR 66 656 62 128 4 527 55 504 51 015 4 489
A. Contul de capital 628 258 370 476 243 233
a. Transferuri de capital 517 232 285 446 194 252
- administraţie publică 331 122 209 232 66 166
- alte sectoare 186 110 76 216 126 90
b. Achiziţionarea/Vânzarea de active nemateriale ±
nefinanciare 111 27 84 30 49 -19
B. Contul financiar 66 030 61 869 4 160 55 027 50 773 4 254
a. Investiţii directe 11 198 8 236 2 961 5 595 3 586 2 009
- în străinătate 132 80 54 141 279 -138
- în România 11 066 8 159 2 907 5 454 3 310 2 144
b. Investiţii de portofoliu 1 177 923 254 3 571 2 774 797
- active 500 610 -110 1 031 1 204 -173
- pasive 682 306 376 2 540 1 569 971
c. Derivate financiare 306 385 -79 366 386 -20
- active 306 0 306 366 0 366
- pasive 0 385 -385 0 386 -386
d. Alte investiţii de capital 50 709 48 213 2 496 42 826 37 739 5 087
- Active 11 442 13 745 -2 303 12 882 13 008 -126
1. Împrumuturi şi credite pe termen lung 139 195 -56 343 248 95
- Credite comerciale 50 15 35 133 21 112
- Credite financiare 88 178 -90 209 229 -20
2. Împrumuturi şi credite pe termen scurt 1 286 2 022 -736 1 602 2 596 -994
- Credite comerciale 1 161 1 764 -603 1 359 2 050 -691
- Credite financiare 126 257 -131 242 545 -303
3. Numerar şi depozite 9 723 11 262 -1 539 10 811 9 997 814
4. Alte active 291 265 26 127 165 -38
- pe termen lung 110 137 -27 9 22 -13
- pe termen scurt 180 127 53 116 142 -26
- Pasive 39 268 34 470 4 798 29 945 24 730 5 215
1. Credite şi împrumuturi de la FMI 6 769 0 6 769 4 247 0 4 247
2. Împrumuturi şi credite pe termen lung 9 308 5 559 3 749 7 066 7 900 -834
- Credite comerciale 46 610 -564 7 586 -579
- Credite financiare 9 261 4 949 4 312 7 058 7 315 -257
3. Împrumuturi şi credite pe termen scurt 4 708 8 013 -3 305 5 609 4 411 1 198
- Credite comerciale 1 464 2 568 -1 104 2 401 1 717 684
- Credite financiare 3 247 5 443 -2 196 3 208 2 694 514
4. Numerar şi depozite 15 700 19 338 -3 638 11 626 11 084 542
5. Alte pasive 2 781 1 564 1 217 1 399 1 332 67
- pe termen lung 2 644 1 284 1 360 1 310 1 075 235
- pe termen scurt 137 281 -144 89 260 -171
e. Active de rezervă ale BNR, net ("-" creştere; "+"
descreştere) 2 641 4 110 -1 469 2 667 6 290 -3 623
3. ERORI ŞI OMISIUNI 993 1 730 -737 1 295 846 449

m 



În privinţa datoriei externe, aceasta poate fi definită ca fiind suma în valută contractată
de o ţară cu alte ţări şi/sau organisme financiare internaţionale. Ea se formează, în principal,
ca urmare a împrumuturilor externe.
Dicţionarul de Relaţii Economice Internaţionale operează o distincţie între cei doi
termeni, considerând că datoria externă este datoria publică externă contractată şi/sau
garantată de guvern, pe termen mediu şi lung (scadenţa mai mare de un an). În această optică,
datoria externă apare ca o componentă a datoriei publice, iar definiţia menţionată mai sus
poate fi considerată o definiţie a datoriei externe în sens restrâns.
O definiţie a datoriei externe în sens larg este cea cu care operează Banca Mondială,
conform căreia noţiunea de datorie externă include:
‡ împrumuturi publice (public loans) = obligaţii ale debitorilor publici (guvern, agenţi
guvernamentali, instituţii publice autonome);
‡ împrumuturi garantate de către stat (public guarantated loans) = obligaţii externe ale
debitorilor privaţi, garantate de către stat;
‡ împrumuturi private negarantate (private nonguarantated loans) = obligaţiuni externe
ale debitorilor privaţi negarantate de către stat;

‡ credite de la F.M.I. (use of I.M.F. credit) = credite de la F.M.I. în afara celor rezultate
din tragerile ordinare, inclusiv modalităţile extinse de finanţare (stocuri-tampon, finanţare
compensatorie, modalitate extinsă de finanţare, facilităţi pentru petrol);
‡ datorii pe termen scurt (short-terms debt) = datoriile pe termen scurt, publice şi private
(datorită dificultăţilor privind obţinerea de informaţii nu se poate face distincţie între cele
două categorii), negarantate de către stat.
Din această enumerare se constată faptul că Banca Mondială operează, de fapt, cu
conceptul de datorie externă totală, în care sunt incluse totalitatea împrumuturilor publice,
împrumuturilor private garantate de către stat, împrumuturile private pe termen lung
negarantate de către stat, creditele luate de la F.M.I, creditele pe termen scurt. O prezentare
grafică a conţinutului datoriei externe poate arăta astfel:
V)!#$$&c V'!#$'$c V#!#$'$c V(!#$'$c  :c#$'$c
c
ccc # c`

  c;  cc   cc/c  65 816,3 70 156,6 71 212,8 71 673,2 71 331,0
I. Datorie publică directă 11 984,3 15 346,7 15 378,6 15 576,8 15 558,8
- Instituţii multilaterale (credite financiare) 7 758,9 10 126,4 10 432,3 11 387,1 11 355,3
- Instituţii bilaterale (credite financiare) 56,2 58,8 62,8 60,9 58,6
- Emisiuni de obligaţiuni 2 773,3 3 790,2 3 544,2 2 848,3 2 868,4
- Bănci private 811,3 806,2 773,4 761,7 767,3
- Altele 27,9 565,0 565,9 518,8 509,1
- Angajamente externe preluate la datoria publică conform
Ordonanţei 64/2007 556,7
II. Datorie public garantată 1 517,2 1 854,2 1 838,0 1 748,1 1 738,4
- Instituţii multilaterale (credite financiare) 636,4 964,4 965,9 940,7 934,5
- Investiţii de portofoliu 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
- Altele (credite financiare, comerciale, s.a.) 880,8 889,8 872,1 807,4 803,9
III. Datorie privată (negarantată public) 39 386,8 38 390,7 39 073,2 37 721,8 37 624,2
- Instituţii multilaterale (credite financiare) 1 547,7 1 727,6 1 710,0 2 137,2 2 240,9
- Investiţii de portofoliu 177,0 183,7 120,2 146,3 147,1
- Linii de finanţare 12,2 12,4 12,5 12,3 12,2
- Altele (credite financiare, comerciale, s.a.) 37 649,8 36 467,1 37 230,4 35 426,0 35 223,9
IV. Depozite pe termen mediu şi lung ale nerezidenţilor 7 242,5 7 443,6 7 284,2 7 670,0 7 490,7
V. Împrumuturi de la FMI 5 685,5 7 121,5 7 638,7 8 956,5 8 918,9
  c;  cc   c 15 403,3 16 777,0 16 714,3 17 645,3 18 043,0
c

 cc,4c  este raportul cantitativ dintre două monede care se stabileşte


pe piaţa valutară. Prin curs valutar sau curs de schimb se înţelege Äpreţul´ unei unităţi
monetare naţionale sau internaţionale exprimat într-o altă monedă cu care se compară valoric,
respectiv preţul la care o moneda naţională poate fi schimbată cu o altă monedă naţională ori
internaţională.