Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Abstract:
Natura continuă sa rămână o « carte » permanent deschisa unei învăţări directe, pe
care elevii urmează să se desprindă să o « citească » cu o vie curiozitate şi pasiune.
Uneori acest lucru este dificil deoarece este aproape imposibil de abordat realitatea în
forma în care se prezintă. De aceea se folosesc modele şi simulări virtuale. La studiul
motoarelor termice elevii se confruntau cu mari dificultăţi deoarece le era foarte greu
să înţeleagă cum funcţionează un motor termic numai din nişte explicaţii sumare şi
câteva desene realizate la tablă. De aceea lucrarea abordează studiul funcţionării
motoarelor termice dintr-o perspective modernă în care calculatorul joacă un rol extrem
de important.
1. Introducere
Calculatorul este extrem de util în procesul de învăţământ deoarece simulează
procese şi fenomene complexe pe care nici un alt mijloc didactic nu le poate pune atât
de bine în evidenţă. Astfel, prin intermediul lui se oferă elevilor, modelari, justificări şi
ilustrări ale conceptelor abstracte, ilustrări ale proceselor şi fenomenelor neobservabile
sau greu observabile din diferite motive. Permite realizarea unor experimente imposibil
de realizat practic datorită lipsei materialului didactic, a imposibilităţii de a studia şi a
aborda realitatea sub forma în care ni se prezintă, a dotării necorespunzătoare a
laboratoarelor şcolare sau a pericolului la care erau expuşi elevii şi profesorul. Elevii
au posibilitatea să modifice foarte uşor condiţiile în care se desfăşoară experimentul
virtual, îl pot repeta de un număr suficient de ori astfel încât să poată urmări modul în
care se desfăşoară fenomenele studiate, pot extrage singuri concluziile, pot enunţa legi.
Deşi efectuarea experimentelor reale este extrem de utilă deoarece aşa cum spunea un
proverb chinez: ”o imagine înlocuieşte 1000 de cuvinte”, pregătirea şi realizarea
acestora consumă timp şi material didactic. De asemenea se folosesc tot mai mult
modelele.
Modelul este un sistem de obiecte, materiale sau abstracte, pus într-o corespondenţă
determinată cu un alt sistem dat anterior. El este o copie a realităţii care rezultă din
încercarea de a surprinde esenţialul originalului. Principalele tipuri de modele sunt :
Modelul ideal nu are o existenţă concretă, el este un sistem de obiecte abstracte
utilizat numai în teorie. Evoluţia sa poate fi descrisă matematic tocmai datorita acestei
idealizări.
213
214 Facultatea de Matematică şi Informatică, Bucureşti
Modelul analogic este un sistem de obiecte materiale deosebite că natura fizică sau
ca formă geometrica de original, dar care are aceleaşi proprietăţi cu ale lui.
Modelul similar reproduce originalul şi ca formă geometrică şi ca natură fizică însă
toate dimensiunile lui sunt la altă scară. El rezultă din extinderea asemănării
geometrice asupra altor mărimi cinematice, dinamice sau de altă natură. Acest model
este numit de obicei machetă. Acest model este realizat în scopul aducerii obiectului
dat la dimensiuni comparabile cu ale laboratorului în care i se studiază comportarea.
Modelele îndeplinesc fie funcţii demonstrative, fie funcţii euristice (explorativ-
explicative), ajutându-i pe elevi să realizeze experimente reale, virtuale sau mintale, să
întreprindă un efort de investigaţie teoretică până când ajung la aflarea unor noi
adevăruri. Construirea, mânuirea şi interpretarea unui model aruncă o rază de lumină
explicativă asupra originalului, deschide o parte de acces la esenţialitate, permite
gândirii să avanseze în direcţia unei probleme de cunoaştere, de acţiune.
2. Consideraţii metodologice
Fizica joacă un rol important în dezvoltarea tehnicii. Pentru a demonstra elevilor că
fizica este prezentă pretutindeni în jurul nostru, ca este indispensabilă în viaţa de zi cu
zi, trebuie ca aceştia sa descopere că învăţarea fizicii este o sursă de încântare şi
pasiune! Pentru a realiza acest lucru trebuie modificat modul de gândire şi stilul de
lucru la clasa al profesorilor, cristalizate în secole de învăţământ tradiţional, prea puţin
preocupat de personalitatea şi de posibilităţile elevului. Trebuiesc realizate lecţii
atractive care să permită elevului o înţelegere mai bună a materiei într-un timp mai
scurt.
Astfel motorul Otto se studiază cu ajutorul unei simulări realizate cu Macromedia
Flash MX Professional. Elevul află ce este un motor termic, care este structura
motorului Otto şi modul de funcţionare. De asemenea învaţă să calculeze randamentul
motorului studiat. După înţelegerea lecţiei elevul va aplica în situaţii noi noţiunile
învăţate.
Un motor termic este un sistem fizic care exercita forte ce efectuează lucru mecanic
atunci când primeşte căldura. Căldura pe care motoarele termice o transformă parţial în
lucru mecanic, se obţine prin arderea în motor a unui combustibil (cărbune, păcura,
benzina, motorina, hidrogen). Această căldura este transmisa substanţei de lucru (aer,
abur, gaze de ardere) care îşi măreşte presiunea şi apăsa pe pistonul mobil al unui
cilindru (sau o paletă în cazul turbinelor) punându-l în mişcare. Se produce astfel lucru
mecanic. In funcţie de locul în care se produce arderea combustibilului (în exteriorul
cilindrului cu piston mobil sau în interiorul acestuia) motoarele termice se împart în
două grupe : motoare termice cu ardere externa (locomotiva cu aburi, turbina cu aburi)
şi motoare termice cu ardere interna (motorul Otto, motorul Diesel, motorul cu reacţie).
Motorul Otto este denumit astfel după numele inventatorului sau Nikolaus August
Otto. Motorul Otto foloseşte drept combustibil vapori de benzină amestecaţi cu aer.
Acest motor este folosit la majoritatea automobilelor. Este un motor cu aprindere prin
scânteie.
Camera de ardere este formata dintr-un cilindru închis la un capăt şi un piston care
alunecă de sus în jos. Printr-un sistem biela manivela pistonul este legat de un arbore
cotit care transmite lucrul mecanic spre exterior (de obicei cu ajutorul unei cutii de
214
Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual, ediţia a IV-a, 2006 215
viteze). Rolul arborelui cotit este acela de a transforma mişcarea de “du-te vino” a
pistonului în mişcare de rotaţie.
Un motor poate avea de la 1 până la 28 de cilindri (pistoane) care pot fi aşezate în
linie sau în V. Sistemul de alimentare cu combustibil consta dintr-un rezervor, o pompă
şi un sistem pentru vaporizarea combustibilului care la motorul Otto poate fi un
carburator. Aerul din amestecul carburant precum şi gazele evacuate sunt gestionate de
supape acţionate mecanic de un ax cu came. Sistemul de aprindere a combustibilului la
motorul Otto este o bujie. Conform principiului al doilea al termodinamicii un motor
trebuie să cedeze căldura; în general acest lucru este realizat în două moduri, prin
evacuarea gazelor rezultate din arderea carburantului şi prin folosirea unui radiator. În
timpul deplasării unui vehicul echipat cu un motor cu ardere internă simplă se
generează un flux de aer rece suficient pentru a asigura menţinerea temperaturii
motorului în limite acceptabile dar pentru ca motorul să poată funcţiona şi când
vehiculul stă, radiatorul este echipat cu unul sau mai multe ventilatoare. De asemenea
se mai folosesc şi sisteme de răcire cu apă mai ales pentru bărci. Motoarele Otto e au
vitezele arborilor cotiţi de circa 2500-5000 rpm. Ele au rate de compresie intre 8 la 1 şi
10 la 1.
215
216 Facultatea de Matematică şi Informatică, Bucureşti
Timpul 2 Compresia
In momentul în care pistonul a ajuns la punctul mort inferior, ambele supape se
închid, iar pistonul se mişcă spre punctul superior comprimând amestecul carburant.
Presiunea creşte. Deoarece mişcarea pistonului este rapidă, comprimarea este
adiabatică.
216
Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual, ediţia a IV-a, 2006 217
217
218 Facultatea de Matematică şi Informatică, Bucureşti
Timpul 4 Evacuarea
Supapa de evacuare este deschisă. Pistonul se mişcă din punctul mort inferior spre
punctul mort superior şi împinge afară în atmosfera, la presiune constanta gazele arse şi
destinse. Când pistonul ajunge în punctul mort superior, motorul reîncepe un alt ciclu.
218
Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual, ediţia a IV-a, 2006 219
Randamentul unui motor termic este mărimea fizică numeric egală cu raportul
dintre lucrul mecanic efectuat şi căldura rezultatăa prin arderea combustibilului.
L Q1 − Q2 Q2
η= = = 1− , unde Q1 este căldura primită de motor prin arderea
Q1 Q1 Q1
combustibilului, iar Q2 este căldura cedata în exterior. Raportul de compresie al
V1
motorului este = ε ; γ este exponentul adiabatic.
V2
Transformarea Legea Caldura schimbata
1-2 T1V1γ −1 = T2V2γ −1 Q12 = 0
2-3 p 2 p3 Q23 = νCV (T3 − T2 ) > 0
=
T2 T3
3-4 T3V2γ −1 = T4V1γ −1 Q34 = 0
4-1 p 4 p1 Q41 = νCV (T1 − T4 ) < 0
=
T4 T1
Q1 = νC v (T3 − T2 ) ; Q2 = νC v (T4 − T1 ) ;
T4
−1
Q41 T4 − T1 T1 T1
η = 1− = 1− = 1− ;
Q23 T3 − T2 T2 T3
−1
T2
T T V
dar 2 = ε γ −1 ; T2 = T1ε γ −1 şi 3 = ( 4 ) γ −1 ; V4=V1; V3=V2 deci T3 = T4 ε γ −1 rezultă
T1 T4 V3
1
că randamentul motorului Otto se poate calcula din următoarea relaţie: η = 1 − γ −1 .
ε
Randamentul este o mărime adimensională şi subunitară. Randamentul unui motor
cu aprindere prin scânteie este de aproximativ 25%. Printr-un reglaj defectuos al
219
220 Facultatea de Matematică şi Informatică, Bucureşti
3. Concluzii
Bibliografie
[1] Miron Ionescu, Ioan Radu, Didactica moderna, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2004
[2] Anghel Sorin, Iorga Siman Ion, Malinovschi Viorel, Stanescu Costel, Metodica predării
fizicii, Editura Arg Tempus, Pitesti, 1995
[3] Constantin Mantea, Fizica, Editura All, Bucureşti, 2003
[4] http://www.google.com/
[5] http://www.yahoo.com/
220