Sunteți pe pagina 1din 3

Timotei Cipariu 

(n. 21 februarie 1805, Pănade, plasa Hususău, comitatul Târnava-Mică - d. 3


septembrie 1887, Blaj) A fost un erudit român transilvănean, cleric greco-catolic, membru fondator
al Academiei Române, primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru
Literatura Română și Cultura Poporului Român, lingvist, istoric, teolog, pedagog și orientalist,
„părintele filologiei române”.
Cuprins
 [ascunde]

1 Biografie

2 Opera

o 2.1 T

raduceri

o 2.2 P

ostume

3 Note

o 3.1 B

ibliografie

[modifică]Biografie

Și-a făcut toate studiile la Blaj: cele gimnaziale (1816-1820), cele filosofice (1820-1822) și cele
teologice (1822-1825). Între 1825 și 1827 a fost profesor la Gimnaziul din Blaj. În 1828 fost profesor
de filosofie, iar între 1834 și 1842 profesor de Dogmatică, apoi de Studii biblice la Seminar.

Între 1854 și 1875 a fost director al Gimnaziului[1] și inspector al școlilor din oraș, iar între 1833 și 1866
a fost director al Tipografiei diecezane. În 1827 a devenit preot, din 1842 fiind canonic, iar mai târziu
prepozit capitular al Diecezei de Alba Iulia și Făgăraș.
Personalitate reprezentativă a culturii românești, cunoscător a numeroase limbi (greacă, latină,
ebraică, arabă, siriacă, turcă, persană, spaniolă, italiană, germană, engleză, maghiară), Timotei
Cipariu a fost posesorul uneia din cele mai bogate biblioteci particulare din Transilvania, prețioasă
și prin raritățile ei. Aceste cărți i-au fost procurate în special de prietenul său din București,
librarul Iosif Romanov și de reprezentanții companiei acestuia la Constantinopol și la Cairo. În
octombrie 1948, regimul comunist a impus, conform ordinului de la Moscova, asimilarea Bisericii
Greco-catolice Romane în Biserica Ortodoxă, confiscând Biblioteca Cipariu (lăsată moștenire
Bisericii Greco-catolice, la Blaj) și trecând-o ilegal în inventarul Bibliotecii Filialei Cluj a Academiei
Române. Timotei Cipariu a fost unul dintre pionierii ziaristicii românești din Transilvania prin
periodicele înființate și conduse de el:
Organul luminărei (1847, devenit, în 1848 Organul Națiunale), primul ziar românesc cu litere latine,
Învățătorul poporului (1848),
Archivu pentru filologie și istorie între 1867 și 1870 și în 1872 - prima revistă românească
de filologie.
A colaborat la Foaia pentru minte, inimă și literatură din Brașov, cu studii, eseuri, versuri și
traduceri. A fost membru fondator și primul Vicepreședinte (1861-1866), apoi Președinte (1877-
1887) al societății Astra. A fost membru al Societății Literare Române (1866), viitoarea Academie
Română, fiind ales mai târziu Vicepreședintele ei. A fost membru al Societății Germane
de  Orientalistică.
A publicat o foarte lungă serie de studii asupra limbii române și a gramaticii sale, fiind considerat
unul dintre întemeietorii filologiei și lingvisticii românești. Prin studiile sale a căutat să dovedească
drepturile istorice ale poporului român și originea noastră romană. Influențat de Școala Ardeleană,
a fost unul dintre adepții latinismului și ai ortografiei etimologice, fapt pentru care a propus
folosirea predilectă a cuvintelor de origine latină, și evitarea cuvintelor de origine nelatină.
Pe tărâm politic, s-a numărat printre militanții pentru drepturile poporului român din Transilvania,
fiind unul dintre cei zece Secretari ai Adunării Naționale de la Blaj din 1848.
Membru în Delegația trimisă la Curtea imperială din Viena spre a prezenta revendicările românești,
membru în Comitetul Național Român din Sibiu, iar în 1863-1864 membru în Dieta Transilvaniei de
la Sibiu.
Pe 21 octombrie 1991, la Sibiu, cu ocazia aniversării a 130 de ani de la întemeierea ASTREI, a fost
dezvelit bustul lui Timotei Cipariu, operă a sculptorului Gavril Abrihan.
[modifică]Opera

La Wikisursă există texte originale legate de Timotei Cipariu

 Istoria sfanta sau biblică a Testamentului Vechiu și Nou, Blaj, 1855, 80 p. (ed. a II-a, 1859, 80
p.);
 Scientia Sântei Scripture, Blaj, 1854, VI + 240 p.; a retipărit cu litere
latine Orologierul și Liturghierul.
 Acte și fragmente latine și românești pentru istoria Bisericii românești, mai ales unite, Blaj,
1855, XVI+280 p.;
 Elemente de limba română după dialecte și monumente vechi, Blaj, 1854, VII+200 p.;
 Compendiu de gramatica limbii române, Blaj, 1855 (ed. a V-a, Sibiu, 1876, 120 p., ed. a VII-A,
Blaj, 1897);
 Crestomatie sau Analecte literarie din cărțile mai vechi și noue românești tipărite și
manuscrise, începând de la sec. XVI până la al XIX, cu notiță literară, Blaj,1858, XXXVII+256 p.,
 Elemente de poetică metrică și versificațiune, Blaj, 1860, 224 p.;
 Cuvânt la inaugurarea Asociațiunei, Blaj, 1862, 135 p.;
 Principia de limbă și de scriptură, ed. I, Blaj, 1856; ed. a II-a, Blaj, 1866, IV+407 p.;
 Gramatica limbii române, vol. 1. Analitica, Blaj, 1869, XIV+388 p.; vol. II. Sintactica, Sibiu,
1877, IV+355 p.;
 Despre limba română. Supliment la Sintactica, Blaj, 1877, 59p.
[modifică]Traduceri

 Gramatica limbii latine, 2 vol., după M. Schinagl, Blaj, 1857-1960,277+272 p. (ed. a II-a, 1865-
1869);
 W. T. Krug, Elemente de filosofie, 2 vol., Blaj, 1861-1863, 676 p.;
 Portarea de buna cuvienția între oameni, Blaj, 1855; ed. a II-a, Sibiu, 1863, 48 p.
[modifică]Postume
 Călătorie în Muntenia, în vol. Prietenii istoriei literare I, București, 1931 (publicat de Al.
Lupeanu Melin);
 Început de autobiografie, ed. îngrijită și note de Șt. Manciulea, Blaj, f.a. (extras din „Cultura
creștină”);
 Jurnal, ed. îngrijită și prefață de Maria Protase, Cluj, 1972, 192 p.;
 Poezii, ed. îngrijită și prefață de N. Albu, Cluj, 1976, 168 p.;
 Discursuri, ed. îngrijită, antologie și glosar de Ștefan Manciulea și Ion Buzași, Cluj-Napoca,
1994, 191 p.;
 Opere. Vol. I. Ediție îngrijită de Carmen Gabriela Pamfil. Introducere de Gavril Istrate,
București, 1987, 477 p.
 Epistolar 1836-1877, cuvânt înainte de Eugen Simion, text îngrijit, studiu introductiv și note de
Ioan Chindriș, Editura Academiei Române, București, 2005, 306 p.