CURENTUL ALTERNATIV.

Prima alimentare publica cu energie

electrica a aparut la sfarsitul anilor 1800. Energia electrica
avea diferite tensiuni, fiind distribuita sub forma de current
continuu (c.c.) sau current alternative (c.a.). In cazul
curentului alternative nu exista un standard pentru frecventa
la care isi schimba sensul. Pe masura ce utilizarea energiei
electrice crestea, a devenit evident ca ar exista avantaje de
pe urma standardizarii tensiunilor electrice. Pe langa faptul ca
transferal de energie dintr-o zona in alta, ar fi fost mai usor
si constructia instalatiilor electrice putea si simplificata. O
data ce majoritatea organizatiilor generatoarelor au ales si au
adoptat un standard al electricitatii, sau instalat retele de
cabluri electrice pentru ca elctricitatea generate intr-o zona a
tarii sa poata fi folosita in orica alt loc. Aceasta retea
nationala de cabluri a facut mai fiabila distributia energiei
elevtrice. Daca un generator se defecta, curentul putea sa fie
luat dintr-o alta regiune, iar daca cererea crestea, la retea
putea fi conectate generatoare. Energia electrica este
distribuita sub forma de current alternative doarece
tensiunea acestuia putea fi schimbata usor cu un
transformator - un dispozitiv simplu, fiabil si efficient. In
forma sa elementara, un transformator electric consta din
doua bobine separate infasurate in jurul aceluiasi miez de fier.
Cand se aplica o tensiune alternative la una dintre bobine,
numita bobina primara, aceasta creeaza un camp variabil in
miez. Aceasta induce o tensiune alternative in cealalta bobina,
numita secundara. BOBINELE In sens larg, prin bobina se
intelege un element de circuit format dintr-un conductor
electric astfel infasurat, incat se formeaza una sau mai multe
spire. O spira are doua conductoare active: unul de ducere si
unul de intoarcere, raportat la sensul curentului prin spira. Ca
forme obisnuite, intalnim bobine cilindrice, paralelipipedice sau
toroidale. Clasificarea bobinelor se poate face si dupa alte
criterii, asa cum va reiesi in cele ce urmeaza Materialele din
care se executa bobinele se aleg in functie de tensiunea de
lucru, solicitarile electrice, termice, mecanice sau de alta
natura, din timpul functionarii. Materialele utilizate sa pot
imparti in: materiale electroconductoare, materiale
electroizolante, materiale auxiliare . Parametrii bobinelor
Tensiunea nominal Un este tensiunea maxima pentru care se
dimensioneaza izolatia bobinei • Tensiunea de serviciu Us este
tensiunea care se aplica la capetele infasurarii bobinei intr-un
anume regim de lucru. • Rezistenta R a bobinei este o marime
care se pot evidentia daca bobina este alimentata cu tensiune
continua. Din legea lui Olm, rezulta: R= Inductia proprie a
bobinei L depinde de dimensiunile acesteia de numarul de spire
si de materialul miezului magnetic, conform relatiei: L=m.

Curentul alternativ este un curent electric a cărui direcție se

schimbă periodic, spre deosebire de curentul continuu, al cărui
sens este unidirecțional. Forma de undă uzuală a curentului
alternativ este sinusoidală.

Curentul alternativ apare ca urmare a generării unei tensiuni

electrice alternative în cadrul unui circuit electric prin
inductie electromagnetica. Forma alternativă (sinusoidală) a
tensiunii curentului este modul uzual de producere, transport
și distribuție a energiei electrice.

Formule matematice

este amplitudinea (valoarea maximă) a curentului (unitate:

amper),

este valoarea efectivă a curentului (unitate: amper),

Valoarea efectivă este egală cu valoarea unui curent continuu
care produce aceleași efecte termice pe o durată egală cu un
număr întreg de semiperioade [1]. Este valoarea pe care o
indică în general aparatele de măsură (ampermetrele).

este viteza unghiulară (unitate: radiani pe secundă)

Viteza unghiulară este proporțională cu frecvența,

· frecvența reprezintă numărul de cicluri

complete petrecute într-o secundă (unitate = hertz);
în România și majoritatea țărilor lumii aceasta este
 de 50Hz, în majoritatea țărilor americane, Corea,
parțial Japonia, este 60Hz.

t este timpul (unitate: secunda).

În mod analog, tensiunea alternativă u are următoarea

formulă:

unde

este amplitudinea (valoarea maximă) a tensiunii (unitate:

volt),

este valoarea efectivă a tensiunii (unitate: volt),

· Valoarea efectivă în rețeaua de distribuție monofazată

casnică din România este de 230V. În Europa și
majoritatea țărilor din Africa și Asia aceasta este între
200 și 245V; în Japonia, America de Nord și parțial în
America de Sud se folosesc tensiuni între 100 și 127V.

este viteza unghiulară (unitate: radiani pe secundă)

· este timpul (unitate: secunda).

Regim trifazat
În regim trifazat, tensiunile de fază (între fază și neutru), pe
fiecare din cele trei faze (R, S, T), au următoarele formule:

Deoarece în anumite rețele, în special de înaltă tensiune,

neutrul nu este accesibil (sau chiar nu există), liniile trifazate
sunt identificate după tensiunea de linie, adică tensiunea
dintre oricare două faze. Aceasta este de

mai mare decât tensiunea de fază.

În cazul rețelelor de distribuție casnică din România

tensiunea de linie este 400V iar cea de fază este de 230V
curent alternativ

Curentul (alternativ) trifazic este un curent schimbător

format prin înlănțuirea/împletirea a trei curenți variabili ale
căror tensiuni sunt, permanent, reciproc defazate cu câte
120°(2П/3). Caracteristic pentru sistemul trifazic (împletirea
celor trei curenți) este permanenta sumă "zero" a lor, fapt ce
dă posibilitatea folosirii pentru transportul energiei electrice
trifazice (trifazate) a doar trei conductori, numiți conductori
de fază. Există tehnic și sistem de transport trifazic cu patru
conductori în care cel de al patrulea conductor numit
"conductor de nul" sau "neutru" nu este parcurs de curent (are
tensiune electrică zero). Acest 4conductori-sistem se numește
uzual: sistem trifazic "în stea". Specific pentru el este că
tensiunea efectivă între oricare dintre conductorii de fază și
cel neutru (U.deF.) este mai mică decât tensiunea electrică
efectivă (U.deL.) dintre cei trei (luați evident în mod pereche).
Această relație se citește uzual: tensiunea de fază (UdeF)
este mai mică decât tensiunea de linie (UdeL). În sistemul
casnic trifazic din România UdeF=230V iar UdeL=400V, iar
conductorii de fază sînt denumiți R, S și T și (unde există) cel
neutru N.