Aps

AMENAJARI PENTRU PROTECTIA SI CONSERVAREA SOLULUI 2011
Capitolul 1
DATE DE STUDII
1.1.Localizarea zonei luate in studiu

Perimetrul luat in studiu se afla in bazinul hidrografic al Somesului
Mic subbazinul Gadalin, pe valea Caianului, in zona localitatii Iuriu de
Campie.
1.2.Relieful
Suprafata luata in studiu se incadreaza in marea unitate fizico-
geografica a “Campiei colinare a Transilvaniei” fiind plasata in partea
vestica a acesteia.
Din punct de vedere a morfologiei, teritoriul studiat cuprinde o
asociatie complexa de dealuri, dezvoltate pe depozite Miocene cu
structura predominant monoclinala, cu relief erozivo-structural accentuat.
Privita in ansamblu zona cercetata reprezinta o lunca principala
lunga si bine individualizata cu ramificatii secundare si cu extensibilitate
variabila, care fragmenteaza puternic zona deluroasa, formand vai cu
profil transversal in forma de 'U' si cu un accentuat caracter de asimetrie.
1.2.1.Lunca are o asimetrie variabila, un relief foarte slab
ondulat, cu orientare sud-nord si cu o complexitate pedologica compusa.
Inainte de regularizarea raului Cojocna, in cadrul luncii se
intalneau frecvent suprafete inmlastinite cu vegetatie hidrofila
nevaloroasa; in present cea mai mare suprafata este ocupata de arabil cu
productivitate buna.
Luncile secundare reprezinta ramificatii simple ale luncii principale
si pastreaza aceleasi caracteristici ca aceasta.
Datorita proceselor de panta luncile sunt puternic colmatate fapt ce
contribuie negativ la drenarea acestora.
Din cauza excesului de umiditate permanent sau periodic, s-au
format in lunca soluri hidromorfe sau cu un accentuat caracter de
hidromorfism, care necesita masuri complexe de colectare si evacuare a
excesului de umiditate.
1.2.2.Versantii reprezinta suprafata cea mai mare din
teritoriu si prezinta o complexitate mare de forme de microrelief, in
functie de expozitie si panta.
Versantii cu expozitii umbrite si semiumbrite au un relief mai
uniform, avand o lungime mai mare de 200m si o panta cuprinsa intre 5-
12%. Altitudinea medie variaza intre 320-450 m.
In prinvinta legaturii dintre relief si particularitatile solurilor
referitoare la clasa de drenaj, se constata ca aproape toti versantii cu
expozitii umbrite sunt caracterizati de soluri profunde, unele
pseudogleizate si umede (in special pe microbazinete) cu un drenaj
defectos, apa se filtreaza cu greutate pe profil; aici se indica o retea de
drenuri (in unele zone numai local).
1|Page
Versantii insoriti se incadreaza in categoria versantilor

scurti(lungime mai mica de 200m) avand un relief framantat, cu frecvente
forme de microrelief negative neramificate (ogase) sau ramificate mai
avansate (ravene) unele active, altele semistabilizate sau stabilizate; din
punct de vedere litologic atat malurile cat si fundul acestora este construit
din marne argiloase uneori bine stabilizate; dimensiuni reduse
(microbazinete deversant) care imprima versantilor un relief framantat;
aceste denivelari in cea mai mare parte sunt consecinta alunecarilor vechi
in valuri in present stabilizate.
Se mai intalnesc si culmi inguste si suprafete mici cu aspect
de platform, cu cotele cele mai ridicate din teritoriu.
Expozitia dominanta a versantilor insoriti este cea sudica; panta
variaza intre 18-35% iar altitudinea maxima de 490 m, medie 400m si
minima 350 m.
In privinta drenajului extern, versantii descrisi mai sus au un drenaj
rapid, apa din precipitatii fiind repede indepartata in cea mai mare parte
prin scurgeri superficiale, numai o mica parte infiltrandu-se in sol.
In aceasta situatie solurile dominante sunt puternic erodate,
afectate de alunecari vechi stabilizate, care necesita o serie de masuri
complexe pedoameliorative.
1.3.Hidrograhia si hidrogeologia
Teritoriul situat face parte din bazinul Somesului Mic, subbazinul
Gadalin.
Reteaua hidrografica este specifica Campiei Transilvaniei, fiind
reprezentata prin paraul Caian cu afluientii sai din ambele parti, care
dreneaza intreaga suprafata luata in studiu; reteaua locala are un debit
fluctuant legat de intensitatea si frecventa ploilor.
In afara de reteaua permanenta, amintim si paraiele de coasta cu
caracter temporar, care devin active in procesul de eroziune si transport in
timpul averselor mari din timpul verii si primavara dupa topirea
zapezii.Paraiele amintite nu prezinta maluri abrupte,fiind in cea mai mare
parte fixate prin vegetatie ierboasa.
Debitele maxime ale retelei hidrografice se inregistreaza primavara
dupa topirea zapezii, iar cele minime in timpul verii, cand unii din afluientii
mici a paraului Caian seaca.
Apa freatica de pe versantii se afla la adancimi mari( peste 20m)
asa ca nu influienteaza nici evolutia solurilor si nici cresterea si dezvoltarea
plantelor agricole. Ceea ce trebuie aratat este faptul ca in special pe
versantii umbriti, pe pantele slab depresionare, se intalneste frecvent, mai
ales dupa aversele mari, panza de apa suspendata care cantoneaza
deasupra orizontului cu textura mai grea si care in cele mai multe cazuri
produce fenomenul de pseudogleizare, inrautatind caracterele solului.
In lunca, apa freatica variaza intre 0.9 si 1.80 m in funtie de aspectul
reliefului si substratul geologic; fata de adancimea de mai sus se
realizeaza o oscilatie sezoniera de +/-0.50 m in functie de frecventa
precipitatiilor.
2|Page
Ceea ce trebuie remarcat este faptul ca, in lunca, excesul de

umiditate este de stagnare in orizonturile de suprafata cat si de natura
freatica.
Pe versantii dosnici caracterizati de soluri pseudogleizate cu
drenaj defectuos, excesul de umiditate provine din scurgerile laterale
sau uneori din izvoarele de coasta.
In aceasta privinta reteaua de drenaj in lunca trebuie
redimensionata recolmatata si completata pentru efectuarea la timp a
excesului de umiditate.Pe versantii dosnici in special pe cei caracterizati
de soluri cu caracter accentuat de hidromorfism este necesar amplasarea
unei retele de drenuri ingropate cu deversare intr-un canal central de
colectie.
1.4.Litologia depozitelor de suprafata

Din punct de vedere geologic, zona studiata este caracterizata
pe versanti prin depozite tortoniene, iar in lunca prin depuneri
cuaternare.
Aceste depozite sunt reprezentate printr-un facies marnos sau
argilo- marnos, mai rar gresii friabile si tufuri dacitice, precum si luturi
carbonatice. Aceste roci subiacente sunt repartizate pe teren destul de
heterogen; pe versantii unifromi apar la adancimi de peste 2 m marnele
argilo-lutoase in straturi compacte, iar pe versanti framantati, aceste roci
sunt intercalate fie cu straturi subtiri de nisip fie cu gresii slab cimentate.
Aceasta alternanta a rocilor moi cu cele tari au favorizat alunecarile vechi
de teren, in present, stabilizate. Pe pantele sudice puternic inclinate,
aceste formatiuni apar remaniate la zi, sau la mica adancime 30-40 cm, in
cazul solurilor cu profil scurt.
Aceste depozite geologice, constituie pe versanti sursa materialului
parental pe care s-au format si evoluat solurile de tip cernoziomic si negre-
hidromorfe. In lunca principala materialul parental este construit din
depuneri aluvionare, cu expozitie mecanica diferita, predominand
materialul cuaternar cu textura grea (luto-argiloasa, argilo-lutoasa) uneori
cu intercalatii de nisipuri fine. Datorita texturii grele si coeficientului redus
de permeabilitate, pe aceste roci s-au format soluri hidromorfe sau cu un
accentuat caracter de hidromorfism.
1.5.Consideratii geotehnice
Cercetarile geotehnice s-au efectuat in scopul determinarii fizico-
geologice ce conduc la degradarea terenurilor (alunecari, eroziuni, zone
cu exces de umiditate) prezente in zona si stabilirii cauzelor ce le
determina, precum si a masurilor necesare pentru combaterea acestora,
ameliorarea si conservarea fondului funciar aferent.
Aceste cercetari au constat din cartari geologo-tehnice si planuri de
situatie scara 1:5000 si din executarea de foraje in teren.
Din examinarea profilelor obtinute prin foraje a rezultat o stratificatie
tipic deluviala pe versanti si aluvionara in lunca.
3|Page
Pe versantii vailor, in sectoarele cu pante accentuate au avut loc

procese fizico-geologice, dintre care alunecarile de teren au fost cele mai
frecvente; cauza principala a alunecarilor o constituie infiltrarea apei din
precipitatii in teren, ce a avut ca efect cresterea umiditatii si a greutatii
volumice in deosebi a rocilor argiloase, inmuierea acestora precum si
scaderea coeziunii, dezvoltarea fisurilor existente si in final micsorarea
stabilitatii generale.
Conform instructiunilor prinvind folosirea Indicatorului de Norme de
Deviz comasate pentru lucrarile de terasamente Ts -1981, pamanturile se
incadreaza dupa cum urmeaza:
Nr.crt Categoria de teren/ executie lucrari

Denumirea
Mecanic
pamantului
Normal Excavator Buldozer
1 Sol vegetal tare II II
2 Argile f. tare II II
3 Argila f. tare II II
nisipoasa
4 Nisip mijlociu I II
5 Argila mijlociu I II
prafoasa
1.6 Procese fizico-geologice
Cercetarile de teren au pus in evidenta urmatoarele

procese fizico-
geologice:
a) alunecari de teren;
b) spalari de soluri (eroziune in suprafata);
c) eroziune liniara (eroziune in adancime);
d) exces de umiditate.
Alunecarile de teren sunt preponderent
semistabilizate si au adancimea stratului de
alunecare situate la cca 1.2-1.5 m.
Eroziunea liniara este concretizata prin ogase si
ravene, ca urmare a actiunii apelor de siroire in terenurile
cu pante accentuate.
Zonele cu exces de umiditate apar acolo unde s-a
intersectat orizontul acvifer, sau insotind locurile cu alunecari,
precum si in lunci.
4|Page
1.7.Clima
Pentru caracterizarea climatului se folosesc inregistrarile
multianuale al statiei Cluj.
Climatul zonei luate in studiu este un climat boreal ploios, cu ierni
reci si veri potrivit de calduroase.
Temperatura anuala este de 8.2 grade C, iar amplitudinea de
temperatura este de 2.3 grade C.
Precipitatiile anuale medii sunt de 613mm;precipitatiile prezinta
tipul continental maxim in luna iulie.
Fata de clima districtuala, se realizeaza in teritoriu, modificari locale,
diferentieri stationale, in functie de relieful local, a orientarii si deschiderii
vailor etc., astfel pe versantii sudici se realizeaza un plus de caldura si
lumina, cu desprimaveri mai repezi; versantii umbriti sunt mai racorosi si
mai umezi, realizandu-se un plus de umiditate si un minus de caldura.
Lunca se caracterizeaza printr-un plus de umiditate si un minus
de caldura, datorita faptului ca aceasta forma geomorfologica reprezinta
un culoar de scurgere a curentilor din directia sud-nord.
Culmile prezinta de asemenea un topoclimat deosebit de restul
teritoriului in sensul ca aceste forme reprezinta arii bantuite de vanturi cu
un minus de umiditate fata de climatul districtual.
1.8.Vegetatia
Teritoriul studiat se situeaza in zona de silvo-stepa cu vegetatie

ierboasa tipizata; padurile ocupa suprafete reduse avand in component
Quercus robur, Quercus ceris, alturi de care apar Pirus pyraster, Populus
alba, Crategus monogyna etc.
Vegetatia pajistilor este caracterizata astfel:

-in fanete de pe versanti domina plantele mezofile: Festuca pseudovina,
Agrostis tenuis, Lolium perene, Anthoxanthum odoratum, Brachipodium
piratum,koeleria gracilis, Trifolium repens, Trifolium pretense,Medicago
tupulina, lotus corniculatus.
-in pasuni: Festuca pseudovina, lolium perene,Cynosurus
cristatus,Festuca rubra, Brisa media,Trifolium repens, Lotus corniculatus,
Ononis hzrcina.
In treimea superioara se intalnesc : Stypa iohanis, Andropogon
ischaemum, Festuca pseudovina, Thimus colinus.
In fanetele din lunca caracterizate de soluri hidromorfe:
Deschampsia caepitoasa,Poa trivialis, Alopecurus geniculatus,
Pharagmites comunis (izolat), Tipha latifolia (izolat), Ranunculus acer,
Cirsium canun, Trifolium hybridum, Lotus corniculatus etc.
In privinta stadiului de intelenire se constata ca pajistile de pe

versantii dosnici sunt puternic intelenite fata de cele de pe versantii insoriti,
mai ales cei folositi ca pasune, unde se observa o intelenire superficial si
cu multe goluri.Se intalnesc aproape pe toata suprafata pajistilor frecvente
musuroaie,tufisuri, precum si frecvente suprafete nude(goluri) cu soluri
excesiv erodate.
Vegetatia segetala este reprezentata prin: Cirsium arvense,
Convolvulus arvensis, Sinapis arvensis, Rubus caesius, Agropirum repens,
Lathynus tuberosus Delfinium consolida etc.
Buruienile de mai sus se repartizeaza in functie de culturi si de tip de
sol; cele mai imburuienate sunt culturile paioase cultivate pe solurile molice
situate pe versantii umbriti.
Vegetatia cultivata este reprezentata de : grau, porumb, sfecla,
cartofi, lucerna care ocupa terenul arabil situate pe pantele mai
uniforme.Pomii fructiferi nu formeaza livezi compacte cu suprafete mai
mari, fiind cultivate pe langa asezari; via nu este cuprinsa in preimetrul
studiat, dar ocupa versantul sudic, limitrof cu zona cartata.
Activitatea micro si macro-vietuitoarelor din sol este foarte redusa,
aceasta fiind reflectata de prezenta foarte saraca a neoformatiunilor
biogene din sol,ceea ce determina soluri cu un potential biologic scazut.
1.9.Influenta antropica
In ceea ce priveste influienta omului asupra solurilor, prin

oportunitatea lucrarilor de ameliorare asupra acestora si amenajarea
teritoriului, se observa ca in perimetrul studiat s-au executat lucrari in acest
sens dar numai in lunca; astfel s-au executat canale deschise cu deversare
spre paraul Caian pentru evacuarea excesului de umiditate, dar aceasta
retea nu a fost totdeauna bine amplasata si in present cea mai mare parte
este colmatata. Cea mai importanta lucrare a fost regularizarea paraului
Caian si redimensionarea albiei, fapt ce a contribuit substantial la drenarea
terenului din lunca.
Pe versanti s-a intervenit atat direct cat si indirect prin lucrarile
agrotehnice de baza si intretinere, executate perpendicular pe panta,
favorizand in acest fel eroziunea de suprafata si adancime. Acolo unde
aceste lucrari s-au executat pe curbele de nivel sau agroterase, mai mult
sau mai putin consolidate dar eroziunea nu a evoluat(aceasta pe suprafata
redusa).
Datorita lucrarilor agrotehnice, executate nu intotdeauna la umiditate
optima, solurile s-au tasat, iar caracterele fizice si biologice ale solurilor s-
au degradat total, fapt ce se reflecta in productiile mici obisnuite. Acolo
unde s-au executat afanari adanci si scarificari(suprafete mici) se observa
o ameliorare accentuata a caracterelor fizice si biologice.
Sub influienta activitatilor de productie bine executate, precum si a
masurilor pedo-climatice ce se vor executa in viitor, cu un asolament bine
6|Page
inlocuit si sustinut de o fertilizare in functie de elementele fertilizante din

sol,planta si productia planificata , productivitatea solurilor va creste
simtitor mai ales ca un procent insemnat este ocupat de soluri cu fertilitate
potential buna.
1.10.Solurile
A. Invelisul de soluri in raport cu conditiile naturale si

repartitia teritoriala a solurilor
In conditiile unei vegetatii lemnoase de padure insuficient incheiate, a

unei vegetatii ierboase de pajisti stepizate, intr-un climat semi-umed de silvo-
stepa, cu precipitatii mai bogate ca in stepa, solurile au urmat doua directii de
solificare:
-directia intelenirii stepice si acumularii puternice de humus,

reprezentata prin cernoziomuri ca tip dominant in zona
-directia de degradare slab adica caracteristica solurilor brune care

reprezinta un procent mai scazut. Aceste tipuri de sol au suferit modificari
substantiale in functie de conditiile strict locale, care au creat mai multe
subtipuri realizandu-se un numar apreciabil de unitati de sol.
Pe versantii cu pante mai mari, in conditiile unui relief de fragmentare

deluroasa complexa, eroziunea de suprafata prin apa a gasit conditii prielnice
determinand modificarea profilului de sol prin spalarea treptata a materialului
solificat.Orizonturile genetice au fost astfel indepartate si solul apare, pe
foarte multe suprafete cu un profil incomplete si in special excesiv erodat:
astfel suprafata studiata intra in clasa 4 de eroziune cu terenuri cu soluri
foarte puternic erodate in proportie de 50 % din suprafata.In aceste cazuri
CaC03 este de la suprafata sau aproape de suprafata, datorita faptului ca
roca de baza este reprezentata prin marne argiloase, care, sub forma pura
sau slab degradata, se intalnesc la suprafata pe foarte multe terenuri.
Din cauza precipitatiilor sufficient de bogate ,in conditiile unui relief

cu deranj extreme de defectuos, textura solurilor grea in orizonturile
mijlocii determina stagnarea apei in profil, si in urma proceselor de
reducere, apar aspecte de pseudogleizare caracteristice multor unitati de
sol indicate si in special solurilor negre de faneata.
In lunca Caianului, cu un regim hidric defectuos, in conditii de
supraumezire freatica sau de suprafata permanenta sau periodica de lunga
durata s-au format soluri hidromorfe sau cu un grad accentuat de
hidromorfism care reprezinta 20% din totalul solurilor identificate.
7|Page
Terenurile caracterizate de aceste soluri au fost in urma cu cativa ani

folosite ca faneata cu vegetatie hidrofila.
Din peretii profilului se aduna in toti anii ,o perioada de timp de 30-60
de zile, apa a carui nivel se poate stabiliza in profilul de sol la 1-1.5m
adancime.
Orizontul A, reprezinta fenomene moderate si puternice de
dromorfism; orizonturile inferioare fiind gleizate de diferite grade.
Aici sunt necesare masuri complexe de colectare si evacuare a
excesului de umiditate.
Facand o prognoza sumara a evolutiei a invelisului de soluri in
perspectivele exploatarii in conditii de reamenajare, se poate afirma ca in
lunca se va produce un fenomen progresiv de hidromorfizare, deoarece
actuala retea de drenare este insuficienta si este necesar sa fie completata
si redimensionata. La fel pe pantele slab depresionare caracterizate de
soluri cu caracter slab de hidromorfism; acest caracter se va accentua an
de an daca nu se iau masuri urgente de colectare si evacuare a scurgerilor
pe versant.
Pe versanti procesul de eroziune este foarte avansat(in special
pe versantii sudici) si din cauza executarii tuturor lucrarilor de baza si
intretinere pe linia de cea mai mare panta si a lipsei lucrarilor
antierozionale,eroziunea prin apa este in progres evident; se impun si
aici masuri complexe antierozionale,asolament de protectie etc.
Din aceasta prognoza rezulta necesitatea unor amenajari complexe
atat in lunca cat si pe versanti, care vor duce in mod sigur la sporirea
fertilitatii solurilor si conservarea invelisului de sol.
B. Lista solurilor
La intocmirea legendei de soluri, s-a folosit sistemul roman de

clasificare a solurilor 1979, avandu-se in vedere particularitatile rezultate
din specificul teritoriului.Solurile s-au clasificat pe baza proprietatilor lor
intrinseci, respective al profilului de sol, folosindu-se orizonturile diagnoste.
Subimpartirile la nivel inferior s-au facut tinandu-se cont de alte proprietati
care au putut fi cercetate si identificate pe teren.
1.10.1. Gruparea pedoameliorativa a terenului

Terenurile din perimetrul studiat s-au grupat in VI clase
pedoalmeliorative,determinate de intensitatea celei mai mari reactii panta
pseudogleizare, gleizare, eroziune, alunecari etc. Aceste clase se
coreleaza cu masurile agro-pedoameliorative pentru combaterea erozinunii
de suprafata si adancime, a excesului de umiditate pe versanti si in lunca
precum si a alunecarilor de teren.
In clasa I-a am incadrat toate terenurile fara limita in cazul utilizarii
ca arabil; se vor respecta doar tehnologiile clasice pentru diferite culture
agricole.
8|Page
Aici am incadrat urmatoarele TEO-uri: 1-11, 41-50, 68-71, 85-

93,129- 136. Suprafetele TEO-uri situate pe panta necesita masuri
preventive simple antierozionale.
Clasa a-II-a cuprinde terenurile cu limite reduse, in cazul folosirii ca
arabil respective masuri simple pentru eliminarea excesului de umiditate:
nivelari de exploatare fara miscari mari de terasament, drenaj subteran cu
caracter strict local, rigole nesistematice cu character temporar etc; pe
TEO-urile cu panta peste 8 % lucrarile de mai sus se asociaza cu lucrari
simple antierozionale (preventive).
Din aceasta clasa fac parte urmatoarele TEO-uri: 15-21 si 51-55.
Clasa a -Ill-a cuprinde terenuri cu limitari moderate din cauza
eroziunii moderate de suprafata, alunecarile vechi stabilizate si a
pseudogleizarii moderate datorita supraumezirii laterale.
TEO-urile 22-30, 56-62 necesita masuri de agrotehnica
antierozionale: araturi pe curbele de nivel, benzi inierbate, culturi in fasii,
iar pe pantele de peste 8%, asolament de protectie; pe terenurile cu
alunecari vechi stabilizate lucrarile de mai sus se vor completa cu lucrari
de nivelare de exploatare fara miscari mari de terasamente.
TEO-urile 33-39, 63-67 (cu alunecari stabilizate) necesita in primul
rand nivelari de exploatare, fara miscari mari de terasament,completate
pe pantele 8 %, cu lucrari antierozionale.
TEO-urile 75-80 (cu pseudogleizare moderata) necesita masuri de
drenaj (drenaj inchis local) si rigole nesistematice cu caracter temporal.
Pe TEO-urile 81-84 lucrarile de nivelare se vor asocia cu masuri
simple de eliminare a excesului de umiditate.
Pe toate TEO-urile cu panta mai mare de 8% lucrari de mai sus se
vor asocial cu masuri antierozionale simple sau complexe in functie de
panta terenului.
Clasa a-IV-a cuprinde terenuri cu limitari severe din cauza pantei,
eroziunii si alunerii; necesita masuri intensive de agrotehnica
antierozionala in cazul utilizarii ca arabil: TEO 12-13, 40,102-108,113-
114:
• Araturi pe curbele de nivel;
• Benzi inierbate cu carcter permanent;
• Culturi in fasii;
• Asolament de protective pe pantele mai mari de 18 %;
• Pe TEO-urile 40-102-108 lucrarile de mai sus vor fi completate si cu
lucrari de nivelare.
Pe terenurile folosite ca pasune se va practica un pasunat rational pe
tarlalele inchise si pe specii de animale .
Clasa a-V-a cuprinde terenuri necultivabile cu limitari foarte severe
din cauza eroziunii, pantei sau excesului de umidiatate.
9|Page
CAP.2 Determinarea pierderilor de sol prin eroziune

hidrica in suprafata
2.1. Determinarea eroziunii hidrice in suprafata

Se propune a se determina cu ecuatia universala a eroziunii
solului(USLE), aplicata pe unitati omogene de relief in bazinul hidrografic
studiat.
Unitatile omogene de relief reprezinta suprafete de teren in cadrul
bazinului hidrografic care indeplinesc urmatoarele conditii:
 trebuie sa faca parte din aceeasi categorie de folosinta;
 panta terenului sa fie relativ omogena (adica sa nu existe
schimbari bruste de panta) ;
 expozitia terenului sa ramana aceeasi in cadrul unitatii
omogene de relief (directia de scurgere este aceeasi);
 sa faca parte din aceeasi unitate de sol;
 lungimea maxima de scurgere in cadrul unei unitati omogene
de relief nu depaseste 250-300 (este conditia de aplicabilitate
a ecuatiei de USLE);
Ecuatia USLE se aplica in cadrul bazinului hidrografic studiat pentru

toate suprafetele agricole(arabil, pasune, livada, faneata, vii, livezi) si pe
terenurile neproductive sau terenuri cu alunecari.
Nu se determina eroziunea in suprafata pe ravena, deoarece ravena
reprezinta o forma de eroziune in adancime.
2.1 Operatii pregatitoare:

-impartirea in unitati omogene de relief;
-elementele morfologice
Vezi Anexa 2.1
Observatie :
L-lingimea maxima de scurgere pe directia predominant(sageata rosie de pe
plan se masoara cu rigla si se transforma la scara);
Iv-panta versantului, si se exprima in %, grade si la metru.
2.2. Detreminarea pierderilor de sol prin eroziune

hidrica in suprafata cu ecuatia USLE, in faza initiala(inainte de
amenajare)
Consideram faza initiala faza de la inceputul proiectarii in care pe bazinul

hidrografic studiat nu exista lucrari antierozionale si hidroameliorative.
In tara noastra ecuatia generala a eroziunii solului se aplica sub forma:
E=K*S*C*CS*Lm*ivn , unde:
10 | P a g e
E- pierderile de sol medii anuale prin eroziune hidrica in suprafata [t/hect.an];

K-coeficient de agresivitate pluvial(adimensional),se allege in functie de zona
climatic in care se afla bazinul hidrografic studiat;
S-coeficient de erodabilitate a solurilor ,arata defapt rezistenta solurilor
rezistenta solurilor la eroziune.Valoarea acestui coefficient este in fuctie de
tipul de sol si se allege conform cartarii pedologice (plansa nr.2 ) pe baza
tabelor existente fie in datele de studii fie in indrumatorul de lucrari.S->[0,6-
1,2]
C-reprezinta coeficientu de structura a culturilor (adimensional) la un moment
dat.
Observatie:
In faza initiala coeficientul C se allege din table in variant cea mai nefavorabila
a situatiei din bazinul hidrografic:
 penrtu arabil se presupune structura cea mai nefavorabila
insemnand monoculture sau prasitoare.C=1,0 pt arabil;
 pentru celelalte categorii de folosinta se considera in faza initiala
culture tinere ,abia infiintate(vii,paduri…);
 pentru categoriile de pasuni si fanete se presupune in faze
initiale variant puternic degradata;
 penrtu categorii neproductivesi alunecari de teren se consodera
ca vegetatia este aproape inexistenta asimiland un ,,covor
negru’’C=1,2;
Cs-reprezinta coeficientul de eficienta a sistemelor antierozionale.Se allege

din tabel,intrucat in faza initiala nu exista sisteme antierozionale si mai mult
decat atat pe terenurile arabile sunt pe linia de cea mai mare panta, valoarea
coeficientului CS este cea mai mare, si este 1,1 iar pe livada, faneata,pasune
are valoare neutral 1.
L-lungimea maxima de scurgere, se introduce in ecuatie in metri;
Valoarea coeficientului m este in functie de L.
Daca L<100m, m=0,4
Daca L>100m, m=0,3 (tabel 2.1)
n=1,4
Vezi Anexa 2.2
11 | P a g e
2.3. Determinarea pierderilor de sol prin eroziune hidrica, in

suprafata dupa amenajare
Calculul se efectuiaza pe aceleasi unitati omogene de relief pe care s-au

determinat pierderi de sol in faza initiala de aceasta data propunandu-se
imbunatatirea conditiilor:
-pe arabil, propuneri de sisteme antierozionale de cultura;
-pe celelalte categorii agricole L, P, F, V, alegand o situatie mai buna prin
propuneri de amendamente(coeficientu c scade ca valoare);
-pe neproductiv sau alunecari se propune infiintare de faneata.
Vezi Anexa 2.3

Anexa 2.4
Cap 3 . Determinarea pierderior de sol prin eroziune în

adăncime
Determinarea eroziunii în adâncime se realizează pe toate formele de

eroziune în adâncime avansate (ogaşe , ravene ) .
Una dintre metodele cele mai folosite pentru determinarea eroyiunii în
adâancime este metoda suprafeţelor activ desfăşurate .
Modul de lucrul:
1. Se împarte întreaga reţea torenţială în sectoare de calcul relativ
omogene , se ţine seama de panta talvegului şi de stadiul de
evoluţie , calculul se face inclusiv pe ramificaţii
2. Se stabilesc elementele secţiunii transversale şi a lungimilor pentru
fiecare sector în parte
3. Se stabilesc volumele de sedimente transportate pe sectoare de
calcul în funcţie de stadiile de evoluţie ale ravenei tab 3.2
4. Se determina suprafaţa activ desfăşurată pentru fiecare sector de
calcul omogen.
Sactiv desf =Psect active*Lsect unde :
P- perimetru sectorului
L-lungimea sect
5. Eroziunea în adâncime se determina atat pe sectoarele active cât şi

pe ramificaţii
Observatie:
Eroziunea în adâncime se determină înainte şi după amenajare .
12 | P a g e
În faza a doua se propune lucrări de reţinere a aluviunilor ceea ce va duce

la micşorarea volumului de sedimente .
->lucrări silvice – reducere de 10-20% .
->lucrări hidrotehnice – reducere de 40 -50%
Vezi Anexa 3.1
Tabel 3.2.Volumul de sedimente functie de stadiul de evoluţie
Stadiul de evoluţie Vs(m/ha an

)
Nr crt Descriere
1 Ogaşe sau ravene abia formate 50-200
2 Ravene cu evoluţie în trepte la care active alternează cu 200-600

cele stabilizate
3 Ravene active pe lungimii mari cu eroziune în trepte fară 600-1200
prăbuşire de amploare a malurilor
4 Ravene foarte active 1200-1800
Vezi Anexa 3.2

Anexa 3.3
13 | P a g e
Cap 4 Calculul eroziunii totale şi a efluientei aluvionare
Eroziunea totala reprezintă sumarea tuturor eroziunilor produse în bazinul

hidrografic studiat .
ET=Es+Ead+Edr exp +Ealunecari+Eneproductiv
Se determină ET înainte şi după amenajare
ET*=Es*+Ead* (m3/an )
ET**=Es**+Ead** (m3/an )
Efluenţa aluvionară reprezintă transportul şi depunerea aluviunilor într-un

bazin hidrografic studiat . În funcţie de eroziunea totală ce se produce şi se
estimează funcţie de un coeficient de reducere şi se numeste coeficient de
efluienta aluvionară Ca- funcţie (F)
Ea= Ca× ET
Ca coeficient de reducere < 1
Ea*= Ca× ET*
Ea**= Ca× ET**
Eroziunea totala inainte de amenajare

Et=Es*t+Ead*t=2351.37 t/an
Es* T= 2347.03 t/an
E ad*Total= 4.34
Eroziunea totala dupa amenajare

Et=Es**t+Ead**t=1069.07 t/an
Es**T=1062.67 T/an
Rad**Total= 6.406319
F-suprafata bazinului hidrografic

F=8.86+3.23+2.8+3.6+2.08+3.79+3.08+1.75+4.87+7.21
F=41.57 ha= 0.42 km2
14 | P a g e
Cap 5 Determinarea debitului maxim la asigurarea de calcul

prin metoda bilantului in sectiunea de iesire din bazin
5.2. Metoda bilantului scurgerii.Generalitati
Pentru cazul suprafeţelor de recepţie mici (sub 20 km2), tot un calcul indirect
al debitului maxim, dar cu rezultate apropiate de realitate se poate efectua prin teoria
bilanţului scurgerilor.
La baza acestei teorii stă ideea fundamentală că în orice moment a scurgerii,
trebuie să fie satisfăcută următoarea ecuaţie de bilanţ:
W = 1000 ⋅ h ⋅ F = Wv + Wa + Wi
în care:
W – volumul total al scurgerii format până în momentul considerat (m3);
Wv – volumul scurgerii care se găseşte pe versanţi în momentul considerat
(m3);
Wa – volumul scurgerii care se găseşte pe reţeaua de canale (albii) naturale
în acelaşi moment considerat (m3);
Wi – volumul curgerii ce a trecut de punctul de ieşire din bazin, până în
momentul considerat, (m3);
h – înălţimea stratului de scurgere format în bazin până în momentul
considerat (mm);
F – aria bazinului de recepţie (km2).
În figura 2.3. se prezintă cele două cazuri caracteristice ce pot fi întâlnite la

formarea stratului de scurgere pe versanţi.
bv
bv b
Stratul de scurgere
Ve
rsa h = a·t
nt h0 = a·tc
h = a·t Canal de
Canal de scurgere
scurgere
 
Figura. 2.3. Profiluri ale stratului de scurgere pe versant:

 – cazul t>tc;  – cazul t<tc.
1. Astfel dacă durata ploii (t) este mai mare decât timpul de concentrare
al scurgerii pe versanţi (tc) - măsurat de la începutul scurgerii până în
momentul în care capătul de jos al versantului se formează scurgerea
15 | P a g e
de grosime maximă – linia suprafeţei stratului de scurgere este o

parabolă.
 Dacă t < tc linia suprafeţei stratului de scurgere este o parabolă până la un
punct de pe versant situat la distanţa (b) de punctul începerii scurgerii, după care
până la capătul de jos al versantului, este paralelă cu linia versantului.
Intensitatea medie a scurgerii (a):
hc h
a= =
tc t
Momentele caracteristice ale scurgerii apei de viitură din bazinul hidrografic al
torentului la o ploaie torenţială pentru cazul t > tc, sunt:
0; t c ; t + 0,25 t 0 ; t + t 0 ; t + t 0 + t a
în care:
t0 este intervalul de timp de la încetarea ploii (în cazul t > tc) până la golirea
completă a versantului de apă;
ta – timpul măsurat din momentul golirii complete a versantului până în
momentul golirii complete de apă a reţelei de albii din bazin.
Când t < tc, momentele caracteristice ale scurgerii sunt:
0; t; t + ∆t; t + ∆t + 0,25 t 0 ; t + ∆t + t 0 ; t + ∆t + t 0 + t a ,
în care: ∆ t este intervalul de timp de la sfârşitul ploii în care se menţine constant ca
grosime stratul de scurgere la capătul de jos al versantului.
Scurgerea nu începe o dată cu ploaia torenţială, deoarece în primele
momente ale căderii ploii apa este oprită de vegetaţia existentă şi în micile
depresiuni închise de la suprafaţa versantului, iar după aceea pătrunde în sol.
Determinarea debitului maxim în baza teoriei bilanţului scurgerii se face în
două etape de calcul: în prima etapă se determină stratul de scurgere format pe
bazinul de recepţie în timpul ploii de calcul; în a doua etapă se determină adâncimea
medie a scurgerii din albie în secţiunea din punctul de ieşire din bazin în care se
calculează debitul maxim.
Metodele de bilanţ pot fi considerate cele mai precise, datorită faptului că ţin
seama de asigurarea de calul, că începutul scurgerii (t1) nu coincide cu începutul ploii
şi că au în vedere o serie de factori dintre cei mai importanţi care influenţează
scurgerile torenţiale: întinderea şi forma bazinului de recepţie, densitatea reţelei de
scurgere, intensitatea ploii şi scurgerii, panta versanţilor, natura solului, acoperirea
versanţilor, etc.
Debitul maxim de pe reţeaua de scurgere a unui torent determinat cu una din
metodele prezentate mai sus se poate verifica, în cazul când există observaţii
directe efectuate la podeţe sau la deversoarele lucrărilor transversale. În cazul
podeţelor tubulare se pot folosi relaţiile:
Q = m ⋅ ω 2 g (h 0 − h p ) - când podeţul este cu scurgere liberă;

Q = ϕ ⋅ ω 2 g (h + ji ⋅ L − h p ) - când curgerea este forţată;
Q = ϕ ⋅ ω 2 g (h + J 0 ⋅ L − h 0 ) - când curgerea este forţată dar înecată la
ieşire.
16 | P a g e
În relaţiile de mai sus:

m = 0,53 (coeficientul de debit);
εv = 0,60 – 0,62 (coeficient de contracţie pe verticală).
J0 – panta tubului de lungime L;
1
φ= ,
2 gh
1 + ξint rare + 2
C ⋅R
ξ int rare (rezistenţa la intrare) are valorile:
 0,10 - intrare sub formă de pâlnie;
 0,40 - intrare normală.
C – coeficientul lui Chezy;
R – raza hidraulică a secţiunii curentului în tub;
ω – secţiunea muiată din interiorul lucrării.
Când observaţiile s-au făcut pe deversoarele lucrărilor transversale se pot

folosi relaţiile:
Q = m b 2g h 30 / 2 - deversoare dreptunghiulare;
Q = m 2g h (ε ⋅ b + 0,8 h ⋅ tg α ) - deversoare trapezoidale;

3/ 2
0
Q = 1,83 (ε ⋅ b + 0,8 h ⋅ tg α ⋅ h ) - deversoare trapezoidale când a < 3h.
În aceste relaţii: m = 0,32 – 0,42 (mai mici când a < 3h);

ε = 0,95 – 0,97 – coeficient de contracţie;
b – lungimea deversorului;
h – adâncimea apei în deversor;
a – grosimea la coronament a lucrării.
17 | P a g e
5.1. Evaluarea volumului mediu anual de aluviuni

transportat, prin profilul de control al unui bazin
hidrografic torenţial
5.1.1. Calculul transportului total de aluviuni
Volumul de aluviuni mediu anual transportat într-o perioadă de minimum 10 – 15 ani,

Wa (m3/an), se poate obţine cu formula (R. Gaşpar şi A. Apostol):
Wa = C p (Wav + Waa ) , (m 3 /an)
în care:
Cp este un coeficient în funcţie de stratul mediu anual de precipitaţii Hm(mm);
valoarea sa este dată de formula;
0,5
H 
Cp =  m 
 800 
Wav – volumul aluviunilor antrenate de pe versanţi (m3/an);

Waa – volumul aluviunilor antrenate de pe albii (m3/an).
5.1.2 Aluviunile provenite de pe versanţi
Volumul aluviunilor rezultate de pe versanţi W av , se calculează cu formula:

1, 3
n
 i1 , k 
Wav = a ⋅ b ∑ S v ,k   ⋅ q1,k
k =1  0,3 
în care:
a – este un coeficient în funcţie de densitatea reţelei hidrografice, dat de
relaţia:
0,5
5F
a = 
 L 
b – un coeficient de reducere a volumului de aluviuni efectiv erodat, datorită

opririi pe parcurs a unei părţi din aceste aluviuni (tabelul 2.7);
F – suprafaţa bazinului de recepţie, [km2];
L – lungimea reţelei hidrografice, [km];
Sv – suprafaţa terenurilor de pe versanţi inclusă într-o categorie de folosinţă
în acord cu tabelul 2.5 (arabil, vie, pomi, păşune etc., ha). Suma suprafeţelor Sv, este
egală cu suprafaţa versanţilor.
i1 – panta medie a terenurilor de pe versanţi inclusă într-o anumită categorie;
dacă pantele diferitelor categorii nu diferă cu mai mult de 30% faţă de valoarea
18 | P a g e
pantei medii a bazinului în formulă se va putea adopta pentru i1 valoarea pantei medii
a bazinului
q1 – indicele de eroziune specifică [m3/haan] a terenurilor de pe versanţi
corespunzător categoriilor de terenuri din tabelul 2.6, în situaţiile în care într-un bazin
dat, eroziunea specifică a fost determinată prin măsurători efective.
Pentru terenurile arabile, în formulă la numitor se va considera 0,15 în loc de 0,3.
k – numărul curent al categoriei de teren.
Tabelul 2.6 Eroziunea specifică a terenurilor de pe versanţi
3
(indicele de eroziune q1 – m /haan) la panta de 50%
E r o z i u n e Alunecare fragmentată activă
cu:
Nr Eroziune Gradul Gradul Gradul Gradul Gradul Suprafaţă Suprafaţă
crt Gr. 3 3 Gradul 4-5
3 4-5 4-5 fragmentată fragmentată Suprafaţă
fragmentată
1-2 stabili- semi- activă stabili- semi- de100…10 de2 10… 2 de 2 m2
zată activă zată activă activă m2 m
Pădure,
codru
1 consistent 0,25 0,40 0,80 - 0,70 - - 3,00 10,00 25,00
0,8 – 1,0
Idem,
2 consist. 0,35 0,60 1,00 2,00 0,90 1,80 - 4,50 15,00 35,00
0,6 – 0,7x
Idem,
3 consist. 0,5 0,60 0,80 1,10 2,20 1,00 2,00 3,50 5,50 18,00 40,00
înierbată x)
4 Idem, slab 0,80 1,20 2,50 4,00 1,50 3,00 5,00 6,00 20,00 45,00
înierbată
Seminţiş
5 natural 0,60 1,00 1,50 3,00 1,10 2,50 4,00 7,50 25,00 55,00
plantaţie
tânără x)
Fâneaţă cu
covor înalt
şi des de
6 ierburi x) 0,30 0,50 0,80 1,50 0,80 - - 4,00 12,00 30,00
(fâneaţă de
bună
calitate)
Fâneaţă de
calitate
medie.
7 Păşune. 0,60 0,80 1,20 2,50 1,00 1,90 4,00 5,50 15,00 40,00
Livadă pe
fâneaţă x)
Păşune
8 degradată 1,00 1,50 4,00 6,00 2,50 6,00 10,00 10,00 35,00 60,00
Vatră de
sat
(amestec
de teren
9 arabil, 2,00 3,50 4,50 8,00 4,00 5,50 10,00 4,00 12,00 30,00
pajişti şi
suprafeţe
cu
construcţii).
Teren
arabil (vii,
10 livezi) după 3,00 5,00 7,00 10,00 5,50 8,00 12,00 10,00 35,00 60,00
curba de
nivel
Idem după
11 linia de 4,00 6,00 10,00 14,00 7,00 12,00 16,00 10,00 35,00 60,00
pantă
mixtă
12 Teren gol 3,00 5,00 8,00 15,00 6,00 10,00 20,00 8,00 25,00 50,00
degradat
x) Cu goluri insuficient protejate, dispersate, ocupând sub 25% din suprafaţă.

Dacă suprafaţa golurilor depăşeşte 25% din suprafaţă, aceasta se încadrează în categoria teren gol.
19 | P a g e
Tabelul 2.7
Valoarea coeficientului ”b”
Lungimea talvegului
Nr.
Descrierea versanţilor şi albiilor principal Ln [km]
crt.
1 5 10 20
Există albii majore şi terase pe care afluenţii formează conuri
de dejecţie; albia este relativ lată şi prezintă coturi în care se
1 fac depuneri de aluviuni. Versanţii au partea inferioară în 0,80 0,65 0,57 0,50
pantă uşoară unde au loc procese proluvionare. Versanţii au
microdenivelări care reţin apă şi aluviuni
Nu există albii majore şi terase şi nu se formează conuri de
dejecţie ale ramificaţiilor. Albiile nu au coturi numeroase.
2 Versanţii au pantă mare în partea inferioară şi nu prezintă
1,00 0,85 0,77 0,70
denivelări cu capacitate de retenţie
3 Situaţii intermediare între cele de mai sus 0,90 0,75 0,67 0,60
5.1.3. Aluviunile provenite de pe albii
Volumul aluviunilor rezultate din reţeaua de albii şi maluri aferente W aa

(m /an), se calculează cu formula:
3
  i2 , k 
0,5

Waa = b ⋅ R k ⋅ c 2, k ⋅ q 2, k   
  ik  
în care:
b – este un coeficient prezentat în tabelul 2.8 ;
R – lungimea albiilor dintr-o grupă de albii, (km), stabilită în funcţie de
acoperirea de vegetaţie a bazinului de recepţie al albiilor (Z), de panta albiilor şi de
lăţimea lor; în studii expeditive se poate include întreaga reţea de albii din bazin într-
o singură grupă.
c2 – „coeficientul de erozibilitate mediu” al terenurilor de pe reţeaua de albii şi
maluri aferente c2 se obţine cu formula:
c e ⋅ s at
c2 =
Sa
unde:
ce este un coeficient de erozibilitate al terenurilor din fiecare categorie,
inclusă în tabelul .
Sat,Sa – suprafaţa terenurilor de pe albie din fiecare categorie, efectivă (sat) şi
respectiv, în plan orizontal (sa), (m2);
20 | P a g e
q2 – indicele de eroziune pe un sector de albie de un km, [m3/kman]; indicii q2

sunt precizaţi în graficele a, b, c şi d din figura 2.5 în funcţie de următorii parametri:
 Retenţia medie a precipitaţiilor Zx (mm) în bazinele de recepţie ale albiilor
de lungime R, în cazul ploilor (de diverse frecvenţe) care generează viituri; Zx este
egal cu 1,5z, unde z este precizat în tabelul 2.8.
Tabelul 2.8
Cantitatea de apă reţinută (mm) de vegetaţie(aparatul foliaceu), după E.V. Boldakov
Nr. Valoarea lui

crt. Felul acoperirii solului cu vegetaţie
Z (mm)
1. Teren neted, fără vegetaţie, stâncă 1
2. Teren neted, slab înierbat 2
3. Teren cu mici neregularităţi la suprafaţă, teren slab
înierbat cu tufărişuri rare 3–5
4. Teren bine înierbat – tufărişuri, pădure mică 6 – 10
5. Pădure mijlocie, fâneţe cu vegetaţie foarte abundentă 10 – 15
6. Pădure bătrână, consistenţă plină, subarboret, litieră bine 15 – 20 şi
dezvoltată mai mult
7. Fâneţe, arături 10
 Lăţimea medie a albiei şi malurilor aferente, la cota superioară B, în metri;

valoarea B se obţine împărţind suprafaţa ∑s a (m2) la lungimea albiilor, R (m).
 Diametrul mediu al aluviunilor d50, transportate la viituri. Valoarea indicelui
q2 se adoptă prin interpolare sau extrapolare în raport cu curbele 1 (superioară), 2
(medie) şi 3 (inferioară) din graficele a, b, c şi d, date de figura 2.5.
Se recomandă ca adoptarea valorilor q2 în funcţie de granulometria aluviunilor
să se facă astfel:
- nisipuri necoezive, luturi nisipoase (d50 sub 1 mm) se adoptă valorile de pe
curba 1 multiplicate cu 1,30;
- argile, luturi (d50 sub 1 mm), se adoptă valorile de pe curba 1 multiplicată cu 1,10;
- nisipuri şi pietrişuri mărunte, se adoptă valorile de pe curba 1;
- nisipuri şi pietrişuri grosiere, se adoptă valorile de pe curba 2;
- bolovănişuri mărunte, pietriş, nisip, se interpolează între curbele 2 şi 3;
- bolovăniş mare, pietriş, nisip, se adoptă valorile de pe curba 3;
- blocuri, bolovani mari, pietriş, se adoptă valorile de pe curba 3 înmulţite cu
coeficientul 0,75;
i2 – panta medie a albiilor de lungime R; dacă într-o grupă de albii se includ
mai multe ramificaţii, valoarea i2 se obţine ca medie ponderată în funcţie de suprafaţa
sa şi panta longitudinală i2 a fiecărei ramificaţii, cu ajutorul formulei:
i2 =
∑i ⋅ s
2 a
∑s a
21 | P a g e
i – panta înscrisă în graficele a … d din figura 2.5. în dreptul unei anumite

lăţimi B a albiilor din grupa respectivă.
Se admite interpolarea în raport cu Z între graficele a…d din figura 2.5, în

raport cu lăţimea albiei şi diametrul aluviunilor.
Valoarea lui "i" Valoarea lui "i"

Valoarea parametrului q2 în m³/km
2000
0.20 0.15 0.10 0.05 0.20 0.15 0.10 0.05
1 cm
1500
v . sub 7 cm
N u
1-
1 cm
1000
între sub 7 cm
Nuv. Nuv.
1 7 cm 1-
între
500
400
. p este 1 Nuv. 7 cm
300 2 Nuv
p e ste
2 .
200 Nuv
3
3
100
50
40
30
1 2 3 45 10 20 304050 100 1 2 3 45 10 20 304050 100
B-latimea albiei în m B-latimea albiei în m
a) Acoperirea cu vegetatie a bazinului b) Acoperirea cu vegetatie a bazinului

corespunzatoare valorii Z<5 mm corespunzatoare valorii 5<Z<10 mm
Valoarea lui "i" Valoarea lui "i"
Valoarea parametrului q2 în m³/km
0.20 0.15 0.10 0.05 0.20 0.15 0.10 0.05

2000
1500
1000
1 cm
500 sub
400 Nuv. 1-7 c
m
300 . între cm 1 cm
N uv 7 sub
peste Nuv. -7 cm
200 1 Nuv. . î ntre 1
Nuv
2 1 m
ste 7 c
Nuv. pe
100
3 2
50 3
40
30
1 2 3 45 10 20 304050 100 1 2 3 45 10 20 304050 100
B-latimea albiei în m B-latimea albiei în m
c) Acoperirea cu vegetatie a bazinului d) Acoperirea cu vegetatie a bazinului

corespunzatoare valorii 10<Z<15 mm corespunzatoare valorii Z>15 mm
3
Figura. 2.5. Graficul indicelui de eroziune q2 (m /km)
22 | P a g e
5.2. Determinarea stratului de scurgere de la suprafata bazinului

hidrografic de receptie
5.2.1. Caracteristicile ploii torentiale pentru zona 17 la asigurarea

de 10%
Vezi Anexa 5.1

I mm/minut –se alege conform STAS 9470/83-ploi cu aceasta linie se traseaza prima
curba din grafic.
5.2.2 Retentie
Reprezinta cantitatea de apa din ploaia torentiala ce este retinuta in aparatul foliar
deasupra terenului sau micro/macro, depresiunile terenului fara a provoca scurgere.
Z*(mm)=[7mm-12mm]- se transpune in grafic printr-o linie orizontala cu axa timpului,
aceasta devine punctul de intersectie a liniei orizontale de retentie cu curba de
cadere a ploii devine originea noului sistem de axe la care se va raporta graficul de
scurgere.
5.2.3. Infiltratia
Reprezinta cantitatea de apa care se infiltreaza in sol in functie de categoria

textural a solului predominant.Valorile de infiltratie se extrag conform unei
curbe in care sunt toate categoriile posibile de texturi.
10%- pentru categoria a-III-a de sol ;
5%- pentru categoria a-IV-a de sol;
Tabel 5.2-Caracteristicile de infiltratii pentru categoria a IV-a de sol la

asigurarea de 10%
Vezi Anexa 5.2
Tab 5.3. Valorile de scurgere la suprafata bazinului hidrografic inainte de

amenajare si dupa amenajare.
Vezi Anexa 5.3
Se vor determina valori de scurgere in bazinul hidrografic dupa propuneri de

amenajare.
23 | P a g e
5.3. Date morfometrice ale bazinului de receptie aferent retelei

torentiale
• F- suprafata de receptie aferenta retelei torentiale se produce in
programul de calcul in km2;
• L- lungimea retelei principale de scurgere [km];
• ∑L- suma ramnificatiilor secundare ale retelei torentiale [km];
• Jmed-panta medie a talvegului retelei torentiale [km];
• Fi- coeficient in functie de panta medie a versanrilor in bazinul de
receptive;
Fi=f(iv)
Valoarea coeficientuli fi se interpoleaza conform valorilor din tabelul
5.5.
Tab 5.5 valoarea coeficientului fi in functie de f(iv)
Iv% fi
5 3
6 3,2
8 3,6
10 4
20 5,6
30 7
• ma-valoarea coeficientului in functie de natura albiei ;

Se alege coeficientul ma conform tabelului 5.6.
Tab 5.6. Valorile coeficientului ma
Natura albiei torentiale ma

Albie neteda din pamant 25
Albie serpuitoare si cu vegetatie 20
Albie puternic invadata cu 15
vegetatie
Albie cu grohotisuri si 10
bolovanisuri
• mv- coeficient in functie de rugozitatea versantului;

Se alege coeficientu mv conform tabelului 5.7.
24 | P a g e
Tab 5.7. Valorile coeficientului mv
Natura versantilor mv
Pasune cu iarba mica 20
Pasune cu iarba inalta si movilite 10
Araturi de-a lungul curbei de nivel 7
cu bolovani,cu tufisuri,bolovani
rari
• m,n-coeficienti unghiulari ai taluzelor albiei torentiale in zona de iesire

(m1-m2) conform tabelului cu taluze;
• Qmax*- inainte de amenajare;
• Qmax**-dupa amenajare
• F=0,42 km2
• L=1,05 km
• ∑L=0,59 km
• Jmed=0,055
• Iv=9,84%
• ma=15
• mv=7
• m1=1,7
• n=2,3
Cap. 6 Detreminarea pantei de proiectare si amplasarea

lucrarilor transversale pe reteaua principal de scurgere
Panta de proiectare reprezinta panta ce se proiecteaza a o avea noul

talveg dupa amplasarea lucrarilor transversal si dupa ce albia este
considerata intr-un echilibru dinamic relative.
6.1. Determinarea debitului de formare Qmax50%
Se considera acel debit in care aria torentiala ajunge la un echilibru

relative in urma transportului de aluviuni.
[m3/s]
 Qmax10%=5.43 m3/s
Qmaxp%- debitul maxim la asigurarea de calcul la iesirea din bazin

C- coeficient de corectie care pentru torenti are valoarea de 1,3;
M1,M2-perioada de receptie a fenomenului studiat;
25 | P a g e
6.2. Determinarea debitului specific pe suprafata bazinului

hidrografic
Reprezinta o valoare raportata la o suprafata Qmax0
q0max=13.24 m3/s
F-suprafata aferenta bazinului hidrografic a ravenei [m3/s,km2];

F=0.42 km2
6.3. Stabilirea sectoarelor de calcul si caracteristicile
acestora
Sectoarele de calcul reprezinta acele portiuni din reteaua torentiala de
scurgere pe care se vor proiecta lucrarile torentiale.
Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca sectoarele de calcul:
 sa aiba o panta omogena;
 sa aiba o panta mai mare de 20%;
 sa aiba o panta mai mica de 20%;
Sectoarele de calcul se numeroteaza dinspre amonte spre aval, tinand cont

de cele trei conditii de mai sus.
Tab 6.1. Caracteristicile sectoarelor de calcul

Vezi Anexa 6.1
L-lungimea sectorului de calcul ;

Itv-panta medie a talvegului pe sectorul de calcul ;
ᵞ-coeficient de rugozitate pe albiile torentiale conform tab 6.2.;
b- latimea;
Si- suprafata aferenta fiecarui sector de calcul;
Qimax- debitul maxim de calcul aferent fiecarui sector de calcul;
Qimax=q0*si (m3/s)
Tab 6.2. Valorile coeficientului de rugozitate ᵞ (dupa basin)
Natura albiei torentiale ᵞ

Sectoare de transport fara plantatii pe 3,5-4
fundul albiei
Sectoare de transport cu plantatii rare 4,5-5
Sectoare de transport cu plantatii dese 6,5-7,5
Sectoare de sapare fara plantatii pe fundul 5,5-6,5
albiei
Sectoare de sapare cu plantatii rare 7-8,5
Sectoare de sapare cu plantatii dese 3-10
26 | P a g e
Tab 6.3. Calculul adancimii apei pe sectoarele de calcul

Vezi Anexa 6.3
C = ;
C-coeficient de viteza pe albiile torentiale;
Q=AC
=AC
knec= (tab 6.1.)
tab 6.4. Calculul pantei de proiectare ip

Vezi Anexa 6.4
I p=
Vitezele unitare de scurgere a apei la adancimea curentului de 1m se aleg in functie
de natura aluviunilor transportate .Viteza de deplasare a aluviunilor la adancimea h.
Ip- panta de proiectare
∑H -suma tuturor lucrarilor transversale de pe sectorul de calcul (inaltimea totala de
acoperire a lucrarilor transversale).
Observatie!!!
Panta de proiecatre este mai mica decat panata talvegului si se incadreaza in limita a
30-40% din panta talvegului.
Cap. 7 Determinarea volumelor de aterisament retinut in

spatele lucrarilor transversal de pe reteaua torentiala
In timpul viiturilor si dupa producerea acestora, in spatele lucrarilor

transversale se depun aluviunile transportate de curentul de apa .Intreg
volumul de aluviuni pana la cota deversor se numeste aterasament.
Acesta indeplineste mai multe functii:
 consolideaza talvegul albiei torentiale ;
 consolideaza malurile ravenei prin sprijinire;
 reduce viteza de scurgere apei torentiale;
Calculul volumului de aterasament se face pentru fiecare lucrare in

parte propuse pe sectoare de calcul cu ajutorul relatiei:
[m3]
• HI- inaltimea elevatiei fiecarei lucrari transversale [m];
27 | P a g e
• Itv-panta talvegului natural;

• Ip-panta de proiectare
• b- latimea talvegului la fund pe sectoare de calcul;
• m-o medie a coeficientilor unghiulari ai taluzelor.
Tab 7.1 calculul volumelor de aterasament pe reteaua torentiala
Vezi Anexa 7.1
Cap.8 Eficienta lucrarilor antierozionale din bazinul

hidrografic studiat
Eficienta lucrarilor cu scop antierozional si cu scopul de a reduce

torentialitatea in bazinul hidrografic studiat poate fi cuantificata prin asa numiti
coeficienti de eficienta.
Pentru a determina valorile coeficientilor este necesar a se determina
eficienta lucrarilor si masurile propuse astfel:
1.Eficienta antierozionala
Ea=ET*-ET** ( t/an);
Ea=ET*-ET** ( t/an);
Ea=2351,37-1069,07Ea=1282,3 (t/an)
Coeficientul eficienta antierozional este dat de raportul:
Ca= *100(%);
2.Eficienta hidrologica
Eh=Qmax p%*-Qmax p%** (m3/s);
Eh=5.43-1.32  Eh=4.11 (m3/s);
Ch= *100(%);
Ch=75 %
Eficienta lucrarilor antierozionale au scop de reducere a torentialitatii,
este vizibila daca Ca si Ch >30-40%.
28 | P a g e

Aps

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aps

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

AMENAJARI PENTRU PROTECTIA SI CONSERVAREA SOLULUI 2011

1.1.Localizarea zonei luate in studiu

Versantii insoriti se incadreaza in categoria versantilor

Ceea ce trebuie remarcat este faptul ca, in lunca, excesul de

1.4.Litologia depozitelor de suprafata

Pe versantii vailor, in sectoarele cu pante accentuate au avut loc

Nr.crt Categoria de teren/ executie lucrari

1.6 Procese fizico-geologice

Cercetarile de teren au pus in evidenta urmatoarele

Teritoriul studiat se situeaza in zona de silvo-stepa cu vegetatie

Vegetatia pajistilor este caracterizata astfel:

In privinta stadiului de intelenire se constata ca pajistile de pe

In ceea ce priveste influienta omului asupra solurilor, prin

inlocuit si sustinut de o fertilizare in functie de elementele fertilizante din

A. Invelisul de soluri in raport cu conditiile naturale si

In conditiile unei vegetatii lemnoase de padure insuficient incheiate, a

-directia intelenirii stepice si acumularii puternice de humus,

-directia de degradare slab adica caracteristica solurilor brune care

Pe versantii cu pante mai mari, in conditiile unui relief de fragmentare

Din cauza precipitatiilor sufficient de bogate ,in conditiile unui relief

Terenurile caracterizate de aceste soluri au fost in urma cu cativa ani

La intocmirea legendei de soluri, s-a folosit sistemul roman de

1.10.1. Gruparea pedoameliorativa a terenului

Aici am incadrat urmatoarele TEO-uri: 1-11, 41-50, 68-71, 85-

CAP.2 Determinarea pierderilor de sol prin eroziune

2.1. Determinarea eroziunii hidrice in suprafata

Ecuatia USLE se aplica in cadrul bazinului hidrografic studiat pentru

2.1 Operatii pregatitoare:

Vezi Anexa 2.1

2.2. Detreminarea pierderilor de sol prin eroziune

Consideram faza initiala faza de la inceputul proiectarii in care pe bazinul

E- pierderile de sol medii anuale prin eroziune hidrica in suprafata [t/hect.an];

Cs-reprezinta coeficientul de eficienta a sistemelor antierozionale.Se allege

Vezi Anexa 2.2

2.3. Determinarea pierderilor de sol prin eroziune hidrica, in

Calculul se efectuiaza pe aceleasi unitati omogene de relief pe care s-au

Vezi Anexa 2.3

Cap 3 . Determinarea pierderior de sol prin eroziune în

Determinarea eroziunii în adâncime se realizează pe toate formele de

5. Eroziunea în adâncime se determina atat pe sectoarele active cât şi

În faza a doua se propune lucrări de reţinere a aluviunilor ceea ce va duce

Vezi Anexa 3.1

Tabel 3.2.Volumul de sedimente functie de stadiul de evoluţie

Stadiul de evoluţie Vs(m/ha an

1 Ogaşe sau ravene abia formate 50-200

2 Ravene cu evoluţie în trepte la care active alternează cu 200-600

Vezi Anexa 3.2

Cap 4 Calculul eroziunii totale şi a efluientei aluvionare

Eroziunea totala reprezintă sumarea tuturor eroziunilor produse în bazinul

ET=Es+Ead+Edr exp +Ealunecari+Eneproductiv

Se determină ET înainte şi după amenajare

Efluenţa aluvionară reprezintă transportul şi depunerea aluviunilor într-un

Ca coeficient de reducere < 1

Ea*= Ca× ET*

Ea**= Ca× ET**

Eroziunea totala inainte de amenajare

Eroziunea totala dupa amenajare

F-suprafata bazinului hidrografic

Cap 5 Determinarea debitului maxim la asigurarea de calcul

5.2. Metoda bilantului scurgerii.Generalitati

În figura 2.3. se prezintă cele două cazuri caracteristice ce pot fi întâlnite la

Figura. 2.3. Profiluri ale stratului de scurgere pe versant:

de grosime maximă – linia suprafeţei stratului de scurgere este o

Ea= Ca× ET

Ea= Ca× ET