In cursul istoriei libertatea a fost percepută mai mult la nivel de

naţiune – independenta. Libertatea individului nu avea acelaşi sens cum îl

are în prezent, de la revoluţia franceză din secolul al XVIII-lea. In
democraţiile contemporane, libertatea individului are o poziţie
importantă, de fapt scopul democraţiei este de a oferi libertate tuturor
indivizilor din cadrul societăţii.
Evident, acest lucru este imposibil de realizat, fiind o utopie. In cadrul
unei societăţi un individ nu poate avea libertate totală – prin care să nu fie
constrâns sub nici o forma. Singura situaţie în care s-ar putea realiza
libertatea totală a unui individ este cazul in care aceasta persoana s-ar afla
complet izolată, sa zicem pe o insulă; dar atunci el este limitat de
graniţele naturale ale insulei si nu are o liberate totală. Nici pe o altă
planetă, doar pentru el, având un nivel tehnologic inimaginabil in prezent,
nu ar avea libertate totală. De fapt, in plan fizic omului îi e imposibil să
fie complet liber deoarece este limitat chiar de condiţia fizică – un corp
neglijabil în timp si spaţiu. Si atunci, conceptului de libertate i se poate
atribui o semnificaţie universală? Si atunci, libertatea nu e decât o iluzie?
In democraţie, cel mai înalt nivel de libertate obţinut este libera
iniţiativă. Asta înseamnă că ai libertatea de a lua orice decizie, cu condiţia
sa nu influenţezi in nici un fel libera iniţiativă a celorlalţi membri ai
societăţi. O libertate mai accentuată nu se poate obţine in cadrul unei
societăţi pentru toţi membrii ei.
Cum o societate democratica autentica se bazează pe drepturile
omului si libertatea individului (în viziunea democratica), individul se
bucura de o serie de drepturi. Alături de drepturile omului – scrise în
1789 – care reprezintă nucleul democraţiei, stau libertatea cuvântului,
libera asociere, libertatea presei.
Totuşi, libertatea este percepută diferit de la un individ la altul, în
funcţie de nivelul cultural din care face parte. S-ar putea spune că omul
nu-si doreşte libertate, doreşte sa fie condus, si nu accepta toate responsa-
bilităţile pe care altfel le-ar avea. El vrea doar iluzia libertăţii – care este
oferita de democraţie. Dovada o constituie chiar societatea ierarhica ce
ne înconjoară – în toate domeniile. Daca s-ar putea crea o societate cu un
nivel maxim de libertate, indivizii ei ar fi în perfecta egalitate, nu ar
exista lideri sau trepte sociale – si totuşi opusul anarhiei. Evident, aceasta
nu ar fi o societate democratică, unde totuşi majoritatea decide. Direcţia
în care se îndreaptă societatea democratică este cea in care se încearcă sa
se ofere unei minorităţi (care tinde spre un individ) condiţiile de care are
spre a se afirma ca o minoritate (nu se încearcă uniformizarea societăţii).
 Libertatea poate fi atinsă de om, chiar si în prezent. Dar această
libertate nu este una fizică. De fapt este singura ce poate fi atinsa de om.
Aceasta este libertatea din sine, din universul interior.
Libertatea devine o obsesie pentru lumea moderna putem spune ca
se naste un cult al libertatii. Dupa parerea mea libertatea este prevazuta
ca fiind o valoare fara de care nu se poate (sine qua non). S-a nascut
ideea ca principala datorie a unui guvern este sa asigure oamenilor
libertatea. Libertatea este conditia necesara pentru tot ceea ce ne dorim, o
viata dusa in captivitate nu este o viata normala.
Ex: inainte de 1989 oamenii nu aveau libertate politica, odata cu
anul revolutiei oamenii au inceput sa aiba o mai mare libertate din toate
punctele de vedere.
Burke nu a negat niciodata importanta libertatii dar nu trebuie
uitat ca oamenii pe langa libertate doresc si ordine, siguranta, eficacitate.
Un regim politic nu trebuie sa dea numai libertate, libertatea nu este
totul.
Isaiah-Berlin face distinctia intre libertatea negativa si libertatea
pozitiva:
• Libertatea negativa - un om este liber atunci cand nu este
constrans
• Libertatea pozitiva – un om este liber atunci cand poate
realiza ceea ce doreste, cand este autonom sa realizeze
ceea ce vrea sa realizeze
Putem spune ca libertatea pozitiva tine de resurse, gandirea de
dreapta este favorabila mai curand oamenilor care au resurse materiale
pe cand gandirea de stanga este favorabila celor lipsiti de resurse si
accentueaza foarte mult asupra ideii. „ Nu ajunge sa fii liber trebuie sa
mai ai si resurse materiale”
Doctrina liberara promoveaza libertatea negativa, ca toate
doctrinele individualiste ce privesc societatea prin prisma libertatilor
individuale. Ideea liberala spune ca datoria noastra este sa asiguram
fiecarui cetatean libertatea negativa. Libertatea pozitiva este libertatea
care depinde de resursele fiecaruia.
Doctrinele de stanga propun urmatorul rationament:
• Orice aspiratie catre libertate vizeaza in ultima instanta
realizarea scopurilor fiecaruia, libertatea pozitiva este
capacitatea de a te realiza ca om. Libertatea negativa este un
mijloc pt a atinge libertatea pozitiva.
• Libertatea autentica este totusi libertatea pozitiva
• Libertatea negativa neinsotita de libertatea pozitiva este doar
ceva formal

2
 Cand o societate le asigura oamenilor doar libertatea negativa
spunem ca le asigura doar o libertate de forma in conceptia gandirii de
stanga.
Exista diferite tipuri de nevoi ale oamenilor cu privire la libertate,
orice societate trebuie sa raspunda la asteptarile oamenilor pe care ii
guverneaza. In conceptia anarhistica orice constrangere este nelegitima.
John Sheart Mill a avut naivitatea sa creada ca a putut sa
rezolve problema libertatii
• Fiecare om are in jurul lui un spatiu de actiune in care
poate sa faca orice fara a-i deranja pe altii
• Dincolo, unde incep spatiile altor oameni, intra in
interactiune, cand prin ceea ce face e periculos pentru el,
nu are voie nimeni sa il opreasca,dar atunci cand faci rau
altuia e datoria statului sa te opreasca
Statul sa asigure cat mai multa liberate individului pana cand
acesta va considera ca are maximul de libertate, sa nu fie nevoit sa
reflecteze asupra libertatii altora