Sunteți pe pagina 1din 5

Neguţătorul din Veneţia

( 1596 )
A : Subiect
În Veneţia trăia un evreu pe nume Shylock, un cămătar care
adunase o avere uriaşă împrumutând cu dobânzi mari. Satutul lui
este bine definit încă din prima sa replică:
"Three thousand ducats, well" (I,ii,1)
Adversarul său în această profesie, Antonio, îl urăşte nespus
de mult. Ura lui Antonio se bazează atât pe rivalitate profesională cât
şi pe originile evreieşti ale lui Shylock, unele aspecte fiind notate de
acesta:
"He hates our sacred nation, and he rails
Even there where merchants do most congregate
On me, my bargains, and my well won thrift,
Which he calls interest" (I,iii,48-51)
La rândul său, Shylock, nutrea o ură la fel de puternică
împotriva lui Antonio. De câte ori se întâlneau în Rialto unde îşi
ţineau tarabele zarafii, Antonio îi aducea diverse mustrări.
"Signior Antonio, many time and oft
In the Rialto you have rated me
About the monies and my usances.
Still I have borne it with a patient shrug
(For suff'rance is the badge of our tribe).
You call me a mis-believer, cut-throat dog,
And spet on my Jewish gaberdine . . .
You that did void your rheum upon my beard,
And foot me as you would spurn a stranger cur
Over your threshold" (I,iii,106-119)
Este important de observat cum Antonio nu reneagă această
versiune şi răspunde cu ameninţări, el jură că:
"I am as like to call thee so again, / To spet on thee, to spurn
thee too" (I,iii,130-31)
Bassanio, un nobil veneţian care, având o mică moştenire
aproape îşi secase puţina-i avere cheltuind cu prea multă risipă faţă
de mijloacele sale modeste, veni într-o zi la Antonio, prietenul său, şi
îi spuse că vrea să îşi sporească averea prin căsătoria cu o tânără
bogată, pe care o iubea şi al cărei tată, mort de puţină vreme, o

1
lăsase singura moştenitoare a unei mari averi. Neavând bani pentru a
se îmbrăca în straie alese, cum se potrivea iubitului unei
moştenitoare atât de bogate, îl rugă pe Antonio să îi împrumute trei
mii de ducaţi.
Se întâmplă ca Antonio să nu aibă bani ca să îşi împrumute
prietenul, dar cum aştepta să-i sosească în curând câteva corăbii
încărcate cu mărfuri se duse cu Bassanio la Shylock şi împrumută de
la el. Contractul dintre cei doi inamici nu prevedea nici o dobândă,
dar, dacă Antonio nu putea restitui suma până la o anumită dată, va
răscumpăra banii cu o livră din carnea lui.
Bassanio, obţinând astfel banii, datorită prietenului care îşi
primejduise viaţa pentru el, porni la drum, însoţit de un prieten,
Graţiano, înspre Belmont, unde locuia frumoasa Portia. Aceasta
socotindu-se suficient de bogată, nu căuta avere la soţul ei. Astfel că
în curând ea acceptă să se căsătorească şi-i dăruieşte lui Bassanio
un inel în semnul dragostei ei, de care el jură că nu se va despărţi
niciodată.
Graţiano o îndrăgi pe Nerissa, camerista şi hotărâră de a se
cunune şi ei tot în ziua nunţii lui Bassanio cu Portia. Fericirea
îndrăgostiţilor fu tulburată de vestea că Antonio îşi pierduse corăbiile
şi totuşi trebuia să plătească datoria. Bassanio trebui să recunoască
adevărul, nu doar că vine fără nimic, ci vine cu o datorie. Portia îl
înţelege şi plină de compasiune îl trimite în Veneţia să îl salveze pe
Antonio chiar de ar fi să plătească de douăzeci de ori datoria. Înainte
de a pleca, ei se căsătoresc pentru ca Bassamio să aibă drept legal
asupra averii. Cum plănuiseră, şi Graţiano se căsători cu Nerissa, iar
imediat apoi goniră spre Veneţia, unde Antonio era în temniţă.
Ziua plăţii trecuse iar Shylock nu aceptă banii pe care Bassanio
îi oferi, stăruind să primească o livră din carnea lui Antonio.
Portia avea o rudă care era om al legii, Bellario, îi scrise
acestuia şi îi ceru un sfat. Îl rugă să îi împrumute şi veşmântul pe
care îl poartă un avocat. Astfel deghizată, o pregăti şi pe Nerissa în
chip de grefier şi plecă la Veneţia unde ajunse chiar în ziua
procesului. Ea încearcă să îl convingă pe Shylock să ia banii dar
acesta insistă să se ţină după contractul semnat. Portia reuşeşte
totuşi să îl salveze pe Antonio: conform contractului Shylock trebuie
să aibă o livră din carnea dar nu poate să verse nici o picătură de
sânge. De asemenea ea evidenţiază faptul că el, un străin, a atentat
la viaţa unui veneţian şi de aceea i se va confisca averea, jumătate
revenindu-i la Antonio şi jumătate statului. Antonio renunţă la

2
jumătatea sa în favoarea fiicei lui Shylock, Jessica, pe care acesta o
dezmoştenise pentru căsătoria ei cu Lorenzo, un tânăr creştin. Iar
statul îl va ierta de cealaltă jumătate, dacă se va converti la
creştinism !!!
Portia şi Nerissa, care ambele dăruiseră soţilor un inel,
travestite în oameni ai legii nu vor altă răsplată decât frumoasele
inele pentru ca apoi să îşi certe soţii că le-au dăruit altor femei. Dar
până la urmă se împacă ...

B : Investigaţie
Personajul Shylock este unul dintre cel mai interesante ale
lui Shakespeare: un personaj negativ sau o victimă persecutată?
Există elemente anti-semiste în „Neguţătorul din Veneţia”?

Există cel puţin două posibilităţi de a răspunde:


1. „Neguţătorul din Veneţia” combate anti-semitismul, cu
toate că portretizează personaje şi atitudini anti-semitice,
Shakespeare critică acest comportament prezentându-l pe Shylock şi
ca om, nu doar ca evreu. Astfel arată că unii creştini pot fi răi, la fel ca
unii evrei.
Piesa portretizează iubirea romantică şi motivele renascentiste
ale prieteniei masculine, în opoziţie cu inumanitatea cămătarului
evreu Shylock, ale cărui nefericiri personale sunt de asemenea
prezentate, spre a-l putea înţelege. După cum el însuşi spune în
Actul III, scena I:
He hath disgraced me, (…) laughed at my losses, mocked at
my gains, scorned my nation, thwarted my bargains, cooled my
friends, heated mine enemies, and what’s his reason?-I am a Jew.
Hath not a Jew eyes? Hath not a Jew hands, organs, dimensions,
senses, affections, passions; fed with the same food, hurt with the
same weapons, subject to the same diseases, healed by the same
means, warmed and cooled by the same winter and summer as a
Christian is? If you prick us do we not bleed? If you tickle us do we
not laugh? If you poison us do we not die? And if you wrong us shall
we not revenge? If we are like you in the rest, we will resemble you in
that. (III,i,50-63)
Prin aceste rânduri Shakespeare ne arată că Shylock poate şi
suferii dar şi urâ la fel ca un creştin. Faimosul discurs din actul III

3
dezvăluie deci ceea ce se ascunde sub exteriorul înfăţişat public de
Shylock. Şi totuşi, doar aceste câteva rânduri pot echivala
caracterizarea dominantă făcută personajului în întregul text?
2. „Neguţătorul din Veneţia” îngăduie anti-semitismul şi, prin
extensie, Shakespeare este anti-semit pentru că scrierea sa reflectă
anti-semitismul care era prezent în epocă.
a) Abuzul pe care Shylock îl suferă în domeniul
profesional:
Antonio, duşmanul care îl hărţuieşte şi îl jigneşte mereu pe
Shylock, este în general prezentat ca un bun şi caritabil creştin
dezinteresat care împrumută bani fără dobândă în opoziţie cu
Shylock prezentat ca unul preocupat doar de extorcare. Astfel se
zugrăveşte imaginea următoare: Shylock îl urăşte pe Antonio pentru
virtuţile sale creştine, prin urmare el nu atacă doar un bun creştin ci
prin extensie creştinismul în general. Şi totuşi, ura acestuia nu are
nici o legătură cu creştinismul ci mai mult cu gesturile deloc creştine
ale “virtruosului” Antonio. Sugerând că Shylock este împotriva religiei
creştine, următorul pas este de a-l acuza de a fi de partea Diavolului.
b) Demonizarea evreului:
- Shylock despărţit de numele său:
Pe tot parcursul piesei “Neguţătorul din Veneţia”, Shylock este
apelat pe nume doar de trei ori, în restul textului de cele mai multe ori
se face referire la el numindu-l “evreul”.
Acest titlu “evreul” este de multe ori modificat prin asocierea
unor adjective “colorate” şi insultătoare.
- Shylock redus la ceva diferit de o fiinţă umană:
În diferite circumstanţe, chiar şi simplul titlu de evreu este
înlăturat, iar Shylock nu mai este un om ci un animal, de exemplu
Graţiano îl blestemă "O, be thou damned, inexecrable dog!"
(IV,i,128), câine a cărui spirit este "govern'd a wolf" (IV,i,133-34) şi a
cărui dorinţe „are wolvish, bloody, starved, and ravenous" (IV,i,137-
38).
- Shylock echivalat în mod explicit cu Diavolul
În (II,ii,24-28), Launcelot Gobbo îl identifică pe Shylock drept "a
kind of devil", "the devil himself", precum şi "the very devil
incarnation". Solanio îl numeşte "the devil . . . in the likeness of a
Jew" (III,i,19-21) şi Bassanio în spiritul aceleaşi idei îl numeşte "cruel
devil" (IV,i,217). Antonio cimentează asocierea dintre Shylock şi
Diavol afirmând că argumentele lui Shylock îi amintesc că "The devil
can cite scripture for his purpose" (I,iii,97-100).

4
Dana Marcu

S-ar putea să vă placă și