LUMINA este un factor de mediu esenţial pentru creştere şi dezvoltare.

În
faza de răsad lipsa unei cantităţi suficiente de lumină duce la etiolarea plantelor, ceea
ce reprezintă deteriorarea răsadului, cu urmări negative ulterioare.
De lumină depind procese fiziologice vitale vieţii plantei ( fotosinteza,
asimilaţia etc).
UMIDITATEA solului şi a atmosferei reprezintă un factor mai puţin critic,
deoarece cerinţele faţă de apă sunt mai reduse. Umiditatea relativă a aerului are mare
însemnătate, fiind nevoie să fie cuprinsă între 45-60%.

1.3. Ameliorarea speciei Lycopersicon esuculentum

1.3.1.Obiectivele programului de ameliorare

Obiectivele de ameliorare sunt de fapt două obiective primare: productivitatea

(cantitatea) şi calitatea.
Lucrările de ameliorare, la noi în ţara sunt efectuate, coordonate de Institutul
de Cercetare de la Vidra ( aici se gaseşte şi cea mai mare colecţie de soiuri şi hibrizi,
precum şi la Argeş, Işalniţa, Buzau, Cluj ).
Prevederile programului naţional de ameliorare au ca scop:
- obţinerea de soiuri, cultivate sau hibrizi cu capacitate de producţie
mare şi timpurie, superioara celor existente ( minim 3kg/plantă);
- plante cu talie redusă, port erect, cu densitate mare la unitatea de
suprafaţa;
- soiuri şi hibrizi de calitate superioară, în funcţie de destinaţia lor
(pentru consum în stare proaspătă sau industrializare);
- îmbunătăţirea rezistenţei la atacul agenţilor patogeni şi a
dăunătorilor;
- mărirea capacitaţii de adaptare la secetă, temperaturi scăzute, diferite
condiţii pedologice;
- ameliorarea conţinutului în substanţe utile, antioxidante ( vitamine,
beta-caroten, lycopen);
- îmbunătăţirea calitaţi fructului ( uniformitatea formei şi culorii
fructului la maturitate);
 - perfecţionarea metodei şi tehnicii de producere a seminţelor în
vederea menţinerii integritaţii genetice a soiurilor;
- plasticitatea genotipică şi fenotipică mare a caracteristicilor
morfologice, îndeosebi a celor care determină producţia.
În România s-au creat soiuri foarte valoroase, care prin calitaţile lor le
depaşesc pe cele italieneşti, americane.
Dintre soiurile şi hibrizii obţinuţi la noi in ţara , cei mai cunoscuţi sunt seria
obţinuta la Buzau ( Buzau 22, Buzau 50), la Cluj (Cluj 80), la Işalniţa ( Işalniţa 29,
Işalniţa 88), hibrizi foarte productivi, rezistenţi la boli si nematozi, cu pulpa ferma şi
fructe rezistente la pastrare şi transport.

1.3.2. Bazele biologice ale ameliorării la tomate

Cum am precizat tomatele au o polenizare autogamă, dar într-un procent redus

apeleaza şi la polenizarea străină.
În cadrul genului Lycopersicon 3 specii sunt foarte importante, principale –
Lycopersicon esculentum din care provin 60-70% din soiuri, Lycopersicon
peruvianum si Lycopersicon hirsutum.
Este necesar să subliniem că toate speciile de tomate au x =12 cromozomi şi
sunt diploide ( 2 n = 24 cromozomi).
Prin lucrări de ameliorare s-au obţinut experimental şi forme tetraploide (2 n =
48 cromozomi) – fructele rezultate au crescut în marime faţa de fructele formelor
diploide, dar au rezultat şi mai multe neajunsuri ( se prelungeşte mult perioada de
vegetaţie, pulpa este foarte moale, prea suculenta).
Natural şi artificial apar forme haploide n = 12 cromozomi de tomate. Prin
dublarea numărului de cromozomi devin linii consagvinizate într-un timp foarte scurt.
Deci aceşti hibrizi interspecifici prezinta interes pentru hibridare.
La încrucişarea între specii diferite apar 2 fenomene:
1. din încrucişarea speciilor Lycopersicon esculentum x Lycopersicon
peruvianum rezulta în F1 fructe partenocarpice ( fara seminte);
2. în cazul încrucişarii Lycopersicon eseculentum x Lycopersicon
hirsutum apar hibrizi sterili.
Pentru fertilizarea hibrizilor sterili astfel obţinuti şi folosirea lor se recurge la
dublarea numărului de cromozomi.
Un procent de 20-30% din plantele de tomate pot fi alogame – se pot poleniza
încrucişat mai ales în ani secetoşi.