Sunteți pe pagina 1din 263

Cuprins

Prefaţă 9

1 Olomorfie şi Integrabilitate ı̂n Planul Complex. Rezultate


Fundamentale 11
1.1 Funcţii olomorfe. Generalităţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.1.1 Notaţii şi rezultate preliminare . . . . . . . . . . . . . . 11
1.1.2 Funcţii elementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.1.3 Şiruri şi serii de funcţii olomorfe . . . . . . . . . . . . . 18
1.1.4 Zerourile funcţiilor olomorfe . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.1.5 Teorema maximului modulului pentru funcţii olomorfe.
Lema lui Schwarz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.2 Integrala complexă (Cauchy) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.2.1 Drumuri ı̂n planul complex . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.2.2 Generalităţi asupra integralei Cauchy . . . . . . . . . . 25
1.2.3 Serii Laurent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28

2 Teoria Indexului. Aplicaţii 31


2.1 Ramuri uniforme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.2 Index. Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.2.1 Index . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.2.2 Lanţuri ı̂n C. Noţiunea de omologie . . . . . . . . . . . 45
2.3 Integrale Cauchy. Teoria reziduurilor . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.3.1 Aplicaţii ale noţiunii de index . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.3.2 Puncte singulare izolate . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.4 Zerourile şi polii funcţiilor meromorfe . . . . . . . . . . . . . . 55
2.5 Aplicaţii ale Teoremei lui Rouché . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
2.6 Aplicaţii ale Teoremei reziduurilor la calculul unor integrale
definite reale . . . . . . Z. .∞. . . . . . . Z. ∞
. . . . . . . . . . . . 73
2.6.1 Integrale de tipul R(x)dx şi R(x)dx . . . . . . 74
−∞ 0

5
6 Cuprins

2.6.2 Integrale trigonometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79


2.6.3 Integrale de tip Fourier
Z ∞ . . . . . . . Z. ∞. . . . . . . . . . 81
2.6.4 Integrale de tipul R(x) ln xdx şi [R(x)/xa ]dx . . 85
0 0
2.6.5 Alte tipuri de integrale care se pot calcula cu Teorema
reziduurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
2.7 Alte aplicaţii ale Teoremei reziduurilor . . . . . . . . . . . . . . 95

3 Normalitate şi Compactitate ı̂n Spaţiul Funcţiilor Olomorfe 101


3.1 Structura metrică şi topologică a spaţiului H(Ω) . . . . . . . . 101
3.2 Teoremele lui Montel şi Vitali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
3.3 Probleme extremale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
3.4 Normalitate şi compactitate ı̂n spaţiul funcţiilor meromorfe . . 118

4 Funcţii Univalente 123


4.1 Noţiuni şi rezultate generale privind funcţiile univalente . . . . 123
4.2 Clasa S. Proprietăţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
4.3 Convergenţa ı̂n nucleu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
4.4 Metrica hiperbolică pe discul unitate. Aplicaţii . . . . . . . . . 153

5 Reprezentări Conforme 161


5.1 Domenii simplu conexe şi reprezentări conforme . . . . . . . . . 161
5.1.1 Teorema fundamentală a reprezentărilor conforme . . . 161
5.1.2 Automorfisme şi reprezentări conforme ale domeniilor
simplu conexe ı̂n C . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
5.2 Automorfisme conforme ale coroanelor circulare şi domeniilor
dublu conexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
5.3 Automorfisme şi reprezentări conforme ale domeniilor mărginite
din C . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181

6 Funcţii Armonice şi Funcţii Subarmonice 187


6.1 Funcţii armonice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
6.1.1 Proprietăţi elementare ale funcţiilor armonice . . . . . . 188
6.1.2 Formula integrală a lui Poisson şi Teorema lui Harnack 195
6.1.3 Proprietatea valorii medii pentru funcţii armonice . . . 203
6.1.4 Principiul simetriei lui Schwarz . . . . . . . . . . . . . . 205
6.1.5 Formula lui Poisson pentru funcţii olomorfe cu partea
reală pozitivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 210
6.2 Funcţii subarmonice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
6.2.1 Proprietăţi elementare ale funcţiilor subarmonice . . . . 215
6.2.2 Proprietatea subvalorii medii. Aplicaţii . . . . . . . . . 218
Cuprins 7

7 Funcţii Întregi şi Funcţii Meromorfe 227


7.1 Funcţii meromorfe. Teorema lui Mittag-Leffler . . . . . . . . . 227
7.2 Funcţii ı̂ntregi. Teorema lui Weierstrass . . . . . . . . . . . . . 239
7.2.1 Produse infinite de numere complexe . . . . . . . . . . . 239
7.2.2 Funcţii ı̂ntregi şi produse de factori canonici. Teorema
lui Weierstrass . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 246
7.3 Domenii de olomorfie ı̂n C . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253

Bibliografie 259

Index 265
8 Cuprins
Prefaţă

Analiza complexă este o ramură interesantă şi atractivă a matematicii.


Scopul acestei cărţi este de a evidenţia ı̂ntr-un stil elegant, accesibil şi totodată
riguros câteva dintre problemele şi rezultatele clasice din teoria funcţiilor de o
variabilă complexă. Rezultatele principale sunt adesea motivate prin exemple
şi aplicaţii, iar numărul mare de exerciţii şi probleme propuse ajută cititorul să
ı̂nţeleagă cât mai bine materialul expus precum şi fenomenele specifice analizei
complexe, ce o diferenţiază de analiza reală. Dintre aceste fenomene amintim
următoarele:
• Funcţiile olomorfe pe mulţimi deschise din C sunt nelimitat derivabile.
• Funcţiile ı̂ntregi şi mărginite pe C sunt constante.
• Funcţiile olomorfe neconstante sunt aplicaţii deschise.
• Există funcţii complexe continue pe mulţimi deschise din C ce nu admit
primitive.
• Dacă Ω este un domeniu din C şi f este o funcţie olomorfă şi injectivă
pe Ω, atunci f 0 (z) 6= 0, z ∈ Ω.
• Orice domeniu simplu conex din C, diferit de C, este conform echivalent
cu discul unitate.
• Orice domeniu din C este domeniu de olomorfie.
Lucrarea se adresează ı̂n primul rând studenţilor de la facultăţile de mate-
matică şi informatică ce au parcurs un semestru de rezultate introductive ı̂n
teoria funcţiilor de o variabilă complexă. De asemenea, este utilă cercetătorilor
şi tuturor celor interesaţi de probleme clasice şi moderne din analiza complexă.
Cartea este structurată pe şapte capitole. Primul capitol se referă la rezul-
tate clasice privind funcţiile olomorfe şi funcţiile integrabile Cauchy ı̂n planul
complex. Capitolul doi cuprinde rezultate generale din teoria indexului. Sunt
prezentate noţiunile de ramură uniformă, index, lanţuri ı̂n C şi omologie. Sunt
incluse aplicaţii ı̂n teoria reziduurilor, ı̂n studiul zerourilor şi polilor funcţiilor
meromorfe. De asemenea, sunt prezentate aplicaţii ale Teoremei reziduurilor
la calculul unor integrale reale. Capitolul trei conţine diverse rezultate pri-
vind normalitatea şi compactitatea mulţimilor de funcţii olomorfe. În acest

9
10 Prefaţă

sens sunt prezentate structura metrică şi topologică a spaţiului H(Ω), unde
Ω este o mulţime deschisă din C, Teoremele lui Montel şi Vitali, precum şi
aplicaţii ale acestor rezultate ı̂n studiul unor probleme extremale. În finalul
acestui capitol sunt incluse rezultate generale privind normalitatea şi compac-
titatea mulţimilor de funcţii meromorfe. Capitolul patru se referă la funcţiile
univalente pe domenii din C. Sunt prezentate condiţii necesare precum şi
condiţii suficiente de univalenţă. Am acordat o atenţie deosebită clasei S şi
convergenţei ı̂n nucleu. De asemenea, am prezentat o condiţie necesară şi sufi-
cientă de univalenţă pe discul unitate folosind metrica hiperbolică. Capitolul
cinci este dedicat unei noţiuni importante din teoria funcţiilor de o variabilă
complexă, anume cea de reprezentare conformă. În acest sens se demonstrează
Teorema lui Riemann şi se prezintă automorfismele şi reprezentările conforme
ale unor domenii simplu conexe ı̂n C. Sunt studiate automorfismele conforme
ale coroanelor circulare precum şi ale unor domenii mărginite din C. Capitolul
şase prezintă funcţiile armonice şi funcţiile subarmonice pe mulţimi deschise
din C. Sunt demonstrate diverse rezultate, printre care amintim proprietatea
valorii medii pentru funcţii armonice, Teorema lui Harnack, principiul simetriei
lui Schwarz, proprietatea subvalorii medii pentru funcţii subarmonice. Capi-
tolul şapte se referă la descompunerea funcţiilor ı̂ntregi şi meromorfe precum
şi la noţiunea de domeniu de olomorfie. Lucrarea se ı̂ncheie cu o bibliografie
selectivă.
Această lucrare are la bază o mare parte din lecţiile de analiză complexă
pe care le-am predat de-a lungul anilor studenţilor de la Facultatea de Mate-
matică şi Informatică din Universitatea Babeş-Bolyai.
Dintre tratatele de referinţă, pe care le-am avut ı̂n vedere ı̂n elaborarea
acestei cărţi, amintim [Ha-Mo-Ne], [Gaş-Su], [Con1], [Na-Ni], [Pop]. De ase-
menea, ne-au fost utile lucrările [Ah], [Gre-Kra], [Gam], [Ber-Ga], [Ch], [Rem],
[Mos], [Rud].
Mulţumim colegilor de la Catedra de Teoria Funcţiilor şi tuturor celor care
ne-au sprijinit ı̂n elaborarea acestei lucrări. De asemenea, mulţumim Prof. Ian
Graham de la Universitatea din Toronto pentru sugestiile deosebit de utile care
au dus la ı̂nbunătăţirea formei finale a acestei cărţi. Figurile au fost realizate
de Mircea Vodă, căruia ı̂i mulţumim pentru sprijinul acordat.
Mulţumim Editurii Presa Universitară Clujeană care a făcut posibilă
apariţia acestei lucrări.
Cluj-Napoca, August 2005 Gabriela Kohr
Petru T. Mocanu
Membru Corespondent
al Academiei Române
Capitolul 1

Olomorfie şi Integrabilitate ı̂n


Planul Complex. Rezultate
Fundamentale

În acest capitol vom face o scurtă prezentare a principalelor noţiuni şi rezul-
tate referitoare la funcţiile olomorfe precum şi la integrala complexă. Aceste
rezultate vor fi utile pe parcursul elaborării prezentului curs. Însă nu vom
include demonstraţiile acestor rezultate, presupunând că cititorul este deja fa-
miliarizat cu olomorfia şi integrala complexă, după parcurgerea unui curs de
un semestru de analiză complexă. Pe de altă parte, rezultatele ce urmează
sunt clasice şi bine cunoscute, putând fi găsite şi consultate ı̂n orice tratat de
funcţii de o variabilă complexă.

1.1 Funcţii olomorfe. Generalităţi


În continuare vom reaminti unele rezultate din teoria funcţiilor olomorfe
de o variabilă complexă, ce ne vor fi utile pe parcursul elaborării capitolelor
următoare. Pentru mai multe detalii recomandăm cititorului tratatele [Ha-
Mo-Ne], [Gaş-Su], [Ah], [Con1], [Gre-Kra], [Pop].

1.1.1 Notaţii şi rezultate preliminare


Fie C planul complex, C∗ = C \ {0}, C∞ = C ∪ {∞} planul complex extins
şi P(C) (respectiv P(R)) mulţimea părţilor lui C (respectiv lui R). Reamintim
mai ı̂ntâi câteva noţiuni de topologia planului complex.

11
12 1. Olomorfie şi Integrabilitate ı̂n Planul Complex

Vom considera C ı̂nzestrat cu metrica d dată de

d(z1 , z2 ) = |z1 − z2 |, z1 , z2 ∈ C.

Această metrică induce topologia naturală a lui C. Dacă A ⊆ C, notăm


cu A, A0 , int(A), aderenţa lui A, mulţimea punctelor de acumulare ale lui
A, respectiv interiorul mulţimii A. De asemenea, vom nota cu ∂A frontiera
topologică a mulţimii A. Deci ∂A = A \ int(A). În plus, fie U (z0 ; r) discul de
centru z0 ∈ C şi rază r, adică

U (z0 ; r) = {z ∈ C : |z − z0 | < r}.

Atunci
U (z0 ; r) = {z ∈ C : |z − z0 | ≤ r}
este discul ı̂nchis de centru z0 şi rază r, iar

∂U (z0 ; r) = {z ∈ C : |z − z0 | = r}

reprezintă cercul de centru z0 şi rază r. Pe parcursul acestei cărţi ne vom referi
la contururi circulare pozitiv orientate, adică cu sensul de parcurs contrar
sensului acelor de ceasornic. În acest caz parametrizarea cercului ∂U (z0 ; r)
este
γ(t) = z0 + re2πit , t ∈ [0, 1].
Parametrizarea cercului ∂U (z0 ; r) negativ orientat este

z(t) = z0 + re−2πit , t ∈ [0, 1].

Vom nota cu U̇ (z0 ; r) = U (z0 ; r)\{z0 } discul punctat de centru z0 şi aceeaşi
rază r. Pentru simplitate, discul U (0; r) se va nota cu Ur , iar discul unitate
U1 cu U . Fie a ∈ C şi 0 ≤ r1 < r2 ≤ ∞. Vom nota cu U (a; r1 , r2 ) coroana
circulară de centru a ∈ C şi raze r1 , r2 , adică

U (a; r1 , r2 ) = {z ∈ C : r1 < |z − a| < r2 }.

Observăm că U (a; 0, r2 ) = U̇ (a; r2 ) iar U (a; r1 , ∞) = {z ∈ C : |z − a| > r1 }.


O mulţime Ω ⊆ C este deschisă dacă oricare ar fi a ∈ Ω, există un disc
U (a; r) inclus ı̂n Ω. Mulţimile vidă ∅ şi C sunt deschise. O mulţime A ⊆ C
este ı̂nchisă dacă complementara sa CA = C \ A este deschisă.
O mulţime K ⊂ C este mărginită dacă există R > 0 astfel ı̂ncât K ⊆
U (0; R). Mulţimea K este compactă dacă din orice acoperire a sa cu mulţimi
deschise se poate extrage o subacoperire finită. Este bine cunoscut faptul
1.1. Funcţii olomorfe. Generalităţi 13

că mulţimea K ⊂ C este compactă dacă şi numai dacă K este mărginită şi
ı̂nchisă.
O mulţime Ω ⊆ C este conexă dacă nu există două submulţimi A, B ⊆ Ω
nevide, disjuncte şi deschise ı̂n Ω astfel ı̂ncât Ω = A ∪ B.
O mulţime Ω ⊆ C este conexă dacă şi numai dacă nu există două mulţimi
deschise G, H ⊆ C astfel ı̂ncât

Ω ⊆ G ∪ H, Ω ∩ G 6= ∅, Ω ∩ H 6= ∅, Ω ∩ G ∩ H = ∅.

Dacă Ω este o submulţime conexă a lui C iar Ω ⊂ ∆ ⊂ Ω atunci ∆ este


conexă. În particular, aderenţa oricărei mulţimi conexe este conexă.
O mulţime Ω ⊆ C este domeniu dacă Ω este deschisă şi conexă. Este de
remarcat faptul că o mulţime deschisă Ω din C este domeniu dacă şi numai
dacă Ω este poligonal conexă, adică orice două puncte din Ω pot fi unite
printr-o linie poligonală conţinută ı̂n Ω. Orice disc U (z0 ; r) este un domeniu,
dar reuniunea a două discuri disjuncte, deşi este o mulţime deschisă, totuşi nu
este un domeniu.
• Topologizarea spaţiului complex extins C∞
Mulţimile

C∞ \ U r = {z ∈ C : |z| > r} ∪ {∞}, r > 0

determină un sistem fundamental de vecinătăţi ale punctului ∞.


O mulţime Ω ⊆ C∞ este deschisă dacă C ∩ Ω este deschisă şi dacă ∞ ∈ Ω,
există r > 0 astfel că {z ∈ C : |z| > r} ⊆ Ω.
Dacă {zk }k∈N ⊂ C atunci
1
zk → ∞ ⇔ |zk | → +∞ ⇔ → 0.
zk

În continuare fie Ω ⊆ C o mulţime deschisă.

Definiţia 1.1.1 Funcţia f : Ω → C se numeşte derivabilă ı̂n punctul z0 ∈ Ω


dacă există şi este finită limita
f (z) − f (z0 )
lim .
z→z0 z − z0
Atunci când există, limita precedentă se notează cu f 0 (z0 ) şi se numeşte deri-
vata funcţiei f ı̂n z0 .
Funcţia f se numeşte olomorfă pe Ω dacă este derivabilă ı̂n orice punct din
Ω. Fie H(Ω) mulţimea funcţiilor olomorfe pe Ω. Vom deduce din Teorema
1.2.20 că funcţiile olomorfe sunt nelimitat derivabile.
14 1. Olomorfie şi Integrabilitate ı̂n Planul Complex

Dacă f : ∆f → C iar E ⊆ ∆f ⊂ C, atunci f este olomorfă pe E dacă


există o mulţime deschisă Ω şi g ∈ H(Ω) astfel ı̂ncât E ⊆ Ω ⊆ ∆f şi g|Ω = f .
Dacă z0 ∈ C atunci o funcţie f se numeşte olomorfă ı̂n punctul z0 dacă
există r > 0 astfel ı̂ncât f este olomorfă pe U (z0 ; r).
Funcţiile olomorfe pe ı̂ntreg planul complex se numesc ı̂ntregi. Este remar-
cabil faptul că singurele funcţiile ı̂ntregi şi mărginite sunt funcţiile constante,
pe baza Teoremei lui Liouville.

Există funcţii derivabile ı̂ntr-un punct fără a fi olomorfe ı̂n respectivul


punct. De exemplu, funcţia f (z) = z|z| este derivabilă ı̂n z = 0 dar nu este
olomorfă ı̂n z = 0. De fapt, f nu este derivabilă ı̂n nici un punct z 6= 0.
Funcţia f se numeşte R-diferenţiabilă (real diferenţiabilă) ı̂n z0 = z0 +iy0 ∈
Ω dacă funcţiile u = Re f şi v = Im f sunt diferenţiabile ı̂n (x0 , y0 ).
Funcţia f se numeşte C-diferenţiabilă (complex diferenţiabilă) ı̂n z0 ∈ Ω
dacă există un număr complex A şi o funcţie r : Ω \ {z0 } → C astfel ı̂ncât
lim r(z) = 0 şi
z→z0

f (z) = f (z0 ) + A(z − z0 ) + r(z)(z − z0 ), z ∈ Ω \ {z0 }.

Este bine cunoscut faptul că f este derivabilă ı̂n punctul z0 dacă şi numai
dacă f este C-diferenţiabilă ı̂n z0 . Dar există funcţii R-diferenţiabile care nu
sunt C-diferenţiabile. De exemplu, funcţia f (z) = z este R-diferenţiabilă pe
C, dar nu este nicăieri C-diferenţiabilă.
Un criteriu util de determinare a derivabilităţii unei funcţii R-diferenţiabile
este prezentat ı̂n Teorema lui Cauchy-Riemann:

Teorema 1.1.2 O funcţie f : Ω → C este derivabilă ı̂n punctul z0 ∈ Ω dacă


şi numai dacă f este R-diferenţiabilă ı̂n z0 şi este satisfăcut sistemul Cauchy-
Riemann ı̂n z0 :

 ∂u ∂v

 (x0 , y0 ) = (x0 , y0 )
 ∂x ∂y
(1.1.1)


 ∂u (x0 , y0 ) = − ∂v (x0 , y0 ),

∂y ∂x
unde u = Re f , v = Im f şi z0 = x0 + iy0 .

Introducând operatorii diferenţiali


µ ¶ µ ¶
∂ 1 ∂ ∂ ∂ 1 ∂ ∂
= −i , = +i ,
∂z 2 ∂x ∂y ∂z 2 ∂x ∂y
1.1. Funcţii olomorfe. Generalităţi 15

∂f
sistemul (1.1.1) este echivalent cu (z0 ) = 0.
∂z
Pe de altă parte, ı̂n cazul funcţiei derivabile f ı̂n punctul z0 , avem că
∂f
f 0 (z0 ) = (z0 ). De asemenea, au loc relaţiile
∂z

∂f ∂f
f 0 (z0 ) = (z0 ) = −i (z0 ).
∂x ∂y

∂ ∂
Aşadar, operatorii şi se comportă ca doi operatori diferenţiali
∂z ∂z
obişnuiţi ı̂n raport cu variabilele z şi z.
Dacă f este o funcţie derivabilă ı̂n z0 , iar g este derivabilă ı̂n w0 = f (z0 ),
atunci g ◦ f este de asemenea derivabilă ı̂n z0 şi

(g ◦ f )0 (z0 ) = g 0 (w0 )f 0 (z0 ).

Produsul a două funcţii f1 , f2 derivabile ı̂n z0 este o funcţie derivabilă ı̂n


z0 şi
(f · g)0 (z0 ) = f 0 (z0 )g(z0 ) + g 0 (z0 )f (z0 ).

Dacă g(z0 ) 6= 0 atunci funcţia cât f /g este derivabilă ı̂n z0 şi

³ f ´0 f 0 (z0 )g(z0 ) − f (z0 )g 0 (z0 )


(z0 ) = .
g g 2 (z0 )

Dacă f este de k ori derivabilă ı̂n punctul z0 , notăm cu f (k) (z0 ) derivata
de ordinul k a lui f ı̂n z0 .
O proprietate remarcabilă a funcţiilor olomorfe cu derivată diferită de zero
este cea de conformitate. Astfel, dacă f ∈ H(Ω) şi f 0 (z) 6= 0, z ∈ Ω, atunci f
este o transformare conformă care pastrează “mărimea unghiurilor” şi “sensul
de parcurs”.

Definiţia 1.1.3 Funcţia f : Ω → C se numeşte local constantă dacă f este


constantă pe fiecare componentă conexă a lui Ω.

Se observă imediat că dacă f ∈ H(Ω), atunci f este local constantă dacă
şi numai dacă f 0 ≡ 0. Dacă, ı̂n plus, Ω este un domeniu, atunci f ∈ H(Ω) este
local constantă dacă şi numai dacă f este constantă.
16 1. Olomorfie şi Integrabilitate ı̂n Planul Complex

1.1.2 Funcţii elementare


În cele ce urmează prezentăm unele exemple de funcţii elementare.
• Funcţia exponenţială
Funcţia f : C → C∗ dată de f (z) = ez se numeşte funcţia exponenţială
complexă. Reaminitim că ez = ex (cos y + i sin y), z = x + iy ∈ C. Uneori mai
folosim şi notaţia exp pentru funcţia exponenţială. Deci exp(z) = ez , z ∈ C.
Funcţia exponenţială este ı̂ntreagă şi satisface următoarele relaţii:
(i) f este nelimitat derivabilă pe C şi f (n) (z) = f (z), z ∈ C, n ∈ N.
(ii) f (z1 + z2 ) = f (z1 ) · f (z2 ), z1 , z2 ∈ C.
(iii) f (z + 2kπi) = f (z), z ∈ C, k ∈ Z.
(iv) f (−z) = 1/f (z), z ∈ C.

Observaţia 1.1.4 Din relaţia (iii) deducem că funcţia exponenţială este 2πi-
periodică, deci nu este injectivă pe C. Totuşi această funcţie este injectivă pe
orice domeniu Bα unde

Bα = {z ∈ C : α < Im z < α + 2π}, α ∈ R.

Fie w ∈ C∗ . Ecuaţia ez = w are o infinitate de soluţii ı̂n planul complex.


Astfel ez = w dacă şi numai dacă există k ∈ Z astfel ı̂ncât

z = ln |w| + i(arg w + 2kπ),

unde arg w ∈ (−π, π] este argumentul principal al lui w. Se ştie că θ = arg w
este unica soluţie ı̂n intervalul (−π, π] a ecuaţiei cos θ + i sin θ = w/|w|.
Aceste soluţii generează aplicaţia multivocă logaritm Log : C∗ → P(C),

Logz = ln |z| + iArgz, z ∈ C∗ ,

unde Arg : C∗ → P(R) este aplicaţia multivocă argument,

Argz = {arg z + 2kπ : k ∈ Z}.

Fie
Ω1 = {z ∈ C : −π < Im z < π}
şi
Ω2 = {z ∈ C : 0 < Im z < 2π}.
Funcţia exponenţială este injectivă atât pe Ω1 cât şi pe Ω2 , iar exp(Ω1 ) =
C\(−∞, 0], respectiv exp(Ω2 ) = C\[0, ∞). Inversa funcţiei exp pe C\(−∞, 0]
este ramura principală log a aplicaţiei multivoce Log. Deci

log z = ln |z| + i arg z, z ∈ C \ (−∞, 0].


1.1. Funcţii olomorfe. Generalităţi 17

Funcţia log este olomorfă pe C \ (−∞, 0] şi (log)0 (z) = 1/z, z ∈ C \ (−∞, 0].
Pe C \ [0, ∞) se defineşte o altă ramură uniformă g (a se vedea Capitolul
doi) a aplicaţiei multivoce Log cu proprietatea că

g(z) = ln |z| + iθ(z),

unde θ(z) ∈ Argz ∩(0, 2π), z ∈ C\[0, ∞). Avem că g 0 (z) = 1/z, z ∈ C\[0, ∞).
• Funcţia putere
Fie α ∈ C. Aplicaţia multivocă F : C∗ → P(C), dată de F (z) = z α , unde

z α = eαLogz , z ∈ C∗ ,

se numeşte aplicaţia putere. Funcţia f : C \ (−∞, 0] → C∗ , f (z) = eα log z


este o determinare olomorfă a lui F (f este ramura principală a lui F ) şi
f 0 (z) = αz α−1 , z ∈ C \ (−∞, 0].
• Funcţiile trigonometrice
Prin intermediul funcţiei exponenţiale se definesc funcţiile trigonometrice
cos şi sin de variabilă complexă:

eiz + e−iz eiz − e−iz


cos z = şi sin z = , z ∈ C.
2 2i

Ambele funcţii sunt ı̂ntregi şi 2π-periodice. În plus, au loc următoarele
relaţii
cos2 z + sin2 z = 1, z ∈ C,
(cos)0 (z) = − sin z, (sin)0 (z) = cos z, z ∈ C,
cos(z1 + z2 ) = cos z1 cos z2 − sin z1 sin z2 , z1 , z2 ∈ C,
sin(z1 + z2 ) = sin z1 cos z2 + sin z2 cos z1 , z1 , z2 ∈ C.
Funcţia sin este injectivă pe banda B = {z ∈ C : |Re z| < π/2} şi sin(B) =
C \ {(−∞, −1] ∪ [1, ∞)}.
• Funcţiile trigonometrice hiperbolice
Funcţia exponenţială permite definirea şi a funcţiilor trigonometrice hiper-
bolice ch şi sh de variabilă complexă:

ez + e−z ez − e−z
chz = şi shz = , z ∈ C.
2 2

Aceste funcţii sunt ı̂ntregi şi 2πi-periodice. În plus,

ch2 z − sh2 z = 1, cos iz = chz, sin iz = ishz, z ∈ C.


18 1. Olomorfie şi Integrabilitate ı̂n Planul Complex

1.1.3 Şiruri şi serii de funcţii olomorfe


Relativ la un şir {fk }k∈N de funcţii complexe definite pe o mulţime deschisă
G ⊆ C apar următoarele tipuri de convergenţă:

Definiţia 1.1.5 Şirul {fk }k∈N este convergent simplu (punctual) pe G dacă
şirul numeric {fk (z)}k∈N este convergent pentru orice z ∈ G.
Şirul {fk }k∈N este uniform convergent pe compacte ı̂n G (local uniform
u.c.
convergent) la funcţia f (notăm fk ⇒ f ) dacă oricare ar fi un compact K ⊂ G,
şirul restricţiilor {fk |K }k∈N este convergent uniform pe K la restricţia funcţiei
u.c.
f pe K. Deci fk ⇒ f dacă pentru orice ε > 0 şi orice compact K ⊂ G, există
un număr k0 = k0 (ε, K) ∈ N astfel ı̂ncât

|fk (z) − f (z)| < ε, ∀ z ∈ K, k ≥ k0 .

Şirul {fk }k∈N este uniform convergent ı̂n G (notăm fk ⇒ f ) dacă pentru
orice ε > 0, există un număr k0 = k0 (ε) ∈ N astfel ı̂ncât

|fk (z) − f (z)| < ε, ∀ z ∈ G, k ≥ k0 .

Menţionăm că ı̂n definiţia convergenţei uniforme pe compacte este suficient


să considerăm doar discuri ı̂nchise incluse ı̂n G.
Este evident că orice şir de funcţii convergent uniform ı̂n G este convergent
uniform pe compacte ı̂n G şi convergent simplu pe G. Deci
u.c.
fk ⇒ f ⇒ fk ⇒ f ⇒ fk → f.

Însă există şiruri de funcţii care sunt convergente uniform pe compacte, dar nu
sunt convergente uniform pe mulţimea dată. Dacă şirul {fk }k∈N este format
numai din funcţii olomorfe, are loc

Teorema 1.1.6 (Teorema lui Weierstrass) Fie G ⊆ C o mulţime deschisă.


Dacă {fk }k∈N este un şir de funcţii olomorfe pe G convergent uniform pe
(p) u.c.
compacte ı̂n G la funcţia f , atunci f ∈ H(G) şi fk ⇒ f (p) , pentru orice
p ∈ N.

O altă proprietate esenţială a funcţiilor olomorfe este cea de analiticitate.


1.1. Funcţii olomorfe. Generalităţi 19

Definiţia 1.1.7 Fie G ⊆ C o mulţime deschisă. Funcţia f : G → C este


analitică pe G dacă pentru orice a ∈ G, există un disc U (a; r) ⊆ G şi o serie
X∞
de puteri ck (z − a)k convergentă ı̂n U (a; r), astfel ı̂ncât
k=0


X
f (z) = ck (z − a)k , z ∈ U (a; r).
k=0

Coeficienţii seriei de puteri precedente sunt unic determinaţi de relaţiile


f (k) (a)
ck = , k ∈ N.
k!
Teorema 1.1.8 Fie G ⊆ C o mulţime deschisă. Funcţia f : G → C este
olomorfă pe G dacă şi numai dacă f este analitică pe G.

O metodă practică de determinare a razei de convergenţă a unei serii de


puteri este prezentată ı̂n rezultatul următor datorat lui Cauchy şi Hadamard
şi cunoscut sub numele de Teorema razei de convergenţă.

X
Teorema 1.1.9 Fie ck (z − a)k o serie de puteri şi ρ numărul pozitiv dat
k=0
de relaţia
1 p
(1.1.2) = lim k |ck |.
ρ k→∞

Atunci au loc afirmaţiile:


(i) Dacă ρ > 0 atunci seria precedentă este convergentă uniform pe com-
pacte ı̂n discul U (a; ρ), este absolut convergentă ı̂n U (a; ρ), iar suma sa f este
o funcţie olomorfă pe U (a; ρ). În plus,

X
(m)
f (z) = k(k − 1) · · · (k − m + 1)ck (z − a)k−m , z ∈ U (a; ρ), m ≥ 1.
k=m

(ii) Dacă ρ > 0 atunci seria de puteri este divergentă ı̂n C \ U (a; ρ).
(iii) Dacă ρ = 0 atunci seria de puteri este divergentă ı̂n C \ {a}.
(iv) Dacă ρ = +∞ atunci seria de puteri este convergentă ı̂n C.

Observaţia 1.1.10 (i) Din Teorema 1.1.9 deducem că numărul ρ dat de
relaţia (1.1.2) este cel mai mare număr pozitiv cu proprietatea că seria
20 1. Olomorfie şi Integrabilitate ı̂n Planul Complex


X
ck (z − a)k converge ı̂n U (a; ρ); ρ se numeşte raza de convergenţă a seriei
k=0

X
de puteri ck (z − a)k , iar discul U (a; ρ) se numeşte discul de convergenţă al
k=0
acestei serii. ¯c ¯
¯ k+1 ¯
(ii) Dacă există limita η = lim ¯ ¯ atunci ρ = 1/η.
k→∞ ck
Rezultatul următor este cunoscut sub numele de Teorema dezvoltării in
serie de puteri.

Teorema 1.1.11 Fie f ∈ H(U (a; r)). Atunci



X
f (z) = ck (z − a)k , z ∈ U (a; r),
k=0

unde ck = f (k) (a)/k!, k ∈ N. Mai mult, raza de convergenţă R a seriei


precedente satisface inegalitatea R ≥ r.

1.1.4 Zerourile funcţiilor olomorfe


Fie Ω ⊆ C o mulţime deschisă şi f ∈ H(Ω). Dacă există z0 ∈ Ω astfel ı̂ncât
f (z0 ) = 0, atunci z0 este un zerou al funcţiei f . În plus, dacă există k ∈ N
astfel ı̂ncât

f (z0 ) = f 0 (z0 ) = · · · = f (k−1) (z0 ) = 0 şi f (k) (z0 ) 6= 0,

atunci z0 se numeşte zerou de ordinul k pentru f . Zerourile de ordinul ı̂ntâi


se mai numesc şi simple. Funcţiile olomorfe neidentic nule pe domenii au
proprietatea că zerourile lor sunt puncte izolate. Mai precis, are loc

Teorema 1.1.12 (Teorema zerourilor unei funcţii olomorfe) Fie Ω un dome-


niu din C şi f ∈ H(Ω) astfel ı̂ncât f 6≡ 0. Dacă punctul z0 ∈ Ω este un
zerou pentru funcţia f , atunci există r = r(z0 ) > 0 astfel ca U (z0 ; r) ⊂ Ω şi
f (z) 6= 0, z ∈ U̇ (z0 ; r).

Observaţia 1.1.13 În condiţiile teoremei precedente, există şi sunt unic de-
terminate o funcţie olomorfă g pe Ω şi k ∈ N astfel ı̂ncât g(z0 ) 6= 0 şi

f (z) = (z − z0 )k g(z), z ∈ Ω.

Deci z0 este un zerou de ordin finit pentru funcţia f .


1.1. Funcţii olomorfe. Generalităţi 21

În teorema următoare, cunoscută sub numele de Teorema identităţii


funcţiilor olomorfe, prezentăm condiţii necesare şi suficiente pentru ca două
funcţii olomorfe pe un domeniu să fie identic egale:

Teorema 1.1.14 Fie Ω un domeniu din C şi f, g : Ω → C funcţii olomorfe


pe Ω. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) f ≡ g.
(ii) Există un punct a ∈ Ω astfel ı̂ncât f (k) (a) = g (k) (a) pentru orice k ∈ N.
(iii) Mulţimea {z ∈ Ω : f (z) = g(z)} are cel puţin un punct de acumulare
ı̂n Ω.

Din acest rezultat se obţin imediat următoarele consecinţe:

Corolarul 1.1.15 (Principiul prelungirii analitice) Fie Ω un domeniu din C


şi f ∈ H(Ω). Dacă există o mulţime nevidă deschisă G ⊆ Ω astfel ı̂ncât
f |G ≡ 0 atunci f ≡ 0.

Corolarul 1.1.16 Fie Ω un domeniu din C şi f ∈ H(Ω) neidentic nulă.


Atunci mulţimea {z ∈ Ω : f (z) = 0} este cel mult numărabilă şi nu are puncte
de acumulare ı̂n Ω.

Corolarul 1.1.17 Dacă Ω este un domeniu din C, iar funcţiile f, g ∈ H(Ω)


satisfac condiţia f (z) · g(z) = 0, z ∈ Ω, atunci f ≡ 0, sau g ≡ 0. Deci H(Ω)
este domeniu de integritate.

Corolarul 1.1.18 Dacă f, g sunt funcţii ı̂ntregi şi f (x) = g(x) pentru orice
x ∈ R, atunci f ≡ g.

1.1.5 Teorema maximului modulului pentru funcţii olomorfe.


Lema lui Schwarz
O altă proprietate esenţială a funcţiilor olomorfe este conţinută ı̂n Teorema
maximului modulului:

Teorema 1.1.19 Fie Ω un domeniu din C şi f : Ω → C o funcţie olomorfă.


Dacă există un punct z0 ∈ Ω astfel ı̂ncât

|f (z0 )| = max{|f (z)| : z ∈ Ω},

atunci f este constantă.

De aici rezultă următoarele consecinţe:


22 1. Olomorfie şi Integrabilitate ı̂n Planul Complex

Corolarul 1.1.20 Dacă Ω ⊂ C este un domeniu mărginit şi f : Ω → C este


o funcţie olomorfă pe Ω şi continuă pe Ω, atunci

max{|f (z)| : z ∈ Ω} = max{|f (z)| : z ∈ ∂Ω}.

Observaţia 1.1.21 Rezultatul precedent nu mai este ı̂n general valabil ı̂n
cazul domeniilor nemărginite din C. De exemplu, fie Ω = {z = x + iy ∈ C :
z
|y| < π/2} şi f (z) = ee . Atunci f ∈ H(Ω) şi f este continuă pe Ω, |f (z)| = 1,
z ∈ ∂Ω. Dar restricţia lui f la axa reală este nemărginită la +∞.

Corolarul 1.1.22 (Lema lui Schwarz) Fie M > 0. Dacă f este o funcţie
olomorfă pe discul unitate U astfel ı̂ncât f (0) = 0 şi |f (z)| < M , z ∈ U ,
atunci |f (z)| ≤ M |z|, z ∈ U , şi |f 0 (0)| ≤ M .
Dacă există z0 ∈ U̇ astfel ı̂ncât |f (z0 )| = M |z0 |, sau dacă |f 0 (0)| = M ,
atunci există α ∈ C astfel ı̂ncât |α| = M şi f (z) = αz, z ∈ U .

Observaţia 1.1.23 O variantă mai generală a lemei lui Schwarz, cunoscută


sub numele de Lema Schwarz-Pick, va fi prezentată ı̂n Capitolul patru.

Din Lema lui Schwarz rezultă imediat următoarea aplicaţie:

Corolarul 1.1.24 Dacă f : U → U este o funcţie olomorfă iar a ∈ U astfel


ı̂ncât f (a) = 0, atunci |f (z)| ≤ |(z − a)/(1 − az)|, z ∈ U .

1.2 Integrala complexă (Cauchy)


În această secţiune reamintim câteva rezultate clasice referitoare la inte-
grala Cauchy. Pentru mai multe detalii se pot consulta lucrările [Ha-Mo-Ne],
[Gaş-Su], [Pop]. Înainte vom prezenta unele noţiuni şi rezultate referitoare la
drumuri ı̂n planul complex.

1.2.1 Drumuri ı̂n planul complex


Definiţia 1.2.1 Fie γ : [0, 1] → C o funcţie continuă. Spunem că γ este un
drum. Imaginea segmentului [0, 1] prin γ, notată cu {γ}, se numeşte suportul
drumului γ. Deci {γ} este o submulţime compactă a lui C. Dacă γ(0) = γ(1),
spunem că γ este un drum ı̂nchis.
Un drum γ se numeşte neted dacă funcţia γ este derivabilă cu derivată
continuă pe [0, 1]. Drumul γ este parţial neted dacă există o diviziune (0 =
t0 , t1 , . . . , tn = 1) a lui [0, 1] astfel ı̂ncât restricţia lui γ la [tj , tj+1 ], notată cu
γ|[tj ,tj+1 ] , este un drum neted, pentru orice j = 0, . . . , n − 1.
1.2. Integrala complexă (Cauchy) 23

Dacă γ este un drum cu variaţie mărginită pe [0, 1], atunci γ se numeşte


drum rectificabil. Vom nota cu l(γ) lungimea drumului γ (variaţia totală a
funcţiei γ pe [0, 1]). Un drum rectificabil ı̂nchis se numeşte contur. Un contur
se numeşte simplu dacă γ(t1 ) 6= γ(t2 ) pentru t1 , t2 ∈ (0, 1), t1 6= t2 .

Prezentăm ı̂n continuare câteva proprietăţi referitoare la noţiunea de drum.

Definiţia 1.2.2 Fie Ω ⊆ C şi z1 , z2 ∈ Ω. Dacă γ : [0, 1] → Ω este un drum,


spunem că γ este un drum ı̂n Ω. Notăm cu
n
DΩ (z1 , z2 ) = γ : [0, 1] → Ω : γ drum ı̂n Ω, γ(0) = z1 , γ(1) = z2 }.

Dacă Ω = C, notăm DC (z1 , z2 ) cu D(z1 , z2 ).


Dacă γ ∈ D(z1 , z2 ), fie γ − drumul invers (opus) lui γ definit prin γ − (t) =
γ(1 − t), t ∈ [0, 1]. Se observă că drumurile γ şi γ − au acelaşi suport, dar
sensuri de parcurs diferite.
Dacă γ1 , γ2 sunt drumuri ı̂n Ω astfel ı̂ncât γ1 , γ2 ∈ DΩ (z1 , z2 ), spunem
că γ1 este omotop cu γ2 ı̂n Ω (notăm γ1 ∼ γ2 ) dacă există o funcţie continuă

g : [0, 1] × [0, 1] → Ω astfel ı̂ncât g(0, t) = γ1 (t), g(1, t) = γ2 (t), pentru orice
t ∈ [0, 1], g(s, 0) = γ1 (0) = γ2 (0) şi g(s, 1) = γ1 (1) = γ2 (1), pentru orice
s ∈ [0, 1].
În acest caz, pentru fiecare s ∈ [0, 1] se poate defini drumul γs prin γs (t) =
g(s, t), t ∈ [0, 1], astfel că γs (0) = γ1 (0) = γ2 (0) şi γs (1) = γ1 (1) = γ2 (1).
Funcţia g ce satisface condiţiile de mai sus se numeşte deformaţie continuă
a drumului γ1 ı̂n γ2 .

Definiţia 1.2.3 Fie aj ∈ C şi γj ∈ D(aj , aj+1 ), j = 1, . . . , n. Drumul γ definit


de relaţia


 γ1 (nt), t ∈ [0, 1/n]

 γ2 (nt − 1), t ∈ [1/n, 2/n]



·········
γ(t) =

 γk (nt − k), t ∈ [k/n, (k + 1)/n]



 ·········

γn (nt − (n − 1)), t ∈ [(n − 1)/n, 1]

se numeşte compunerea drumurilor γ1 , . . . , γn şi se notează cu γ1 ∪ · · · ∪ γn .


24 1. Olomorfie şi Integrabilitate ı̂n Planul Complex

Observăm că dacă γ1 ∈ D(a1 , a2 ), γ2 ∈ D(a2 , a3 ), atunci γ1 ∪γ2 este drumul


definit de  · ¸

 1
 1
 γ (2t), t ∈ 0,
 2
(γ1 ∪ γ2 )(t) = · ¸

 1


 γ2 (2t − 1), t ∈ ,1 .
2
Definiţia 1.2.4 Fie ∆ = (0 = t0 , t1 , . . . , tn = 1) o diviziune a intervalului
[0, 1]. Spunem că un sistem de drumuri (γ0 , . . . , γn−1 ) este o descompunere a
drumului γ asociată diviziunii ∆, dacă γk = γ ◦ hk unde hk : [0, 1] → [tk , tk+1 ],
hk (t) = (1 − t)tk + ttk+1 , t ∈ [0, 1], k = 0, . . . , n − 1.

Legătura ı̂ntre Definiţiile 1.2.2 şi 1.2.4 este dată ı̂n rezultatul următor:

Propoziţia 1.2.5 Fie Ω ⊆ C, γ un drum ı̂n Ω şi ∆ o diviziune a interva-


lului [0, 1]. Dacă (γ0 , . . . , γn−1 ) este o descompunere a drumului γ asociată
diviziunii ∆ atunci γ ∼ γ0 ∪ · · · ∪ γn−1 .

Definiţia 1.2.6 Fie Ω ⊆ C şi z ∈ Ω. Drumul σz ∈ DΩ (z, z) definit prin


σz (t) = z, t ∈ [0, 1], se numeşte drumul punctual constant. Un drum ı̂nchis γ
ı̂n Ω se numeşte omotop cu zero dacă există z ∈ Ω astfel ı̂ncât γ ∼ σz . Notăm

γ ∼ 0.

Definiţia 1.2.7 Fie Ω un domeniu din C. Spunem că Ω este simplu conex
dacă γ ∼ 0 pentru orice drum ı̂nchis γ din Ω.

Intuitiv vorbind, un domeniu simplu conex nu are “găuri”. Aşa cum se


va vedea pe parcursul acestei cărţi, domeniile simplu conexe vor avea un rol
esenţial ı̂n studiul multor probleme din teoria funcţiilor de o variabilă com-
plexă, printre care amintim problema reprezentării conforme.

Definiţia 1.2.8 Fie Ω ⊆ C un domeniu şi a ∈ Ω. Spunem că Ω este stelat ı̂n
raport cu punctul a dacă segmentul ı̂nchis [a, z] este inclus ı̂n Ω pentru orice
z ∈ Ω. Domeniul Ω este stelat dacă există a ∈ Ω astfel ı̂ncât Ω este stelat
ı̂n raport cu a. Un domeniu ∆ ⊆ C este convex dacă este stelat ı̂n raport cu
orice punct z ∈ ∆.

Observaţia 1.2.9 Orice domeniu stelat din C este simplu conex. Deci şi
orice domeniu convex din C este simplu conex. De exemplu, orice disc este
un domeniu simplu conex. Dar U̇ (z0 ; r) nu este simplu conex. De asemenea,
coroana circulară U (z0 ; r1 , r2 ) nu este un domeniu simplu conex.
1.2. Integrala complexă (Cauchy) 25

Observaţia 1.2.10 Dacă γ este un contur din C, atunci C \ {γ} are o singură
componentă conexă nemărginită.

1.2.2 Generalităţi asupra integralei Cauchy


Definiţia 1.2.11 Fie [a, b] un interval ı̂nchis din R, f, g : [a, b] → C două
funcţii cu proprietatea că Re f şi Im f sunt integrabile pe [a, b] atât ı̂n raport
cu Re g cât şi cu Im g. Spunem ı̂n acest caz că f este integrabilă ı̂n raport cu
g pe [a, b] (ı̂n sens Riemann-Stieltjes).
Fie f = u + iv şi g = g1 + ig2 . Definim integrala funcţiei f ı̂n raport cu g
pe [a, b] astfel
Z b Z b Z b Z b Z b
f dg = udg1 − vdg2 + i udg2 + i vdg1 .
a a a a a

Rezultă că proprietăţi imediate ale integralei complexe ı̂n sens Riemann-
Stieltjes se pot obţine din proprietăţile corespunzătoare integralei Riemann-
Stieltjes reale.

Definiţia 1.2.12 Fie γ un drum rectificabil din C şi f : {γ} → C o funcţie


continuă. Definim integrala complexă (Cauchy) a funcţiei f de-a lungul dru-
mului γ prin relaţia Z Z 1
f= (f ◦ γ)(t)dγ(t).
γ 0
Z Z
Integrala f se mai notează şi cu f (z)dz. Pe baza continuităţii
γ γ
funcţiilor f şi γ şi a faptului că γ este drum rectificabil, integrala precedentă
este finită. Menţionăm că dacă γ este un drum neted atunci
Z Z 1
f= (f ◦ γ)(t)γ 0 (t)dt,
γ 0

deci ı̂n acest caz integrala complexă se reduce la o integrală Riemann.


Au loc următoarele proprietăţi:

Lema 1.2.13 Fie z1 , z2 ∈ C, γ ∈ D(z1 , z2 ), f, g funcţii continue pe {γ}.


Atunci Z Z Z
(i) af + bg = a f + b g, a, b ∈ C.
Zγ Z γ γ

(ii) f = − f.
γ− γ
26 1. Olomorfie şi Integrabilitate ı̂n Planul Complex

(iii) Dacă z3 ∈ C şi λ ∈ D(z2 , z3 ), atunci


Z Z Z
f = f + f.
γ∪λ γ λ

(iv) Dacă ∆ este o diviziune a intervalului [0, 1] şi (γ0 , . . . , γn−1 ) este o
descompunere a drumului γ asociată diviziunii ∆ atunci
Z XZ
n−1
f= f.
γ k=0 γk

(v) ¯Z ¯
¯ ¯
¯ f (z)dz ¯ ≤ l(γ) sup |f (z)|.
¯ ¯
γ z∈{γ}

Unul din rezultatele principale referitoare la integrala complexă este pre-


zentat ı̂n Teorema de legătură ı̂ntre primitivă şi integrală. Acest rezultat fur-
nizează o condiţie necesară şi suficientă ca funcţiile continue pe domenii din
planul complex să admită primitive.
Reamintim că dacă Ω ⊆ C este o mulţime deschisă iar f, g : Ω → C, atunci
g este o primitivă a funcţiei f pe Ω dacă g ∈ H(Ω) şi g 0 (z) = f (z), z ∈ Ω.
Remarcăm faptul că există funcţii continue pe mulţimi deschise din planul
complex care nu admit primitive. De exemplu, funcţia f (z) = 1/z nu admite
primitive pe C∗ . Acest fapt rezultă imediat din Teorema 1.2.14, deoarece
alegând conturul circular ∂U (0; 1), obţinem că
Z
dz
= 2πi 6= 0.
∂U (0;1) z

Totuşi funcţia f (z) = 1/z admite primitive pe domeniile Ω1 = C \ (−∞, 0]


respectiv Ω2 = C\[0, ∞). De fapt, funcţiile olomorfe pe domenii simplu conexe
admit primitive, aşa după cum rezultă din Teorema 1.2.18.

Teorema 1.2.14 Fie Ω un domeniu din C şi f : Ω → C o funcţie continuă.


Au loc afirmaţiile:
Z
(i) Dacă f = 0 pentru orice contur γ din Ω, atunci f admite primitive
γ
pe Ω.
(ii) Dacă f admite primitiva g pe Ω, iar λ este un drum rectificabil din Ω,
atunci Z
f = (g ◦ λ)(1) − (g ◦ λ)(0).
λ
1.2. Integrala complexă (Cauchy) 27

Observaţia 1.2.15 (i) Egalitatea precedentă este cunoscută sub numele de


formula lui Leibniz-Newton.
(ii) Din rezultatul precedent deducem că o funcţie continuă h pe un dome-
niu Ω din C admite primitive pe Ω dacă şi numai dacă
Z
h = 0, ∀ γ contur din Ω.
γ

Un alt rezultat fundamental ı̂l constituie Teorema de legătură ı̂ntre olo-


morfie şi primitivă.

Teorema 1.2.16 Fie Ω ⊆ C un domeniu stelat ı̂n raport cu un punct a ∈ Ω


şi a1 , . . . , ak ∈ Ω. Dacă f : Ω → C este o funcţie derivabilă pe Ω \ {a1 , . . . , ak }
şi continuă pe Ω, atunci f admite primitive pe Ω.

Observaţia 1.2.17 În condiţiile teoremei precedente, rezultă că funcţia f


este şi olomorfă pe Ω, deoarece orice funcţie ce admite primitive este şi olo-
morfă, pe baza Teoremei lui Morera.

În continuare prezentăm Teorema fundamentală a lui Cauchy.

Teorema 1.2.18 Fie Ω o mulţime deschisă din C şi f : Ω → C o funcţie


olomorfă. Dacă γ este un contur ı̂n Ω astfel ı̂ncât γ ∼ 0, atunci

Z
f = 0.
γ

În particular, dacă z1 , z2 ∈ Ω şi γ1 , γ2 ∈ DΩ (z1 , z2 ) astfel ı̂ncât γ1 ∼ γ2 ,



atunci Z Z
f= f.
γ1 γ2

Observaţia 1.2.19 Combinând Teoremele 1.2.18 şi 1.2.14 deducem că dacă
Ω ⊆ C este un domeniu simplu conex şi f ∈ H(Ω), atunci f admite primitive
pe Ω.

Formulele lui Cauchy pentru disc, prezentate ı̂n Teorema 1.2.20, arată că
dacă f este o funcţie olomorfă pe un disc D şi continuă pe discul ı̂nchis D, şi
dacă se cunosc valorile acestei funcţii pe ∂D, atunci sunt complet determinate
valorile acestei funcţii peste tot ı̂n D. Pe de altă parte, din Teorema 1.2.20
deducem că funcţiile olomorfe pe o mulţime deschisă sunt nelimitat derivabile
pe aceeaşi mulţime. Este evident că un astfel de rezultat nu este valabil pentru
funcţii de variabile reale şi cu valori reale.
28 1. Olomorfie şi Integrabilitate ı̂n Planul Complex

Teorema 1.2.20 Fie a ∈ C, r > 0 şi f : U (a; r) → C o funcţie olomorfă pe


U (a; r) şi continuă pe U (a; r). Atunci f este nelimitat derivabilă pe U (a; r) şi
au loc relaţiile
Z
1 f (ζ)
f (z) = dζ, z ∈ U (a; r),
2πi ζ −z
∂U (a;r)
Z
k! f (ζ)
f (k) (z) = dζ, z ∈ U (a; r), k ∈ N.
2πi (ζ − z)k+1
∂U (a;r)

Corolarul 1.2.21 Fie Ω o mulţime deschisă din C şi f ∈ H(Ω). Atunci f


este nelimitat derivabilă pe Ω, deci există f (n) ∈ H(Ω) pentru orice n ∈ N.
Corolarul 1.2.22 Fie Ω o mulţime deschisă din C, U (z0 ; r) ⊂ Ω şi f ∈ H(Ω).
Atunci au loc inegalităţile lui Cauchy: |f (k) (z0 )| ≤ k!M/rk , k ∈ N, unde
M = max{|f (z)| : z ∈ U (z0 ; r)}.
În Teorema 1.2.16 s-a obţinut o condiţie suficientă pentru ca o funcţie să
admită primitive pe un domeniu stelat din C. În rezultatul următor stabilim
faptul că o funcţie derivabilă pe o mulţime deschisă exceptând un număr finit
de puncte ı̂n care se prelungeşte prin continuitate este olomorfă pe ı̂ntreaga
mulţime.
Teorema 1.2.23 Fie Ω o mulţime deschisă din C şi zj ∈ Ω, j = 1, . . . , n.
Dacă f : Ω → C este o funcţie derivabilă pe Ω \ {z1 , . . . , zn } şi continuă pe Ω,
atunci f este olomorfă pe Ω.

1.2.3 Serii Laurent


În continuare vom prezenta unele din rezultatele principale referitoare la
noţiunea de serie Laurent. Aceste rezultate vor fi utile ı̂n Capitolul doi.
Definiţia 1.2.24 Fie a ∈ C. O serie de funcţii de forma

X c−k c−1
(1.2.1) ck (z−a)k = · · ·+ +· · ·+ +c0 +· · ·+ck (z−a)k +· · ·
(z − a)k z−a
k=−∞
−1
X
se numeşte serie Laurent. Seria ck (z − a)k se numeşte partea principală
k=−∞

X
a seriei (1.2.1), iar seria de puteri ck (z − a)k se numeşte partea tayloriană
k=0
a seriei (1.2.1).
1.2. Integrala complexă (Cauchy) 29

Seria (1.2.1) este convergentă (simplu, uniform pe compacte sau uniform)


pe o mulţime A ⊆ C \ {a} dacă atât partea principală cât şi partea tayloriană
sunt convergente (simplu, uniform pe compacte sau uniform) pe mulţimea A.

În Teorema 1.1.9 s-a determinat raza de convergenţă a unei serii de puteri.
În cele ce urmează stabilim un rezultat similar ı̂n cazul seriilor Laurent.

Teorema 1.2.25 Considerând seria Laurent (1.2.1), fie


p
k 1 p
(1.2.2) r = lim |c−k | şi = lim k |ck |.
k→∞ ρ k→∞
Presupunem că r < ρ. Atunci această serie converge uniform pe compacte,
este absolut convergentă ı̂n coroana circulară U (a; r, ρ) şi este divergentă pe
C \ U (a; r, ρ).

X
Observaţia 1.2.26 (i) În condiţiile Teoremei 1.2.25, fie f (z) = ck (z −
k=−∞
a)k , z ∈ U (a; r, ρ). Atunci funcţia f este olomorfă pe coroana circulară
U (a; r, ρ), numită coroana de convergenţă a seriei (1.2.1).
(ii) Dacă ρ < r, unde ρ şi r sunt numerele pozitive date de (1.2.2), atunci
U (a; r, ρ) = ∅, deci seria (1.2.1) este divergentă pe C. Pe de altă parte, dacă
ρ = r atunci seria (1.2.1) poate avea puncte de convergenţă numai pe ∂U (a; r).

În rezultatul următor, cunoscut sub numele de Teorema dezvoltării ı̂n serie
Laurent, deducem că funcţiile olomorfe pe coroane circulare se dezvoltă ı̂n mod
unic ı̂n serii Laurent.

Teorema 1.2.27 Fie z0 ∈ C, 0 < r1 < r2 , şi f : U (z0 ; r1 , r2 ) → C o funcţie


olomorfă. Atunci există şi sunt unic determinaţi coeficienţii {ck }k∈Z astfel
ı̂ncât
X∞
f (z) = ck (z − z0 )k , z ∈ U (z0 ; r1 , r2 ).
k=−∞
30 1. Olomorfie şi Integrabilitate ı̂n Planul Complex
Capitolul 2

Teoria Indexului. Aplicaţii

În acest capitol vom studia două noţiuni fundamentale din teoria funcţiilor
de o variabilă complexă: ramuri uniforme şi index. Vom prezenta diverse
aplicaţii şi proprietăţi ı̂n calculul integralelor Cauchy. Noţiunea de index va
fi utilă ı̂n studiul numărului zerourilor şi polilor funcţiilor meromorfe. În final
vom da diverse aplicaţii ale Teoremei reziduurilor la calculul unor integrale
definite reale.

2.1 Ramuri uniforme


Principala noţiune din această secţiune este prezentată ı̂n definiţia urmă-
toare.

Definiţia 2.1.1 Fie Ω ⊆ C şi ∆ o mulţime deschisă din C astfel că ∆ ⊆ Ω.


Fie F : Ω → P(C) o aplicaţie multivocă. Funcţia f : ∆ → C se numeşte
ramură uniformă a lui F pe ∆ dacă f ∈ H(∆) şi f (z) ∈ F (z) pentru orice
z ∈ ∆.

Exemplul 2.1.2 Considerăm aplicaţia multivocă logaritm Log : C∗ → P(C),

Logz = ln |z| + iArgz.

Fie
∆1 = C \ {z ∈ C : Re z ≤ 0, Im z = 0}

respectiv
∆2 = C \ {z ∈ C : Re z ≥ 0, Im z = 0}.

31
32 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Mulţimile ∆1 şi ∆2 sunt domenii simplu conexe ı̂n C. Fie

f1 : ∆1 → C, f1 (z) = log z = ln |z| + iθ1 (z), z ∈ ∆1 ,

şi
f2 : ∆2 → C, f2 (z) = log1 (z) = ln |z| + iθ2 (z), z ∈ ∆2 ,
unde θ1 (z) = arg z ∈ (−π, π) pentru orice z ∈ ∆1 , iar θ2 (z) ∈ Argz ∩ (0, 2π)
pentru orice z ∈ ∆2 . Atunci funcţia fj este ramură uniformă a aplicaţiei
multivoce logaritm pe ∆j , pentru j = 1, 2 (a se vedea Figura 2.1).

Figura 2.1: Imaginea benzii Bj prin funcţia exponenţială

Într-adevăr, funcţia fj este olomorfă pe ∆j iar fj (z) ∈ Logz, z ∈ ∆j , j =


1, 2. Olomorfia funcţiei fj pe ∆j se deduce din faptul că funcţia exponenţială
g(z) = ez este olomorfă şi injectivă pe fiecare bandă Bj , j = 1, 2, deci fj
este unic determinată ca inversa funcţiei exponenţiale pe ∆j . Atunci fj este
R-diferenţiabilă pe ∆j şi (g ◦ fj )(z) = z, z ∈ ∆j , deci

∂z ∂g ∂fj ∂g ∂fj ∂fj


0= = (fj (z)) (z) + (fj (z)) (z) = efj (z) (z).
∂z ∂w ∂z ∂w ∂z ∂z
∂fj
De aici rezultă că (z) = 0 pentru orice z ∈ ∆j , adică fj ∈ H(∆j ).
∂z
2.1. Ramuri uniforme 33

∂fj 1 1
Un calcul analog ne conduce la egalitatea (z) = , adică fj0 (z) = ,
∂z z z
z ∈ ∆j , j = 1, 2.
Se observă că aplicaţia multivocă Log admite o infinitate de ramuri uni-
forme hk pe domeniul simplu conex ∆1 :

hk (z) = ln |z| + i(arg z + 2kπ) = log z + 2kπi, z ∈ ∆1 , k ∈ Z.

Funcţia log ≡ h0 se numeşte ramura principală a lui Log.


Dacă hm şi hn sunt două ramuri uniforme ale aplicaţiei logaritmice pe ∆1 ,
atunci
hm (z) − hn (z) = 2πi(m − n), z ∈ ∆1 ,
adică
1
[hm (z) − hn (z)] ∈ Z, z ∈ ∆1 .
2πi
Exemplul 2.1.3 Fie F : C∗ → P(C), F (z) = z α , unde α este un număr
complex. Deoarece
F (z) = eαLogz , z ∈ C∗ ,
deducem că pe mulţimile ∆j , j = 1, 2, din Exemplul 2.1.2, aplicaţia multivocă
putere F admite ramuri uniforme. Ramura uniformă f0 (z) = eα log(z) a lui F
pe ∆1 este ramura sa principală.

Remarcăm faptul că dacă α = 1/n, n ∈ N, atunci F are exact n ramuri


uniforme distincte fk pe ∆1 , definite de relaţiile
1 1
fk (z) = e n hk (z) = |z| n ei(arg z+2kπ) , z ∈ ∆1 , k = 0, . . . , n − 1.

În continuare, vom arăta că pe domenii simplu conexe există şi sunt unice
ramurile uniforme corespunzătoare aplicaţiilor multivoce logaritm şi putere, ı̂n
cazul ı̂n care fixăm o valoare iniţială. Mai ı̂ntâi prezentăm un astfel de rezultat
referitor la aplicaţia logaritmică, numit şi Teorema ramurilor uniforme pentru
Log.

Teorema 2.1.4 Fie Ω un domeniu simplu conex din C, g : Ω → C o funcţie


olomorfă astfel ı̂ncât g(z) 6= 0, z ∈ Ω. Fie z0 ∈ Ω şi w0 ∈ Log(g(z0 )). Atunci
există o unică ramură uniformă f a lui Log ◦ g pe Ω astfel ı̂ncât f (z0 ) = w0 .

Demonstraţie. Existenţa. Arătăm că există f ∈ H(Ω) astfel că ef (z) = g(z),
z ∈ Ω (adică f ∈ Log ◦ g) şi f (z0 ) = w0 .
Deoarece g(z) 6= 0, z ∈ Ω, deducem că funcţia h, dată de relaţia h(z) =
0
g (z)/g(z), este olomorfă pe Ω. Cum Ω este domeniu simplu conex, rezultă
34 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

că h are primitive pe Ω pe baza Observaţiei 1.2.19. Deci există o funcţie p


olomorfă pe Ω astfel ı̂ncât

g 0 (z)
p0 (z) = , z ∈ Ω.
g(z)
Pe de altă parte, deoarece
à !0
ep(z) ep(z) [p0 (z)g(z) − g 0 (z)]
= = 0, z ∈ Ω,
g(z) g 2 (z)

rezultă că funcţia ep /g este constantă pe domeniul Ω. Prin urmare există


c1 ∈ C astfel ı̂ncât ep(z) = c1 g(z), z ∈ Ω. Deoarece ep(z) 6= 0 şi g(z) 6= 0,
z ∈ Ω, deducem că c1 6= 0. Fie f : Ω → C, f (z) = p(z) + c2 , z ∈ Ω, unde
alegem constanta c2 astfel ca f (z0 ) = w0 , adică c2 = w0 − p(z0 ). Atunci
f ∈ H(Ω) şi rămâne de arătat că f (z) ∈ Log(g(z)), z ∈ Ω. Într-adevăr, din
faptul că ew0 = g(z0 ) rezultă că

c1 g(z) · ew0 c1 g(z)g(z0 )


ef (z) = ep(z) · ec2 = p(z )
= = g(z), z ∈ Ω.
e 0 c1 g(z0 )

Deci f este ramură uniformă a lui Log ◦ g pe Ω astfel ı̂ncât f (z0 ) = w0 .


Unicitatea. Dacă f1 : Ω → C este o altă ramură uniformă a lui Log ◦ g pe
Ω, astfel ı̂ncât f1 (z0 ) = w0 , atunci

ef1 (z) = g(z) = ef (z) , z ∈ Ω.

Deci
ef1 (z)−f (z) = 1, z ∈ Ω,
şi
0 = (ef1 (z)−f (z) )0 = ef1 (z)−f (z) (f10 (z) − f 0 (z)), z ∈ Ω.
În concluzie, f10 (z) = f 0 (z), z ∈ Ω, adică f1 (z) = f (z)+c, z ∈ Ω, unde c este
o constantă. Cum f1 (z0 ) = f (z0 ) = w0 , rezultă că c = 0, deci f1 (z) = f (z),
z ∈ Ω. ¤

Observaţia 2.1.5 Existenţa şi unicitatea ramurilor uniforme pentru aplicaţia


multivocă logaritm se poate demonstra ı̂ntr-un context mai general. Astfel,
dacă Ω este un domeniu simplu conex din C, g : Ω → C∗ este o funcţie
continuă, z0 ∈ Ω, w0 ∈ Log(g(z0 )), atunci există o unică funcţie continuă f pe
Ω, astfel ı̂ncât ef (z) = g(z), z ∈ Ω, şi f (z0 ) = w0 . În plus, dacă funcţia g este
de clasă C k , atunci f este de clasă C m , m ≤ k.
2.1. Ramuri uniforme 35

Demonstraţia acestui rezultat poate fi consultată ı̂n [Ber-Ga, p. 54].

Observaţia 2.1.6 Fie Ω un domeniu simplu conex din C şi f unica ramură
uniformă a lui Log ◦ g pe Ω, care ı̂ndeplineşte condiţiile din Teorema 2.1.4.
Atunci f 0 (z) = g 0 (z)/g(z), z ∈ Ω. Într-adevăr, din egalitatea

ef (z) = g(z), z ∈ Ω,

rezultă că

g 0 (z) = (ef (z) )0 = ef (z) f 0 (z) = g(z)f 0 (z), z ∈ Ω.

Cum g(z) 6= 0, z ∈ Ω, deducem că f 0 (z) = g 0 (z)/g(z), z ∈ Ω.

Rezultatul următor este cunoscut sub numele de Teorema ramurilor uni-


forme pentru aplicaţia multivocă putere.

Teorema 2.1.7 Fie Ω un domeniu simplu conex din C, g : Ω → C o funcţie


olomorfă astfel ı̂ncât g(z) 6= 0, z ∈ Ω. Fie α ∈ R∗ , z0 ∈ Ω şi w0 ∈ [g(z0 )]α .
Atunci există o unică ramură uniformă f a lui g α pe Ω astfel ı̂ncât f (z0 ) = w0 .

Demonstraţie. Existenţa. Arătăm că există o funcţie f ∈ H(Ω), ce satisface


condiţiile

f ∈ H(Ω), f (z) ∈ [g(z)]α = eαLog(g(z)) , ∀z ∈ Ω, f (z0 ) = w0 .

Deoarece w0 ∈ [g(z0 )]α = eαLog(g(z0 )) există w1 ∈ Log(g(z0 )) astfel ı̂ncât


w0 = eαw1 . Pe baza Teoremei 2.1.4 există o unică ramură uniformă h a lui
Log ◦ g pe Ω astfel că h(z0 ) = w1 . Fie f : Ω → C, f (z) = eαh(z) , z ∈ Ω. Atunci
f ∈ H(Ω), f (z) ∈ eαLog(g(z)) = [g(z)]α , z ∈ Ω, şi f (z0 ) = eαw1 = w0 . Prin
urmare f este o ramură uniformă a lui g α pe Ω.
Unicitatea. Fie f1 o altă ramură uniformă a lui g α pe Ω astfel ı̂ncât f1 (z0 ) =
w0 .
Deci f1 (z) ∈ eαLog(g(z)) , z ∈ Ω, adică există h1 o ramură uniformă a lui
Log ◦ g pe Ω pentru care avem

f1 (z) = eαh1 (z) , z ∈ Ω.

Fie z ∈ Ω. Atunci f (z) = eαh(z) unde h este ramura uniformă definită la


etapa precedentă a demonstraţiei. Cum h(z) ∈ Log(g(z)), deducem că există
θ(z) ∈ Arg g(z) astfel ı̂ncât

h(z) = ln |g(z)| + iθ(z).


36 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Analog, există θ1 (z) ∈ Arg g(z) astfel că


h1 (z) = ln |g(z)| + iθ1 (z).
Pe de altă parte, deoarece α ∈ R, rezultă că
|f1 (z)| = |f (z)| = eα ln |g(z)| = |g(z)|α .
Cum z a fost ales ı̂n mod arbitrar, urmează că |f1 (z)/f (z)| = 1, z ∈ Ω, adică
funcţia f1 /f este constantă pe domeniul Ω. Dar f1 (z0 ) = f (z0 ) = w0 , deci
f1 ≡ f . Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤
Observaţia 2.1.8 (i) Rezultatul precedent rămâne valabil dacă α este un
număr complex (a se vedea [Ha-Mo-Ne]).
(ii) Fie f unica ramură uniformă a lui g α pe Ω ce satisface condiţiile din
Teorema 2.1.7. Atunci f (z) = eαh(z) , unde h este ramura uniformă a lui Log◦g
pe Ω, astfel ı̂ncât h(z0 ) = ω0 , f (z0 ) = eαω0 şi eαω0 = w0 . Atunci
g 0 (z) g 0 (z)
f 0 (z) = αeαh(z) · h0 (z) = αeαh(z) = αf (z) , z ∈ Ω.
g(z) g(z)
Deci
f 0 (z) g 0 (z)
=α , z ∈ Ω.
f (z) g(z)
De aici obţinem că
f 0 (z) ∈ αg 0 (z)[g(z)]α−1 , z ∈ Ω.
Observaţia 2.1.9 Este esenţial ca domeniul Ω ı̂n Teoremele 2.1.4 şi 2.1.7 să
fie simplu conex. De exemplu, dacă Ω este coroana circulară U (0; 1, 2) (care
nu este un domeniu simplu conex), iar g(z) ≡ z, atunci aplicaţia multivocă
Logz nu admite ramuri uniforme pe U (0; 1, 2). Într-adevăr, dacă ar exista o
ramură uniformă f a lui Logz pe U (0; 1, 2), atunci f ∈ H(U (0; 1, 2)) şi
ef (z) = z, z ∈ U (0; 1, 2).
Rezultă că
1
ef (z) · f 0 (z) = 1 ⇔ f 0 (z) =
, z ∈ Ω.
z
Ultima egalitate implică faptul că f este o primitivă a funcţiei 1/z pe U (0; 1, 2).
Pe de altă parte, pe baza Observaţiei 1.2.15 (ii) şi a faptului că
Z

= 2πi 6= 0, ∀r > 0,
ζ
∂U (0;r)

deducem că funcţia 1/z nu admite primitive pe U (0; 1, 2). Am obţinut o


contradicţie.
2.1. Ramuri uniforme 37

În teoremele ramurilor uniforme pentru Log◦g şi g α funcţia g nu se anulează


pe domeniul simplu conex Ω. Ne punem problema de a stabili un rezultat
similar ı̂n cazul ı̂n care funcţia g omite două valori. În acest sens are loc
următorul rezultat cunoscut sub numele de Lema lui Landau.

Teorema 2.1.10 Fie Ω un domeniu simplu conex din C şi g ∈ H(Ω) astfel
ı̂ncât g(z) 6∈ {0, 1}, z ∈ Ω. Fie z0 ∈ Ω. Atunci există o funcţie f ∈ H(Ω)
astfel ı̂ncât −π < Im f (z0 ) ≤ π şi
(2.1.1) g(z) = e2πich(f (z)) , z ∈ Ω.

Demonstraţie. Deoarece g(z) 6∈ {0, 1}, z ∈ Ω, putem determina ramura


principală a lui Log ◦ g pe Ω, ı̂n conformitate cu Teorema 2.1.4. Într-adevăr,
e suficient să fixăm o valoare w0 ∈ Log(g(z0 )) din C \ (−∞, 0]. Atunci există
o unică ramură uniformă h a lui Log ◦ g pe Ω astfel ca h(z0 ) = w0 . Rotind
ı̂n mod convenabil pe h(z), z ∈ Ω, putem determina o funcţie p ∈ H(Ω) ı̂n
Ω astfel ı̂ncât −1/2 < Re p(z0 ) ≤ 1/2 şi g(z) = e2πip(z) , z ∈ Ω. Funcţia p
satisface condiţia
p(z) 6∈ Z, z ∈ Ω,
deoarece, ı̂n caz contrar, dacă ar exista z1 ∈ Ω astfel ı̂ncât p(z1 ) ∈ Z atunci
g(z1 ) = 1, ceea ce ar contrazice ipoteza. În particular,
[p(z)]2 − 1 6= 0, z ∈ Ω,
şi aplicând Teorema 2.1.7 (pentru α = 1/2), deducem că există o ramură
uniformă q a lui [p2 − 1]1/2 pe Ω astfel că p2 (z) − 1 = q 2 (z), z ∈ Ω, adică
(2.1.2) (p(z) − q(z))(p(z) + q(z)) = 1, z ∈ Ω.
Fie r una din funcţiile p−q, respectiv p+q, ce satisface condiţia |r(z0 )| ≥ 1.
Fără a restrânge generalitatea, presupunem că r = p − q. Din (2.1.2) deducem
că r ∈ H(Ω), r(z) 6= 0, z ∈ Ω, deci putem din nou determina o ramură
uniformă f a lui Log ◦ r pe Ω astfel ı̂ncât
(2.1.3) ef (z) = r(z), z ∈ Ω, −π < Im f (z0 ) ≤ π.
Arătăm că p(z) = chf (z), z ∈ Ω. Într-adevăr, din (2.1.2) şi (2.1.3) obţinem
că
1
r(z) +
ef (z)
+ e−f (z) r(z)
chf (z) = =
2 2
p(z) − q(z) + p(z) + q(z)
= = p(z), z ∈ Ω.
2
38 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Pe de altă parte, din faptul că g(z) = e2πip(z) , z ∈ Ω, deducem că


g(z) = e2πichf (z) , z ∈ Ω, adică am obţinut egalitatea (2.1.1). Demonstraţia
este ı̂ncheiată. ¤

Probleme
Problema 2.1.1 Să se completeze detaliile din demonstraţia Teoremei 2.1.10.

Problema 2.1.2 Să se determine ramura principală a funcţiei [1 − z]1/2 .

Problema 2.1.3 (i) Fie zk ∈ C astfel ı̂ncât Re zk > 0, k = 1, . . . , n, şi


Re (z1 · · · zk ) > 0. Să se arate că

log(z1 · · · zn ) = log z1 + · · · + log zn ,

unde log z este ramura principală a lui Logz.


(ii) Să se discute valabilitatea egalităţii log(z1 z2 ) = log z1 + log z2 , unde
log z este ramura principală a lui Logz.

2.2 Index. Aplicaţii


2.2.1 Index
În această secţiune vom prezenta câteva proprietăţi referitoare la noţiunea
de index. Această noţiune va fi utilă ı̂n studiul integralelor Cauchy pe contu-
ruri precum şi ı̂n teoria reziduurilor.

Definiţia 2.2.1 Fie γ un contur din C şi z ∈ C\{γ}. Numărul n(γ; z), definit
de egalitatea Z
1 dζ
n(γ; z) = ,
2πi ζ −z
γ

se numeşte indexul conturului γ ı̂n raport cu z (relativ la z).

Exemplul 2.2.2 Este uşor de observat că dacă γ1 (t) = z0 + re2πit şi γ2 (t) =
z0 + re4πit , t ∈ [0, 1], atunci n(γ1 ; z0 ) = 1 iar n(γ2 ; z0 ) = 2. Aşadar, intuitiv,
indexul unui contur γ ı̂n raport cu un punct z 6∈ {γ} ne arată “de câte ori
ocoleşte γ punctul z” (a se vedea Figura 2.2).

Au loc următoarele rezultate relative la noţiunea de index.


2.2. Index. Aplicaţii 39

Figura 2.2: Contur ı̂n C

Lema 2.2.3 (i) Fie γ un contur din C. Atunci

n(γ − ; z) = −n(γ; z), ∀ z ∈ C \ {γ},

unde γ − este opusul (inversul) lui γ.


(ii) Dacă γ1 şi γ2 sunt contururi din C astfel ı̂ncât γ1 (1) = γ2 (0), atunci

n(γ1 ∪ γ2 ; z) = n(γ1 ; z) + n(γ2 ; z), ∀ z ∈ C \ {γj }, j = 1, 2.

(iii) Dacă z ∈ C, γ şi Γ sunt contururi omotope ı̂n C \ {z}, atunci

n(γ; z) = n(Γ; z).

Demonstraţie. Primele două afirmaţii sunt evidente. Rămâne să arătăm


afirmaţia (iii). Fie funcţia f : C \ {z} → C, dată de f (ζ) = 1/(ζ − z). Cum
f ∈ H(C \ {z}) iar drumurile γ şi Γ sunt omotope ı̂n C \ {z}, rezultă din
Teorema fundamentală a lui Cauchy 1.2.18 că
Z Z
f (ζ)dζ = f (ζ)dζ,
γ Γ

adică n(γ; z) = n(Γ; z). ¤

Teorema 2.2.4 Fie γ un contur din C. Atunci n(γ; z) ∈ Z pentru orice


z ∈ C \ {γ}.

Demonstraţie. Fie z0 ∈ C \ {γ} fixat. Atunci


Z
1 dζ
n(γ; z0 ) = .
2πi ζ − z0
γ
40 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Cum z0 6∈ {γ} rezultă că dist(z0 ; {γ}) > 0 unde

dist(z0 , γ) = min{|z0 − γ(t)| : t ∈ [0, 1]}.

Fie ρ = dist(z0 ; {γ}). Deoarece funcţia γ : [0, 1] → C este continuă, deci


uniform continuă pe compactul [0, 1], deducem că pentru ρ > 0 există δ =
δ(ρ) > 0 astfel ı̂ncât

|γ(t) − γ(t0 )| < ρ, ∀ t, t0 ∈ [0, 1], |t − t0 | < δ.

Fie ∆ = (t0 = 0, t1 , . . . , tm = 1) o diviziune a intervalului [0, 1] astfel ca


k∆k < δ şi fie ak = γ(tk ), k = 0, 1, . . . , m. Pe baza relaţiei precedente obţinem
că

(2.2.1) γ([tk , tk+1 ]) ⊂ U (ak ; ρ), k = 0, 1, . . . , m − 1.

Fie (γ0 , . . . , γm−1 ) o descompunere a drumului γ asociată diviziunii ∆.


Atunci are loc egalitatea
Z XZ
m−1
dζ dζ
(2.2.2) = .
ζ − z0 ζ − z0
γ k=0 γ
k

Deoarece γk (t) = γ((1 − t)tk + ttk+1 ), k = 0, . . . , m − 1, deducem că


{γk } = γ([tk , tk+1 ]), γk (0) = ak şi γk (1) = ak+1 . Prin urmare, din (2.2.1)
rezultă că {γk } ⊂ U (ak ; ρ), k = 0, . . . , m − 1. Observăm că punctul z0 nu
aparţine nici unui disc U (ak ; ρ), k = 0, . . . , m − 1, deoarece

|z0 − ak | = |z0 − γ(tk )| ≥ dist(z0 ; {γ}) = ρ.

În continuare, vom calcula fiecare integrală din (2.2.2) cu ajutorul Teore-
mei ramurilor uniforme pentru aplicaţia logaritmică. Fie w0 ∈ Log(a0 − z0 ).
Deoarece U (a0 ; ρ) este un domeniu simplu conex, iar funcţia g : U (a0 ; ρ) → C,
g(z) = z − z0 , este olomorfă şi nu se anulează ı̂n U (a0 ; ρ), rezultă din Teorema
2.1.4 că există o unică ramură uniformă h0 a lui Log ◦ g pe U (a0 ; ρ) astfel ı̂ncât
h0 (a0 ) = w0 . Din Observaţia 2.1.6 rezultă că
g 0 (z) 1
h00 (z) = = , z ∈ U (a0 ; ρ).
g(z) z − z0
Deci h0 este o primitivă a funcţiei 1/(z − z0 ) pe U (a0 ; ρ). Aplicând formula
lui Leibniz-Newton (a se vedea Observaţia 1.2.15), obţinem că
Z

= h0 (γ0 (1)) − h0 (γ0 (0)) = h0 (a1 ) − h0 (a0 ) = h0 (a1 ) − w0 .
ζ − z0
γ0
2.2. Index. Aplicaţii 41

Mai departe ne fixăm raţionamentul la discul U (a1 ; ρ). Alegem w1 =


h0 (a1 ) ∈ Log(a1 − z0 ) şi aplicăm din nou Teorema 2.1.4. Atunci există o unică
ramură uniformă h1 a lui Log(z − z0 ) pe U (a1 ; ρ) astfel ı̂ncât h1 (a1 ) = w1 .
Atunci h01 (z) = 1/(z − z1 ), z ∈ U (a1 ; ρ), şi
Z

= h1 (γ1 (1)) − h1 (γ1 (0)) = h1 (a2 ) − h1 (a1 ) = h1 (a2 ) − h0 (a1 ).
ζ − z0
γ1

Continuând raţionamentul precedent, deducem că dacă hk−1 este unica


ramură uniformă a lui Log(z − z0 ) pe discul U (ak−1 ; ρ) cu hk−1 (ak−1 ) =
hk−2 (ak−1 ) ∈ Log(ak−1 − z0 ), iar wk = hk−1 (ak ), atunci există o unică ramură
uniformă hk a lui Log(z − z0 ) pe U (ak ; ρ) cu proprietatea că hk (ak ) = wk . În
plus, h0k (z) = 1/(z − z0 ), z ∈ U (ak ; ρ), şi
Z

= hk (γk (1)) − hk (γk (0)) = hk (ak+1 ) − hk (ak ) = hk (ak+1 ) − hk−1 (ak ).
ζ − z0
γk

Revenind la (2.2.2) şi ţinând cont de relaţiile precedente, obţinem că


Z m−1
X

(2.2.3) = [hk (ak+1 ) − hk (ak )] = hm−1 (am ) − h0 (a0 ).
ζ − z0
γ k=0

Deoarece γ este un contur, am = γ(1) = γ(0) = a0 , iar din faptul că hm−1
şi h0 sunt ramuri uniforme ale aplicaţiei multivoce Log(z − z0 ), deducem că
există un număr m ∈ Z, astfel ı̂ncât

hm−1 (a0 ) − h0 (0) = 2mπi.

Prin urmare din (2.2.3) şi egalitatea precedentă obţinem că


1
n(γ; z0 ) = [hm−1 (a0 ) − h0 (a0 )] = m ∈ Z.
2πi
Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤
O altă demonstraţie interesantă a rezultatului precedent, ı̂n cazul ı̂n care
γ este un contur parţial neted din C, este prezentată ı̂n [Gaş-Su, Propoziţia
5.1.1] (a se vedea şi [Ah, p.115]).

Teorema 2.2.5 Fie γ un contur din C. Atunci indexul lui γ este constant pe
fiecare componentă conexă a lui C \ {γ}. Mai mult, n(γ; z) = 0 pentru orice z
din componenta conexă nemărginită A∞ a lui C \ {γ}.
42 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Demonstraţie. Pasul I. Fie f : C \ {γ} → C, f (z) = n(γ; z). Deoarece


Z
1 dζ
f (z) = , z ∈ C \ {γ},
2πi ζ −z
γ

1
iar funcţia g(z, ζ) = satisface condiţiile din Problema 2.2.1, deducem că
ζ −z
f este olomorfă pe C \ {γ} şi
Z Z
1 ∂g 1 dζ
f 0 (z) = (z, ζ)dζ = , z ∈ C \ {γ}.
2πi ∂z 2πi (ζ − z)2
γ γ

Cum funcţia 1/(ζ − z)2 admite primitive pe C \ {z}, iar γ este un contur,
rezultă că f 0 (z) = 0, z ∈ C \ {γ}. Deci f este constantă pe fiecare componentă
conexă a lui C \ {γ}, adică f este local constantă pe C \ {γ}.
Acum prezentăm o altă demonstraţie a rezultatului precedent, bazată pe
următorul argument:
Fie Ω o componentă conexă a lui C \ {γ}. Deoarece funcţia f (z) = n(γ; z)
este continuă pe C \ {γ}, deducem că f (Ω) este o mulţime conexă. Dar f (z) ∈
Z, z ∈ C \ {γ}, pe baza Teoremei 2.2.4. Prin urmare f (Ω) se reduce la un
punct, adică f este constantă pe Ω.
Pasul II. În continuare arătăm că n(γ; z) = 0 pentru orice z ∈ A∞ .
Deoarece A∞ este componenta conexă nemărginită a lui C \ {γ}, există ρ > 0
astfel ı̂ncât
A∞ ⊇ C \ U (0; ρ) şi {γ} ⊆ U (0; ρ).
Fie l(γ) lungimea conturului γ (variaţia totală a drumului γ). Alegând
ρ0 > ρ + l(γ)/(2π) şi z0 ∈ A∞ astfel ı̂ncât |z0 | > ρ0 , obţinem că
l(γ)
|ζ − z0 | ≥ |z0 | − |ζ| > ρ0 − ρ > , ζ ∈ {γ}.

Deci Z
1 ¯¯ dζ ¯¯ l(γ) 1
0 ≤ |n(γ; z0 )| = ¯ ¯≤ sup < 1.
2π ζ − z0 2π ζ∈{γ} |ζ − z0 |
γ

Deoarece n(γ; z0 ) ∈ Z, conform Teoremei 2.2.4, concludem că n(γ; z0 ) = 0.


Dar n(γ; z) este constant pe A∞ , deci n(γ; z) = 0, ∀ z ∈ A∞ . ¤

Observaţia 2.2.6 Prezentăm o altă demonstraţie a pasului al doilea: fie r >


0 astfel că {γ} ⊂ U (0; r). Dacă z0 6∈ U (0; r) atunci este clar că
Z
dz
= 0.
γ z − z0
2.2. Index. Aplicaţii 43

Pe de altă parte, A∞ ∩(C\U (0; r)) 6= ∅ deoarece A∞ este mulţime nemărginită.


Deci
n(γ; z) = 0, ∀z ∈ A∞ ∩ (C \ U (0; r)),
iar din faptul că n(γ; z) este constant pe A∞ , rezultă că n(γ; z) = 0, z ∈ A∞ .
½
1, z ∈ U (z0 ; r)
Exemplul 2.2.7 n(∂U (z0 ; r); z) =
0, z ∈ C \ U (z0 ; r).
Într-adevăr, din Teorema 2.2.5, obţinem că
n(∂U (z0 ; r); z) = n(∂U (z0 ; r); z0 ) = 1, ∀ z ∈ U (z0 ; r).
Dacă z 6∈ U (z0 ; r), atunci z aparţine componentei conexe nemărginite a lui
C \ ∂U (z0 ; r), deci n(∂U (z0 ; r); z) = 0 pe baza Teoremei 2.2.5.
În cele ce urmează prezentăm o altă aplicaţie a Teoremei 2.2.5.
Teorema 2.2.8 Fie γ1 , γ2 contururi din C şi z0 ∈ C astfel ı̂ncât
(2.2.4) |γ1 (t) − γ2 (t)| < |z0 − γ2 (t)|, t ∈ [0, 1].
Atunci n(γ1 ; z0 ) = n(γ2 ; z0 ).
Demonstraţie. Din relaţia (2.2.4) rezultă că z0 6∈ {γj }, j = 1, 2. Fără a
restrânge generalitatea, presupunem că z0 = 0. Atunci γj (t) 6= 0, t ∈ [0, 1],
j = 1, 2. Fie γ(t) = γ1 (t)/γ2 (t), t ∈ [0, 1]. Este clar că γ e un contur din C,
deoarece
γ1 (0) γ1 (1)
γ(0) = = = γ(1).
γ2 (0) γ2 (1)
În plus, din (2.2.4) deducem că
|γ(t) − 1| < 1, t ∈ [0, 1],
adică {γ} ⊂ U (1; 1) (a se vedea Figura 2.3). Cum 0 ∈ ∂U (1; 1) rezultă că
0 6∈ {γ} şi ı̂n plus, originea aparţine componentei conexe nemărginite a lui
C \ {γ}. Din Teorema 2.2.5 rezultă că n(γ; 0) = 0. Dar
Z Z 1
1 dζ 1 dγ(t)
0 = n(γ; 0) = =
2πi ζ 2πi 0 γ(t)
γ
·Z 1 Z 1 ¸
1 dγ1 (t) dγ2 (t)
= − = n(γ1 ; 0) − n(γ2 ; 0).
2πi 0 γ1 (t) 0 γ2 (t)
Deci n(γ1 ; 0) = n(γ2 ; 0). ¤
În finalul acestei secţiuni obţinem un rezultat interesant bazat pe noţiunea
de index.
44 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Figura 2.3: Contur ı̂n U (1; 1)

Teorema 2.2.9 Fie D un domeniu din C şi z1 , z2 ∈ C\D. Dacă z1 , z2 aparţin


la acceaşi componentă conexă a lui C \ D, atunci există f ∈ H(D) astfel ı̂ncât

z − z1
ef (z) = , z ∈ D.
z − z2

Demonstraţie. Fie h(z) = (z − z1 )/(z − z2 ), z ∈ D. Arătăm că funcţia h0 /h


are primitive pe D. Deoarece h0 /h este continuă pe D, deducem din Teorema
de legătură ı̂ntre primitivă şi integrală (a se vedea Teorema 1.2.14) că h0 /h
R 0 (z)
are primitive dacă şi numai dacă γ hh(z) dz = 0 pentru orice contur γ din D.
Fie γ un contur astfel că {γ} ⊂ D. Cum n(γ; z) este local constant pe
C \ {γ} ⊃ C \ D, iar z1 , z2 aparţin aceleiaşi componente conexe a lui C \ D,
deducem că
Z 0 Z · ¸
h (z) 1 1
dz = − dz = 2πi[n(γ; z1 ) − n(γ; z2 )] = 0.
γ h(z) γ z − z1 z − z2

Deci funcţia h0 /h admite primitive pe D. Fie g o astfel de primitivă a


funcţiei h0 /h. Atunci g ∈ H(D) şi g 0 (z) = h0 (z)/h(z), z ∈ D. În plus,

[e−g(z) h(z)]0 = −e−g(z) g 0 (z)h(z) + e−g(z) h0 (z) = 0, z ∈ D.

Cum D este domeniu, urmează că funcţia e−g h este constantă, deci există
α ∈ C astfel ı̂ncât e−g(z) h(z) = α, z ∈ D. Deoarece h(z) 6= 0, z ∈ D, rezultă
că α 6= 0. Prin urmare, există β ∈ C astfel ı̂ncât α = eβ . Fie f = g + β.
Atunci f ∈ H(D) şi ef (z) = h(z), z ∈ D. ¤
2.2. Index. Aplicaţii 45

Probleme
Problema 2.2.1 Fie Ω o mulţime deschisă din C, iar γ un drumZ rectificabil
din C. Dacă funcţia f : Ω × {γ} → C este continuă, iar g(z) = f (z, ζ)dζ,
γ
z ∈ Ω, atunci funcţia g este continuă pe Ω. În plus, dacă există şi este continuă
∂f
funcţia (z, ζ) pe Ω × {γ}, atunci g este olomorfă pe Ω şi
∂z
Z
0 ∂f
g (z) = (z, ζ)dζ, z ∈ Ω.
∂z
γ

În particular, dacă h


Z este o funcţie continuă pe {γ} şi f (z, ζ) = h(ζ)/(ζ−z),
atunci funcţia g(z) = f (z, ζ)dζ este nelimitat derivabilă pe C \ {γ} şi are
γ
loc relaţia
Z
h(ζ)
(2.2.5) g (k) (z) = k! dζ, z ∈ C \ {γ}, k ∈ N.
(ζ − z)k+1
γ

Problema 2.2.2 Fie γ conturul definit de relaţia γ(t) = eit sin(2t), t ∈ [0, 2π].
Să se determine suportul acestui contur şi n(γ; z), z ∈ C \ {γ}.

Problema 2.2.3 Fie γ(t) = e−2it cos t, t ∈ [0, 2π]. Să se determine {γ} şi
n(γ; z), z ∈ C \ {γ}.

Problema 2.2.4 Fie z0 = reiθ ∈ C∗ şi γ un drum rectificabil din C∗ , astfel


ı̂ncât γ(0) = 1 şi γ(1) = z0 . Să se arate că există m ∈ Z, astfel ca
Z
dz
= ln r + iθ + 2mπi.
z
γ

2.2.2 Lanţuri ı̂n C. Noţiunea de omologie


k
[
Fie γ1 , . . . , γk drumuri rectificabile din C şi fie γ = γj (aici nu ne
j=1
referim la compunerea drumurilor ci la reuniunea formală a celor k mulţimi).
Mulţimea compactă γ se numeşte lanţ; γ se numeşte lanţ ı̂nchis (ciclu) dacă
fiecare drum γj este ı̂nchis. Dacă Ω este o mulţime deschisă din C iar {γj } ⊂ Ω,
46 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

j = 1, . . . , k, atunci γ se numeşte lanţ ı̂n Ω. Dacă f : Ω → C este o funcţie


continuă, definim integrala lui f pe lanţul γ prin
Z X k Z
f= f.
γ j=1 γj

Indexul ciclului γ relativ la z0 ∈ C \ {γ} este definit de relaţia


Z Xk
1 dz
n(γ; z0 ) = = n(γj ; z0 ).
2πi γ z − z0
j=1

k
[
Fie γ− inversul (opusul) lanţului γ definit prin γ− = γj− . Atunci
j=1
Z Z
f =− f.
γ− γ

Dacă γ este un ciclu, atunci


n(γ − ; z) = −n(γ; z), z 6∈ {γ}.
Dacă γ şi λ sunt două cicluri atunci
n(γ ∪ λ; z) = n(γ; z) + n(λ; z), z 6∈ {γ} ∪ {λ}.
Definiţia 2.2.10 Fie γ un drum ı̂nchis ı̂n Ω. Spunem că γ este nul omolog
ı̂n Ω (notăm γ ≈ 0) dacă n(γ; z) = 0, ∀z ∈ C \ Ω. Mai general, dacă γ este un

lanţ ı̂nchis (ciclu) ı̂n Ω, atunci γ se numeşte nul omolog ı̂n Ω (notăm γ ≈ 0)

dacă n(γ; z) = 0, ∀z ∈ C \ Ω.
Observaţia 2.2.11 (i) Este clar că dacă fiecare drum ı̂nchis γj este nul omo-
k
[
log ı̂n Ω, j = 1, . . . , k, atunci lanţul ı̂nchis γ = γj este de asemenea nul
j=1
omolog ı̂n Ω. Reciproca nu are loc.
(ii) Din Teorema fundamentală a lui Cauchy rezultă imediat că dacă γ
este un contur ı̂n Ω astfel ca γ ∼ 0 atunci γ ≈ 0. Într-adevăr, dacă γ ∼ 0 atunci
Ω Ω Ω
există z0 ∈ Ω astfel ı̂ncât γ ∼ γz0 unde γz0 este drumul punctual constant egal

cu z0 . Din Teorema lui Cauchy rezultă că
n(γ; z) = n(γz0 ; z) = 0, ∀z ∈ C \ Ω,
deci γ ≈ 0.

Menţionăm că reciproca acestui rezultat nu are loc.
2.3. Integrale Cauchy. Teoria reziduurilor 47

În continuare prezentăm fără demonstraţie următoarea versiune a Teore-


mei lui Cauchy, cunoscută sub numele de versiunea omologică a Teoremei lui
Cauchy.

Teorema 2.2.12 Fie γ un ciclu ı̂n Ω astfel ı̂ncât γ ≈ 0. Dacă f ∈ H(Ω)


Z Ω

atunci f = 0.
γ

Demonstraţia acestui rezultat poate fi consultată ı̂n [Ha-Mo-Ne, p. 87-88]


şi [Gaş-Su].

2.3 Integrale Cauchy. Teoria reziduurilor


2.3.1 Aplicaţii ale noţiunii de index
În continuare vom aplica noţiunea de index la calculul unor integrale com-
plexe (Cauchy). De asemenea vom prezenta diverse aplicaţii ale acestei noţiuni
ı̂n teoria reziduurilor, precum şi ı̂n studiul zerourilor şi polilor funcţiilor me-
romorfe.

Observaţia 2.3.1 Dacă Ω este o mulţime deschisă din C iar f ∈ H(Ω), atunci
f este nelimitat derivabilă pe Ω. În plus, f şi derivatele sale de orice ordin se
reprezintă ca integrale Cauchy pe orice cerc inclus ı̂n Ω, adică dacă U (z0 ; r) ⊂
Ω, atunci
Z
(k) k! f (ζ)
f (z) = dζ, ∀ z ∈ U (z0 ; r), k ∈ N.
2πi (ζ − z)k+1
∂U (z0 ;r)

Ne punem problema de a stabili o formulă analoagă ı̂n cazul ı̂n care cer-
cul ∂U (z0 ; r) este ı̂nlocuit cu un contur omotop cu zero ı̂n Ω. În acest sens
are loc următorul rezultat. Egalităţile (2.3.1) sunt cunoscute sub numele de
formulele lui Cauchy ı̂n versiunea omotopică (sau formulele lui Cauchy pentru
contururi).

Teorema 2.3.2 Fie Ω o mulţime deschisă din C şi f ∈ H(Ω). Dacă γ este
un contur omotop cu zero ı̂n Ω atunci
Z
(k) k! f (ζ)
(2.3.1) n(γ; z)f (z) = dζ, z ∈ Ω \ {γ}, k ∈ N.
2πi (ζ − z)k+1
γ
48 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Demonstraţie. Mai ı̂ntâi arătăm că are loc egalitatea (2.3.1) ı̂n cazul k = 0.
Fie z ∈ Ω \ {γ}. Atunci
Z Z Z
1 f (ζ) 1 f (ζ) − f (z) 1 dζ
(2.3.2) dζ = dζ + f (z) .
2πi ζ −z 2πi ζ −z 2πi ζ −z
γ γ γ

Considerăm funcţia g : Ω → C,

 f (ζ) − f (z)
, ζ ∈ Ω \ {z}
g(ζ) = ζ −z
 0
f (z), ζ = z.

Atunci g este olomorfă pe Ω\{z} şi este continuă pe Ω. Deci g este olomorfă
pe Ω pe baza Teoremei 1.2.23. Cum γ ∼ 0, urmează din Teorema 1.2.18 că

Z
g(ζ)dζ = 0.
γ

Revenind la relaţia (2.3.2) şi folosind egalitatea precedentă, deducem că


Z Z
1 f (ζ) 1 dζ
dζ = f (z) = n(γ; z)f (z).
2πi ζ −z 2πi ζ −z
γ γ

Cum z a fost ales ı̂n mod arbitrar, obţinem egalitatea (2.3.1) ı̂n cazul k = 0.
În continuare tratăm cazul general. Fie k ∈ N şi z ∈ Ω \ {γ}. Deoarece
funcţia ϕ(z) = n(γ; z) este constantă pe fiecare componentă conexă a lui
Ω \ {γ}, obţinem imediat că

[ϕ(z)f (z)](k) = n(γ; z)f (k) (z).

Din Problema 2.2.1 rezultă că


Z Z
(k) dk f (ζ) k! f (ζ)
[ϕ(z)f (z)] = k dζ = dζ.
dz γ ζ −z 2πi (ζ − z)k+1
γ

Combinând relaţiile precedente obţinem (2.3.1). Demonstraţia este ı̂ncheiată.


¤

Observaţia 2.3.3 Fie γ un contur simplu ı̂n C, adică restricţia funcţiei γ


la intervalul [0, 1) este injectivă. Atunci C \ {γ} are exact două componente
conexe: componenta mărginită notată cu (γ) (numită şi “interiorul” lui γ)
2.3. Integrale Cauchy. Teoria reziduurilor 49

şi componenta nemărginită notată cu A∞ (numită şi “exteriorul” conturului


γ), pentru care C \ {γ} = (γ) ∪ A∞ . Mai mult, n(γ; z) = ±1, z ∈ (γ), iar
n(γ; z) = 0, z ∈ A∞ . Acest rezultat se datorează lui Jordan. În particular,
(γ) este un domeniu simplu conex din C.
Spunem că γ este contur Jordan dacă γ este un contur simplu astfel că
n(γ; z) = 1, z ∈ (γ).

Presupunem acum că γ este un contur Jordan astfel că (γ) ⊂ Ω unde
(γ) = {γ} ∪ (γ). Din Teorema 2.3.2 obţinem

Corolarul 2.3.4 Fie Ω o mulţime deschisă din C şi γ un contur Jordan din
Ω astfel ı̂ncât (γ) ⊂ Ω. Dacă f ∈ H(Ω) atunci
Z
(k) k! f (ζ)
f (z) = dζ, z ∈ (γ), k ∈ N.
2πi (ζ − z)k+1
γ

Menţionăm că dacă ı̂n rezultatul precedent γ este un cerc, atunci se obţin
formulele lui Cauchy obişnuite.
Valabilitatea Teoremei lui Cauchy ı̂n varianta sa omologică (Teorema
2.2.12) precum şi demonstraţia Teoremei 2.3.2 asigură următoarea versiune
omologică a formulelor lui Cauchy:

Teorema 2.3.5 Fie Ω o mulţime deschisă din C şi f ∈ H(Ω). Dacă γ este
un drum ı̂nchis ı̂n Ω astfel ca γ ≈ 0 atunci

Z
k! f (ζ)
n(γ; z)f (k) (z) = dζ, z ∈ Ω \ {γ}, k ∈ N.
2πi (ζ − z)k+1
γ

2.3.2 Puncte singulare izolate


În această secţiune reamintim câteva rezultate referitoare la noţiunea de
punct singular izolat. Nu vom prezenta demonstraţiile acestor rezultate deoa-
rece pot fi găsite ı̂n [Ha-Mo-Ne], [Gaş-Su], [Na-Ni], [Pop].

Definiţia 2.3.6 Fie Ω o mulţime deschisă din C şi f ∈ H(Ω). Punctul z0 ∈ C


se numeşte singular izolat pentru funcţia f dacă z0 6∈ Ω, dar există ρ > 0 astfel
ca U̇ (z0 ; ρ) ⊆ Ω (deci f ∈ H(U̇ (z0 ; ρ))).

De exemplu, funcţiile sin z/z, 1/z, e1/z au singularităţi izolate ı̂n z = 0.


50 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Dacă z0 este un punct singular izolat pentru funcţia f ∈ H(Ω), iar ρ este un
număr pozitiv astfel ı̂ncât U̇ (z0 ; ρ) ⊂ Ω, atunci funcţia f admite o dezvoltare
ı̂n serie Laurent de forma

X
f (z) = ak (z − z0 )k , z ∈ U̇ (z0 ; ρ).
k=−∞

Coeficientul a−1 al termenului (z − z0 )−1 se numeşte reziduul funcţiei f


ı̂n z0 şi se notează cu a−1 = Rez(f ; z0 ). Reziduul lui f ı̂n z0 se mai poate
exprima şi astfel
Z
1
(2.3.3) a−1 = f (ζ)dζ, ∀ r ∈ (0, ρ).
2πi
∂U (z0 ;r)

Din egalitatea (2.3.3) se observă imediat că


µ ¶ µ ¶
1 1 1
Rez ; 0 = 1, Rez ; z0 = 0, Rez(e z ; 0) = 1.
z (z − z0 )2

Definiţia 2.3.7 Fie Ω o mulţime deschisă din C, f ∈ H(Ω), iar z0 un punct


singular izolat al funcţiei f . Spunem că
(i) z0 este eliminabil dacă f se extinde olomorf la Ω ∪ {z0 };
(ii) z0 este pol dacă lim f (z) = ∞;
z→z0
(iii) z0 este esenţial izolat dacă nu există limita funcţiei f ı̂n z0 ;
(iv) Un punct z1 este regular pentru funcţia f dacă z1 este eliminabil pentru
f sau f este derivabilă ı̂n z1 .

Au loc următoarele rezultate referitoare la natura unui punct singular izo-


lat. Aceste rezultate sunt utile ı̂n calculul reziduului ı̂ntr-un astfel de punct.

Lema 2.3.8 Dacă funcţia f este olomorfă pe mulţimea deschisă Ω din C, iar
z0 este un punct singular izolat al funcţiei f , atunci următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
(i) z0 este eliminabil.
(ii) Există lim f (z) ∈ C.
z→z0
(iii) Partea principală a seriei Laurent ı̂n punctul z0 nu are nici un termen.

Lema 2.3.9 Fie Ω o mulţime deschisă din C, f ∈ H(Ω), iar z0 un punct


singular izolat al funcţiei f . Atunci următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) z0 este pol.
2.3. Integrale Cauchy. Teoria reziduurilor 51

(ii) Partea principală a seriei Laurent ı̂n z0 are numai un număr finit de
termeni, deci există k ∈ N şi ρ > 0 astfel ı̂ncât a−k 6= 0 şi
a−k a−1
f (z) = + ··· + + a0 + a1 (z − z0 ) + . . . , z ∈ U̇ (z0 ; ρ).
(z − z0 )k z − z0
(iii) Există un unic k ≥ 1 natural şi o unică funcţie g ∈ H(Ω ∪ {z0 }) astfel
că g(z0 ) 6= 0 şi
f (z) = (z − z0 )−k g(z), z ∈ Ω.

Observaţia 2.3.10 Combinând lemele precedente, deducem că dacă z0 este


un punct esenţial izolat pentru funcţia f , atunci există r > 0 astfel ı̂ncât
a−k a−1
f (z) = · · · + k
+ ··· + + a0 + a1 (z − z0 ) + . . . , z ∈ U̇ (z0 ; r),
(z − z0 ) z − z0
iar seria Laurent precedentă are o infinitate de termeni ı̂n partea principală.
Pe de altă parte, dacă z0 este pol, atunci există un unic număr natural k
astfel ı̂ncât
a−k a−1
f (z) = k
+ ··· + + a0 + a1 (z − z0 ) + . . . , z ∈ U̇ (z0 ; r),
(z − z0 ) z − z0
unde a−k 6= 0 şi a−m = 0 pentru m ≥ k + 1. Deci partea principală a seriei
precedente are exact k termeni. Numărul k se numeşte ordinul de multiplicitate
al polului z0 . Dacă k = 1 atunci z0 se mai numeşte şi pol simplu pentru funcţia
f.
Se observă din dezvoltarea de mai sus că dacă z0 este un pol de ordinul k
pentru funcţia f , atunci

lim [(z − z0 )k−1 f (z)] = ∞ şi lim [(z − z0 )k f (z)] = a−k 6= 0.


z→z0 z→z0

Relativ la comportamentul punctelor singulare izolate, are loc Teorema lui


Casorati-Weierstrass:

Teorema 2.3.11 Fie Ω o mulţime deschisă din C, f ∈ H(Ω) şi z0 ∈ C un


punct esenţial izolat pentru f . De asemenea, fie w0 ∈ C∞ . Atunci există un
şir {zk }k∈N ⊂ Ω astfel că zk → z0 şi f (zk ) → w0 .

Observaţia 2.3.12 Reamintim că dacă Ω este o mulţime deschisă din C,


g ∈ H(Ω) şi z0 ∈ Ω este un zerou pentru g, atunci z0 este zerou de ordinul k
pentru g dacă g(z0 ) = 0, g 0 (z0 ) = · · · = g (k−1) (z0 ) = 0 şi g (k) (z0 ) 6= 0.
Fie a un punct singular izolat pentru funcţia g. Atunci a este pol de ordinul
k pentru g dacă şi numai dacă a este un zerou de ordinul k pentru funcţia 1/g.
52 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Observaţia 2.3.13 Fie Ω o mulţime deschisă din C ce conţine o vecinătate


a punctului de la infinit. Deci există ρ > 0 astfel ı̂ncât U (0; ρ, ∞) ⊆ Ω. Fie
f ∈ H(Ω). În aceste condiţii, spunem că ∞ este un punct singular izolat pen-
tru funcţia f . Studiul naturii singularităţii punctului ∞ pentru f se reduce
la studiul naturii singularităţii punctului z = 0 pentru funcţia g(z) = f (1/z).
Într-adevăr, pentru a determina comportarea funcţiei f pe coroana circulară
U (0; ρ, ∞) este suficient să determinăm comportarea funcţiei g pe discul punc-
tat U̇ (0; 1/ρ). În acest sens, spunem că ∞ este eliminabil, pol de ordinul k,
respectiv esenţial izolat pentru funcţia f , dacă 0 este eliminabil, pol, respectiv
esenţial izolat pentru funcţia g (adică 0 are aceeaşi natură pentru funcţia g ca
∞ pentru funcţia f ).

Exemplul 2.3.14 Fie f o funcţie ı̂ntreagă şi g(z) = f (1/z). Deoarece f ∈


H(C), f se dezvoltă ı̂ntr-o serie de puteri de forma

f (z) = a0 + a1 z + · · · + ak z k + . . . , z ∈ C.

Atunci
a1 ak
g(z) = a0 + + · · · + k + . . . , z ∈ C∗ .
z z
Deci ∞ este eliminabil pentru f dacă şi numai dacă partea principală a
dezvoltării ı̂n serie Laurent a funcţiei g nu conţine nici un termen, adică ak = 0,
k ≥ 1. Aşadar ∞ este eliminabil pentru f dacă şi numai dacă f se reduce la o
constantă. Analog, ∞ este pol de ordinul k pentru f dacă şi numai dacă f se
reduce la un polinom de ordinul k, iar ∞ este esenţial izolat pentru f dacă f
nu se reduce la un polinom, caz ı̂n care f este o funcţie transcendent ı̂ntreagă
(seria de puteri precedentă are o infinitate de termeni).

Observaţia 2.3.15 Fie z0 ∈ C un pol de ordinul m pentru funcţia f . Atunci


există ρ > 0 astfel ı̂ncât dezvoltarea ı̂n serie Laurent a funcţiei f pe U̇ (z0 ; ρ)
este de forma

X
a−m a−1
f (z) = + · · · + + am (z − z0 )m , z ∈ U̇ (z0 ; ρ).
(z − z0 )m z − z0
m=0

Deci
1
a−1 = Rez(f ; z0 ) = lim [(z − z0 )m f (z)](m−1) .
(m − 1)! z→z0

În particular, dacă f (z) = g(z)/h(z), unde g, h ∈ H(U (z0 ; ρ)), g(z0 ) 6= 0,
iar z0 pol de ordinul ı̂ntâi (simplu) pentru f , adică h(z0 ) = 0, h0 (z0 ) 6= 0,
2.3. Integrale Cauchy. Teoria reziduurilor 53

atunci
³g ´ g(z) g(z) g(z0 )
Rez ; z0 = lim (z − z0 ) = lim = 0 .
h z→z 0 h(z) z→z 0 h(z) − h(z0 ) h (z0 )
z − z0
Exemplul 2.3.16 Fie f (z) = z 3 /(z 2 + 1). Se observă că punctele singulare
izolate ale lui f sunt z0 = i şi z1 = −i. Deoarece g(z) = z 3 nu se anulează ı̂n
±i, iar h(z) = z 2 + 1 are ca zerouri simple pe i şi −i, deducem că ±i sunt poli
simpli pentru funcţia f şi
g(i) i3 −i 1
Rez(f ; ±i) = 0
= = =∓ .
h (±i) 2(±i) 2(±i) 2
Observaţia 2.3.17 Dacă z0 este un punct eliminabil pentru funcţia f , atunci
e clar că Rez(f ; z0 ) = 0, deoarece dezvoltarea ı̂n serie Laurent a funcţiei f ı̂n
jurul lui z0 nu conţine nici un termen ı̂n partea principală. Pe de altă parte,
dacă z0 este un punct esenţial izolat pentru f , atunci Rez(f ; z0 ) se determină
numai dacă se dezvoltă funcţia f ı̂n serie Laurent ı̂n jurul lui z0 .
Reziduul la ∞. Dacă z0 = ∞ este punct singular izolat pentru f , atunci
există r > 0 astfel ı̂ncât f este olomorfă pe coroana circulară U (0; r, ∞). Deci
f admite o dezvoltare ı̂n serie Laurent de forma
a−k a−1
f (z) = · · · + k + · · · + + a0 + a1 z + . . . , |z| > r.
z z
Fie g(z) = f (1/z), 0 < |z| < 1/r. Deoarece g ∈ H(U̇ (0; 1/r)) şi
a1 1
g(z) = · · · + a−k z k + · · · + a−1 z + a0 + + ..., 0 < |z| < ,
z r
am obţinut dezvoltarea ı̂n serie Laurent a funcţiei g pe U̇ (0; 1/r). Fie ρ > r.
Atunci 1/ρ < 1/r şi exprimând coeficientul a−1 relativ la g şi ∂U (0; 1/ρ),
obţinem că µ ¶
1
Z Z f
g(z) z
2πia−1 = dz = dz
³ ´
z2 ³ ´
z2
∂U 0; ρ1 ∂U 0; ρ1
Z 1 Z 2π
−2πiθ −2πiθ
= 2πi f (ρe )ρe dθ = f (ρe−ix )ρe−ix dx.
0 0
Deoarece ρ a fost ales ı̂n mod arbitrar, obţinem că
Z
1
a−1 = − f (z)dz, ρ > r,
2πi
γρ−
54 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

unde γρ (x) = ρeix , x ∈ [0, 2π], iar γρ− este drumul opus conturului circular γρ .
Relaţia precedentă ne permite definirea reziduului lui f la ∞:
Z
1
Rez(f ; ∞) = −a−1 = f (z)dz, ρ > r.
2πi
γρ−

Probleme
Problema 2.3.1 Să se dezvolte ı̂n serie Laurent, după puterile lui z − z0 ,
următoarele funcţii:
1
a) , z0 = 1, pe coroana circulară U (1; 1, 2);
z(z − 3)
1
e z−i
b) , z0 = i, pe coroana circulară U (i; 1, 2);
z(z + i)
sin z1
c) , z0 = 0, pe U̇ (0; 2).
(z − 1)2

Problema 2.3.2 Să se determine natura punctelor singulare izolate ı̂n cazul
următoarelor funcţii:
a) (1 + z)/(z 2 + i)2 ;
b) (sin z)/z;
c) (cos z)/(z 2 − π 2 /4);
d) e1/z /z;
e) zez /(z 2 − 1);
sin(1/z 2 )
f) ;
z2 + 4
g) (log z)/(z − 1)2 , unde log z este ramura principală a lui Logz.
h) etg z .

Problema 2.3.3 Calculaţi:


a) Rez(f ; i) unde f (z) = 1/(z 2 + 1).
1
ez
b) Rez(f ; 0) unde f (z) = .
z
c) Rez(f ; 0) unde f (z) = (cos z)/z 2 .
1
sin (z−i) 2
d) Rez(f ; i) unde f (z) = 2 ;
z +1
sin z1
e) Rez(f ; a) unde f (z) = şi a ∈ C.
(z − a)2
cos z1
f) Rez(f ; 0) unde f (z) = ;
sin z
2.4. Zerourile şi polii funcţiilor meromorfe 55

sin z − z
g) Rez(f ; 0) unde f (z) = .
zshz
Problema 2.3.4 Să se arate că dacă ∞ este un punct singular
µ ¶izolat pentru
1 1
funcţia f , atunci Rez(f ; ∞) = Rez(h; 0) unde h(z) = − 2 f .
z z

Problema 2.3.5 Folosind Teorema reziduurilor, să se arate că dacă f este
olomorfă pe Ω = C \ {z1 , . . . , zm } unde zj ∈ C este punct singular izolat
pentru f , j = 1, . . . , m, atunci
m
X
Rez(f ; zj ) + Rez(f ; ∞) = 0.
j=1

Problema 2.3.6 Să se arate că dacă z0 este punct singular izolat neeliminabil
pentru funcţia f , atunci z0 este un punct esenţial izolat pentru funcţia g(z) =
ef (z) .

Problema 2.3.7 Fie Ω ⊆ C o mulţime deschisă, a ∈ Ω şi f o funcţie olomorfă


pe Ω \ {a}. Fie ρ > 0 astfel ı̂ncât U (a; ρ) ⊂ Ω.
Să se arate că Rez(f ; a) este unicul număr complex cu proprietatea că
funcţia
Rez(f ; a)
g : U̇ (a; ρ) → C, g(z) = f (z) −
z−a
admite primitive pe U̇ (a; ρ).

Problema 2.3.8 Fie k ∈ N. Să se calculeze Rez(f ; 0) şi Rez(f ; −1) unde
1
zk e z
f (z) = .
z+1

2.4 Zerourile şi polii funcţiilor meromorfe


În această secţiune vom studia ı̂n detaliu problema referitoare la numărul
zerourilor şi polilor funcţiilor meromorfe. Un rol esenţial ı̂n stabilirea unei
formule de calcul a numărului zerourilor şi polilor unei funcţii meromorfe ı̂l
are Teorema reziduurilor . Menţionăm că Teorema 2.4.1 rămâne valabilă dacă
conturul γ omotop cu zero ı̂n Ω se ı̂nlocuieşte cu un lanţ ı̂nchis omolog cu zero
ı̂n Ω (a se vedea [Gaş-Su]).

Teorema 2.4.1 Fie Ω o mulţime deschisă din C şi f o funcţie olomorfă pe


Ω \ E, unde E este mulţimea punctelor singulare izolate ale lui f . Fie γ
56 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

un contur omotop cu zero ı̂n Ω astfel ı̂ncât E ∩ {γ} = ∅. Atunci mulţimea


{z ∈ E : n(γ; z) 6= 0} este finită, suma
X
n(γ; z)Rez(f ; z)
z∈E

este de asemenea finită şi are loc relaţia


Z X
(2.4.1) f (z)dz = 2πi n(γ; z)Rez(f ; z).
γ z∈E

Demonstraţie. Cum E este mulţimea punctelor singulare izolate ale lui f ,


urmează că E nu are puncte de acumulare ı̂n Ω. Deoarece γ ∼ 0, există o

deformaţie continuă ψ a lui γ ı̂ntr-un drum punctual (constant) γ0 .

Figura 2.4: Contur inclus ı̂n Ω

Fie K = ψ([0, 1] × [0, 1]). Atunci K este un compact din Ω şi E ∩ K este
o mulţime finită (altfel E ∩ K ar avea un punct de acumulare ı̂n K, deci ı̂n
Ω, ceea ce ar contrazice faptul că E este formată numai din puncte singulare
izolate ale funcţiei f ). Dacă z0 ∈ E \ K atunci z0 6∈ {γ}, deoarece {γ} ∩ E = ∅.
Din Teorema fundamentală a lui Cauchy (Teorema 1.2.18) şi olomorfia funcţiei
g(z) = 1/(z − z0 ) pe Ω, rezultă că
Z
1 dζ
n(γ; z0 ) = = 0.
2πi ζ − z0
γ

Prin urmare {z ∈ E : n(γ; z) 6= 0} ⊆ E ∩ K şi cum E ∩ K este finită, deducem


că şi mulţimea {z ∈ E : n(γ; z) 6= 0} este finită. Fie

E ∩ K = {z1 , . . . , zm }
2.4. Zerourile şi polii funcţiilor meromorfe 57

şi hj partea principală a seriei Laurent obţinută din dezvoltarea funcţiei f ı̂n
zj , j = 1, . . . , m. Atunci
−1
X (j)
(2.4.2) hj (z) = ak (z − zj )k , z 6= zj , j = 1, . . . , m.
k=−∞

Seria precedentă converge uniform pe {γ}. Integrând termen cu termen ı̂n


(2.4.2) pe {γ}, deducem că
Z X∞ Z
(j)
(2.4.3) hj (z)dz = ak (z − zj )k dz, j = 1, . . . , m.
γ k=−∞ γ

Deoarece
Z ½
1 k 0, k ∈ Z \ {−1}
(z − zj ) dz =
2πi n(γ; zj ), k = −1,
γ

obţinem din (2.4.3) că


Z
(j)
(2.4.4) hj (z)dz = 2πia−1 n(γ; zj ) = 2πiRez(f ; zj )n(γ; zj ).
γ

Pe de altă parte, considerând funcţia


m
X
g=f− hj ,
j=1

observăm că g are numai singularităţi eliminabile ı̂n fiecare punct zj , j =


1, . . . , m, deci admite o prelungire olomorfă pe o mulţime deschisă G, care
include compactul K, astfel ı̂ncât G ⊂ Ω ∪ E. Cum ψ([0, 1] × [0, 1]) = K ⊂ G
şi γ ∼ γ0 , urmează că γ ∼ γ0 . În continuare, pe baza Teoremei fundamentale a
Ω GZ

lui Cauchy, deducem că g(z)dz = 0, deci


γ
Z m Z
X
f (z)dz = hj (z)dz.
γ j=1 γ

În final din (2.4.4) şi din relaţia precedentă rezultă că
Z Xm X
(2.4.5) f (z)dz = 2πi Rez(f ; zj )n(γ; zj ) = 2πi Rez(f ; z)n(γ; z).
γ j=1 z∈E

Pentru ultima egalitate, am folosit faptul că n(γ; z) = 0, z ∈ E \ K. ¤


58 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Observaţia 2.4.2 Fie γ un contur Jordan. Atunci n(γ; z) = 1, z ∈ (γ),


iar din faptul că n(γ; z) = 0, z ∈ A∞ , unde A∞ este componenta conexă
nemărginită a lui C \ {γ}, deducem din (2.4.5) că
Z X
f (z)dz = 2πi Rez(f ; z).
γ z∈E∩(γ)

Din această egalitate rezultă că ı̂n calculul integralei lui f pe conturul Jordan
γ, sunt importante numai punctele singulare izolate situate ı̂n (γ).

În cele ce urmează prezentăm diverse aplicaţii ale Teoremei 2.4.1. Mai ı̂ntâi
dăm o altă demonstraţie a Teoremei 2.3.2, bazată pe aplicabilitatea Teoremei
reziduurilor.

Teorema 2.4.3 Fie Ω o mulţime deschisă din C, f ∈ H(Ω), şi fie γ un contur
din Ω astfel ı̂ncât γ ∼ 0. Atunci

Z
(k) k! f (ζ)
n(γ; z)f (z) = dζ, z ∈ Ω \ {γ}, k ∈ N.
2πi (ζ − z)k+1
γ

Demonstraţie. E suficient să demonstrăm egalitatea de mai sus ı̂n cazul


k = 0. Cazul general este tratat ı̂n demonstraţia Teoremei 2.3.2.
Fie z0 ∈ Ω\{γ} şi g(z) = f (z)/(z−z0 ), z ∈ Ω\{z0 }. Atunci g ∈ H(Ω\{z0 }).
Avem de analizat următoarele situaţii:
(i) f (z0 ) 6= 0. Atunci este clar că z0 este pol simplu pentru funcţia g şi

Rez(g; z0 ) = lim [(z − z0 )g(z)] = f (z0 ).


z→z0

(ii) f (z0 ) = 0. Atunci lim g(z) = f 0 (z0 ), deci z0 este punct eliminabil
z→z0
pentru funcţia g. Prin urmare Rez(g; z0 ) = 0 = f (z0 ).
Deci am obţinut că
Rez(g; z0 ) = f (z0 ).
Aplicând Teorema 2.4.1, deducem că
Z
1
g(z)dz = n(γ; z0 )Rez(g; z0 ) = n(γ; z0 )f (z0 ).
2πi
γ

¤
2.4. Zerourile şi polii funcţiilor meromorfe 59

Observaţia 2.4.4 Fie Ω o mulţime deschisă din C. Reamintim că o funcţie


h este meromorfă pe Ω (notăm h ∈ M (Ω)) dacă există o mulţime F ⊂ Ω fără
puncte de acumulare ı̂n Ω astfel ı̂ncât h ∈ H(Ω \ F ), iar F este formată numai
din puncte eliminabile sau poli pentru funcţia h. Deci ı̂n jurul unui punct din
F , funcţia h admite o dezvoltare ı̂n serie Laurent, astfel că partea principală
are numai un număr finit de termeni.
Dacă Ω este o mulţime deschisă din C∞ şi ∞ ∈ Ω, atunci f este meromorfă
pe Ω (notăm f ∈ M (Ω)) dacă f ∈ M (Ω ∩ C) iar ∞ este un punct eliminabil
sau pol pentru funcţia f .
De exemplu, orice funcţie raţională este meromorfă pe C∞ , dar există
funcţii meromorfe pe mulţimi deschise din C ce nu sunt raţionale. Într-adevăr,
funcţia h(z) = tg z este meromorfă pe C, având puncte singulare pe zk =
(2k + 1)π/2, k ∈ Z, care sunt poli simpli pentru h, dar nu este raţională. În
capitolul şapte vom studia ı̂n detaliu comportarea funcţiilor meromorfe pe C
din punctul de vedere al descompunerii lor ı̂n serii de funcţii raţionale simple.

Definiţia 2.4.5 Fie Ω o mulţime deschisă din C, z0 ∈ Ω şi f ∈ M (Ω) astfel


că f nu este identic egală cu zero pe nici o componentă conexă a lui Ω. Dacă
X∞
ak (z − z0 )k este dezvoltarea funcţiei f ı̂n serie Laurent ı̂n z0 , atunci
k=−∞
definim ordinul lui f ı̂n z0 , şi notăm ord(f ; z0 ), prin

(2.4.6) ord(f ; z0 ) = inf{k ∈ Z : ak 6= 0}.

Dacă f ≡ 0, definim ord(f ; z0 ) = ∞.

Deoarece f ∈ M (Ω), partea principală a seriei Laurent ı̂n z0 are doar un


număr finit de termeni. Prin urmare definiţia precedentă este corectă.
Are loc următorul rezultat, util ı̂n stabilirea ordinului unei funcţii mero-
morfe ı̂ntr-un punct.

Lema 2.4.6 Fie Ω o mulţime deschisă din C, f ∈ M (Ω) neidentic nulă pe nici
o componentă conexă a lui Ω şi z0 ∈ Ω. Atunci au loc următoarele afirmaţii:
(i) z0 este un punct regular pentru f dacă şi numai dacă ord(f ; z0 ) ≥ 0.
(ii) f este derivabilă ı̂n z0 şi f (z0 ) = 0 dacă şi numai dacă ord(f ; z0 ) > 0.
În acest caz, z0 este un zerou de ordinul k pentru f dacă şi numai dacă k =
ord(f ; z0 ).
(iii) f este derivabilă ı̂n z0 şi f (z0 ) 6= 0 dacă şi numai dacă ord(f ; z0 ) = 0.
(iv) z0 este un pol pentru f dacă şi numai dacă ord(f ; z0 ) < 0. În acest
caz z0 este un pol de ordinul p pentru f dacă şi numai dacă p = −ord(f ; z0 ).
60 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

(v) Dacă g este o funcţie meromorfă pe Ω, g 6≡ 0, atunci

ord(f · g; z0 ) = ord(f ; z0 ) + ord(g; z0 ),


µ ¶
f
ord ; z0 = ord(f ; z0 ) − ord(g; z0 ),
g
ord(f + g; z0 ) ≥ min{ord(f ; z0 ), ord(g; z0 )}.
În plus, dacă ord(f ; z0 ) 6= ord(g; z0 ), atunci

ord(f + g; z0 ) = min{ord(f ; z0 ), ord(g; z0 )}.

Demonstraţia acestui rezultat fiind imediată, o lăsăm pe seama cititorului.


Din rezultatul precedent obţinem următoarea consecinţă, care poate fi con-
siderată ca definiţie echivalentă a noţiunii de ordin a unei funcţii meromorfe
ı̂ntr-un punct.

Corolarul 2.4.7 Fie Ω o mulţime deschisă din C, f ∈ M (Ω) astfel că f nu


este identic nulă pe nici o componentă conexă a lui Ω, z0 ∈ Ω şi m ∈ Z.
Atunci m = ord(f ; z0 ) dacă şi numai dacă m este cel mai mare număr ı̂ntreg
cu proprietatea că există r = r(z0 ) > 0 şi g ∈ H(U (z0 , r)) astfel că g(z0 ) 6= 0
şi f (z) = g(z)(z − z0 )m , z ∈ U̇ (z0 , r).

Dacă Ω este o mulţime deschisă din C şi f ∈ M (Ω), vom nota cu Zf


(respectiv Pf ) mulţimea zerourilor (respectiv mulţimea polilor) funcţiei f din
Ω.
Are loc următoarea teoremă de caracterizare a numărului zerourilor şi a
polilor funcţiilor meromorfe pe mulţimi deschisă din C. Remarcăm faptul că
Teorema 2.4.8 rămâne valabilă dacă γ este un drum ı̂nchis nul omolog ı̂n Ω.

Teorema 2.4.8 Fie Ω o mulţime deschisă din C, f ∈ M (Ω) astfel că f nu


este identic nulă pe nici o componentă conexă a lui Ω şi fie g ∈ H(Ω). Dacă
γ este un contur omotop cu zero ı̂n Ω astfel ı̂ncât {γ} ∩ [Zf ∪ Pf ] = ∅, atunci
suma X
g(z)n(γ; z)ord(f ; z)
z∈Zf ∪Pf

este finită şi


Z X
1 f 0 (z)
(2.4.7) g(z)dz = g(z)n(γ; z)ord(f ; z).
2πi f (z)
γ z∈Zf ∪Pf
2.4. Zerourile şi polii funcţiilor meromorfe 61

f 0 (z)
Demonstraţie. Fie E = Zf ∪ Pf şi h(z) = g(z), z ∈ Ω. Deoarece f
f (z)
este meromorfă pe Ω, iar g este olomorfă pe Ω, se observă imediat că h este
meromorfă pe Ω, iar mulţimea punctelor singulare izolate ale lui h coincide cu
E. Pe baza Teoremei reziduurilor (Teorema 2.4.1), deducem că
X
n(γ; z)Rez(h; z)
z∈E

este finită şi


Z X
(2.4.8) h(z)dz = 2πi n(γ; z)Rez(h; z).
γ z∈E

Rămâne să calculăm Rez(h; z), z ∈ E. Fie z0 ∈ Zf un zerou de ordinul m


pentru funcţia f . Atunci m = ord(f ; z0 ) şi există ρ > 0 astfel că dezvoltarea
lui f ı̂n serie Taylor ı̂n z0 este de forma

f (z) = am (z − z0 )m + am+1 (z − z0 )m+1 + . . . , z ∈ U (z0 ; ρ),

iar am 6= 0. Dar g fiind olomorfă pe Ω, este analitică pe Ω, deci se dezvoltă ı̂n


serie Taylor ı̂n jurul lui z0 . Atunci

f 0 (z) mg(z0 )
h(z) = g(z) = + p(z), z ∈ U̇ (z0 ; r),
f (z) z − z0

unde p este o funcţie olomorfă ı̂ntr-un disc U (z0 ; r) cu r ≤ ρ. Prin urmare z0


este un pol simplu pentru h şi

Rez(h; z0 ) = mg(z0 ) = ord(f ; z0 )g(z0 ).

Dacă z1 ∈ Pf este un pol de ordinul n pentru f , atunci ord(f ; z1 ) = −n


şi există δ > 0 astfel ı̂ncât dezvoltarea ı̂n serie Laurent a lui f ı̂n z1 este de
forma
b−n b−1
f (z) = n
+ ··· + + b0 + b1 (z − z1 ) + . . . , z ∈ U̇ (z0 ; δ),
(z − z1 ) z − z1

iar b−n 6= 0. Raţionând ı̂n mod analog ca ı̂n cazul zeroului de ordinul m pentru
f , deducem că z1 este un pol simplu pentru h şi

Rez(h; z1 ) = −ng(z1 ) = ord(f ; z1 )g(z1 ).


62 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Prin urmare am arătat că dacă z ∈ E atunci

Rez(h; z) = ord(f ; z)g(z).

Revenind la (2.4.8), obţinem că


Z X
h(z)dz = 2πi n(γ; z)ord(f ; z)g(z).
γ z∈E

Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤


În continuare prezentăm câteva cazuri particulare ale Teoremei 2.4.8,
cunoscută sub numele de Teorema lui Cauchy relativă la zerouri şi poli.
Menţionăm că ı̂n acest rezultat fiecare zerou, respectiv pol, este numărat de
atâtea ori cât are ordinul său de multiplicitate.
Dacă g ≡ 1 ı̂n Teorema 2.4.8, obţinem principiul variaţiei argumentului:

Corolarul 2.4.9 Fie Ω o mulţime deschisă din C, f o funcţie meromorfă


pe Ω neidentic nulă pe nici o componentă conexă a lui Ω, şi fie γ un contur
omotop cu zero ı̂n Ω astfel ca {γ} ∩ [Zf ∪ Pf ] = ∅. Atunci
Z X
1 f 0 (z)
(2.4.9) n(f ◦ γ; 0) = dz = ord(f ; z)n(γ; z).
2πi f (z)
γ z∈Zf ∪Pf

Demonstraţie. Trebuie verificată doar prima egalitate, cea de-a doua se


obţine direct din teorema precedentă.
Într-adevăr, deoarece {γ} ∩ [Zf ∪ Pf ] = ∅, este clar că 0 6∈ {Γ} unde
Γ = f ◦ γ. Atunci Γ este un contur şi avem că
Z Z 1
1 dw 1 dΓ(t)
n(Γ; 0) = =
2πi w 2πi 0 Γ(t)
Γ

Z 1 Z
1 f 0 (γ(t)) 1 f 0 (z)
= dγ(t) = dz.
2πi 0 f (γ(t)) 2πi f (z)
γ

¤
Dacă γ este un contur Jordan din Ω, atunci obţinem următorul caz par-
ticular al Corolarului 2.4.9, ce justifică denumirea de principiu al variaţiei
argumentului.
2.4. Zerourile şi polii funcţiilor meromorfe 63

Corolarul 2.4.10 Fie Ω o mulţime deschisă din C şi γ un contur Jordan din
Ω astfel ı̂ncât D ⊂ Ω unde D = (γ). Fie f ∈ M (Ω) astfel ı̂ncât f nu este
identic nulă pe nici o componentă conexă a lui Ω şi {γ}∩[Zf ∪Pf ] = ∅. Atunci
Z 0 X
1 f (z)
(2.4.10) n(f ◦ γ; 0) = dz = ord(f ; z)
2πi γ f (z)
z∈Zf ∪Pf

= N0 (f ) − Np (f ),
unde N0 (f ) (respectiv Np (f )) reprezintă numărul zerourilor (respectiv numărul
polilor) funcţiei f situaţi ı̂n D, fiecare zerou (respectiv pol) fiind numărat de
atâtea ori cât indică ordinul său de multiplicitate. În particular, dacă f ∈
H(Ω) atunci Z 0
1 f (z)
n(f ◦ γ; 0) = dz = N0 (f ).
2πi γ f (z)

Observaţia 2.4.11 Dacă γ este un contur Jordan parţial neted, atunci ega-
litatea (2.4.10) se poate interpreta astfel:
Z
1
(2.4.11) N0 (f ) − Np (f ) = d(arg f (z)),

γ

unde integrala de mai sus reprezintă variaţia argumentului funcţiei f pe su-


portul lui γ. Într-adevăr,
Z 0 Z
1 f (z) 1
dz = d(log f (z))
2πi f (z) 2πi
γ γ
Z Z
1 1
= d(ln |f (z)|) + d(arg f (z)),
2πi 2π
γ γ

unde considerăm o determinare continuă (totuşi multiformă) a funcţiei Log ◦


f0
f pe {γ}, adică o primitivă a funcţiei pe {γ}. Cum d(ln |f (z)|) este o
f
diferenţială totală exactă, iar γ e un contur Jordan, deducem că
Z
d(ln |f (z)|) = 0.
γ

Deci Z Z
1 f 0 (z) 1
dz = d(arg f (z)).
2πi f (z) 2π
γ γ
64 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Fie ∆γ arg f variaţia argumentului funcţiei f pe suportul conturului γ.


Atunci relaţia precedentă devine
Z 0
1 f (z) 1
dz = ∆γ arg f,
2πi f (z) 2π
γ

adică
1
N0 (f ) − Np (f ) = ∆γ arg f.

Egalitatea precedentă arată că diferenţa dintre numărul zerourilor şi
numărul polilor funcţiei meromorfe f din domeniul D = (γ) coincide cu
variaţia argumentului funcţiei f pe {γ} ı̂mpărţită la 2π.
În particular, dacă f ∈ H(Ω) atunci
1
N0 (f ) = ∆γ arg f.

Următoarea proprietate, cunoscută sub numele de Teorema lui Rouché,
arată că numărul zerourilor unei funcţii olomorfe rămâne constant prin efectua-
rea unor mici perturbaţii asupra funcţiei. Menţionăm că Teorema lui Rouché
rămâne valabilă dacă γ este un contur Jordan astfel că D ⊂ Ω unde D = (γ).

Teorema 2.4.12 Fie Ω o mulţime deschisă din C, iar γ = ∂D unde D este


un disc astfel ı̂ncât D ⊂ Ω. Dacă f şi g sunt funcţii meromorfe pe Ω fără
zerouri şi poli pe γ, astfel ı̂ncât

(2.4.12) |f (z) − g(z)| < |f (z)| + |g(z)|, z ∈ γ,

atunci n(f ◦ γ; 0) = n(g ◦ γ; 0), adică

(2.4.13) N0 (f ) − Np (f ) = N0 (g) − Np (g),

unde N0 (f ) şi Np (f ) (respectiv N0 (g) şi Np (g)) reprezintă numărul zerourilor


şi numărul polilor funcţiei f (respectiv a funcţiei g) din D ı̂n concordanţă cu
multiplicităţile lor.

Demonstraţie. Deoarece g(z) 6= 0, z ∈ γ, obţinem din (2.4.12) că


¯ ¯ ¯ ¯
¯ f (z) ¯ ¯ f (z) ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ g(z) − 1¯ < ¯ g(z) ¯ + 1, z ∈ γ.

Dacă h(z) = f (z)/g(z), atunci h este meromorfă pe o mulţime deschisă ce


conţine pe γ şi

(2.4.14) |h(z) − 1| < |h(z)| + 1, z ∈ γ.


2.4. Zerourile şi polii funcţiilor meromorfe 65

Deci h(z) 6∈ (−∞, 0], z ∈ γ, adică h({γ}) ⊆ C \ (−∞, 0]. Pe de altă parte,
γ fiind un compact, iar h fiind continuă pe γ, deducem că h({γ}) e un compact
din C \ (−∞, 0]. Prin urmare, există o submulţime deschisă G a lui Ω astfel
ca γ ⊂ G şi h(G) ⊆ C \ (−∞, 0]. Cum h nu are poli pe G, iar f, g ∈ M (Ω),
rezultă că h este olomorfă pe G. Deoarece aplicaţia multivocă logaritm admite
ramuri uniforme pe C \ (−∞, 0], putem alege o astfel de ramură, notată cu l.
Atunci funcţia l ◦ h este olomorfă pe G şi (l ◦ h)0 (z) = h0 (z)/h(z), z ∈ G, adică
l ◦ h este o primitivă a funcţiei h0 /h pe G. Cum γ ⊂ G, urmează din Teorema
1.2.18 că Z 0 Z · 0 ¸
h (z) f (z) g 0 (z)
0= dz = − dz.
h(z) f (z) g(z)
γ γ

În final, din Corolarul 2.4.10 şi din relaţia precedentă obţinem egalitatea
(2.4.13). ¤

Observaţia 2.4.13 Menţionăm că varianta clasică a Teoremei lui Rouché


conţine următoarea condiţie, care este mai tare decât cea din (2.4.12):

|f (z) − g(z)| < |g(z)|, z ∈ γ.

În particular, din Teorema 2.4.12 obţinem

Corolarul 2.4.14 Fie Ω o mulţime deschisă din C, f, g funcţii olomorfe pe


Ω, iar γ = ∂D unde D este un disc astfel ı̂ncât D ⊂ Ω. Dacă funcţiile f şi g
satisfac condiţia

(2.4.15) |g(z)| < |f (z)|, z ∈ γ,

atunci

(2.4.16) N0 (f + g) = N0 (f ),

unde N0 (f ) (respectiv N0 (f + g)) reprezintă numărul zerourilor funcţiei f


(respectiv f + g) ı̂n D, număraţi ı̂n concordanţă cu multiplicităţile lor.

Demonstraţie. Fie h(z) = f (z) + g(z), z ∈ Ω. Atunci h ∈ H(Ω) iar din


(2.4.15) avem că
|h(z) − f (z)| < |f (z)|, z ∈ γ.
Mai mult, h(z) 6= 0 şi f (z) 6= 0, z ∈ γ. Pe baza Teoremei 2.4.12 şi Observaţiei
2.4.13 deducem că N0 (h) = N0 (f ). ¤
66 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Observaţia 2.4.15 (i) În condiţiile Corolarului 2.4.14, relaţia (2.4.16) este
echivalentă cu faptul că ecuaţiile f (z) = 0 şi f (z) + g(z) = 0 au acelaşi număr
de rădăcini ı̂n D.
(ii) Fie Ω un domeniu din C. Condiţia (2.4.15) din Corolarul 2.4.14 nu
poate fi ı̂nlocuită cu condiţia mai slabă |g(z)| ≤ |f (z)|, z ∈ γ. De exemplu,
dacă g ≡ −f in Corolarul 2.4.14, atunci |f (z)| = |g(z)|, z ∈ Ω, dar f + g ≡ 0
deci N0 (f + g) = ∞. Pe de altă parte, dacă f 6≡ 0 atunci N0 (f ) < ∞.

În finalul acestei secţiuni prezentăm două aplicaţii interesante ale Corola-
rului 2.4.14. Prima aplicaţie este o formă ı̂ntărită a Teoremei fundamentale a
algebrei.

Teorema 2.4.16 Fie Pn (z) = a0 + a1 z + · · · + an z n un polinom de gradul


n > 1. Fie r > max{αn , 1} unde
n−1
X
|ak |
k=0
αn = .
|an |

Atunci toate rădăcinile polinomului Pn aparţin discului U (0; r).

Demonstraţie. Dacă |z| = r avem că


n−1
X n−1
X
|ak |rn−1 |ak |
|Pn−1 (z)| k=0 k=0
≤ = < 1.
|an z n | |an |rn |an |r
Deci
|Pn−1 (z)| < |an z n |, |z| = r.
Aplicând Corolarul 2.4.14, deducem că ecuaţiile Pn (z) = 0 şi an z n = 0 au
acelaşi număr de rădăcini ı̂n discul U (0; r), adică exact n. ¤

Teorema 2.4.17 Fie Ω un domeniu din C astfel ı̂ncât U (0; 1) ⊂ Ω. Fie


f ∈ H(Ω). Dacă |f (z)| < 1, |z| = 1, atunci funcţia f are un singur punct fix
ı̂n U (0; 1).

Demonstraţie. Pe baza ipotezei avem că |f (z)| < 1 = |z|, z ∈ ∂U (0; 1). Fie
g(z) = −z, z ∈ Ω. Din Corolarul 2.4.14 deducem că ecuaţiile f (z) − z = 0 şi
g(z) = 0 au acelaşi număr de rădăcini ı̂n discul unitate, adică exact o rădăcină.
Prin urmare f are un singur punct fix ı̂n U (0; 1). ¤
2.4. Zerourile şi polii funcţiilor meromorfe 67

Probleme
Problema 2.4.1 Să se calculeze următoarele integrale, folosind Teorema re-
ziduurilor:
Z
sin z
(i) dz;
z
∂U (0;1)
Z
z
(ii) dz;
(z + 1)(z + 2i)
∂U (0;5)
Z
z
(iii) dz;
cos z
∂U (0;2)

Z 1
sin
(iv) z dz, r 6= 1;
(z − i)2
∂U (0;r)
Z π
e z+i
(v) dz, r 6= 1;
z2 + 1
∂U (0;r)
Z 1
e z−a
(vi) dz, a ∈ C, |a| =
6 2;
z
∂U (0;2)
1
Z cos
(z − a)2
(vii) dz, a ∈ C, |a| 6= 2;
z
∂U (0;2)
Z
tg z
(viii) dz;
z
∂U ( 12 ; 32 )
Z
1
(ix) sinm dz, m ∈ N;
z
∂U (0;r)
Z
dz
(x) , unde r > 0 este suficient de mare astfel ı̂ncât
z 111 + z 11 + z + 1
∂U (0;r)
zerourile polinomului
Z P (z) = z 111 + z 11 + z + 1 să fie ı̂n U (0; r).
dz
(xi) , unde r > 0, a, b ∈ C, |a| = 6 r, |b| =
6 r, m ∈ N;
(z − a)m (z − b)m
∂U (0;r)
Z
z+a
(xii) dz, unde n ∈ N, b ∈ C, |b| = 6 1, a ∈ C.
z n (z + b)
∂U (0;1)
68 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Z 1 2
eπi(z− 2 )
Problema 2.4.2 Fie integrala I(r) = dz unde Ωr e paralelo-
1 − e−2πiz
∂Ωr
gramul cu vârfurile (±1/2) ± (1 + i)r (a se vedea Figura 2.5).

Figura 2.5:


(i) Folosind Teorema reziduurilor, să se arate că I(r) = (1 + i)/ 2, r > 0.
(ii) Utilizând rezultatul precedent, să se arate că
Z ∞
2 √
e−t dt = π.
−∞

Problema 2.4.3 Să se determine numărul rădăcinilor următoarelor ecuaţii


ı̂n domeniile Ω indicate ı̂n fiecare caz:
(i) z 8 + 5z 7 − 20 = 0, Ω = U (0; 6);
(ii) z 6 + 3z 2 + 1 = 0, Ω = U (0; 1, 2);
(iii) z 9 + 2z 5 − 2z 4 + z + 3 = 0, Ω = {z ∈ C : Re z > 0}.

Problema 2.4.4 Să se arate că dacă λ ∈ C, Re λ > 1, atunci ecuaţia ez =


z + λ are o singură rădăcină ı̂n {z ∈ C : Re z < 0}. În plus, dacă λ > 1, să
se arate că rădăcina este reală (negativă).

Problema 2.4.5 Folosind Teorema lui Rouché, să se arate că orice polinom
de grad n ∈ N are exact n rădăcini (Teorema fundamentală a algebrei).

Problema 2.4.6 Să se arate că au loc afirmaţiile:


(i) Dacă a ∈ (0, 1), atunci ecuaţia z = aez are o singură rădăcină situată
ı̂n U (0; 1).
2.5. Aplicaţii ale Teoremei lui Rouché 69

(ii) Dacă a ∈ (0, 1), atunci ecuaţia z 2 = aez are două rădăcini situate ı̂n
U (0; 1);
(iii) Ecuaţia 1 + z + az n = 0 are cel puţin o rădăcină ı̂n discul U (0; 2),
pentru orice n > 1 şi a ∈ C.

Problema 2.4.7 Să se arate că pentru orice r > 0, există nr = n(r) ∈ N
astfel ı̂ncât polinomul Pn (z) = 1 + z/1! + · · · + z n /n! nu are rădăcini ı̂n discul
U (0; r), pentru orice n ≥ nr .

Problema 2.4.8 Fie m şi n numere ı̂ntregi pozitive. Să se arate că polinomul
P (z) = 1 + z/1! + z 2 /2! + · · · + z m /m! + 3z n are exact n rădăcini ı̂n discul
unitate.

2.5 Aplicaţii ale Teoremei lui Rouché


În această secţiune prezentăm câteva aplicaţii ale principiului variaţiei ar-
gumentului şi ale Teoremei lui Rouché. Una din ele este conţinută ı̂n Teorema
de invarianţă a domeniului (Corolarul 2.5.2), utilă ı̂n studiul comportamen-
tului local al funcţiilor analitice. Acest rezultat arată că funcţiile olomorfe
neconstante sunt deschise. Menţionăm că un astfel de rezultat nu are loc ı̂n
cazul funcţiilor de clasă C ∞ sau chiar al celor real analitice (R-diferenţiabile).
De exemplu, funcţia g(z) = |z|2 are proprietatea că

g(C) = {x + i0 : x ≥ 0}

care nu este mulţime deschisă (ca submulţime a lui C). De fapt, funcţia g este
R-diferenţiabilă, dar nu este olomorfă pe C (g este derivabilă numai ı̂n z = 0).
Un alt exemplu este dat de funcţia g(z) = (1 + iIm z)Re z, z ∈ C. Atunci
g este R-diferenţiabilă pe C, g(0) = 0, dar it 6∈ g(C) pentru t ∈ R∗ . Deci g(C)
nu poate conţine nici o vecinătate a originii. Rezultă că g nu este o aplicaţie
deschisă.
Pe de altă parte, dacă h : C → C, h(z) = z 2 , atunci h ∈ H(C) şi h(C) = C,
deci h(C) este o mulţime deschisă.
Are loc Teorema aplicaţiei deschise:

Teorema 2.5.1 Fie Ω o mulţime deschisă ı̂n C şi f : Ω → C o funcţie olo-


morfă care nu este constantă pe nici o componentă conexă a lui Ω. Atunci
f (∆) este deschisă ı̂n C pentru orice mulţime deschisă ∆ ⊆ Ω.

Demonstraţie. Fie ∆ ⊆ Ω deschisă şi w0 ∈ f (∆). E suficient să arătăm că


există ρ > 0 astfel ı̂ncât U (w0 ; ρ) ⊆ f (∆).
70 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Figura 2.6:

Fie z0 ∈ ∆ astfel ca f (z0 ) = w0 . Cum Ω este deschisă, iar f nu este


constantă pe nici o componentă conexă a lui Ω, urmează că f − f (z0 ) are
zerouri izolate. Atunci există r > 0 astfel ı̂ncât U (z0 ; r) ⊂ ∆ şi f (z) 6= f (z0 ),
z ∈ ∂U (z0 ; r) (a se vedea Figura 2.6).
Fie γ conturul circular de suport ∂U (z0 ; r) şi Γ imaginea sa prin funcţia f .
Atunci {Γ} ⊂ f (∆). Deoarece f (z) 6= f (z0 ), z ∈ {γ}, deducem că w0 6∈ {Γ},
deci ρ > 0 unde
ρ = min |f (z) − w0 |.
z∈{γ}

Arătăm ı̂n continuare că U (w0 ; ρ) ⊆ f (∆). Fie w1 ∈ U (w0 ; ρ), ales ı̂n mod
arbitrar. Atunci

|w1 − w0 | < ρ ≤ |f (z) − w0 |, z ∈ {γ},

deci
|w1 − f (z0 )| < |f (z) − f (z0 )|, z ∈ {γ}.
Aplicând Corolarul 2.4.14, deducem că ecuaţiile

(2.5.1) f (z) − f (z0 ) = 0

şi

(2.5.2) f (z) − w1 = 0

au acelaşi număr de rădăcini ı̂n U (z0 ; r). Deoarece z = z0 este o rădăcină a


ecuaţiei (2.5.1), rezultă că există z1 ∈ U (z0 ; r) astfel ı̂ncât f (z1 ) = w1 . Deci
w1 ∈ f (U (z0 ; r)) ⊂ f (∆). Cum w1 a fost ales ı̂n mod arbitrar ı̂n U (w0 ; ρ),
concludem că U (w0 ; ρ) ⊆ f (∆). Deci f (∆) este mulţime deschisă. ¤
Acum putem demonstra Teorema de invarianţă a domeniului, ca o aplicaţie
directă a rezultatului anterior.
2.5. Aplicaţii ale Teoremei lui Rouché 71

Corolarul 2.5.2 Fie Ω un domeniu din C şi f : Ω → C o funcţie olomorfă


neconstantă. Atunci f (Ω) este domeniu din C.

Demonstraţie. Deoarece f nu este constantă, deducem că f (Ω) este deschisă.


Cum f este continuă iar Ω este conexă, rezultă că f (Ω) este de asemenea
conexă, adică un domeniu din C. ¤
Pe baza Corolarului 2.5.2, obţinem o demonstraţie simplă a următorului
rezultat:

Corolarul 2.5.3 Fie Ω un domeniu din C şi f ∈ H(Ω). Atunci următoarele


afirmaţii sunt echivalente:
(i) f este constantă.
(ii) Re f este constantă.
(iii) Im f este constantă.
(iv) |f | este constant.

Demonstraţie. Este evident că dacă f este constantă, atunci toate cele-
lalte funcţii sunt de asemenea constante. Admitem că Re f este constantă.
Fără a restrânge generalitatea, presupunem că Re f ≡ 0. Atunci f (C) este
o submulţime a axei imaginare, deci nu este deschisă ı̂n C. Din Corolarul
2.5.2 rezultă că f este constantă. Celelalte implicaţii se demonstrează ı̂n mod
analog. ¤
În continuare arătăm că principiul argumentului este util ı̂n studiul com-
portării zerourilor unui şir de funcţii olomorfe convergent uniform pe compacte.
Are loc:

Teorema 2.5.4 (Teorema lui Hurwitz) Fie Ω un domeniu din C şi {fk }k∈N
un şir de funcţii olomorfe pe Ω care converge uniform pe compacte ı̂n Ω la
funcţia f . Dacă fk (z) =
6 0, z ∈ Ω, k ∈ N, atunci f este identic nulă, sau
f (z) 6= 0, ∀z ∈ Ω.

Demonstraţie. Din Teorema lui Weierstrass (Teorema 1.1.6) rezultă că f ∈


H(Ω). Admitem că f 6≡ 0. Presupunem prin absurd că există z0 ∈ Ω astfel
ı̂ncât f (z0 ) = 0. Cum f 6≡ 0 urmează că f este neconstantă, deci există r > 0
astfel ca U (z0 ; r) ⊂ Ω şi f (z) 6= 0, z ∈ U (z0 ; r) \ {z0 }. Fie γδ (t) = z0 + δe2πit ,
t ∈ [0, 1], unde δ ∈ (0, r]. Atunci γδ este conturul de suport ∂U (z0 ; δ). Din
Corolarul 2.4.10 avem că
Z 0
1 f (z)
(2.5.3) dz = N0 (f ),
2πi f (z)
γ
72 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

unde N0 (f ) reprezintă numărul zerourilor funcţiei f ı̂n U (z0 ; δ). Cum f (z0 ) =
0 şi f (z) 6= 0, z ∈ U̇ (z0 ; r), deducem că N0 (f ) = ord(f ; 0) ≥ 1.
Pe de altă parte, din faptul că fk (z) 6= 0, z ∈ Ω, k ∈ N, rezultă că
fk0 /fk ∈ H(Ω), k ∈ N, şi fk0 /fk → f 0 /f uniform pe orice cerc ∂U (z0 ; δ) cu
δ ∈ (0, r]. Din Teorema fundamentală a lui Cauchy avem că
Z 0
fk (z)
dz = 0, k ∈ N.
fk (z)
γδ

Prin trecere la limită ı̂n egalitatea precedentă deducem că


Z 0 Z 0
fk (z) f (z)
0 = lim dz = dz.
k→∞ fk (z) f (z)
γδ γδ

Din (2.5.3) şi relaţia precedentă deducem că N0 (f ) = 0. Am obţinut astfel o


contradicţie cu N0 (f ) ≥ 1. Prin urmare f (z) 6= 0, z ∈ Ω. ¤
Observaţia 2.5.5 (i) Fie fk (z) = (z − a)/k, k ∈ N, z ∈ U (0; 1), unde a ∈ C,
|a| ≥ 1. E clar că fk ∈ H(U (0; 1)) şi fk (z) 6= 0, z ∈ U (0; 1), k ∈ N. Dar fk → 0
uniform pe compacte ı̂n U (0; 1). Deci, este posibil ca prima alternativă să aibă
loc ı̂n Teorema 2.5.4.
(ii) Un rezultat analog celui prezentat in Teorema 2.5.4 nu are loc ı̂n cazul
real. De exemplu, considerăm şirul de funcţii {fk }k∈N , fk (x) = x2 + 1/k,
k ∈ N. Atunci fk (x) 6= 0, x ∈ R, k ∈ N, dar fk → f uniform pe compacte
ı̂n R unde f (x) = x2 . Această funcţie nu este identic nulă, dar se anulează ı̂n
origine.
Corolarul 2.5.6 Fie Ω un domeniu din C şi {fk }k∈N un şir de funcţii olo-
morfe şi injective pe Ω, care converge uniform pe compacte ı̂n Ω la funcţia f .
Atunci f este constantă, sau injectivă, pe Ω.
Demonstraţie. Admitem că f nu e constantă pe Ω. Presupunem că există
punctele z1 , z2 ∈ Ω, z1 6= z2 , astfel ı̂ncât f (z1 ) = f (z2 ). Fie w0 = f (z1 ) = f (z2 )
şi r > 0 astfel ı̂ncât (a se vedea Figura 2.7)
U (z1 ; r) ∩ U (z2 ; r) = ∅, U (z1 ; r) ∪ U (z2 ; r) ⊂ Ω.
Cum f nu e constantă, urmează din Teorema identităţii funcţiilor olomorfe
(Teorema 1.1.14) că restricţia funcţiei f − w0 la discul U (zj ; r), notată cu
f −w0 |U (zj ;r) , nu este identic nulă, pentru j = 1, 2. Din Teorema 2.5.4 deducem
că există k suficient de larg astfel ı̂ncât funcţia fk − w0 are cel puţin un zerou
ı̂n discul U (zj ; r), j = 1, 2. Dar această concluzie contrazice injectivitatea
funcţiei fk pe Ω, k ∈ N. Deci f este injectivă pe Ω. ¤
2.6. Aplicaţii ale Teoremei reziduurilor la calculul unor integrale 73

Figura 2.7: U (z1 ; r) ∩ U (z2 ; r) = ∅

Exemplul 2.5.7 Fie {fk }k∈N un şir de funcţii olomorfe şi injective pe U (0; 1),
astfel ı̂ncât fk → f uniform pe compacte ı̂n U (0; 1). Dacă fk0 (0) = a, k ∈ N,
unde a ∈ C∗ , atunci f este olomorfă şi injectivă pe U (0; 1).
Într-adevăr, f este olomorfă pe baza Teoremei lui Weierstrass. Pe de altă
parte, din faptul că fk0 (0) → f 0 (0) obţinem că f 0 (0) = a. Cum a 6= 0 urmează
că f nu e constantă. Din Corolarul 2.5.6 deducem că f este injectivă pe
U (0; 1).

Probleme

Problema 2.5.1 Să se demonstreze următoarea variantă mai generală a Teo-


remei lui Hurwitz: Fie Ω un domeniu din C şi {fk }k∈N un şir de funcţii olo-
morfe pe Ω, care converge uniform pe compacte la funcţia f . Dacă f 6≡ 0,
U (z0 ; r) ⊂ Ω şi f (z) 6= 0, z ∈ ∂U (z0 ; r), atunci există k0 ∈ N astfel ı̂ncât f şi
fk au acelaşi număr de zerouri ı̂n U (z0 ; r), pentru orice k ≥ k0 .

2.6 Aplicaţii ale teoriei reziduurilor la calculul unor


integrale definite reale

În continuare vom prezenta alte aplicaţii ale teoriei reziduurilor la evalua-
rea unor integrale definite reale. Deşi unele din integralele următoare pot fi
calculate cu tehnici clasice din teoria funcţiilor de o variabilă reală, ı̂n multe
situaţii este preferabilă aplicarea Teoremei reziduurilor unor funcţii şi contu-
ruri alese ı̂n mod convenabil.
74 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Z ∞ Z ∞
2.6.1 Integrale de tipul R(x)dx şi R(x)dx
−∞ 0

Pentru calculul celor două integrale sunt utile noţiunile de convergenţă,


convergenţă ı̂n sens Cauchy şi valoare principală, noţiuni pe care le presupu-
nem cunoscute. Pentru detalii, recomandăm [Ma].
Lema 2.6.1 Fie z0 ∈ C, α1 < α2 , astfel ı̂ncât α2 − α1 ≤ 2π, şi fie r > 0. Fie
f o funcţie continuă pe mulţimea Sz0 unde
(2.6.1) Sz0 = {z ∈ C \ {z0 } : α1 ≤ arg(z − z0 ) ≤ α2 }.
Fie γr arcul de cerc centrat ı̂n z0 şi de rază r conţinut ı̂n Sz0 . Atunci au loc
afirmaţiile: Z
(i) Dacă lim (z − z0 )f (z) = 0 atunci lim f (z)dz = 0.
z→∞ r→∞
γrZ

(ii) Dacă lim (z − z0 )f (z) = 0 atunci lim f (z)dz = 0.


z→z0 r→0+
γr

Demonstraţie. Fie M (r) = sup{|f (z)| : z ∈ γr }. Atunci M (r) < ∞ şi


¯Z ¯
¯ ¯
¯ f (z)dz ¯ ≤ M (r)l(γr ) = (α2 − α1 ) sup |(z − z0 )f (z)|.
¯ ¯ z∈γ r
γr

Figura 2.8: γr ⊂ Sz0

Concluziile de la (i) şi (ii) rezultă imediat. ¤


Aplicând Lema 2.6.1, obţinem următoarele rezultate:
Teorema 2.6.2 Fie f = P/Q o funcţie raţională reală astfel ı̂ncât Q(x) 6= 0,
x ∈ R, şi lim zf (z) = 0. Fie Π = {z ∈ C : Im z > 0}. Atunci
z→∞
Z ∞ X
(2.6.2) f (x)dx = 2πi Rez(f ; z).
−∞ z∈Π
2.6. Aplicaţii ale Teoremei reziduurilor la calculul unor integrale 75

Demonstraţie. Fie k şi p gradele polinoamelor P respectiv Q. Deoa-


rece lim zf (z) = 0, deducem că p ≥ k + 2, iar această condiţie asigură
z→∞
convergenţa integralei din (2.6.2). Într-adevăr, există
Z ∞ M, r1 > 0 astfel ı̂ncât
|P (x)/Q(x)| ≤ M/|x|2 , |x| ≥ r1 . Cum integrala dx/x2 este convergentă,
r1 Z ∞
deducem, folosind criteriul comparaţiei, că şi integrala [P (x)/Q(x)]dx
r
Z −r1
1

este convergentă. Similar, putem arăta că integrala [P (x)/Q(x)]dx


−∞
este convergentă. Dar P/Q este o funcţie continuă pe [−r1 , r1 ] şi deci in-
Z r1 Z 0
tegrala [P (x)/Q(x)]dx există. Urmează că integralele [P (x)/Q(x)]dx
Z ∞ −r1 −∞

şi [P (x)/Q(x)]dx sunt convergente, ceea ce implică convergenţa integralei


Z ∞0
[P (x)/Q(x)]dx.
−∞
În continuare alegem r > 0 suficient de mare astfel ı̂ncât toţi polii funcţiei
f din semiplanul superior să fie conţinuţi ı̂n domeniul Ωr unde Ωr = {z ∈ C :
|z| < r, Im z > 0}.
Fie γr (t) = reπit , t ∈ [0, 1] şi γ = [−r, r] ∪ γr . Atunci γ = ∂Ωr iar (γ) = Ωr
(a se vedea Figura 2.9). Din Teorema reziduurilor deducem că
Z X X
f (z)dz = 2πi Rez(f ; z) = 2πi Rez(f ; z).
γ z∈Ωr z∈Π

Figura 2.9: γ = [−r, r] ∪ γr

Pe de altă parte,
Z Z Z r
f (z)dz = f (z)dz + f (x)dx.
−r
γ γr
76 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Din cele două relaţii obţinem prin trecere la limită că


X Z Z ∞
2πi Rez(f ; z) = lim f (z)dz + f (x)dx.
r→∞ −∞
z∈Π γr

Din faptul că lim zf (z) = 0 şi din Lema 2.6.1 (i) rezultă că
z→∞
Z
lim f (z)dz = 0.
r→∞
γr

Deci Z ∞ X
f (x)dx = 2πi Rez(f ; z).
−∞ z∈Π
¤
Z ∞
dx
Exemplul 2.6.3 Considerăm integrala I = .
−∞ 1 + x4
Fie P (z) = 1, Q(z) = 1 + z 4 şi f (z) = 1/(1 + z 4 ). Atunci lim zf (z) = 0,
z→∞
iar Q(x) 6= 0, x ∈ R. Punctele singulare izolate ale funcţiei f se obţin din
rezolvarea ecuaţiei z 4 + 1 = 0. Deci zk = cos[(2k + 1)π/4] + i sin[(2k + 1)π/4],
k ∈ {0, 1, 2, 3}, sunt poli simpli pentru funcţia f . În plus, Im zk > 0 ⇔ k ∈
{0, 1}. Pe baza relaţiei (2.6.2), deducem că

I = 2πi[Rez(f ; z0 ) + Rez(f ; z1 )].

Cum zk este pol simplu, obţinem că


z − zk 1 zk
Rez(f ; zk ) = lim = 3 =− , k ∈ {0, 1, 2, 3}.
z→zk 1 + z4 4zk 4
Deci √
hz
z1 i π 20
I = −2πi + = .
4 4 2
Teorema 2.6.4 Fie f = P/Q o funcţie raţională reală, astfel ı̂ncât Q(x) 6= 0,
x ∈ [0, ∞), şi lim zf (z) = 0. Atunci
z→∞
Z ∞ X
(2.6.3) f (x)dx = − Rez(g; z),
0 z∈C∗

unde g(z) = f (z) log z, iar log este ramura uniformă a aplicaţiei multivoce
Log pe C \ [0, ∞) astfel ı̂ncât Im log z ∈ (0, 2π), z ∈ C \ [0, ∞).
2.6. Aplicaţii ale Teoremei reziduurilor la calculul unor integrale 77

Demonstraţie. Fie k şi p gradele polinoamelor P respectiv Q. Deoarece


lim zf (z) = 0, deducem că p ≥ k + 2. Se poate arăta că această inegalitate
z→∞
asigură convergenţa integralei din (2.6.3), folosind acelaşi raţionament ca ı̂n
demonstraţia Teoremei 2.6.2. Fie r1 > 0 suficient de mic şi r2 suficient se
mare astfel ı̂ncât toate punctele singulare izolate nenule ale lui g să fie situate
ı̂n domeniul mărginit D cu frontiera Γ unde Γ = [r1 , r2 ] ∪ γr2 ∪ [r2 , r1 ] ∪ γr−1
(a se vedea Figura 2.10), iar γr1 şi γr2 sunt contururile circulare de suporturi
∂U (0; r1 ) şi ∂U (0; r2 ).

Figura 2.10:

Din Teorema reziduurilor obţinem că


Z X X
g(z)dz = 2πi Rez(g; z) = 2πi Rez(g; z).
Γ z∈D z∈C∗

Dar
Z Z Z Z Z
g(z)dz = g(z)dz + g(z)dz + g(z)dz − g(z)dz.
Γ [r1 ,r2 ] γr2 [r2 ,r1 ] γr1

Pe de altă parte,
Z Z r2
g(z)dz = − f (x)[ln x + 2πi]dx,
r1
[r2 ,r1 ]

deci
X Z r2 Z
(2.6.4) 2πi Rez(g; z) = f (x) ln xdx + g(z)dz
z∈C∗ r1
γr2
78 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Z r2 Z
− f (x)[ln x + 2πi]dx − g(z)dz.
r1
γr1

Deoarece
lim zg(z) = 0 şi lim zg(z) = 0,
z→0 z→∞
deducem din Lema 2.6.1 că
Z Z
lim g(z)dz = 0 şi lim g(z)dz = 0.
r1 →0 r2 →∞
γr1 γr2

Trecând la limită ı̂n (2.6.4) pentru r1 → 0 şi r2 → ∞, obţinem că


X Z ∞
2πi Rez(g; z) = −2πi f (x)dx,
z∈C∗ 0

deci are loc egalitatea (2.6.3). ¤


Exemplul 2.6.5 Fie k şi p numere ı̂ntregi astfel ı̂ncât 0 ≤ k ≤ p − 2. Atunci
Z ∞
xk π
p
dx = µ ¶.
0 1+x k+1
p sin π
p
Lăsăm demonstraţia acestui exemplu pe seama cititorului.

Probleme
ProblemaZ ∞ 2.6.1 2Să se calculeze integralele:
x −1
(i) dx;
(x + 1)(x2 + 4)
2
Z−∞∞
x2 + a2
(ii) dx, unde a, b > 0;
Z−∞ (x2 + b2 )2

dx
(iii) , unde a > 0, n = 1, 2, . . . .
Z−∞ (x + a2 )n
2

dx
(iv) 4 + x4
, unde a > 0.
−∞ a
ProblemaZ ∞ 2.6.2 Să se calculeze integralele
dx
(i) 3
;
Z0 ∞ (x + 1)(x + 2)
x2 + 4
(ii) 2 2
dx;
Z0 ∞ (x + 1) (x + 2)
dx
(iii) , unde a > 0.
0 x + a3
3
2.6. Aplicaţii ale Teoremei reziduurilor la calculul unor integrale 79

2.6.2 Integrale trigonometrice


Fie R(a, b) = P (a, b)/Q(a, b) o funcţie raţională, unde P şi Q sunt poli-
noame cu coeficienţi reali ı̂n variabilele a şi b. Presupunem că funcţia R nu
conţine nici un pol pe cercul unitate a2 + b2 = 1. În acest caz are loc
Z 2π X
Teorema 2.6.6 R(sin x, cos x)dx = 2π Rez(f ; z) unde
0 z∈U (0;1)

1 ³ z − z1 z + z1 ´
f (z) = R , .
z 2i 2
Demonstraţie. Utilizând formulele lui Euler

eix + e−ix eix − e−ix


cos x = , sin x = , x ∈ R,
2 2i
precum şi substituţia eix = z, obţinem că
Z Z ³z −
2π 1
z z + z1 ´ dz
R(sin x, cos x)dx = R , .
0 2i 2 iz
∂U (0;1)

Prin urmare
Z 2π Z
R(sin x, cos x)dx = −i f (z)dz.
0
∂U (0;1)

Din Teorema reziduurilor deducem că


Z X
f (z)dz = 2πi Rez(f ; z).
∂U (0;1) |z|<1

Deci Z 2π X
R(sin x, cos x)dx = 2π Rez(f ; z).
0 |z|<1

Exemplul 2.6.7 Considerăm integrala


Z 2π
dx
I= , a > 1.
0 a + cos x
80 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Utilizând substituţia z = eix , obţinem imediat că


Z
dz
I = −2i .
z 2 + 2az + 1
∂U (0;1)

Dacă f (z) = 2/(z 2 + 2az


√ + 1), observăm că punctele
√ singulare izolate ale
2
funcţiei f sunt z1 = −a + a − 1 şi z2 = −a − a − 1. 2

Deoarece a > 1, rezultă că |z2 | > 1 şi |z1 | < 1, deci

I = 2πRez(f ; z1 ).

Cum z1 este pol simplu pentru funcţia f , deducem că


2 1 1
Rez(f ; z1 ) = lim = =√ .
z→z1 2z + 2a z1 + a a2 − 1

În concluzie, I = 2π/ a2 − 1.

Probleme
ProblemaZ 2π 2.6.3 Să se calculeze integralele
cos x
(i) dx;
Z0 2π 2 + cos x
dx
(ii) , unde a > b > 0;
Z0 2π a + b sin x
(iii) (cos x)2m dx, unde m ∈ N;
Z02π
dx
(iv) 2
, unde 0 < a < 1;
Z 02π 1 − 2a cos x + a
dx
(v) ;
(2 − sin x)2
Z0 2π
cos4 x
(vi) 2 dx;
Z0 2π 1 + sin x3
cos x
(vii) 2
dx, unde 0 < a < 1;
Z0 2π 1 − 2a2cos x + a
sin x
(viii) dx, unde a > |b| > 0.
0 a + b cos x
Problema 2.6.4 Să se calculeze integrala
Z 2π
cos mx
dx, unde a > 1, m ∈ N.
0 1 − 2a cos x + a2
2.6. Aplicaţii ale Teoremei reziduurilor la calculul unor integrale 81

Problema 2.6.5 Să se calculeze integralele


Z 2π Z 2π
ix x 2 x
I1 = f (e ) cos dx; I2 = f (eix ) sin2 dx,
0 2 0 2

unde f este o funcţie olomorfă pe discul U (0; 2).

Problema 2.6.6 Să se precizeze o formulă de calcul ı̂n cazul integralelor


Z 2π Z 2π
I1 = R(sin x, cos x) cos kxdx şi I2 = R(sin x, cos x) sin kxdx
0 0

unde k ∈ N iar R este o funcţie raţională, care satisface condiţiile din Teorema
2.6.6.

Indicaţie. Se foloseşte aceeaşi schimbare de variabilă ca ı̂n demonstraţia


Teoremei 2.6.6.

2.6.3 Integrale de tip Fourier


Z ∞
În continuare vom discuta integrala de tipul f (x)eiαx , unde α > 0 iar
−∞
f este o funcţie raţională fără poli pe axa reală. Pentru aceasta avem nevoie
de următorul rezultat pregătitor, cunoscut sub numele de Lema lui Jordan.

Lema 2.6.8 Fie f o funcţie continuă pe semiplanul S = {z ∈ C : Im z ≥ 0}


şi fie γR semicercul cu centrul ı̂n origine şi de rază R, care este conţinut ı̂n S.
lim f (z) = 0 atunci
Dacă α > 0 şi z→∞
z∈S

Z
lim f (z)eiαz dz = 0.
R→∞
γR

Demonstraţie. Deoarece γR (t) = Reiπt , t ∈ [0, 1], obţinem că


Z Z 1
f (z)eiαz dz = f (Reiπt )eiαR[cos(πt)+i sin(πt)] iπReiπt dt
0
γR

Z π
= f (Reiθ )eiαR(cos θ+i sin θ) iReiθ dθ.
0
82 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Fie KR = sup{|f (z)| : z ∈ γR }. Atunci


¯Z ¯ Z π
¯ ¯
(2.6.5) ¯ f (z)e iαz
dz ¯≤ |f (Reiθ )|e−αR sin θ Rdθ
¯ ¯
0
γR
Z π Z π
2
−αR sin θ
≤ RKR e dθ = 2RKR e−αR sin θ dθ.
0 0
Cum funcţia h(θ) = (sin θ)/θ este descrescătoare pe (0, π/2], urmează că
2 sin θ π
≤ ≤ 1, 0≤θ≤ .
π θ 2
Revenind la (2.6.5) şi folosind relaţia precedentă, obţinem că
¯Z ¯ Z π
¯ ¯ 2 2αRθ πKR π
¯ f (z)eiαz dz ¯ ≤ 2RKR e− π dθ = [1 − e−αR ] ≤ KR .
¯ ¯ α α
0
γR

lim f (z) = 0, deducem că


Deoarece z→∞
z∈S

¯Z ¯ π
¯ ¯
lim ¯ f (z)eiαz dz ¯ ≤ lim sup |f (z)| = 0.
R→∞ α R→∞ z∈γR
γR
Z
Prin urmare lim f (z)eiαz dz = 0. ¤
R→∞
γR

Observaţia 2.6.9 Cu un raţionament similar n se poate arăta că dacăπko∈ N iar


f este o funcţie continuă pe mulţimea Sk = z ∈ C∗ : 0 ≤ arg z ≤ , astfel
Z k
k
ı̂ncât lim z 1−k f (z) = 0, atunci lim f (z)eiz dz = 0 unde ΓR (t) = reitπ/k ,
z→∞ R→∞
ΓR
t ∈ [0, 1].

Demonstraţia acestui rezultat poate fi găsită ı̂n [Ha-Mo-Ne, p. 123].

Teorema 2.6.10 Fie f = P/Q o funcţie raţională reală, unde P şi Q sunt
polinoame având gradele k respectiv p astfel ı̂ncât p ≥ k + 1, iar Q nu se
anulează pe axa reală. Dacă α > 0 atunci
Z ∞ X
(2.6.6) f (x)eiαx dx = 2πi Rez(g; z),
−∞ z∈Π

unde Π = {z ∈ C : Im z > 0} iar g(z) = f (z)eiαz .


2.6. Aplicaţii ale Teoremei reziduurilor la calculul unor integrale 83

Z ∞
Demonstraţie. Mai ı̂ntâi, observăm că integrala f (x)eiαx dx există şi
−∞
este convergentă. Într-adevăr, deoarece p ≥ k + 1, avem că lim f (z) = 0. Pe
z→∞
de altă parte,
h(x)
f 0 (x) = 2 ,
Q (x)
unde h este un polinom de grad cel mult k + p − 1. Fie x0 zeroul lui h de
modul maxim. Atunci f 0 (x) are semn constant pentru x > |x0 |, deci f (x) este
monotonă pentru x ≥ |x0 |.
Fie x1 şi x2 numere reale, astfel ca x2 > x1 > |x0 |. Cum lim f (z) = 0,
z→∞
lim f (x) = 0+ sau f este negativă şi
urmează că f este sau pozitivă şi x→∞
x>|x0 |

lim f (x) = 0− .
x→∞
x>|x0 |
Aplicând teorema a doua de medie din calculul integral, deducem că există
ζ ∈ (x1 , x2 ) astfel ı̂ncât
Z x2 Z ζ Z x2
f (x) cos αxdx = f (x1 ) cos αtdt + f (x2 ) cos αtdt,
x1 x1 ζ

deci ¯Z ¯
¯ x2 ¯ 2 2
¯ f (x) cos αxdx¯¯ ≤ |f (x1 )| + |f (x2 )|.
¯ α α
x1

Folosind din nou faptul că lim f (z) = 0, rezultă că pentru orice ε > 0,
z→∞
există δ0 (ε) > 0 astfel ca
εα
|f (x)| < , x > δ0 (ε).
4
Prin urmare
¯Z ¯
¯ x2 ¯ 2
¯ f (x) cos αxdx¯¯ ≤ [|f (x1 )| + |f (x2 )|] < ε, x2 > x1 > max{|x0 |, δ0 (ε)}.
¯ α
x1
Z ∞
Inegalitatea precedentă asigură convergenţa integralei f (x) cos αxdx.
0
Z ∞În mod analog se poate arătaZ că

există şi este convergentă integrala
f (x) sin αxdx. Deci integrala f (x)eiαx dx este de asemenea conver-
0 0
gentă.
Pentru a demonstra egalitatea (2.6.6), alegem din nou conturul din Figura
2.9, ı̂n aşa fel ı̂ncât ı̂n domeniul Ωr = {z ∈ C : |z| < r, Im z > 0} să
84 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

fie conţinuţi toţi polii funcţiei g din semiplanul superior Π. Din Teorema
reziduurilor avem că
Z X X
g(z)dz = 2πi Rez(g; z) = 2πi Rez(g; z).
∂Ωr z∈Ωr z∈Π

Pe de altă parte,
Z Z r Z
iαx
(2.6.7) g(z)dz = f (x)e dx + g(z)dz.
−r
∂Ωr γr
Z
Aplicând Lema 2.6.8, obţinem că lim g(z)dz = 0. În final, egalitatea
r→∞
γr
(2.6.6) rezultă prin trecere la limită pentru r → ∞ ı̂n (2.6.7). Demonstraţia
este ı̂ncheiată. ¤

Exemplul 2.6.11 Considerăm integralele


Z ∞ Z ∞
cos x sin x
I1 = 2 2
dx şi I2 = 2 2
dx,
−∞ x + a −∞ x + a
Z ∞
eix
unde a > 0. Fie I = I1 + iI2 = 2 2
dx.
−∞ x + a
Aplicând Teorema 2.6.10, deducem că I = 2πiRez(g; ia), unde g(z) =
eiz /(z 2 + a2 ). Cum ia este pol simplu pentru funcţia g, rezultă că

eiz e−a
Rez(g; ia) = lim = .
z→ia z + ia 2ia
Deci I = πe−a /a, adică I1 = π/(aea ) şi I2 = 0.
Z ∞
cos 2x
Exemplul 2.6.12 Considerăm integrala I = 2
dx. Cu un raţiona-
−∞ x + 1
ment similar celui de mai sus se obţine că I = π/e2 .

Probleme
ProblemaZ ∞ 2.6.7 Să se calculeze integralele
cos ax
(i) dx, unde a, b > 0;
−∞ (x2 + b2 )2
Z ∞ 3
x sin x
(ii) 4
dx;
−∞ x + 1
2.6. Aplicaţii ale Teoremei reziduurilor la calculul unor integrale 85

Z ∞
cos ax
(iii) dx, unde a > 0;
x4 + 16
Z−∞ ∞
x3 sin ax
(iv) 2 2 2
dx, unde a, b > 0.
−∞ (x + b )
Z ∞
x sin ax
Problema 2.6.8 (i) Să se arate că 2 + b2
dx = πe−ab , unde a, b > 0.
Z ∞ −∞ x
sin x π
(ii) Să se arate că dx = .
0 x 2
Indicaţie. Se consideră a = 1 şi b → 0 ı̂n (i).
Z ∞ Z ∞
2.6.4 Integrale de tipul R(x) ln xdx şi [R(x)/xa ]dx
0 0
Rezultatul principal al acestei secţiuni se bazează din nou pe aplicarea
Teoremei reziduurilor ı̂n cazul conturului din Figura 2.10. Are loc

Teorema 2.6.13 Fie f = P/Q o funcţie raţională reală fără poli pe semiaxa
reală pozitivă. Dacă lim zf (z) = 0 atunci
z→∞
Z ∞ hX i
1
(2.6.8) f (x) ln xdx = − Re Rez(g; z) ,
0 2 ∗ z∈C

unde g(z) = f (z)(log z)2 , iar log este ramura uniformă a aplicaţiei multivoce
Log pe C \ [0, ∞) astfel ı̂ncât Im log z ∈ (0, 2π), z ∈ C \ [0, ∞).

Demonstraţie. Alegem r1 > 0 suficient de mic şi r2 > 0 suficient de mare,


astfel ı̂ncât toate punctele singulare izolate ale funcţiei g din C∗ să fie conţinute
ı̂n domeniul mărginit de conturul Γ din Figura 2.10. Din Teorema reziduurilor
avem că Z X
g(z)dz = 2πi Rez(g; z).
Γ z∈C∗

Dar
Z Z Z Z Z
g(z)dz = g(z)dz + g(z)dz + g(z)dz − g(z)dz.
Γ [r1 ,r2 ] γr2 [r2 ,r1 ] γr1

Pe de altă parte,
Z Z r2
g(z)dz = − f (x)[ln x + 2πi]2 dx,
r1
[r2 ,r1 ]
86 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

deci
X Z r2 Z
2
(2.6.9) 2πi Rez(g; z) = f (x)(ln x) dx + f (z)(log z)2 dz
z∈C∗ r1
γr2

Z r2 Z
2
− f (x)[ln x + 2πi] dx − f (z)(log z)2 dz.
r1
γr1

Deoarece
lim zg(z) = 0 şi lim zg(z) = 0,
z→0 z→∞

deducem din Lema 2.6.1 că


Z Z
lim f (z)(log z)2 dz = 0 şi lim f (z)(log z)2 dz = 0.
r1 →0 r2 →∞
γr1 γr2

În final, trecând la limită ı̂n (2.6.9) pentru r1 → 0 şi r2 → ∞ şi considerând
partea reală ı̂n (2.6.9), se obţine imediat relaţia (2.6.8). ¤
Z ∞
ln x
Exemplul 2.6.14 Considerăm integrala I = dx.
0 + 1)2 (x2
Fie g(z) = (log z)2 /(z 2 + 1)2 . Se observă că punctele singulare izolate
nenule ale funcţiei g sunt ±i. Deci

1
I = − Re [Rez(g; i) + Rez(g; −i)].
2
Dar i şi −i sunt poli dubli (de ordinul doi), deci

π iπ 2
Rez(g; i) = lim[(z − i)2 g(z)]0 = − +
z→i 4 16
şi
3π 9π 2
Rez(g; −i) = lim [(z + i)2 g(z)]0 = − i.
z→−i 4 16
Prin urmare
· ¸
1 1 π 3π π
I = − Re [Rez(g; i) + Rez(g; −i)] = − − + =− .
2 2 4 4 4

Cu un raţionament similar celui din demonstraţia Teoremei 2.6.13 obţinem


2.6. Aplicaţii ale Teoremei reziduurilor la calculul unor integrale 87

Teorema 2.6.15 Fie a ∈ (0, 1) şi f = P/Q o funcţie raţională reală fără poli
pe intervalul [0, ∞) astfel ı̂ncât lim f (z) = 0. Atunci
z→∞
Z ∞
f (x) πeaπi X
(2.6.10) dx = Rez(g; z),
0 xa sin(aπ) ∗ z∈C

unde g(z) = f (z)/z a , iar z a = ea log z unde log este aceeaşi ramură uniformă
ca ı̂n Teorema 2.6.13.

Demonstraţie. Fie Γ acelaşi contur ca ı̂n demonstraţia Teoremei 2.6.13.


Atunci Z X
g(z)dz = 2πi Rez(g; z)
Γ z∈C∗

şi
Z Z r2 Z Z r2 Z
f (x) f (z) f (x) f (z)
g(z)dz = dx + dz − dx − dz.
r1 xa za r1 ea[ln x+2πi] za
Γ γr2 γr1

Deci
X Z Z
f (z) f (z)
(2.6.11) 2πi Rez(g; z) = dz − dz
za za
z∈C∗ γr2 γr1
Z r2
−2πia f (x)
+(1 − e ) dx.
r1 xa
Cum lim f (z) = 0 urmează că p ≥ k + 1, unde k şi p sunt gradele poli-
z→∞
noamelor P respectiv Q. Deoarece a ∈ (0, 1), obţinem imediat că
P (z) P (z)
lim zg(z) = lim z 1−a =0 şi lim zg(z) = lim z 1−a = 0.
z→∞ z→∞ Q(z) z→0 z→0 Q(z)
Trecând la limită ı̂n (2.6.11) pentru r1 → 0 şi r2 → ∞ şi aplicând Lema
2.6.1, deducem (2.6.10). ¤
Z ∞
dx
Exemplul 2.6.16 Considerăm integrala I = a (1 + x)2
unde a ∈ (0, 1).
0 x
1
Fie g(z) = a . Se observă că z0 = −1 este pol dublu pentru g.
z (1 + z)2
Aplicând Teorema 2.6.15, obţinem că
πeaπi
I= Rez(g; −1).
sin(aπ)
88 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Dar
1
Rez(g; −1) = lim [(z + 1)2 g(z)]0 = −a lim
z→−1 z→−1 zaz
a a a
= a
= a log(−1) = aπi .
(−1) e e
Deci I = aπ/ sin(aπ).

Probleme
ProblemaZ ∞ 2.6.9 Să se calculeze integralele
ln x
(i) 2 2
dx, unde a ∈ R, b > 0;
Z0 ∞ 2 a) + b
(x +
x +1
(ii) 2 + 4)2
ln xdx;
Z0 ∞ (x
ln x
(iii) dx, unde a, b > 0;
Z0∞ (x + a)(x + b)
x+2
(iv) ln xdx.
0 x3 + 1

ProblemaZ ∞ 2.6.10 Să se calculeze integralele


1+x
(i) √ 2 2
dx;
Z0 ∞ x(x + 4)
3

dx
(ii) √ , unde a, b > 0;
Z0 ∞ x(x + a)(x + b)
4

(x + a)dx
(iii) √ , unde a, b > 0;
2 + b2 ) x
0 (x

2.6.5 Alte tipuri de integrale care se pot calcula cu Teorema


reziduurilor
Z ∞
În această secţiune studiem integrala f (x) ln xdx, unde f este o funcţie
0
raţională reală cu un pol simplu ı̂n z = 1. Pentru aceasta avem nevoie de
următorul rezultat pregătitor.

Lema 2.6.17 Fie z0 ∈ C, r > 0, 0 < α ≤ 2π şi γr (t) = z0 + rei[(1−t)θ1 +tθ2 ] ,


t ∈ [0, 1], unde θ2 > θ1 ≥ 0 astfel ı̂ncât θ2 − θ1 = α. Dacă z0 este un pol
simplu pentru funcţia f atunci
Z
lim f (z)dz = iαRez(f ; z0 ).
r→0+
γr
2.6. Aplicaţii ale Teoremei reziduurilor la calculul unor integrale 89

Demonstraţie. Deoarece z0 este pol simplu pentru f , deducem că dezvolta-


rea ı̂n serie Laurent ı̂n z = z0 este de forma
a−1
f (z) = + a0 + a1 (z − z0 ) + · · · + ak (z − z0 )k + . . . .
z − z0

Figura 2.11: γr (t) = z0 + rei[(1−t)θ1 +tθ2 ] , t ∈ [0, 1]


X
Fie g(z) = ak (z −z0 )k . Atunci g este o funcţie olomorfă pe o vecinătate
k=0
a punctului z0 , deci există K > 0 astfel ı̂ncât |g(z)| ≤ K, pentru z suficient
de apropiat de z0 . Prin urmare
¯Z ¯
¯ ¯
¯ g(z)dz ¯ ≤ Kl(γr ) → 0, r → 0+ ,
γr

unde l(γr ) este lungimea lui γr . Deci


Z Z Z
dz
lim f (z)dz = a−1 lim + lim g(z)dz
r→0+ r→0+ z − z0 r→0+
γr γr γr

= a−1 i(θ2 − θ1 ) = i(θ2 − θ1 )Rez(f ; z0 ) = iαRez(f ; z0 ).

Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤


Z ∞
ln x
Exemplul 2.6.18 Considerăm integrala dx.
0 x2 − 1
90 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Fie log ramura principală a aplicaţiei multivoce Log pe C \ (−∞, 0] şi fie
g(z) = (log z)2 /(z 2 − 1). Se observă că
(log z)2 log z
lim g(z) = lim 2
= lim =0
z→1 z→1 z − 1 z→1 z

şi
(log z)2
lim g(z) = lim = ∞.
z→−1 z→−1 z 2 − 1
Deci z0 = 1 este punct eliminabil, iar z1 = −1 este pol simplu pentru
funcţia g. Fie ε, r > 0 astfel ca ε este suficient de mic şi r este suficient de
mare. De asemenea, fie Γ = [−r, −1 − ε] ∪ γε− ∪ [−1 + ε, −ε] ∪ Γ− ε ∪ [ε, r] ∪ γr ,
unde γε şi Γε sunt semicercurile din semiplanul superior de raze egale cu ε şi
de centre ı̂n −1 respectiv 0. Notăm cu Ω domeniul mărginit cu frontiera Γ (a
se vedea Figura 2.12).
Z Se observă că funcţia g nu are puncte singulare izolate ı̂n domeniul Ω, deci
g(z)dz = 0, pe baza Teoremei 1.2.18. Dar
Γ
Z Z −1−ε Z
(ln |x| + iπ)2
(2.6.12) g(z)dz = dx − g(z)dz
−r x2 − 1
Γ γε
Z −ε Z Z r Z
(ln |x| + iπ)2 (ln x)2
+ dx − g(z)dz + dx + g(z)dz.
−1+ε x2 − 1 ε x2 − 1
Γε γr

Figura 2.12: ∂Ω = Γ

Cum z = −1 este pol simplu pentru g, deducem din Lema 2.6.17 că
Z
iπ 3
lim g(z)dz = iπRez(g; −1) = .
ε→0+ 2
γε
2.6. Aplicaţii ale Teoremei reziduurilor la calculul unor integrale 91

Dar lim zg(z) = 0 şi lim zg(z) = 0, iar din Lema 2.6.1 obţinem că
z→0 z→∞
Z Z
lim g(z)dz = 0 şi lim g(z)dz = 0.
ε→0+ r→∞
Γε γr

Trecând la limită pentru ε → 0+ şi r → ∞ ı̂n (2.6.12), deducem că


Z −1 2 Z −1 Z −1
ln (−x) 2 dx ln(−x)dx iπ 3
0= 2
dx − π 2
+ 2iπ 2

−∞ x − 1 −∞ x − 1 −∞ x − 1 2
Z 0 2 Z 0 Z 0 Z ∞
ln (−x) 2 dx ln(−x) ln2 x
+ 2
dx − π 2
+ 2iπ 2
dx + dx
−1 x − 1 −1 x − 1 −1 x − 1 0 x2 − 1
Z ∞ 2 Z 0 Z 0
ln |x| 2 dx ln(−x) iπ 3
= 2
dx − π 2
+ 2iπ 2
dx − .
−∞ x − 1 −∞ x − 1 −∞ x − 1 2
Prin urmare, obţinem următoarele relaţii (integralele următoare fiind eva-
luate ı̂n valoare principală):
Z ∞ 2 Z 0
ln |x| 2 dx
2−1
dx = π 2−1
−∞ x −∞ x
şi Z 0
ln(−x) π2
dx = .
−∞ x2 − 1 4
Dar Z Z
0 ∞
ln(−x) ln x
dx = dx,
−∞ x2 − 1 0 x2 −1
deci Z ∞
ln x π2
dx = .
0 x2 − 1 4
Metoda din demonstraţia precedentă se poate adapta ı̂ntr-un cadru mult
mai general, obţinându-se astfel următorul rezultat (vezi [Ber-Ga, p.158]).
Lăsăm demonstraţia pe seama cititorului.

Teorema 2.6.19 Fie f o funcţie raţională reală cu un pol simplu ı̂n z = 1 şi
fără alţi poli pe semiaxa reală pozitivă. Dacă lim zf (z) = 0 atunci
z→∞
Z ∞ h X i
1
f (x) ln xdx = π 2 Rez(f ; 1) − Re Rez(g; z) ,
0 2
z∈C\{1}

unde g(z) = f (z)(log z)2 , iar log este ramura uniformă a aplicaţiei multivoce
Log pe C \ [0, ∞) astfel ı̂ncât Im log z ∈ (0, 2π), z ∈ C \ [0, ∞).
92 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

În continuare prezentăm o altă aplicaţie a Lemei 2.6.17.


Z ∞
cos x
Exemplul 2.6.20 Considerăm integrala I = dx unde a > 0.
−∞ x2 − a2
Vom calcula valoarea sa principală.
Fie
Z ∞ Z ∞
sin x eix
J= 2 2
dx (= 0) şi T = I + iJ = 2 2
dx,
−∞ x − a −∞ x − a

unde considerăm valorile principale ale integralelor J şi T .


Alegem funcţia g(z) = eiz /(z 2 − a2 ) şi observăm că g ∈ H(C \ {−a, a}),
iar punctele a şi −a sunt poli simpli pentru g.

Figura 2.13: ∂D = Γ

Fie ε > 0 suficient de mic şi r > 0 suficient de mare. Dacă

Γ = [−r, −a − ε] ∪ γε− ∪ [−a + ε, a − ε] ∪ Γ−


ε ∪ [a + ε, r] ∪ γr ,

atunci g nu mai are nici un punct singular izolat ı̂n domeniul D mărginit de
conturul Γ (a se vedea Figura 2.13), deci
Z
(2.6.13) g(z)dz = 0.
Γ

Pe de altă parte,

Z Z
−a−ε Z Z a−ε
(2.6.14) g(z)dz = g(x)dx − g(z)dz + g(x)dx
−a+ε
Γ −r γε
2.6. Aplicaţii ale Teoremei reziduurilor la calculul unor integrale 93

Z Z r Z
− g(z)dz + g(x)dx + g(z)dz.
a+ε
Γε γr

Din Lema 2.6.17 rezultă că


Z
iπe−ia
lim g(z)dz = iπRez(g; −a) = −
ε→0+ 2a
γε

şi Z
iπeia
lim g(z)dz = iπRez(g; a) = .
ε→0+ 2a
Γε

Dacă z ∈ γr , atunci există θ ∈ [0, π] astfel ca z = reiθ , deci


¯ ¯
¯ eiz ¯ −r sin θ
¯ ¯= e 1
¯ z 2 − a2 ¯ |z 2 − a2 | ≤ a2 − r2 → 0, r → ∞.
Z
Aplicând Lema 2.6.1 rezultă că lim g(z)dz = 0.
r→∞
γr
Trecând la limită ı̂n (2.6.14) pentru ε → 0, r → ∞, şi folosind egalitatea
(2.6.13), obţinem că
Z −a Z ∞
iπe−ia iπeia
0= g(x)dx + + g(x)dx −
−∞ 2a −a 2a
Z ∞
eix π
= 2 2
dx + sin a.
−∞ x −a a
Deci Z ∞
eix π sin a
2 2
dx = − ,
−∞ x −a a
adică I = −π sin a/a şi J = 0.

Propunem cititorului să arate că are loc egalitatea:


Z ∞
sin x π
Exemplul 2.6.21 dx = .
0 x 2

Indicaţie. Fie
Z ∞ Z ∞
cos x sin x
I1 = dx, I2 = dx
−∞ x −∞ x
94 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Z ∞
şi I = I1 + iI2 = (eix /x)dx.
−∞
Se consideră funcţia g(z) = eiz /z olomorfă pe C∗ , cu un pol simplu ı̂n
z = 0, se aplică Lemele 2.6.1 şi 2.6.17 şi Teorema fundamentală a lui Cauchy
ı̂n cazul conturului din Figura 2.14.

Figura 2.14:

Probleme
Problema 2.6.11 Să se calculeze următoarele integrale, folosind Teorema
2.6.19: Z ∞
ln x
(i) dx;
(x − 1)(x2 + 4)
Z0 ∞
(x2 + a2 ) ln x
(ii) dx, unde a, b > 0, b 6= 1.
0 (x − 1)(x2 + b2 )2
Z ∞ Z ∞ √
2 √
Problema 2.6.12 Să se arate că sin x dx = cos x2 dx = π/(2 2)
0 0
(integralele lui Fresnel).

Problema 2.6.13 Să se arate că


Z ∞ a−1
x π
dx = , unde 0 < a < 1.
0 1+x sin(aπ)

Indicaţie. Se observă că


Z ∞ Z ∞
xa−1 eay
dx = dy.
0 1+x −∞ 1 + ey
2.7. Alte aplicaţii ale Teoremei reziduurilor 95

În continuare se alege funcţia f (z) = eaz /(1 + ez ) şi conturul γ de suport
dreptunghiul cu vârfurile ı̂n punctele ±r respectiv ±r + 2πi, cu r > 0 suficient
de mare.

Problema 2.6.14 Să se arate că


Z ∞
sh(ax) 1 ³a´
dx = tg , unde − π < a < π.
0 sh(πx) 2 2

Indicaţie. Se consideră funcţia g(z) = eaz /sh(πz) şi conturul γ din Figura
2.15, unde ε > 0 e suficient de mic, iar r > 0 e suficient de mare.

Figura 2.15:

Z ∞³
sin x ´2
Problema 2.6.15 Să se calculeze integrala dx.
0 x

2.7 Alte aplicaţii ale Teoremei reziduurilor


În continuare arătăm că noţiunea de reziduu poate fi aplicată la determi-
X∞
narea sumelor unor serii de forma f (n), ı̂n cazul ı̂n care f este o funcţie
n=−∞
olomorfă pe C \ A, iar A = {z1 , . . . , zk }, unde zi este un pol pentru funcţia f
cu reziduul wi , i = 1, . . . , k. Presupunem că f nu se anulează ı̂n nici un punct
z ∈ Z, zi 6∈ Z, i = 1, . . . , k, şi că f (z) = O(z −2 ), z → ∞, adică există numerele
reale ρ, δ > 0, astfel ı̂ncât

δ
(2.7.1) |f (z)| ≤ , |z| ≥ ρ.
|z|2
96 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Fie funcţia g(z) = πctg (πz)f (z) şi γm conturul de suport pătratul cu
vârfurile ı̂n punctele ±(m + 1/2)(1 ± i), unde m este un număr ı̂ntreg pozitiv
suficient de mare, astfel ı̂ncât toţi polii funcţiei f să fie conţinuţi ı̂n (γm ) (a se
vedea Figura 2.16).

Figura 2.16:

Observăm că funcţia g este olomorfă pe C\B, unde B = {z1 , . . . , zk , l : l ∈


Z}, şi deci punctele singulare izolate ale lui g situate ı̂n domeniul Dm , mărginit
de γm , sunt zj , j = 1, . . . , k, şi 0, ±1, . . . , ±m. Din Teorema reziduurilor
deducem că
Z hX k Xm i
(2.7.2) g(z)dz = 2πi Rez(g; zj ) + Rez(g; l) .
γm j=1 l=−m

Cum funcţia h(z) = πctg (πz) are poli simpli ı̂n punctele ±l, l ∈ Z,
Rez(h; ±l) = 1, iar punctele ±l, l ∈ Z, nu sunt singulare pentru funcţia f
şi f (±l) 6= 0, urmează că ±l este un pol simplu pentru g şi
Rez(g; ±l) = f (±l)Rez(h; ±l) = f (±l).
Pe de altă parte,
Z Z Z
g(z)dz = g(z)dz + g(z)dz
γm E1 E2
Z Z
+ g(z)dz + g(z)dz,
E3 E4
2.7. Alte aplicaţii ale Teoremei reziduurilor 97

unde E1 = [(m + 1/2)(1 − i), (m + 1/2)(1 + i)], E2 = [(m + 1/2)(1 + i), −(m +
1/2)(1 − i)], E3 = [−(m + 1/2)(1 − i), −(m + 1/2)(1 + i)], şi E4 = [−(m +
1/2)(1 + i), −(m + 1/2)(1 − i)].
Evaluând fiecare din cele patru integrale de mai sus şi ţinând cont de relaţia
(2.7.1), deducem că Z
lim g(z)dz = 0.
m→∞
γm

Într-adevăr, ¯Z ¯
¯ ¯
¯ g(z)dz ¯ ≤ sup |g(z)|l(E1 ).
¯ ¯
z∈E1
E1

Dacă z ∈ E1 atunci există λ ∈ [0, 1] astfel ı̂ncât z = m+1/2+(2λ−1)(m+1/2)i,


adică z = m + 1/2 + iy, unde |y| ≤ m + 1/2. Atunci
¯ ¯ ¯ ¯
¯ cos[π(m + 1/2) + iπy] ¯ ¯ sh(πy) ¯
¯
|ctg (πz)| = ¯ ¯ = ¯ ¯ = |th(πy)|,
sin[π(m + 1/2) + iπy] ¯ ¯ ch(πy) ¯

pentru z ∈ E1 . Pe de altă parte, deoarece

|th(πy)| ≤ th[π(m + 1/2)] ≤ 1, |y| ≤ m + 1/2,

rezultă că

(2.7.3) |ctg (πz)| ≤ 1, |y| ≤ m + 1/2, z = m + 1/2 + iy.

Un raţionament similar celui precedent arată că inegalitatea (2.7.3) este


adevărată şi pentru orice z ∈ E3 .
În continuare considerăm laturile E2 şi E4 paralele cu axa reală. Dacă
z ∈ E2 , atunci z = x + i(m + 1/2) unde |x| ≤ m + 1/2. În acest caz avem că
¯ ¯
¯ cos(πx)ch(πy) − i sin(πx)sh(πy) ¯
|ctg (πz)| = ¯¯ ¯ , y = m + 1/2,
sin(πx)ch(πy) + i cos(πx)sh(πy) ¯

şi deoarece |sh(πy)| < |ch(πy)|, y = m + 1/2, deducem imediat că

ch(πy)
|ctg (πz)| ≤ = |cth(πy)|, y = m + 1/2.
|sh(πy)|

Dar |cth(πy)| ≤ cth(π/2), y = m + 1/2, deci

(2.7.4) |ctg (πz)| ≤ cth(π/2), z ∈ E2 .


98 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

În mod analog se poate arăta că inegalitatea precedentă are loc şi pe latura
pătratului paralelă cu Ox din semiplanul inferior, adică pe E4 .
Din (2.7.1), (2.7.3) şi (2.7.4) rezultă că
Z
lim g(z)dz = 0.
m→∞
γm

Într-adevăr,
¯Z ¯
¯ ¯
¯ g(z)dz ¯ ≤ sup |g(z)|l(γm ) = sup |g(z)|(8m + 4).
¯ ¯ z∈γ z∈γ
m m
γm

Însă pentru m suficient de mare şi z ∈ γm putem presupune că inegalitatea


(2.7.1) este adevărată, iar din (2.7.3) şi (2.7.4) obţinem că
n πo δ π δ
|g(z)| ≤ π max 1, cth = πcth · 2 , z ∈ γm .
2 |z|2 2 |z|
Dar |z| ≥ m + 1/2, z ∈ γm , deci
³π ´ δ
|g(z)| ≤ πcth µ ¶ , z ∈ γm ,
2 1 2
m+
2
pentru m suficient de mare. Prin urmare
³ ´
¯Z ¯ πδcth π
¯ ¯ 2 (8m + 4) → 0,
¯ g(z)dz ¯ ≤ µ ¶ m → ∞,
¯ ¯ 1 2
γm m+
2
adică Z
lim g(z)dz = 0.
m→∞
γm
Revenind la relaţia (2.7.2), obţinem pentru m → ∞ că
Z hXk i m
X
(2.7.5) 0 = lim g(z)dz = 2πi Rez(g; zj ) + 2πi lim f (l).
m→∞ m→∞
γm j=1 l=−m

În final, din (2.7.5) avem că



X k
X
f (l) = − πRez(ctg (πz)f (z); zj ).
l=−∞ j=1

Am obţinut astfel următorul rezultat:


2.7. Alte aplicaţii ale Teoremei reziduurilor 99

Teorema 2.7.1 Fie f o funcţie meromorfă pe C şi fie z1 , . . . , zk polii funcţiei


f cu reziduurile w1 , . . . , wk . Dacă f (z) 6= 0, z ∈ Z, zj 6∈ Z, j = 1, . . . , k, iar
f (z) = O(|z|−2 ), z → ∞, atunci

X k
X
(2.7.6) f (l) = −π Rez(ctg (πz)f (z); zj ).
l=−∞ j=1

Observaţia 2.7.2 În particular, dacă f = P/Q, iar P, Q sunt polinoame cu


coeficienţi reali, astfel ı̂ncât ecuaţiile P (z) = 0 şi Q(z) = 0 nu au nici o soluţie
z ∈ Z, iar q ≥ p + 2, unde p şi q sunt gradele polinoamelor P respectiv Q,
atunci f (z) = O(|z|−2 ), iar din (2.7.6) obţinem

X X
P (l)
(2.7.7) = −π Rez(h; z),
Q(l)
l=−∞ z∈A

unde h(z) = f (z)ctg (πz) iar A este mulţimea polilor funcţiei raţionale f =
P/Q.

X
Exemplul 2.7.3 Considerăm seria 1/(n2 + a2 ) unde a > 0. Vom evalua
n=1
suma acestei serii cu ajutorul formulei (2.7.7).
E clar că
X∞ X∞
1 1 1
2 2
= 2
+ 2 .
n=−∞
n +a a n + a2
2
n=1

Fie f (z) = 1/(z 2 + a2 ). Atunci f este o funcţie meromorfă pe C, cu polii


simpli ±ia 6∈ Z. În plus, Rez(f ; ±ia) = ∓i/2a.
Din relaţia (2.7.7) deducem că

X · ¸
1 i i πictg (πia)
2 + a2
= −π − ctg (πia) + ctg (−πia) = .
n=−∞
n 2a 2a a

Prin urmare
X ∞
1 1 πictg (πia) πcth(πa)
2
+2 2 2
= = ,
a n +a a a
n=1

deci · ¸

X 1 1 π 1 1
2 2
= cth(πa) − 2 = 2 [πacth(πa) − 1].
n +a 2 a a 2a
n=1
100 2. Teoria Indexului. Aplicaţii

Observaţia 2.7.4 Folosind un raţionament similar celui care precede Teo-


rema 2.7.1, ı̂n cazul funcţiei h(z) = πf (z)cosec(πz), unde f satisface condiţiile
X∞
din Teorema 2.7.1, se poate obţine suma seriei (−1)n f (n).
n=−∞

Probleme
Problema 2.7.1 Să se arate că ı̂n condiţiile de mai sus,

X X
(−1)n f (n) = −π Rez(g; z)
n=−∞ z∈A

unde g(z) = f (z)/sin(πz) iar A este mulţimea polilor funcţiei f .



X 1
Problema 2.7.2 (i) Să se calculeze , unde a ∈ (0, ∞) \ N.
(n + a)2
n=1

X 1 π2
(ii) Folosind (i), să se arate că = .
(2n + 1)2 8
n=0


X (−1)n
Problema 2.7.3 Să se calculeze , unde a > 0.
n2 + a 2
n=1


X 1
Problema 2.7.4 Să se calculeze , folosind Teorema 2.7.1.
n4 +1
n=1


X 1
Problema 2.7.5 Să se calculeze , folosind Teorema 2.7.1.
(2n − 1)2
n=1

Observaţia 2.7.5 Alte detalii referitoare la acest capitol, ı̂n mod special la
Secţiunile 2.6 şi 2.7, se pot consulta ı̂n lucrările [Ha-Mo-Ne], [Gaş-Su] (surse
principale folosite ı̂n elaborarea acestui capitol), [Ber-Ga], [Con1], [Na-Ni],
[Gre-Kra], [Pop].
Capitolul 3

Normalitate şi Compactitate


ı̂n Spaţiul Funcţiilor Olomorfe

În acest capitol vom studia structura topologică a spaţiului H(Ω), unde
Ω este o mulţime deschisă din C, şi vom caracteriza mulţimile local uniform
mărginite din H(Ω). Vom arăta că H(Ω) este un spaţiu Fréchet ı̂n raport
cu o metrică care generează o topologie echivalentă cu topologia naturală a
lui H(Ω) definită de convergenţa uniformă pe compacte. Aceste rezultate vor
fi utile ı̂n stabilirea teoremelor principale din prezentul capitol, datorate lui
Montel şi Vitali. În finalul acestui capitol vom caracteriza familiile normale
de funcţii meromorfe.

3.1 Structura metrică şi topologică a spaţiului H(Ω)


În această secţiune vom introduce topologia naturală pe spaţiul H(Ω),
unde Ω este o mulţime deschisă din C. Vom arăta că această topologie este
echivalentă cu cea definită de o metrică bine cunoscută. Această echivalenţă
va fi utilă ı̂n caracterizarea mulţimilor compacte din H(Ω). Mai precis, vom
arăta că o submulţime F a lui H(Ω) este compactă dacă şi numai dacă F este
ı̂nchisă şi mărginită uniform pe compacte ı̂n Ω. În acest sens, vom concepe
orice submulţime a lui C(Ω) ca o mulţime de puncte din spaţiul C(Ω) unde

C(Ω) = {f : Ω → C| f continuă pe Ω}.

Cu alte cuvinte, funcţiile complexe continue pe Ω vor fi privite ca puncte ale


acestui spaţiu.

101
102 3. Normalitate şi Compactitate ı̂n Spaţiul Funcţiilor Olomorfe

Definiţia 3.1.1 Fie Ω o mulţime deschisă din C. Numim topologia naturală


(topologia uzuală) pe H(Ω) acea topologie pentru care o bază de mulţimi
deschise a unui punct f ∈ H(Ω) este formată din mulţimile VK,η (f ) de forma
n o
(3.1.1) VK,η (f ) = g ∈ H(Ω) : |g(z) − f (z)| < η, z ∈ K ,

unde K este submulţime compactă a lui Ω iar η > 0.

Observaţia 3.1.2 (i) Fie {fk }k∈N un şir de funcţii olomorfe pe mulţimea
deschisă Ω. Atunci {fk }k∈N converge ı̂n raport cu topologia naturală la funcţia
f dacă şi numai dacă pentru orice η > 0 şi K un compact inclus ı̂n Ω, există
k0 = k0 (ε, K) ∈ N astfel ı̂ncât

|fk (z) − f (z)| < η, k ≥ k0 , z ∈ K.

Deci şirul {fk }k∈N converge la f ı̂n raport cu topologia naturală a lui H(Ω)
dacă şi numai dacă {fk }k∈N converge uniform pe compacte ı̂n Ω la f .
Menţionăm că există şiruri convergente uniform pe compacte fără a fi con-
vergente uniform pe ı̂ntreaga mulţime. De exemplu, fie fk (z) = z k , k ∈ N,
|z| < 1. Atunci şirul {fk }k∈N este convergent uniform pe compacte la zero ı̂n
discul unitate, dar nu este uniform convergent ı̂n U .
(ii) H(Ω) e un spaţiu topologic Hausdorff. Această proprietate rezultă
direct din Definiţia 3.1.1.
(iii) În raport cu adunarea şi ı̂nmulţirea obişnuită a funcţiilor, H(Ω) este
un spaţiu vectorial. Deci H(Ω) este un spaţiu vectorial topologic. Pe de
altă parte, deoarece fiecare vecinătate VK,η (f ) a lui f ∈ H(Ω) este convexă,
deducem că H(Ω) este un spaţiu topologic local convex.

În continuare vom arăta că putem defini o metrică pe H(Ω), care generează
o topologie echivalentă cu topologia naturală pe H(Ω).

Definiţia 3.1.3 Fie Ω o mulţime deschisă din C şi {Kj }j∈N un şir de mulţimi
compacte din Ω. Spunem că şirul {Kj }j∈N formează o exhaustiune normală a
lui Ω dacă sunt satisfăcute următoarele condiţii:
i) Kj ⊂ int(Kj+1 ), j ∈ N;

[
(ii) Kj = Ω.
j=1

Proprietatea următoare demonstrează existenţa exhaustiunilor normale ı̂n


cazul mulţimilor deschise din C.
3.1. Structura metrică şi topologică a spaţiului H(Ω) 103

Lema 3.1.4 Fie Ω o mulţime deschisă din C. Atunci există o exhaustiune


normală {Kj }j∈N a lui Ω.

Demonstraţie. Dacă Ω = C este suficient să considerăm Kj = U (0; j), j ∈ N.


Atunci {Kj }j∈N este o exhaustiune normlă a lui C. Admitem ı̂n continuare că
Ω 6= C. Fie
½ ¾
1
Ej = z ∈ Ω : d(z, C \ Ω) ≥ , j = 1, 2, . . . ,
j

unde d(z, C \ Ω) = inf{|z − w| : w ∈ C \ Ω} este distanţa de la punctul z la


mulţimea C\Ω. Deoarece funcţia f (z) = d(z, C\Ω) este continuă pe mulţimea
Ω, deducem că Ej este o mulţime ı̂nchisă, j ≥ 1. În plus,

[
(3.1.2) Ω= Ej .
j=1

Într-adevăr, dacă z0 ∈ Ω atunci d(z0 , C \ Ω) > 0, deci există j ∈ N astfel


[∞
ca d(z0 , C \ Ω) ≥ 1/j, adică z0 ∈ Ej . Prin urmare, Ω ⊆ Ej şi este evident
j=1

[
că Ej ⊆ Ω, deci egalitatea (3.1.2) este satisfăcută.
j=1
Pe de altă parte, Ej ⊂ int(Ej+1 ), j ∈ N, pentru că mulţimea
n 1 o
Aj = z ∈ Ω : d(z, C \ Ω) >
j+1

este deschisă, include pe Ej şi este inclusă ı̂n Ej+1 .


Fie Kj = Ej ∩ U (0; j), j ∈ N. Atunci Kj este ı̂nchisă şi mărginită, deci Kj
[∞
este un compact inclus ı̂n Ω. În plus, Kj = Ω pe baza egalităţii (3.1.2), iar
j=1
Kj ⊂ int(Kj+1 ), j ∈ N, din construcţie şi din faptul că Ej ⊂ int(Ej+1 ). Deci
{Kj }j∈N este o exhaustiune normală a lui Ω. ¤
În continuare arătăm că orice compact din Ω poate fi scufundat ı̂ntr-o
submulţime Kj a unei exhaustiuni normale {Kj }j∈N a lui Ω.

Lema 3.1.5 Fie Ω o mulţime deschisă din C şi {Kj }j∈N o exhaustiune nor-
mală a lui Ω. Fie K ⊂ Ω o mulţime compactă. Atunci există j ∈ N astfel
ı̂ncât K ⊆ Kj .
104 3. Normalitate şi Compactitate ı̂n Spaţiul Funcţiilor Olomorfe

Demonstraţie. Deoarece {Kj }j∈N este o exhaustiune normală a lui Ω, de-



[
ducem că Ω = Kj . De aici rezultă imediat că
j=1


[ ∞
[
Ω= int(Kj ) şi K ⊂ int(Kj ).
j=1 j=1

Dar K fiind o mulţime compactă, acoperită de familia de mulţimi deschise


{int(Kj )}j∈N , putem extrage o subacoperire finită {int(Kjl )}pl=1 , unde p ≥ 1,
astfel ı̂ncât
[p
K⊂ int(Kjl ).
l=1

Din Definiţia 3.1.3 (i) obţinem incluziunea K ⊆ Kj , j ≥ max{jl : l =


1, . . . , p}. Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤

Definiţia 3.1.6 Fie Ω o mulţime deschisă din C şi K o submulţime compactă


a lui Ω. Fie k · kK : K → [0, ∞) funcţia dată de relaţia

(3.1.3) kf kK = sup{|f (z)| : z ∈ K}, f ∈ H(Ω).

Se observă uşor că k · kK este o seminormă pe K. Pe de altă parte, dacă


Ω este un domeniu, obţinem

Lema 3.1.7 Fie Ω un domeniu din C şi K ⊂ Ω o mulţime infinită compactă.


Atunci k · kK , dată de (3.1.3), este o normă pe K.

Demonstraţie. Fie f ∈ H(Ω) astfel ca kf kK = 0. Atunci f |K = 0, iar din


Teorema 1.1.14 deducem că f ≡ 0. ¤
În continuare considerăm o exhaustiune normală {Kj }j∈N a mulţimii Ω şi
funcţia ρΩ : H(Ω) × H(Ω) → [0, ∞),

X 1 kf − gkKj
(3.1.4) ρΩ (f, g) = j
· , f, g ∈ H(Ω).
2 1 + kf − gkKj
j=1

Este trivial faptul că ρΩ (f, g) < ∞ pentru orice f, g ∈ H(Ω), deoarece

X 1
ρΩ (f, g) ≤ < ∞.
2j
j=1

Are loc
3.1. Structura metrică şi topologică a spaţiului H(Ω) 105

Lema 3.1.8 ρΩ este o metrică pe H(Ω). În plus, topologia pe H(Ω) definită
de ρΩ nu depinde de alegerea exhaustiunii normale {Kj }j∈N a lui Ω.

Demonstraţie. E clar că ρΩ (f, g) = ρΩ (g, f ), f, g ∈ H(Ω). Dacă ρΩ (f, g) = 0


atunci
X∞
kf − gkKj kf − gkKl
0≤ ≤ = 0, j ∈ N,
1 + kf − gkKj 1 + kf − gkKl
l=1
adică kf − gkKj = 0, j ∈ N. Deci (f − g)|Kj = 0, j ∈ N. Dar {Kj }j∈N fiind o
exhaustiune normală a lui Ω, urmează că f − g ≡ 0.
Acum arătăm că ρΩ satisface inegalitatea triunghiului. Într-adevăr, deoa-
rece funcţia h(x) = x/(1 + x) este crescătoare pe [0, ∞) şi satisface condiţia
h(s + t) ≤ h(s) + h(t), s, t ≥ 0,
iar din faptul că
kf − gkKj ≤ kf − hkKj + kh − gkKj , j ∈ N,
deducem că
kf − gkKj kf − hkKj kh − gkKj
≤ + , j ∈ N.
1 + kf − gkKj 1 + kf − hkKj 1 + kh − gkKj
Deci

X ∞
X · ¸
1 kf − gkKj 1 kf − hkKj kh − gkKj
ρΩ (f, g) = ≤ +
2j 1 + kf − gkKj 2j 1 + kf − hkKj 1 + kh − gkKj
j=1 j=1

= ρΩ (f, h) + ρΩ (g, h), f, g, h ∈ H(Ω).


Faptul că topologia indusă de ρΩ pe H(Ω) nu depinde de exhaustiunea
{Kj }j∈N a lui Ω rezultă din Lema 3.1.5. Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤
Echivalenţa celor două topologii introduse ı̂n această secţiune se deduce
din rezultatul următor.

Teorema 3.1.9 Fie Ω o mulţime deschisă din C şi {fk }k∈N un şir de funcţii
olomorfe pe Ω. Atunci {fk }k∈N converge uniform pe compacte ı̂n Ω la funcţia
f dacă şi numai dacă lim ρΩ (fk , f ) = 0.
k→∞

Demonstraţie. Alegem {Kj }j∈N o exhaustiune normală a lui Ω şi ε > 0.


Admitem că lim ρΩ (fk , f ) = 0. Atunci există k0 ∈ N astfel ı̂ncât ρΩ (fk , f ) <
k→∞
ε, k ≥ k0 . Deci
kfk − f kKj
< 2j ε, k ≥ k0 , j ∈ N.
1 + kfk − f kKj
106 3. Normalitate şi Compactitate ı̂n Spaţiul Funcţiilor Olomorfe

De aici rezultă că şirul {fk }k∈N este convergent uniform pe Kj , j ∈ N. Cum
{Kj }j∈N este o exhaustiune normală, urmează că {fk }k∈N este uniform con-
vergent pe compacte ı̂n Ω la f .
Lăsăm implicaţia inversă pe seama cititorului. ¤
În finalul acestei secţiuni arătăm că spaţiul metric (H(Ω), ρΩ ) este complet.

Teorema 3.1.10 (H(Ω), ρΩ ) este un spaţiu metric complet.

Demonstraţie. Considerăm {fk }k∈N un şir Cauchy din H(Ω), deci pentru
orice η > 0, există k0 ∈ N astfel ı̂ncât
ρΩ (fk , fm ) < η, k, m ≥ k0 .
Fie M un compact inclus ı̂n Ω. Atunci restricţia şirului {fk }k∈N la M , notată
cu {fk |M }k∈N , este un şir uniform Cauchy pe M . Deci pentru orice ε > 0,
există n0 = n0 (ε, M ) ∈ N astfel ı̂ncât
(3.1.5) sup |fn (z) − fm (z)| < ε, m, n ≥ n0 .
z∈M

Rezultă că {fk (z)}k∈N este un şir Cauchy ı̂n C, deci există f (z) =
lim fk (z) pentru orice z ∈ M . Cum M a fost ales ı̂n mod arbitrar, rezultă că
k→∞
există f (z) = lim fk (z), z ∈ Ω. În continuare arătăm că funcţia f : Ω → C
k→∞
este olomorfă pe Ω şi lim ρΩ (fk , f ) = 0.
k→∞
Fie K un compact din Ω şi fie ε > 0 fixat. Pe baza relaţiei (3.1.5), există
n0 = n0 (², K) ∈ N astfel ı̂ncât
|fn (z) − fm (z)| < ε, m, n ≥ n0 , z ∈ K.
Fie z ∈ K fixat, dar ales ı̂n mod arbitrar. Relaţia precedentă asigură (prin
trecere la limită după m → ∞) că pentru orice n ≥ n0 ,
|f (z) − fn (z)| ≤ ε.
Cum n0 nu depinde de z (n0 depinde doar de ε şi compactul K), obţinem că
sup |f (z) − fn (z)| → 0, n → ∞,
z∈K

adică kfn − f kK → 0, n → ∞. Prin urmare şirul {fk }k∈N converge uniform pe


compactul K la restricţia funcţiei f pe K notată cu f |K . Cum K a fost ales ı̂n
mod arbitrar, urmează că fk → f uniform pe compacte ı̂n Ω, iar din Teorema
lui Weierstrass rezultă că f ∈ H(Ω). În final din Teorema 3.1.9 rezultă că
{fk }k∈N converge la f ı̂n raport cu metrica ρΩ . Demonstraţia este ı̂ncheiată.
¤
3.2. Teoremele lui Montel şi Vitali 107

Observaţia 3.1.11 Din Teorema 3.1.10 deducem că H(Ω) este un spaţiu
Fréchet ı̂n raport cu topologia naturală, adică H(Ω) este un spaţiu topolo-
gic metrizabil complet.

Probleme
Problema 3.1.1 Să se completeze detaliile din demonstraţia Teoremei 3.1.9.

3.2 Teoremele lui Montel şi Vitali


În această secţiune vom arăta că o submulţime F a lui H(Ω) este local
uniform mărginită (mărginită uniform ı̂n raport cu orice compact din Ω) dacă
şi numai dacă orice şir din F conţine un subşir convergent uniform pe com-
pacte (Teorema lui Montel). Acest rezultat, datorat lui Montel, are consecinţe
importante ı̂n teoria funcţiilor olomorfe de o variabilă complexă, fiind utilizat
cu succes ı̂n demonstrarea echivalenţei domeniilor simplu conexe din C (Teo-
rema lui Riemann). Una din aplicaţiile Teoremei lui Montel, cunoscută sub
numele de principiul compactităţii, va fi prezentată ı̂n demonstraţia Teoremei
lui Vitali.
Pe parcursul acestei secţiuni Ω este o mulţime deschisă din C.

Definiţia 3.2.1 Fie F ⊆ H(Ω). Mulţimea F se numeşte local uniform


mărginită dacă pentru orice compact K ⊂ Ω există o constantă L = L(K) > 0
astfel ı̂ncât

(3.2.1) kf kK ≤ L, ∀f ∈ F,

unde
kf kK = sup{|f (z)| : z ∈ K}.

Observaţia 3.2.2 Deoarece orice compact din Ω se poate acoperi cu un


număr finit de discuri ı̂nchise U (zk , εk ), k = 1, . . . , p, unde zk ∈ Ω, εk > 0
şi p ∈ N, deducem că ı̂n (3.2.1) compactul K se poate ı̂nlocui cu orice disc
ı̂nchis inclus ı̂n Ω. Pe de altă parte, dacă Ω este un disc U (z0 ; r), atunci orice
compact K din Ω poate fi inclus ı̂ntr-un disc ı̂nchis U (z0 ; ρ), ρ < r. Deci local
uniform mărginirea mulţimii F revine la mărginirea sa pe orice disc ı̂nchis
U (z0 ; η), η < r.

Prezentăm câteva exemple de mulţimi local uniform mărginite de funcţii


olomorfe.
108 3. Normalitate şi Compactitate ı̂n Spaţiul Funcţiilor Olomorfe

Exemplul 3.2.3 (i) Fie ∆ o mulţime deschisă şi mărginită din C. Considerăm

F = {f ∈ H(Ω) : f (Ω) ⊆ ∆}.

Atunci F este local uniform mărginită.


(ii) Fie M > 0 şi

n ∞
X o
FM = f (z) = ak z k ∈ H(U ) : |ak | ≤ M .
k=0

În acest caz, dacă r ∈ (0, 1) şi f ∈ FM atunci |f (z)| ≤ M (1 − r)−1 , |z| ≤ r,
adică FM este local uniform mărginită.

Definiţia 3.2.4 Fie F ⊆ H(Ω). Mulţimea F se numeşte relativ compactă


(normală) dacă orice şir {fk }k∈N ⊆ F conţine un subşir convergent uniform
pe compacte ı̂n Ω.

Observaţia 3.2.5 Din Teorema lui Weierstrass rezultă că limita subşirului
convergent este o funcţie olomorfă pe Ω.

Rezultatul următor arată că Definiţiile 3.2.1 şi 3.2.4 sunt echivalente. Re-
marcăm faptul că Teorema lui Montel nu are loc ı̂n cazul funcţiilor real-
analitice. Într-adevăr, şirul de funcţii {sin kx}k∈N este mărginit uniform pe
orice interval compact din R, dar nu conţine subşiruri convergente uniform
pe intervale compacte din R. De fapt, acest şir nu conţine nici subşiruri con-
vergente punctual pe axa reală. Menţionăm că pentru fiecare şir crescător
{kp }p∈N de numere naturale, mulţimea {x ∈ R : ∃ lim sin kp x} este de
p→∞
măsură Lebesgue nulă.

Teorema 3.2.6 (Teorema lui Montel) Fie F ⊆ H(Ω). Atunci F este relativ
compactă dacă şi numai dacă F este local uniform mărginită.

Pentru demontraţia Teoremei lui Montel avem nevoie de următoarele re-


zultate pregătitoare.

Lema 3.2.7 Fie F ⊆ H(Ω) o mulţime local uniform mărginită. Atunci


mulţimea Fk = {f (k) : f ∈ F} este local uniform mărginită pentru orice
k ∈ N.
3.2. Teoremele lui Montel şi Vitali 109

Figura 3.1: U (z0 ; r) ⊂ Ω

Demonstraţie. E suficient să demonstrăm că Fk este mărginită pe orice disc


ı̂nchis din Ω. Fie z0 ∈ Ω şi r > 0 astfel ı̂ncât U (z0 ; r) ⊂ Ω. Deoarece F este
local uniform mărginită, există L = L(z0 ; r) > 0 astfel ı̂ncât

(3.2.2) kf kU (z0 ;r) ≤ L, ∀ f ∈ F.

Deoarece U (z0 ; r) ⊂ Ω, putem alege ρ > r astfel ı̂ncât U (z0 ; ρ) ⊂ Ω, iar


din formulele lui Cauchy avem că
Z
(k) k! f (ζ)
f (z) = dζ, k ∈ N, f ∈ F, z ∈ U (z0 , ρ),
2πi (ζ − z)k+1
γ

unde γ = ∂U (z0 ; ρ). În particular, dacă z ∈ U (z0 ; r), atunci din (3.2.2) şi
relaţia precedentă rezultă că
k! L Lρk!
|f (k) (z)| ≤ · k+1
· 2πρ = .
2π (ρ − r) (ρ − r)k+1
Deci mulţimea Fk este local uniform mărginită, k ∈ N. ¤

Definiţia 3.2.8 Fie F ⊆ H(Ω). Mulţimea F se numeşte local echicontinuă


dacă pentru orice ε > 0 şi orice compact K ⊂ Ω, există δ = δ(ε, K) > 0 astfel
ı̂ncât
|f (z1 ) − f (z2 )| < ε,
pentru orice f ∈ F şi z1 , z2 ∈ K cu |z1 − z2 | < δ.

Se observă imediat că dacă F = {f }, atunci F este local echicontinuă dacă


şi numai dacă funcţia f este uniform continuă pe orice compact K din Ω.
Menţionăm că Observaţia 3.2.2 se poate aplica şi ı̂n cazul definiţiei prece-
dente.
110 3. Normalitate şi Compactitate ı̂n Spaţiul Funcţiilor Olomorfe

Lema 3.2.9 Fie F ⊆ H(Ω). Dacă mulţimea F este local uniform mărginită,
atunci F este local echicontinuă.

Demonstraţie. E suficient să demonstrăm echicontinuitatea pe un disc ı̂nchis


U (z0 ; r) din Ω, ales ı̂n mod arbitrar.
Deoarece F este local uniform mărginită, deducem din Lema 3.2.7 că
mulţimea G = {f 0 : f ∈ F} este de asemenea local uniform mărginită. Deci
există L = L(z0 ; r) > 0 astfel ca

(3.2.3) |f 0 (z)| ≤ L, z ∈ U (z0 ; r), f ∈ F.

Fie z1 , z2 ∈ U (z0 ; r) şi γ drumul liniar de suport segmentul ı̂nchis [z1 , z2 ].


Atunci [z1 , z2 ] ⊂ U (z0 ; r), iar din formula lui Leibniz-Newton obţinem că
Z
f (z2 ) − f (z1 ) = f 0 (ζ)dζ.
γ

Din (3.2.3) şi relaţia precedentă deducem că

|f (z1 ) − f (z2 )| ≤ L|z1 − z2 |, f ∈ F.

În final, pentru ε > 0, alegem δ > 0 astfel ca δ ≤ ε/L. Atunci

|f (z1 ) − f (z2 )| < ε, ∀ f ∈ F, z1 , z2 ∈ U (z0 ; r), |z1 − z2 | < δ.

Deci F este echicontinuă pe U (z0 ; r). ¤


Având toate pregătirile necesare, putem trece la demonstraţia Teoremei
lui Montel.
Demonstraţia Teoremei 3.2.6. Suficienţa. Presupunem că F este local
uniform mărginită. Vom arăta că F este relativ compactă. Fie {fk }k∈N un
şir din F şi A ⊂ Ω o mulţime numărabilă densă ı̂n Ω. (De exemplu, putem
considera mulţimea punctelor z ∈ Ω astfel ca Re z, Im z ∈ Q.) Notăm cu
A = {z1 , . . . , zk , . . . }. Deoarece {z1 } este o mulţime compactă din Ω, iar F
este local uniform mărginită, rezultă că şirul de numere complexe {fk (z1 )}k∈N
este mărginit. Deci există un şir crescător de numere naturale {k1 (i)}i∈N astfel
ı̂ncât subşirul {fk1 (i) (z1 )}i∈N al lui {fk (z1 )}k∈N să fie convergent ı̂n C. Fie I1 =
{k1 (i) : i ∈ N}. Deoarece şirul numeric {fk1 (i) (z2 )}i∈N este mărginit, există un
şir crescător de numere naturale {k2 (i)}i∈N astfel ı̂ncât {k2 (i)}i∈N ⊆ {k1 (i)}i∈N
iar şirul {fk2 (i) (z2 )}i∈N este convergent ı̂n C. În plus, şirul {fk2 (i) }i∈N este
convergent ı̂n punctele z1 şi z2 , deoarece este un subşir al şirului {fk1 (i) }i∈N .
Avem că I2 = {k2 (i)}i∈N ⊂ I1 şi

{fk2 (i) }i∈N ⊆ {fk1 (i) }i∈N ⊆ {fk }k∈N .


3.2. Teoremele lui Montel şi Vitali 111

Continuând inductiv acest raţionament, obţinem şirul {fkp (i) }i∈N cu pro-
prietatea că {fkp (i) }i∈N ⊆ {fkp−1 (i)}i∈N ⊆ · · · ⊆ {fk1 (i) }i∈N ⊆ {fk }k∈N şi
{fkp (i) }i∈N este convergent ı̂n punctele z1 , . . . , zp , p ∈ N. Prin urmare, şirul
diagonal {ki (i)}i∈N este extras din oricare din subşirurile Ip = {kp (i)}i∈N ,
p ∈ N, deci {fki (i) }i∈N converge ı̂n orice punct din mulţimea A la o funcţie f .
Pentru simplitate notăm şirul {ki (i)}i∈N cu {ki }i∈N .
În continuare arătăm că {fki }i∈N converge uniform pe compacte ı̂n Ω. Mai
ı̂ntâi arătăm că acest şir este convergent simplu pe Ω. Fie z0 ∈ Ω şi ε > 0.
Deoarece F este o mulţime local uniform mărginită, deducem din Lema 3.2.9
că F este local echicontinuă. Cum {fki }i∈N ⊂ F, urmează că există r > 0
astfel ca U (z0 ; r) ⊂ Ω şi
ε
(3.2.4) |fki (z) − fki (z0 )| < , i ∈ N, z ∈ U (z0 ; r).
3
Dar mulţimea A fiind densă ı̂n Ω, rezultă că există w0 ∈ U (z0 ; r) ∩ A. Cum
{fki (w0 )}i∈N este un şir convergent, deducem din criteriul lui Cauchy că există
i0 ∈ N astfel ı̂ncât
ε
(3.2.5) |fki (w0 ) − fkj (w0 )| < , i, j ≥ i0 .
3
Prin urmare, din inegalităţile (3.2.4) şi (3.2.5) obţinem că

|fki (z0 ) − fkj (z0 )| ≤ |fki (z0 ) − fki (w0 )| + |fki (w0 ) − fkj (w0 )|

+|fkj (w0 ) − fkj (z0 )| < ε, i, j ≥ i0 .

În concluzie, şirul {fki (z0 )}i∈N este convergent. Dar z0 a fost ales ı̂n mod
arbitrar, deci şirul {fki }i∈N converge simplu pe Ω.
Fie acum η > 0 şi z00 ∈ Ω. Folosind din nou faptul că mulţimea F este local
echicontinuă, precum şi un raţionament similar celui de mai sus, deducem că
există ρ > 0 şi i00 ∈ N astfel ca U (z00 ; ρ) ⊂ Ω şi

|fki (z) − fkj (z)| < η, i, j ≥ i00 , z ∈ U (z00 ; ρ).

Deci şirul {fki }i∈N converge uniform pe discul ı̂nchis U (z00 ; ρ).
Pe de altă parte, dacă K este un compact din Ω şi z ∈ K, există
ρz = ρz (K) > 0 astfel ı̂ncât U (z; ρz ) ⊂ Ω, iar şirul {fki }i∈N converge uniform
pe U (z; ρz ). Cum K se poate acoperi cu un număr finit de discuri ı̂nchise
U (wl , ρwl ) ⊂ Ω, unde wl ∈ K, rezultă că şirul {fki }i∈N converge uniform pe
compactul K.
112 3. Normalitate şi Compactitate ı̂n Spaţiul Funcţiilor Olomorfe

Necesitatea. Admitem că mulţimea F este relativ compactă. Dacă pre-


supunem prin absurd că F nu e local uniform mărginită, atunci există un
compact M din Ω astfel ı̂ncât pentru orice k ∈ N, există gk ∈ F astfel că
(3.2.6) kgk kM > k.
Dar {gk }k∈N este un şir din mulţimea relativ compactă F, deci conţine un
subşir {gkp }p∈N convergent uniform pe compacte ı̂n Ω. În particular, restricţia
şirului {gkp }p∈N la M , notată cu {gkp |M }p∈N , converge uniform pe M . De aici
deducem că şirul {gkp |M }p∈N este mărginit, ceea ce reprezintă o contradicţie
cu (3.2.6). Prin urmare F este local uniform mărginită. ¤
În continuare prezentăm un alt rezultat referitor la convergenţa uniformă
pe compacte a şirurilor de funcţii olomorfe local uniform mărginite.

Teorema 3.2.10 (Teorema lui Vitali) Fie Ω un domeniu din C şi fie F ⊂ Ω o
mulţime care are cel puţin un punct de acumulare ı̂n Ω. Dacă {fk }k∈N este un
şir local uniform mărginit de funcţii olomorfe pe Ω, astfel ı̂ncât {fk (z)}k∈N este
convergent pentru orice z ∈ F , atunci {fk }k∈N converge uniform pe compacte
ı̂n Ω.

Demonstraţie. Presupunem prin absurd că şirul {fk }k∈N nu este uniform
convergent pe compacte ı̂n Ω. Atunci există un compact M ⊂ Ω, ε > 0,
şirurile {kp }p∈N ⊂ N, {lp }p∈N ⊂ N şi {wp }p∈N ⊂ M , astfel ı̂ncât
(3.2.7) |fkp (wp ) − flp (wp )| ≥ ε, p ∈ N.
Deoarece şirul {fk }k∈N este local uniform mărginit, deducem din Teorema
lui Montel că există subşirurile {kp (m)}m∈N şi {lp (m)}m∈N ale lui {kp }p∈N
respectiv {lp }p∈N , cu proprietatea că şirurile {fkp (m) }m∈N şi {flp (m) }m∈N sunt
convergente uniform pe compacte ı̂n Ω la funcţiile f respectiv g. E clar că
f |F = g|F , deoarece şirul {fk }k∈N converge simplu pe mulţimea F . Deoarece
mulţimea F are puncte de acumulare ı̂n domeniul Ω, deducem din Teorema
1.1.14 că f ≡ g.
Pe de altă parte, şirul {wp }p∈N fiind mărginit, conţine un subşir {wpm }m∈N
convergent la un punct z0 ∈ M . Trecând la limită ı̂n (3.2.7) pe subşirurile
construite mai sus, obţinem că
|f (z0 ) − g(z0 )| ≥ ε > 0.
Deci f (z0 ) 6= g(z0 ). Dar această relaţie contrazice faptul că f ≡ g.
Demonstraţia e ı̂ncheiată. ¤
O consecinţă interesantă a Teoremei lui Vitali este conţinută ı̂n rezultatul
următor. Are loc
3.2. Teoremele lui Montel şi Vitali 113

Teorema 3.2.11 Fie Ω un domeniu din C şi {fk }k∈N un şir local uniform
mărginit de funcţii olomorfe pe Ω. Atunci {fk }k∈N este convergent uniform
pe compacte ı̂n Ω dacă şi numai dacă există un punct a ∈ Ω astfel că şirul
(p)
{fk (a)}k∈N este convergent pentru orice p ∈ N.

Demonstraţie. Dacă {fk }k∈N este convergent uniform pe compacte, atunci


(p)
este clar că şirul {fk (a)}k∈N este convergent pentru orice p ∈ N şi a ∈ Ω.
(p)
Admitem acum că există a ∈ Ω astfel ı̂ncât şirul {fk (a)}k∈N este conver-
gent pentru orice p ∈ N. Fie r > 0 astfel ı̂ncât U (a; r) ⊂ Ω. Fără a restrânge
din generalitate, presupunem că a = 0 ∈ Ω. Cum şirul {fk }k∈N este local
uniform mărginit, există M > 0 astfel ca |fk (z)| ≤ M pentru orice k ∈ N şi
z ∈ U (0; r). Pe de altă parte, fiecare funcţie fk se dezvoltă ı̂n serie de puteri

X
fk (z) = akp z p , |z| < r,
p=0

(p)
unde akp = fk (0)/p!. Din ipoteză deducem că există limita ap = lim akp ,
k→∞
p ∈ N. Pe de altă parte, deoarece |fk (z)| ≤ M , z ∈ U (0; r), k ∈ N, rezultă
pe baza inegalităţilor lui Cauchy că |ap | ≤ M/rp , p ∈ N. Din Teorema lui
Cauchy-Hadamard rezultă că R ≥ r, unde R este raza de convergenţă a seriei

X ∞
X
de puteri ap z p , deci f (z) = ap z p ∈ H(U (0; r)). În continuare, după
p=0 p=0
efectuarea unor calcule elementare se obţine că fk → f uniform ı̂n U (0; r). În
final, din Teorema lui Vitali rezultă că fk → f uniform pe compacte ı̂n Ω. ¤
Combinând Teoremele 3.1.9, 3.1.10 şi 3.2.6, obţinem următoarea caracte-
rizare a mulţimilor compacte din H(Ω):

Teorema 3.2.12 Fie Ω o mulţime deschisă din C şi F ⊆ H(Ω). Atunci F


este compactă dacă şi numai dacă F este local uniform mărginită şi ı̂nchisă.

Demonstraţie. Deoarece H(Ω) este un spaţiu metric ı̂n raport cu metrica


ρΩ definită de relaţia (3.1.4), deducem (ı̂n conformitate cu Teorema lui Haus-
dorff de caracterizare a compactităţii ı̂n spaţii metrice (vezi [An])) că F este
compactă dacă şi numai dacă F este secvenţial compactă, adică din orice şir
{fk }k∈N conţinut ı̂n F se poate extrage un subşir {fkp }p∈N convergent ı̂n ra-
port cu metrica ρΩ la o funcţie f ∈ F. Pe de altă parte, din Teorema 3.1.9
avem că
lim ρΩ (fkp , f ) = 0 ⇔ fkp → f, p → ∞,
p→∞
114 3. Normalitate şi Compactitate ı̂n Spaţiul Funcţiilor Olomorfe

ultima limită având loc uniform pe compacte ı̂n Ω. Deci F este mulţime
compactă dacă şi numai dacă F este relativ compactă şi ı̂nchisă. În final,
aplicând Teorema lui Montel, deducem echivalenţa cerută. ¤
În continuare prezentăm un exemplu de submulţime compactă a lui H(U ).

Exemplul 3.2.13 Fie


n o
P = p : U → C : p ∈ H(U ), p(0) = 1, Re p(z) > 0, z ∈ U .

Atunci P este o submulţime compactă a lui H(U ).

Demonstraţie. Este evident că P = 6 ∅, deoarece funcţia pλ (z) = (1 + λz)(1 −


λz) aparţine mulţimii P pentru orice λ ∈ C, |λ| = 1. Arătăm că P este
compactă pe baza Teoremei 3.2.12. Mai ı̂ntâi demonstrăm că P este ı̂nchisă.
Într-adevăr, fie {pk }k∈N un şir din P astfel ı̂ncât pk → p uniform pe compacte
ı̂n U . Din Teorema lui Weierstrass deducem că p ∈ H(U ) şi

p(0) = lim pk (0) = 1.


k→∞

Cum Re pk (z) > 0, k ∈ N, z ∈ U , urmează că

Re p(z) = lim Re pk (z) ≥ 0, z ∈ U.


k→∞

Deci Re p(z) ≥ 0, z ∈ U̇ şi p(0) = 1 > 0. De aici obţinem imediat


că Re p(z) > 0, z ∈ U . Dacă prin absurd ar exista z0 ∈ U̇ astfel ı̂ncât
Re p(z0 ) = 0 atunci

0 = Re p(z0 ) = min{Re p(z) : z ∈ U }.

Rezultă că funcţia olomorfă q = e−p satisface condiţia

1 = |q(z0 )| = e−Re p(z0 )


= max e−Re p(z)
= max |q(z)|.
z∈U z∈U

Prin urmare q este constantă pe baza Teoremei maximului modulului pen-


tru funcţii olomorfe (Teorema 1.1.19). Deci q(z) ≡ 1 şi

0 = q 0 (z) = e−p(z) p0 (z), z ∈ U.

Egalitatea precedentă are loc dacă şi numai dacă

p0 ≡ 0 ⇔ p ≡ 1.
3.2. Teoremele lui Montel şi Vitali 115

Am obţinut o contradicţie cu Re p(z0 ) = 0. Deci Re p(z) > 0, z ∈ U , adică


p ∈ P. Prin urmare P este o mulţime ı̂nchisă ı̂n H(Ω).
Arătăm acum că P este local uniform mărginită. Fie
n o
V = ϕ ∈ H(U ) : ϕ(0) = 0, |ϕ(z)| < 1, z ∈ U ,

mulţimea funcţiilor de tip Schwarz. Atunci

1 + ϕ(z)
p ∈ P ⇔ ϕ ∈ V unde p(z) = , z ∈ U.
1 − ϕ(z)

Lăsăm demonstraţia echivalenţei precedente pe seama cititorului.


Fie p ∈ P şi ϕ ∈ V astfel ı̂ncât p(z) = (1 + ϕ(z))/(1 − ϕ(z)). Deoarece
funcţia ϕ satisface condiţiile din Lema lui Schwarz, rezultă că |ϕ(z)| ≤ |z|,
z ∈ U . Cum ϕ(z) = (p(z) − 1)/(p(z) + 1), urmează că

1 − |z| 1 + |z|
(3.2.8) ≤ |p(z)| ≤ , z ∈ U.
1 + |z| 1 − |z|

Notând cu M (r) = (1 + r)/(1 − r), r ∈ [0, 1), obţinem că |p(z)| ≤ M (r),
|z| = r, p ∈ P. În final, din Teorema 1.1.19 obţinem că |p(z)| ≤ M (r), |z| ≤ r,
iar din Observaţia 3.2.2 concludem că P este o submulţime local uniform
mărginită a lui H(U ). Deci P este compactă. ¤

Observaţia 3.2.14 Un spaţiu topologic X se numeşte spaţiu Montel dacă X


este spaţiu Fréchet şi are proprietatea că mulţimile mărginite şi ı̂nchise din X
sunt compacte.
Din Teorema 3.2.12 şi Observaţia 3.1.11 deducem că dacă Ω este o mulţime
deschisă din C, atunci H(Ω) este spaţiu Montel.

În finalul acestei secţiuni prezentăm un alt rezultat clasic din teo-
ria funcţiilor de o variabilă complexă, cunoscut sub numele de Teorema
convergenţei lui Blaschke. Are loc

Teorema 3.2.15 Fie {fk }k∈N un şir uniform mărginit de funcţii olomorfe pe
discul unitate U . Dacă există o mulţime numărabilă E = {zk : k ∈ N} ⊂ U

X
astfel ı̂ncât (1 − |zk |) = ∞ şi există lim fk (zj ) pentru orice punct zj ∈ E,
k→∞
k=1
j ∈ N, atunci şirul {fk }k∈N este convergent uniform pe compacte ı̂n U .
116 3. Normalitate şi Compactitate ı̂n Spaţiul Funcţiilor Olomorfe

Demonstraţie. Deoarece şirul {fk }k∈N este uniform mărginit, există M > 0
astfel ı̂ncât |fk (z)| < M , z ∈ U , k ∈ N. Pe baza Teoremei lui Montel, există
un subşir {fkp }p∈N convergent uniform pe compacte la o funcţie olomorfă f
pe U . Presupunem prin absurd că {fk }k∈N nu converge uniform pe compacte.
Deoarece {fk (z)}k∈N este mărginit ı̂n C, rezultă că există două funcţii distincte
g1 şi g2 şi două subşiruri {fmp }p∈N , respectiv {flp }p∈N , cu proprietatea că
fmp → g1 şi flp → g2 local uniform pe compacte ı̂n U . Deoarece restricţia
şirului {fk }k∈N la mulţimea E converge, rezultă că g1 |E = g2 |E . E clar că
|gj (z)| ≤ M , j = 1, 2, z ∈ U , deci funcţiile g1 şi g2 sunt uniform mărginite pe

X
U . Deoarece (1 − |zk |) = ∞ rezultă că g1 ≡ g2 (a se vedea Problema 3.2.3;
k=1
[Rem, p. 100], [Gre-Kra, Teorema 9.1.4]). Dar această relaţie contrazice faptul
că funcţiile g1 şi g2 sunt distincte. Prin urmare şirul {fk }k∈N este convergent
uniform pe compacte ı̂n U . ¤

Probleme
Problema 3.2.1 Fie Ω un domeniu din C, z0 ∈ Ω şi {fk }k∈N un şir local
(p)
uniform mărginit de funcţii olomorfe pe Ω. Dacă lim fk (z0 ) = 0 pentru
k→∞
orice p = 0, 1, . . . , să se arate că fk → 0 uniform pe compacte ı̂n Ω.

Problema 3.2.2 Fie M > 0 şi


n ∞
X o
F = f (z) = aj z j ∈ H(U ) : |aj | ≤ M, j ∈ N .
j=0

Să se arate că F este o submulţime relativ compactă a lui H(U ).

Problema 3.2.3 Fie f ∈ H(U ) o funcţie olomorfă neconstantă şi mărginită


ı̂n U . Dacă z1 , z2 , . . . sunt zerourile funcţiei f (fiecare zerou fiind numărat cât
X∞
indică ordinul său de multiplicitate) atunci (1 − |zk |) < ∞.
k=1

3.3 Probleme extremale


În această secţiune vom arăta că funcţionalele reale şi continue pe mulţimi
compacte F din H(Ω) sunt mărginite şi ı̂şi ating marginea superioară pe F.

Definiţia 3.3.1 Fie Ω o mulţime deschisă din C şi F o submulţime a lui


H(Ω). Spunem că J este o funcţională pe F dacă J : F → C este o aplicaţie
3.3. Probleme extremale 117

(deci J(f ) ∈ C, ∀ f ∈ F). În plus, funcţionala J se numeşte continuă pe F


dacă pentru orice şir {fk }k∈N din F, care converge uniform pe compacte ı̂n Ω
la funcţia f , are loc
lim J(fk ) = J(f ).
k→∞

Exemplul 3.3.2 Fie Ω o mulţime deschisă din C, k ∈ N, z0 ∈ Ω şi f ∈ H(Ω).


1
Fie ak = f (k) (z0 ) (deci ak este al k-lea coeficient obţinut din dezvoltarea
k!
ı̂n serie Taylor ı̂n z0 a funcţiei f ) şi funcţionala J : H(Ω) → C dată de
J(f ) = ak . Arătăm că J e continuă pe H(Ω). Într-adevăr, dacă {fn }n∈N este
un şir din H(Ω), care converge uniform pe compacte ı̂n Ω la funcţia g, atunci
1 1
din Teorema lui Weierstrass obţinem că g ∈ H(Ω) şi fn(k) (z0 ) → g (k) (z0 ),
k! k!
adică J(fn ) → J(g), n → ∞.
Observaţia 3.3.3 Fiind dată o funcţională J pe o submulţime F a lui
H(Ω), se pune ı̂n mod firesc problema de a determina max |J(f )| (respec-
f ∈F
tiv max Re J(f )). O astfel de problemă se numeşte extremală. Menţionăm că
f ∈F
problemele extremale au un rol fundamental ı̂n teoria geometrică a funcţiilor
de o variabilă complexă, deseori conducând la obţinerea unor estimări exacte.
Teorema 3.3.4 Fie Ω o mulţime deschisă din C şi F o submulţime compactă
a lui H(Ω). Dacă J : F → C este o funcţională continuă pe F, atunci J este
mărginită şi ı̂şi atinge marginea superioară pe F, adică există o funcţie f0 ∈ F
astfel ı̂ncât
(3.3.1) |J(f )| ≤ |J(f0 )|, f ∈ F.
Demonstraţie. Fie M = sup{|J(f )| : f ∈ F }. Atunci există un şir {fk }k∈N
din F astfel ca |J(fk )| → M , k → ∞. Cum F este o submulţime compactă
a lui H(Ω), deducem din Teorema 3.2.12 că F este local uniform mărginită şi
ı̂nchisă. Deci şirul {fk }k∈N conţine un subşir {fkp }p∈N convergent uniform pe
compacte la o funcţie f0 ∈ F. Deoarece J este o funcţională continuă pe F,
deducem că
J(fkp ) → J(f0 ), p → ∞,
deci |J(f0 )| = M . Prin urmare M < +∞ şi
|J(f )| ≤ M = |J(f0 )|, ∀f ∈ F,
adică
|J(f0 )| = max{|J(f )| : f ∈ F }.
¤
118 3. Normalitate şi Compactitate ı̂n Spaţiul Funcţiilor Olomorfe

Observaţia 3.3.5 (i) Folosind acelaşi raţionament ca ı̂n demonstraţia Teore-


mei 3.3.4, deducem că dacă J este o funcţională continuă pe mulţimea com-
pactă F ⊂ H(Ω), astfel ca J(f ) 6= 0, ∀ f ∈ F, atunci există o funcţie f1 ∈ F
cu proprietatea că

(3.3.2) |J(f1 )| = min |J(f )|.


f ∈F

Diverese aplicaţii ale relaţiilor (3.3.1) şi (3.3.2) pot fi consultate ı̂n [Ha-
MG].
(ii) Aceeaşi demonstraţie arată că ı̂n condiţiile Teoremei 3.3.4, există
funcţia g ∈ F astfel ı̂ncât

Re J(g) = max Re J(f ).


f ∈F

3.4 Normalitate şi compactitate ı̂n spaţiul funcţiilor


meromorfe
În continuare arătăm că dacă Ω este un domeniu ı̂n C şi M (Ω) este
mulţimea funcţiilor meromorfe pe Ω, atunci M (Ω)∪{∞} este un spaţiu metric
complet. De asemenea, vom caracteriza familiile normale din M (Ω). Pentru
aceasta reamintim câteva rezultate referitoare la metrica cordală pe C∞ . De-
talii suplimentare pot fi găsite ı̂n lucrările [Con1], [Gam]. Această metrică,
notată cu dc , este definită pe C∞ astfel:
 2|z1 −z2 |

 , z ,z ∈ C
 (1+|z1 |2 )1/2 (1+|z2 |2 )1/2 1 2



(3.4.1) dc (z1 , z2 ) = 2
, z1 ∈ C, z2 = ∞

 (1+|z1 |2 )1/2




0, z1 = z2 = ∞.

Se verifică imediat că au loc următoarele relaţii:

(3.4.2) dc (z1 , z2 ) = dc (1/z1 , 1/z2 ), z1 , z2 ∈ C,

(3.4.3) dc (z, 0) = dc (1/z, ∞), z ∈ C.

De asemenea, dacă {zk }k∈N este un şir de numere complexe iar z ∈ C,


astfel ca dc (z, zk ) → 0, atunci zk → z, k → ∞. În plus, (C∞ , dc ) este un
spaţiu metric compact. În rezultatul următor prezentăm alte proprietăţi ale
3.4. Normalitate şi compactitate ı̂n spaţiul funcţiilor meromorfe 119

metricii cordale. Pentru a evita orice confuzie, notăm cu B∞ (z0 ; r) bila ı̂n C∞
de centru z0 şi rază r ı̂n raport cu metrica dc , adică

B∞ (z0 ; r) = {z ∈ C∞ : dc (z; z0 ) < r}.

Are loc

Lema 3.4.1 (a) Fie A o mulţime mărginită din C şi δ > 0 astfel că A ⊆
U (0; δ). Atunci

2|z1 − z2 |
≤ dc (z1 , z2 ) ≤ 2|z1 − z2 |, z1 , z2 ∈ A.
1 + δ2

(b) Dacă z0 ∈ C şi r > 0 atunci există ρ > 0 astfel că B∞ (z0 ; ρ) ⊂ U (z0 ; r).
(c) Dacă z0 ∈ C şi ρ > 0 atunci există r > 0 astfel că U (z0 ; r) ⊂ B∞ (z0 ; ρ).
(d) Pentru orice ρ > 0, există un compact K ⊂ C astfel ı̂ncât C∞ \ K ⊆
B∞ (∞; ρ).
(e) Dacă E ⊂ C este o mulţime compactă, atunci există η > 0 astfel că
B∞ (∞; η) ⊆ C∞ \ E.

Lăsăm demonstraţia acestui rezultat pe seama cititorului.


Fie
C(Ω, C∞ ) = {f : Ω → C∞ |f continuă pe Ω}.

Definiţia 3.4.2 Fie Ω un domeniu din C şi {fk }k∈N un şir de funcţii mero-
morfe pe Ω. Spunem că {fk }k∈N converge ı̂n C(Ω, C∞ ) (converge normal) la
funcţia f dacă {fk }k∈N converge uniform pe compacte ı̂n Ω la f ı̂n raport cu
metrica cordală, adică dc (fk (z), f (z)) → 0 uniform pe compacte ı̂n Ω.

Definiţia 3.4.3 Dacă g ∈ C(Ω, C∞ ), definim funcţia 1/g ∈ C(Ω, C∞ ) astfel:


 1

 g(z) , g(z) 6= 0 sau g(z) 6= ∞


1 
(3.4.4) = 0, g(z) = ∞
g(z) 



∞, g(z) = 0.

Observaţia 3.4.4 Folosind relaţiile (3.4.2) şi (3.4.3), rezultă imediat că şirul
{fk }k∈N ⊂ M (Ω) converge ı̂n C(Ω, C∞ ) la funcţia f dacă şi numai dacă şirul
{1/fk }k∈N converge ı̂n C(Ω, C∞ ) la funcţia 1/f .
120 3. Normalitate şi Compactitate ı̂n Spaţiul Funcţiilor Olomorfe

Teorema 3.4.5 Fie Ω un domeniu din C şi {fk }k∈N un şir de funcţii mero-
morfe pe Ω astfel ı̂ncât {fk }k∈N converge in C(Ω, C∞ ) la funcţia f . Atunci f
este meromorfă pe Ω, sau f ≡ ∞. În plus, dacă fk ∈ H(Ω), k ∈ N, atunci f
este olomorfă pe Ω, sau f ≡ ∞.

Demonstraţie. Cazul I. Presupunem că există z0 ∈ Ω astfel ı̂ncât f (z0 ) 6=


∞. Fie L = |f (z0 )| + 1. Pe baza Lemei 3.4.1(b), există ρ > 0 astfel ı̂ncât
B∞ (f (z0 ); ρ) ⊂ U (f (z0 ); L). Deoarece fk → f ı̂n C(Ω, C∞ ), rezultă că există
k0 ∈ N astfel ca dc (fk (z0 ), f (z0 )) < ρ/2, k ≥ k0 . Pe de altă parte, mulţimea
{f, f1 , f2 , . . .} fiind compactă ı̂n C(Ω, C∞ ) este şi echicontinuă, pe baza Teo-
remei lui Arzela-Ascoli (a se vedea Problema 3.4.2; [Con1, p. 148]; [Gam,
p. 307]), deci există r > 0 astfel ı̂ncât pentru z ∈ C cu |z − z0 | ≤ r are loc
dc (fk (z), fk (z0 )) < ρ/2. Atunci

dc (fk (z), f (z0 )) ≤ dc (fk (z), fk (z0 )) + dc (fk (z0 ), f (z0 )) < ρ,

pentru orice z ∈ C cu |z − z0 | ≤ r şi pentru orice k ≥ k0 . Deoarece


B∞ (f (z0 ); ρ) ⊂ U (f (z0 ); L), rezultă că

(3.4.5) |fk (z)| ≤ |fk (z) − f (z0 )| + |f (z0 )| ≤ 2L, z ∈ U (z0 ; r), k ≥ k0 .

Pe de altă parte, din relaţiile (3.4.1) şi (3.4.5) deducem că


2
dc (fk (z), f (z)) ≥ |fk (z) − f (z)|, z ∈ U (z0 ; r), k ≥ k0 .
1 + 4L2
Cum dc (fk (z), f (z)) → 0 uniform ı̂n U (z0 ; r), urmează din inegalitatea
precedentă că fk → f uniform ı̂n U (z0 ; r). Funcţia fk fiind mărginită pe
U (z0 ; r) pentru k ≥ k0 , pe baza relaţiei (3.4.5), nu poate avea poli ı̂n discul
U (z0 ; r), deci fk este olomorfă ı̂n punctul z0 pentru orice k ≥ k0 . Deoarece
fk → f uniform ı̂n discul U (z0 ; r), rezultă, pe baza Teoremei lui Weierstrass,
că funcţia f este olomorfă pe un disc cu centrul ı̂n z0 .
Cazul II. Presupunem că există z1 ∈ Ω astfel ca f (z1 ) = ∞. Deoa-
rece fk → f ı̂n C(Ω, C∞ ), deducem din (3.4.2) şi (3.4.3) că 1/fk → 1/f
ı̂n C(Ω, C∞ ). Dar fk ∈ M (Ω), deci 1/fk ∈ M (Ω), k ∈ N. Aplicând
raţionamentul de la cazul precedent, rezultă că există r > 0 şi k0 ∈ N ast-
fel ı̂ncât funcţiile 1/f şi 1/fk , k ≥ k0 , sunt olomorfe pe discul U (z1 ; r). În
plus, 1/fk → 1/f uniform pe U (z1 ; r). Folosind Problema 2.5.1, rezultă că
funcţia 1/f este sau identic nulă sau are zerouri izolate ı̂n U (z1 ; r). Prin ur-
mare dacă f 6≡ ∞ atunci 1/f 6≡ 0 şi f este meromorfă pe U (z1 ; r). Combinând
acest rezultat cu prima parte a demonstraţiei, deducem că dacă f 6≡ ∞ atunci
f este meromorfă pe Ω.
3.4. Normalitate şi compactitate ı̂n spaţiul funcţiilor meromorfe 121

Cazul {fk }k∈N ⊂ H(Ω) ı̂l lăsăm pe seama cititorului. ¤


În continuare, utilizând Teorema 3.4.5, introducem noţiunea de familie nor-
mală de funcţii meromorfe, ı̂n analogie cu aceeaşi noţiune din cazul funcţiilor
olomorfe.

Definiţia 3.4.6 Fie Ω un domeniu din C şi F o familie de funcţii meromorfe


pe Ω. Spunem că F este normală ı̂n C(Ω, C∞ ) (relativ compactă) dacă orice
şir din F conţine un subşir care converge ı̂n C(Ω, C∞ ) la o funcţie meromorfă
sau la ∞.

Definiţia 3.4.7 Fie Ω un domeniu din C şi f ∈ M (Ω). Fie ν(f ) : Ω → R


derivata sferică a funcţiei f dată de relaţia
 2|f 0 (z)|

 1+|f (z)|2
, z nu este pol pentru f

(3.4.6) ν(f )(z) =


 lim 2|f 0 (ζ)|
, z este pol pentru f.
ζ→z 1 + |f (ζ)|2

Observaţia 3.4.8 (i) Se verifică printr-un calcul elementar că dacă z0 este
un pol simplu pentru funcţia f , atunci ν(f )(z0 ) = 1/Rez(f ; z0 ). Dacă z0 este
pol de ordinul k ≥ 2 pentru f , atunci ν(f )(z0 ) = 0.
(ii) ν(f ) este o funcţie continuă pe Ω.
(iii) Dacă {fk }k∈N ⊂ M (Ω) şi fk → f ı̂n C(Ω, C∞ ) atunci ν(fk ) → ν(f )
uniform pe compacte ı̂n Ω.

Demonstraţie. Afirmaţiile (i) şi (ii) fiind imediate, le lăsăm pe seama citito-
rului. Arătăm că are loc (ii). Dacă f este olomorfă ı̂n z0 ∈ Ω atunci fk0 → f 0 ,
k → ∞, uniform pe un disc U (z0 ; r) ⊂ Ω, iar de aici rezultă că ν(fk ) → ν(f )
uniform pe U (z0 ; r).
Dacă f nu este olomorfă ı̂n z0 , atunci 1/f este olomorfă ı̂n acelaşi punct,
deoarece f ∈ M (Ω). Atunci 1/fk → 1/f uniform pe un disc U (z0 ; ρ) ⊂ Ω, deci
şi ν(1/fk ) → ν(1/f ) uniform pe U (z0 ; ρ). În final, din faptul că ν(f ) = ν(1/f ),
ν(fk ) = ν(1/fk ), k ∈ N, deducem că ν(fk ) → ν(f ) uniform pe U (z0 ; ρ). ¤
Dacă F ⊂ M (G), fie

ν(F) = {ν(f ) : f ∈ F}.

Rezultatul următor este analogul Teoremei lui Montel pentru familii de


funcţii meromorfe. Demonstraţia acestui rezultat poate fi găsită ı̂n [Con1, p.
158-159].
122 3. Normalitate şi Compactitate ı̂n Spaţiul Funcţiilor Olomorfe

Teorema 3.4.9 (Teorema lui Marty) Familia F ⊂ M (Ω) este normală ı̂n
C(Ω, C∞ ) dacă şi numai dacă familia ν(F) este local uniform mărginită.

Observaţia 3.4.10 (i) Fie F = {fk : k ∈ N} unde fk (z) = kz, z ∈ Ω. Atunci


ν(fk )(z) = 2k/(1 + k 2 |z|2 ), deci familia F este normală ı̂n C(Ω, C∞ ), deoarece
ν(F) este local uniform mărginită. Totuşi F nu este normală ı̂n M (Ω) deoarece
fk → ∞ uniform pe compacte ı̂n Ω.
(ii) Dacă Ω ⊆ C este un domeniu, există o exhaustiune normală {Kj }j∈N
a lui Ω. Prin intermediul acestei exhaustiuni vom introduce o metrică pe
C(Ω, C∞ ). Considerăm

δj (f, g) = sup{dc (f (z), g(z)) : z ∈ Kj }, ∀f, g ∈ C(Ω, C∞ ), j ∈ N.

Fie δΩ : C(Ω, C∞ ) × C(Ω, C∞ ) → [0, ∞),



X 1 δj (f, g)
δΩ (f, g) = , ∀f, g ∈ C(Ω, C∞ ).
2j 1 + δj (f, g)
j=1

Ca ı̂n Secţiunea 3.1 se poate arăta că (C(Ω, C∞ ), δΩ ) este un spaţiu metric
complet (a se vedea [Con1]).
(iii) Considerând M (Ω) ∪ {∞} ⊂ C(Ω, C∞ ) ı̂nzestrat cu aceeaşi metrică
δΩ şi folosind Teorema 3.4.5, rezultă imediat că M (Ω) ∪ {∞} este un spaţiu
metric complet. În plus, mulţimea H(Ω) ∪ {∞} este ı̂nchisă ı̂n C(Ω, C∞ ).

Probleme
Problema 3.4.1 Să se demonstreze Lema 3.4.1.

Problema 3.4.2 (Teorema Arzela-Ascoli) Fie Ω un domeniu din C şi M ⊂


C(Ω, C∞ ). Atunci familia M este normală ı̂n C(Ω, C∞ ) dacă şi numai dacă
au loc următoarele condiţii:
(i) Închiderea mulţimii {f (z) : f ∈ M} este compactă ı̂n C∞ pentru orice
z ∈ Ω.
(ii) M este echicontinuă pe Ω.

Problema 3.4.3 Fie Ω un domeniu din C. Să se arate că M (Ω) ∪ {∞} este
un spaţiu metric complet, dar M (Ω) nu este complet ı̂n raport cu metrica δΩ .

Observaţia 3.4.11 Alte detalii referitoare la acest capitol se pot consulta ı̂n
lucrările [Con1], [Gaş-Su], [Ha-Mo-Ne], [Gam], [Na-Ni].
Capitolul 4

Funcţii Univalente

În acest capitol prezentăm diverse proprietăţi ale funcţiilor olomorfe şi
injective (univalente). Vom obţine teoreme de acoperire şi deformare pentru
o clasă specială de funcţii univalente pe discul unitate. De asemenea, vom
studia legătura dintre convergenţa uniformă pe compacte a unui şir de funcţii
univalente şi convergenţa ı̂n nucleu a domeniilor corespunzatoare. În final vom
prezenta o condiţie necesară şi suficientă de univalenţă pentru funcţii olomorfe
pe discul unitate, folosind metrica hiperbolică.

4.1 Noţiuni şi rezultate generale privind funcţiile


univalente
Pentru ı̂nceput prezentăm două noţiuni fundamentale din teoria reprezen-
tarilor conforme ale domeniilor simplu conexe din C.

Definiţia 4.1.1 (i) Fie Ω un domeniu din C şi f : Ω → C. Funcţia f se


numeşte univalentă pe Ω (simplu univalentă) dacă f este olomorfă şi injectivă
pe Ω. Notăm cu Hu (Ω) mulţimea funcţiilor univalente pe Ω.
(ii) Fie Ω1 şi Ω2 domenii din C. Funcţia g : Ω1 → Ω2 se numeşte biolomorfă
dacă g este bijectivă şi olomorfă pe Ω1 , Ω2 = g(Ω1 ), iar funcţia g −1 este
olomorfă pe Ω2 .

Observaţia 4.1.2 E clar că dacă f este o funcţie biolomorfă pe domeniul


Ω, atunci f este şi univalentă. Vom arăta că are loc şi reciproca, adică orice
funcţie univalentă este aplicaţie biolomorfă, deci cele două noţiuni sunt echiva-
lente. Atragem atenţia că noţiunile de univalenţă şi biolomorfie se pot extinde

123
124 4. Funcţii Univalente

ı̂n cazul aplicaţiilor olomorfe pe domenii din spaţii Banach, dar ı̂n infinit di-
mensional cele două noţiuni nu mai sunt echivalente (a se vedea de exemplu
[Gr-Ko]).

În continuare prezentăm câteva exemple de funcţii univalente.

Exemplul 4.1.3 Fie U = U (0; 1) discul unitate şi f (z) = z/(1 − z)2 , z ∈ U .
Funcţia f se numeşte funcţia lui Koebe. Această funcţie este univalentă pe U
şi transformă discul unitate ı̂n C \ {w ∈ C : Re w ≤ −1/4, Im w = 0} (a se
vedea Figura 4.1).

Figura 4.1: Funcţia lui Koebe

z
Notând cu fθ (z) = , pentru θ ∈ R, se observă că fθ este o
(1 − eiθ z)2
rotaţie de unghi −θ a funcţiei f , deoarece fθ (z) = e−iθ f (eiθ z), z ∈ U . Deci
fθ este univalentă şi transformă discul unitate ı̂n planul complex cu o tăietură
spre ∞ ce porneşte din punctul (−1/4)e−iθ (a se vedea Figura 4.2).

Figura 4.2: Imaginea discului unitate prin funcţia fθ


4.1. Noţiuni şi rezultate generale privind funcţiile univalente 125

Prin urmare obţinem că


\
(4.1.1) fθ (U ) = U (0; 1/4).
θ∈R

Vom vedea că această egalitate are un rol important ı̂n studiul unei clase
speciale de funcţii univalente pe discul unitate.

Exemplul 4.1.4 Funcţia exponenţială f (z) = ez este univalentă pe banda


B = {z ∈ C : −π < Im z < π} şi transformă pe B ı̂n C \ (−∞, 0]. Deşi
f 0 (z) 6= 0, z ∈ C, totuşi funcţia exponenţială nu este univalentă pe C (este
doar local univalentă pe C).

Exemplul 4.1.5 Fie B = {z ∈ C : −π/2 < Re z < π/2} şi f : B → C,


f (z) = sin z, z ∈ D. Atunci funcţia f este univalentă pe banda D şi f (B) =
C \ A (a se vedea Figura 4.3) unde
A = {w ∈ C : Re w ≤ −1, Im w = 0} ∪ {w ∈ C : Re w ≥ 1, Im w = 0}.

Figura 4.3: sin(B) = C \ {(−∞, −1] ∪ [1, ∞)}

Exemplul 4.1.6 Funcţia f (z) = z/(1 − z) este univalentă pe U (de fapt, f


este univalentă pe C \ {1}) şi transformă discul unitate pe semiplanul {w ∈
C : Re w > −1/2}.

Exemplul 4.1.7 Fie f : U → C, f (z) = z/(1 − z)3 . Se verifică imediat că


funcţia f este univalentă pe discul U (0; 1/2), dar nu este univalentă pe ı̂ntreg
discul unitate. De fapt, U (0; 1/2) este discul cu centrul ı̂n origine şi de rază
maximă pe care funcţia f este univalentă, deoarece f 0 (−1/2) = 0 (a se vedea
Teorema 4.1.14).
126 4. Funcţii Univalente

Figura 4.4: Imaginea discului unitate prin funcţia f (z) = z/(1 − z)

Exemplul 4.1.8 Funcţia f : U → C, f (z) = z/(1 − z 2 ) este univalentă pe


discul unitate şi transformă discul unitate ı̂n C \ E (a se vedea Figura 4.5)
unde
n 1o n 1o
E = w ∈ C : Re w = 0, Im w ≤ − ∪ w ∈ C : Re w = 0, Im w ≥ .
2 2

Figura 4.5: Imaginea discului unitate prin funcţia f (z) = z/(1 − z 2 )

Observaţia 4.1.9 Suma, respectiv diferenţa, a două funcţii univalente nu


este ı̂n general o funcţie univalentă. De exemplu, dacă f1 (z) = z/(1 − z) şi
f2 (z) = z/(1 + z), z ∈ U , atunci funcţia f1 − f2 nu este univalentă pe discul
unitate U , deşi f1 şi f2 sunt univalente pe acelaşi disc. Un alt exemplu simplu
este dat the funcţiile f1 (z) = z respectiv f2 (z) = −z.
Pe de altă parte, compunerea a două funcţii univalente este o funcţie univa-
lentă. Într-adevăr, dacă Ω şi ∆ sunt domenii din C, h1 : Ω → ∆ şi h2 : ∆ → C
4.1. Noţiuni şi rezultate generale privind funcţiile univalente 127

sunt funcţii univalente, atunci h2 ◦ h1 e olomorfă şi injectivă pe Ω, deci univa-


lentă pe Ω.

Definiţia 4.1.10 Fie Ω o mulţime deschisă din C şi f : Ω → C o funcţie


olomorfă. Spunem că f este local biolomorfă (local univalentă) pe Ω dacă
pentru orice z ∈ Ω, există r > 0 astfel ı̂ncât U (z; r) ⊆ Ω şi restricţia funcţiei
f la U (z; r) este biolomorfă. Pe de altă parte, spunem că f este nesingulară
pe Ω (simplu nesingulară) dacă f 0 (z) 6= 0, z ∈ Ω. Dacă f 0 (z0 ) = 0, spunem că
f este singulară ı̂n z0 .

Exemplul 4.1.11 (i) Funcţia f (z) = ez este local univalentă pe C, dar nu


este univalentă pe C.
(ii) Fie a ∈ C şi f (z) = z + az 2 , z ∈ C. Dacă a = 0 atunci f (z) ≡ z,
deci f este univalentă pe C. Dacă a 6= 0 atunci f 0 (−1/(2a)) = 0, deci f este
singulară ı̂n punctul z0 = −1/(2a). Rezultă că discul cu centrul ı̂n origine
şi de rază maximă pe care funcţia f este univalentă este U (0; 1/(2|a|)) (a se
vedea Teorema 4.1.14).

Cele două noţiuni de local biolomorfie şi nesingularitate sunt echivalente,


după cum arată următorul rezultat.

Teorema 4.1.12 Fie Ω o mulţime deschisă din C şi f : Ω → C o funcţie


olomorfă. Atunci f este local biolomorfă pe Ω dacă şi numai dacă f este
nesingulară.

Observaţia 4.1.13 Fie f = u + iv, u = u(x, y), v = v(x, y). Condiţia


f 0 (z) 6= 0 este echivalentă cu Jr (f )(z) > 0, unde Jr (f )(z) = det Dr f (z) este
determinantul Jacobianului real Dr f (z) al funcţiei f ı̂n punctul z, iar
 ∂u ∂u 

∂(u, v) 

∂x ∂y 

Dr f (z) = = .
∂(x, y)  ∂v ∂v 
∂x ∂y

Într-adevăr, din condiţiile lui Cauchy-Riemann rezultă imediat că

(4.1.2) Jr f (z) = |f 0 (z)|2 , z ∈ Ω.

Deci funcţiile local biolomorfe sunt transformări conforme care păstrează


orientarea. Mai mult, o astfel de funcţie este o aplicaţie deschisă pe baza
Teoremei 2.5.1.
128 4. Funcţii Univalente

Vom arăta că funcţiile univalente sunt local biolomorfe, de unde va rezulta
că sunt biolomorfe. Deci noţiunile de univalenţă şi biolomorfie sunt echivalente.
Demonstraţia Teoremei 4.1.12. Presupunem că f este local biolomorfă.
Fie z0 ∈ Ω şi r = r(z0 ) > 0 astfel ca U (z0 ; r) ⊆ Ω iar restricţia funcţiei
f la U (z0 ; r) este biolomorfă. Atunci f (U (z0 ; r)) este un domeniu pe baza
Teoremei 2.5.1. Fie g = f −1 inversa olomorfă a funcţiei f pe f (U (z0 ; r)).
Atunci (g ◦ f )(z) = z, z ∈ U (z0 ; r), deci

g 0 (f (z))f 0 (z) = 1, z ∈ U (z0 ; r).

Această egalitate implică faptul că f 0 (z) 6= 0, z ∈ U (z0 ; r). În particular,
f este nesingulară ı̂n z0 . Cum z0 a fost ales ı̂n mod arbitrar, deducem că f
este nesingulară.
Invers, presupunem că f este nesingulară, adică f 0 (z) 6= 0, z ∈ Ω. Din
relaţia (4.1.2) deducem că Jr f (z) > 0, z ∈ Ω. Fie ı̂n continuare a ∈ Ω
fixat. Cum f este olomorfă, urmează că f este o aplicaţie de clasă C ∞ pe
Ω. Pe baza Teoremei funcţiilor implicite, deducem că există o vecinătate
U (a; ρ) a punctului a, astfel ı̂ncât restricţia funcţiei f la U (a; ρ) să fie un
difeomorfism de clasă C 1 (chiar de clasă C ∞ ) ı̂ntre U (a; ρ) şi f (U (a; ρ)). În
plus, f (U (a; ρ)) este un domeniu din C. Fie g inversa funcţiei f pe f (U (a; ρ)).
Atunci (f ◦ g)(w) = w, w ∈ f (U (a; ρ)), iar din olomorfia funcţiei f şi din
regula de derivare a funcţiilor compuse avem că

∂ ∂f ∂g ∂f ∂g
0= (f ◦ g)(w) = (g(w)) (w) + (g(w)) (w)
∂w ∂z ∂w ∂z ∂z
∂f ∂g ∂g
= (g(w)) (w) = f 0 (g(w)) (w), w ∈ f (U (a; ρ)).
∂z ∂w ∂w
∂g
Deci (w) = 0, w ∈ f (U (a; ρ)). Cum g este de clasă C 1 pe domeniul
∂w
f (U (a; ρ)), urmează din Teorema lui Cauchy-Riemann că g este olomorfă pe
f (U (a; ρ)).
Prin urmare am arătat că restricţia funcţiei f la U (a; ρ) este biolomorfă.
Cum a este ales ı̂n mod arbitrar, rezultă că f este local biolomorfă pe Ω.
Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤
În continuare arătăm că funcţiile univalente sunt biolomorfe. Pentru
aceasta avem nevoie de următorul rezultat pregătitor, care asigură o condiţie
necesară de univalenţă.

Teorema 4.1.14 Fie Ω un domeniu din C şi f o funcţie univalentă pe Ω.


Atunci f 0 (z) 6= 0, z ∈ Ω (adică f este nesingulară).
4.1. Noţiuni şi rezultate generale privind funcţiile univalente 129

Demonstraţie. Presupunem prin absurd că există a ∈ Ω astfel ca f 0 (a) =


0. Dar f fiind injectivă, deducem că f 0 6≡ 0 şi f este neconstantă. Cum
zerourile unei funcţii olomorfe sunt izolate, deducem că există ρ > 0 astfel
ı̂ncât U (a; ρ) ⊂ Ω iar funcţiile f şi f 0 satisfac condiţiile

f (z) 6= f (a), z ∈ ∂U (a; ρ) şi f 0 (z) 6= 0, z ∈ U̇ (a; ρ).

Fie ε = min{|f (z) − f (a)| : z ∈ ∂U (a; ρ)}. Atunci ε > 0 şi

(4.1.3) |f (z) − f (a)| ≥ ε, z ∈ ∂U (a; ρ).

Dar f fiind continuă pe Ω, deci şi ı̂n a, deducem că există η = η(ε) ∈ (0, ρ]
astfel ı̂ncât
|f (z) − f (a)| < ε, z ∈ U (a; η).
Fie b ∈ U (a; η) astfel ı̂ncât b 6= a. Atunci

|f (b) − f (a)| < ε.

Din (4.1.3) şi din inegalitatea precedentă obţinem că

|f (b) − f (a)| < |f (z) − f (a)|, z ∈ ∂U (a; ρ).

Aplicând Teorema lui Rouché, rezultă că ecuaţiile

f (z) − f (a) = 0 şi f (z) − f (b) = 0

au acelaşi număr de rădăcini ı̂n U (a; ρ). Cum f 0 (a) = 0, urmează că z = a
este radăcină de ordin mai mare sau egal cu 2 pentru prima ecuaţie. Deoarece
f 0 (b) 6= 0, rezultă că există un punct c ∈ U (a; ρ), c 6= b, astfel ca f (b) =
f (c). Însă această relaţie contrazice univalenţa funcţiei f . Prin urmare f este
nesingulară pe Ω. ¤
Combinând Teoremele 4.1.12 şi 4.1.14, deducem că noţiunile de univalenţă
şi biolomorfie sunt echivalente.

Teorema 4.1.15 Fie Ω un domeniu din C şi f : Ω → C o funcţie olomorfă.


Atunci f este univalentă dacă şi numai dacă f este biolomorfă.

Observaţia 4.1.16 (i) Menţionăm că neanularea derivatei unei funcţii olo-
morfe pe un domeniu este o condiţie necesară dar ı̂n general nu şi suficientă
de univalenţă. Într-adevăr, funcţia exponenţială f (z) = ez admite derivată
nenulă pe C, dar nu este univalentă pe C. Însă această funcţie este univalentă
pe orice bandă

Bα = {z ∈ C : α < Im z < α + 2π}, α ∈ R.


130 4. Funcţii Univalente

(În cazul funcţiilor reale derivabile, neanularea derivatei pe un interval repre-


zintă o condiţie suficientă pentru injectivitate, dar nu şi necesară.)
(ii) Pe de altă parte, este foarte simplu de arătat că ı̂n cazul domeniilor
convexe din C, neanularea părţii reale a derivatei unei funcţii olomorfe, implică
univalenţa funcţiei pe astfel de domenii (a se vedea Problema 4.1.1).
(iii) Deşi condiţia f 0 (z) 6= 0, z ∈ Ω, este necesară dar ı̂n general nu şi
suficientă pentru univalenţa funcţiei f pe domeniul Ω, totuşi această condiţie
este necesară şi suficientă pentru local univalenţa funcţiei f pe Ω, pe baza
Teoremei 4.1.12.

Rezultatul următor este o reformulare echivalentă a Corolarului 2.5.6.

Teorema 4.1.17 Fie Ω un domeniu din C şi {fk }k∈N un şir de funcţii uni-
valente pe Ω convergent uniform pe compacte ı̂n Ω la funcţia f . Atunci f este
constantă, sau univalentă, pe Ω.

Un alt rezultat important din teoria funcţiilor univalente se referă la con-


servarea simplu conexităţii prin univalenţă.

Teorema 4.1.18 Fie Ω un domeniu simplu conex din C, f ∈ Hu (Ω) şi ∆ =


f (Ω). Atunci ∆ este domeniu simplu conex.

Demonstraţie. Deoarece f nu este constantă, rezultă că ∆ este domeniu, pe


baza Teoremei de invarianţă a domeniului.

Figura 4.6: ∆ = f (Ω)

Arătăm acum că ∆ este simplu conex. Fie Γ un contur al cărui suport e
conţinut ı̂n ∆ şi fie γ = f −1 (Γ) (a se vedea Figura 4.6). Este clar că γ este
de asemenea un contur, având suportul conţinut ı̂n domeniul simplu conex Ω.
Deci γ ∼ 0. Atunci există a ∈ Ω şi ϕ o deformaţie continuă a lui γ ı̂n drumul

4.1. Noţiuni şi rezultate generale privind funcţiile univalente 131

punctual constant γa unde γa (t) = a, t ∈ [0, 1]. Se observă imediat că f ◦ ϕ


este o deformaţie continuă a conturului Γ ı̂n drumul punctual constant Γf (a) ,
unde Γf (a) (t) = f (a), t ∈ [0, 1]. Prin urmare Γ ∼ 0. ¤

Încheiem această secţiune cu un alt rezultat din teoria funcţiilor univalente,
cunoscut sub numele de Principiul univalenţei pe frontieră.

Teorema 4.1.19 Fie γ un contur Jordan din C şi fie Ω = (γ). Dacă funcţia
f : Ω → C este olomorfă pe Ω şi este injectivă pe ∂Ω, atunci f este univalentă
pe Ω.

Demonstraţie. Din faptul că f ∈ H(Ω) rezultă că există o mulţime deschisă
G ⊂ C astfel că Ω ⊂ G şi f ∈ H(G).

Figura 4.7:

Fie w ∈ f (Ω). Arătăm că există un unic punct z ∈ Ω astfel ı̂ncât f (z) = w.
Fie g(ζ) = f (ζ) − w, ζ ∈ G. Atunci g ∈ H(G). Deoarece w 6∈ f ({γ}), pe baza
Teoremei de invarianţă a domeniului, deducem că g(ζ) 6= 0, ζ ∈ {γ}. Fie N0 (g)
numărul zerourilor funcţiei g din Ω (fiecare zerou fiind considerat de atâtea
ori cât indică ordinul său de multiplicitate). Din Corolarul 2.4.10 obţinem că
Z
1 g 0 (z)
N0 (g) = dz = n(g ◦ γ; 0).
2πi g(z)
γ

Cum γ este un contur Jordan, iar funcţia g este injectivă pe {γ}, urmează
că g ◦ γ este de asemenea un contur Jordan. Folosind faptul că 0 ∈ g(Ω),
deoarece w ∈ f (Ω), deducem că N0 (g) ≥ 1, adică n(g ◦ γ; 0) ≥ 1. Prin urmare
originea aparţine componentei conexe mărginite a conturului g ◦ γ. Cum g ◦ γ
este un contur Jordan, rezultă că n(g ◦γ; 0) = 1, adică N0 (g) = 1. În concluzie,
f este univalentă pe Ω. Demonstraţia e ı̂ncheiată. ¤
132 4. Funcţii Univalente

Probleme
Problema 4.1.1 Fie Ω un domeniu convex din C şi f ∈ H(Ω). Dacă
Re f 0 (z) > 0, z ∈ Ω, să se arate că f ∈ Hu (Ω).

Indicaţie. Fie z1 , z2 ∈ Ω, z1 6= z2 . Atunci


Z 1
f (z2 ) − f (z1 ) = f 0 ((1 − t)z1 + tz2 )(z2 − z1 )dt.
0

Problema 4.1.2 Fie Ω un domeniu din C, f, g ∈ H(Ω), astfel ı̂ncât g ∈


Hu (Ω) şi g(Ω) este domeniu convex. Dacă Re [f 0 (z)/g 0 (z)] > 0, z ∈ Ω, să se
arate că f ∈ Hu (Ω).

Indicaţie. Se aplică Problema 4.1.1 ı̂n cazul funcţiei h = f ◦ g −1 .

Problema 4.1.3 Fie f (z) = z + az 2 , z ∈ C. Să se determine discul cu centrul


ı̂n origine şi de rază maximă ı̂n care funcţia f este univalentă.

Problema 4.1.4 Fie f (z) = z + az 2 , z ∈ U . Să se determine valorile lui


a ∈ C astfel ı̂ncât f să fie univalentă pe U .

Problema 4.1.5 Fie g o funcţie olomorfă pe discul unitate U astfel ı̂ncât


Re g 0 (z) > −1, z ∈ U , şi f (z) = z + g(z), z ∈ U . Să se arate că f ∈ Hu (U ).
Dacă, ı̂n plus, g(0) = g 0 (0) = 1, să se calculeze
Z
f (z) + 1
I(r) = dz, r ∈ (0, 1).
f (z) − 1
∂U (0;r)

Problema 4.1.6 Fie f ∈ H(U ) astfel ı̂ncât Re [(1 − z 2 )f 0 (z)] > 0, z ∈ U . Să
se arate că f ∈ Hu (U ).

Problema 4.1.7 Să se arate că discul cu centrul ı̂n origine şi de rază maximă
pe care funcţia f (z) = z/(1 − z)3 este univalentă este U (0; 1/2).

Problema 4.1.8 Să se dea un exemplu de funcţie univalentă pe discul uni-


tate, care nu e univalentă pe U (0; 2). Justificaţi răspunsul.

1³ a2 ´
Problema 4.1.9 (i) Fie a > 0 şi Ja (z) = z+ , z ∈ C∞ . Să se arate
2 z
că funcţia Ja (funcţia lui Jukowski) este injectivă ı̂n interiorul (respectiv ex-
teriorul) oricărui cerc cu centrul pe axa imaginară şi care trece prin punctele
a, −a.
4.2. Clasa S. Proprietăţi 133

(ii) În cazul a = 1, să se determine imaginile dreptelor paralele cu axele de


coordonate, precum şi imaginile cercului unitate, respectiv discului unitate,
prin funcţia J1 .

Problema 4.1.10 Să se arate că funcţia lui Koebe f (z) = z/(1 − z)2 este
univalentă pe U şi f (U ) = C \ (−∞; −1/4].

Problema 4.1.11 Să se arate că funcţia f (z) = sin z este univalentă pe banda
D din Exemplul 4.1.5 şi că f (D) = C \ A unde

A = {w ∈ C : Re w ≤ −1, Im w = 0} ∪ {w ∈ C : Re w ≥ 1, Im w = 0}.

Problema 4.1.12 Fie f (z) = z + ez şi D = {z ∈ C : |Im z| < π/2}. Să se


arate că f este univalentă pe D. Este f univalentă pe domeniul Ω = {z ∈ C :
|Im z| < π}?

4.2 Clasa S. Proprietăţi


În continuare vom considera o clasă specială de funcţii univalente pe discul
unitate. Importanţa clasei S constă ı̂n faptul că orice funcţie univalentă pe U
se poate scufunda ı̂n această clasă printr-o normare convenabilă. Într-adevăr,
dacă f ∈ Hu (U ) atunci g ∈ S unde g(z) = (f (z) − f (0))/f 0 (0), z ∈ U . Pe de
altă parte, alegerea discului unitate pe parcursul acestei secţiuni este justificată
de Teorema lui Riemann (Teorema 5.1.5), pe baza căreia orice domeniu simplu
conex din C, diferit de C, se poate reprezenta conform pe discul unitate. Din
acest punct de vedere, studiul funcţiilor univalente pe astfel de domenii simplu
conexe din C poate fi redus la discul unitate.

Definiţia 4.2.1 Fie S clasa funcţiilor univalente pe discul unitate U , normate


cu condiţiile f (0) = 0 şi f 0 (0) = 1, ∀ f ∈ S. Deci
n o
(4.2.1) S = f ∈ Hu (U ) : f (0) = f 0 (0) − 1 = 0 .

Funcţiile ı̂n Exemplele 4.1.3, 4.1.6 şi 4.1.8 aparţin clasei S.


Orice funcţie f ∈ S admite dezvoltarea ı̂n serie de puteri de forma

X
f (z) = z + ak z k , z ∈ U.
k=2

Vom arăta că |a2 | ≤ 2 şi că această inegalitate este exactă, ı̂n sensul rezul-
tatului prezentat ı̂n Teorema 3.3.4. Demonstraţia se va baza pe o consecinţă
134 4. Funcţii Univalente

a “Teoremei ariei”, care se referă la comportarea coeficienţilor funcţiilor din


Σ, o altă clasă importantă de funcţii univalente pe exteriorul discului unitate.
Pe parcursul acestei secţiuni notăm cu

∆ = {z ∈ C∞ : |z| > 1}

exteriorul discului unitate. De asemenea, notăm cu Σ clasa funcţiilor g : ∆ →


C∞ meromorfe şi injective pe ∆ cu unicul pol (simplu) z = ∞ şi care admit
dezvoltarea in serie Laurent la ∞ de forma

X bk
(4.2.2) g(z) = z + , 1 < |z| < ∞.
zk
k=0

Între clasele S şi Σ există următoarea legătură:

Propoziţia 4.2.2 (i) Fie f ∈ S şi g(ζ) = 1/f (1/ζ), ζ ∈ ∆. Atunci g ∈ Σ şi
g(ζ) 6= 0, ζ ∈ ∆.
(ii) Dacă g ∈ Σ şi g(ζ) 6= 0, ζ ∈ ∆, atunci f ∈ S unde f (z) = 1/g(1/z),
z ∈ U.

Lăsăm demonstraţia acestui rezultat pe seama cititorului.


Unul din rezultatele centrale din această secţiune este conţinut ı̂n Teorema
4.2.3, cunoscută sub numele de Teorema ariei. Are loc

X bk
Teorema 4.2.3 Fie g ∈ Σ, g(z) = z + , 1 < |z| < ∞. Atunci
zk
k=0


X
(4.2.3) k|bk |2 ≤ 1.
k=1

În particular, |b1 | ≤ 1 iar egalitatea |b1 | = 1 are loc dacă şi numai dacă g este
de forma
λ
g(z) = z + b0 + , 1 < |z| < ∞,
z
unde |λ| = 1.

Demonstraţie. Fie r > 1 fixat şi Γr = g(∂Ur ). Deoarece g este univalentă pe


U (0; 1, ∞), iar γr = ∂Ur este un contur Jordan conţinut ı̂n U (0; 1, ∞), rezultă
că Γr este de asemenea un contur Jordan. În plus, Γr este pozitiv orientat
deoarece g este transformare conformă.
4.2. Clasa S. Proprietăţi 135

Figura 4.8: E = C \ g(∆)

Fie Er domeniul mărginit cu frontiera Γr şi E = C \ g(∆) (a se vedea


Figura 4.8). Atunci E ⊂ Er , iar din faptul că g(∞) = ∞ ∈ g(∆) rezultă că E
este o submulţime compactă a lui C. Fie λ măsura Lebesgue pe R2 . Atunci

(4.2.4) 0 ≤ λ(E) ≤ λ(Er ).

Pe de altă parte, se observă că conturul Γr este definit de relaţia

Γr : w = g(reiθ ) = w(θ) = u(θ) + iv(θ), 0 ≤ θ ≤ 2π.

Pe baza formulei lui Green, obţinem că măsura Lebesgue a mulţimii Er


(aria mulţimii Er ) este dată de:
Z Z Z 2π
1
(4.2.5) λ(Er ) = (udv − vdu) = udv = u(θ)v 0 (θ)dθ
2 0
Γr Γr

Z 2π
w(θ) + w(θ) w0 (θ) − w0 (θ)
= · dθ.
0 2 2i
Deoarece

X
iθ bk −ikθ

w(θ) = g(re ) = re + e , θ ∈ [0, 2π],
rk
k=0

un calcul elementar ı̂n (4.2.5), bazat pe faptul că


Z 2π ½
ikθ 0, k 6= 0
e dθ =
0 2π, k = 0,
136 4. Funcţii Univalente

conduce la egalitatea
" ∞
#
X k|bk |2
λ(Er ) = π r2 − .
r2k
k=1

Deci

X N
X
k|bk |2 k|bk |2
≤ r2 ⇒ ≤ r2 , ∀ N ≥ 1.
r2k r2k
k=1 k=1
Deoarece r a fost ales arbitrar, obţinem din ultima inegalitate că
N
X N
X
k|bk |2
1 ≥ lim = k|bk |2 , ∀ N ≥ 1,
r&1 r2k
k=1 k=1

de unde rezultă relaţia (4.2.3).


Inegalitatea |b1 | ≤ 1 este evidentă din (4.2.3). Pe de altă parte, dacă
|b1 | = 1 atunci bk = 0, k ≥ 2, iar
λ
g(z) = z + b0 + , 1 < |z| < ∞,
z
unde |λ| = 1. Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤
În continuare obţinem o inegalitate exactă pentru |f 00 (0)/2| unde f ∈ S.

X
Teorema 4.2.4 Dacă f (z) = z + ak z k ∈ S atunci |a2 | ≤ 2. Egalitatea
k=2
|a2 | = 2 are loc dacă şi numai dacă f este o rotaţie a funcţiei lui Koebe.

Observaţia 4.2.5 Fie J funcţionala continuă pe clasa S, definită de relaţia


J(g) = a2 unde a2 = g 00 (0)/2. Pe baza rezultatului precedent, deducem că

|J(fθ )| = max |J(f )|


f ∈S

z
unde fθ (z) = , θ ∈ R.
(1 − eiθ z)2

Demonstraţia Teoremei 4.2.4. Deoarece f ∈ S, deducem că f (0) = 0 şi


f (z) 6= 0, z ∈ U̇ , adică z = 0 este unicul zerou (simplu) al funcţiei f . Fie
g : U → C dată de g(0) = 1 şi g(z) = f (z)/z, z ∈ U̇ . Atunci g ∈ H(U ) şi
g(z) 6= 0, z ∈ U .
Pe baza Teoremei ramurilor uniforme pentru aplicaţia putere (Teorema
2.1.7 pentru α = 1/2), există o unică ramură uniformă h pe U a aplicaţiei
4.2. Clasa S. Proprietăţi 137

multivoce [g(z 2 )]1/2 , astfel ı̂ncât h(0) = 1. Fie q(z) = zh(z), z ∈ U . Atunci
q ∈ H(U ), q(0) = q 0 (0) − 1 = 0. În plus, q este injectivă pe U . Într-adevăr,
dacă z1 , z2 ∈ U şi q(z1 ) = q(z2 ) atunci

(4.2.6) q 2 (z1 ) = q 2 (z2 ) ⇔ z12 h2 (z1 ) = z22 h2 (z2 ).

Cum h este ramură uniformă a funcţiei multivoce [g(z 2 )]1/2 , urmează că

f (z 2 )
(4.2.7) h2 (z) = g(z 2 ) = , z ∈ U̇ .
z2
Observăm acum că (4.2.6) devine

q 2 (z1 ) = q 2 (z2 ) ⇔ f (z12 ) = f (z22 ),

iar din univalenţa funcţiei f rezultă că z12 = z22 , adică z1 = ±z2 .
Dacă z1 = −z2 , obţinem că q(z1 ) = q(z2 ) = 0. Într-adevăr,

q(z1 ) = z1 h(z1 ) = −z2 h(−z2 ) = −z2 h(z2 ) = −q(z2 ).

Însă q(z1 ) = q(z2 ) din presupunerea iniţială, deci are loc concluzia prece-
dentă. Cum h(z) 6= 0, z ∈ U , urmează că

q(z1 ) = q(z2 ) = 0 ⇔ z1 = z2 = 0.

Prin urmare, ı̂n ambele situaţii deducem că z1 = z2 , adică q este univalentă.
În plus, din faptul că q(0) = q 0 (0) − 1 = 0, rezultă că q ∈ S.
Revenind la relaţia (4.2.7) şi ţinând cont de faptul că q(z) = zh(z), dedu-
cem că coeficientul b2 = q 00 (0)/2, obţinut din dezvoltarea ı̂n serie de puteri a
funcţiei q ı̂n origine, satisface egalitatea b2 = a2 /2. Deci
a2 3
q(z) = z + z + . . . , z ∈ U.
2
În continuare, considerăm funcţia p(ζ) = 1/q(1/ζ), ζ ∈ ∆. Deoarece q ∈ S
rezultă că p ∈ Σ, pe baza Propoziţiei 4.2.2. De asemenea,
ζ a2 1
p(ζ) = =ζ− + . . . , 1 < |ζ| < ∞.
a2 1 2 ζ
1+ · + ...
2 ζ2
Din Teorema 4.2.3 deducem că |a2 /2| ≤ 1, iar egalitatea |a2 | = 2 are loc
dacă şi numai dacă
a2 1
p(ζ) = ζ − · , 1 < |ζ| < ∞.
2 ζ
138 4. Funcţii Univalente

Fie λ = a2 /2. Atunci |λ| = 1 şi

1 1 z
q(z) = ³ ´ = = , z ∈ U,
1 1 1 − λz 2
p − λz
z z
iar din (4.2.7) obţinem că

z2
f (z 2 ) = z 2 h2 (z) = q 2 (z) = ,
(1 − λz 2 )2

deci f (z) = z/(1 − λz)2 , z ∈ U . Prin urmare, dacă |a2 | = 2 atunci f este o
rotaţie a funcţiei Koebe. Invers, se observă imediat că dacă f (z) = z/(1 −
eiθ z)2 , unde θ ∈ R, atunci

f (z) = z + 2eiθ z 2 + . . . , z ∈ U.

Deci |a2 | = |2eiθ | = 2. Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤


Rezultatul din Teorema 4.2.4 este datorat lui L. Bieberbach. Pornind de la
inegalitatea |a2 | ≤ 2 pentru funcţiile f ∈ S, Bieberbach a propus următoarea
conjectură:

Conjectura 4.2.6 (Conjectura lui Bieberbach) Dacă f ∈ S admite dezvolta-



X
rea ı̂n serie de puteri f (z) = z + ak z k , atunci |ak | ≤ k, k ≥ 2. Egalitatea
k=2
|ak | = k, k ≥ 2, are loc dacă şi numai dacă f este o rotaţie a funcţiei lui
Koebe.

Menţionăm că ı̂n anul 1984, matematicianul L. de Branges a demonstrat


valabilitatea conjecturii lui Bieberbach. Însă până atunci s-au depus eforturi
considerabile care au condus la direcţii noi de cercetare ı̂n analiza complexă,
dar care nu au concluzionat valabilitatea acestei conjecturi.
Una din aplicaţiile Teoremei 4.2.4 este conţinută ı̂n următoarea teoremă,
cunoscută sub numele de Teorema de acoperire a lui Koebe-Bieberbach.

Teorema 4.2.7 Fie f ∈ S. Atunci f (U ) ⊇ U1/4 .

Observaţia 4.2.8 Din rezultatul precedent se obţine că


\
(4.2.8) f (U ) = U1/4 .
f ∈S
4.2. Clasa S. Proprietăţi 139

Într-adevăr, deoarece f (U ) ⊇ U1/4 , ∀ f ∈ S, deducem că


\
f (U ) ⊇ U1/4 ,
f ∈S

iar din egalitatea (4.1.1) şi din faptul că orice funcţie fθ (rotaţia funcţiei
Koebe) aparţine clasei S, obţinem egalitatea (4.2.8).
Egalitatea (4.2.8) admite următoarea interpretare geometrică: U1/4 este
discul cu centrul ı̂n origine şi de rază maximă acoperit de imaginea discului
unitate prin orice funcţie din clasa S.

Demonstraţia Teoremei 4.2.7. Fie c ∈ C astfel ı̂ncât c 6∈ f (U ). Atunci


f (z)/c 6= 1, z ∈ U . Considerăm funcţia h : U → C dată de

f (z)
h(z) = , z ∈ U.
f (z)
1−
c
Din faptul că f ∈ S, rezultă imediat că h este funcţie univalentă pe U şi
h(0) = h0 (0) − 1 = 0, deci h ∈ S.
X∞
Fie f (z) = z + ak z k , z ∈ U . Atunci h admite următoarea dezvoltare ı̂n
k=2
serie de puteri µ ¶
1
h(z) = z + a2 + z2 + . . . , z ∈ U,
c
iar din Teorema 4.2.4 rezultă că |a2 + 1/c| ≤ 2. Pe de altă parte, deoarece
f ∈ S, deducem că |a2 | ≤ 2. Atunci
¯ ¯ ¯ ¯
¯1¯ ¯ ¯
¯ ¯ ≤ ¯a2 + 1 ¯ + |a2 | ≤ 4,
¯c¯ ¯ c¯

deci |c| ≥ 1/4.


Cum c a fost ales ı̂n mod arbitrar, urmează că f (U ) ⊇ U1/4 . ¤
În continuare demonstrăm teorema de distorsiune şi deformare pentru clasa
S. Pentru aceasta avem nevoie de rezultatul pregătitor din Lemma 4.2.9.

Lema 4.2.9 Dacă f ∈ S atunci


¯ 00 ¯
¯ zf (z) 2|z|2 ¯¯ 4|z|
(4.2.9) ¯
¯ f 0 (z) − 1 − |z|2 ¯ ≤ 1 − |z|2 , z ∈ U.
140 4. Funcţii Univalente

z + z0
Demonstraţie. Fie z0 ∈ U fixat şi g(z) = , z ∈ U . Atunci g este
1 + z0 z
univalentă pe U şi g(U ) = U . Considerăm funcţia h : U → C,

(f ◦ g)(z) − (f ◦ g)(0)
h(z) = , z ∈ U.
(f ◦ g)0 (0)
Din univalenţa funcţiilor f şi g rezultă că h este de asemenea univalentă.
În plus, observăm că h(0) = h0 (0) − 1 = 0, adică h ∈ S.
Fie f (z) = z + a2 z 2 + . . . şi h(z) = z + b2 z 2 + . . . , z ∈ U . Din regula de
derivare a funcţiilor compuse, obţinem că
· ¸
h00 (0) 1 00
2 f (z0 )
b2 = = (1 − |z0 | ) 0 − 2z0 .
2 2 f (z0 )

Din Teorema 4.2.4 avem că |b2 | ≤ 2, deci


¯ ¯
¯ 00 ¯
¯(1 − |z0 |2 ) f (z0 ) − 2z0 ¯ ≤ 4.
¯ 0
f (z0 ) ¯

Multiplicând ambii membri ai inegalităţii precedente cu |z0 | şi folosind faptul


că z0 a fost ales ı̂n mod arbitrar, deducem inegalitatea (4.2.9). ¤
Teorema următoare este cunoscută sub numele de Teorema de deformare
şi distorsiune pentru clasa S.

Teorema 4.2.10 Dacă f ∈ S atunci au loc relaţiile


|z| |z|
(4.2.10) 2
≤ |f (z)| ≤ , z ∈ U,
(1 + |z|) (1 − |z|)2
şi
1 − |z| 1 + |z|
(4.2.11) 3
≤ |f 0 (z)| ≤ , z ∈ U.
(1 + |z|) (1 − |z|)3

Demonstraţie. Mai ı̂ntâi arătăm că au loc inegalităţile (4.2.11). Pe baza


Lemei 4.2.9 avem că
¯ 00 ¯
¯ zf (z) 2|z|2 ¯¯ 4|z|
¯
¯ f 0 (z) − 1 − |z|2 ¯ ≤ 1 − |z|2 , z ∈ U.

În particular, din inegalitatea precedentă obţinem că


· 00 ¸
2r2 − 4r zf (z) 2r2 + 4r
(4.2.12) ≤ Re ≤ , |z| = r < 1.
1 − r2 f 0 (z) 1 − r2
4.2. Clasa S. Proprietăţi 141

Pe de altă parte, deoarece f este o funcţie univalentă pe U , urmează din


Teorema 4.1.14 că f 0 (z) 6= 0, z ∈ U , iar din Teorema ramurilor uniforme
pentru aplicaţia logaritmică (Teorema 2.1.4) deducem că putem alege o unică
ramură uniformă p a lui Log ◦ f 0 pe U astfel ı̂ncât p(0) = 0. Pentru simplitate,
notăm p(z) cu log f 0 (z), z ∈ U .
Observăm că dacă z = reiθ , atunci ∂z iθ
∂r = e = r şi
z

· 00 ¸
∂ 0 ∂ 0 zf (z)
ln |f (z)| = Re [log f (z)] = Re .
∂r ∂r rf 0 (z)

Combinând inegalitatea precedentă cu (4.2.12), obţinem că

2r − 4 ∂ 2r + 4
≤ ln |f 0 (reiθ )| ≤ , r ∈ (0, 1), θ ∈ R.
1 − r2 ∂r 1 − r2
Fixând pe θ şi integrând inegalităţile precedente ı̂ntre 0 şi ρ unde ρ < 1,
deducem, după efectuarea unor calcule elementare, că
1−ρ 1+ρ
3
≤ |f 0 (ρeiθ )| ≤ , ρ ∈ (0, 1).
(1 + ρ) (1 − ρ)3

Cum ρ şi θ sunt arbitrare, obţinem relaţia (4.2.11).


În continuare demonstrăm inegalităţile (4.2.10). Fie z = reiθ ∈ U fixat.
Deoarece segmentul ı̂nchis [0, z] este inclus ı̂n U , obţinem din formula lui
Leibniz-Newton că
Z Z 1
0
f (z) = f (ζ)dζ = f 0 (tz)zdt.
0
[0,z]

Deci Z 1
|f (z)| ≤ |z| |f 0 (tz)|dt,
0
iar din (4.2.11) şi inegalitatea precedentă deducem că
Z 1
1 + t|z| |z|
|f (z)| ≤ |z| dt = .
0 (1 − t|z|)3 (1 − |z|)2

Acum demonstrăm delimitarea din stânga ı̂n (4.2.10). Observăm că dacă
|f (z)| ≥ 1/4, atunci |f (z)| ≥ r/(1 + r)2 , deoarece 1/4 ≥ r/(1 + r)2 . Prin
urmare, e suficient să presupunem că |f (z)| < 1/4, adică f (z) ∈ U1/4 . Cum
U1/4 ⊆ f (U ), pe baza Teoremei 4.2.7, rezultă că segmentul ı̂nchis [0, f (z)] este
inclus ı̂n f (U ) (a se vedea Figura 4.9).
142 4. Funcţii Univalente

Figura 4.9:

Fie Γ = [0, f (z)]. Atunci Γ ⊂ f (U ), iar dacă notăm cu γ = f −1 (Γ), atunci


γ este un arc simplu (Jordan) conţinut ı̂n discul unitate, astfel ı̂ncât γ(0) = 0
şi γ(1) = z. Fie α unghiul determinat de segmentul Γ cu sensul pozitiv al axei
reale. Dacă f (z) = δeiα iar w ∈ Γ atunci w = seiα , 0 ≤ s ≤ δ, şi
Z Z Z
(4.2.13) δ = |f (z)| = |dw| = |df (ζ)| = |f 0 (ζ)||dζ|.
Γ γ γ

Pe de altă parte, |dζ| ≥ d|ζ|, ζ ∈ γ, deoarece dacă ζ = ηeiϕ atunci

|dζ| = |d(ηeiϕ )| = |dη + iηdϕ| ≥ dη = d|ζ|.

În final, aplicând delimitarea inferioară din (4.2.11) şi revenind la (4.2.13),
obţinem că
Z Z r
1 − |ζ| 1−η r
δ = |f (z)| ≥ 3
d|ζ| ≥ 3
dη = .
γ (1 + |ζ|) 0 (1 + η) (1 + r)2

Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤


Am arătat ı̂n Exemplul 3.2.13 că clasa P, a funcţiilor olomorfe cu parte
reală pozitivă ı̂n discul unitate U astfel că p(0) = 1, ∀p ∈ P, este o submulţime
compactă a lui H(U ). Demonstraţia acestui rezultat s-a bazat pe o teoremă de
caracterizare a mulţimilor compacte din H(Ω), unde Ω este o mulţime deschisă
din C. O demonstraţie similară, bazată şi pe Teorema lui Hurwitz, conduce
la compactitatea clasei S.

Corolarul 4.2.11 S este o submulţime compactă a lui H(U ).

Demonstraţie. Pe baza Teoremei 3.2.12, avem de arătat că S este local


uniform mărginită şi ı̂nchisă.
4.2. Clasa S. Proprietăţi 143

Din (4.2.10) şi Teorema maximului modulului pentru funcţii olomorfe de-
ducem că dacă M (r) = r/(1 − r)2 , r ∈ (0, 1), atunci

|f (z)| ≤ M (r), |z| ≤ r, ∀ f ∈ S,

iar din Observaţia 3.2.2 şi inegalitatea precedentă urmează că S este
submulţime local uniform mărginită a lui H(U ).
În continuare arătăm că S este ı̂nchisă. Fie {fk }k∈N un şir din S convergent
uniform pe compacte ı̂n U la funcţia f . Din Teorema lui Weierstrass obţinem
că f (0) = 0 şi f 0 (0) = lim fk0 (0) = 1, deci f nu este constantă. Pe baza
k→∞
Teoremei 4.1.17 deducem că f este univalentă pe U . În concluzie, f ∈ S.
Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤
Revenim acum la studiul coeficienţilor funcţiilor din clasa S şi prezentăm
o altă aplicaţie a Teoremei 4.2.4.
Are loc următoarea delimitare a coeficientului a2 pentru funcţii mărginite
din clasa S.

X
Teorema 4.2.12 Dacă f (z) = z + ak z k ∈ S şi |f (z)| < A, z ∈ U , atunci
k=2
µ ¶
1
|a2 | ≤ 2 1 − .
A

Demonstraţie. Din faptul că |f (z)| < A, z ∈ U , deducem imediat că A ≥ 1.


Dacă, prin absurd, presupunem că A < 1, atunci |f (z)| < 1, z ∈ U , iar din
Lema lui Schwarz şi din faptul că |f 0 (0)| = 1, ar rezulta că f (z) ≡ z. Însă
această relaţie contrazice faptul că |f (z)| < A, z ∈ U . Prin urmare A ≥ 1.
Dacă A = 1, atunci, repetând raţionamentul precedent, obţinem că f (z) ≡ z.
Deci a2 = 0 şi inegalitatea este evidentă.
În continuare admitem că A > 1. Fie θ ∈ R fixat. Considerăm funcţia
gθ : U → C dată de relaţia
f (z)
gθ (z) = µ ¶2 , z ∈ U.
eiθ
1+ f (z)
A

Se arată relativ uşor că gθ este o funcţie din clasa S, deci |b2 | ≤ 2 unde
b2 = g 00 (0)/2. Deoarece b2 = a2 − 2eiθ /A, deducem că
¯ ¯
¯ 2e iθ ¯
¯a2 − ¯ ≤ 2.
¯ A ¯
144 4. Funcţii Univalente

Considerând a2 = |a2 |eiϕ , unde ϕ ∈ R, rezultă că


¯ ¯
¯ ¯
¯|a2 |eiϕ − 2 eiθ ¯ ≤ 2.
¯ A ¯

Dar θ a fost ales arbitrar. Deci pentru θ = π +ϕ ı̂n inegalitatea precedentă,


obţinem că µ ¶
2 1
|a2 | + ≤ 2 ⇔ |a2 | ≤ 2 1 − .
A A
¤
În cazul coeficientului ak pentru f ∈ S, putem demonstra următoarea
delimitare, dar care nu este exactă. Delimitarea exactă este cea din Teorema
lui L. de Branges (|ak | ≤ k, k ≥ 2).


X h i2
e(k+1)
Teorema 4.2.13 Dacă f (z) = z + ak z k ∈ S, atunci |ak | < 2 ,
k=2
k ≥ 2.

Demonstraţie. Fie k ≥ 2 fixat. Deoarece


Z Z 2π
f (k) (0) 1 f (ζ) 1
ak = = k+1
dζ = f (reiθ )e−ikθ dθ, r ∈ (0, 1),
k! 2πi ζ 2πrk 0
|ζ|=r

obţinem că
Z 2π
1
|ak | ≤ |f (reiθ )|dθ, r ∈ (0, 1).
2πrk 0

Folosind delimitarea superioară din (4.2.10), deducem că


Z 2π
1 r 1
|ak | ≤ dθ = k−1 , r ∈ (0, 1).
2πrk 0 (1 − r)2 r (1 − r)2

Deci · ¸ · ¸ · ¸
1 k + 1 2 k + 1 k−1
|ak | ≤ min =
r∈(0,1) rk−1 (1 − r)2 2 k−1
· ¸2 · ¸k−1 · ¸2
k+1 2 e(k + 1)
= 1+ < , k ≥ 2.
2 k−1 2
¤
4.3. Convergenţa ı̂n nucleu 145

Probleme

X
Problema 4.2.1 Fie f ∈ S, f (z) = z + ak z k , z ∈ U . Să se arate că
k=2
|a3 − a22 | ≤ 1.

Problema 4.2.2 Fie g ∈ Σ, g(z) = z + b0 + b1 /z + . . . , 1 < |z| < ∞. Să se


arate că |b0 | ≤ 2.

Problema 4.2.3 Să se completeze detaliile ı̂n demonstraţia Teoremei 4.2.12.

Problema 4.2.4 Fie f ∈ S. Să se arate că | arg f 0 (z)| ≤ 2 ln[(1 + r)/(1 − r)],
|z| = r < 1.

Indicaţie. Se foloseşte inegalitatea (4.2.9) din care se obţine o dublă


inegalitate pentru Im [zf 00 (z)/f 0 (z)].

Problema 4.2.5 Fie f (z) = z/(1 − z)α , z ∈ U , unde α ∈ R. Să se arate că
f ∈ S dacă şi numai dacă α ∈ [0, 2].

Problema 4.2.6 Fie f ∈ S şi r ∈ [0, 1). Să se arate că


µ ¶ ¯ ¯ µ ¶
1 − r 4 ¯¯ f 0 (z1 ) ¯¯ 1+r 4
≤¯ 0 ≤ , |z1 | = r, |z2 | = r.
1+r f (z2 ) ¯ 1−r

4.3 Convergenţa ı̂n nucleu


În această secţiune arătăm că dacă {fk }k∈N este un şir de funcţii univalente
care converge uniform pe compacte ı̂n discul unitate, atunci şirul domeniilor
{fk (U )}k∈N converge ı̂n nucleu (ı̂n sensul lui Carathéodory). Acest rezultat
are multiple aplicaţii ı̂ntr-o ramură modernă a analizei complexe bazată pe
teoria lanţurilor de subordonare diferenţială. De asemenea, acest rezultat
evidenţiază o interpretare geometrică importantă a noţiunii de convergenţă
uniformă pe compacte ı̂n cazul funcţiilor univalente.
Prezentăm mai ı̂ntâi următoarele noţiuni datorate lui C. Carathéodory.

Definiţia 4.3.1 Fie {Ωk }k∈N un şir de domenii din C astfel ı̂ncât 0 ∈ Ωk ,
k ∈ N. ³\ ´
(i) Presupunem că 0 ∈ int Ωk . În acest caz un domeniu Ω din C este
k∈N
nucleul şirului {Ωk }k∈N dacă Ω este cel mai larg domeniu din C cu proprietatea
că pentru orice compact K ⊂ Ω, există k0 ∈ N astfel ı̂ncât K ⊂ Ωk , k ≥ k0 .
146 4. Funcţii Univalente

³\ ´
(ii) Presupunem că 0 6∈ int Ωk . În acest caz {0} este nucleul şirului
k∈N
{Ωk }k∈N .

Menţionăm că prin cel mai larg domeniu Ω din C, care satisface condiţia (i),
ı̂nţelegem acel domeniu din C cu proprietatea că oricare ar fi un alt domeniu
∆ ⊆ C ce satisface (i), avem că ∆ ⊆ Ω.
Observăm că nucleul unui şir de domenii există şi este bine definit, pe baza
Teoremei lui Heine-Borel. Într-adevăr, fie F familia tuturor domeniilor G din
C cu proprietatea că 0 ∈ G şi orice submulţime compactă F a lui G[ este inclusă
ı̂n domeniul Ωk pentru k suficient de larg. De asemenea, fie G = G. Dacă
³\ ´ G∈F
0 ∈ int Ωk atunci G coincide cu nucleul Ω definit la (i).
k∈N

Definiţia 4.3.2 Fie {Ωk }k∈N un şir de domenii din C şi fie Ω nucleul şirului
{Ωk }k∈N . Spunem că şirul {Ωk }k∈N converge ı̂n nucleu la Ω (notăm Ωk → Ω)
dacă orice subşir al şirului {Ωk }k∈N are acelaşi nucleu Ω.

Exemplul 4.3.3 Fie {Ωk }k∈N un şir crescător de domenii[


din C, adică Ωk ⊆
Ωk+1 , k ∈ N, astfel ı̂ncât 0 ∈ Ωk , k ∈ N. Atunci Ω = Ωk este nucleul
k∈N
şirului {Ωk }k∈N şi Ωk → Ω.

Rezultatul principal al acestei secţiuni este conţinut ı̂n Teorema lui Ca-
rathéodory . În acest rezultat arătăm că există o echivalenţă ı̂ntre noţiunile
de convergenţă uniformă pe compacte a unui şir de funcţii univalente {fk }k∈N
pe discul unitate şi convergenţa ı̂n nucleu a şirului de domenii simplu conexe
{fk (U )}k∈N .

Teorema 4.3.4 Fie {fk }k∈N un şir de funcţii univalente pe U astfel ı̂ncât
fk (0) = 0 şi fk0 (0) = αk , unde αk > 0, k ∈ N. Fie Ωk = fk (U ), k ∈ N, şi
fie Ω nucleul şirului {Ωk }k∈N . Presupunem că Ω 6= C. Atunci şirul {fk }k∈N
converge uniform pe compacte ı̂n U la o funcţie f dacă şi numai dacă Ωk → Ω.
Au loc următoarele situaţii:
(i) Ω = {0} dacă şi numai dacă f ≡ 0.
(ii) Dacă Ω 6= {0} atunci Ω = f (U ) iar f este o funcţie univalentă pe U .
În plus, şirul {fk−1 }k∈N converge uniform pe compacte ı̂n Ω la f −1 .

Demonstraţie. Necesitatea. Presupunem că {fk }k∈N converge uniform pe


compacte ı̂n U la funcţia f . Deoarece {fk }k∈N este un şir de funcţii univalente
pe U , rezultă că f este constantă sau univalentă, pe baza Teoremei 4.1.17.
4.3. Convergenţa ı̂n nucleu 147

Cazul I. Admitem că f este constantă. Cum fk (0) = 0, k ∈ N, rezultă că


f ≡ 0. În acest caz arătăm că
³\ Ω = {0}
´ şi Ωk → {0}. Presupunem prin absurd
că Ω 6= {0}. Atunci 0 ∈ int Ωk , deci există ε > 0 astfel ı̂ncât Uε ⊆ Ωk ,
k∈N
k ∈ N. Fie gk = fk−1 : Ωk → U inversa funcţiei fk . Atunci gk este olomorfă pe
Uε , gk (Uε ) ⊆ U şi gk (0) = 0. Aplicând Lema lui Schwarz, deducem că
1 1
|gk (w)| ≤ |w|, w ∈ Uε , |gk0 (0)| ≤ , k ∈ N.
ε ε
Cum gk0 (0) = 1/fk0 (0) = 1/αk , rezultă din inegalitatea precedentă că αk ≥
ε, k ∈ N. Dar această relaţie contrazice faptul că αk → 0.
Deci Ω = {0}. Din acest raţionament observăm că orice subşir {Ωkp }p∈N
are acelaşi nucleu, care coincide cu {0}, prin urmare Ωk → {0}.
Cazul II. Presupunem că f 6≡ 0. Atunci f este univalentă pe U . Fie
G = f (U ). Din Teorema 4.1.18 deducem că G este domeniu simplu conex.
Fie α = f 0 (0). Atunci α 6= 0. Dar αk > 0, k ∈ N, iar din faptul că
α = lim fk0 (0) = lim αk ,
k→∞ k→∞
deducem că α > 0.
În continuare arătăm că G = Ω şi Ωk → Ω ı̂n sensul convergenţei ı̂n nucleu.
Pasul 1. Arătăm că G ⊆ Ω. Pentru aceasta e suficient să demonstrăm
că dacă K este un compact inclus ı̂n G, atunci K ⊂ Ωk pentru k suficient de
larg.
Fie K un compact inclus ı̂n G. Atunci f −1 (K) este un compact din U ,
deci există r ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât f −1 (K) ⊆ Ur (a se vedea Figura 4.10).

Figura 4.10: f −1 (K) ⊂ U

Fie γ = ∂Ur şi Γ = f (γ). Atunci Γ este un contur Jordan din G, deoarece
f este univalentă pe U . În plus K ∩ Γ = ∅. Fie
η = min{|f (z) − w| : z ∈ γ, w ∈ K}.
148 4. Funcţii Univalente

Este clar că η > 0. Fie v0 ∈ K. Atunci

(4.3.1) |f (z) − v0 | ≥ η, z ∈ γ.

Dar fk → f uniform pe compacte ı̂n U , deci există k0 = k0 (r) ∈ N astfel


ı̂ncât
|fk (z) − f (z)| < η, z ∈ γ, k ≥ k0 .
Combinând această inegalitate cu (4.3.1), obţinem că

|fk (z) − f (z)| < |f (z) − v0 |, z ∈ γ, k ≥ k0 .

Din Corolarul 2.4.14 deducem că ecuaţiile

f (z) − v0 = 0 şi fk (z) − v0 = 0

au acelaşi număr de rădăcini ı̂n discul Ur pentru orice k ≥ k0 . Dar ecuaţia


f (z) − v0 = 0 are o singură rădăcină ı̂n Ur , deoarece f este univalentă pe
U . Deci pentru fiecare k ≥ k0 , există zk ∈ Ur astfel ı̂ncât v0 = fk (zk ). Prin
urmare, v0 ∈ fk (U ), k ≥ k0 . Cum k0 nu depinde de v0 ci doar de r (adică de
conturul γ), urmează că mulţimea compactă K este inclusă ı̂n fk (U ) = Ωk ,
k ≥ k0 . Deci G ⊆ Ω.
Pasul 2. Arătăm că există un subşir {fkp }p∈N al şirului {fk }k∈N astfel
ı̂ncât fk−1
p
→ f −1 , p → ∞, uniform pe compacte ı̂n G. Într-adevăr, deoarece
funcţia gk = fk−1 este olomorfă pe Ωk , deducem că gk este bine definită pe
orice submulţime compactă din G, pentru k suficient de larg (G ⊆ Ω din
pasul precedent). În plus, |gk (w)| < 1, k suficient de larg. Din Teorema lui
Montel (Teorema 3.2.6) rezultă că putem extrage un subşir {gkp }p∈N al şirului
{gk }k∈N , care converge uniform pe compacte ı̂n G la o funcţie olomorfă g pe
G. Funcţia g se anulează ı̂n origine şi
1 1
g 0 (0) = lim gk0 p (0) = lim = > 0.
p→∞ p→∞ αkp α

Prin urmare g 6≡ constantă, deci g este univalentă pe G, pe baza Teoremei


lui Hurwitz.
Pasul 3. Arătăm că g ≡ f −1 . Fie w ∈ G, ales ı̂n mod arbitrar, şi
z0 = f −1 (w). De asemenea, considerăm δ > 0 suficient de mic astfel ı̂ncât
U (z0 ; δ) ⊂ U . Notăm cu γ 0 = ∂U (z0 ; δ) şi Γ0 = f (γ 0 ).
Deoarece f este univalentă, deducem că Γ0 este un contur Jordan şi Γ0 ⊂ G.
E clar că w = f (z0 ) 6∈ Γ0 , deci ρ > 0, unde

ρ = dist(w; Γ0 ) = min{|w − f (z)| : z ∈ γ 0 }.


4.3. Convergenţa ı̂n nucleu 149

Figura 4.11: Γ0 = f (γ 0 )

În plus, avem că


|f (z) − w| ≥ ρ, z ∈ γ0.
Cum fkp → f uniform pe compacte ı̂n U , există p0 = p0 (γ 0 ) ∈ N astfel ca

|fkp (z) − f (z)| < ρ, z ∈ γ 0 , p ≥ p0 .

Aplicând Corolarul 2.4.14, deducem că ecuaţiile f (z) − w = 0 şi fkp (z) −
w = 0 au acelaşi număr de rădăcini ı̂n U (z0 ; δ) pentru p ≥ p0 . Însă ecuaţia
f (z) − w = 0 are singura rădăcină z = z0 ∈ U (z0 ; δ). Deci pentru fiecare
p ≥ p0 , există zkp ∈ U (z0 ; δ) astfel ı̂ncât fkp (zkp ) = w, adică zkp = gkp (w).
Avem că
|g(w) − z0 | ≤ |g(w) − gkp (w)| + |gkp (w) − z0 |
= |g(w) − gkp (w)| + |zkp − z0 | < |g(w) − gkp (w)| + δ, p ≥ p0 .
Pe de altă parte, din pasul precedent rezultă că există p00 ∈ N astfel ca

|g(w) − gkp (w)| < δ, p ≥ p00 .

Dacă p ≥ max{p0 , p00 } obţinem că

|g(w) − gkp (w)| + |zkp − z0 | < 2δ,

deci
|g(w) − z0 | < 2δ.
Cum δ a fost ales ı̂n mod arbitrar, deducem că g(w) = z0 , adică g(w) =
f −1 (w).În concluzie, g ≡ f −1 .
Pasul 4. În continuare arătăm că fk−1 → f −1 uniform pe compacte ı̂n G
şi G = Ω.
150 4. Funcţii Univalente

Faptul că fk−1 → f −1 uniform pe compacte ı̂n G rezultă imediat din


convergenţa oricărui subşir al şirului {fk−1 }k∈N la f −1 (argumentul de la pasul
precedent se poate aplica oricărui subşir al lui {fk−1 }k∈N ) şi din local uni-
form mărginirea şirului {fk−1 }k∈N pe G. Pe de altă parte, deoarece familia
{fk−1 }k≥k000 (k000 suficient de larg) este local uniform mărginită pe Ω, deducem
din Teorema lui Montel că există un subşir al şirului {fk−1 }k∈N ce converge
uniform pe compacte ı̂n Ω la o funcţie h cu proprietatea că h|G = f −1 , deci h
nu este constantă. Pe baza Teoremei lui Hurwitz rezultă că h este univalentă
pe Ω. De aici se obţine imediat că h(Ω) = U . Cum G este un domeniu din
C şi G ⊂ Ω, deducem din Teorema identităţii funcţiilor olomorfe că h ≡ f −1 .
Însă această egalitate atrage faptul că Ω = G. Prin urmare nucleul şirului
{Ωk }k∈N coincide cu f (U ).
Pe de altă parte, deoarece orice subşir {fkp }p∈N al şirului {fk }k∈N con-
verge uniform pe compacte ı̂n U la funcţia f , deducem din argumentele prece-
dente că subşirul corespunzător {Ωkp }p∈N are acelaşi nucleu Ω. Deci Ωk → Ω.
Demonstraţia necesităţii este ı̂ncheiată.
Suficienţa. Presupunem acum că Ωk → Ω 6= C. Arătăm mai ı̂ntâi că şirul
{fk }k∈N este uniform convergent pe compacte ı̂n U . Pentru aceasta analizăm
următoarele situaţii:
Cazul 1. Ω = {0}. În acest caz arătăm că fk → 0 uniform pe compacte ı̂n
U . Observăm mai ı̂ntâi că αk → 0, k → ∞. În caz contrar, ar exista µ > 0 şi
un subşir {αkp }p∈N al şirului {αk }k∈N astfel ı̂ncât αkp ≥ µ, p ∈ N. Dar fkp /αkp
fiind o funcţie din clasa S, rezultă din Teorema 4.2.7 că fkp (U ) ⊇ Uµ/4 , p ∈ N.
Deci şirul {Ωkp }p∈N nu poate converge ı̂n nucleu la {0}. Această contradicţie
implică faptul că fk → 0 uniform pe compacte ı̂n U .
Cazul 2. Presupunem că Ω 6= {0}. Din ipoteză avem că Ω 6= C. Arătăm
că şirul {αk }k∈N este mărginit. În caz contrar, există un subşir {αkp }p∈N
astfel ı̂ncât αkp ≥ p, p ∈ N. Raţionând ca ı̂n cazul precedent, obţinem că
Ωkp = fkp (U ) ⊇ Up/4 , p ∈ N. Deci Ωkp → C. Cum Ω 6= C, am obţinut o
contradicţie. Prin urmare {αk }k∈N este mărginit, deci există L > 0 astfel ca
αk ≤ L, k ∈ N. Din Teorema 4.2.10 şi faptul că fk /αk ∈ S, deducem că

|z| |z|
|fk (z)| ≤ αk 2
≤L , z ∈ U, k ∈ N.
(1 − |z|) (1 − |z|)2

Prin urmare, şirul {fk }k∈N este local uniform mărginit ı̂n U , iar din Teo-
rema lui Montel, există un subşir {fkm }m∈N al şirului {fk }k∈N convergent
uniform pe compacte la o funcţie f olomorfă pe U . Cum {fkm }m∈N este un
şir de funcţii univalente, limita f este constantă sau univalentă pe U . Dacă
f ≡ 0, atunci acelaşi raţionament din Cazul I al necesităţii implică faptul
4.3. Convergenţa ı̂n nucleu 151

că Ω = {0}, ceea ce este imposibil. Deci f este univalentă pe U . Deoarece


fkm → f uniform pe compacte ı̂n U , deducem din demonstraţia necesităţii
(aplicată şirului {fkm }m∈N ) că f (U ) coincide cu nucleul şirului {Ωkm }m∈N ,
adică cu Ω, deoarece orice subşir al şirului {Ωk }k∈N are acelaşi nucleu Ω. Pe
baza demonstraţiei necesităţii, fk−1 m
→ f −1 uniform pe compacte ı̂n Ω.
Arătăm acum că fk → f uniform pe compacte ı̂n U . Pentru aceasta e
suficient să demonstrăm că şirul {fk }k∈N converge punctual la f ı̂n discul
unitate, ı̂n conformitate cu Teorema lui Vitali (Teorema 3.2.10) şi cu faptul
că {fk }k∈N este local uniform mărginit.
Presupunem prin absurd că există z0 ∈ U astfel ı̂ncât {fk (z0 )}k∈N este
un şir divergent. Deoarece acest şir este mărginit, deducem că există două
subşiruri {fkp0 (z0 )}p∈N şi {fkp00 (z0 )}p∈N ale şirului {fk (z0 )}k∈N , astfel ı̂ncât
fkp0 (z0 ) → w00 , fkp00 (z0 ) → w000 şi w00 6= w000 . Din fiecare şir local uniform mărginit
{fkp0 }p∈N şi {fkp00 }p∈N putem extrage câte un subşir, notat pentru simplitate
tot cu {fkp0 }p∈N şi {fkp00 }p∈N , astfel ı̂ncât fkp0 → g şi fkp00 → h uniform pe
compacte ı̂n U , unde g şi h sunt funcţii univalente pe U , cu proprietatea că
g(0) = h(0) = 0 şi g 0 (0) = lim αkp0 > 0, h0 (0) = lim αkp00 > 0. Cum Ωkp0 → Ω
p→∞ p→∞
şi Ωkp00 → Ω, deducem cu aceleaşi argumente ca mai sus că g(U ) = Ω = h(U ).
Atunci funcţia univalentă s = g ◦ h−1 satisface condiţiile din Lema lui Sch-
warz, deci |s(w)| ≤ |w|, w ∈ U . Cum şi funcţia inversă s−1 satisface aceleaşi
condiţii, deducem că |s−1 (z)| ≤ |z|, z ∈ U , adică

|s(w)| = |w|, w ∈ U.

Aplicând din nou Lema lui Schwarz, deducem că există λ ∈ C, |λ| = 1,
astfel ı̂ncât s(w) = λw, w ∈ U . Pe de altă parte, deoarece s0 (0) = g 0 (0)/h0 (0) >
0, rezultă că λ = 1, deci g(z) = h(z), z ∈ U . Însă g(z0 ) = w00 6= w000 = h(z0 ).
Această contradicţie implică faptul că şirul {fk }k∈N converge punctual pe U .
Demonstraţia suficienţei este ı̂ncheiată. ¤
În finalul acestei secţiuni menţionăm următoarele exemple:

4z
Exemplul 4.3.5 Fie funcţia fk : U → C dată de fk (z) = , z ∈ U,
k(1 − z)2
k ∈ N. Din Exemplul 4.1.3 deducem că fk este univalentă pe U şi fk (U ) = Ωk ,
unde Ωk = C \ {w ∈ C : Re w ≤ −1/k, Im w = 0}, k ∈ N (a se vedea Figura
4.12). În plus, fk (0) = 0 şi fk0 (0) = 4/k > 0, k ∈ N.
Atunci lim fk (z) = 0 uniform pe compacte ı̂n U iar Ωk → {0} ı̂n sensul
k→∞
convergenţei ı̂n nucleu.
152 4. Funcţii Univalente

Figura 4.12: Imaginea discului unitate prin funcţia fk

2z
Exemplul 4.3.6 Fie Fk (z) = , z ∈ U , k ∈ N. Se observă imediat
k(1 − z 2 )
că Fk este univalentă pe U , Fk (0) = 0, Fk0 (0) = 2/k > 0 şi Fk (U ) = Ωk unde
Ωk = C \ Ak , iar Ak = {w ∈ C : Re w = 0, Im w ≤ −1/k} ∪ {w ∈ C : Re w =
0, Im w ≥ 1/k}, k ∈ N (a se vedea Figura 4.13). În acest caz, lim Fk (z) = 0
k→∞
uniform pe compacte ı̂n U şi Ωk → {0}.

2z
Figura 4.13: Imaginea discului unitate prin funcţia Fk (z) =
k(1 − z 2 )

Observaţia 4.3.7 Teorema lui Carathéodory are diverse aplicaţii ı̂n teoria
funcţiilor univalente. Astfel, se poate arăta că orice funcţie f din clasa S se
poate aproxima cu un şir {fk }k∈N de funcţii univalente cu o tăietură, ı̂n sensul
că fk → f uniform pe compacte ı̂n U , iar fiecare funcţie fk satisface condiţiile:
fk ∈ S şi fk (U ) = C \ Γk , unde Γk este un arc Jordan care tinde la ∞. Acest
rezultat de aproximare este extrem de util ı̂n studiul lanţurilor de subordonare
4.4. Metrica hiperbolică pe discul unitate. Aplicaţii 153

diferenţială (lanţuri Loewner). Pentru detalii se pot consulta lucrările [Gol],


[Dur1], [Pom], [Gr-Ko], [Mo-Bu-Să].

Probleme
Problema 4.3.1 Să se demonstreze afirmaţiile din Exemplul 4.3.3.

Problema 4.3.2 Completaţi detaliile din demonstraţia Teoremei 4.3.4.

Problema 4.3.3 Să se dea exemplu de un şir de domenii din C care nu con-
verge ı̂n nucleu.

4.4 Metrica hiperbolică pe discul unitate. Aplicaţii


În continuare vom prezenta o condiţie necesară şi suficientă de univalenţă
pe discul unitate. Pentru aceasta avem nevoie de câteva rezultate referitoare
la metrica hiperbolică pe U . Mai ı̂ntâi prezentăm o versiune mai generală a
Lemei lui Schwarz, cunoscută sub numele de Lema Schwarz-Pick.

Lema 4.4.1 Dacă f : U → U este o funcţie olomorfă atunci


¯ ¯
¯ f (z ) − f (z ) ¯ ¯¯ z − z ¯¯
¯ 1 2 ¯ 1 2 ¯
(4.4.1) ¯ ¯≤¯ , z1 , z2 ∈ U,
¯ 1 − f (z1 )f (z2 ) ¯ ¯ 1 − z1 z2 ¯

şi

1 − |f (z)|2
(4.4.2) |f 0 (z)| ≤ , z ∈ U.
1 − |z|2

Dacă f ∈ Hu (U ) şi f (U ) = U atunci are loc egalitate ı̂n (4.4.1) pentru orice
z1 , z2 ∈ U şi ı̂n (4.4.2) pentru orice z ∈ U . În plus, dacă are loc egalitatea ı̂n
(4.4.1) pentru o pereche (z1 , z2 ) ∈ U × U cu z1 6= z2 , sau are loc egalitatea ı̂n
(4.4.2) pentru un punct z ∈ U , atunci f este univalentă pe U şi f (U ) = U .

Demonstraţie. Considerăm z1 ∈ U fixat şi funcţiile g, h : U → U date de


z + z1
g(z) = , z ∈ U,
1 + z1 z
şi
w − w1
h(w) = , w ∈ U,
1 − w1 w
154 4. Funcţii Univalente

unde w1 = f (z1 ). Atunci g şi h sunt funcţii univalente pe U , g(U ) = h(U ) = U .


Fie λ : U → C, λ = h◦f ◦g. Atunci λ este o funcţie univalentă pe U , λ(0) = 0 şi
λ(U ) ⊆ U . Din Lema lui Schwarz rezultă că |λ(z)| ≤ |z|, z ∈ U , şi |λ0 (0)| ≤ 1.
Condiţia |λ(z)| ≤ |z| este echivalentă cu
¯ ¯
¯ (f ◦ g)(z) − (f ◦ g)(0) ¯
¯ ¯
¯ ¯ ≤ |z|, z ∈ U.
¯ 1 − (f ◦ g)(0)(f ◦ g)(z) ¯

Cum g(U ) = U şi g este univalentă pe U , inegalitatea precedentă conduce


imediat la (4.4.1). Pe de altă parte, relaţia |λ0 (0)| ≤ 1 este echivalentă cu
(4.4.2).
Să presupunem acum că f ∈ Hu (U ) şi f (U ) = U . Pe baza relaţiilor (4.4.1)
şi (4.4.2) aplicate funcţiilor f şi f −1 , obţinem că
¯ ¯ ¯ ¯
¯ z1 − z2 ¯ ¯¯ f −1 (f (z1 )) − f −1 (f (z2 )) ¯¯
¯ ¯
¯ 1 − z1 z2 ¯ = ¯¯ 1 − f −1 (f (z ))f −1 (f (z )) ¯¯
1 2

¯ ¯
¯ f (z ) − f (z ) ¯ ¯¯ z − z ¯¯
¯ 1 2 ¯ 1 2 ¯
≤¯ ¯ ≤ ¯¯ , z1 , z2 ∈ U,
¯ 1 − f (z1 )f (z2 ) ¯ 1 − z1 z2 ¯
şi
1 |(f −1 ◦ f )0 (z)| |(f −1 )0 (f (z))f 0 (z)|
= =
1 − |z|2 1 − |f −1 (f (z))|2 1 − |f −1 (f (z))|2
1 − |f −1 (f (z))|2 1 − |f (z)|2 1 1
≤ 2
· 2
· 2
= , z ∈ U.
1 − |f (z)| 1 − |z| 1 − |z| 1 − |z|2
Deci am obţinut egalitate ı̂n (4.4.1) pentru orice pereche (z1 , z2 ) ∈ U × U ,
respectiv ı̂n (4.4.2) pentru orice z ∈ U .
Invers, dacă are loc egalitatea ı̂n (4.4.1) pentru o pereche (z1 , z2 ) ∈ U × U
cu z1 6= z2 , sau dacă are loc egalitatea ı̂n (4.4.2) pentru un punct z ∈ U ,
atunci un calcul elementar, bazat pe aceleaşi argumente ca mai sus, conduce
la concluzia că |λ(ζ)| = |ζ| pentru un punct ζ ∈ U , sau |λ0 (0)| = 1. Din
Lema lui Schwarz rezultă că există c ∈ C astfel ı̂ncât λ(z) = cz, z ∈ U . Deci
(h ◦ f ◦ g)(z) = cz, z ∈ U , iar din univalenţa funcţiilor g şi h şi din faptul că
g şi h transformă discul unitate tot ı̂n discul unitate, deducem că f ∈ Hu (U )
şi f (U ) = U . Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤
Introducem acum funcţia dh : U × U → [0, ∞),
¯ ¯
¯ a−b ¯
(4.4.3) dh (a, b) = arctanh ¯¯ ¯ , a, b ∈ U.
1 − ab ¯
4.4. Metrica hiperbolică pe discul unitate. Aplicaţii 155

Se verifică imediat că


¯ a − b ¯

¯ ¯
1  1 + ¯ ¯
(4.4.4) dh (a, b) = ln  1 − ab 
¯ a − b ¯  , a, b ∈ U.
2 ¯ ¯
1−¯ ¯
1 − ab
Funcţia dh se numeşte metrica hiperbolică sau metrica Poincaré a discului
unitate. De fapt, dh este o metrică veritabilă, aşa după cum arată

Lema 4.4.2 Funcţia dh este o metrică pe U , care generează o topologie echi-


valentă cu topologia naturală.

Demonstraţie. Este evident că dh (a, b) ≥ 0 şi dh (a, b) = dh (b, a). De aseme-
nea, se observă că dh (a, b) < ∞, deoarece
¯ ¯
¯ a−b ¯
¯ ¯
¯ 1 − ab ¯ < 1, a, b ∈ U.

Arătăm acum că dh satisface inegalitatea triunghiului. În acest sens demon-
străm mai ı̂ntâi că dacă
|z − w|
ρ(z, w) = , z, w ∈ U,
|1 − zw|

atunci au loc relaţiile:

|z1 | + |z2 |
(4.4.5) ρ(z1 , z2 ) ≤ , z1 , z2 ∈ U,
1 + |z1 ||z2 |

şi

ρ(z, w) + |f (w)|
(4.4.6) |f (z)| ≤ , z, w ∈ U,
1 + ρ(z, w)|f (w)|

pentru orice f ∈ H(U ) cu f (U ) ⊆ U .


Lăsăm inegalitatea (4.4.5) pe seama cititorului. Pentru a arăta inegalitatea
(4.4.6), fie f ∈ H(U ) cu f (U ) ⊆ U , şi fie z, w ∈ U . Notăm cu w1 = f (w) şi
w2 = (w1 − f (z))/(1 − w1 f (z)). Cum f (U ) ⊆ U avem că w1 , w2 ∈ U . Din
(4.4.5) rezultă că
¯ ¯
¯ w1 − w2 ¯
(4.4.7) |f (z)| = ¯¯ ¯ = ρ(w1 , w2 ) ≤ |w1 | + |w2 | .
1 − w1 w2 ¯ 1 + |w1 ||w2 |
156 4. Funcţii Univalente

Pe de altă parte, din (4.4.1) obţinem că


¯ ¯
¯ z−w ¯
|w2 | ≤ ¯¯ ¯ = ρ(z, w).
1 − zw ¯

Combinând relaţia precedentă cu (4.4.7), deducem pe (4.4.6).


În continuare, alegem c ∈ U , z = a ∈ U , w = b ∈ U , şi f (ζ) = (ζ − c)/(1 −
cζ), |ζ| < 1, ı̂n inegalitatea (4.4.6). Deoarece |f (ζ)| = ρ(ζ, c), ζ ∈ U , deducem
din (4.4.6) că
ρ(a, b) + ρ(b, c)
ρ(a, c) ≤ .
1 + ρ(a, b)ρ(b, c)
Pe baza inegalităţii precedente obţinem că
· ¸ · ¸
1 + ρ(a, c) ρ(a, b) + ρ(b, c) ρ(a, b) + ρ(b, c)
≤ 1+ : 1−
1 − ρ(a, c) 1 + ρ(a, b)ρ(b, c) 1 + ρ(a, b)ρ(b, c)

1 + ρ(a, b) 1 + ρ(b, c)
= · .
1 − ρ(a, b) 1 − ρ(b, c)
De aici rezultă că
· ¸ · ¸ · ¸
1 1 + ρ(a, c) 1 1 + ρ(a, b) 1 1 + ρ(b, c)
ln ≤ ln + ln ,
2 1 − ρ(a, c) 2 1 − ρ(a, b) 2 1 − ρ(b, c)

deci
dh (a, c) ≤ dh (a, b) + dh (b, c), a, b, c ∈ U.
Prin urmare dh este o metrică pe U .
Arătăm ı̂n final că metricile dh şi d generează topologii echivalente pe
U , unde d(z, w) = |z − w| este metrica euclidiană pe C. Într-adevăr, dacă
{zk }k∈N ⊂ U şi z ∈ U astfel ı̂ncât d(zk , z) → 0, atunci
¯ z − z ¯ |z − z|
¯ k ¯ k
ρ(zk , z) = ¯ ¯≤ → 0.
1 − zzk 1 − |z|

De aici rezultă imediat că dh (zk , z) → 0, k → ∞.


Pe de altă parte, dacă {wk }k∈N ⊂ U şi w ∈ U astfel ca dh (wk , w) → 0,
atunci este evident că ρ(wk , w) → 0. Dar

|wk − w| = |1 − wk w|ρ(wk , w) ≤ 2ρ(wk , w) → 0,

deci d(wk , w) → 0, k → ∞.
În concluzie, metricile d şi dh sunt echivalente. ¤
4.4. Metrica hiperbolică pe discul unitate. Aplicaţii 157

Observaţia 4.4.3 (i) Pe baza Lemei 4.4.1 rezultă că

dh (f (a), f (b)) ≤ dh (a, b), a, b ∈ U, ∀f ∈ H(U ) cu f (U ) ⊆ U.

De asemenea, are loc egalitatea ı̂n inegalitatea precedentă dacă şi numai dacă f
este un automorfism conform al discului unitate, adică f ∈ Hu (U ) şi f (U ) = U .
Cu alte cuvine, metrica hiperbolică pe U este invariantă faţă de automorfismele
conforme ale discului unitate.
(ii) Lăsăm pe seama cititorului să arate că spaţiul metric (U, dh ) este com-
plet.
Menţionăm că acest spaţiu se numeşte planul hiperbolic.
Pentru mai multe detalii referitoare la metrica hiperbolică pe discul unitate
se pot consulta lucrările [Din] şi [Gaş-Su].

În continuare prezentăm o versiune a Teoremei 4.2.10, obţinută de Kim şi


Minda [Ki-Mi]. Acest rezultat stabileşte o condiţie necesară şi suficientă de
univalenţă pentru funcţii olomorfe pe discul unitate U . În acest scop, dacă
f ∈ H(U ) notăm cu
e (z) = (1 − |z|2 )f 0 (z), z ∈ U.
Df

Teorema 4.4.4 Dacă f : U → C este o funcţie univalentă şi a, b ∈ U , atunci


sinh(2dh (a, b)) e (a)|, |Df
e (b)|}.
(4.4.8) |f (a) − f (b)| ≥ max{|Df
2e2dh (a,b)
Reciproc, dacă f este o funcţie olomorfă neconstantă pe U , care satisface in-
egalitatea (4.4.8), atunci f este univalantă pe U .

Demonstraţie. (i) Presupunem că f este univalentă pe U . Fie g(z) = (z +


a)/(1 + az), z ∈ U . Funcţia g este univalentă pe U şi g(U ) = U . Considerăm
funcţia λ : U → C dată de
³ z+a ´
(f ◦ g)(z) − (f ◦ g)(0) f − f (a)
λ(z) = = 1 + az , z ∈ U.
(f ◦ g)0 (0) (1 − |a|2 )f 0 (a)
Atunci λ ∈ S iar din Teorema 4.2.10 deducem că
|z|
|λ(z)| ≥ , z ∈ U.
(1 + |z|)2
Un calcul elementar conduce la egalitatea
|z| sinh(2dh (0, z))
= , z ∈ U.
(1 + |z|)2 2e2dh (0,z)
158 4. Funcţii Univalente

Deci
sinh(2dh (0, z))
(4.4.9) |λ(z)| ≥ , z ∈ U.
2e2dh (0,z)
Cum metrica hiperbolică este invariantă faţă de automorfismele discului uni-
tate, urmează că
dh (0, z) = dh (g(0), g(z)), z ∈ U.
Alegem z ∈ U astfel ı̂ncât g(z) = b, adică z = (b − a)/(1 − ab). Atunci
dh (0, z) = dh (a, b) iar din (4.4.9) obţinem că
¯ ³ b − a ´¯ sinh(2d (a, b))
¯ ¯ h
¯λ ¯≥ .
1 − ab 2e2dh (a,b)
Deci
sinh(2dh (a, b))
|f (b) − f (a)| ≥ (1 − |a|2 )|f 0 (a)|.
2e2dh (a,b)
Schimbând pe a cu b ı̂n inegalitatea precedentă, deducem relaţia (4.4.8).
(ii) Admitem acum că f este o funcţie olomorfă neconstantă pe U , care
satisface (4.4.8). Arătăm că f este injectivă pe U . Presupunem că există două
puncte distincte a, b ∈ U astfel ı̂ncât f (a) = f (b). Din inegalitatea (4.4.8)
deducem că f 0 (a) = f 0 (b) = 0, deci f nu este univalentă pe nici o vecinătate
a punctului a, respectiv b (a se vedea Teorema 4.1.14). Atunci există două
şiruri {ck }k∈N şi {dk }k∈N de puncte distincte ı̂n U astfel ı̂ncât lim ck = a,
k→∞
lim dk = a şi f (ck ) = f (dk ), k ∈ N. Pe baza inegalităţii (4.4.8) obţinem că
k→∞

sinh(2dh (ck , dk )) e (ck )|, |Df


e (dk )|}, k ∈ N.
|f (ck ) − f (dk )| ≥ max{|Df
2e2dh (ck ,dk )
Deci f 0 (ck ) = f 0 (dk ) = 0, k ∈ N, iar din Teorema zerourilor funcţiilor olomorfe
rezultă că f este constantă. Am obţinut o contradicţie cu ipoteza. ¤

Probleme
Problema 4.4.1 Să se completeze detaliile din demonstraţiile Lemelor 4.4.1
şi 4.4.2.

Problema 4.4.2 Să se completeze detaliile din demonstraţia Teoremei 4.4.4.

Problema 4.4.3 Fie Π = {z ∈ C : Im z > 0} şi f : Π → Π o funcţie


olomorfă. Să se arate că au loc relaţiile:
4.4. Metrica hiperbolică pe discul unitate. Aplicaţii 159

¯ ¯
¯ f (z ) − f (z ) ¯ ¯¯ z − z ¯¯
¯ 1 2 ¯ 1 2¯
¯ ¯ ≤ ¯¯ , z1 , z2 ∈ Π,
¯ f (z1 ) − f (z2 ) ¯ z1 − z2 ¯
Im f (z)
|f 0 (z)| ≤ , z ∈ Π.
Im z
În plus, are loc egalitatea ı̂n cea de-a doua inegalitate dacă şi numai dacă f
este restricţia la Π a unei transformări omografice.

Problema 4.4.4 Fie f : U (0; r) → U (0; ρ) o funcţie olomorfă şi z1 , z2 ∈


U (0; r). Să se arate că
¯ ¯
¯ ρ(f (z ) − f (z )) ¯ ¯¯ r(z − z ) ¯¯
¯ 1 2 ¯ 1 2 ¯
¯ ¯ ≤ ¯¯ 2 .
¯ ρ − f (z1 )f (z2 ) ¯
2 r − z1 z2 ¯

Observaţia 4.4.5 Pentru detalii suplimentare referitoare la acest capitol re-


comandăm lucrările [Ha-Mo-Ne], [Dur1], [Pom], [Mo-Bu-Să], [Gaş-Su], [Gr-
Ko], [Ber-Ga].
160 4. Funcţii Univalente
Capitolul 5

Reprezentări Conforme

În acest capitol vom demonstra că orice domeniu simplu conex din planul
complex, care nu coincide cu C, se poate reprezenta conform pe discul unitate.
Acest rezultat fundamental, datorat lui B. Riemann, implică faptul că oricare
două domenii simplu conexe din C, diferite de C, sunt conform echivalente. Pe
de altă parte, ı̂ntreg planul complex C, deşi este omeomorf cu discul unitate,
nu se poate reprezenta conform pe acest disc. Prin urmare mulţimea tuturor
domeniilor simplu conexe din C, se ı̂mparte ı̂n exact două clase distincte de
echivalenţă (C şi clasa tuturor domeniilor simplu conexe diferite de C). De
asemenea, vom studia comportamentul automorfismelor conforme ı̂n cazul co-
roanelor circulare. Vom arăta că şirul iteraţiilor asociat unei funcţii olomorfe
pe un domeniu mărginit are un rol esenţial ı̂n stabilirea unor proprietăţi pri-
vind structura automorfismelor conforme ale respectivului domeniu.

5.1 Domenii simplu conexe şi reprezentări


conforme
În această secţiune vom prezenta un rezultat fundamental din teoria repre-
zentărilor conforme, anume Teorema lui Riemann, şi vom determina structura
automorfismelor conforme ale unor domenii simplu conexe clasice (disc, semi-
plan, ı̂ntreg planul complex).

5.1.1 Teorema fundamentală a reprezentărilor conforme


Reamintim că un domeniu Ω din C este simplu conex dacă orice drum
ı̂nchis γ din Ω este omotop cu zero ı̂n Ω. Pe domeniile simplu conexe din C
funcţiile olomorfe admit primitive, iar dacă g este o funcţie olomorfă pe un

161
162 5. Reprezentări Conforme

astfel de domeniu Ω, g(z) 6= 0, z ∈ Ω, atunci există f ∈ H(Ω) cu proprietatea


că ef ≡ g, pe baza Teoremei ramurilor uniforme pentru aplicaţia logaritmică.
Aceste idei vor fi utile ı̂n demonstrarea Teoremei lui Riemann de conform
echivalenţă a domeniilor simplu conexe.

Definiţia 5.1.1 Fie Ω1 şi Ω2 două domenii ı̂n C şi f : Ω1 → Ω2 . Funcţia f se


numeşte reprezentare conformă dacă f este univalentă pe Ω1 şi f (Ω1 ) = Ω2 .
În acest caz domeniile Ω1 şi Ω2 se numesc conform echivalente.

Noţiunea de reprezentare conformă se poate extinde şi ı̂n cazul domeniilor


din C∞ . Astfel, dacă Ω şi ∆ sunt domenii din C∞ , atunci funcţia f : Ω → ∆
este o reprezentare conformă a domeniului Ω pe ∆ dacă f este o bijecţie de la
Ω pe ∆, este olomorfă pe Ω \ {∞, f −1 (∞)} şi este continuă ı̂n ∞ şi f −1 (∞),
dacă punctele (unul din ele) ∞ şi f −1 (∞) aparţin domeniului Ω. În acest caz,
spunem că Ω şi ∆ sunt conform echivalente.
Dacă Ω1 = Ω2 iar f este o reprezentare conformă a domeniului Ω1 pe el
ı̂nsuşi, atunci funcţia f se numeşte automorfism conform al domeniului Ω1 . Fie
Aut(Ω1 ) mulţimea automorfismelor conforme ale domeniului Ω1 . Se observă
imediat că ı̂n raport cu operaţia obişnuită de compunere a funcţiilor, Aut(Ω)
este un grup, numit şi grupul conform al domeniului Ω.
Vom determina structurile grupurilor conforme Aut(U ), Aut(Π), unde Π
este semiplanul superior, respectiv Aut(C).

Observaţia 5.1.2 (i) Dacă Ω1 ⊂ C este un domeniu simplu conex conform


echivalent cu un domeniu Ω2 ⊂ C, atunci Ω2 este tot un domeniu simplu
conex.
Într-adevăr, dacă f este o reprezentare conformă a lui Ω1 pe Ω2 , atunci
f ∈ Hu (Ω1 ) şi Ω2 = f (Ω1 ). Din Teorema 4.1.18 rezultă că Ω2 este domeniu
simplu conex.
Aşadar, un domeniu simplu conex ı̂n C nu poate fi conform echivalent cu
un domeniu multiplu conex ı̂n C.
(ii) C şi discul unitate U sunt omeomorfe, dar
p nu sunt conform echivalente.
Într-adevăr, funcţia g : C → U , g(z) = z/ 1 + |z|2 este un omeomorfism
p
al lui C pe discul unitate U . Inversa sa este funcţia h(w) = w/ 1 − |w|2 ,
w ∈ U . Dacă ar exista o reprezentare conformă f a lui C pe U , atunci, pe de
o parte, f ar fi univalentă pe C, şi, pe de altă parte, f ar fi mărginită, deci
constantă, pe baza Teoremei lui Liouville. Această contradicţie arată faptul
că C şi U nu sunt conform echivalente.
(iii) Dacă f este o reprezentare conformă a domeniului Ω1 pe domeniul Ω2 ,
atunci f −1 este o reprezentare conformă a domeniului Ω2 pe Ω1 .
5.1. Domenii simplu conexe şi reprezentări conforme 163

(iv) Dacă Ω şi ∆ sunt domenii conform echivalente, iar f este o reprezentare
conformă a lui Ω pe ∆, atunci orice altă reprezentare conformă g a domeniului
Ω pe ∆ este dată de g = h ◦ f unde h ∈ Aut(∆).
Prezentăm câteva exemple de reprezentări conforme.

Exemplul 5.1.3 (i) Fie Ω1 = {z ∈ C : |Im z| < π} şi Ω2 = C \ {w ∈ C :


Re w ≤ 0, Im w = 0}. Funcţia f (z) = ez este univalentă pe Ω1 şi f (Ω1 ) = Ω2 ,
deci f este o reprezentare conformă a domeniului Ω1 pe Ω2 .
(ii) Domeniile Ω = {z ∈ C : 0 < Im z < 2π} şi ∆ = C \ {w ∈ C :
Re w ≥ 0, Im w = 0} sunt conform echivalente, funcţia exponenţială fiind o
reprezentare conformă a domeniului Ω pe ∆.
(iii) Fie Ω1 = C\(−∞, 0] şi Ω2 = {w ∈ C : Re w > 0}. Dacă f este ramura
1
principală a aplicaţiei multivoce radical (deci f (z) = e 2 log z , z ∈ Ω1 , unde log
este ramura principală a aplicaţiei multivoce Log), atunci f este univalentă pe
Ω1 şi f (Ω1 ) = Ω2 (a se vedea Figura 5.1). Deci domeniile simplu conexe Ω1 şi
Ω2 sunt conform echivalente, iar funcţia f −1 (w) = w2 reprezintă conform pe
Ω2 ı̂n Ω1 .


Figura 5.1: Imaginea domeniului Ω1 prin funcţia f (z) = z

(iv) Fie Ω = {z ∈ C : |Re z| < π/2} şi ∆ = C \ ((−∞, −1] ∪ [1, ∞)).
Funcţia f (z) = sin z este univalentă pe Ω şi f (Ω) = ∆, deci Ω şi ∆ sunt
domenii conform echivalente.
(v) Discul unitate U şi semiplanul drept ∆ = {w ∈ C : Re w > 0} sunt
1+z
domenii conform echivalente, deoarece funcţia f (z) = este o reprezentare
1−z
conformă a lui U pe ∆ (a se vedea Figura 5.2).
z − z0
(vi) Funcţia omografică f (z) = eiθ , unde θ ∈ R, |z0 | < 1, este un
1 − z0z
automorfism conform al discului unitate U . De fapt, vom arăta că grupul
164 5. Reprezentări Conforme

1+z
Figura 5.2: Imaginea discului unitate prin funcţia f (z) = 1−z .

conform Aut(U ) este format exact din transformările omografice de acest tip
(a se vedea Teorema 5.1.8).

În cele ce urmează vom demonstra existenţa reprezentărilor conforme ale


domeniilor simplu conexe din C, diferite de C, pe discul unitate. Pentru
aceasta avem nevoie de următorul rezultat pregătitor:

Lema 5.1.4 Dacă Ω este un domeniu simplu conex din C, Ω 6= C, şi a ∈ Ω,


atunci există o funcţie f astfel ı̂ncât f ∈ Hu (Ω), f (a) = 0 şi f (Ω) ⊆ U .

Demonstraţie. Deoarece Ω 6= C există b ∈ C \ Ω. Pe de altă parte, Ω este


un domeniu simplu conex iar funcţia g : Ω → C, dată de g(z) = z − b, este
olomorfă pe Ω şi g(z) 6= 0, z ∈ Ω. Din Teorema ramurilor uniforme pentru
aplicaţia putere de exponent 1/2 (Teorema 2.1.7) deducem că există o funcţie
h olomorfă pe Ω astfel ı̂ncât [h(z)]2 = g(z), z ∈ Ω. Se observă imediat că h
este funcţie univalentă pe Ω. Într-adevăr, dacă z1 , z2 ∈ Ω şi h(z1 ) = h(z2 ),
implică g(z1 ) = g(z2 ), deci z1 = z2 . Cum h este univalentă, urmează că
h 6≡ constantă, deci h(Ω) este un domeniu, pe baza Teoremei de invarianţă a
domeniului (Teorema 2.5.1). În particular, h(Ω) este deschisă şi există ρ > 0
astfel ı̂ncât U (h(a); ρ) ⊆ h(Ω). Arătăm că

U (−h(a); ρ) ∩ h(Ω) = ∅.

În caz contrar, există z0 ∈ Ω astfel ı̂ncât h(z0 ) ∈ U (−h(a); ρ). Rezultă
că −h(z0 ) ∈ U (h(a); ρ) ⊆ h(Ω), deci există z1 ∈ Ω astfel că −h(z0 ) = h(z1 ).
Atunci
[h(z0 )]2 = [h(z1 )]2 ⇔ g(z0 ) = g(z1 ) ⇔ z0 = z1 .
5.1. Domenii simplu conexe şi reprezentări conforme 165

Deci h(z0 ) = 0, adică z0 = b. Cum b 6∈ Ω, am obţinut o contradicţie.


Aşadar U (−h(a); ρ) şi h(Ω) sunt mulţimi disjuncte, deci

(5.1.1) |h(z) + h(a)| ≥ ρ, z ∈ Ω.

Fie acum funcţia p : Ω → C dată de


ρ
p(z) = , z ∈ Ω.
h(z) + h(a)
Atunci p este olomorfă pe Ω, iar din (5.1.1) rezultă că |p(z)| ≤ 1, z ∈ Ω.
Din univalenţa funcţiei h pe Ω obţinem că p este de asemenea univalentă
pe Ω, deci neconstantă, iar din Teorema maximului modulului pentru funcţii
olomorfe rezultă că |p(z)| < 1, z ∈ Ω.
w − p(a)
Fie q(w) = , w ∈ U . Atunci q este un automorfism conform al
1 − p(a)w
discului unitate, iar dacă considerăm funcţia f = q ◦ p, deducem că f este
univalentă pe Ω, f (a) = 0 şi f (Ω) = q(p(Ω)) ⊆ q(U ) = U . Demonstraţia este
ı̂ncheiată. ¤
Acum putem demonstra rezultatul fundamental al aceastei secţiuni:

Teorema 5.1.5 (Teorema lui Riemann) Fie Ω un domeniu simplu conex din
C astfel ı̂ncât Ω 6= C. Atunci Ω şi discul unitate U sunt conform echivalente.

Demonstraţie. Fie a ∈ Ω fixat. Considerăm mulţimea

(5.1.2) M = {f : Ω → C : f ∈ Hu (Ω), f (a) = 0, f (Ω) ⊆ U }.

Pe baza Lemei 5.1.4 deducem că M = 6 ∅. Arătăm că


• Există o funcţie g ∈ M astfel ı̂ncât

|g 0 (a)| = max{|f 0 (a)| : f ∈ M}.

• Funcţia g reprezintă conform domeniul Ω pe discul unitate U .


Etapa I. Fie

(5.1.3) A = sup{|f 0 (a)| : f ∈ M}.

Deoarece M este o submulţime a lui Hu (Ω), deducem că f 0 (a) 6= 0 pentru


orice f ∈ M, deci A > 0. Cum f (Ω) ⊆ U , pentru orice f ∈ M, urmează
că M este o submulţime (local) uniform mărginită a lui H(Ω), deci relativ
compactă, pe baza Teoremei lui Montel. Pe de altă parte, din Lema 3.2.7
rezultă că şi mulţimea
N = {f 0 : f ∈ M}
166 5. Reprezentări Conforme

este local uniform mărginită. Prin urmare A < +∞. Mai mult, din relaţia
(5.1.3), deducem că există un şir {fk }k∈N ⊂ M astfel ı̂ncât lim |fk0 (a)| = A.
k→∞
Deoarece M este compactă şi {fk }k∈N ⊂ M, deducem că există un subşir
{fkp }p∈N al şirului {fk }k∈N convergent uniform pe compacte ı̂n Ω la o funcţie
g. Pe baza Teoremei lui Weierstrass rezultă că g ∈ H(Ω) şi
fk0 p (a) → g 0 (a), p → ∞,
deci |g 0 (a)| = A. Deoarece fkp (a) = 0 rezultă că g(a) = 0. Cum A > 0,
urmează că g 6≡ 0, iar din Teorema lui Hurwitz şi din faptul că {fkp }p∈N este
un şir de funcţii univalente pe Ω, obţinem că g ∈ Hu (Ω).
Pe de altă parte, g(Ω) ⊆ U . Într-adevăr, din inegalitatea |fkp (z)| < 1, z ∈
Ω, deducem că |g(z)| = lim |fkp (z)| ≤ 1, z ∈ Ω, iar din Teorema maximului
p→∞
modulului pentru funcţii olomorfe şi din faptul că g nu este constantă, deducem
că |g(z)| < 1, z ∈ Ω.
Aşadar, am arătat că g ∈ M şi că |g 0 (a)| = A, deci
(5.1.4) |g 0 (a)| = max{|f 0 (a)| : f ∈ M}.
Etapa II. În continuare demonstrăm că funcţia g este o reprezentare con-
formă a domeniului Ω pe discul unitate. Pentru aceasta e suficient să arătăm
că g(Ω) = U .
Din etapa precedentă ştim că g ∈ Hu (Ω) şi g(Ω) ⊆ U . Dacă g(Ω) 6= U
atunci există w0 ∈ U \ g(Ω). Fie funcţia omografică h dată de
w − w0
h(w) = , w ∈ U.
1 − w0 w
Avem că h ∈ Aut(U ), iar dacă considerăm funcţia p = h ◦ g, deducem
că p ∈ Hu (Ω) şi p(Ω) ⊆ U . Pe de altă parte, deoarece w0 6∈ g(Ω), rezultă
că p(z) 6= 0, z ∈ Ω, iar din Teorema ramurilor uniforme pentru aplicaţia
putere de exponent 1/2, deducem că există o funcţie q ∈ H(Ω) astfel ı̂ncât
[q(z)]2 = p(z), z ∈ Ω. Se observă imediat că q este univalentă pe Ω. Într-
adevăr, dacă z1 , z2 ∈ Ω astfel ı̂ncât q(z1 ) = q(z2 ), atunci p(z1 ) = p(z2 ), adică
z1 = z2 ı̂n conformitate cu injectivitatea funcţiei p. Pe de altă parte, |q(z)| < 1,
z ∈ Ω, iar un calcul elementar conduce la relaţia
1 − |w0 |2
(5.1.5) |q 0 (a)| = p A.
2 |w0 |
Considerăm acum funcţia r : U → U dată de relaţia
w − q(a)
r(w) = , w ∈ U.
1 − q(a)w
5.1. Domenii simplu conexe şi reprezentări conforme 167

Atunci r ∈ Aut(U ) şi r(q(a)) = 0. Fie s = r ◦ q. Atunci s ∈ Hu (Ω),


s(a) = 0 şi s(Ω) ⊆ r(U ) = U , deci q ∈ M. Din (5.1.4) rezultă că

(5.1.6) |s0 (a)| ≤ |g 0 (a)| = A.

Pe de altă parte, |q(a)|2 = |p(a)| = |w0 | şi

q 0 (a)
s0 (a) = r0 (q(a))q 0 (a) = .
1 − |q(a)|2

Din (5.1.5) şi relaţiile precedente obţinem că

1 − |w0 |2 A 1 + |w0 |
|s0 (a)| = p · = p A > A.
2 |w0 | 1 − |w0 | 2 |w0 |

Am obţinut o contradicţie cu (5.1.6). În concluzie, g(Ω) = U . Demonstraţia


este completă. ¤
Din Teorema lui Riemann obţinem următoarea proprietate remarcabilă a
domeniilor simplu conexe din C:

Corolarul 5.1.6 Orice două domenii simplu conexe din C, diferite de C, sunt
conform echivalente.

Demonstraţie. Fie Ω1 şi Ω2 domenii simplu conexe, Ωj 6= C, j = 1, 2.


Atunci există o reprezentare conformă fj a domeniului Ωj pe U , j = 1, 2, deci
f = f2−1 ◦ f1 este o reprezentare conformă a lui Ω1 pe Ω2 . ¤

Observaţia 5.1.7 (i) Se deduce imediat că relaţia de conformitate este o


relaţie de echivalenţă, iar din Corolarul 5.1.6 rezultă că mulţimea tuturor
domeniilor simplu conexe din planul complex poate fi ı̂mpărţită, ı̂n raport cu
această relaţie de echivalenţă, ı̂n două clase: o clasă este formată numai din
C, iar cealaltă clasă este formată din toate domeniile simplu conexe din C,
diferite de C.
(ii) Fie Ω un domeniu simplu conex mărginit ı̂n C cu frontiera un con-
tur Jordan. Dacă f este o reprezentare conformă a lui Ω pe U , atunci se
poate arăta că există un omeomorfism F a lui Ω pe U astfel că F |Ω = f .
Demonstraţia acestui rezultat fundamental poate fi consultată ı̂n [Rud] şi
[Wen].
168 5. Reprezentări Conforme

5.1.2 Automorfisme şi reprezentări conforme ale domeniilor


simplu conexe ı̂n C
În cele ce urmează vom determina grupul conform al discului unitate.

Teorema 5.1.8 Funcţia f : U → C este un automorfism conform al discului


unitate dacă şi numai dacă există a ∈ U şi θ ∈ R astfel ı̂ncât
z−a
(5.1.7) f (z) = eiθ , z ∈ U.
1 − az

Demonstraţie. Arătăm mai ı̂ntâi că dacă f este o funcţie omografică, definită
de egalitatea (5.1.7), atunci f ∈ Aut(U ). Dacă a = 0 atunci f (z) = eiθ z, deci
f ∈ Aut(U ). Admitem că a 6= 0. Atunci funcţia ga (z) = (z − a)/(1 − az)
este univalentă pe U , deci neconstantă, este olomorfă pe discul U1/|a| , iar din
Teorema maximului modulului rezultă că
¯ ¯ ¯ ¯
¯ w−a ¯ ¯ w−a ¯
|ga (z)| < max |ga (w)| = max ¯¯ ¯ = max ¯ ¯ = 1, ∀z ∈ U.
|w|=1 |w|=1 1 − aw ¯ |w|=1| ¯ w(1 − aw) ¯

Deci ga (U ) ⊆ U . Analog, g−a (U ) ⊆ U . Dar

(ga ◦ g−a )(z) = z = (g−a ◦ ga )(z), z ∈ U.

De aici rezultă că ga−1 = g−a şi ga (U ) = U . Prin urmare ga ∈ Aut(U ).


Deoarece f = eiθ ga , deducem că f ∈ Aut(U ).
Reciproc, presupunem că f ∈ Aut(U ). Fie α = f (0) şi h = gα ◦ f ,
unde gα (w) = (w − α)/(1 − αw), w ∈ U . Cum gα , f ∈ Aut(U ), rezultă
că h ∈ Aut(U ). Mai mult, h(0) = 0, iar din Lema lui Schwarz, obţinem că

(5.1.8) |h(z)| ≤ |z|, z ∈ U.

Pe de altă parte, funcţia h−1 = f −1 ◦gα−1 este de asemenea un automorfism


conform al lui U şi h−1 (0) = 0. Aplicând din nou Lema lui Schwarz, deducem
că |h−1 (w)| ≤ |w|, w ∈ U . Din (5.1.8) şi inegalitatea precedentă obţinem că
|h(z)| = |z|, z ∈ U . De aici deducem că există un număr real θ astfel ı̂ncât
h(z) = eiθ z, z ∈ U . Fie β = eiθ . Atunci

h(z) + α βz + α
f (z) = gα−1 (h(z)) = g−α (h(z)) = =
1 + αh(z) 1 + αβz

z + αβ
=β , z ∈ U.
1 + αβz
5.1. Domenii simplu conexe şi reprezentări conforme 169

Fie a = −αβ. Atunci |a| < 1 şi


z−a
f (z) = β , z ∈ U.
1 − az
Prin urmare f satisface (5.1.7). Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤
Lăsăm pe seama cititorului să arate că grupul conform Aut(Ur ) este format
din funcţiile omografice

r2 (z − b)
(5.1.9) ϕr (z) = eiθ , |z| < r,
r2 − bz
unde |b| < r şi θ ∈ R.
Din Teorema 5.1.8 şi Observaţia 5.1.2 (iv) obţinem

Corolarul 5.1.9 Dacă Ω este un domeniu simplu conex din C cu Ω 6= C,


iar f este o reprezentare conformă a lui Ω pe discul unitate, atunci orice altă
reprezentare conformă g a lui Ω pe U este de forma

f (z) − α
g(z) = β , z ∈ Ω,
1 − αf (z)

unde |α| < 1 şi |β| = 1.

Corolarul 5.1.10 Singurele automorfisme conforme ale discului unitate cu


punct fix ı̂n origine sunt rotaţiile.

Observaţia 5.1.11 Fie Ω un domeniu simplu conex din C, Ω 6= C, şi fie a ∈


Ω. Din demonstraţia Teoremei lui Riemann deducem că există o reprezentare
conformă f a lui Ω pe discul unitate U astfel că f (a) = 0. Dar această
reprezentare nu este unică, pe baza Corolarului 5.1.9. Însa unicitatea se poate
realiza cerând, de exemplu, ca pentru un punct b ∈ Ω fixat să avem f (b) = 0
şi f 0 (b) > 0.

În cele ce urmează notăm cu Π semiplanul superior. Deci

Π = {z ∈ C : Im z > 0}.

Teorema 5.1.12 Fie BΠ mulţimea reprezentărilor conforme ale semiplanului


Π pe discul unitate U . Atunci
½ ¾
iθ z − a
BΠ = ϕa,θ : ϕa,θ (z) = e , z ∈ Π, unde θ ∈ R, a ∈ C, Im a > 0 .
z−a
170 5. Reprezentări Conforme

Demonstraţie. Notăm cu
½ ¾
iθ z − a
A = ϕa,θ : ϕa,θ (z) = e , z ∈ Π, unde θ ∈ R, a ∈ C, Im a > 0 .
z−a

Mai ı̂ntâi arătăm că A ⊆ BΠ .


z−a
Fie a ∈ C cu Im a > 0, θ ∈ R şi ϕa,θ (z) = eiθ , z ∈ Π.
z−a

Figura 5.3: ϕa,θ (Π) = U

Cum |ϕa,θ (x)| = 1, x ∈ R, urmează că axa reală se transformă ı̂n cercul
unitate prin funcţia omografică ϕa,θ , iar din faptul că ϕa,θ (a) = 0 rezultă că
ϕa,θ (Π) = U . Dar ϕa,θ ∈ Hu (Π), deci ϕa,θ reprezintă conform semiplanul
superior pe discul unitate. Prin urmare A ⊆ BΠ .
z−i
Reciproc, fie f ∈ BΠ . Notăm cu b = f −1 (0). Cum funcţia ϕi,0 (z) =
z+i
este tot o reprezentare conformă a lui Π pe U , deducem din Observaţia 5.1.2
(iv) că există o funcţie h ∈ Aut(U ) astfel ı̂ncât f = h ◦ ϕi,0 . Pe baza Teoremei
5.1.8, există λ ∈ R şi w0 ∈ U astfel ca

w − w0
h(w) = eiλ , w ∈ U,
1 − w0 w

deci
ϕi,0 (z) − w0 z(1 − w0 ) − i(1 + w0 )
f (z) = eiλ = eiλ
1 − w0 ϕi,0 (z) z(1 − w0 ) + i(1 + w0 )

1 − w0 z − γ
= eiλ · , z ∈ Π,
1 − w0 z − γ
5.1. Domenii simplu conexe şi reprezentări conforme 171

· ¸
1 + w0 1 + w0
unde γ = i . Deoarece |w0 | < 1 rezultă că Im γ = Re > 0 şi
1 − w0 1 − w0
1 − w0
dacă notăm cu eiα = , obţinem că
1 − w0
z−γ
f (z) = ei(α+λ) , z ∈ Π.
z−γ

Prin urmare f = ϕγ,θ unde θ = α + λ, adică f ∈ A. ¤


În continuare determinăm grupul conform al semiplanului superior Π.

Teorema 5.1.13
½ ¾
az + b
Aut(Π) = f : f (z) = , z ∈ Π, unde a, b, c, d ∈ R, ad − bc > 0 .
cz + d

Demonstraţie. Se observă imediat că dacă f este o funcţie omografică de


forma
az + b
f (z) =
cz + d
unde a, b, c, d ∈ R, ad − bc > 0, atunci f este univalentă pe semiplanul Π şi
f (Π) = Π, deci f ∈ Aut(Π). Lăsăm demonstraţia acestei afirmaţii pe seama
cititorului.
Fie acum f ∈ Aut(Π).

Figura 5.4: f (Π) = Π

Fie f (i) = α + iβ unde β > 0, deoarece Im f (i) > 0. Considerăm funcţia


g(z) = βz + α, z ∈ Π. Atunci g ∈ Aut(Π) şi g(i) = f (i). Deci h = g −1 ◦ f este
un automorfism conform al semiplanului superior cu h(i) = i. În continuare
fie p : Π → C, p(z) = (h(z) − i)/(h(z) + i), z ∈ Π. Cum h ∈ Aut(Π), deducem
172 5. Reprezentări Conforme

că p este o reprezentare conformă a lui Π pe discul unitate U , iar din Teorema
z−a
5.1.12, există θ ∈ R şi a ∈ C cu Im a > 0, astfel ı̂ncât p(z) = eiθ , z ∈ Π.
z−a
Deci
h(z) − i z−a
= eiθ , z ∈ Π.
h(z) + i z−a
Deoarece h(i) = i, deducem că a = i. Deci

h(z) − i z−i
= eiθ , z ∈ Π,
h(z) + i z+i
adică ³ θ ´ ³ θ ´
θ θ
iz e−i 2 + ei 2 − e−i 2 − ei 2
h(z) = ³ θ ´ ³ θ ´
−i 2 i θ2 −i 2 i θ2
z e −e +i e +e

θ θ
z cos + sin
= 2 2 , z ∈ Π.
θ θ
−z sin + cos
2 2
Revenind la funcţia f , obţinem că

f (z) = (g ◦ h)(z) = βh(z) + α


µ ¶
θ θ θ θ
z β cos − α sin + β sin + α cos
2 2 2 2
= , z∈Π
θ θ
−z sin + cos
2 2
Fie
θ θ θ θ
a = β cos − α sin , b = β sin + α cos ,
2 2 2 2
θ θ
c = − sin şi d = cos .
2 2
az + b
Atunci ad − bc = β > 0 şi f (z) = , z ∈ Π. Demonstraţia este
cz + d
ı̂ncheiată. ¤
În continuare prezentăm structura grupului conform Aut(C). O altă
demonstraţie interesantă a Teoremei 5.1.14 poate fi gasită ı̂n [Gaş-Su].

Teorema 5.1.14
n o
Aut(C) = f : C → C : f (z) = az + b, z ∈ C, unde a, b ∈ C, a 6= 0 .
5.1. Domenii simplu conexe şi reprezentări conforme 173

Demonstraţie. E clar că dacă f (z) = az + b, unde a, b ∈ C, a 6= 0, atunci f


este un automorfism conform al lui C.
Reciproc, fie f ∈ Aut(C). Arătăm că lim f (z) = ∞. Pentru aceasta să
z→∞
observăm că ∞ este un punct singular izolat al funcţiei f . Dar ∞ nu este
eliminabil (ı̂n caz contrar, f ar fi mărginită pe C, deci constantă pe baza
Teoremei lui Liouville, ceea ce nu este posibil). Mai mult, ∞ nu este esenţial
izolat (ı̂n caz contrar, din Teorema lui Casorati-Weierstrass (Teorema 2.3.11)
ar rezulta că mulţimea f (U (0; 1, ∞)) ar fi densă ı̂n C. Însă mulţimile f (U )
şi f (U (0; 1, ∞)) sunt disjuncte, deci obţinem din nou o contradicţie). Prin
urmare ∞ este pol pentru funcţia ı̂ntreagă f , iar din Exemplul 2.3.14 rezultă
că f este un polinom. Dar f fiind injectivă pe C, gradul acestui polinom este
1. Prin urmare, există a, b ∈ C, a 6= 0, astfel ı̂ncât f (z) = az + b, z ∈ C. ¤

Observaţia 5.1.15 Am văzut că ı̂n cazul unor domenii simplu conexe din C
putem determina forma automorfismelor lor conforme. De asemenea, putem
determina forma reprezentărilor conforme de la semiplanul superior la discul
unitate, precum şi de la alte domenii simplu conexe din C, diferite de C, la
discul unitate, dacă se cunoaşte o reprezentare conformă ı̂ntre aceste dome-
nii. Următoarele precizări sunt utile ı̂n studiul reprezentărilor conforme ale
domeniilor de tipul: sector unghiular, bandă, semi-bandă.
(a) Orice sector unghiular de forma
n o
Ωα = z ∈ C∗ : | arg z| < α ≤ π

se reprezintă conform pe semiplanul drept prin intermediul funcţiei f (z) =


z π/(2α) . Această funcţie este univalentă pe Ωα şi f (Ωα ) = {w ∈ C : Re w > 0}.
Menţionăm că dacă α = π, atunci Ωπ = C \ (−∞, 0], iar funcţia f (z) = z 1/2
(ramura principală a aplicaţiei multivoce radical) este univalentă pe Ωπ şi
reprezintă conform pe acest domeniu ı̂n semiplanul drept.
(b) Orice sector unghiular
n o
Ωz0 ,α,β = z ∈ C \ {z0 } : α < arg(z − z0 ) < β ,

unde β − α ≤ 2π, se poate transforma, printr-o rotaţie şi translaţie, ı̂ntr-un


sector unghiular de forma celui de la (a).
(c) Partea comună dintre două cercuri secante se poate reprezenta conform
pe un sector unghiular printr-o transformare omografică de forma f (z) =
(z − α)/(z − β) unde α şi β sunt punctele de intersecţie ale celor două cercuri.
(d) Benzile se pot transforma prin rotaţii şi translaţii ı̂n benzi orizontale,
de exemplu ı̂n banda {z ∈ C : |Im z| < π/2}, iar funcţia exponenţială aplică
această bandă pe semiplanul drept.
174 5. Reprezentări Conforme

(e) Semi-benzile se pot transforma prin rotaţii şi translaţii ı̂n semi-benzi
orizontale, de exemplu ı̂n semi-banda {z ∈ C : |Im z| < π/2, Re z < 0}.
Această semi-bandă se reprezintă conform prin funcţia exponenţială pe semi-
discul unitate din semiplanul drept Ω = {w ∈ C : |w| < 1, Re w > 0}.

În privinţa automorfismelor conforme ale planului complex extins C∞ , are


loc

Teorema 5.1.16
n az + b o
Aut(C∞ ) = f : f (z) = , z ∈ C∞ , unde a, b, c, d ∈ C, ad − bc 6= 0 .
cz + d
Demonstraţie. Este evident că orice transformare omografică f (z) = (az +
b)/(cz + d), cu ad − bc 6= 0, este o reprezentare conformă a lui C∞ pe C∞ .
Reciproc, fie f ∈ Aut(C∞ ). Analizăm următoarele situaţii: f (∞) 6= ∞,
respectiv f (∞) = ∞.
1
(i) f (∞) = α 6= ∞. Considerăm funcţia g : C∞ → C∞ , g(z) = α + .
z
Atunci g(∞) = α = f (∞). Rezultă că funcţia h = g −1 ◦f este un automorfism
conform al lui C∞ cu h(∞) = ∞. În particular, h este şi o reprezentare
conformă a lui C pe C. Din Teorema 5.1.14 deducem că există β, γ ∈ C,
β 6= 0, astfel ı̂ncât h(z) = βz + γ, z ∈ C. Avem că
1 αβz + αγ + 1
f (z) = (g ◦ h)(z) = α + = .
βz + γ βz + γ
Notăm cu a = αβ, b = αγ + 1, c = β şi d = γ. Atunci ad − bc = −β 6= 0.
(ii) f (∞) = ∞. Din Teorema 5.1.14 deducem că există a, b ∈ C, a 6= 0,
astfel că f (z) ≡ az + b. ¤
Observaţia 5.1.17 Pentru mai multe detalii referitoare la reprezentarea con-
formă a domeniilor simplu conexe ı̂n C, recomandăm lucrările [Ha-Mo-Ne],
[Gaş-Su], [Pop], [Na-Ni], [Con1,2], [Gam], [Gre-Kra], [Hen], [Neh], [Wen].

Probleme
Problema 5.1.1 Fie r > 0. Să se arate că grupul conform al discului Ur este
format din transformările omografice fa,r de forma

r2 (z − a)
fa,r (z) = α , z ∈ Ur ,
r2 − az
unde |a| < r şi α ∈ C, |α| = 1.
5.2. Automorfisme conforme ale coroanelor circulare 175

Indicaţie. Se foloseşte Teorema 5.1.8.

Problema 5.1.2 Să se reprezinte conform domeniul D = {z ∈ C : 0 <


Im z < π} \ {z ∈ C : Im z = π/2, Re z ≥ 0} pe semiplanul drept.

Problema 5.1.3 Să se reprezinte conform domeniul D = {z ∈ C : |z| <


R, Im z > 0, |z + R/2| > R/2}, R > 0, pe domeniul Ω = {w ∈ C : Re z >
0, Im z > 0}.

Problema 5.1.4 Să se reprezinte conform domeniul D = U \ [0, 1) pe discul


unitate.

Problema 5.1.5 Fie α ∈ (0, π]. Să se reprezinte conform domeniul D = {z ∈


C∗ : |z| < 1, | arg z| < α} pe semiplanul superior.

Problema 5.1.6 Fie a > 0. Să se reprezinte conform domeniul D = {z ∈ C :


|Im z| < a} pe discul U (0; 2).

Problema 5.1.7 Să se arate că domeniile C∗ şi U nu sunt conform echiva-
lente.

Problema 5.1.8 Să se reprezinte conform domeniul D = {z ∈ C∗ : 0 <


arg z < π/6} pe domeniul {z ∈ C∗ : π/2 < arg z < π}.

Problema 5.1.9 Fie funcţia f (z) = cos z, z ∈ C. Să se determine imaginile


dreptelor paralele cu axele de coordonate, ale domeniilor {z ∈ C : 0 < Re z <
π/2, Im z > 0}, respectiv {z ∈ C : 0 < Re z < π/2, Im z < 0}, prin funcţia
f.

Problema 5.1.10 Să se determine Aut(Ω) unde Ω = {z ∈ C : |z| <


1, Im z > 0, Re z > 0}.

Problema 5.1.11 Să se determine imaginile dreptelor paralele cu axele de


coordonate şi ale domeniului D = {z ∈ C : 0 < Im z < π} prin funcţia
f (z) = chz, z ∈ C.

5.2 Automorfisme conforme ale coroanelor


circulare şi domeniilor dublu conexe
În această secţiune ne vom referi la conform echivalenţa coroanelor circu-
lare din C. În acest sens vom arăta că nu orice două coroane circulare sunt
176 5. Reprezentări Conforme

conform echivalente. Condiţia necesară şi suficientă de conform echivalenţă a


coroanelor U (0; r1 , r2 ) şi U (0; R1 , R2 ) este proporţionalitatea razelor. De aici
va rezulta imediat forma automorfismelor conforme ale coroanelor circulare
U (0; r1 , r2 ).
Pe parcursul acestei secţiuni notăm cu

∆(r1 , r2 ) = U (0; r1 , r2 ) = {z ∈ C : r1 < |z| < r2 }

coroana circulară centrată ı̂n origine şi de raze r1 , r2 , unde 0 < r1 < r2 < ∞.
Să observăm că dacă a > 0 şi f (z) = az, atunci f este o reprezentare conformă
a coroanei circulare ∆(r1 , r2 ) pe ∆(ar1 , ar2 ). În consecinţă, dacă ∆(R1 , R2 )
este o altă coroană circulară centrată ı̂n origine şi de raze R1 , R2 , astfel ı̂ncât
r1 /R1 = r2 /R2 , atunci ∆(r1 , r2 ) şi ∆(R1 , R2 ) sunt conform echivalente. Deci
proporţionalitatea razelor este o condiţie suficientă de conform echivalenţă a
celor două coroane circulare. Vom arăta că această condiţie este şi necesară.
Înainte de a prezenta rezultatul central al acestei secţiuni, avem nevoie de
câteva rezultate pregătitoare referitoare la funcţiile armonice. Vom reveni la
aceste rezultate şi la demonstraţiile lor ı̂n capitolul următor.

Definiţia 5.2.1 Fie G o mulţime deschisă din C. Funcţia u : G → R se


numeşte armonică pe G (armonică) dacă u ∈ C 2 (G) şi ∆u ≡ 0, unde ∆u este
laplacianul funcţiei u,
∂2u ∂2u
∆u = + 2.
∂x2 ∂y

∂2u
Se verifică imediat că ∆u = 4 .
∂z∂z
Orice funcţie olomorfă f pe G are proprietatea că Re f şi Im f sunt armo-
nice. Vom arăta că funcţiile armonice determină funcţii olomorfe pe domenii
simplu conexe din C.
Are loc următorul rezultat, cunoscut sub numele de principiul maximului
pentru funcţii armonice .

Teorema 5.2.2 Fie G o mulţime deschisă din C şi u o funcţie armonică pe


G. Fie ∆ o mulţime deschisă şi mărginită din C astfel ı̂ncât ∆ ⊂ G. Atunci

u(z) ≤ sup u(ζ), z ∈ ∆.


ζ∈∂∆

Teorema 5.2.3 Fie 0 < rj < Rj < ∞, j = 1, 2. Atunci coroanele circulare


∆(r1 , R1 ) şi ∆(r2 , R2 ) sunt conform echivalente dacă şi numai dacă r1 /r2 =
R1 /R2 .
5.2. Automorfisme conforme ale coroanelor circulare 177

r2
Demonstraţie. Dacă r1 /r2 = R1 /R2 atunci funcţia f (z) = z este o repre-
r1
zentare conformă a coroanei circulare ∆(r1 , R1 ) pe coroana ∆(r2 , R2 ). Deci
aceste coroane circulare sunt conform echivalente.
Reciproc, presupunem că ∆(r1 , R1 ) şi ∆(r2 , R2 ) sunt conform echivalente.
Deoarece coroanele circulare ∆(rj , Rj ) şi ∆(1, Rj /rj ) sunt conform echiva-
lente, j = 1, 2, pe baza raţionamentului precedent, deducem că ∆(1, R1 /r1 )
şi ∆(1, R2 /r2 ) sunt de asemenea conform echivalente. Notăm cu ∆j =
∆(1, Rj /rj ), j = 1, 2. Fie f o reprezentare conformă a coroanei circulare
∆1 pe ∆2 (a se vedea Figura 5.5). Fără a restrânge generalitatea problemei,
presupunem că r1 = r2 = 1. Mai ı̂ntâi arătăm că
(5.2.1) lim |f (z)| = 1 şi lim |f (z)| = R2
|z|→1 |z|→R1

sau
(5.2.2) lim |f (z)| = R2 şi lim |f (z)| = 1.
|z|→1 |z|→R1

Figura 5.5: f (∆1 ) = ∆2


Fie ρ = R2 . Atunci ∂Uρ este un compact din ∆2 . Dar f fiind o re-
prezentare conformă a lui ∆1 pe ∆2 , deducem că f −1 este olomorfă, deci
K = f −1 (∂Uρ ) este un compact inclus ı̂n ∆1 . Fie η > 0 astfel ı̂ncât
∆(1, 1 + η) ∩ K = ∅. Cum f este univalentă pe ∆1 , urmează că f (∆(1, 1 + η))
este un domeniu, f (∆(1, 1 + η)) ⊂ ∆2 şi
f (∆(1, 1 + η)) ∩ ∂Uρ = ∅.
Notăm cu D = f (∆(1, 1 + η)). Din relaţia precedentă deducem că D ⊂
∆(1, ρ) sau D ⊂ ∆(ρ, R2 ).
178 5. Reprezentări Conforme

(i) Presupunem că D ⊂ ∆(1, ρ). Fie {zk }k∈N un şir de numere complexe,
astfel ı̂ncât zk ∈ ∆(1, 1 + η), k ∈ N, şi |zk | → 1, k → ∞. Atunci f (zk ) ∈ D,
k ∈ N, iar şirul {f (zk )}k∈N nu are nici un punct limită ı̂n coroana circulară ∆2 .
(În caz contrar, dacă w0 ∈ ∆2 ar fi un punct limită al şirului {f (zk )}k∈N , atunci
f −1 (w0 ) ∈ ∆1 ar fi un punct limită al şirului {zk }k∈N , ceea ce ar contrazice
faptul că |zk | → 1, k → ∞.) Cum f (zk ) ∈ D, k ∈ N, iar D ⊂ ∆(1, ρ),
deducem că |f (zk )| → 1, k → ∞. Deci lim |f (z)| = 1. Cu un raţionament
|z|→1
similar rezultă că lim |f (z)| = R2 . Prin urmare are loc (5.2.1).
|z|→R1
(ii) Presupunem că D ⊂ ∆(ρ, R2 ). Fie q = R2 /f . Atunci q este o repre-
zentare conformă a domeniului ∆1 pe ∆2 , şi aplicând raţionamentul precedent
deducem că
lim |q(z)| = 1 şi lim |q(z)| = R2 ,
|z|→1 |z|→R1

adică are loc (5.2.2).


ln R2
În continuare admitem că are loc loc relaţia (5.2.1). Notăm cu a = >
ln R1
0 şi considerăm funcţia h : ∆1 → R, definită de relaţia

h(z) = 2 ln |f (z)| − 2a ln |z|, z ∈ ∆1 .

Deoarece f ∈ H(∆1 ) şi f (z) 6= 0, z ∈ ∆1 , rezultă că h ∈ C ∞ (∆1 ). Din


(5.2.1), respectiv (5.2.2), deducem că |h(z)| → 0 dacă z → z0 , ∀z0 ∈ ∂∆1 .
Pe de altă parte, h este o funcţie armonică pe ∆1 . Într-adevăr, din faptul
∂f
că (z) = 0, z ∈ ∆1 , rezultă imediat că
∂z

∂h f 0 (z) a
(z) = − , z ∈ ∆1 .
∂z f (z) z

∂2h
Deci (z) = 0, z ∈ ∆1 , iar această relaţie este echivalentă cu ∆h ≡ 0.
∂z∂z
Cum lim h(z) = 0, ∀z0 ∈ ∂∆1 , pe baza relaţiei (5.2.1), urmează că h se
z→z0
poate prelungi prin continuitate la ∆1 . Fie h1 o prelungire a lui h la ∆1 cu
h1 |∂∆1 = 0. Aplicând Teorema 5.2.2 funcţiilor armonice h1 şi −h1 pe ∆1 ,
obţinem că
h1 (z) = 0, z ∈ ∆1 .
Prin urmare ln |f (z)| = a ln |z|, z ∈ ∆1 , adică

(5.2.3) |f (z)| = |z|a , z ∈ ∆1 .


5.2. Automorfisme conforme ale coroanelor circulare 179

Fie U (z0 ; r0 ) ⊂ ∆1 un disc ales ı̂n mod arbitrar. Aplicând Teorema ramuri-
lor uniforme pentru aplicaţia multivocă putere z a = eaLogz , deducem că există
o ramură uniformă g a acestei aplicaţii pe U (z0 ; r0 ), iar din relaţia (5.2.3) şi
din faptul că |g(z)| = |z|a , obţinem că

|f (z)| = |g(z)|, z ∈ U (z0 ; r0 ).

Cum f /g ∈ H(U (z0 ; r0 )), urmează că există θ ∈ R astfel ı̂ncât

(5.2.4) f (z) = eiθ g(z), z ∈ U (z0 ; r0 ).

Prin urmare,
f 0 (z) g 0 (z)
= , z ∈ U (z0 ; r0 ),
f (z) g(z)
iar din faptul că g este ramură uniformă pentru aplicaţia multivocă z a pe
U (z0 ; r0 ), deducem că g 0 (z)/g(z) = a/z, z ∈ U (z0 ; r0 ). Deci

f 0 (z) a
= , z ∈ U (z0 ; r0 ).
f (z) z
Deoarece U (z0 ; r0 ) a fost ales arbitrar ı̂n ∆1 , deducem că

f 0 (z) a
(5.2.5) = , z ∈ ∆1 .
f (z) z
Fie r ∈ (1, R1 ). Integrând ambii membri ai egalităţii precedente pe cercul
∂U (0; r) ⊂ ∆1 , obţinem că
Z Z
1 f 0 (z) 1 a
(5.2.6) dz = dz = a.
2πi f (z) 2πi z
|z|=r |z|=r

Fie γr conturul de suport ∂U (0; r). Atunci f ◦ γr este de asemenea un


contur şi (f ◦ γr )(t) 6= 0, t ∈ [0, 1]. Deci n(f ◦ γr ; 0) ∈ Z. Pe de altă parte,
Z
1 f 0 (z)
dz = n(f ◦ γr ; 0),
2πi f (z)
|z|=r

iar din (5.2.6) şi egalitatea precedentă rezultă că a = n(f ◦ γr ; 0). Deci a ∈
Z ∩ (0, ∞) = N. Din (5.2.5) deducem că (f (z)/z a )0 = 0, z ∈ ∆1 , deci există
λ ∈ C, astfel ı̂ncât f (z) = λz a , z ∈ ∆1 . Din (5.2.3) rezultă că |λ| = 1. Cum f
este univalentă pe ∆1 , urmează că a = 1. Prin urmare f (z) = λz, z ∈ ∆1 , şi
R1 = R2 .
180 5. Reprezentări Conforme

Dacă are loc relaţia (5.2.2), atunci funcţia f se ı̂nlocuieşte cu R2 /f şi se


obţine acceaşi concluzie ca ı̂n demonstraţia anterioară. ¤
Menţionăm că o altă demonstraţie, bazată pe principiul reflecţiei lui Sch-
warz, poate fi utilizată pentru a obţine aceeaşi concluzie ca mai sus (a se vedea
[Wen]).

Observaţia 5.2.4 (i) În Teorema 5.2.3 am obţinut o condiţie necesară şi su-
ficientă pentru ca două coroane circulare ∆(rj , Rj ) = U (0; rj , Rj ), j = 1, 2, să
fie conform echivalente, unde 0 < rj < Rj < ∞, j = 1, 2. Să observăm că dacă
r1 = r2 = 0, atunci U̇ (0; R1 ) şi U̇ (0; R2 ) sunt conform echivalente, pentru că
orice transformare omografică h cu h(U̇ (0; R1 )) = U̇ (0; R2 ) este o reprezentare
conformă a lui U̇ (0; R1 ) pe U̇ (0; R2 ).
(ii) Se poate arăta că o coroană circulară U (0; r, R), 0 < r < R < ∞, nu
este conform echivalentă cu nici un disc punctat U̇ (0; ρ), ρ > 0 (a se vedea
[Gaş-Su], [Wen]).
(iii) Dacă r ∈ (0, ∞) şi R = ∞, atunci domeniul U (0; r, ∞) = {z ∈ C :
|z| > r} este conform echivalent cu U̇ (0; 1/r) prin transformarea omografică
f (z) = 1/z, |z| > r. Astfel domeniile U (0; r1 , ∞) şi U (0; r2 , ∞), rj < ∞,
j = 1, 2, sunt conform echivalente (fiecare domeniu U (0; rj , ∞) este conform
echivalent cu U̇ (0; 1/rj ), j = 1, 2, iar U̇ (0; 1/r1 ) şi U̇ (0; 1/r2 ) sunt conform
echivalente prin transformări omografice).
(iv) Automorfismele conforme ale coroanei circulare U (0; 1, r) sunt
aplicaţiile
reiθ
z 7→ , θ ∈ R, şi z 7→ eiθ z, θ ∈ R.
z
Demonstraţie. (iv) Fie f un automorfism conform al coroanei circulare
U (0; 1, r). Din relaţiile (5.2.1)-(5.2.2) avem că

lim |f (z)| = 1 şi lim |f (z)| = r


|z|→1 |z|→r

sau

lim |f (z)| = r şi lim |f (z)| = 1.


|z|→1 |z|→r

În prima situaţie avem că |f (z)/z| → 1 dacă |z| → 1 şi |z| → r. Folosind
Teorema maximului modulului pentru funcţii olomorfe şi faptul că f −1 ∈
Aut(U (0; 1, r)), deducem că
¯ f (z) ¯ ¯ f −1 (z) ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ ¯ ≤ 1 şi ¯ ¯ ≤ 1, z ∈ U (0; 1, r).
z z
5.3. Automorfisme şi reprezentări conforme ale domeniilor mărginite 181

Deci |f (z)/z| = 1, z ∈ U (0; 1, r), şi există λ ∈ C, |λ| = 1, astfel că f (z) = λz.
În cea de-a doua situaţie avem că |zf (z)| → r dacă |z| → 1 şi |z| → r.
Folosind un raţionament similar celui precedent, obţinem că |zf (z)| = r, z ∈
U (0; 1, r). Deci există γ ∈ C, |γ| = 1, astfel ı̂ncât zf (z) = γr. ¤
(v) Lăsăm pe seama cititorului să arate că

Aut(U (0; r, ∞)) = {f : f (z) = λz, |λ| = 1}.

De asemenea,
Aut(U̇ (0; r)) = {f : f (z) = λz, |λ| = 1}.

Observaţia 5.2.5 (i) Un domeniu Ω ⊂ C se numeşte multiplu conex dacă


Ω nu este simplu conex. Domeniul Ω este k-conex dacă frontiera sa ı̂n C∞
conţine exact k-componente (C∞ \ Ω are k componente). Un domeniu Ω ⊂ C
1-conex este simplu conex.
(ii) Am văzut că un domeniu simplu conex Ω ⊂ C nu poate fi conform
echivalent decât tot cu un domeniu simplu conex ı̂n C. Cu un efort suplimentar
se poate arăta că dacă D este un domeniu k-conex şi f este o reprezentare
conformă a lui D pe un domeniu ∆, atunci ∆ este de asemenea k-conex (a se
vedea [Wen, p. 96-97]).

Următorul rezultat poate fi considerat analogul Teoremei lui Riemann ı̂n


cazul domeniilor dublu conexe (2-conexe). Demonstraţia Teoremei 5.2.6 poate
fi consultată ı̂n [Wen, p. 97-99].

Teorema 5.2.6 Fie Ω ⊂ C un domeniu dublu conex. Atunci există o coroană


circulară U (a; r1 , r2 ), astfel ı̂ncât Ω şi U (a; r1 , r2 ) să fie conform echivalente.

Observaţia 5.2.7 Alte detalii privind reprezentările conforme ale coroanelor


circulare şi ale domeniilor dublu conexe pot fi consultate ı̂n lucrările [Gaş-Su],
[Rud], [Na-Ni], [Neh], [Wen].

5.3 Automorfisme şi reprezentări conforme ale


domeniilor mărginite din C
Am văzut că Teorema lui Riemann demonstrează existenţa reprezentărilor
conforme ı̂ntre orice domenii simplu conexe din C, diferite de C, ı̂nsă, ı̂n ge-
neral, nu putem preciza cum arată concret respectivele reprezentări conforme.
În continuare vom studia automorfismele conforme ale unor domenii din C,
folosind proprietăţi ale iteraţiilor acestor aplicaţii.
182 5. Reprezentări Conforme

Fie Ω un domeniu din C şi f : Ω → Ω o funcţie olomorfă. Definim iteraţiile


funcţiei f astfel:
(5.3.1) f [0] = idΩ , f [1] = f, f [2] = f ◦ f, f [j] = f ◦ f [j−1] , j ≥ 2,
unde idΩ (z) ≡ z. Este clar că aceste iteraţii sunt bine definite deoarece f (Ω) ⊆
Ω. Mai mult, f [j] ∈ H(Ω).
În continuare prezentăm următoarele rezultate care arată că aceste iteraţii
au un rol esenţial ı̂n stabilirea unor proprietăţi ale funcţiei f .

Teorema 5.3.1 Fie Ω un domeniu din C şi f : Ω → Ω o funcţie olomorfă.


Dacă există un subşir {f [kp ] }p∈N al şirului iteraţiilor {f [k] }k∈N convergent uni-
form pe compacte ı̂n Ω la o funcţie g, atunci au loc următoarele afirmaţii:
(i) Dacă g ∈ Aut(Ω) atunci f ∈ Aut(Ω).
(ii) Dacă g nu este constantă, atunci orice subşir convergent al şirului
{f p+1 −kp ] }p∈N are limita egală cu restricţia funcţiei identice la Ω.
[k

Demonstraţie. Este evident că g este olomorfă pe Ω, pe baza Teoremei lui


Weierstrass.
Arătăm mai ı̂ntâi că dacă g ∈ Aut(Ω) atunci f ∈ Aut(Ω) Funcţia f este
injectivă. Într-adevăr, dacă z1 , z2 ∈ Ω astfel ı̂ncât f (z1 ) = f (z2 ), atunci
f [k] (z1 ) = f [k] (z2 ), k ∈ N. Cum şirul {f [kp ] }p∈N converge uniform pe compacte
ı̂n Ω la funcţia g, urmează că
g(z1 ) = lim f [kp ] (z1 ) = lim f [kp ] (z2 ) = g(z2 ),
p→∞ p→∞

iar din injectivitatea funcţiei g rezultă că z1 = z2 .


Arătăm acum că f este surjectivă.
Deoarece f (Ω) ⊆ Ω, obţinem că f [k] (Ω) ⊆ f (Ω) ⊆ Ω, k ∈ N. Atunci
g(Ω) ⊆ f (Ω). Într-adevăr, fie w ∈ C \ f (Ω). Cum f [kp ] (Ω) ⊆ f (Ω), urmează
că f [kp ] (z) − w 6= 0, p ∈ N, iar din faptul că şirul {f [kp ] − w}p∈N converge
uniform pe compacte la funcţia neidentic nulă g − w, deducem din Teorema
lui Hurwitz (Teorema 2.5.4) că g(z) − w 6= 0, z ∈ Ω. Deci w 6∈ g(Ω). În
concluzie, g(Ω) ⊆ f (Ω) ⊆ Ω. Dar g(Ω) = Ω pentru că g ∈ Aut(Ω), deci
f (Ω) = Ω şi f ∈ Aut(Ω).
(ii) Deoarece f [kp ] (Ω) ⊆ Ω, p ∈ N, deducem că g(Ω) ⊆ Ω. Dar g nefiind
funcţie constantă, rezultă că g este o aplicaţie deschisă, pe baza Teoremei 2.5.1.
Deci g(Ω) ⊆ Ω. Considerăm un subşir convergent al şirului {f [kp+1 −kp ] }p∈N ,
ales ı̂n mod arbitrar, şi fie h limita sa. Pentru simplitate notăm acest subşir
tot cu {f [kp+1 −kp ] }p∈N . Deoarece f [kp+1 ] = f [kp+1 −kp ] ◦ f [kp ] , p ∈ N, rezultă că

g(z) = lim f [kp+1 ] (z) = lim (f [kp+1 −kp ] ◦ f [kp ] )(z) = (h ◦ g)(z), z ∈ Ω,
p→∞ p→∞
5.3. Automorfisme şi reprezentări conforme ale domeniilor mărginite 183

deci g(z) = (h ◦ g)(z), z ∈ Ω. Cum g nu este constantă, urmează că h(z) = z,


z ∈ g(Ω). Pe de altă parte, din faptul că g(Ω) este o submulţime deschisă a
lui Ω, obţinem din Teorema identităţii funcţiilor olomorfe că h(z) = z, z ∈ Ω.
Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤
În cele ce urmează prezentăm câteva aplicaţii interesante ale Teoremei
5.3.1.

Corolarul 5.3.2 Dacă Ω este un domeniu din C, f : Ω → Ω este o funcţie


olomorfă, iar şirul iteraţiilor {f [k] }k∈N este convergent uniform pe compacte
ı̂n Ω la o funcţie neconstantă, atunci f (z) = z, z ∈ Ω.

Demonstraţie. Este suficient să considerăm kp = p ı̂n Teorema 5.3.1. ¤

Exemplul 5.3.3 Fie a ∈ (0, 1) şi f (z) = (a − z)/(az − 1), z ∈ U . Atunci


f ∈ Aut(U ) şi f [k] (z) = (ak − z)/(ak z − 1) ∈ Aut(U ) unde a1 = a, ak =
(a + ak−1 )/(1 + ak−1 a), k ≥ 2. Deoarece {ak }k∈N este un şir crescător ı̂n (0, 1),
rezultă că lim ak = 1. De aici rezultă că
k→∞

ak − z
lim f [k] (z) = lim = −1, ∀z ∈ U.
k→∞ k→∞ ak z − 1

Deci şirul iteraţiilor {f [k] }k∈N converge simplu pe U la funcţia constantă −1.
Cum {f [k] }k∈N este un şir local uniform mărginit, deducem din Teorema lui
Vitali că lim f [k] (z) = −1 uniform pe compacte ı̂n U .
k→∞

Următorul rezultat este datorat lui H. Cartan.

Teorema 5.3.4 Fie Ω ⊂ C un domeniu mărginit şi f : Ω → Ω o funcţie


olomorfă. Dacă există un subşir {f [kp ] }p∈N al şirului iteraţiilor {f [k] }k∈N
care converge uniform pe compacte ı̂n Ω la o funcţie neconstantă, atunci
f ∈ Aut(Ω).

Demonstraţie. Deoarece Ω este un domeniu mărginit, rezultă că şirul


{f [kp+1 −kp ] }p∈N este local uniform mărginit, deci conţine un subşir conver-
gent uniform pe compacte ı̂n Ω la o funcţie h. Pentru simplitate, notăm
acest subşir tot cu {f [kp+1 −kp ] }p∈N . Fie g limita şirului {f [kp ] }p∈N . Cum g nu
este constantă, urmează din Teorema 5.3.1 (ii) că h(z) ≡ z. Din faptul că
idΩ ∈ Aut(Ω) şi lim f [kp+1 −kp ] (z) = z uniform pe compacte ı̂n Ω, deducem
p→∞
din Teorema 5.3.1 (i) că f ∈ Aut(Ω). Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤
184 5. Reprezentări Conforme

Corolarul 5.3.5 Fie Ω un domeniu mărginit din C şi f : Ω → Ω o funcţie


olomorfă. Dacă există punctele distincte z1 , z2 ∈ Ω astfel ı̂ncât f (z1 ) = z1 şi
f (z2 ) = z2 , atunci f ∈ Aut(Ω).

Demonstraţie. Fie {f [k] }k∈N şirul iteraţiilor funcţiei f . Deoarece Ω este


domeniu mărginit, deducem din Teorema lui Montel că există un subşir
{f [kp ] }p∈N al şirului {f [k] }k∈N convergent uniform pe compacte ı̂n Ω la o funcţie
g. Deoarece f [k] (z1 ) = z1 şi f [k] (z2 ) = z2 , k ∈ N, iar z1 6= z2 , obţinem că

g(z1 ) = lim f [kp ] (z1 ) = z1 şi g(z2 ) = lim f [kp ] (z2 ) = z2 ,


p→∞ p→∞

deci g(z1 ) 6= g(z2 ). Prin urmare g nu este constantă, iar din Teorema 5.3.4
rezultă că f este un automorfism al domeniului Ω. ¤

Observaţia 5.3.6 Pentru mai multe detalii privind rezultatele referitoare la


automorfismele şi reprezentările conforme ale domeniilor mărginite din C se
pot consulta lucrările [Rem] şi [Na-Ni].

În final prezentăm următoarea caracterizare a domeniilor simplu conexe


ı̂n C. Condiţiile de mai jos pot fi considerate drept definiţii echivalente ale
noţiunii de simplu conexitate ı̂n C, noţiune ce a jucat un rol esenţial pe par-
cursul acestui capitol. Pentru o demonstraţie completă, recomandăm lucrarile
[Gaş-Su] şi [Na-Ni].

Teorema 5.3.7 Fie Ω un domeniu ı̂n C. Următoarele afirmaţii sunt echiva-


lente:
(i) Ω este simplu conex;
(ii) C \ Ω nu are componente conexe compacte;
(iii) C∞ \ Ω este o mulţime conexă ı̂n C∞ ;
(iv) Ω este omeomorf cu U ;
(v) Dacă f ∈ H(Ω) şi γ este un contur din Ω atunci
Z
f (z)dz = 0;
γ

(vi) Dacă f ∈ H(Ω) atunci f are primitive pe Ω.


(vii) Dacă f ∈ H(Ω) cu f (z) 6= 0, z ∈ Ω, atunci există g ∈ H(Ω) astfel că
f ≡ eg .
5.3. Automorfisme şi reprezentări conforme ale domeniilor mărginite 185

Probleme
Problema 5.3.1 Fie Ω un domeniu mărginit din C, f ∈ H(Ω), iar {fk }k∈N
un şir de automorfisme conforme ale domeniului Ω, care converge uniform
pe compacte ı̂n Ω la funcţia f . Să se arate că următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
(i) f ∈ Aut(Ω),
(ii) f (Ω) 6⊂ ∂Ω,
(iii) Există z0 ∈ Ω astfel ı̂ncât f 0 (z0 ) 6= 0.

Indicaţie. Se observă imediat că (i) ⇒ (ii) şi (i) ⇒ (iii).


Dacă are loc condiţia (ii) atunci f (Ω) ∩ Ω 6= ∅. Fie z0 ∈ Ω astfel ı̂ncât
v0 = f (z0 ) ∈ Ω şi fie gk = fk−1 , k ∈ N. Pe baza Teoremei lui Montel, există
un subşir {gkp }p∈N şi o funcţie g ∈ H(Ω) astfel ı̂ncât gkp → g uniform pe
compacte ı̂n Ω, p → ∞. Dar fkp → f uniform pe compacte ı̂n Ω, p → ∞.
De aici rezultă că g(v0 ) = z0 şi (f ◦ g)(z) = z, pentru orice z aparţinând unei
vecinătăţi a punctului v0 . Cum f 0 (g(v0 ))g 0 (v0 ) = 1, urmează că f 0 (z0 ) 6= 0,
adică are loc condiţia (iii).
Condiţia (iii) ⇒ (i). Într-adevăr, din Teorema lui Hurwitz şi din faptul
că f 0 (z0 ) 6= 0 (deci f e neconstantă) se obţine că f este univalentă pe Ω. Dar
f (Ω) ⊆ Ω şi f este aplicaţie deschisă, iar cu un raţionament similar celui de
la implicaţia (ii) ⇒ (iii) rezultă că f (Ω) = Ω, adică f ∈ Aut(Ω).

Problema 5.3.2 Fie Ω un domeniu mărginit din C. Dacă {fk }k∈N este un
şir de automorfisme conforme ale domeniului Ω, care converge uniform pe
compacte ı̂n Ω la funcţia f ∈ Aut(Ω), atunci să se arate că şirul {fk−1 }k∈N
converge uniform pe compacte ı̂n Ω la funcţia f −1 .

Problema 5.3.3 Fie Ω un domeniu mărginit şi z0 ∈ Ω. Să se arate că dacă
f : Ω → Ω este o funcţie olomorfă astfel ı̂ncât f (z0 ) = z0 atunci |f 0 (z0 )| ≤ 1.
Să se deducă de aici că dacă Autz0 (Ω) reprezintă mulţimea automorfismelor
conforme ale domeniului Ω cu un punct fix ı̂n z0 atunci

Autz0 (Ω) = {f : Ω → Ω| f ∈ H(Ω), |f 0 (z0 )| = 1}.


186 5. Reprezentări Conforme
Capitolul 6

Funcţii Armonice şi Funcţii


Subarmonice

În acest capitol vom prezenta noţiunile de armonicitate şi subarmonici-


tate ı̂n planul complex. Vom studia diverse proprietăţi ale funcţiilor armonice
(subarmonice) şi vom arăta că ı̂ntre noţiunile de olomorfie şi armonicitate (su-
barmonicitate) există o legătură strânsă. De fapt, părţile reale şi imaginare
ale oricărei funcţii olomorfe sunt funcţii armonice, iar orice funcţie armonică
pe un domeniu simplu conex din C este partea reală (imaginară) a unei funcţii
olomorfe pe respectivul domeniu. De asemenea, vom prezenta o formulă de
reprezentare integrală a funcţiilor armonice pe discuri, precum şi Teorema
convergenţei lui Harnack. Un studiu similar va fi consacrat funcţiilor subar-
monice. În acest sens vom arăta că funcţiile subarmonice satisfac principiul
maximului (minimului) şi proprietatea subvalorii medii. Vom prezenta diverse
exemple şi aplicaţii ale acestor noţiuni. Pentru detalii suplimentare referi-
toare la acest capitol propunem cititorului să consulte lucrările [Con1], [Cu],
[Gaş-Su], [Gre-Kra], [Na-Ni], [Rud].

6.1 Funcţii armonice

În cele ce urmează vom prezenta unele din cele mai cunoscute rezultate re-
feritoare la funcţiile armonice ı̂n planul complex. Pe parcursul ı̂ntregii secţiuni,
fie G o mulţime deschisă din C.

187
188 6. Funcţii Armonice şi Funcţii Subarmonice

6.1.1 Proprietăţi elementare ale funcţiilor armonice


Definiţia 6.1.1 Fie u : G → R o funcţie de clasă C 2 pe G. Funcţia u se
numeşte armonică pe G (armonică) dacă ∆u ≡ 0 unde

∂2u ∂2u
(6.1.1) ∆u = + 2.
∂x2 ∂y

∆u se numeşte laplaceianul funcţiei u, iar ecuaţia ∆u = 0 se numeşte


ecuaţia lui Laplace.
Considerând operatorii diferenţiali
µ ¶ µ ¶
∂ 1 ∂ ∂ ∂ 1 ∂ ∂
= −i , = +i ,
∂z 2 ∂x ∂y ∂z 2 ∂x ∂y
se obţine următoarea expresie echivalentă a lui ∆u:

∂2u
(6.1.2) ∆u = 4 .
∂z∂z
∂2u
Prin urmare funcţia u ∈ C 2 (G) este armonică pe G dacă ≡ 0.
∂z∂z
Dacă F este o submulţime a lui C, atunci spunem că o funcţie u este
armonică pe F dacă există o mulţime deschisă G şi o funcţie v armonică pe G
astfel ı̂ncât G ⊇ F şi u = v|F .
d2 f
Deoarece orice funcţie afină f : J ⊆ R → R satisface relaţia ≡ 0,
dx2
rezultă că funcţiile armonice pot fi considerate ca analoagele ı̂n planul complex
ale funcţiilor afine.

Propoziţia 6.1.2 Fie f : G → C o funcţie olomorfă. Atunci Re f şi Im f


sunt funcţii armonice pe G.

Demonstraţie. Fie u = Re f şi v = Im f . Deoarece f ∈ H(G), deducem


că u, v ∈ C 2 (G) (de fapt, u, v ∈ C ∞ (G)). Din Teorema lui Cauchy-Riemann
∂f
rezultă că = 0 pe G. Deci
∂z
" µ ¶ µ ¶#
∂2u 1 ∂2 1 ∂ ∂f ∂ ∂f
= (f + f ) = + ≡ 0.
∂z∂z 2 ∂z∂z 2 ∂z ∂z ∂z ∂z

∂2v
În mod analog deducem că ≡ 0. Din (6.1.2) rezultă că ∆u = ∆v ≡ 0.
∂z∂z
¤
6.1. Funcţii armonice 189

Exemplul 6.1.3 (i) Funcţia u : C → R, u(z) = ex cos y, z = x + iy ∈ C, este


armonică pe C, fiind partea reală a funcţiei ı̂ntregi f (z) = ez , z ∈ C.
(ii) Funcţia v : C → R, v(z) = 2xy, z = x + iy ∈ C, este armonică deoarece
v(z) = Im z 2 , z ∈ C.
(iii) Fie f : C \ (−∞, 0] → C, f (z) = log z, unde log este ramura principală
a lui Log. Atunci f este olomorfă pe C \ (−∞, 0]. Deci u : C \ (−∞, 0] → R,
u(z) = ln |z|, este armonică deoarece u(z) = Re f (z), z ∈ C \ (−∞, 0].

Observaţia 6.1.4 (i) Pe baza Teoremei lui Cauchy-Riemann de caracterizare


a derivabilităţii şi a Propoziţiei 6.1.2, deducem că o funcţie f : G → C este
olomorfă pe G dacă şi numai dacă Re f şi Im f sunt funcţii armonice ce
satisfac sistemul Cauchy-Riemann pe G.
(ii) Dacă Ω este o mulţime deschisă din C, f : G → Ω este olomorfă iar
u : Ω → R este o funcţie armonică, atunci w = u◦f este de asemenea armonică
pe mulţimea G. Deci armonicitatea este invariantă faţă de olomorfie.
Într-adevăr, cum f ∈ H(G) urmează că f ∈ C 2 (G), deci w ∈ C 2 (G). În
plus, un calcul elementar, bazat pe faptul că f este olomorfă pe G, conduce
la relaţia
∂2w ∂2u
(z) = |f 0 (z)|2 (f (z)), z ∈ G.
∂z∂z ∂w∂w
∂2u
Din faptul că u este armonică pe Ω, rezultă că ∆u = 4 ≡ 0, deci
∂w∂w
∆w ≡ 0.

Definiţia 6.1.5 Fie u : G → R o funcţie armonică. Funcţia armonică v :


G → R se numeşte conjugat armonic al funcţiei u dacă u + iv este o funcţie
olomorfă pe G.

În continuare arătăm că funcţiile armonice pe domenii simplu conexe admit
conjugate armonice. Deci fiind dată o funcţie armonică u pe un domeniu
simplu conex G din C, există f ∈ H(G) astfel ı̂ncât u = Re f (respectiv
u = Im f ) pe G.

Teorema 6.1.6 Fie G un domeniu simplu conex din C şi u : G → R o funcţie


armonică. Atunci există un conjugat armonic v al funcţiei u pe G.

Demonstraţie. Vom determina o funcţie v cu următoarele proprietăţi: v să


fie armonică pe G, iar u + iv să fie olomorfă pe G. Deci u şi v trebuie să
verifice sistemul Cauchy-Riemann pe G:
∂v ∂u ∂v ∂u
(6.1.3) =− , = .
∂x ∂y ∂y ∂x
190 6. Funcţii Armonice şi Funcţii Subarmonice

Fie ω = dv diferenţiala funcţiei v,


∂v ∂v
ω= dx + dy.
∂x ∂y
Din (6.1.3) obţinem că
∂u ∂u
ω=− dx + dy.
∂y ∂x
∂u ∂u
Fie P = − şi Q = . Cum u este armonică, urmează că P şi Q sunt
∂y ∂x
funcţii de clasă C 1 pe G şi satisfac condiţia
∂Q ∂P
= .
∂x ∂y
Deoarece G este domeniu simplu conex, deducem că ω este o diferenţială
totală exactă
Z pe G. Considerând două puncte arbitrare z0 , z ∈ G, rezultă că
integrala ω este independentă de drumul rectificabil γ cu extremităţile z0 şi
γ Z

z. Fie v(z) = ω unde γz este un drum arbitrar din G astfel ı̂ncât γz (0) = z0
γz
şi γz (1) = z. Atunci
Z
∂u ∂u
v(z) = − dx + dy, z ∈ G.
γz ∂y ∂x

Din această construcţie rezultă că funcţia v : G → R, definită de relaţia


precedentă, este de clasă C 2 pe G şi satisface (6.1.3). În plus,
µ ¶ µ ¶
∂2v ∂2v ∂ ∂u ∂ ∂u ∂2u ∂2u
∆v = + = − + = − ≡ 0,
∂x2 ∂y 2 ∂x ∂y ∂y ∂x ∂x∂y ∂y∂x
deci v este armonică pe G. Prin urmare v este conjugat armonic al funcţiei u
pe G. ¤

Observaţia 6.1.7 (i) În demonstraţia precedentă am construit o funcţie olo-


morfă a cărei parte reală este funcţia armonică u pe G. Dacă dorim să con-
struim o funcţie olomorfă g pe G astfel ı̂ncât Im g = v unde v este o funcţie
armonică pe G, se poate raţiona astfel: determinăm mai ı̂ntâi funcţia olomorfă
h pe G astfel ca Re h = v. Fie w = Im h. Atunci

ih = −w + iv,
6.1. Funcţii armonice 191

deci v = Im (ih). Funcţia căutată g satisface condiţia

Im (g − ih) = 0,

adică g = a + ih unde a ∈ R.
(ii) Dacă v este soluţia obţinută ı̂n demonstraţia Teoremei 6.1.6, atunci
orice funcţie vc : G → R, vc = v + c, unde c ∈ C, este conjugat armonic a
funcţiei u pe G.
(iii) Dacă G este o mulţime deschisă (nu neapărat domeniu simplu conex),
atunci concluzia din Teorema 6.1.6 rămâne adevărată local pe G.

Are loc următoarea reciprocă a Teoremei 6.1.6.

Teorema 6.1.8 Fie Ω un domeniu din C. Dacă orice funcţie armonică pe Ω


admite un conjugat armonic, atunci Ω este un domeniu simplu conex.

Demonstraţie. Fie f : Ω → C o funcţie olomorfă neconstantă astfel ı̂ncât


f (z) 6= 0, z ∈ Ω. Atunci funcţia u(z) = ln |f (z)| este armonică pe Ω, deci
admite un conjugat armonic v. Dacă h = u + iv atunci h ∈ H(Ω), iar dacă
p = eh atunci este clar că p ∈ H(Ω) şi

|p(z)| = eRe h(z)


= eu(z) = |f (z)|, z ∈ Ω.

Cum Ω este un domeniu, deducem că există α ∈ C, |α| = 1, astfel că f ≡ αp,
adică f (z) = αeh(z) , z ∈ Ω. Fie α = eiγ . Atunci f (z) = eq(z) , z ∈ Ω, unde
q(z) = h(z) + iγ ∈ H(Ω). În final, din Teorema 5.3.7 rezultă că Ω este simplu
conex. ¤
Arătăm ı̂n continuare că funcţiile armonice sunt de clasă C ∞ .

Propoziţia 6.1.9 Fie G o mulţime deschisă din C şi u : G → R o funcţie


armonică. Atunci u este de clasă C ∞ pe G.

Demonstraţie. Fie z0 ∈ G şi δ > 0 astfel ı̂ncât U (z0 ; δ) ⊂ G. Cum U (z0 ; δ)


este domeniu simplu conex, urmează că există o funcţie v : U (z0 ; δ) → R astfel
ı̂ncât u şi v sunt armonic conjugate pe U (z0 ; δ). Atunci funcţia f = u + iv este
olomorfă pe U (z0 ; δ), deci de clasă C ∞ pe U (z0 ; δ). Rezultă că u = Re f ∈
C ∞ (U (z0 ; δ)). Dar z0 a fost ales ı̂n mod arbitrar, deci u este de clasă C ∞ pe
G. ¤
În continuare demonstrăm că funcţiile armonice admit o reprezentare in-
tegrală, cunoscută sub numele de formula de medie pentru funcţii armonice.
192 6. Funcţii Armonice şi Funcţii Subarmonice

Teorema 6.1.10 Fie G o mulţime deschisă din C, u : G → R o funcţie


armonică şi U (z0 ; r) ⊂ G. Atunci
Z 2π
1
(6.1.4) u(z0 ) = u(z0 + reiθ )dθ.
2π 0

Demonstraţie. Fie ρ > r astfel ı̂ncât U (z0 ; ρ) ⊂ G. Deoarece u este funcţie


armonică pe G, deci şi pe U (z0 ; ρ), deducem din Teorema 6.1.6 că există o
funcţie f ∈ H(U (z0 ; ρ)) astfel ı̂ncât u = Re f pe U (z0 ; ρ). Pe baza formulei
lui Cauchy pentru funcţii olomorfe rezultă că
Z Z 2π
1 f (ζ) 1
f (z0 ) = dζ = f (z0 + reiθ )dθ.
2πi ζ − z0 2π 0
∂U (z0 ;r)

Deci Z 2π
1
Re f (z0 ) = Re f (z0 + reiθ )dθ,
2π 0

adică obţinem (6.1.4). ¤


Vom arăta ı̂ntr-un rezultat ulterior că funcţiile continue cu valori reale ce
satisfac o formulă de medie similară celei din (6.1.4) sunt armonice.
Se ştie că funcţiile olomorfe neconstante pe domenii mărginite din C şi
continue pe frontieră ı̂şi ating maximul modulului pe frontierele respectivelor
domenii. Un rezultat similar are loc ı̂n cazul funcţiilor armonice.

Teorema 6.1.11 (Principiul extremului pentru funcţii armonice) Fie u :


G → R o funcţie armonică. Dacă z0 ∈ G este un punct de maxim (respectiv
minim) al funcţiei u pe G, atunci u este constantă pe componenta conexă a
lui G ce conţine punctul z0 .

Demonstraţie. Fie D ⊂ G componenta conexă a lui G care conţine punctul


z0 . Presupunem că z0 este un punct de maxim pentru funcţia u. Fie

E = {z ∈ D : u(z) = u(z0 )}.

Deoarece z0 ∈ E rezultă că E 6= ∅. Se observă imediat că E este ı̂nchisă ı̂n


D, deoarece u este continuă. Pe de altă parte, E este o mulţime deschisă ı̂n
D. Într-adevăr, fie a ∈ E şi ρ > 0 astfel ı̂ncât U (a; ρ) ⊂ D. Presupunem prin
absurd că există un punct b ∈ U (a; ρ) astfel ı̂ncât u(b) 6= u(z0 ). Cum z0 este
punct de maxim pentru funcţia u, urmează că u(b) < u(z0 ). Dar a ∈ E, deci
6.1. Funcţii armonice 193

u(a) = u(z0 ) şi u(b) < u(a). Pe de altă parte, utilizând din nou continuitatea
funcţiei u, deducem că există o vecinătate V ⊂ D a lui b astfel ı̂ncât

u(z) < u(a), z ∈ V.

În particular, alegând δ < ρ astfel ı̂ncât b ∈ ∂U (a; δ) şi t0 ∈ [0, 2π] cu
proprietatea că b = a + δeit0 , rezultă că există ε > 0 şi un interval J ⊂ [0, 2π]
astfel ı̂ncât t0 ∈ J şi

(6.1.5) u(a + δeit ) ≤ u(a) − ε, t ∈ J.

Pe de altă parte, folosind formula de medie pentru funcţii armonice, avem


că
Z 2π
1
(6.1.6) u(a) = u(a + δeit )dt.
2π 0

Deoarece a + δeit ∈ D obţinem că u(a + δeit ) ≤ u(z0 ) = u(a), t ∈ [0, 2π],
iar din (6.1.5), (6.1.6) şi inegalitatea precedentă deducem că
"Z Z #
1 it it
u(a) = u(a + δe )dt + u(a + δe )dt
2π J [0,2π]\J

1 2πu(a) − εl(J)
≤ [(u(a) − ε)l(J) + u(a)(2π − l(J))] = < u(a).
2π 2π
Contradicţia obţinută implică faptul că u(z) = u(z0 ), z ∈ U (a; ρ), deci
U (a; ρ) ⊂ E. Cum punctul a este ales ı̂n mod arbitrar, urmează că E este
deschisă ı̂n D.
Prin urmare am arătat că E este o submulţime nevidă, deschisă şi ı̂nchisă ı̂n
D, iar din conexitatea mulţimii D, deducem că E = D. Deci u este constantă
pe D.
Dacă z0 este un punct de minim pentru funcţia u, atunci z0 este punct
de maxim pentru funcţia armonică −u şi aplicăm concluzia precedentă.
Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤
Precizăm că dacă G este un domeniu, iar u satisface condiţiile din Teorema
6.1.11, atunci u este constantă pe G.

Corolarul 6.1.12 Fie G un domeniu mărginit din C şi u : G → R o funcţie


continuă pe G şi armonică pe G. Atunci

(6.1.7) max u(z) = max u(z)


z∈G z∈∂G
194 6. Funcţii Armonice şi Funcţii Subarmonice

şi

(6.1.8) min u(z) = min u(z).


z∈G z∈∂G

În particular, dacă u|∂G = 0 atunci u ≡ 0.

Demonstraţie. Funcţia u fiind continuă pe G ı̂şi atinge maximul (respectiv


minumul) pe G. Fie z0 ∈ G astfel ı̂ncât u(z0 ) = max u(z). Dacă u este
z∈G
constantă, atunci u(z) = u(z0 ), z ∈ G. Dacă u nu este constantă atunci
z0 ∈ ∂G, pe baza Teoremei 6.1.11. În ambele situaţii are loc relaţia (6.1.7).
Dacă z1 este un punct de minim pentru funcţia u, atunci z1 este punct de
maxim pentru −u. Deci (6.1.8) se obţine imediat din (6.1.7).
Dacă u|∂G = 0 atunci u(z) ≤ 0, z ∈ G, pe baza relaţiei (6.1.7), iar din
(6.1.8) deducem că u(z) ≥ 0, z ∈ G. Deci u ≡ 0. ¤

Observaţia 6.1.13 Ultima parte a rezultatului precedent nu mai este ı̂n gene-
ral valabilă pe domenii nemărginite. De exemplu, fie Π = {z ∈ C : Im z > 0}
şi u(z) = Im z. Este evident că u este funcţie armonică pe semiplanul Π şi
continuă pe Π, u(z) = 0, z ∈ ∂Π, dar u 6≡ 0.

Rezultatul următor este cunoscut sub numele de Teorema lui Liouville


pentru funcţii armonice.

Teorema 6.1.14 Dacă u este o funcţie armonică pe C şi există M ∈ R astfel


ı̂ncât u(z) ≤ M , z ∈ C, atunci u este constantă.

Demonstraţie. Deoarece C este domeniu simplu conex, iar u este armonică


pe C, deducem din Teorema 6.1.6 că există o funcţie f ∈ H(C) astfel ı̂ncât
u ≡ Re f . Fie g = ef . Atunci g ∈ H(C) şi |g| = eu . Deci

|g(z)| ≤ eM , z ∈ C,

iar din Teorema lui Liouville pentru funcţii ı̂ntregi deducem că g este con-
stantă. Prin urmare g 0 ≡ 0, adică f 0 ≡ 0. În concluzie, f este constantă, deci
u = Re f este de asemenea o funcţie constantă. ¤
Menţionăm că concluzia Teoremei 6.1.14 rămâne valabilă dacă inegalitatea
din ipoteza acestui rezultat este ı̂nlocuită cu u(z) ≥ N , z ∈ C, unde N ∈ R.
În continuare arătăm că studiul funcţiilor armonice pe domenii simplu
conexe din C diferite de C se poate reduce la studiul funcţiilor armonice pe
discul unitate, datorită invarianţei noţiunii de armonicitate prin reprezentările
conforme. Acest fapt rezultă direct din Observaţia 6.1.4.
6.1. Funcţii armonice 195

Teorema 6.1.15 Fie G1 , G2 domenii simplu conexe din C diferite de C şi


f : G1 → G2 o reprezentare conformă a lui G1 pe G2 . Dacă u : G2 → R este
o funcţie armonică, atunci u ◦ f este armonică pe G1 .

6.1.2 Formula integrală a lui Poisson şi Teorema lui Harnack


Reamintim că formula integrală a lui Cauchy pe cercul ∂U (z0 ; r) ne permite
determinarea completă a valorilor unei funcţii olomorfe pe U (z0 ; r) şi continue
pe U (z0 ; r), dacă se cunosc valorile funcţiei pe ∂U (z0 ; r). În continuare vom
stabili un rezultat analog ı̂n cazul funcţiilor armonice.

Teorema 6.1.16 (Formula lui Poisson) Fie r > 0 şi u : U (0; r) → R o funcţie
armonică pe U (0; r) şi continuă pe U (0; r). Atunci
Z 2π
1 r2 − ρ2
(6.1.9) u(ρeiϕ ) = u(reiθ )dθ,
2π 0 r − 2ρr cos(θ − ϕ) + ρ2
2

pentru orice ρ ∈ [0, r) şi ϕ ∈ R.

Demonstraţie. Presupunem mai ı̂ntâi că u este funcţie armonică pe discul


ı̂nchis U (0; r), adică există ε > 0 astfel ı̂ncât u este bine definită şi armonică
pe discul U (0; r + ε). Pe baza Teoremei 6.1.6, există o funcţie olomorfă f pe
U (0; r + ε) astfel ı̂ncât u = Re f pe U (0; r + ε). Aplicând formula lui Cauchy
pentru funcţii olomorfe, avem că
Z Z 1
1 f (ζ) 1 f (γ(t))
f (z) = dζ = dγ(t), z ∈ U (0; r),
2πi ζ −z 2πi 0 γ(t) − z
∂U (0;r)

unde γ(t) = re2πit , t ∈ [0, 1]. Deci


Z 1 Z 2π
f (re2πit ) 2πit 1 f (reiθ )reiθ
f (z) = 2πit − z
re dt = dθ, z ∈ U (0; r).
0 re 2π 0 reiθ − z
Fie z = ρeiϕ 6= 0 unde ρ < r. Atunci
Z 2π
iϕ 1 f (reiθ )reiθ
(6.1.10) f (ρe ) = dθ.
2π 0 reiθ − ρeiϕ
Considerăm acum z ∗ = r2 /z. Punctul z ∗ este inversul lui z faţă de cercul
r2
∂U (0; r) şi |z ∗ | = > r. Prin urmare funcţia g : U (0; r) → C,
|z|
f (ζ)
g(ζ) = , ζ ∈ U (0; r),
ζ − z∗
196 6. Funcţii Armonice şi Funcţii Subarmonice

este olomorfă pe U (0; r) şi este continuă pe U (0; r), deci


Z
(6.1.11) g(ζ)dζ = 0,
∂U (0;r)

pe baza Teoremei fundamentale a lui Cauchy. Avem că


Z Z 1
f (ζ) f (γ(t))

dζ = ∗
dγ(t)
ζ −z 0 γ(t) − z
∂U (0;r)
Z 1 Z 2π
f (re2πit )re2πit f (reiθ )reiθ
= 2πi dt = i dθ.
0 r2 0 r2
re2πit − eiϕ reiθ − eiϕ
ρ ρ
Din (6.1.11) şi egalitatea precedentă obţinem că
Z 2π
1 f (reiθ )reiθ
dθ = 0.
2π 0 iθ
r2 iϕ
re − e
ρ
Scăzând această egalitate din (6.1.10), deducem că
Z 2π h i
1 1 1
f (ρeiϕ ) = f (reiθ )reiθ − dθ
2π 0 reiθ − ρeiϕ reiθ − r2 eiϕ
ρ
Z 2π
1 r2 − ρ2
= f (reiθ ) dθ.
2π 0 r2 − 2ρr cos(θ − ϕ) + ρ2
Prin egalarea părţilor reale ı̂n relaţia precedentă, obţinem (6.1.9) pentru
ρ ∈ (0, r).
Dacă ρ = 0 atunci egalitatea (6.1.9) rămâne valabilă, deoarece este echi-
valentă cu formula de medie
Z 2π
1
u(0) = u(reiθ )dθ.
2π 0
Aşadar, am arătat că (6.1.9) are loc dacă funcţia u este armonică pe discul
ı̂nchis U (0; r). Însă această egalitate rămâne valabilă dacă u este armonică
numai pe discul U (0; r), dar e continuă pe U (0; r). Într-adevăr, fie 0 < δ < 1
şi w(z) = u(δz), |z| ≤ r. Atunci w este o funcţie de clasă C 2 pe discul ı̂nchis
U (0; r), iar din faptul că ∆u(z) = 0, z ∈ U (0; r), rezultă că

∆w(z) = 0, |z| ≤ r,
6.1. Funcţii armonice 197

adică w este o funcţie armonică pe U (0; r). Deci


Z 2π
iϕ iϕ 1 (r2 − ρ2 )
w(ρe ) = u(δρe ) = u(δreiθ )dθ,
2π 0 r2 − 2rρ cos(θ − ϕ) + ρ2

pentru orice ρ ∈ [0, r) şi ϕ ∈ R. Cum δ a fost ales ı̂n mod arbitrar ı̂n (0, 1),
iar u este continuă pe ∂U (0; r), obţinem pentru δ → 1 că
Z 2π
iϕ 1 r2 − ρ2
u(ρe ) = u(reiθ )dθ.
2π 0 r2 − 2rρ cos(θ − ϕ) + ρ2
Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤
Menţionăm că formula lui Poisson se poate obţine ı̂ntr-un cadru mai ge-
neral, prin ı̂nlocuirea discului U (0; r) cu un disc U (z0 ; R). Are loc

Corolarul 6.1.17 Fie u : U (z0 ; R) → R o funcţie armonică pe U (z0 ; R) şi


continuă pe U (z0 ; R). Atunci
Z 2π
iϕ 1 R2 − r 2
(6.1.12) u(z0 + re ) = u(z0 + Reiθ )dθ,
2π 0 R2 − 2Rr cos(θ − ϕ) + r2

pentru orice r ∈ [0, R) şi ϕ ∈ R.

Demonstraţie. Fie v : U → R, v(ζ) = u(z0 + Rζ). Deoarece funcţia f (ζ) =


z0 + Rζ este olomorfă pe discul unitate ı̂nchis U şi reprezintă conform discul
unitate U pe discul U (z0 ; R), deducem din Teorema 6.1.15 că funcţia v = u ◦ f
este armonică pe discul unitate U . Mai mult, din continuitatea funcţiilor u şi
f pe U (z0 ; R) respectiv U , rezultă că v este continuă pe U . Aplicând formula
(6.1.9), obţinem că
Z 2π
iϕ 1 1 − δ2
v(δe ) = v(eiθ )dθ, 0 ≤ δ < 1, ϕ ∈ R.
2π 0 1 − 2δ cos(θ − ϕ) + δ 2

Fie r ∈ [0, R) şi δ = r/R. În acest caz relaţia precedentă devine
³ r ´2
Z 2π 1−
1 R
u(z0 + reiϕ ) = iθ
³ r ´2 u(z0 + Re )dθ
2π 0 r
1 − 2 cos(θ − ϕ) +
R R
Z 2π 2 2
1 R −r
= u(z0 + Reiθ )dθ.
2π 0 R2 − 2rR cos(θ − ϕ) + r2
Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤
198 6. Funcţii Armonice şi Funcţii Subarmonice

Observaţia 6.1.18 Fie


R2 − r 2
(6.1.13) Pr (θ − ϕ, R) =
R2 − 2rR cos(θ − ϕ) + r2
unde r ∈ [0, R), θ, ϕ ∈ R. Dacă R = 1 şi r ∈ [0, 1), notăm Pr (θ − ϕ, 1)
cu Pr (θ − ϕ). Observăm că funcţia Pr (θ) (nucleul lui Poisson), definită de
egalitatea
1 − r2
(6.1.14) Pr (θ) = , θ ∈ [0, 2π],
1 − 2r cos θ + r2
satisface relaţiile: Pr (θ) > 0, Pr (θ) = Pr (−θ), Pr (θ + 2π) = Pr (θ), θ ∈ [0, 2π],
şi
Z 2π
1
(6.1.15) Pr (θ)dθ = 1, ∀r ∈ [0, 1).
2π 0

Într-adevăr, (6.1.15) se obţine din (6.1.9) pentru funcţia u ≡ 1.


Pe de altă parte, deoarece
X ∞
1+z
=1+2 zn, |z| < 1,
1−z
n=1

iar seria precedentă converge uniform pe compacte ı̂n discul unitate, deducem
pentru z = reiθ , 0 ≤ r < 1, că
X ∞
1 + reiθ
= 1 + 2 rn einθ ,
1 − reiθ
n=1


X
deci seria rn einθ este uniform convergentă ı̂n raport cu θ ∈ [0, 2π] pentru
n=1
fiecare r ∈ [0, 1) fixat. Prin urmare
· ¸ ∞
X
1 + reiθ
Re = 1 + 2 rn cos nθ
1 − reiθ
n=1


X ∞
X
n inθ −inθ
=1+ r (e +e )= r|n| einθ .
n=1 n=−∞

Deoarece · ¸
1 + reiθ 1 − r2
Re = ,
1 − reiθ 1 − 2r cos θ + r2
6.1. Funcţii armonice 199

deducem că nucleul lui Poisson admite următoarea dezvoltare:



X
(6.1.16) Pr (θ) = r|n| einθ , θ ∈ [0, 2π], r ∈ [0, 1).
n=−∞

Seria precedentă este uniform convergentă ı̂n raport cu θ ∈ [0, 2π] pentru
orice r ∈ [0, 1) fixat.
Folosind o estimare a nucleului Poisson, obţinem inegalitatea lui Harnack:

Teorema 6.1.19 Dacă u : U (z0 ; r) → [0, ∞) este o funcţie armonică pe


U (z0 ; r) şi continuă pe U (z0 ; r) atunci

r − |z − z0 | r + |z − z0 |
(6.1.17) u(z0 ) ≤ u(z) ≤ u(z0 ), z ∈ U (z0 ; r).
r + |z − z0 | r − |z − z0 |

Demonstraţie. Fie z ∈ U (z0 ; r) şi ρ = |z − z0 |. Alegem δ > 0 astfel ı̂ncât


ρ < δ < r. Atunci

δ − ρ ≤ |δeiθ − ρeiϕ | ≤ δ + ρ, θ, ϕ ∈ R.

Cum
δ 2 − ρ2 δ 2 − ρ2
= ,
δ 2 − 2δρ cos(θ − ϕ) + ρ2 |δeiθ − ρeiϕ |2
rezultă din cele două relaţii că

δ−ρ δ 2 − ρ2 δ+ρ
≤ 2 2
≤ , θ, ϕ ∈ R.
δ+ρ δ − 2δρ cos(θ − ϕ) + ρ δ−ρ

Deoarece u ≥ 0, obţinem din relaţia precedentă că

δ−ρ δ 2 − ρ2
u(z0 + δeiθ ) ≤ 2 u(z0 + δeiθ )
δ+ρ δ − 2δρ cos(θ − ϕ) + ρ2

δ+ρ
≤ u(z0 + δeiθ ).
δ−ρ
Prin integrare pe intervalul [0, 2π], obţinem că
Z 2π
δ−ρ 1
· u(z0 + δeiθ )dθ
δ + ρ 2π 0
Z 2π
1 δ 2 − ρ2
≤ u(z0 + δeiθ )dθ
2π 0 δ 2 − 2δρ cos(θ − ϕ) + ρ2
200 6. Funcţii Armonice şi Funcţii Subarmonice

Z 2π
δ+ρ 1
≤ · u(z0 + δeiθ )dθ, ϕ ∈ R.
δ − ρ 2π 0
Dar Z 2π
1
u(z0 + δeiθ )dθ = u(z0 )
2π 0
pe baza relaţiei (6.1.4), deci
Z 2π
δ−ρ 1 δ 2 − ρ2
u(z0 ) ≤ u(z0 + δeiθ )dθ
δ+ρ 2π 0 δ 2 − 2δρ cos(θ − ϕ) + ρ2
δ+ρ
≤ u(z0 ), ϕ ∈ R.
δ−ρ
Din formula lui Poisson (6.1.12) rezultă că valoarea integralei precedente este
egală cu u(z0 + ρeiϕ ). Prin urmare
δ−ρ δ+ρ
u(z0 ) ≤ u(z0 + ρeiϕ ) ≤ u(z0 ), ϕ ∈ R.
δ+ρ δ−ρ
Deoarece δ a fost ales ı̂n mod arbitrar ı̂n intervalul (ρ, r), deducem pentru
δ → r ı̂n inegalităţile precedente că
r−ρ r+ρ
u(z0 ) ≤ u(z0 + ρeiϕ ) ≤ u(z0 ), ϕ ∈ R.
r+ρ r−ρ
Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤
Vom aplica Teorema 6.1.19 ı̂n demonstraţia unui alt rezultat datorat tot
lui Harnack. Acest rezultat furnizează informaţii referitoare la convergenţa
uniformă pe compacte a unui şir de funcţii armonice.

Teorema 6.1.20 Fie G un domeniu din C şi {uk }k∈N un şir de funcţii ar-
monice pe G. Dacă {uk }k∈N converge uniform pe compacte ı̂n G la funcţia u,
atunci u este o funcţie armonică pe G.

Demonstraţie. Deoarece uk → u uniform pe compacte ı̂n G şi {uk }k∈N este


un şir de funcţii continue pe G, rezultă că u este funcţie continuă pe G. Pe de
altă parte, dacă U (z0 ; R) ⊂ G, atunci
Z 2π
1 R2 − r 2
uk (z0 + reiϕ ) = uk (z0 + Reiθ )dθ, k ∈ N,
2π 0 R − 2Rr cos(θ − ϕ) + r2
2

pentru 0 ≤ r < R şi ϕ ∈ R, pe baza relaţiei (6.1.12). Trecând la limită ı̂n


egalitatea precedentă, obţinem că
Z 2π
1 R2 − r 2
u(z0 + reiϕ ) = u(z0 + Reiθ )dθ.
2π 0 R2 − 2Rr cos(θ − ϕ) + r2
6.1. Funcţii armonice 201

Deci funcţia u satisface formula lui Poisson pe U (z0 ; R). Cum


· ¸
R2 − r 2 Reiθ + reiϕ
= Re ,
R2 − 2Rr cos(θ − ϕ) + r2 Reiθ − reiϕ

urmează că
Z 2π · ¸
iϕ 1 Reiθ + reiϕ
u(z0 + re ) = Re u(z0 + Reiθ )dθ, 0 ≤ r < R, ϕ ∈ R.
2π 0 Reiθ − reiϕ

Fie z = z0 + reiϕ pentru r ∈ [0, R) şi ϕ ∈ R. Atunci


Z 2π · ¸
1 Reiθ + (z − z0 )
u(z) = Re u(z0 + Reiθ )dθ
2π 0 Reiθ − (z − z0 )
· Z 2π ¸
1 Reiθ + (z − z0 ) iθ
= Re u(z0 + Re )dθ .
2π 0 Reiθ − (z − z0 )

Deci u(z) = Re f (z), z ∈ U (z0 ; R), unde


Z 2π
1 Reiθ + (z − z0 )
f (z) = u(z0 + Reiθ )dθ, z ∈ U (z0 ; R).
2π 0 Reiθ − (z − z0 )

Se observă imediat că f este olomorfă pe U (z0 ; R), deci u|u(z0 ;R) = Re f
este o funcţie armonică. Deoarece discul U (z0 ; R) a fost ales ı̂n mod arbitrar,
deducem că u este armonică pe G. ¤
Fie G un domeniu din C şi Har(G) spaţiul funcţiilor armonice pe G. Deci

Har(G) = {u : G → R| u armonică pe G}.

Considerăm o exhaustiune normală {Kj }j∈N a lui G şi C(G, R) spaţiul


funcţiilor continue pe G cu valori reale, ı̂nzestrat cu metrica ρG dată de (a
se vedea Secţiunea 3.1)

X kf − gkKj
ρG (f, g) = , f, g ∈ C(G, R).
1 + kf − gkKj
j=1

Deoarece Har(G) ⊂ C(G, R), obţinem

Corolarul 6.1.21 Fie G un domeniu din C. Atunci Har(G) este un spaţiu


metric complet.
202 6. Funcţii Armonice şi Funcţii Subarmonice

Demonstraţie. Deoarece C(G, R) este un spaţiu metric complet, este sufi-


cient să arătăm Har(G) este un subspaţiu ı̂nchis al lui C(G, R). Fie {uk }k∈N
un şir de funcţii armonice pe G astfel ı̂ncât lim ρG (uk , u) = 0. Atunci uk → u
k→∞
uniform pe compacte ı̂n G (a se vedea Teorema 3.1.9), iar din Teorema 6.1.20
rezultă că u este armonică pe G. ¤

Teorema 6.1.22 (Principiul lui Harnack) Fie G un domeniu din C şi


{uk }k∈N un şir de funcţii armonice pe G. Dacă uk (z) ≤ uk+1 (z), z ∈ G,
k ∈ N, atunci uk → ∞ uniform pe compacte ı̂n G sau {uk }k∈N converge
uniform pe compacte ı̂n G la o funcţie armonică pe G.

Demonstraţie. Fără a restrânge generalitatea, presupunem că u1 (z) ≥ 0,


z ∈ G (altfel, ı̂nlocuim şirul {uk }k∈N cu {uk − u1 }k∈N ). Fie

u(z) = sup{uk (z) : k ∈ N}, z ∈ G.

Deoarece {uk }k∈N este un şir crescător, deducem că uk (z) → u(z), k → ∞,
pentru orice z ∈ G. Pentru fiecare z ∈ G are loc una din situaţiile: u(z) = +∞
sau u(z) ∈ R. Fie

M = {z ∈ G : u(z) = +∞} şi N = {z ∈ G : u(z) < +∞}.

Atunci M ∪ N = G şi M ∩ N = ∅. Vom demonstra că mulţimile M şi N


sunt deschise ı̂n G.
Fie z0 ∈ G şi U (z0 ; R) un disc ı̂nchis conţinut ı̂n G. Aplicând inegalitatea
lui Harnack fiecărei funcţii armonice uk pe discul U (z0 ; R), avem
R − |z − z0 | R + |z − z0 |
(6.1.18) uk (z0 ) ≤ uk (z) ≤ uk (z0 ),
R + |z − z0 | R − |z − z0 |
pentru orice z ∈ U (z0 ; R) şi k ∈ N.
Dacă z0 ∈ M atunci uk (z0 ) → u(z0 ) = +∞, iar din membrul stâng al
inegalităţii precedente rezultă că uk (z) → +∞, z ∈ U (z0 ; R). Prin urmare,
U (z0 ; R) ⊆ M , iar din faptul că z0 a fost ales ı̂n mod arbitrar, rezultă că M
este o mulţime deschisă.
Dacă z0 ∈ N atunci uk (z0 ) → u(z0 ) < +∞, iar din membrul drept al
inegalităţii (6.1.18) deducem că u(z) < +∞, z ∈ U (z0 ; R). Deci U (z0 ; R) ⊆ N ,
adică N este mulţime deschisă.
Aşadar, am arătat că ambele mulţimi M şi N sunt deschise ı̂n G. Cum G
este conexă, rezultă că M = ∅ sau M = G.
(i) Dacă M = G atunci N = ∅. Deci u(z) = +∞, z ∈ G. Alegem
r−ρ
z1 ∈ G şi r > 0 astfel ı̂ncât U (z1 ; r) ⊂ G. Fie 0 < ρ < r şi A = > 0.
r+ρ
6.1. Funcţii armonice 203

Din inegalitatea lui Harnack, aplicată fiecărei funcţii armonice uk pe discul


U (z1 ; r), avem că
r − |z − z1 | r + |z − z1 |
uk (z1 ) ≤ uk (z) ≤ uk (z1 ), z ∈ U (z1 ; r), k ∈ N.
r + |z − z1 | r − |z − z1 |

În particular, dacă z ∈ U (z1 ; ρ), atunci din membrul stâng al inegalităţii
precedente obţinem
Auk (z1 ) ≤ uk (z), k ∈ N.
Deoarece uk (z1 ) → +∞, deducem că uk (z) → +∞, ∀z ∈ U (z1 ; ρ), adică
uk → ∞ uniform pe U (z1 ; ρ). Cum ρ a fost ales ı̂n mod arbitrar ı̂n (0, r),
rezultă că uk → ∞ uniform pe compacte ı̂n G.
(ii) Dacă M = ∅ atunci N = G, adică u(z) < +∞, z ∈ G. Fie z0 ∈ G
şi R > 0 astfel ca U (z0 ; R) ⊂ G. Aplicând inegalitatea lui Harnack funcţiei
armonice pozitive uk − up , k ≥ p, pe discul U (z0 ; R), obţinem că
R+r
0 ≤ uk (z) − up (z) ≤ [uk (z0 ) − up (z0 )], z ∈ U (z0 ; r), r < R,
R−r
iar din faptul că şirul {uk (z0 )}k∈N este convergent, deducem că {uk (z)}k∈N
este un şir uniform Cauchy pe U (z0 ; r), deci uniform convergent pe U (z0 ; r),
r < R. Cum U (z0 ; r) a fost ales ı̂n mod arbitrar, deducem că {uk }k∈N este un
şir convergent uniform pe compacte ı̂n Ω, iar limita sa este o funcţie armonică
pe Ω, pe baza Teoremei 6.1.20. ¤

6.1.3 Proprietatea valorii medii pentru funcţii armonice


Fie G o mulţime deschisă din C. Am arătat ı̂n Teorema 6.1.10 că orice
funcţie armonică pe mulţimea G satisface formula de medie (6.1.4). În con-
tinuare, demonstrăm că are loc reciproca acestui rezultat, adică arătăm că
funcţiile continue cu valori reale ce satisfac formula de medie sunt funcţii ar-
monice.

Definiţia 6.1.23 Fie u : G → R o funcţie continuă. Spunem că funcţia u


satisface formula de medie (proprietatea valorii medii) dacă pentru orice disc
ı̂nchis U (z0 ; r) ⊂ G are loc relaţia
Z 2π
1
u(z0 ) = u(z0 + reiθ )dθ.
2π 0

Teorema 6.1.24 Fie u : G → R o funcţie continuă ce satisface proprietatea


valorii medii pe G. Atunci u este armonică pe G.
204 6. Funcţii Armonice şi Funcţii Subarmonice

Demonstraţie. Fără a restrânge generalitatea, admitem că funcţia u nu


este constantă pe nici o componentă conexă a lui G (funcţia constantă este
armonică). Fie U (z0 ; R) un disc ı̂nchis inclus ı̂n G. Arătăm că u este armonică
pe U (z0 ; R). Deoarece u este o funcţie continuă pe U (z0 ; R), rezultă că există
z1 ∈ U (z0 ; R) astfel ı̂ncât u(z1 ) = m unde
m = sup{u(z) : z ∈ U (z0 ; R)}.
Pasul I. Mai ı̂ntâi arătăm că z1 ∈ ∂U (z0 ; R). În caz contrar, dacă z1 ∈
U (z0 ; R) atunci u este funcţie constantă pe U (z0 ; R). Într-adevăr, fie
E = {z ∈ U (z0 ; R) : u(z) = m}.
Mulţimea E este nevidă deoarece z1 ∈ E. Pe de altă parte, deoarece u
este o funcţie continuă, rezultă că E este o mulţime ı̂nchisă ı̂n U (z0 ; R). De
asemenea, E este deschisă ı̂n U (z0 ; R). Într-adevăr, dacă a ∈ E, atunci din
proprietatea valorii medii obţinem că
Z 2π
1
u(a) = u(a + ρeiθ )dθ,
2π 0
pentru orice ρ ∈ (0, R) astfel că ∂U (a; ρ) ⊂ U (z0 ; R). Atunci
Z 2π Z 2π
1 iθ 1
m = u(a) = u(a + ρe )dθ ≤ mdθ = m,
2π 0 2π 0
deci Z 2π
[u(a + ρeiθ ) − u(a)]dθ = 0, ρ ∈ (0, R).
0
Cum integrandul precedent este o funcţie continuă negativă, deducem că
u(a + ρeiθ ) = u(a), θ ∈ [0, 2π]. Deci pentru orice ρ ∈ (0, R), cu proprietatea
că ∂U (a; ρ) ⊂ U (z0 ; R), avem că ∂U (a; ρ) ⊂ E. De aici rezultă că a este un
punct interior mulţimii E. În concluzie E este deschisă ı̂n U (z0 ; R).
Prin urmare E = U (z0 ; R) adică u(z) = u(z1 ), z ∈ U (z0 ; R). Dar această
relaţie contrazice presupunerea că funcţia u nu este local constantă pe G.
Deci z1 ∈ ∂U (z0 ; R).
Pasul II. Considerăm funcţia v : U (z0 ; R) → G,
 Z 2π

 1 R2 − r 2

 2 − 2Rr cos(θ − ϕ) + r 2
u(z0 + Reiθ )dθ, z = z0 + reiϕ ,

 2π 0 R

0 ≤ r < R,
v(z) =

 0 ≤ ϕ ≤ 2π,





u(z), z ∈ ∂U (z0 ; R).
6.1. Funcţii armonice 205

Din demonstraţia Teoremei 6.1.20 deducem că v este o funcţie armonică


pe U (z0 ; R), iar din Corolarul 6.1.17 rezultă că v este continuă pe U (z0 ; R).
Fie w = u − v. Dacă w este constantă pe U (z0 ; R), atunci u este armonică pe
U (z0 ; R), deoarece v este armonică.
Admitem acum că w nu este constantă pe U (z0 ; R). Aplicând reprezen-
tarea integrală Poisson pentru funcţia v pe U (z0 ; R) precum şi proprietatea
valorii medii, satisfăcută de funcţia u, deducem că şi funcţia w satisface pro-
prietatea valorii medii pe U (z0 ; R). Cum w nu este constantă, urmează din
demonstraţia pasului I (aplicată funcţiei continue w) că

w(z) ≤ sup{w(ζ) : ζ ∈ ∂U (z0 ; R)} = 0, z ∈ U (z0 ; R),

deci w(z) ≤ 0, z ∈ U (z0 ; R). Raţionând ı̂n mod analog cu funcţia −w, rezultă
că −w(z) ≤ 0, z ∈ U (z0 ; R). Prin urmare u(z) = v(z), z ∈ U (z0 ; R), deci u
este armonică pe U (z0 ; R).
În ambele situaţii am arătat că u este funcţie armonică pe discul U (z0 ; R).
Cum U (z0 ; R) a fost ales ı̂n mod arbitrar, rezultă că u este armonică pe G.
Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤

Observaţia 6.1.25 Folosind un raţionament apropiat celui din demonstraţia


precedentă, se poate arăta că dacă G este o mulţime deschisă din C şi u :
G → R este o funcţie continuă ce satisface condiţia: pentru orice z ∈ G, există
r0 = r0 (z) > 0 astfel ı̂ncât U (z; r0 ) ⊂ G şi
Z 2π
1
u(z) = u(z + reiθ )dθ, ∀r ∈ (0, r0 ],
2π 0

atunci u este armonică pe G. O demonstraţie completă a acestui rezultat


poate fi consultată ı̂n [Gre-Kra, p. 220-222].

6.1.4 Principiul simetriei lui Schwarz


Aplicăm acum proprietatea valorii medii la deducerea principiului simetriei
(reflecţiei) lui Schwarz pentru funcţii armonice.

Teorema 6.1.26 Fie G ⊆ C un domeniu simetric ı̂n raport cu axa reală,


G+ = {z ∈ G : Im z > 0} şi G− = {z ∈ G : Im z < 0}. Presupunem că
G ∩ R = {x ∈ R : a < x < b} şi v : G+ → R este o funcţie armonică astfel
ı̂ncât lim v(z) = 0, ζ ∈ G ∩ R. Atunci există o funcţie w armonică pe G
z→ζ
z∈G+

astfel ı̂ncât w|G+ = v şi w(z) = −v(z), z ∈ G− .


206 6. Funcţii Armonice şi Funcţii Subarmonice

Demonstraţie. Considerăm funcţia w : G → R, definită de relaţia



 v(z), z ∈ G+
w(z) = 0, z ∈G∩R

−v(z), z ∈ G− .
Atunci w|G+ = v. Vom arăta că w este armonică pe G. Pentru aceasta,
aplicăm proprietatea valorii medii şi Observaţia 6.1.25.
Deoarece v este continuă pe G+ şi lim v(z) = 0, ζ ∈ G ∩ R, deducem
z→ζ
z∈G+

imediat că funcţia w este continuă pe G. Demonstrăm ı̂n continuare că funcţia
w satisface proprietatea valorii medii pe G. Pentru aceasta, fie z0 ∈ G. Pe
baza Observaţiei 6.1.25, arătăm că există r0 > 0 astfel ı̂ncât U (z0 ; r) ⊂ G şi
Z 2π
1
w(z0 ) = w(z0 + reiθ )dθ, ∀r ∈ (0, r0 ].
2π 0
Într-adevăr, dacă U (z0 ; r0 ) ⊂ G+ atunci pe baza Teoremei 6.1.10 rezultă
că Z 2π
1
v(z0 ) = v(z0 + reiθ )dθ, ∀r ∈ (0, r0 ].
2π 0
Cum z0 + r0 eiθ
∈ ∂U (z0 ; r) ⊂ G+ pentru orice θ ∈ [0, 2π], urmează că v(z0 +
reiθ ) = w(z0 + reiθ ), deci
Z 2π
1
w(z0 ) = v(z0 ) = w(z0 + reiθ )dθ, ∀r ∈ (0, r0 ].
2π 0
Dacă U (z0 ; r0 ) ⊂ G− , atunci U (z 0 ; r0 ) ⊂ G+ , şi folosind din nou Teorema
6.1.10 precum şi faptul că funcţia v(z) este armonică pe G− , obţinem că
Z 2π
1
v(z 0 ) = v(z 0 + reiθ )dθ, ∀r ∈ (0, r0 ],
2π 0
deci
Z 2π Z 2π
1 −iθ 1
w(z0 ) = w(z0 + re )dθ = w(z0 + reit )dt, ∀r ∈ (0, r0 ].
2π 0 2π 0
Rămâne să arătăm că w satisface condiţia din Observaţia 6.1.25 pe G ∩ R.
Fie x0 ∈ G ∩ R şi ρ > 0 astfel ı̂ncât U (x0 ; ρ) ⊂ G. Atunci w(x0 ) = 0 şi
Z 2π Z π Z 2π
iθ iθ
w(x0 + ρe )dθ = w(x0 + ρe )dθ + w(x0 + ρeiθ )dθ
0 0 π
Z π Z π

= w(x0 + ρe )dθ + w(x0 + ρei(θ+π) )dθ.
0 0
6.1. Funcţii armonice 207

Deoarece w(x + iy) = −w(x − iy), x + iy ∈ G, rezultă că


Z π Z π Z π
w(x0 + ρei(θ+π) )dθ = − w(x0 + ρei(π−θ) )dθ = − w(x0 + ρeit )dt.
0 0 0

Aşadar, am obţinut că


Z 2π Z π Z π
iθ iθ
w(x0 + ρe )dθ = w(x0 + ρe )dθ − w(x0 + ρeit )dt = 0.
0 0 0

Deci Z 2π
1
0 = w(x0 ) = w(x0 + ρeiθ )dθ.
2π 0

Din Teorema 6.1.24 şi Observaţia 6.1.25 rezultă că w este armonică pe G.
Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤
În continuare aplicăm Teorema 6.1.26 la obţinerea principiului simetriei
(reflecţiei) pentru funcţii olomorfe. Acest rezultat este util ı̂n multe probleme
din teoria funcţiilor de o variabilă complexă. De asemenea, Teorema 6.1.27
are aplicaţii practice ı̂n mecanica fluidelor, de exemplu la demonstrarea para-
doxului lui Stokes (a se vedea [Ko2]).

Teorema 6.1.27 Fie G ⊂ C un domeniu simetric ı̂n raport cu axa reală şi
f : G+ → C o funcţie olomorfă astfel ı̂ncât

(6.1.19) lim Im f (z) = 0, ζ ∈ G ∩ R.


z→ζ
z∈G+

Atunci există o funcţie F olomorfă pe G astfel ı̂ncât F |G+ = f şi

(6.1.20) F (z) = F (z), z ∈ G.

Demonstraţie. Fie f (z) = u(z) + iv(z), z ∈ G+ . Atunci u şi v sunt funcţii


armonice pe G+ . Din (6.1.19) rezultă că v satisface condiţiile din Teorema
6.1.26, deci există o funcţie w armonică pe G astfel ı̂ncât w|G+ = v şi w(z) =
−v(z), z ∈ G− .
Fie x0 ∈ G ∩ R un punct fixat şi ρ > 0 astfel ı̂ncât U (x0 ; ρ) ⊂ G. Notăm cu
U+ (x0 ; ρ) = {z ∈ U (x0 ; ρ) : Im z > 0} şi U− (x0 ; ρ) = {z ∈ U (x0 ; ρ) : Im z <
0}. Cum restricţia w e a funcţiei w la U (x0 ; ρ) este armonică, iar U (x0 ; ρ)
este un domeniu simplu conex din C, urmează din Teorema 6.1.6 că există o
funcţie u
e armonică pe U (x0 ; ρ) astfel ı̂ncât u
e + iw
e să fie olomorfă pe U (x0 ; ρ).
e
Fie F = u e + iw. e
e Atunci Im F (z) = 0, z ∈ U (x0 ; ρ) ∩ R. Pe de altă parte,
208 6. Funcţii Armonice şi Funcţii Subarmonice

Im f (z) = Im Fe (z), z ∈ U+ (x0 ; ρ), deoarece w e = w|U+ (x0 ;ρ) = v|U+ (x0 ;ρ) .
Rezultă deci că există o constantă λ ∈ R, astfel ı̂ncât

f (z) = Fe (z) + λ, z ∈ U+ (x0 ; ρ).

Considerăm acum funcţia H e = Fe + λ, z ∈ U (x0 ; ρ). Atunci H e este olo-


e U (x ;ρ) = f . Prin urmare funcţia f admite prelungire
morfă pe U (x0 ; ρ) şi H| + 0
olomorfă la U (x0 ; ρ).
Pe de altă parte, se verifică imediat, folosind sistemul Cauchy-Riemann, că
e
funcţia h(z) = H(z) este de asemenea olomorfă pe discul U (x0 ; ρ). Deoarece
e
Im F (x) = 0, x ∈ U (x0 ; ρ) ∩ R, deducem că

e
h(x) = H(x) = Fe(x) + λ = Fe (x) + λ = H(x),
e x ∈ U (x0 ; ρ) ∩ R.

Deci
e
h(x) − H(x) = 0, x ∈ U (x0 ; ρ) ∩ R,
e pe U (x0 ; ρ),
iar din Teorema identităţii funcţiilor olomorfe rezultă că h ≡ H
adică

(6.1.21) e
H(z) e
= H(z), z ∈ U (x0 ; ρ).

Aşadar, am arătat că funcţia f admite o prelungire olomorfă H e la U (x0 ; ρ),


care verifică relaţia (6.1.21).
Dacă x1 ∈ R, x1 6= x0 şi r > 0 astfel ı̂ncât U (x1 ; r) ⊂ G, atunci funcţia f
admite din nou o prelungire olomorfă H b la U (x1 ; r), astfel ı̂ncât

b
H(z) b
= H(z), z ∈ U (x1 ; ρ).
b =H
Presupunem că U (x0 ; ρ) ∩ U (x1 ; r) 6= ∅. Atunci H e = f pe domeniul
{z ∈ U (x0 ; ρ) ∩ U (x1 ; r) : Im z > 0}, iar din Teorema identităţii funcţiilor
olomorfe deducem că
b
H(z) e
= H(z), z ∈ U (x0 ; ρ) ∩ U (x1 ; r).

Deci funcţia f se prelungeşte olomorf pe orice disc U (x; ρx ) unde x ∈ G∩R,


iar prelungirea sa olomorfă H ∗ pe U (x; ρx ) satisface condiţia

H ∗ (z) = H ∗ (z), z ∈ U (x; ρx ).

Mai mult, din această egalitate deducem că există z→x


lim f (z) pentru orice x ∈
z∈G+

G ∩ R.
6.1. Funcţii armonice 209

Pe baza raţionamentului precedent este justificat să definim funcţia F :


G → C,


 f (z), z ∈ G+





lim f (z), z ∈ G ∩ R
F (z) = ζ→z

 ζ∈G+





f (z), z ∈ G− ,
şi rămâne să arătăm că F este olomorfă pe G. Pentru aceasta este suficient să
arătăm că are loc olomorfia pe G− . Fie U (a; η) un disc arbitrar inclus ı̂n G− .
Atunci U (a; η) ⊂ G+ şi cum f este olomorfă pe U (a; η), rezultă că

X
f (z) = ck (z − a)k , z ∈ U (a; η),
k=0

1 (k)
unde ck = f (0), k ∈ N. Atunci
k!

X
F (z) = f (z) = ck (z − a)k , z ∈ U (a; η),
k=0

adică F este analitică şi deci olomorfă pe U (a; η).


Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤

Exemplul 6.1.28 Fie f : U → C o funcţie continuă pe discul unitate ı̂nchis


U şi olomorfă pe U . Presupunem că există un arc J ⊆ ∂U astfel că f |J = 0.
Atunci f ≡ 0.

Demonstraţie. Dacă J = ∂U atunci concluzia este clară pe baza Teoremei


maximului modulului pentru funcţii olomorfe. Este deci suficient să presupu-
nem că J 6= ∂U . Atunci exisă z0 ∈ ∂U \ J. Efectuând o rotaţie convenabilă,
putem presupune că z0 = −1. Fie ψ : U → Π, ψ(z) = i(1 − z)/(1 + z), unde
Π este semiplanul superior. Atunci funcţia g = f ◦ ψ −1 este olomorfă pe Π,
continuă pe Π şi g|ψ(J) = 0. Notăm cu I = ψ(J). Atunci I este un segment
de pe axa reală. Fie D un disc astfel ı̂ncât D+ ⊂ Π şi ∂D+ ∩ R ⊆ I unde
D+ = {z ∈ D : Im z > 0}. Pe baza principiului reflecţiei lui Schwarz pentru
funcţii olomorfe, deducem că funcţia g admite o prelungire olomorfă G la D.
Dar G|I = 0, iar din Teorema identităţii funcţiilor olomorfe rezultă că G ≡ 0.
Prin urmare f ≡ 0. ¤
210 6. Funcţii Armonice şi Funcţii Subarmonice

Observaţia 6.1.29 Principiul reflecţiei pentru funcţii olomorfe (Teorema


6.1.27) se poate generaliza ı̂ntr-un cadru mult mai larg şi anume ı̂nlocuind
simetria ı̂n raport cu axa reală cu cea ı̂n raport cu arce de cerc. Aceasta este
posibil, deoarece axa reală (mai general, orice dreaptă din C) se transformă
printr-o funcţie omografică convenabilă ı̂ntr-un cerc. Pentru detalii se pot con-
sulta lucrările [Gre-Kra], [Gam], [Rud], surse principale folosite ı̂n alcătuirea
acestei secţiuni.

6.1.5 Formula lui Poisson pentru funcţii olomorfe cu partea


reală pozitivă
Vom prezenta in continuare o reprezentare integrală pentru funcţii olomorfe
pe discul unitate U şi continue pe U . Demonstaţia acestui rezultat se va baza
pe Teorema 6.1.16.

Teorema 6.1.30 Fie f : U → C o funcţie olomorfă pe U şi continuă pe U .


Atunci
Z 2π · iθ ¸
1 e +z
(6.1.22) f (z) = Re f (eiθ )dθ + iIm f (0), z ∈ U.
2π 0 eiθ − z
Demonstraţie. Fie u = Re f şi v = Im f . Cum u şi v sunt funcţii armonice
pe U şi continue pe U , deducem din Teorema 6.1.16 că
Z 2π
1 1 − r2
u(z) = u(eiθ )dθ
2π 0 1 − 2r cos(θ − ϕ) + r2
şi Z 2π
1 1 − r2
v(z) = v(eiθ )dθ,
2π 0 1 − 2r cos(θ − ϕ) + r2
pentru orice z = reiϕ ∈ U . Deci
Z 2π
1 1 − r2
f (z) = u(z) + iv(z) = f (eiθ )dθ,
2π 0 1 − 2r cos(θ − ϕ) + r2
iar din faptul că
· ¸
eiθ + reiϕ 1 − r2
Re = ,
eiθ − reiϕ 1 − 2r cos(θ − ϕ) + r2
obţinem că
Z 2π · ¸
1 eiθ + z
(6.1.23) f (z) = f (eiθ )Re dθ, z = reiϕ ∈ U.
2π 0 eiθ − z
6.1. Funcţii armonice 211

Considerăm acum funcţia g : U → C,


Z 2π iθ
1 e +z
g(z) = Re f (eiθ )dθ, z ∈ U.
2π 0 eiθ − z
Atunci g ∈ H(U ) iar din (6.1.23) rezultă că
Z 2π · iθ ¸
1 iθ e +z
Re g(z) = Re f (e )Re dθ = Re f (z),
2π 0 eiθ − z
pentru orice z ∈ U . Deci Re (g − f ) ≡ 0. Deducem că g − f este constantă,
deci există a ∈ R astfel ı̂ncât

f (z) = g(z) + ia, z ∈ U,

adică
Z 2π
1 eiθ + z
(6.1.24) f (z) = Re f (eiθ )dθ + ia, z ∈ U.
2π 0 eiθ − z

În particular, dacă z = 0 ı̂n egalitatea precedentă atunci


Z 2π
1
(6.1.25) f (0) = Re f (eiθ )dθ + ia.
2π 0
Pe de altă parte, aplicând formula de medie (6.1.4) pentru funcţii armonice,
avem că Z 2π
1
Re f (0) = Re f (eiθ )dθ.
2π 0
Combinând egalitatea precedentă cu (6.1.25) deducem că a = Im f (0), iar
din (6.1.25) obţinem relaţia (6.1.22). Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤
Un raţionament similar celui precedent, bazat pe Corolarul 6.1.17, arată
că formula (6.1.22) se poate extinde şi ı̂n cazul funcţiilor olomorfe pe discul
U (z0 ; R) unde z0 ∈ C. Are loc

Corolarul 6.1.31 Fie f : U (z0 ; R) → C o funcţie olomorfă pe U (z0 ; R) şi


continuă pe U (z0 ; R). Atunci
Z 2π
1 Reiθ + (z − z0 )
f (z) = Re f (z0 + Reiθ )dθ + iIm f (z0 ),
2π 0 Reiθ − (z − z0 )
pentru orice z ∈ U (z0 ; R).

Lăsăm demonstraţia acestui rezultat pe seama cititorului.


212 6. Funcţii Armonice şi Funcţii Subarmonice

Probleme
Problema 6.1.1 Fie G o mulţime deschisă din C şi u, v : G → R funcţii
armonice. În ce condiţii produsul u · v este o funcţie armonică pe G?
Problema 6.1.2 Fie G un domeniu din C şi u : G → R o funcţie armonică.
Să se arate că u2 este armonică pe G dacă şi numai dacă u este constantă.
Dacă u(z) 6= 0, z ∈ G, şi funcţia 1/u este armonică, să se arate că u este
constantă.
Problema 6.1.3 Să se determine funcţia f ∈ H(C) astfel ı̂ncât Re f (z) =
ex cos y, z = x + iy ∈ C şi f (0) = 1. Aceeaşi problemă ı̂n condiţiile Re f (z) =
ex (x cos y − y sin y), z = x + iy ∈ C, f (0) = 0.
Problema 6.1.4 Să se determine funcţia f ∈ H(C) astfel ı̂ncât Im f (z) =
2xy, z = x + iy ∈ C şi f (0) = 0. Aceeaşi problemă ı̂n condiţiile Im f (z) =
3x2 y − y 3 , z = x + iy ∈ C, f (0) = 0.
Problema 6.1.5 Să se determine ı̂n ce condiţii funcţia u(z) = xϕ(x2 + y 2 ),
z = x + iy, este armonică pe C∗ . Aceeaşi problemă ı̂n cazul funcţiilor u(z) =
φ(x), u(z) = ex ψ(y), respectiv u(z) = ψ(y), z = x + iy ∈ C.
Problema 6.1.6 Fie G o mulţime deschisă din C şi f : G → C o funcţie
olomorfă astfel ı̂ncât f (z) 6= 0, z ∈ G. Să se arate că ln |f | este funcţie
armonică pe G.
Problema 6.1.7 Fie u : U → [0, ∞) o funcţie armonică astfel ı̂ncât u(0) = 1.
Să se arate că u(1/2) ∈ [1/3, 3].
Problema
¯ ¯ 6.1.8 Să se determine o funcţie f ∈ H(U ) astfel ı̂ncât Re f (z) =
¯1 − z ¯
ln ¯¯ ¯, z ∈ U .
1 + z¯
Problema 6.1.9 Să se arate că nu există f ∈ H(C∗ ) astfel ı̂ncât Re f (z) =
ln(x2 + y 2 ), z = x + iy ∈ C∗ .
Problema 6.1.10 Fie D = C \ {z ∈ C : Re z ≤ 0, Im z = 0}. Să se
determine funcţia olomorfă f : D → C astfel ı̂ncât Re f (z) = ln(x2 + y 2 ),
z = x + iy ∈ D şi f (1) = 0.
Problema 6.1.11 Fie f : U → C o funcţie olomorfă pe discul unitate U şi
continuă pe U . Să se arate că
Z 2π µ iθ ¶
1 e +z
Im f (z) = Im Re f (eiθ )dθ + Im f (0), z ∈ U.
2π 0 eiθ − z
6.2. Funcţii subarmonice 213

Indicaţie. Se folosesc formulele (6.1.22) şi (6.1.9), ultima aplicându-se ı̂n


cazul funcţiei u = Re f .

6.2 Funcţii subarmonice


În cele ce urmează prezentăm diverse proprietăţi ale funcţiilor subarmonice.
În acest sens reamintim mai ı̂ntâi noţiunea de funcţie superior semicontinuă
pe un spaţiu metric. Pentru detalii se poate consulta [Na-Ni].

Definiţia 6.2.1 Fie X un spaţiu metric şi v : X → [−∞, ∞) o funcţie.


Funcţia v se numeşte superior semicontinuă pe X (superior semicontinuă)
dacă

(6.2.1) lim sup v(z) ≤ v(ζ), ζ ∈ X.


z→ζ

Condiţia (6.2.1) este echivalentă cu faptul că pentru orice ε > 0 şi orice
ζ ∈ X, există o vecinătate V a lui ζ astfel ı̂ncât

(6.2.2) v(x) ≤ v(ζ) + ε, x ∈ V,

dacă v(ζ) > −∞. Dacă v(ζ) = −∞, condiţia (6.2.1) este echivalentă cu faptul
că pentru orice ε > 0 şi orice ζ ∈ X, există o vecinătate V a lui ζ astfel ı̂ncât

(6.2.3) v(x) < −ε, x ∈ V.

Se observă imediat că dacă v : X → R este continuă, atunci v este superior


semicontinuă. Însă nu orice funcţie superior semicontinuă este continuă.
Prezentăm câteva proprietăţi importante ale funcţiilor semicontinue supe-
rior. Demonstraţiile acestor proprietăţi pot fi găsite ı̂n [Na-Ni].

Lema 6.2.2 Fie X un spaţiu metric şi v : X → [−∞, ∞) o funcţie. Atunci


următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) v este superior semicontinuă.
(ii) Mulţimea {x ∈ X : v(x) < a} este deschisă pentru orice a ∈ R.
(iii) Mulţimea {x ∈ X : v(x) ≥ b} este ı̂nchisă pentru orice b ∈ R.

Lema 6.2.3 Fie X un spaţiu metric şi v : X → [−∞, ∞) o funcţie superior


semicontinuă. Atunci au loc următoarele afirmaţii:
(i) v este mărginită superior pe orice submulţime compactă a lui X.
(ii) Dacă v este mărginită superior pe X şi A = sup{v(ζ) : ζ ∈ X}, atunci
mulţimea {x ∈ X : v(x) = A} este ı̂nchisă.
214 6. Funcţii Armonice şi Funcţii Subarmonice

(iii) Dacă v(x) ≥ 0, x ∈ X, atunci funcţia u(x) = ln v(x) este superior


semicontinuă pe X.
(iv) Dacă X este spaţiu metric compact, atunci există ζ ∈ X astfel ı̂ncât
v(ζ) = sup{v(x) : x ∈ X}.

Observaţia 6.2.4 Dacă v1 şi v2 sunt funcţii superior semicontinue pe X, iar


a, b ≥ 0, atunci funcţiile

av1 + bv2 şi f (x) = max{v1 (x), v2 (x)}

sunt superior semicontinue pe X.

Acum putem defini noţiunea de subarmonicitate. În cele ce urmează fie G


o mulţime deschisă din C.

Definiţia 6.2.5 O funcţie v : G → [−∞, ∞) se numeşte subarmonică pe G


(subarmonică) dacă sunt satisfăcute următoarele condiţii:
(i) v este superior semicontinuă.
(ii) Pentru orice disc ı̂nchis U (z; r) conţinut ı̂n G şi pentru orice funcţie
u : U (z; r) → R continuă pe U (z; r) şi armonică pe U (z; r) cu v ≤ u pe
∂U (z; r), rezultă că v ≤ u pe U (z; r).
(iii) v nu este identic egală cu −∞ pe nici o componentă conexă a lui G.

Condiţia (ii) exprimă faptul că funcţia v − u satisface principiul maximului


pe U (z; r). Pe de altă parte, ı̂n condiţia (ii) discul U (z; r) se poate ı̂nlocui cu
orice domeniu mărginit D cu D ⊂ G.

Exemplul 6.2.6 Orice funcţie armonică pe G este subarmonică.

Demonstraţie. Într-adevăr, dacă u : G → R este armonică atunci u este


de clasă C 2 pe G, deci u este şi superior semicontinuă pe G. Mai mult, dacă
U (z; r) este un disc ı̂nchis conţinut ı̂n G, iar h : U (z; r) → R este continuă pe
U (z; r) şi armonică pe U (z; r) astfel ı̂ncât u−h ≤ 0 pe ∂U (z; r), atunci funcţia
armonică u − h satisface aceeaşi inegalitate pe U (z; r), pe baza principiului ex-
tremului pentru funcţii armonice (Teorema 6.1.11). Deci u este subarmonică.
¤
Se ştie că dacă J este un interval deschis din R, iar f : J → R este o funcţie
de clasă C 2 pe J astfel ı̂ncât f 00 (x) ≥ 0, x ∈ J, atunci f este convexă pe J.
Vom arăta că dacă v este de clasă C 2 pe G şi 4v ≥ 0 pe G, atunci v
este subarmonică pe G. Aşadar, funcţiile subarmonice pot fi considerate ca
analoagele ı̂n C ale funcţiilor convexe. Mai mult, orice funcţie convexă pe G
cu valori reale (G fiind considerată ca submulţime a lui R2 ) este subarmonică.
6.2. Funcţii subarmonice 215

6.2.1 Proprietăţi elementare ale funcţiilor subarmonice


Vom prezenta ı̂n continuare câteva proprietăţi ale funcţiilor subarmonice.
În cele ce urmează, fie G o mulţime deschisă din C.

Teorema 6.2.7 (Principiul maximului pentru funcţii subarmonice) Fie v :


G → [−∞, ∞) o funcţie subarmonică. Dacă există z0 ∈ G astfel ı̂ncât v(z) ≤
v(z0 ), z ∈ G, atunci v este constantă pe componenta conexă a lui G ce conţine
punctul z0 .

Demonstraţie. Dacă v(z0 ) = −∞ atunci v(z) = −∞, z ∈ G. Prin urmare


putem admite că v(z0 ) > −∞. Fie D ⊂ G componenta conexă a lui G ce
conţine punctul z0 . Presupunem prin absurd că v|D nu este constantă. Atunci
există ρ > 0 astfel ı̂ncât U (z0 ; ρ) ⊂ D şi v|U (z0 ;ρ) 6≡ v(z0 ). De aici deducem că
există r ∈ (0, ρ) şi a ∈ ∂U (z0 ; r) astfel ı̂ncât v(a) < v(z0 ). Fie θ0 ∈ [0, 2π] astfel
ı̂ncât a = z0 +reiθ0 . Din faptul că v este superior semicontinuă şi v(a) < v(z0 ),
rezultă că există ε > 0 şi un interval J ⊂ [0, 2π] astfel ı̂ncât

v(z0 + reiθ ) ≤ v(z0 ) − ε, θ ∈ J.

Pe de altă parte, din proprietatea subvalorii medii pentru funcţii subarmo-


nice (Teorema 6.2.12), obţinem că
Z 2π
1
v(z0 ) ≤ v(z0 + reiθ )dθ.
2π 0

Cum v(z0 +reiθ ) ≤ v(z0 ), θ ∈ [0, 2π], pe baza ipotezei, urmează din relaţiile
precedente că
Z 2π
1
v(z0 ) ≤ v(z0 + reiθ )dθ
2π 0
·Z Z ¸
1
= v(z0 + reiθ )dθ + iθ
v(z0 + re )dθ

J [0,2π]\J
1
≤ [(v(z0 ) − ε)l(J) + v(z0 )(2π − l(J))]

2πv(z0 ) − εl(J)
= < v(z0 ),

unde l(J) este lungimea intervalului J. Contradicţia obţinută arată că v este
constantă pe D. Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤
216 6. Funcţii Armonice şi Funcţii Subarmonice

Corolarul 6.2.8 Fie v : G → [−∞, ∞) o funcţie subarmonică, iar D este un


domeniu mărginit astfel ı̂ncât D ⊂ G. Dacă v|D nu este constantă, atunci

v(z) < sup{v(ζ) : ζ ∈ ∂D}, z ∈ D.

Referitor la şirurile de funcţii subarmonice au loc următoarele rezultate:

Teorema 6.2.9 Fie {vk }k∈N un şir de funcţii subarmonice pe G astfel ı̂ncât
sup vk (z) < +∞, z ∈ G. Dacă funcţia v(z) = sup vk (z) este superior semi-
k∈N k∈N
continuă pe G atunci v este subarmonică.

Demonstraţie. Mai ı̂ntâi, pe baza definiţiei funcţiei v, observăm că aceasta


nu este identic egală cu −∞ pe nici o componentă conexă a lui G. De aseme-
nea, deoarece {vk }k∈N este un şir de funcţii superior semicontinue, rezultă că
şi funcţia v este superior semicontinuă. Rămâne să verificăm condiţia (ii) din
Definiţia 6.2.5. Fie z0 ∈ G şi r > 0 astfel ı̂ncât U (z0 ; r) ⊂ G. De asemenea,
fie u : U (z0 ; r) → R o funcţie continuă pe U (z0 ; r) şi armonică pe U (z0 ; r).
Presupunem că v(z) ≤ u(z), z ∈ ∂U (z0 ; r). Din definiţia funcţiei v rezultă că

vk (z) ≤ u(z), z ∈ ∂U (z0 ; r), k ∈ N,

iar din faptul că vk este subarmonică, deducem că

vk (z) ≤ u(z), z ∈ U (z0 ; r), k ∈ N.

Deci
v(z) = sup vk (z) ≤ u(z), z ∈ U (z0 ; r).
k∈N

¤
Dacă şirul de funcţii subarmonice este descrescător şi converge punctual
pe G, atunci are loc

Teorema 6.2.10 Fie {vk }k∈N un şir de funcţii subarmonice pe G astfel ı̂ncât
vk+1 (z) ≤ vk (z), pentru orice k ∈ N şi z ∈ Ω. Dacă funcţia v(z) = lim vk (z)
k→∞
nu este identic egală cu −∞ pe nici o componentă conexă a lui G, atunci v
este subarmonică.

Demonstraţie. Mai ı̂ntâi arătăm că funcţia v este superior semicontinuă pe


G. Într-adevăr, se observă imediat că
[
{z ∈ G : v(z) < α} = {z ∈ G : vj (z) < α}, α ∈ R,
j∈N
6.2. Funcţii subarmonice 217

iar din faptul că mulţimea {z ∈ G : vj (z) < α} este deschisă, j ∈ N, pe baza
Lemei 6.2.2, deducem că mulţimea {z ∈ G : v(z) < α} este de asemenea
deschisă. Rezultă că v este superior semicontinuă.
În continuare demonstrăm că v satisface condiţia (ii) din Definiţia 6.2.5.
Fie z0 ∈ G şi r > 0 astfel ı̂ncât U (z0 ; r) ⊂ G. Considerăm o funcţie u :
U (z0 ; r) → R continuă pe U (z0 ; r) şi armonică pe U (z0 ; r). Arătăm că dacă

v(z) ≤ u(z), z ∈ ∂U (z0 ; r),

atunci v(z) ≤ u(z), z ∈ U (z0 ; r). Avem că

lim vk (z) ≤ u(z), z ∈ ∂U (z0 ; r).


k→∞

Fie ε > 0 fixat şi

Ek = {z ∈ ∂U (z0 ; r) : vk (z) ≥ u(z) + ε}, k ∈ N.

Deoarece vk este superior semicontinuă pe G, iar u este continuă pe G,


rezultă că Ek este o mulţime ı̂nchisă. Într-adevăr, dacă w0 ∈ E k , atunci există
un şir {zj }j∈N ⊂ Ek astfel ca zj → w0 , j → ∞. Deci zj ∈ ∂U (z0 ; r) şi

vk (zj ) ≥ u(zj ) + ε, j ∈ N.

Prin trecere la limită ı̂n inegalitatea precedentă, obţinem că

(6.2.4) lim sup vk (zj ) ≥ lim sup u(zj ) + ε = u(w0 ) + ε,


j→∞ j→∞

iar din (6.2.1) deducem că

(6.2.5) vk (w0 ) ≥ lim sup vk (zj ).


j→∞

Pe baza relaţiilor (6.2.4) şi (6.2.5) rezultă că

vk (w0 ) ≥ u(w0 ) + ε, k ∈ N,

deci w0 ∈ Ek .
Prin urmare fiecare mulţime Ek este ı̂nchisă, iar din faptul că Ek este
mărginită, deducem că Ek este compactă.
Pe de altă parte, deoarece {vk }k∈N este un şir descrescător, avem că

Ek+1 ⊆ Ek ⊆ · · · ⊆ E1 , k ∈ N.
218 6. Funcţii Armonice şi Funcţii Subarmonice

\
Mai mult, Ek = ∅ deoarece u(z) ≥ v(z), z ∈ ∂U (z0 ; r). Cum Ek este o
k∈N
mulţime compactă pentru orice k ∈ N, urmează că există k0 ∈ N astfel ı̂ncât
Ek0 = ∅, adică
vk0 (z) < u(z) + ε, z ∈ ∂U (z0 ; r).
Pe baza principiului maximului pentru funcţii subarmonice obţinem că

(6.2.6) vk0 (z) ≤ u(z) + ε, z ∈ U (z0 ; r).

Deoarece şirul {vj }j∈N este descrescător şi convergent punctual pe G, de-
ducem că
v(z) = lim vj (z) ≤ vk0 (z), z ∈ U (z0 ; r).
j→∞

Din (6.2.6) şi relaţia precedentă obţinem

v(z) < u(z) + ε, z ∈ U (z0 ; r).

Cum ε a fost ales ı̂n mod arbitrar, urmează că v(z) ≤ u(z), z ∈ U (z0 ; r).
Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤

Observaţia 6.2.11 Demonstraţia Teoremei 6.2.10 se poate mult simplifica


dacă ı̂n ipoteza acestui rezultat admitem că vk este o funcţie continuă şi su-
barmonică pe G pentru orice k ∈ N. Pe baza Teoremei 6.2.12 deducem că
funcţiile vk satisfac inegalitatea (6.2.7) local pentru orice k, iar prin trecere la
limită, obţinem că şi funcţia v satisface (6.2.7). Deci v este subarmonică.

6.2.2 Proprietatea subvalorii medii. Aplicaţii


În continuare prezentăm o condiţie necesară şi suficientă pentru ca o funcţie
continuă pe o mulţime deschisă G ⊆ C să fie subarmonică. Această condiţie
este cunoscută sub numele de Proprietatea subvalorii medii. Menţionăm că
Teorema 6.2.12 rămâne valabilă dacă condiţia de continuitate a funcţiei v din
ipoteză se ı̂nlocuieşte cu faptul că v este superior semicontinuă pe G şi nu este
identic egală cu −∞ pe nici o componentă conexă a lui G.

Teorema 6.2.12 Fie v : G → R o funcţie continuă. Atunci v este subarmo-


nică dacă şi numai dacă pentru orice z0 ∈ G, există r = r(z0 ) > 0 astfel ı̂ncât
U (z0 ; r) ⊆ G şi
Z 2π
1
(6.2.7) v(z0 ) ≤ v(z0 + ρeiθ )dθ, ρ ∈ [0, r).
2π 0
6.2. Funcţii subarmonice 219

Demonstraţie. Necesitatea. Fie z0 ∈ G şi r > 0 astfel ı̂ncât U (z0 ; r) ⊆ G.


De asemenea, fie ρ ∈ [0, r). Atunci există o funcţie u : U (z0 ; ρ) → R continuă
pe U (z0 ; ρ) şi armonică pe U (z0 ; ρ) astfel ı̂ncât u(z) = v(z), z ∈ ∂U (z0 ; ρ). De
exemplu, putem alege funcţia u astfel:
Z 2π
iθ 1 ρ2 − δ 2
u(z0 + δe ) = v(z0 + ρeiϕ )dϕ,
2π 0 ρ2 − 2ρδ cos(θ − ϕ) + δ 2
pentru 0 ≤ δ < ρ, şi u(z0 + ρeiθ ) = v(z0 + ρeiθ ), θ ∈ [0, 2π] (a se vedea
Problema 6.2.7).
Deoarece funcţia v este subarmonică pe G şi v(z) = u(z), z ∈ pU (z0 ; ρ),
deducem că v(z) ≤ u(z), z ∈ U (z0 ; ρ). Pe de altă parte, aplicând proprietatea
valorii medii pentru funcţii armonice, avem că
Z 2π Z 2π
1 iθ 1
u(z0 ) = u(z0 + ρe )dθ = v(z0 + ρeiθ )dθ.
2π 0 2π 0
Deci Z 2π
1
v(z0 ) ≤ u(z0 ) = v(z0 + ρeiθ )dθ.
2π 0
Suficienţa. Admitem că v satisface condiţia (6.2.7). Fie U (z1 ; r1 ) ⊂ G
şi w : U (z1 ; r1 ) → R o funcţie armonică pe U (z1 ; r1 ) şi continuă pe U (z1 ; r1 ),
astfel ı̂ncât v(z) ≤ w(z), z ∈ ∂U (z1 ; r1 ). Arătăm că v(z) ≤ w(z), z ∈ U (z1 ; r1 ).
Presupunem prin absurd că există un punct a ∈ U (z1 ; r1 ) astfel ca v(a) >
w(a). Fie f (z) = v(z) − w(z), z ∈ U (z1 ; r1 ) şi η = max f (z). Atunci η > 0
z∈U (z1 ;r1 )
deoarece η ≥ f (a) > 0. În plus, η < ∞ datorită continuităţii funcţiei f pe
compactul U (z1 ; r1 ).
Considerăm mulţimea

A = {z ∈ U (z1 ; r1 ) : f (z) = η}.

Atunci A este o mulţime ı̂nchisă şi nevidă. Deoarece f (z) ≤ 0, z ∈ ∂U (z1 ; r1 ),


iar η > 0, rezultă că A ⊂ U (z1 ; r1 ). Fie b ∈ ∂A. Atunci b nu este punct
interior mulţimii A, deci există un şir şir {rk }k∈N de numere pozitive, astfel
ı̂ncât rk → 0 şi U (b; rk ) ⊂ U (z1 ; r1 )\A, k ∈ N. Atunci f (z) ≤ η, z ∈ ∂U (b; rk ),
dar, pe baza continuităţii funcţiei f , există un arc γ ⊂ ∂U (b; rk ) de lungime
pozitivă astfel ı̂ncât γ 6⊂ A, adică f (z) < η, z ∈ γ.
Aplicând proprietatea valorii medii pentru funcţii armonice şi relaţia pre-
cedentă, rezultă că
Z 2π Z 2π
1 iθ 1
v(b + rk e )dθ − w(b) = [v(b + rk eiθ ) − w(b + rk eiθ )]dθ
2π 0 2π 0
220 6. Funcţii Armonice şi Funcţii Subarmonice

Z 2π
1
= f (b + rk eiθ )dθ < η = f (b) = v(b) − w(b), k ∈ N.
2π 0
Deci Z 2π
1
v(b + rk eiθ )dθ < v(b), k ∈ N,
2π 0
ceea ce reprezintă o contradicţie cu (6.2.7).
Prin urmare condiţia (ii) din Definiţia 6.2.5 este satisfăcută. Demonstraţia
e ı̂ncheiată. ¤
În rezultatul următor prezentăm o condiţie necesară şi suficientă pentru
ca o funcţie de clasă C 2 pe mulţimea deschisă G să fie subarmonică. Pe baza
Teoremei 6.2.13, deducem din nou că orice funcţie armonică este şi subarmo-
nică.

Teorema 6.2.13 Dacă v : G → R este o funcţie de clasă C 2 , atunci v este


subarmonică dacă şi numai dacă ∆v ≥ 0 pe G.

Demonstraţie. Suficienţa. Admitem mai ı̂ntâi că ∆v > 0 pe G şi arătăm


că v este subarmonică. Într-adevăr, fie U (a; r) ⊂ G şi u : U (a; r) → R o
funcţie continuă pe U (a; r) şi armonică pe U (a; r), astfel ı̂ncât v(z) ≤ u(z),
z ∈ ∂U (a; r). Arătăm că v(z) ≤ u(z), z ∈ U (a; r). Fie w = v − u. Atunci w
este o funcţie continuă pe U (a; r) şi w(z) ≤ 0, z ∈ ∂U (a; r). Presupunem prin
absurd că există un punct b ∈ U (a; r) astfel ı̂ncât w(b) > 0. Fie c ∈ U (a; r)
astfel ı̂ncât
w(c) = max w(z).
z∈U (a;r)

Cum w(b) > 0 iar w ≤ 0 pe ∂U (a; r), urmează că c ∈ U (a; r). Deoarece
funcţia w depinde de variabilele x = Re z şi y = Im z, iar c este un punct de
maxim pentru w pe U (a; r), rezultă că matricea hessiană a lui w ı̂n punctul c
este negativ semidefinită. Deci
∂2w ∂2w
(c1 , c2 ) ≤ 0 şi (c1 , c2 ) ≤ 0,
∂x2 ∂y 2
unde c = c1 + ic2 , adică ∆w(c) ≤ 0. Cum

∆w(c) = ∆v(c) − ∆u(c),

iar ∆u(c) = 0, deducem că

0 ≥ ∆w(c) = ∆v(c),

ceea ce constitue o contradicţie cu ∆v > 0 pe G.


6.2. Funcţii subarmonice 221

Deci w(z) ≤ 0, z ∈ U (a; r).


Dacă ∆v ≥ 0 pe G, atunci putem reduce discuţia la cazul anterior. Într-
adevăr, considerăm funcţiile vk : G → R,
1
vk (z) = v(z) + |z|2 , z ∈ G, k ∈ N.
k
Atunci vk ∈ C 2 (G) şi
4
∆vk (z) = ∆v(z) + > 0, z ∈ G.
k
Din raţionamentul precedent deducem că vk este o funcţie subarmonică pe
G pentru orice k ∈ N. Cum şirul {vk }k∈N este descrescător şi vk (z) → v(z),
∀z ∈ G, urmează din Teorema 6.2.10 că v este subarmonică pe G.
Necesitatea. Admitem acum că v este subarmonică şi arătăm că ∆v ≥ 0
pe G. Presupunem prin absurd că există z0 ∈ G astfel ı̂ncât ∆v(z0 ) < 0.
Deoarece ∆v este o funcţie continuă pe G, rezultă că există δ > 0 astfel ı̂ncât
U (z0 ; δ) ⊂ G şi ∆v(z) < 0, z ∈ U (z0 ; δ). Aplicând raţionamentul din partea
de suficienţă, rezultă că funcţia −v este subarmonică pe U (z0 ; δ). Cum ambele
funcţii v şi −v sunt subarmonice pe U (z0 ; δ), obţinem din Teorema 6.2.12 că
pentru orice z ∈ U (z0 ; δ) există η > 0 astfel că U (z; η) ⊂ U (z0 ; δ) şi
Z 2π
1
v(z) ≤ v(z + ηeiθ )dθ
2π 0
şi Z 2π
1
−v(z) ≤ −v(z + ηeiθ )dθ.
2π 0
Deci pentru orice z ∈ U (z0 ; δ) există η > 0 astfel ı̂ncât
Z 2π
1
v(z) = v(z + ηeiθ )dθ.
2π 0
Din Teorema 6.1.24 deducem că v este funcţie armonică pe U (z0 ; δ), adică
∆v = 0 pe U (z0 ; δ), ceea ce constitue o contradicţie cu presupunerea că
∆v(z0 ) < 0. ¤
Aplicând Teorema 6.2.12, putem obţine exemple concrete de funcţii subar-
monice. Lăsăm demonstraţia Propoziţiei 6.2.14 pe seama cititorului.

Propoziţia 6.2.14 Fie G o mulţime deschisă din C, v1 , . . . , vn funcţii sub-


armonice pe G şi αj ≥ 0, j = 1, . . . , n. Atunci funcţiile max{v1 , . . . , vn } şi
Xn
αj vj sunt subarmonice pe G.
j=1
222 6. Funcţii Armonice şi Funcţii Subarmonice

În continuare prezentăm alte rezultate referitoare la funcţiile subarmonice,


bazate pe aplicabilitatea Teoremei 6.2.12. Are loc

Propoziţia 6.2.15 Fie G o mulţime deschisă din C, v : G → [a, b) o funcţie


subarmonică, unde [a, b) ⊆ [−∞, ∞), u : (a, b) → R o funcţie convexă
crescătoare şi fie u(a) = lim u(t). Atunci u ◦ v este subarmonică pe G.
t&a

Demonstraţie. Menţionăm că există limita u(a) = lim u(t) deoarece u este
t&a
crescătoare. Din faptul că v este superior semicontinuă iar u este continuă
(u fiind convexă), rezultă că funcţia u ◦ v este superior semicontinuă. De
asemenea, deoarece v este subarmonică rezultă că u ◦ v nu este identic egală
cu −∞ pe nici o componentă conexă a lui G.
Fie z0 ∈ G. Din faptul că v este subarmonică, deducem că există r > 0
astfel ı̂ncât U (z0 ; r) ⊂ G şi
Z 2π
1
v(z0 ) ≤ v(z0 + ρeiθ )dθ, ρ ∈ [0, r).
2π 0
Deoarece u este crescătoare, obţinem că
µ Z 2π ¶
1 iθ
(6.2.8) u(v(z0 )) ≤ u v(z0 + ρe )dθ , ρ ∈ [0, r).
2π 0
Pe de altă parte, folosind faptul că u este convexă, obţinem din inegalitatea
lui Jensen (a se vedea de exemplu [Rud]) că
µ Z 2π ¶ Z 2π
1 iθ 1
u v(z0 + ρe )dθ ≤ u(v(z0 + ρeiθ ))dθ,
2π 0 2π 0
pentru ρ ∈ [0, r). Din (6.2.8) şi inegalitatea precedentă rezultă că
Z 2π
1
(u ◦ v)(z0 ) ≤ (u ◦ v)(z0 + ρeiθ )dθ, ρ ∈ [0, r).
2π 0
Deoarece z0 a fost ales ı̂n mod arbitrar, deducem din Teorema 6.2.12 că
funcţia u ◦ v este subarmonică pe G. ¤
Din rezultatul precedent obţinem imediat următoarele exemple de funcţii
subarmonice:

Exemplul 6.2.16 (i) Dacă v : G → [−∞, ∞) este o funcţie subarmonică şi


α > 0, atunci funcţia eαv este subarmonică pe G. În plus, dacă v(z) ≥ 0,
z ∈ G, atunci v 2 este subarmonică pe G.
(ii) Fie g : R → R o funcţie convexă crescătoare. Atunci funcţia v(z) =
g(|z|) este subarmonică pe C.
6.2. Funcţii subarmonice 223

În secţiunea precedentă am arătat că părţile reale şi imaginare ale unei
funcţii olomorfe sunt armonice. Referitor la modulul unei funcţii olomorfe
avem

Exemplul 6.2.17 Fie G o mulţime deschisă din C, α > 0 şi f : G → C o


funcţie olomorfă astfel că f nu este identic egală cu zero pe nici o componentă
conexă a lui G. Atunci funcţiile ln |f | şi |f |α sunt subarmonice pe G.

Demonstraţie. Arătăm mai ı̂ntâi că ln |f | este subarmonică pe G. Fie v =


ln |f |. Atunci funcţia v este superior semicontinuă pe G şi este continuă ı̂n
orice z ∈ G cu f (z) 6= 0. De asemenea, v 6≡ −∞ pe nici o componentă conexă
a lui G.
Fie a ∈ G. Dacă f (a) = 0 atunci v(a) = −∞, deci inegalitatea (6.2.7)
este adevărată. Dacă f (a) 6= 0 atunci există r > 0 astfel ı̂ncât U (a; r) ⊂ G
şi f (z) 6= 0, z ∈ U (a; r). Cum U (a; r) este un domeniu simplu conex, putem
alege o ramură uniformă pentru aplicaţia multivocă Log ◦ f pe acest disc.
Notăm cu h o astfel de ramură uniformă. Atunci ln |f | = Re h este o funcţie
armonică pe U (a; r), deci şi subarmonică. Deoarece punctul a a fost ales ı̂n
mod arbitrar, rezultă că ln |f | este subarmonică pe G.
Cum |f |α = eα ln |f | , urmează din Exemplul 6.2.16 (i) că |f |α este o funcţie
subarmonică pe G. ¤

Exemplul 6.2.18 Fie α ≥ 1, G o mulţime deschisă din C şi u : G → R o


funcţie armonică. Atunci funcţia v = |u|α este subarmonică pe G.

Demonstraţie. Deoarece u este armonică, rezultă că funcţia v este continuă


pe G. Arătăm că v este subarmonică pe baza Teoremei 6.2.12. Fie z0 ∈ G şi
r > 0 astfel ı̂ncât U (z0 ; r) ⊂ G.
Dacă α = 1 atunci v = |u| este subarmonică. Într-adevăr, u fiind armonică
pe G, obţinem din Teorema 6.1.10 că
Z 2π
1
u(z0 ) = u(z0 + ρeiθ )dθ, ρ ∈ [0, r),
2π 0

deci Z 2π
1
|u(z0 )| ≤ |u(z0 + ρeiθ )|dθ, ρ ∈ [0, r).
2π 0

Cum z0 şi r sunt arbitrare, concluzia are loc ı̂n cazul α = 1.


Admitem ı̂n continuare că α > 1. Fie β > 1 astfel ı̂ncât α1 + β1 = 1.
Considerăm din nou discul U (z0 ; r) ⊂ G. Aplicând inegalitatea lui Hölder,
224 6. Funcţii Armonice şi Funcţii Subarmonice

obţinem că
Z 2π
1
|u(z0 )| ≤ |u(z0 + ρeiθ )|dθ
2π 0
·Z
2π ¸1/β ·Z 2π ¸1/α
1
≤ dθ · |u(z0 + ρeiθ )|α dθ
2π 0 0
· Z 2π ¸1/α
1 iθ α
= |u(z0 + ρe )| dθ , ρ ∈ [0, r).
2π 0
Deci Z 2π
1
|u(z0 )|α ≤ |u(z0 + ρeiθ )|α dθ, ρ ∈ [0, r).
2π 0
Pe baza Teoremei 6.2.12, deducem că funcţia v = |u|α este subarmonică
pe G. ¤

Observaţia 6.2.19 În [Na-Ni] se arată că dacă G este o mulţime deschisă din
C şi v este o funcţie subarmonică pe G, atunci v nu poate fi identic egală cu
−∞ pe nici o submulţime nevidă deschisă a lui G.

Probleme
Problema 6.2.1 Fie a ∈ C şi v : U (a; r) → R o funcţie subarmonică. Să se
arate că dacă
Z 2π
1
A(ρ) = v(a + ρeiθ )dθ, ρ ∈ [0, r),
2π 0
atunci funcţia A : [0, r) → R este crescătoare.

Problema 6.2.2 Fie G o mulţime deschisă din C şi f ∈ H(G). Să se arate
că funcţia v = ln(1 + |f |2 ) este subarmonică pe G.

Problema 6.2.3 Să se dea un exemplu de funcţie subarmonică pe discul uni-


tate, care nu e armonică pe acelaşi disc.

Problema 6.2.4 Fie G1 , G2 mulţimi deschise din C şi f : G1 → G2 o funcţie


olomorfă neconstantă pe nici o componentă conexă a lui G1 . Să se arate că
dacă v : G2 → R este o funcţie subarmonică, atunci v ◦ f este de asemenea
subarmonică pe G1 .

Problema 6.2.5 Să se dea exemplu de o funcţie v : U (0; 1) → R continuă


astfel ı̂ncât v 2 să fie subarmonică, dar v să nu fie subarmonică.
6.2. Funcţii subarmonice 225

Problema 6.2.6 Fie G o mulţime deschisă din C şi u : G → R o funcţie


continuă. Să se arate că dacă funcţiile u şi −u sunt subarmonice, atunci u
este armonică.

Problema 6.2.7 Să se arate că dacă v : U (z0 ; ρ) → R este o funcţie continuă
pe U (z0 ; ρ) şi subarmonică pe U (z0 ; ρ), atunci funcţia u : U (z0 ; ρ) → R,
Z 2π
iθ 1 ρ2 − δ 2
u(z0 + δe ) = v(z0 + ρeiϕ )dϕ, δ ∈ [0, ρ),
2π 0 ρ2 − 2ρδ cos(θ − ϕ) + δ 2

şi u(z0 + ρeiθ ) = v(z0 + ρeiθ ), θ ∈ [0, 2π], satisface condiţiile: u este continuă
pe U (z0 ; ρ) şi este armonică pe U (z0 ; ρ).
226 6. Funcţii Armonice şi Funcţii Subarmonice
Capitolul 7

Funcţii Întregi şi Funcţii


Meromorfe

În acest capitol prezentăm două teoreme fundamentale privind reprezen-


tarea funcţiilor meromorfe (respectiv ı̂ntregi) ı̂n serie Mittag-Leffler (respectiv
ı̂n produse de factori canonici) şi vom da diverse aplicaţii ale acestor rezultate.
În particular, vom arăta că orice domeniu din planul complex este un domeniu
de olomorfie, iar orice funcţie meromorfă pe C este câtul a două funcţii ı̂ntregi.
Pe de altă parte, vom arăta că funcţiile meromorfe pe C∞ coincid cu funcţiile
raţionale.

7.1 Funcţii meromorfe. Teorema lui Mittag-Leffler


În cele ce urmează considerăm următoarea problemă:

Problema 7.1.1 Fie Ω o mulţime deschisă din C şi {zk }k∈N un şir de puncte
distincte din Ω astfel că {zk }k∈N nu are puncte limită ı̂n Ω. Pentru fiecare
k ≥ 1 considerăm funcţia raţională Rk , dată de relaţia

mk (k)
X aj
Rk (z) = ,
(z − zk )j
j=1

(k) (k)
unde mk este un număr natural iar a1 , . . . , amk sunt numere complexe, alese
ı̂n mod arbitrar. În aceste condiţii există o funcţie meromorfă f pe Ω având
polii exact punctele {zk }k∈N şi astfel ı̂ncât partea principală a lui f ı̂n z = zk
să coincidă cu Rk , k ∈ N?

227
228 7. Funcţii Întregi şi Funcţii Meromorfe

Răspunsul la această problemă este afirmativ şi constitue obiectul prezen-


tei secţiuni. Înainte de a prezenta demonstraţia vom face câteva observaţii
elementare.
• Fie R o funcţie raţională reală. Atunci R se poate descompune ı̂n
funcţii raţionale cu un singur pol (funcţii raţionale simple). Într-adevăr, dacă
z1 , . . . , zk sunt polii funcţiei R, iar Rj este partea principală a funcţiei R ı̂n
z = zj , j = 1, . . . , k, atunci
mj (j)
X bl
Rj (z) = ,
(z − zj )l
l=1
(j)
unde bl ∈ C, l = 1, . . . , mj , j = 1, . . . , k.
Mai mult, dacă
k
X
P (z) = R(z) − Rj (z),
j=1
deducem că P este un polinom, iar funcţia raţională R admite descompunerea
k
X
(7.1.1) R(z) = P (z) + Rj (z).
j=1

• Fie acum f o funcţie meromorfă pe C cu un număr finit de poli z1 , . . . , zk ,


astfel ı̂ncât zi 6= zj , i 6= j, şi fie Rj partea principală a funcţiei f ı̂n punctul
k
X
z = zj , j = 1, . . . , k. În aceste condiţii funcţia Rj este meromorfă, iar
j=1
partea sa principală ı̂n punctul z = zj coincide cu Rj pentru orice j = 1, . . . , k.
Prin urmare funcţia
Xk
g=f− Rj
j=1
este ı̂ntreagă, iar f admite descompunerea
k
X
f (z) = g(z) + Rj (z), z ∈ C \ {z1 , . . . , zk }.
j=1

Pe de altă parte, Rj fiind partea principală a funcţiei meromorfe f ı̂n z =


zj , rezultă că există o vecinătate a lui zj astfel ı̂ncât Rj să admită următoarea
dezvoltare pe această vecinătate:
(j) (j) (j)
a a2 alj
(7.1.2) Rj (z) = 1 + 2
+ ··· + .
z − zj (z − zj ) (z − zj )lj
7.1. Funcţii meromorfe. Teorema lui Mittag-Leffler 229

Deci  
k (j) (j) (j)
X a1 a2 alj
f (z) = g(z) +  + + ··· + .
z − zj (z − zj )2 (z − zj )lj
j=1

• În continuare presupunem că f este o funcţie meromorfă pe C cu o


infinitate (numărabilă) de poli {zk }k∈N . Este clar că zk → ∞, k → ∞, ı̂n caz
contrar funcţia f ar avea un punct de acumulare de poli ı̂n C (deci un punct
singular neizolat ı̂n C), ceea ce ar contrazice faptul că f este meromorfă pe C.
Fie Rk partea principală a funcţiei f ı̂n z = zk , k ∈ N. În aceste condiţii este
X∞
posibil ca seria Rk să nu fie convergentă, caz ı̂n care nu mai putem aplica
k=1
o descompunere de tipul celei de la (7.1.2). De aceea vom ı̂ncerca să adăugăm

X
ı̂n mod convenabil câte un polinom Pk , astfel ı̂ncât seria [Rk + Pk ] să fie
k=1
convergentă. Acest lucru este posibil pe baza rezultatului următor datorat lui
Mittag-Leffler:

Teorema 7.1.1 (Teorema lui Mittag-Leffler-prima versiune) Fie {zk }k∈N un


şir de numere complexe distincte astfel ı̂ncât lim zk = ∞ şi fie {Rk }k∈N un
k→∞
şir de funcţii raţionale de forma (7.1.2). Atunci există o funcţie meromorfă g
pe C având polii exact punctele {zk }k∈N , iar partea principală a lui g ı̂n z = zk
coincide cu Rk , k ∈ N.

Demonstraţie. Fără a restrânge generalitatea problemei, admitem că |zk | ≤


|zk+1 |, k ∈ N.
Cazul I. Presupunem că zk 6= 0, k ∈ N. Fie δ ∈ (0, 1) fixat şi Mk =
U (0; δ|zk |). Deoarece zk este unicul punct singular izolat (pol) al funcţiei Rk ,
rezultă că Rk este olomorfă pe discul U (0; |zk |), deci admite o dezvoltare ı̂n
serie de puteri de forma

X 1 (j)
Rk (z) = R (0)z j , z ∈ U (0; |zk |).
j! k
j=0

Cum Mk este un compact inclus ı̂n U (0; |zk |), iar seria precedentă converge
uniform pe compacte ı̂n U (0; |zk |), deducem că pentru fiecare k ∈ N, există
mk ∈ N astfel ı̂ncât
1
(7.1.3) |Rk (z) − Pk (z)| ≤ , z ∈ Mk ,
2k
230 7. Funcţii Întregi şi Funcţii Meromorfe

unde
mk
X 1 (j)
Pk (z) = R (0)z j .
j! k
j=0

Fie Ω = C \ {zk : k ∈ N} şi



X
g(z) = [Rk (z) − Pk (z)].
k=1

Arătăm că seria precedentă este convergentă uniform pe compacte ı̂n Ω.


Într-adevăr, fie K un compact inclus ı̂n Ω. Cum lim δ|zk | = +∞, iar şirul
k→∞
{|zk |}k∈N este crescător, urmează că există k0 ∈ N astfel ı̂ncât
K ⊆ M k0 ⊆ Mk , k ≥ k0 .
Din (7.1.3) şi relaţia precedentă deducem că
1
|Rk (z) − Pk (z)| ≤ , z ∈ K, k ≥ k0 .
2k

X 1
Aplicând criteriul comparaţiei şi faptul că seria geometrică este con-
2k
k=0

X
vergentă, deducem că seria [Rk − Pk ] este convergentă uniform pe com-
k=k0
k0
X
pactul K. Deoarece suma finită [Rk − Pk ] nu alterează convergenţa seriei
k=1
precedente, rezultă că şi seria

X
(7.1.4) [Rk − Pk ]
k=1

este convergentă uniform pe compactul K. Cum K a fost ales ı̂n mod arbitrar,
deducem că seria (7.1.4) este convergentă uniform pe compacte ı̂n Ω, iar suma
sa g este o funcţie olomorfă pe Ω, pe baza Teoremei lui Weierstrass (fiecare
termen Rk − Pk fiind o funcţie olomorfă pe Ω). În plus, g este meromorfă pe
C, deoarece polii săi coincid cu termenii şirului {zk }k∈N . De asemenea, partea
principală a funcţiei g ı̂n z = zk coincide cu Rk , k ∈ N.
Cazul II. Presupunem că z0 = 0 este un pol. Fie R0 partea principală
corespunzătoare punctului z0 = 0. Atunci funţia g este de forma

X
(7.1.5) g = R0 + [Rk − Pk ],
k=1
7.1. Funcţii meromorfe. Teorema lui Mittag-Leffler 231

unde Pk este polinomul construit la cazul ı̂ntâi. Mai mult, seria precedentă
este convergentă pe orice compact din C care nu conţine nici un punct zk ,
k ∈ N. Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤
Menţionăm că funcţia g, construită ı̂n demonstraţia precedentă, se numeşte
funcţia Mittag-Leffler.

Corolarul 7.1.2 Fie f o funcţie meromorfă pe C cu o infinitate (numărabilă)


de poli distincţi {zk }k∈N şi fie {Rk }k∈N un şir de funcţii raţionale de forma
(7.1.2), astfel ı̂ncât Rk este partea principală a lui f ı̂n punctul zk , k ∈ N.
Atunci f admite o descompunere de forma

X
f = h + R0 + [Rk − Pk ],
k=1

unde h este o funcţie ı̂ntreagă iar {Pk }k∈N un şir de polinoame alese ı̂n mod
convenabil astfel ı̂ncât seria precedentă este convergentă uniform pe compacte
ı̂n C \ {zk : k ∈ N}.

Demonstraţie. Mai ı̂ntâi menţionăm că zk → ∞, k → ∞, deoarece f este


meromorfă pe C. Fie g funcţia Mittag-Leffler dată de (7.1.5) şi h = f − g.
Atunci h ∈ H(C) şi f = g + h. ¤
În continuare vom prezenta câteva cazuri particulare precum şi unele
aplicaţii interesante ale Teoremei lui Mittag-Leffler.
• Admitem că fiecare pol zk al funcţiei raţionale Rk este simplu şi zk 6= 0,
k ∈ N. Fie {Bk }k∈N un şir mărginit de numere complexe. Mai presupunem că
Rez(Rk ; zk ) = Bk , k ∈ N. Fie M > 0 astfel ı̂ncât |Bk | ≤ M , k ∈ N. Avem că
Bk Bk 1
Rk (z) = =− · .
z − zk zk 1 − z
zk
Considerăm
¯ ¯ din nou δ ∈ (0, 1) fixat şi Mk = U (0; δ|zk |), k ∈ N. Dacă z ∈ Mk
¯z¯ 1
atunci ¯¯ ¯¯ ≤ δ < 1, deci funcţia z se dezvoltă ı̂n serie geometrică
zk 1−
zk
µ ¶2
1 z z
z =1+ z + z + ··· .
1− k k
zk
Atunci Rk admite dezvoltarea
" #
1 z z lk −1
(7.1.6) Rk (z) = −Bk + 2 + ··· + l + ··· , z ∈ Mk , k ∈ N.
zk zk zkk
232 7. Funcţii Întregi şi Funcţii Meromorfe

Fie K un compact astfel ı̂ncât K ⊂ Ω. Deoarece Mk ⊆ M k+1 şi δ|zk | → ∞,


deducem că există k0 ∈ N astfel ı̂ncât K ⊆ Mk0 ⊆ Mk , k ≥ k0 . Prin urmare
pentru orice k ≥ k0 , dezvoltarea din (7.1.6) rămâne valabilă pe K, iar seria
obţinută este uniform convergentă pe K. Considerăm acum polinomul
" #
1 z z lk −1
Pk (z) = −Bk + 2 + ··· + l , k ∈ N,
zk zk zkk

X
unde {lk }k∈N este ales astfel ı̂ncât seria δ lk să fie convergentă. Atunci
k=1
¯ ¯
¯ X ∞ ¯
¯ z ¯¯
j
¯
|Rk (z) − Pk (z)| = ¯Bk j+1 ¯
¯ j=lk zk ¯
X∞ ¯ ¯
¯ z ¯j 1
≤M ¯ ¯
¯ zk ¯ · |zk |
j=lk

X
M M δ lk
≤ δj = , z ∈ K, k ≥ k0 .
|zk | (1 − δ)|zk |
j=lk

Pe de altă parte, ţinând cont de faptul că |zk | → ∞, există k1 ∈ N astfel


ı̂ncât |zk | > 1, k ≥ k1 . Fie k ∗ = max{k0 , k1 }. Atunci
M δ lk
|Rk (z) − Pk (z)| ≤ , z ∈ K, k ≥ k ∗ .
1−δ

X
Cum seria δ lk este convergentă, deducem din criteriul comparaţiei că
k=1
seria

X
[Rk − Pk ]
k=k∗
converge uniform pe compactul K. De aici deducem că şi seria

X
[Rk − Pk ]
k=1

este uniform convergentă pe K. Dar compactul K a fost ales ı̂n mod arbitrar,
deci funcţia g dată de
∞ ∞
" #
X X 1 1 z z lk −1
g(z) = [Rk (z) − Pk (z)] = Bk + + 2 + ··· + l
z − zk zk zk zkk
k=1 k=1
7.1. Funcţii meromorfe. Teorema lui Mittag-Leffler 233

este olomorfă pe Ω, iar punctul zk este un pol simplu pentru g cu reziduul Bk ,


k ∈ N. În concluzie, g este funcţia Mittag-Leffler.
Dacă z0 = 0 este un pol simplu cu reziduul B0 , atunci funcţia Mittag-
Leffler este dată de

" #
B0 X 1 1 z lk −1
(7.1.7) g(z) = + Bk + + ··· + l .
z z − zk zk zk
k=1 k

Corolarul 7.1.3 Fie δ ∈ (0, 1), {zk }k∈N un şir de numere complexe distincte
şi nenule astfel ı̂ncât zk → ∞, k → ∞, iar f o funcţie meromorfă pe C având
numai poli simpli ce coincid cu punctele {zk }k∈N . Fie Bk = Rez(f ; zk ), k ∈ N.
Presupunem că z = 0 este pol simplu pentru f şi B0 = Rez(f ; 0). Dacă şirul
{Bk }k∈N este mărginit, atunci există o funcţie ı̂ntreagă h astfel ı̂ncât

" #
B0 X 1 1 z lk −1
(7.1.8) f (z) = h(z) + + Bk + + ··· + l ,
z z − zk zk zk
k=1 k


X
pentru orice z ∈ C \ {zk : k = 0, 1, . . . }, unde lk ∈ N cu δ lk < +∞.
k=1

• În continuare admitem, pe lângă condiţiile impuse la cazul anterior, că


există m ∈ Z+ astfel ı̂ncât

X 1
< +∞.
|zk |m+1
k=1

Notăm cu
( ∞
)
X 1
n = min m ∈ Z+ : < +∞ .
|zk |m+1
k=1

În aceste condiţii arătăm că seria lui Mittag-Leffler (7.1.7) devine
∞ · ¸
B0 X 1 1 z n−1
g(z) = + Bk + + ··· + n ,
z z − zk zk zk
k=1

adică putem alege lk = n, k ∈ N. Într-adevăr, deoarece


¯ · ¸¯ ∞ ¯ ¯
¯
¯Bk 1 1 z z n−1 ¯¯ M X ¯¯ z ¯¯j
¯ + + 2 + ··· + n ¯ ≤ ¯ zj ¯
z − zk zk zk zk |zk |
j=n
234 7. Funcţii Întregi şi Funcţii Meromorfe


M X n M δn M ηkn 1
≤ δ = = · ,
|zk | (1 − δ)|zk | 1 − δ |zk |n+1
j=n

unde ηk = δ|zk |, k ∈ N, deducem cu un raţionament similar celui din Cazul I,



X 1
bazat pe convergenţa seriei , că funcţia lui Mittag-Leffler devine
|zk |n+1
k=1

∞ · ¸
B0 X 1 1 z z n−1
g(z) = + Bk + + 2 + ··· + n ,
z z − zk zk zk zk
k=1

iar din (7.1.8), obţinem următoarea descompunere a funcţiei f ı̂n serie Mittag-
Leffler:
∞ · ¸
B0 X 1 1 z n−1
(7.1.9) f (z) = h(z) + + Bk + + ··· + n ,
z z − zk zk zk
k=1

pentru orice z ∈ C \ {zk : k = 0, 1 . . . }.


Seria precedentă este uniform convergentă pe orice compact ce nu conţine
nici un pol al funcţiei f .
În continuare prezentăm o versiune a Teoremei lui Mittag-Leffler (Teorema
7.1.1) pe mulţimi deschise din C. Problema care se pune este similară celei
studiate la ı̂nceputul acestui capitol: determinarea unei funcţii meromorfe
pe o mulţime deschisă G, având polii şi părţile principale date. Demonstraţia
Teoremei 7.1.4 este ı̂n esenţă aceeaşi cu cea din cazul Teoremei 7.1.1, bazându-
se pe Teorema lui Runge de aproximare a funcţiilor olomorfe printr-un şir de
funcţii raţionale (a se vedea [Con1], [Gaş-Su], [Ch]). Vom prezenta această
demonstraţie ı̂n cazul ı̂n care G ⊆ C∞ şi ∞ ∈ G. (Ultima condiţie se poate
uşor realiza prin intermediul transformărilor omografice.)

Teorema 7.1.4 (Teorema lui Mittag-Leffler-versiunea a doua) Fie G o


mulţime deschisă din C, {zk }k∈N un şir de puncte distincte din G ce nu se
acumulează ı̂n G şi fie {Rk }k∈N un şir de funcţii raţionale de forma
mk
X ajk
Rk (z) = ,
(z − zk )j
j=1

unde mk ∈ N iar a1k , . . . , amk sunt numere complexe, alese ı̂n mod arbitrar.
Atunci există o funcţie meromorfă pe G având polii exact punctele {zk }k∈N
iar partea sa principală ı̂n z = zk coincide cu Rk , k ∈ N.
7.1. Funcţii meromorfe. Teorema lui Mittag-Leffler 235

Demonstraţie. Presupunem că ∞ ∈ G (deci G ⊆ C∞ ) şi ∂G 6= ∅, deci


G 6= C∞ . Deoarece funcţia ρk (z) = |z − zk | este continuă pe C, deducem că
pentru fiecare punct zk , există αk ∈ ∂G astfel ı̂ncât
|zk − αk | = min{ρk (z) : z ∈ ∂G}, k ∈ N.
Fie rk = |zk − αk |. Deoarece şirul {zk }k∈N nu are puncte limită ı̂n G,
rezultă că rk → 0, k → ∞.
Dacă z ∈ G satisface inegalitatea |z − αk | > rk , atunci |zk − αk | < |z − αk |,
deci are loc dezvoltarea
1 1
=
z − zk (z − αk ) − (zk − αk )
X∞
1 1 (zk − αk )n
= · = .
z − αk 1 − zk − αk (z − αk )n+1
n=0
z − αk
Prin urmare pentru z ∈ G cu |z − αk | ≥ 2rk , deducem că putem aproxima
1
funcţia (deci şi partea principală Rk corespunzătoare lui zk ) printr-un
z − zk
1
polinom Pk ı̂n z−z k
, ales ı̂n mod convenabil astfel ı̂ncât
1
|Rk (z) − Pk (z)| < , |z − αk | ≥ 2rk , k = 1, 2, . . . .
2k
Notând cu

X
g= [Rk − Pk ],
k=1
obţinem, folosind un raţionament similar celui din demonstraţia Teoremei
7.1.1, că seria precedentă converge uniform pe compacte ı̂n G \ {zk : k ∈ N},
funcţia g fiind deci olomorfă pe G \ {zk : k ∈ N}. În plus, g este meromorfă
pe G, având polii exact {zk }k∈N iar părţile principale corespunzătoare egale
cu {Rk }k∈N . ¤

Exemplul 7.1.5 Considerăm funcţia f (z) = ctg z. Această funcţie este me-
romorfă pe C şi are polii simpli zk = kπ, k ∈ Z. Mai mult,
Rez(f ; zk ) = lim (z − zk )ctg z = 1, k ∈ Z.
z→zk

Arătăm că are loc dezvoltarea ı̂n serie Mittag-Leffler


X∞ · ¸
1 1 1
f (z) = + + , z ∈ C \ {kπ : k ∈ Z}.
z k=−∞ z − kπ kπ
k6=0
236 7. Funcţii Întregi şi Funcţii Meromorfe

Într-adevăr, observăm că seria



X 1
este divergentă,

k=1

iar seria

X 1
este convergentă.
(kπ)2
k=1

Aşadar,
n ∞
X 1 o
min m ∈ Z+ : < ∞ = 1.
(kπ)m+1
k=1

Din (7.1.9) obţinem că


∞ ·
X ¸
1 1 1
(7.1.10) f (z) = h(z) + + + , z ∈ C \ {kπ : k ∈ Z},
z k=−∞ z − kπ kπ
k6=0

unde h este o funcţie ı̂ntreagă.


În cele ce urmează demonstrăm că h ≡ 0. Pentru aceasta, derivăm ambii
membri ai egalităţii (7.1.10) şi obţinem că

X∞
1 0 1
− = h (z) − ,
sin2 z k=−∞
(z − kπ)2

deci
X∞
0 1 1
(7.1.11) −h (z) = 2 − , z ∈ C \ {kπ : k ∈ Z}.
sin z k=−∞ (z − kπ)2

Notăm cu g(z) = −h0 (z), z ∈ C. Atunci g ∈ H(C) şi

X∞
1 1
g(z + π) = 2 −
sin (z + π) k=−∞ (z − (k − 1)π)2
X∞
1 1
= 2 − = g(z).
sin z n=−∞ (z − nπ)2

Prin urmare funcţia g este periodică de perioadă egală cu π. Fie

E = {z ∈ C : 0 < Re z ≤ π}.
7.1. Funcţii meromorfe. Teorema lui Mittag-Leffler 237

Folosind periodicitatea funcţiei g, e suficient să-i studiem proprietăţile pe


banda E. În acest sens, arătăm că g este mărginită pe E. De aici vom deduce
că g este mărginită pe C, deci este constantă, pe baza Teoremei lui Liouville.
Fie z ∈ E. Atunci
¯ ¯
¯ X

1 ¯ X ∞
1
¯ ¯
(7.1.12) ¯ 2 ¯ ≤
¯ (z − kπ) ¯ |z − kπ|2
k=−∞ k=−∞

Xn ∞
X
1 1 1
≤ 2+ 2
+2 ,
|z| |z − kπ| (k − 1)2 π 2
k=−n k=n+1
k6=0

unde am folosit faptul că

1 1
≤ , z ∈ E, k ∈ N, k ≥ 2.
|z ± kπ|2 (k − 1)2 π 2

X 1
Alegând pe n suficient de mare şi utilizând convergenţa seriei ,
(kπ)2
k=1
deducem prin trecere la limită ı̂n (7.1.12) că

X 1
(7.1.13) lim = 0.
z→∞
z∈E
(z − kπ)2
k=−∞

Pe de altă parte,

1
(7.1.14) lim = 0.
z→∞
z∈E
sin2 z

Într-adevăr, cum

| sin z|2 = sin2 x + sh2 y, z = x + iy,

urmează că
1
→ 0, |y| → ∞, x ∈ (0, π],
| sin2 z|
adică rezultă (7.1.14). Combinând relaţiile (7.1.14), (7.1.13) şi (7.1.11),
obţinem că

(7.1.15) lim g(z) = 0.


z→∞
z∈E
238 7. Funcţii Întregi şi Funcţii Meromorfe

De aici rezultă că g este mărginită pe banda E. Prin urmare g este mărginită
pe C. Din (7.1.15) deducem că g ≡ 0, adică h0 (z) = 0, z ∈ C. Deci h este
constantă. Fie c ∈ C astfel ı̂ncât h(z) = c, z ∈ C. Din (7.1.10) rezultă că
X∞ · ¸
1 1 1
c = ctg z − − + ,
z k=−∞ z − kπ kπ
k6=0

iar din faptul că · ¸


1
lim ctg z − =0
z→0 z
şi
∞ ·
X ¸
1 1
lim + = 0,
z→0
k=−∞
z − kπ kπ
k6=0

deducem că c = 0. În concluzie, funcţia f (z) = ctg z admite descompunerea


ı̂n serie Mittag-Leffler:
X∞ · ¸
1 1 1
(7.1.16) ctg z = + +
z k=−∞ z − kπ kπ
k6=0

X ∞
1 1
= + 2z .
z z 2 − k2 π2
k=1
Seria (7.1.16) este convergentă uniform pe compacte ı̂n C \ {kπ : k ∈ Z}.
Pe de altă parte, derivând ambii membri ı̂n (7.1.16), deducem dezvoltarea
1
ı̂n serie Mittag-Leffler a funcţiei meromorfe :
sin2 z
X∞
1 1
2 = , z ∈ C \ {kπ : k ∈ Z}.
sin z k=−∞ (z − kπ)2

Urmând acelaşi raţionament ca ı̂n Exemplul 7.1.5, propunem cititorului să


arate că au loc următoarele dezvoltări ı̂n serie Mittag-Leffler:

Exemplul 7.1.6

X
π (−1)k
= .
sin πz z−k
k=−∞

X ∞
1 1 1 1
= − + 2z .
ez − 1 z 2 z 2 + 4k 2 π 2
k=1
7.2. Funcţii ı̂ntregi. Teorema lui Weierstrass 239


sin z 2X sin k
= (−1)k 2 .
sin πz π z − k2
k=1

Probleme
Problema 7.1.1. Să se arate că au loc dezvoltările ı̂n serie Mittag-Leffler din
Exemplul 7.1.6.
Problema 7.1.2. Să se arate că au loc dezvoltările ı̂n serie Mittag-Leffler:
X∞
1
(i) tg z = 2z µ ¶2 .
k=0 k +
1 2 2
π −z
2

1 X 2z
(ii) cthz = + .
z z + k2 π2
2
k=1

7.2 Funcţii ı̂ntregi. Teorema lui Weierstrass


În continuare vom studia problema descompunerii funcţiilor ı̂ntregi ı̂n pro-
duse de factori canonici, dacă se cunosc zerourile acestora. Această pro-
blemă este analoagă celei din cazul descompunerii funcţiilor meromorfe ı̂n
serie Mittag-Leffler.

7.2.1 Produse infinite de numere complexe


Mai ı̂ntâi ne referim la câteva rezultate generale privind produsele infinite
de numere complexe.
n
Y
Definiţia 7.2.1 Fie {pk }k∈N un şir de numere complexe nenule şi Pn = pk .
k=1

Y ∞
Y
Spunem că produsul pk este convergent la limita P (notăm P = pk )
k=1 k=1
dacă şirul {Pn }n∈N este convergent la P ∈ C şi P 6= 0. Dacă P = 0, spunem
Y∞
că produsul infinit pk este divergent la zero.
k=1

Deoarece ı̂n cazul unui produs convergent, lim pn = lim Pn /Pn−1 = 1,


n→∞ n→∞

Y ∞
Y
adesea este preferabil să scriem produsul pk sub forma (1 + ak ).
k=1 k=1
240 7. Funcţii Întregi şi Funcţii Meromorfe


Y
Putem extinde Definiţia 7.2.1, admiţând că ı̂n produsul (1 + ak ) există
k=1
un număr finit de termeni ak = −1. Are loc


Y
Definiţia 7.2.2 Produsul infinit de numere complexe (1 + ak ) se numeşte
k=1
convergent dacă au loc următoarele condiţii:
(i) Există numai un număr finit de termeni ak1 , . . . , akj egali cu −1.
(ii) Dacă k0 ∈ N este suficient de mare astfel ı̂ncât ak 6= −1, k > k0 , atunci
limita
n
Y
l = lim (1 + ak )
n→∞
k=k0 +1

există ı̂n C şi este nenulă.



Y
În acest caz, definim valoarea produsului infinit (1 + ak ) prin
k=1


Y k0
Y n
Y
(1 + ak ) = (1 + ak ) · lim (1 + ak ).
n→∞
k=1 k=1 k=k0 +1

Observaţia 7.2.3 (i) Fie


n
Y
Pn = (1 + ak ), n ∈ N.
k=1

Deoarece pentru n suficient de mare avem că an 6= −1 şi 1+an = Pn /Pn−1 ,



Y
rezultă că condiţia an → 0 este necesară pentru convergenţa produsului Pn .
n=1
Pe de altă parte, această condiţie nu este suficientă. De exemplu, fie ak = 1/k,
Y∞ µ ¶
1
k ∈ N. Atunci produsul infinit 1+ este divergent, deşi ak → 0. Într-
k
k=1
adevăr, se observă imediat că
n µ
Y ¶
1 2 3 n+1
Pn = 1+ = · ··· = n + 1,
k 1 2 n
k=1

deci lim Pn = ∞.
n→∞
7.2. Funcţii ı̂ntregi. Teorema lui Weierstrass 241

∞ µ
Y ¶ Yn µ ¶
1 1
(ii) Fie 1− . Considerând Pn = 1− , obţinem că
k+1 k+1
k=1 k=1
Y∞ µ ¶
1 1
Pn = , deci lim Pn = 0, adică produsul 1− este divergent
n+1 n→∞ k+1
k=1
la zero.
(iii) Menţionăm că ı̂n Definiţia 7.2.2 limita l este independentă de alegerea
lui k0 .

În continuare ne vom referi la câteva criterii de convergenţă pentru produse


infinite de numere complexe.

Teorema 7.2.4 Fie {ak }k∈N un şir de numere pozitive. Atunci produsul in-

Y ∞
X
finit (1 + ak ) este convergent dacă şi numai dacă ak este convergentă.
k=1 k=1

n
Y
Demonstraţie. Fie Pn = (1 + ak ) şi sn = a1 + · · · + an , n ∈ N. Deoarece
k=1
ak ≥ 0, k ∈ N, rezultă că {Pn }n∈N este un şir crescător, deci convergent sau
divergent la +∞. Pe de altă parte, avem că

(7.2.1) sn ≤ Pn ≤ esn , n ∈ N,

unde pentru cea de-a doua inegalitate s-a folosit faptul că ex ≥ 1 + x, x ∈ R.
Prin urmare dacă există şi este finită limita lim Pn , atunci {Pn }n∈N este
n→∞
mărginit, iar din (7.2.1) rezultă că şirul {sn }n∈N este de asemenea mărginit.
Cum şirul {sn }n∈N este monoton crescător, deducem că este convergent, adică

X
seria ak este convergentă.
k=1
Invers, dacă seria precedentă este convergentă, atunci {sn }n∈N este
mărginit, iar din (7.2.1) obţinem că şirul produselor parţiale {Pn }n∈N este
mărginit, deci convergent. Deoarece Pn ≥ 1, n ∈ N, rezultă că produsul

Y
(1 + ak ) este convergent. ¤
k=1
Exemplul următor poate fi demonstrat prin aplicarea Teoremei 7.2.4.
∞ ³
Y 1 ´
Exemplul 7.2.5 Produsul infinit 1 + α este convergent pentru α > 1
k
k=1
şi divergent pentru α ≤ 1.
242 7. Funcţii Întregi şi Funcţii Meromorfe


X
Teorema 7.2.6 Dacă ak ∈ [0, 1), k ∈ N, iar seria ak este divergentă,
k=1

Y
atunci produsul (1 − ak ) este divergent la zero.
k=1

n
Y
Demonstraţie. Fie Pn = (1 − ak ). Deoarece
k=1

e−x ≥ 1 − x, x ≥ 0,

deducem că
0 ≤ Pn ≤ e−a1 −···−an , n ∈ N.

X
Din faptul că seria cu termeni pozitivi ak este divergentă rezultă imediat
k=1
că lim e−a1 −···−an = 0. Deci lim Pn = 0. ¤
n→∞ n→∞
În cazul produselor infinite putem defini noţiunea de absolut convergenţă
astfel:

Y
Definiţia 7.2.7 Produsul infinit (1 + ak ) se numeşte absolut convergent
k=1

Y
dacă produsul (1 + |ak |) este convergent.
k=1


Y
Observaţia 7.2.8 Din Teorema 7.2.4 rezultă că produsul (1 + ak ) este
k=1

X
absolut convergent dacă şi numai dacă seria ak este absolut convergentă.
k=1

Deoarece absolut convergenţa unei serii implică convergenţa respectivei


serii, ne aşteptăm la un rezultat similar ı̂n cazul produselor infinite. Într-
adevăr, are loc

Lema 7.2.9 Orice produs infinit absolut convergent este şi convergent.
n
Y n
Y
Demonstraţie. Fie Pn = (1 + ak ) şi Qn = (1 + |ak |). Atunci
k=1 k=1

Pn − Pn−1 = Pn−1 an , Qn − Qn−1 = Qn−1 |an |,


7.2. Funcţii ı̂ntregi. Teorema lui Weierstrass 243

deci
(7.2.2) |Pn − Pn−1 | ≤ |Qn − Qn−1 |, n ≥ 2.

Y
Cum produsul (1 + |ak |) este convergent, urmează că există lim Qn .
n→∞
k=1
În plus, există
n
X
lim (Qk − Qk−1 ) = lim Qn − (1 + |a1 |),
n→∞ n→∞
k=2

X
deci seria (Qk − Qk−1 ) este convergentă. Din (7.2.2) deducem că şi seria
k=2

X
(Pk − Pk−1 ) este convergentă, deci există
k=2
n
X
lim (Pk − Pk−1 ) = lim Pn − (1 + a1 ).
n→∞ n→∞
k=2

Y
În concluzie, (1 + ak ) converge. ¤
k=1

Observaţia 7.2.10 Nu orice produs infinit convergent este şi absolut conver-

Y
gent. Într-adevăr, (1 + (−1)k+1 /k) este convergent la 1, dar nu este absolut
k=1

X
convergent deoarece seria 1/k este divergentă.
k=1

Y
În cele ce urmează vom compara convergenţa unui produs infinit (1+ak )
k=1

X
cu convergenţa seriei log(1 + ak ). Are loc
k=1

Teorema 7.2.11 Fie {ak }k∈N un şir de numere complexe astfel că ak 6= −1,

Y
k ∈ N. Atunci produsul infinit (1 + ak ) este convergent dacă şi numai dacă
k=1

X
seria log(1 + ak ) este convergentă, unde log reprezintă ramura principală
k=1
a lui Log.
244 7. Funcţii Întregi şi Funcţii Meromorfe

Demonstraţie. Fie
n
X n
Y
sn = log(1 + ak ) şi Pn = (1 + ak ), n ∈ N.
k=1 k=1

Atunci

(7.2.3) Pn = esn , n ∈ N.

X
Dacă seria log(1 + ak ) este convergentă, atunci şirul {sn }n∈N este con-
k=1
vergent, deci există lim sn = s. De aici rezultă că există lim esn = es 6= 0,
n→∞ n→∞

Y
adică produsul (1 + ak ) este convergent.
k=1

Y
Invers, admitem că (1 + ak ) este convergent, deci există lim Pn = P 6=
n→∞
k=1
0. Din (7.2.3) rezultă că pentru fiecare n ∈ N, există qn ∈ Z astfel ı̂ncât

(7.2.4) sn = log Pn + 2qn πi.



Y
Prin ı̂nmulţirea produsului infinit (1 + ak ) cu un factor (1 + a0 ) con-
k=1
venabil ales, putem presupune că P nu este un număr negativ. În acest caz
arătăm că qn = q (constant) pentru n suficient de mare. De aici, folosind şi
faptul că P 6= 0, va rezulta că şirul {sn }n∈N este convergent şi

lim sn = lim log Pn + 2qπi = log P + 2qπi,


n→∞ n→∞


X
adică seria log(1 + ak ) este convergentă.
k=1
Fie αn = arg(1 + an ) şi βn = arg Pn , considerând valorile principale ale
argumenţilor. Deoarece 1 + an = Pn /Pn−1 → 1, rezultă că αn → 0, n → ∞,
iar din faptul că şirul {Pn }n∈N este convergent, deducem că există lim βn .
n→∞
Cum
log Pn = ln |Pn | + iβn , n ∈ N,
obţinem din (7.2.4) că
n
X
αk = βn + 2πqn .
k=1
7.2. Funcţii ı̂ntregi. Teorema lui Weierstrass 245

Deci

2π(qn+1 − qn ) = αn+1 − (βn+1 − βn ) → 0, n → ∞.

În concluzie, pentru n suficient de mare, avem că

|qn+1 − qn | < 1.

Din faptul că qn ∈ Z, n ∈ N, deducem că există n0 ∈ N astfel ı̂ncât qn+1 = qn ,


n ≥ n0 . Deci există q ∈ Z astfel ı̂ncât qn = q, n ≥ n0 . Demonstraţia este
ı̂ncheiată. ¤

Observaţia 7.2.12 Dacă {fk }k∈N este un şir de funcţii, atunci se poate defini

Y
produsul (1+fk ) ı̂n mod analog cu cel din cazul produsului infinit de numere
k=1
complexe.
Fie
n
Y
Fn = (1 + fk ), n ∈ N.
k=1

Y
Atunci produsul (1 + fk ) este convergent uniform (convergent uniform pe
k=1
compacte) la funcţia F dacă şirul produselor parţiale {Fn }n∈N este convergent
uniform (convergent uniform pe compacte) la F . Pe baza Teoremei lui Weier-
strass, rezultă că dacă {fk }k∈N este un şir de funcţii olomorfe pe o mulţime
Y∞
deschisă G ⊆ C, iar produsul (1 + fk ) este convergent uniform pe compacte
k=1

Y
ı̂n G, atunci funcţia F (z) = (1 + fk (z)) este olomorfă pe G.
k=1

În finalul acestei secţiuni prezentăm o condiţie suficientă de convergenţă


uniformă pe compacte a unui produs infinit de funcţii olomorfe. Are loc

Teorema 7.2.13 Fie G ⊆ C o mulţime deschisă şi {fk }k∈N un şir de funcţii

X
olomorfe pe G. Dacă seria |fk | converge uniform pe compacte ı̂n G, atunci
k=1

Y
şi produsul (1+fk ) converge uniform pe compacte ı̂n G la o funcţie olomorfă
k=1
pe G.
246 7. Funcţii Întregi şi Funcţii Meromorfe

Demonstraţie. Fie
n
Y
σn = |f1 | + · · · + |fn | şi Fn = (1 + |fk |), n ∈ N.
k=1


X
Fie K un compact inclus ı̂n G. Deoarece |fk | converge uniform pe com-
k=1
pacte, există A = A(K) > 0 astfel ı̂ncât σn (z) ≤ A, z ∈ K, n ∈ N. Atunci

Fn (z) ≤ eσn (z) ≤ eA , z ∈ K, n ∈ N,

deci

Fn (z) − Fn−1 (z) = Fn−1 (z)|fn (z)| ≤ eA |fn (z)|, z ∈ K, n ≥ 2.

Din criteriul comparaţiei şi convergenţa uniformă pe compacte a seriei



X X∞
|fk |, deducem că seria [Fn (z) − Fn−1 (z)] este de asemenea conver-
k=1 n=2
gentă uniform pe compacte ı̂n G. În continuare este suficient să aplicăm
un raţionament similar celui din demonstraţia Lemei 7.2.9. Faptul că funcţia

Y
F (z) = (1 + fk (z)) este olomorfă pe G rezultă din Teorema lui Weierstrass.
k=1
¤

7.2.2 Funcţii ı̂ntregi şi produse de factori canonici. Teorema


lui Weierstrass
În această secţiune vom analiza comportarea funcţiilor ı̂ntregi cu o infi-
nitate de zerouri. Pentru aceasta vom prezenta o formulă generală de des-
compunere ı̂n produse de factori a funcţiilor ı̂ntregi, similară celei din cazul
polinoamelor.
Dacă P este un polinom de gradul n, iar a1 , . . . , ak sunt rădăcinile sale
nenule, fiecare rădăcină fiind numărată de atâtea ori cât indică ordinul său de
multiplicitate, şi presupunem că z = 0 este o rădăcină a sa de ordinul m, unde
k + m = n, atunci există A ∈ C astfel ı̂ncât

k µ
Y ¶
m z
P (z) = Az 1− , z ∈ C.
aj
j=1
7.2. Funcţii ı̂ntregi. Teorema lui Weierstrass 247

I. Fie acum f o funcţie ı̂ntreagă. Dacă f (z) 6= 0, z ∈ C, atunci funcţia


f 0 /f este de asemenea ı̂ntreagă, deci admite primitive pe C. Considerând o
primitivă g a funcţiei f 0 /f , obţinem că

f 0 (z)
g 0 (z) = , z ∈ C,
f (z)

de unde rezultă că există C ∈ C astfel ı̂ncât

f (z) = Ceg(z) , z ∈ C.

II. Admitem ı̂n continuare că f este o funcţie ı̂ntreagă cu un număr finit de
zerouri z1 , . . . , zn , fiecare zerou fiind considerat de atâtea ori cât indică ordinul
său de multiplicitate. În plus, admitem că z = 0 este un zerou de ordinul m
pentru f . Fie
f (z)
h(z) = ¶ , z ∈ C.

n
z
z m 1−
zk
k=1

Atunci h este o funcţie ı̂ntreagă cu proprietatea că h(z) 6= 0, z ∈ C. Din


raţionamentul anterior deducem că există o funcţie ı̂ntreagă g astfel ı̂ncât
h(z) = eg(z) , z ∈ C, deci funcţia f admite descompunerea
n µ
Y ¶
g(z) m z
(7.2.5) f (z) = e z 1− , z ∈ C.
zk
k=1

III. Admitem acum că f este o funcţie ı̂ntreagă cu o infinitate (numărabilă)


de zerouri z1 , . . . , zn , . . . , fiecare zerou fiind considerat cât indică ordinul său de
multiplicitate. Deoarece zerourile unei funcţii olomorfe pe o mulţime deschisă
din C sunt puncte izolate, deducem că zn → ∞. Vom arăta că are loc o
descompunere analoagă celei din formula (7.2.5), dar ı̂n locul produsului finit
de factori de la (7.2.5) va apare un produs infinit convergent pe C \ {zk : k ∈
N}. Mai ı̂ntâi demonstrăm următoarele rezultate pregătitoare:

Lema 7.2.14 Fie


z2 n
+···+ zn
E0 (z) = 1 − z şi En (z) = (1 − z)ez+ 2 , z ∈ C, n ∈ N.

Atunci En este o funcţie ı̂ntreagă şi En (z) = 0 dacă şi numai dacă z = 1. În
plus,
|En (z) − 1| ≤ |z|n+1 , z ∈ U .
248 7. Funcţii Întregi şi Funcţii Meromorfe

Demonstraţie. Prima parte a demonstraţiei o lăsăm pe seama cititorului. De


asemenea, observăm că inegalitatea de mai sus este adevărată pentru n = 0,
de aceea admitem că n ≥ 1. Dezvoltând funcţia ı̂ntreagă En ı̂n serie de puteri,
avem că

X
En (z) = 1 + ej z j , z ∈ C,
j=1

iar seria precedentă este convergentă uniform pe compacte ı̂n C. Arătăm că
ej = 0 pentru j = 1, . . . , n şi ej ≤ 0 pentru j ≥ n + 1. Într-adevăr, prin
derivare termen cu termen, deducem că

X
z2 n
+···+ zn
En0 (z) = −z n ez+ 2 = jej z j−1 ,
j=1

iar prin identificarea coeficienţilor obţinem că ej = 0, j = 1, . . . , n. Mai mult,


n
ej ≤ 0, j ≥ n + 1, deoarece dezvoltând funcţia ez+···+z /n ı̂n serie de puteri,
obţinem că
Xn
zk
X∞
k
ek=1 =1+ αj z j ,
j=1

iar coeficienţii αj sunt pozitivi.


Deoarece

X
0 = En (1) = 1 + ej ,
j=n+1

şi |ej | = −ej , j ≥ n + 1, rezultă că



X ∞
X
|ej | = − ej = 1.
j=n+1 j=n+1

În final, dacă |z| ≤ 1, deducem că


¯ X
∞ ¯ ¯ X
∞ ¯
¯ ¯ ¯ ¯
|En (z) − 1| = ¯ ej z j ¯ = |z|n+1 ¯ ej z j−n−1 ¯
j=n+1 j=n+1


X
≤ |z|n+1 |ej | = |z|n+1 .
j=n+1

Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤


7.2. Funcţii ı̂ntregi. Teorema lui Weierstrass 249

Lema 7.2.15 Fie {zk }k∈N un şir de numere complexe nenule astfel ı̂ncât
lim zk = ∞. Dacă {lk }k∈N ⊂ Z+ astfel că
k→∞

∞ ³
X r ´lk +1
(7.2.6) < ∞, ∀r > 0,
|zk |
k=1


Y
atunci produsul infinit Elk (z/zk ) este uniform convergent pe compacte ı̂n C
k=1
la o funcţie ı̂ntreagă f ce are ca zerouri exact punctele {zk }k∈N , fiecare zerou
fiind considerat cât indică multiplicitatea sa.

Demonstraţie. Fie r > 0. Deoarece zk → ∞, există k0 ∈ N cu proprietatea


că |zk | > r, k ≥ k0 . Dacă |z| ≤ r atunci |z/zk | ≤ 1, k ≥ k0 , iar din Lemma
7.2.14 rezultă că

|Elk (z/zk ) − 1| ≤ |z/zk |lk +1 ≤ |r/zk |lk +1 .



X
Deoarece |r/zk |lk +1 < ∞, deducem că
k=1


X
|Elk (z/zk ) − 1| < ∞, |z| ≤ r,
k=k0


X
deci seria [Elk (z/zk )−1] este absolut convergentă pentru |z| ≤ r. Din crite-
k=1

X
riul comparaţiei rezultă că seria [Elk (z/zk ) − 1] este şi convergentă uniform
k=1
pe U (0; r). Cum r a fost ales ı̂n mod arbitrar, rezultă că seria precedentă
converge uniform pe compacte ı̂n C.
În final, din Teorema 7.2.13 deducem că produsul infinit

Y ∞
Y
(1 + (Elk (z/zk ) − 1)) = Elk (z/zk )
k=1 k=1

este convergent uniform pe compacte ı̂n C la o funcţie ı̂ntreagă f . ¤

Observaţia 7.2.16 (i) Inegalitatea (7.2.6) este totdeauna satisfăcută pentru


lk = k − 1, k ∈ N (a se vedea demonstraţia Teoremei 7.2.17).
250 7. Funcţii Întregi şi Funcţii Meromorfe


X
(ii) Presupunem că există m ∈ N astfel ı̂ncât seria 1/|zk |m+1 < ∞. Fie
k=1
( ∞
)
X 1
p = min m ∈ N : <∞ .
|zk |m+1
k=1

Atunci condiţia (7.2.6) este satisfăcută pentru lk = p, k ∈ N. În această


situaţie avem că

Y ³z´ Y ∞ ³
z ´ zzk +···+ zzp
p

Elk = 1− e k.
zk zk
k=1 k=1

Teorema 7.2.17 Dacă {zk }k∈N este un şir de numere complexe astfel ı̂ncât
lim zk = ∞, atunci există o funcţie ı̂ntreagă f având zerouri exact punctele
k→∞
{zk }k∈N , fiecare zerou fiind considerat ı̂mpreună cu ordinul său de multiplici-
tate.

Demonstraţie. Fără a restrânge generalitatea, presupunem că z1 = . . . =


zm = 0 şi zk 6= 0, k ≥ m + 1. Fie r > 0. Deoarece zk → ∞, există k0 ≥ m
astfel ı̂ncât |zk | > 2r, k ≥ k0 . Atunci
∞ ³
r ´k
X ∞
X 1
≤ < ∞.
|zk | 2k
k=k0 k=k0

Prin urmare putem considera lk = k − 1 ı̂n (7.2.6). Din Lemma 7.2.15 rezultă

Y
că produsul infinit z m Ek−1 (z/zk ) converge uniform pe compacte la o
k=m+1
funcţie ı̂ntreagă f . Este evident că f (z) = 0 dacă şi numai dacă z = zk , k ∈ N.
Demonstraţia este ı̂ncheiată. ¤


Y
Observaţia 7.2.18 Funcţia f (z) = Ek−1 (z/zk ) se numeşte produsul ca-
k=1
nonic al lui Weierstrass.

Acum putem demonstra rezultatul fundamental al acestei secţiuni, cunos-


cut sub numele de Teorema lui Weierstrass de factorizare canonică.
7.2. Funcţii ı̂ntregi. Teorema lui Weierstrass 251

Teorema 7.2.19 Fie f o funcţie ı̂ntreagă având o infinitate de zerouri


{zk }k∈N ⊂ C∗ , fiecare zerou fiind considerat cât indică ordinul său de mul-
tiplicitate. Presupunem că z = 0 este un zerou de ordinul m al funcţiei f .
Atunci există o funcţie ı̂ntreagă g astfel ı̂ncât

Y ³z´
m g(z)
f (z) = z e Ek−1 .
zk
k=1

Demonstraţie. Pe baza Teoremei 7.2.17 deducem că funcţia



Y ³z´
m
h(z) = z Ek−1
zk
k=1

este ı̂ntreagă având aceleaşi zerouri ca şi f ı̂mpreună cu ordinele lor de multi-
plicitate. Atunci funcţia q = f /h este ı̂ntreagă şi q(z) 6= 0, z ∈ C. Deci există
g ∈ H(C) astfel ı̂ncât q(z) = eg(z) , z ∈ C. ¤
Rezultatul precedent are următoarea consecinţă importantă ı̂n studiul
funcţiilor meromorfe pe C.

Corolarul 7.2.20 Fie f o funcţie meromorfă pe C. Atunci f este câtul a


două funcţii ı̂ntregi.

Demonstraţie. Fie A mulţimea polilor funcţiei f . Atunci A conţine sau un


număr finit de poli sau o infinitate numărabilă de poli ce se acumulează la
∞. Fie g produsul canonic al lui Weierstrass, având zerouri exact punctele
mulţimii A, astfel că ordinul fiecărui zerou a ∈ A al lui g este egal cu ordinul
polului a pentru f . Atunci funcţia h = f · g este ı̂ntreagă, deoarece fiecare pol
al lui f este punct regular pentru funcţia h, pe baza criteriului lui Riemann
de eliminabilitate. Într-adevăr, un astfel de pol al funcţiei f este compensat
de zeroul corespunzător funcţiei g. Deci f = h/g pe C \ A. ¤

Exemplul 7.2.21 Funcţia ı̂ntreagă f (z) = sin z admite descompunerea


∞ µ
Y ¶
z2
sin z = z 1 − 2 2 , z ∈ C.
k π
k=1

Demonstraţie. Într-adevăr, observăm că zk = kπ este un zerou simplu


pentru funcţia f , pentru orice k ∈ Z, iar sin z 6= 0, z ∈ C \ {kπ : k ∈ Z}.
Deoarece ( )

X 1
min m ∈ N : < ∞ = 1,
(kπ)m+1
k=1
252 7. Funcţii Întregi şi Funcţii Meromorfe

deducem din Observaţia 7.2.16 şi Teorema 7.2.19 că există o funcţie ı̂ntreagă
g astfel ı̂ncât

∞ ³
Y z ´ z
(7.2.7) sin z = zeg(z) 1− e kπ .
k=−∞

k6=0

Logaritmând formal ı̂n ambii membri şi apoi derivând, obţinem că

X∞ · ¸
1 0 1 1
ctg z = + g (z) + + .
z k=−∞
z − kπ kπ
k6=0

Pe de altă parte, din (7.1.16) şi egalitatea precedentă rezultă că g 0 ≡ 0,


deci g este constantă. Dar
sin z
lim = 1,
z→0 z

iar din (7.2.7) obţinem prin trecere la limită pentru z → 0 că eg(0) = 1. Deci

∞ ³
z ´ z
∞ ³
Y Y z2 ´
sin z = z 1− e kπ = z 1− 2 2 .
kπ k π
k=−∞ k=1
k6=0

Observaţia 7.2.22 În demonstraţia anterioară se poate aplica următorul re-


zultat: Fie {gk }k∈N un şir de funcţii olomorfe pe o mulţime deschisă Ω din
m
Y Y∞
C, astfel ı̂ncât gk (z) → G(z) = gk (z), m → ∞, convergenţa având loc
k=1 k=1
uniform pe compacte ı̂n Ω. Fie K un compact din Ω. Dacă G(z) 6= 0, z ∈ K,
atunci

G0 (z) X gk0 (z)
(7.2.8) =
G(z) gk (z)
k=1

uniform pe K.

Lăsăm demonstraţia egalităţii (7.2.8) pe seama cititorului.


7.3. Domenii de olomorfie ı̂n C 253

Probleme
Problema 7.2.1 Să se arate că au loc următoarele descompuneri ı̂n produse
de factori canonici:µ ¶
Y∞
z2
(i) shz = z 1+ 2 2 ;
k π
k=1
∞ µ ¶
z Y z2
(ii) ez − 1 = ze 2 1+ 2 2 ;
4π k
k=1

Problema 7.2.2 Folosind descompunerea funcţiei f (z) = sin πz ı̂n produse


de factori canonici, să se deducă formula lui Wallis:
r
π 2 · 4 · 6 · · · 2k 1
= lim ·√ .
2 k→∞ 1 · 3 · 5 · · · (2k − 1) 2k + 1
Problema 7.2.3 Fie {zk }k∈N un şir de numere complexe astfel ı̂ncât |zk | < 1,
k ∈ N, şi |zk | → 1, k → ∞. Considerăm produsul Blaschke

Y zk zk − z
· ,
|zk | 1 − z k z
k=1

unde factorii corespunzători lui zk = 0 sunt z.



X
(i) Presupunem că (1 − |zk |) < ∞. Fie E ⊆ ∂U mulţimea punctelor de
k=1
acumulare pentru şirul {zk }k∈N . Să se arate că produsul Blaschke converge
uniform pe compacte ı̂n C∞ \E la o funcţie meromorfă B pe C∞ \E ce satisface
condiţiile: |B(z)| < 1, z ∈ U , |B(z)| = 1, z ∈ ∂U \ E, şi B are zerouri exact
punctele zk , k ∈ N.

X
(ii) Să se arate că dacă (1 − |zk |) = ∞, atunci produsul Blaschke con-
k=1
verge uniform pe compacte ı̂n U la funcţia constantă zero.
(iii) Fie f : U → C o funcţie olomorfă mărginită şi neidentic nulă. Să se
arate că f admite o descompunere de forma f (z) = B(z)h(z), z ∈ U , unde B
este produsul Blaschke iar h este o funcţie olomorfă pe U astfel ı̂ncât h(z) 6= 0,
z ∈ U.

7.3 Domenii de olomorfie ı̂n C


În rezultatul principal al acestei secţiuni arătăm orice domeniu D ⊆ C
este un domeniu de olomorfie, ı̂n sensul că există o funcţie olomorfă pe D care
254 7. Funcţii Întregi şi Funcţii Meromorfe

nu admite prelungire analitică ı̂n exteriorul acestui domeniu. (Menţionăm că


un astfel de rezultat nu are loc ı̂n spaţiul n-dimensional complex Cn , n ≥ 2.)
Demonstraţia acestui rezultat se va baza pe o generalizare a Teoremei de
factorizare a lui Weierstrass ı̂n cazul domeniilor din C.
În Teorema 7.2.17 am determinat o funcţie ı̂ntreagă având zerourile pres-
crise. În cele ce urmează vom prezenta generalizarea acestui rezultat ı̂n cazul
domeniilor din C.

Teorema 7.3.1 Fie Ω un domeniu din C şi {ak }k∈N un şir de puncte din Ω,
care nu se acumulează ı̂n Ω. Atunci există o funcţie olomorfă pe Ω care are
zerouri exact punctele ak , k ∈ N.

Demonstraţie. Fără a restrânge generalitatea, admitem că ∞ ∈ Ω (această


condiţie se poate realiza prin intermediul transformărilor omografice). De
asemenea, presupunem că ∂Ω 6= ∅, adică Ω 6= C∞ .
Procedând analog ca ı̂n demonstraţia Teoremei 7.1.4, considerăm
rn = min{|z − an | : z ∈ ∂Ω} = dist(an , ∂Ω) = dist(an , C∞ \ Ω).
Deoarece C \ Ω este o mulţime compactă, există bn ∈ C \ Ω astfel ı̂ncât |bn −
an | = rn , n ∈ N. Cum şirul {an }n∈N nu are puncte de acumulare ı̂n Ω, urmează
că rn → 0, n → ∞.
Alegem z ∈ C astfel ı̂ncât |z − bn | > rn . Atunci
z − an an − bn
=1− ,
z − bn z − bn
iar din faptul că |an − bn | < |z − bn |, deducem că are loc dezvoltarea
µ ¶ µ ¶ X∞
z − an an − bn (an − bn )k
(7.3.1) log = log 1 − =− ,
z − bn z − bn k(z − bn )k
k=1
µ ¶ µ ¶
z − an z − an
unde log este ramura principală a lui Log . (Menţionăm
z − bn z − bn
că egalitatea precedentă se obţine imediat din dezvoltarea ı̂n serie de puteri a
funcţiei log(1 − ζ) pe discul unitate.) Seria (7.3.1) este convergentă uniform
pe compacte ı̂n {z ∈ C : |z − bn | ≥ 2rn }. Într-adevăr, cum
ζ2 ζk
log(1 − ζ) = −ζ − − ··· − − · · · , |ζ| < 1,
2 k
iar această serie este uniform convergentă pe compacte ı̂n discul unitate U ,
deducem că dacă ¯ ¯
¯ an − bn ¯ 1
¯ ¯
¯ z − bn ¯ ≤ 2 ⇔ |z − bn | ≥ 2rn ,
7.3. Domenii de olomorfie ı̂n C 255

atunci are loc concluzia ı̂n cazul seriei de la (7.3.1).


Prin urmare pentru fiecare n ∈ N, există mn ∈ N astfel ı̂ncât
¯ µ ¶ X ¯
¯ z − a
mn
(a − b )k¯ 1
¯ n n n ¯
(7.3.2) |z − bn | ≥ 2rn =⇒ ¯log + k ¯ < n.
¯ z − bn k(z − bn ) ¯ 2
k=1

În aceste condiţii produsul infinit


mn
X (an − bn )k
∞ µ
Y ¶
z − an k(z − bn )k
(7.3.3) f (z) = ek=1
z − bn
n=1

este convergent uniform pe compacte ı̂n Ω. Într-adevăr, dacă K este un disc


compact din Ω, atunci există n∗ = n∗ (K) ∈ N astfel ı̂ncât |z − bn | ≥ 2rn ,
pentru orice z ∈ K şi n ≥ n∗ , adică K ⊂ {z : |z − bn | ≥ 2rn }. Fie

" µ ¶ X mn
#
X z − an (an − bn )k
gn∗ (z) = log + .
n=n∗
z − bn k(z − bn )k
k=1

Din (7.3.2) rezultă că seria precedentă de funcţii olomorfe pe K converge


uniform pe compactul K, deci gn∗ va fi o funcţie olomorfă pe K. În aceste
condiţii, dacă notăm cu fn∗ (z) = egn∗ (z) , atunci fn∗ este de asemenea o funcţie
olomorfă pe K, iar produsul infinit
mn
X (an − bn )k

Y µ ¶
z − an k(z − bn )k
ek=1
n=n∗
z − bn

converge uniform pe K la fn∗ . În plus, este clar că fn∗ (z) 6= 0, z ∈ K. De
aici deducem că funcţia f , definită de (7.3.3), este olomorfă pe K. Cum discul
compact K a fost ales ı̂n mod arbitrar, urmează că f este olomorfă pe Ω. Este
de asemenea evident că f se anulează exact ı̂n punctele {ak }k∈N . Demonstraţia
este ı̂ncheiată. ¤
În continuare prezentăm două consecinţe importante ale Teoremei 7.3.1 ı̂n
studiul funcţiilor de o variabilă complexă. Prima consecinţă arată că are loc
un rezultat similar celui din Corolarul 7.2.20 ı̂n cazul oricărui domeniu din C.

Corolarul 7.3.2 Fie Ω un domeniu din C şi f o funcţie meromorfă pe Ω.


Atunci există funcţiile g şi h olomorfe pe Ω astfel ı̂ncât f (z) = h(z)/g(z),
z ∈ Ω \ A, unde A este mulţimea polilor lui f .
256 7. Funcţii Întregi şi Funcţii Meromorfe

Demonstraţie. Deoarece f este o funcţie meromorfă pe Ω, deducem că f


are sau un număr finit de poli sau o infinitate numărabilă de poli ı̂n Ω ce
nu se acumulează ı̂n Ω. Pe baza Teoremei 7.3.1, există o funcţie g ∈ H(Ω)
ce se anulează numai ı̂n punctele mulţimii A, astfel că ordinul fiecărui zerou
a ∈ A al lui g este egal cu ordinul polului a pentru f . Atunci funcţia h = f · g
este olomorfă pe Ω, deoarece fiecare pol al funcţiei f este anhilat de zeroul
corespunzător funcţiei g. Deci f = h/g. ¤

Observaţia 7.3.3 E clar că are loc şi reciproca Corolarului 7.3.2: dacă h, g ∈
H(Ω), atunci f = h/g este o funcţie meromorfă pe Ω. În acest fel putem da
o definiţie echivalentă noţiunii de meromorfie pe domenii din C: o funcţie f
este meromorfă pe domeniul Ω ⊆ C dacă şi numai dacă f este câtul a două
funcţii olomorfe pe Ω.

În cazul ı̂n care domeniile din C sunt ı̂nlocuite cu planul complex extins
C∞ , atunci funcţiile meromorfe pe C∞ coincid cu funcţiile raţionale, aşa după
cum arată

Teorema 7.3.4 Fie f : C∞ → C∞ o funcţie. Atunci f este meromorfă pe


C∞ dacă şi numai dacă f este raţională.

Demonstraţie. E clar că dacă f este funcţie raţională, atunci f este mero-
morfă pe C∞ .
Admitem ı̂n continuare că f este meromorfă pe C∞ , deci are sau un număr
finit de poli sau o infinitate numărabilă de poli ce se acumulează la ∞. Cea
de-a doua situaţie nefiind posibilă (ı̂n acest caz punctul de la ∞ ar fi un punct
de acumulare de poli, ceea ce ar contrazice faptul că f este meromorfă pe C∞ ),
deducem că f are un număr finit de poli pe care ı̂i notăm cu z1 , . . . , zm .
Cazul I. Presupunem că ∞ este un punct regular pentru funcţia f . Fie
Pk (z) si Tk (z) partea principală şi partea tayloriană a funcţiei f , obţinute din
dezvoltarea ı̂n seria Laurent a lui f ı̂n punctul zk . Deci există rk > 0 astfel
ı̂ncât
f (z) = Pk (z) + Tk (z), z ∈ U̇ (zk , rk ).
m
X
Atunci funcţia g = f − Pk este olomorfă pe C∞ \ {zk : k = 1, . . . , m}
k=1
iar punctele zk , k = 1, . . . , m, sunt regulare pentru g. Prin urmare funcţia g
admite o prelungire la C∞ , notată tot cu g, care este olomorfă pe C. Cum
∞ este un punct regular pentru g, urmează din Exemplul 2.3.14 că g este
m
X
constantă. Atunci f = g + Pk este o funcţie raţională.
k=1
7.3. Domenii de olomorfie ı̂n C 257

Cazul II. Admitem că ∞ este³ un pol´ pentru funcţia f . Fie z0 ∈ C un


punct regular pentru f şi p(z) = f z1 + z0 . Atunci p este meromorfă pe C∞
şi
p(∞) = f (z0 ) ∈ C,
deci ∞ este un punct regular pentru funcţia p. Din demonstraţia cazului
anterior rezultă că p este raţională, iar din egalitatea f (z) = p(1/(z − z0 ))
deducem că şi f este raţională, fiind compunerea a două funcţii raţionale. ¤
Următoarea consecinţă a Teoremei 7.3.1 se bazează pe noţiunea de domeniu
de olomorfie.

Definiţia 7.3.5 Fie Ω ⊆ C un domeniu. Spunem că Ω este un domeniu


de olomorfie dacă există o funcţie f olomorfă pe Ω ce nu admite prelungire
analitică ı̂n afara domeniului Ω, ı̂n sensul că nu există un domeniu ∆ ⊆ C şi
F ∈ H(∆) astfel ı̂ncât Ω $ ∆ şi F |Ω = f .

Observăm imediat că Ω este un domeniu de olomorfie dacă şi numai dacă
există o funcţie olomorfă pe Ω ce nu se poate prelungi analitic (olomorf) pe
nici un disc U (z; r) cu z ∈ ∂Ω.
Cum C nu are frontieră, este evident că ı̂ntreg planul complex este dome-
niu de olomorfie. Mai mult, arătăm că orice domeniu din C este domeniu de
olomorfie. Acest rezultat este foarte important ı̂n teoria funcţiilor de o va-
riabilă complexă (a se vedea [Ber-Ga]), dar nu se poate generaliza ı̂n spaţiul
n-dimensional complex Cn . Cu alte cuvinte, dacă n ≥ 2 există domenii ı̂n Cn
ce nu sunt domenii de olomorfie (a se vedea [Na], [Ko1]).

Teorema 7.3.6 Fie Ω un domeniu din C, Ω 6= C. Atunci Ω este un domeniu


de olomorfie.

Demonstraţie. Construim o funcţie f ce satisface condiţiile din Definiţia


7.3.5, astfel ca f să nu fie identic nulă dar orice punct z ∈ ∂Ω să fie un punct
de acumulare pentru mulţimea E unde E = {z ∈ Ω : f (z) = 0}. Pentru
aceasta este suficient să construim un şir {ak }k∈N de puncte din Ω fără puncte
de acumulare ı̂n Ω, dar care se acumulează ı̂n orice punct din ∂Ω. În acest caz
există o funcţie f olomorfă pe Ω, având zerouri exact punctele {ak }k∈N , pe baza
Teoremei 7.3.1. Atunci f nu este identic nulă şi ı̂n plus, f nu poate fi prelungită
olomorf pe nici un disc U (z; r) cu z ∈ ∂Ω. În caz contrar, presupunem prin
absurd că există z0 ∈ ∂Ω şi r > 0 astfel ı̂ncât f admite o prelungire olomorfă
g pe U (z0 ; r), deci g|Ω∩U (z0 ;r) = f . Dar z0 este un punct de acumulare al
şirului {ak }k∈N , iar g(ak ) = 0, pentru orice k ∈ N cu ak ∈ U (z0 ; r) ∩ Ω. Din
Teorema zerourilor funcţiilor olomorfe rezultă că g ≡ 0, deci f |U (z0 ;r)∩Ω = 0.
258 7. Funcţii Întregi şi Funcţii Meromorfe

Dar această egalitate contrazice faptul că f se anulează numai ı̂n punctele ak ,
k ∈ N. De fapt, egalitatea precedentă şi Teorema identităţii funcţiilor olomorfe
implică f ≡ 0.
Rămâne să demonstrăm existenţa şirului {ak }k∈N . În acest sens nume-
rotăm toate punctele din Ω cu ambele coordonate (partea reală şi partea ima-
ginară) numere raţionale ı̂ntr-un şir {wk }k∈N , astfel că fiecare punct apare de
o infinitate de ori. Atunci orice punct din ∂Ω este punct de acumulare pentru
acest şir. Fie
rk = dist(wk , ∂Ω) = min |wk − z|
z∈∂Ω

şi fie {Kk }k∈N o exhaustiune normală formată din submulţimi compacte ale
lui Ω. Pentru fiecare k ∈ N, alegem ak ∈ Ω \ Kk astfel ı̂ncât |ak − wk | < rk şi
ı̂n plus, aj 6= ak pentru k > j. Atunci {ak }k∈N este un şir de puncte distincte
din Ω, care nu se acumulează ı̂n Ω (deoarece ı̂n fiecare compact din Ω se află
numai un număr finit de termeni ai şirului {ak }k∈N ) şi se acumulează ı̂n orice
punct din ∂Ω. Într-adevăr, dacă a ∈ ∂Ω şi ε > 0, există k ∈ N astfel ı̂ncât
|a − wk | ≤ ε/2, deoarece a este un punct de acumulare pentru şirul {wk }k∈N .
Atunci rk ≤ ε/2 şi
ε
|a − ak | ≤ |a − wk | + |wk − ak | ≤ + rk ≤ ε.
2
Prin urmare {ak }k∈N se acumulează ı̂n punctul a. Demonstraţia este ı̂ncheiată.
¤

Observaţia 7.3.7 Pentru detalii suplimentare referitoare la acest capitol pro-


punem cititorului lucrările [Ah], [MoP], [Gaş-Su], [Con1], [Gre-Kra], [Pop].
Bibliografie

[Ah] L.V. Ahlfors, Complex Analysis, 3rd ed., McGraw-Hill Book Co.,
New York, 1979.

[An] V. Anisiu, Topologie şi Teoria Măsurii, Lito. Univ. Babeş-Bolyai,


Cluj-Napoca, 1993.

[Bea] A. Beardon, Complex Analysis: The Argument Principle in Ana-


lysis and Topology, John Wiley & Sons, New York, 1979.

[Ber-Ga] C.A. Berenstein, R. Gay, Complex Variables: An Introduction,


Springer-Verlag New York Inc., 1991.

[Bo] R.P. Boas, An Invitation to Complex Analysis, Random House,


New York, 1987.

[Bob] N. Boboc, Funcţii Complexe, Editura Didactică şi Pedagogică, Bu-


cureşti, 1969.

[Bu-Ne] T. Bulboacă, S. Nemeth, Komplex Analizis, Editura Abel, Cluj-


Napoca, 2001.

[Ca] C. Carathéodory, Conformal Representation, Cambridge Univer-


sity Press, 1958.

[Car] H. Cartan, Elementary Theory of Analytic Functions of One or


Several Complex Variables, New York: Addison & Wesley, 1963.

[Că] G. Călugăreanu, Elemente de Teoria Funcţiilor de o Variabilă Com-


plexă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1963.

[Ce-Su] T. Ceauşu, N. Suciu, Funcţii Complexe. Probleme şi Exerciţii, Edi-


tura Mirton, Timişoara, 2001.

259
260 Bibliografie

[Cer] I. Černý, Foundations of Complex Analysis in the Complex Do-


main, Academia, Praha, 1992.

[Ch] B. Chabat, Introduction à l’Analyse Complexe, I, Edition MIR,


Moscou, 1990.

[Că] G. Călugăreanu, Elemente de Teoria Funcţiilor de o Variabilă Com-


plexă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1963.

[Cob] S. Cobzaş, Analiză Matematică (Calcul Diferenţial), Presa Univer-


sitară Clujeană, 2001.

[Col] I. Colojoară, Analiză Matematică, Editura Didactică şi Pedago-


gică, Bucureşti, 1963.

[Con1] J.B. Conway, Functions of One Complex Variable I, Springer-


Verlag, New York, 1995.

[Con2] J.B. Conway, Functions of One Complex Variable II, Springer-


Verlag, New York, 1995.

[Cu] P. Curt, Spaţii Hardy şi Funcţii Univalente, Editura Albastră,


Cluj-Napoca, 2002.

[Der] W.R. Derrick, Complex Analysis and Applications, Wadsworth


International Group, 1984.

[Die] J. Dieudonné, Foundations of Modern Analysis, Academic Press,


New York and London, 1960.

[Din] S. Dineen, The Schwarz Lemma, Clarendon Press, Oxford, 1989.

[Dug] J. Dugundji, Topology, Allyn and Bacon, Inc., Boston, 1966.

[Dur1] P.L. Duren, Univalent Functions, Springer-Verlag, New York,


1983.

[Dur2] P.L. Duren, Harmonic Mappings in the Plane, Cambridge Univer-


sity Press, 2004.

[Ef-Be-Si] M. Evgrafov, K. Bejanov, Y. Sidorov, M. Fedoruk, M. Chabounine,


Recueil de Problèmes sur la théorie des fonctions analytiques, Edi-
tions MIR Moscou, 1974.
Bibliografie 261

[Fis] S.D. Fischer, Complex Variables, Second Edition, Wadsworth &


Brooks/Cole Math. Series, 1990.

[Gam] T.W. Gamelin, Complex Analysis, Springer-Verlag Berlin, New


York, 2001.

[Gaş-Su] D. Gaşpar, N. Suciu, Analiză Complexă, Editura Academiei


Române, Bucureşti, 1999.

[Gol] G.M. Goluzin, Geometric Theory of Functions of a Complex Varia-


ble, Moscow, 1952; English Transl., Amer. Math. Soc., Providence,
R.I., 1969.

[Gon] S. Gong, Concise Complex Analysis, World Scientific Publishing


Co., Singapore, 2001.

[Goo] A.W. Goodman, Univalent Functions, I-II, Mariner Publ. Co.,


Tampa Florida, 1983.

[Gr-Ko] I. Graham, G. Kohr, Geometric Function Theory in One and Hi-


gher Dimensions, Marcel Dekker Inc., New York, 2003.

[Gre-Kra] R.E. Greene, S.G. Krantz, Function Theory of One Complex Varia-
ble, Second Edition, American Mathematical Society, Providence,
RI, 2002.

[Ha-MG] D.J. Hallenbeck, T.H. MacGregor, Linear Problems and Convexity


Techniques in Geometric Function Theory, Pitman, Boston, 1984.

[Ha-Mo-Ne] P. Hamburg, P. Mocanu, N. Negoescu, Analiză Matematică


(Funcţii Complexe), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1982.

[Hen] P. Henrici, Applied and Computational Complex Analysis, I-III,


Wiley Classical Library, J. Wiley & Sons, New York, 1993.

[Hew-St] E. Hewitt, K. Stromberg, Real and Abstract Analysis, Springer-


Verlag, Berlin, 1965.

[Hil] E. Hille, Analytic Function Theory, I-II, Ginn and Company, Bos-
ton, 1962.

[Ho] A.S.B. Holland, Complex Function Theory, North Holland, 1980.

[Ke] J. Kelley, General Topology, Springer, 1955.


262 Bibliografie

[Ki-Mi] S.A.Kim, D. Minda, Two point distortion theorems for univalent


functions, Pacif. J. Math., 163(1994), 137-157.

[Ko1] G. Kohr, Basic Topics in Holomorphic Functions of Several Com-


plex Variables, Cluj University Press, Cluj-Napoca, 2003.

[Ko2] M. Kohr, Capitole Speciale de Mecanică, Presa Universitară Clu-


jeană, Cluj-Napoca, 2005.

[Kr1] S.G. Krantz, Complex Analysis: The Geometric Viewpoint, Mat-


hematical Association of America, Washington, 1990.

[Kr2] S.G. Krantz, Handbook of Complex Variables, Birkhäuser, 1999.

[La] S. Lang, Complex Analysis, 2nd ed., Springer, Berlin, 1985.

[Ma] I. Maruşciac, Analiză Matematică, Partea II, Lito. Univ. Babeş-


Bolyai, Cluj-Napoca, 1983.

[May] O. Mayer, Teoria Funcţiilor de o Variabilă Complexă, Editura Aca-


demiei Române, Bucureşti, 1981.

[MoG] G. Mocanu, Introducere ı̂n Teoria Funcţiilor Complexe, vol. I-II,


Editura Universităţii Bucureşti, 1996.

[MoP] P.T. Mocanu, Funcţii Complexe, Lito. Univ. Babeş-Bolyai, Cluj-


Napoca, 1972.

[Mo-Bu-Să] P.T. Mocanu, T. Bulboacă, G.Şt. Sălăgean, Teoria Geometrică a


Funcţiilor Univalente, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 1999.

[Mo-St-Vi] G. Mocanu, G. Stoian, E. Vişinescu, Teoria Funcţiilor de o Varia-


bilă Complexă. Culegere de Probleme, Editura Didactică şi Peda-
gogică, Bucureşti, 1970.

[Mos] M.A. Moskowitz, A Course in Complex Analysis in One Variable,


World Scientific Publishing Co., Singapore, 2002.

[Na] R. Narasimhan, Several Complex Variables, The University of Chi-


cago Press, 1971.

[Na-Ni] R. Narasimhan, Y. Nievergelt, Complex Analysis in One Variable,


Second Edition, Birkhäuser, 1985.

[Neh] Z. Nehari, Conformal Mapping, McGraw-Hill, New York, 1952.


Bibliografie 263

[Nev] R. Nevanlinna, Analytic Functions, Springer-Verlag, 1970.

[Ni] C.P. Niculescu, Fundamentele Analizei Matematice, Editura Aca-


demiei Române, Bucureşti, 1996.

[Pom] C. Pommerenke, Univalent Functions, Vandenhoeck & Ruprecht,


Göttingen, 1975.

[Pop] E. Popa, Introducere ı̂n Teoria Funcţiilor de o Variabilă Complexă.


Exerciţii şi Probleme, Editura Univ. Alexandru Ioan Cuza, Iaşi,
2001.

[Pr] A. Precupanu, Analiză Matematică. Funcţii Reale, Editura Didac-


tică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975.

[Rem] R. Remmert, Theory of Complex Functions, Springer-Verlag, New


York, 1991.

[Roy] H.L. Royden, Real Analysis, (Third Edition), MacMillan, N.Y.,


1988.

[Rud] W. Rudin, Real and Complex Analysis, 3nd ed., Mc. Graw-Hill,
1987.

[Să] G.Şt. Sălăgean, Geometria Planului Complex, Editura Promedia


Plus, Cluj-Napoca, 1999.

[Si] C.L. Siegel, Topics in Complex Function Theory, John Wiley &
Sons, 1969.

[Stă] O. Stănăşilă, Analiză Matematică, Editura Didactică şi Pedago-


gică, Bucureşti, 1981.

[Sto] S. Stoilow, Teoria Funcţiilor de o Variabilă Complexă, Editura


Academiei Române, Bucureşti, 1954.

[St-Sh] E.M. Stein, R. Shakarchi, Complex Analysis, Princeton University


Press, 2003.

[Vo-Lu-Ar] L. Volkovysky, G. Lunts, I. Aramanovich, Problems in the Theory


of Functions of a Complex Variable, MIR Publishers, Moscow,
1972.

[Wen] G.C. Wen, Conformal Mappings and Boundary Value Problems,


American Math. Soc., 1992.
264 Bibliografie

[Wu] A.D. Wunsch, Complex Variables with Applications, Addison-


Wesley, 2005.

[Zo] V.A. Zorich, Mathematical Analysis, I-II, Springer, 2004.


Index

aplicaţia multivocă argument, 16 drum rectificabil, 23


aplicaţia multivocă logaritm, 16 drumul invers, 23
aplicaţie biolomorfă, 123
aplicaţie nesingulară, 127 ecuaţia lui Laplace, 188
automorfism conform, 162 exhaustiune normală, 102

ciclu, 45 familie normală, 108, 121


Clasa S, 133 formula de medie pentru funcţii ar-
conjectura lui Bieberbach, 138 monice, 191
conjugat armonic, 189 formula lui Leibniz-Newton, 27
contur, 23 formula lui Poisson, 195
contur Jordan, 49 formula lui Wallis, 253
contur simplu, 48 formulele lui Cauchy pentru contu-
convergenţă ı̂n nucleu, 146 ruri, 47
coroana de convergenţă, 29 formulele lui Cauchy pentru disc,
27
deformaţie continuă, 23 funcţia exponenţială, 16
derivata sferică, 121 funcţia lui Jukowski, 132
discul de convergenţă, 20 funcţia lui Koebe, 124
domenii conform echivalente, 162 funcţia Mittag-Leffler, 231
domeniu, 13 funcţie C-diferenţiabilă, 14
domeniu convex, 24 funcţie R-diferenţiabilă, 14
domeniu de olomorfie, 257 funcţie analitică, 19
domeniu multiplu conex, 181 funcţie armonică, 176, 188
domeniu simplu conex, 24 funcţie derivabilă, 13
drum, 22 funcţie local biolomorfă, 127
drum ı̂nchis, 22 funcţie local constantă, 15
drum neted, 22 funcţie local univalentă, 127
drum nul omolog, 46 funcţie meromorfă, 59
drum omotop cu zero, 24 funcţie normată, 133
drum parţial neted, 22 funcţie olomorfă, 13
drum punctual constant, 24 funcţie subarmonică, 214

265
266 Index

funcţie superior semicontinuă, 213 ordinul unei funcţii ı̂ntr-un punct,


funcţie univalentă, 123 59
funcţională, 116 ordinul unui pol, 51
funcţională continuă, 117 ordinul unui zerou, 51

grupul conform al unui domeniu, partea principală a unei serii Lau-


162 rent, 28
partea tayloriană a unei serii Lau-
index, 38 rent, 28
inegalităţile lui Cauchy, 28 planul hiperbolic, 157
inegalitatea lui Hölder, 223 pol, 50
inegalitatea lui Harnack, 199 pol simplu, 51
inegalitatea lui Jensen, 222 principiul extremului pentru funcţii
integrala complexă, 25 armonice, 192
integrala de tip Fourier, 81 principiul lui Harnack, 202
principiul maximului pentru funcţii
L. de Branges, 138
armonice, 176
lanţ, 45
principiul maximului pentru funcţii
lanţ nul omolog, 46
subarmonice, 215
laplacian, 176
principiul prelungirii analitice, 21
lema lui Jordan, 81
principiul simetriei lui Schwarz
lema lui Landau, 37
pentru funcţii armonice,
lema lui Schwarz, 22
205
lema Schwarz-Pick, 153
principiul simetriei pentru funcţii
metrica hiperbolică, 155 olomorfe, 207
metrica Poincaré, 155 principiul univalenţei pe frontieră,
mulţime ı̂nchisă, 12 131
mulţime compactă, 12 principiul variaţiei argumentului,
mulţime conexă, 13 62
mulţime local echicontinuă, 109 produsul canonic al lui Weierstrass,
mulţime local uniform mărginită, 250
107 proprietatea subvalorii medii, 218
mulţime mărginită, 12 proprietatea valorii medii, 203
mulţime relativ compactă, 108 punct eliminabil, 50
punct esenţial izolat, 50
nucleu, 145 punct regular, 50
nucleul lui Poisson, 198
ramura principală, 33
omotopie, 23 raza de convergenţă, 20
operatorul lui Laplace, 188 reprezentare conformă, 162
Index 267

reziduu, 50 teorema lui Liouville pentru funcţii


armonice, 194
serie Laurent, 28 teorema lui Marty, 121
sistemul Cauchy-Riemann, 14 teorema lui Mittag-Leffler, 229, 234
spaţiu Fréchet, 107 teorema lui Montel, 108
spaţiu Montel, 115 teorema lui Morera, 27
suportul unui drum, 22 teorema lui Riemann, 165
teorema lui Rouché, 64
teorema lui Runge, 234
teorema aplicaţiei deschise, 69
teorema lui Vitali, 112
teorema ariei, 134
teorema lui Weierstrass, 18
teorema convergenţei lui Blaschke,
teorema lui Weierstrass de factori-
115
zare canonică, 250
teorema de acoperire, 138
teorema maximului modulului, 21
teorema de deformare şi distor-
teorema ramurilor uniforme pentru
siune, 140
Log, 33
teorema de invarianţă a domeniu-
teorema ramurilor uniforme pentru
lui, 70
aplicaţia multivocă putere,
teorema de legătură ı̂ntre olomorfie 35
şi primitivă, 27 teorema razei de convergenţă, 19
teorema de legătură ı̂ntre primitivă teorema reziduurilor, 55
şi integrală, 26 teorema zerourilor unei funcţii olo-
teorema dezvoltării ı̂n serie Lau- morfe, 20
rent, 29 topologia naturală a lui H(Ω), 102
teorema dezvoltării in serie de pu-
teri, 20 versiunea omologică a teoremei lui
teorema fudamentală a lui Cauchy, Cauchy, 47
27
teorema identităţii funcţiilor olo- zerou, 20
morfe, 21 zerou de ordinul k, 20
teorema lui Carathéodory, 146
teorema lui Casorati-Weierstrass,
51
teorema lui Cauchy relativă la ze-
rouri şi poli, 62
teorema lui Cauchy-Riemann, 14
teorema lui Heine-Borel, 146
teorema lui Hurwitz, 71
teorema lui Jordan, 49
teorema lui Liouville, 14