Sunteți pe pagina 1din 78

UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS”

FACULTATEA DE STIINŢĂ ŞI INGINERIA ALIMENTELOR


SPECIALIZAREA ECOLOGIA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

LUCRARE DE LICENŢĂ

Îndrumător ştiinţific
Conf. dr.Biolog Maria FETECĂU

2010

1
UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS”
FACULTATEA DE STIINŢĂ ŞI INGINERIA ALIMENTELOR
SPECIALIZAREA ECOLOGIA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

LUCRARE DE LICENŢĂ

APA-LACURI DIN ROMÂNIA


STUDIU DE CAZ
LACUL NATURAL DE BARAJ CUEJDEL

2
CUPRINS

INTRODUCERE.....................................................................................1-2
CAPITOLUL I – ROLUL APEI IN NATURA.........................................3
1.1.Nevoile de apă ale societăţii umane.........................................................3-5
1.2. Sursele şi situaţia asigurării necesarului de apă...................................5-7
1.3..Impactul antropogen asupra calităţii apei.............................................8-9
CAPITOLUL II- REPARTIŢIA APEI PE TERRA..........................10
2.1 Apele de suprafaţă- clasificare şi caracteristici……………...........……10
2.2.Principalele ape dulci de suprafaţă: râurile şi lacurile…………………10
2.4.1.· Râurile......................................................................................10-12
2.4.2.· Lacurile....................................................................................12-15
CAPITOLUL III-LACURI DIN ROMÂNIA......................................16
3.1.Caractere generale ale lacurilor..............................................................16-17
3.2.Factorii genetici ai lacurilor din România.............................................17-18
3.3.Proprietatile fizice ale biotopului lacurilor............................................18-19
3.4.Zonarea unui
lac……………………………………………………….19-20
3.5.Ecosistemul lacurilor.............................................................................20-21
3.5.1.Biocenoză. ..............................................................................21-22
3.5.2.Fauna......................................................................................22-23
3.5.3.Flora......................................................................................23-24
3.6.Clasificarea lacurilor...........................................................................24
3.6.1.Lacuri de munte ...................................................................24-27
3.6.2.Lacuri antropice...................................................................27
3.6.3Lacuri de deal şi podiş..........................................................28
3.6.4.Lacuri de câmpie.................................................................28-29
3.6.5Limane..................................................................................29-30
3.6.6.Lagune.....................................................................................30
CAPITOLUL IV - LACUL DE BARAJ NATURAL CUIEJDEL
-STUDIU DE CAZ-.............................................................................31-64
CONCLUZII............................................................................................65
BIBLIOGRAFIE................................................................................66-67

3
INTRODUCERE

Anticii considerau apa ca origine a tuturor lucrurilor, fruct al dragostei dintre


pământ şi cer. Concepţiile au evoluat, dar nimeni nu poate contesta rolul deosebit al
substanţei pe care Leonardo da Vinci o numea “seva vieţii pe pământ”.
Englezii o numesc water germanii Wasser, francezii eau, spaniolii şi portughezii agua,
ruşii voda, italienii acqua, arabii mayah, chinezii shui, danezii vand, finlandezii vetta,
grecii hydor, hawaienii wai, evreii mayim, indienii pani, olandezii water, indonezienii
air, japonezii mizuk, norvegienii vann, polonezii woda, suedezii vatten, maghiarii viz,
turcii su, celţii suire.... în esperanto se numeşte akvo, în latină aqua, în sanscrită udan....
Importanţa apei se evidenţiază în multe domenii: Stă la baza existenţei biosferei; e mediu
de viaţă pentru plantele acvatice; are energie cinetică şi potenţială utilizabilă pentru om şi
necesară naturii; e principalul agent de modelare a reliefului; e agent de răcire în tehnică
dar şi în natură; e materie primă în economie; e cale de transport pentru ambarcaţiuni dar
şi pentru substanţe dizolvate; e mijloc de igienă pentru spălat şi pentru diluat şi îndepărtat
poluanţi; e agent terapeutic (băi, cure de ape minarale...)

Apa în mediul înconjurător


Apa în univers
Până nu demult se credea că apă există numai pe planeta noastră. Cercetările
recente au demonstrat, prin metoda spectroscopiei, prezenţa indubitabilă a apei în
univers, atât în formă gazoasă (vapori), cât şi în formă solidă (gheaţă).
Apa moleculară apare în norii circumstelari şi interstelari şi este un constituent important
al cozii unor comete (de exemplu Halley). De asemenea, apare la suprafaţa stelelor mai
puţin fierbinţi (giganţi roşii), unde sunt întrunite cerinţele speciale pentru existenţa
moleculei de apă ( presiune ridicată, temperatură relativ joasă şi radiaţie ultravioletă
redusă).

4
În sistemul nostru solar, planeta Marte are, în calotele polare, mari cantităţi de
apă, iar relieful tipic pentru foste albii de râu indică existenţa unei perioade cu apă
lichidă. Pe Venus, procentul ridicat de deuteriu atmosferic a permis afirmarea existenţei,
în trecut, a apei. Sateliţii marilor planete de la periferia sistemului solar au şi ei apă
(solidă), Mirinda (satelit al lui Uranus) fiind constituit aproape exclusiv din gheaţă.
Astfel, găsirea apei pe alte planete, care părea cândva un mit, este astăzi obiect de
cercetare febrilă.

Apa pe Terra
Originea apei terestre este destul de controversată. Se susţine că ea e exista de la
începutul formării Pământului dar nu în formă lichidă şi nici ca vapori în atmosferă, ci
legată în roci. Ea a fost eliberată treptat ca vapori de rocile fierbinţi împreună cu bioxid
de carbon, formând a doua atmosferă (cea iniţială, de heliu şi hidrogen, de la formarea
pământului, se persupune că ar fi fost rapid "măturată" de vântul solar). Când răcirea
scoarţei a progresat destul, apa s-a condensat, au apărut ploile şi s-au format mările, iar
aportul de apă din adâncimi a continuat prin emanaţiile vulcanilor.

5
CAPITOLUL I
ROLUL APEI ÎN NATURĂ

1.1.Nevoile de apă ale societăţii umane


Colectivităţile umane necesită apă pentru un spectru de nevoi mult mai larg decât
alte vieţuitoare şi deţin în bună măsiră controlul resurselor de apă, pe care le utilizează în
interesul propriei specii. Nevoile plantelor şi animalelor care nu aduceau beneficiu direct
uşor perceptibil omului au fost multă vreme ignorate, dar în ultimele decenii atitudinea e
în curs de revizuire spre o abordare mai durabilă şi ecologică a problemelor de
management a apelor, cu care satisfacerea nevoilor colectivităţilor umane e compatibilă.
Să le trecem în revistă:
• Nevoi ale colectivităţilor umane sunt în primul rînd sunt nevoile directe
pentru populaţie (70-360 l/zi): Nevoi gospodăreşti / individuale cum sunt
cele pentru asigurarea nevoilor fiziologice de aport hidric zilnic (2,5 l/zi),
pentru asigurarea igienei personale, pentru întreţinerea curăţeniei locuinţei
(40-280 l/zi), pentru spălarea alimentelor, pentru prepararea hranei...
• Urmează nevoi publice al comunităţii: consum divers de apă din unităţi
sanitare, de cultură şi educaţie, de deservire etc. (25 - 60 l/zi), nevoi pentru
stingerea incendiilor şi alte nevoi excepţionale; nevoi urbanistice (5-20
l/zi/locuitor) cum sunt apele pentru spălatul şi stropitul străzilor, pieţelor
etc., pentru fântâni arteziene şi alte asemenea; pentru stropirea spaţiilor
verzi. Există şi nevoi nevoi recreaţionale - înot, navigaţie de agrement etc.
• Avem apoi nevoile pentru activităţile economice ale colectivităţilor
umane: Nevoi pentru industrie ( ape de răcire, pentru generare de energie
electircă ex. în hidrocentrale, în procese tehnologice ca solvent sau
reactant etc.), nevoi pentru zootehnie, pentru piscicultură, pentru stropiri şi
irigaţii în agricultură, nevoi pentru transport (navigaţie) etc.

6
• Nu în ultimul rând, prin descărcarea apelor uzate în efluent, apa serveşte
pentru înlăturarea deşeurilor (Deşi dezavantajele create pentru natură - şi
implicit tot pentru om! - cer limitarea severă a acestei "utilizări").
Utilizarea apelor este în continuă dinamică. Statisticile oficiale oferă de regulă
date detaliate depre consumul de apă potabilă, de consumul din industrie şi agricultură.
Alte folosinţe merită şi ele luate în seamă. De exemplu utilizarea pentru agrement a
apelor, care este tot mai populară. În SUA, numărul de ambarcaţiuni de agrement era de
8, 8 milioane în 1976, 11,8 milioane în 1980 şi 13, 9 milioane în 1985, cu tendinţă de
creştere continuă. NUmărul de licenţe de pescar amator a crescut de la 31, 1 milioane în
1970 la 35,2 milioane în 1980 şi 36,1 milioane în 1984. Activităţile recreative pe ape au
înregistrat anual la navigare / călătorii pe ape 101868 mi ore vizitator, la schi nautic 6420,
la înot şi scufundări 56220 şi la pescuit 190140 mii ore-vizitator... Agrementul pe ape îşi
ia tributul: SUA au între 1000 şi 1800 de morţi pe an în accidente de navigaţie de
agrement! De asemenea are impact asupra mediului, deoarece valurile de la barcile cu
motor si schiul nautic erodează malurile lacurilor.
Irigaţiile. 80% din apa consumată pe plan mondial este pentru irigaţii! dar peste
50% din apa prelevată pentru irigaţii de fapt nu ajunge la destinaţie!
Irigarea a produs numeroase catastrofe ecologice. Se apreciază că sfârşitul multor
civilizaţii celebre a venit din cauza irigării excesive ce a dus la sărătrarea solului.
Şi în epoca modernă irigaţiile abuzează adesea de rezervele de apă. Marea
Caspică şi-a redus nivelul cu trei metri în ultimii 70 de ani, fapt ce poate fi pus parţial pe
seama schimbărilor climatice dar la care contribuie şi reducerea debitului afluenţilor -
mai precis Volga - prin masivele prelevări de ape pentru irigaţii. Scăderea nivelului
afectează nevigaţia dar mai grav este creşterea cu 30% a salinităţii, ceea ce are grave
consecinţe biologice şi desigur şi economice, prin reducerea recoltelor de peşte. Prin
canalul Volga-Don a fost adusă mai multă apă dulce din DOn pentru salvarea Mării
Caspice. Natura însă pedepseşte aceste manipulări negândite: Reducerea aportului de apă
al Donului în Marea de Azov a făcut ca salinitatea ei să crească cu 40% în câteva decenii,
cu consecinţe foarte grave asupra faunei dar şi a economiei piscicole.
Cel mai celebru este însă tragicul caz al Mării Aral:Cele două fluvii care o
alimentau, Amu-Daria şi Syr-Daria, au fost din anii '60 ţinta unei prelevări nechibzuite de

7
ape în scop de irigaţii, reducându-le debitul aşa de mult încât în 30 de ani marea Aral a
pierdut peste 40 % din suprafaţă şi 60% din volum, salinitatea s-a triplat iar nivelul mării
a scăzut cu 14 metri. Acest fapt a coborât nivelul apei freatice pe o suprafaţă lată de 80
până la 170 de km şi a expus creat 24.000 km2 de sol acoperit cu sare - fostul fund al
mării - de pe care vânturile antrenează furtui de praf de sare ce compromit terenurile
agricole din jurul fostei mări.
Marea Moartă era alimentată de Iordan şi intensa evaporare era compensată de
apa dulce adusă de acest râu binecunoscut, menţinându-se şi o stratificaţie a mării, cu un
strat superficial de circa 40 de metri mai puţin sărat decât apa de adâncime. Prelevarea
intensă pentru irigaţii a făcut ca nivelul Mării Moarte să scadă şi stratificaţia să dispară,
apărând şi un turnover spectaculos prin care au fost aduse la suprafaţă apele de adâncime
deosebit de sărate şi s-a intensificat cristalizarea sării pe maluri. COnsecinţele ecologice
sunt încă incomplet cunoscute.
Irigaţiile sunt scumpe. Costul mediu statistic de creare a unui sistem de irigaţii
este, pe hectar, de 1460 USD în Asia de SUd-Est, de 1500 USD în America Latină, 2400
USD în Africa şi 2467 USD în Orientul Mijlociu. Reabilitarea unor sisteme existente
costă statistic la hectar în medie 420 de USD în America Latină, 418 USD în Extremul
Orient, 500 USD în Africa şi 560 în Orientul Mijlociu.
Multiplele roluri şi obiective impun o utilizare raţională a apei, motiv pentru care
consumul este de regulă normat. Managementul resurselor de apă implică şi măsuri de
monitorizare cantitativă şi calitativă a apelor, de prevenire şi control al inundaţiilor, de
management bazinal şi interbazinal (stocaj, drenaj, transferuri etc.), de controlare a
salinităţii, sedimentelor, insectelor etc.

1.2.. Sursele şi situaţia asigurării necesarului de apă

Toate formele de viaţă au nevoie de apă. După cum am arătat anterior, nevoile
biologice ale omului sunt modeste, de numai câţiva litri pe zi. Totuşi, omul modern
consumă mult mai mult. Până nu de mult însă omul a privit numai la necesităţile sale de
apă, mereu crescânde, pentru satisfacerea cărora a apelat treptat la noi surse. Ţări precum
Ciprul, Danemarca, Slovenia, Elveţia îşi asigură 80-100% din necesar din ape subterane;

8
Spania, Belgia, Finlanda, Olanda îşi asigură peste 90% din ape de suprafaţă, Malta
apelează şi la ape meteorice, ţările arabe se bazează mult (uneori exclusiv) pe
desalinizarea apei marine şi experimentează exploatarea gheţarilor, ploile artificiale etc.
Acumulările artificiale şi sistemele de irigaţii, aducţiunile interbazinale şi regularizarea
cursurilor de apă, exploatarea masivă a pânzelor freatice şi a apelor de adâncime şi mai
ales poluarea tuturor surselor de apă pun probleme serioase din punct de vedere ecologic,
ameninţând dezvoltarea durabilă în general şi adesea deja şi direct sănătatea
colectivităţilor umane actuale.
Pe plan mondial, consumul de apă şi domeniile de consum variază mult. Pe
ansamblu este în creştere, dar ţările dezvoltate, după ce au atins un vârf de consum la
mijlocul anilor 70, au luat măsuri de economie şi au reuşit chiar o reducere treptată a
consumului de apă. Astfel în 1980 consumul de apă pe cap de locuitor a fost de 1980 m3
în SUA, 1172 în Canada, 962 în Egipt, 946 în Finlanda, 836 în Belgia, 460 în China, 423
în Polonia, doar 60 în Malta..... În 1990, consumul de apă pentru industrie a atins 250
milioane tone pentru fier şi oţel, 30 milioane tone pentru industria aluminiului, 21
milioane tone pentru industria îngrăşămintelor chimice, 14 milioane tone pentru industria
alimentară, 47 milioane tone pentru industria celulozei şi hârtiei, 50 milioane tone pentru
industria textilă, 9 milioane tone pentru industria cauciucului, 75 milioane tone pentru
industria rafinări petrolului, 15 milioane tone în alte industrii.... În total peste
500.000.000 tone de apă!
Asigurarea corespunzătoare a populaţiei cu apă este o problemă peste tot, deşi
este în principiu declarată prioritară faţă de satisfacerea altor nevoi de apă (industrie,
agricultură etc.). Ca domeniu de utilizare, destinaţia este şi ea foarte diferită în funcţie de
mulţi factori. Astfel, pentru ţări precum Olanda, Belgia, Austria sau Franţa, principala
utilizare ex situ este ca apă de răcire; pentru Norvegia şi Suedia sunt alte utilizări
industriale, pentru Grecia, Italia, Portugalia, Turcia principala utilizare este cea pentru
irigaţii.....SUA, care are cel mai mare consum pe cap de locuitor, avea în 1985 ca
principale utilizări ex situ sectorul energetic (la termocentrale) - peste 50% din total,
urmată de irigaţii (30%) .... Din total, 81,7% din apă era dulce şi 18,3% era apă de mare.
Apa dulce era ca origine 78,3% apă de suprafaţă şi 21,7% apă subterană. Apa potabilă

9
utilizată a fost însă 56% din surse subterane, cu mari variaţii, de la sub 25% în Colorado
la peste 90% în Florida, Idaho, Nebraska şi New Mexico.
Consumul de apă a crescut continuu pe plan mondial, crescâbd de trei ori faţă de
1950, iar pierderile definitive din apele de suprafaţă sau subterane au crescut de peste
şapte ori în ultimul secol.
În Europa, utilizarea apei pe categorii de folosinţă este foarte diferită de la o ţară
la alta. Astfel, în Germania, Belgia, Finlanda, Lituania, peste 80 % din apa captată este
folosită în industrie. În Grecia, Italia, Danemarca, Spania, industria consumă sub 30 %. În
Luxembourg, Anglia şi Malta, nevoilor publice li se alocă peste 50 %, iar agricultura este
principalul utilizator în toate ţările din sudul Europei .
În România, utilizarea apei este foarte diversă, existând o serie de particularităţi.
Preţul este încă foarte redus şi consumul cu randament scăzut, putându-se frecvent vorbi
de risipă. Situaţia s-a modificat mult în ultimii ani. A scăzut consumul în industrie şi în
zootehnie, prin reducerea activităţii espectivelor sectoare. Pentru irigaţii, în 1988, în 90 %
din sisteme, apa nu corespundea normelor legale (STAS 9450 / 88). Actualmente,
utilizarea apei pentru irigaţii s-a redus foarte mult, iar în privinţa calităţii ei nu mai există
date. Pentru îmbăiere, nici o zonă amenajată naturală nu îndeplinea normele de calitate în
vigoare ( STAS 12585 / 87, iar din iunie 2002 Normele de Calitate aprobate prin HG
459 / 2002), nefiind prin urmare niciuna autorizată sanitar. Legat de acoperirea nevoilor
de apă ale populaţiei, a crescut procentul de alimentare în sistem centralizat, actualmente
peste 60 % din populaţie (90% din populaţia urbană şi 15 % din cea rurală) are asigurată
aprovizionarea cu apă potabilă în sistem centralizat. Sursa predominantă o reprezintă
apele de suprafaţă. Consumul menajer mediu în 1995 de exemplu a fost de 264 l / om / zi,
valoare puternic supraestimată din cauza marilor pierderi din reţele. Ca sisteme de
alimentare individuală, sunt în evidenţă aproape un milion de fântâni. Problemele sunt
numeroase şi grave: Nu toate sursele de suprafaţă sunt protejate sanitar, multe reţele
funcţionează cu intermitenţe peste limitele admise, iar o mare parte din instalaţiile de
tratare au eficienţă sub 90 %.

10
1.3..Impactul antropogen asupra calităţii apei

Orice activitate umană are un impact potenţial asupra mediului înconjurător. Ca


parte a naturii, omul internacţionează desigur cu mediul, dar stadiul la care a ajuns
civilizaţia umană face ca noi să fim oarecum ieşiti parţial de sub legile naturii şi
mecanismele ei de reglare, ceea ce ne face mai puternici dar totodată foarte vulnerabili,
greşelile nemaifiindu-ne corectate prompt de natură. Trebuie acum tot mai mult să ne
purtăm de grijă singuri şi nouă dar şi naturii, de care conntinuăm totuşi să depindem. De
aceea trebuie să evaluăm cu atenţie impactul omului asupra calităţii apelor, pe care îl
putem sintetiza astfel:
Modificări ale ciclului hidrologic
Aceste modificări pot viza capacitatea de mixaj sau diluţie sau echilibrul
hidrologic al regiunii:
· Defişări: scade capacitatea de retenţie a apei, creşte eroziunea şi sedimentarea
· Lacuri aritificiale: cresc evaporarea, sedimentarea şi timpul de rezidenţă a apei,
astfel că în aval scad nutrienţii şi suspensiile şi adesea creşte salinitatea; Prizarea de ape
de la fund la lacuri adânci dau aval ape reci, anoxice, cu compuşi toxici etc.; uzinarea
neregulată produce debite cu mari oscilaţii;
· Irigaţiile: Produc sărăturarea solurilor şi apelor subterane în regiuni semiaride şi
aride;
· Dragarea pentru navigaţie produce mobilizarea sedimentelor şi creşterea
concentraţiei unor toxici;
· Aducţiuile interbazinale scad capacitatea de diluţie a râului din care se fac şi îi
cresc salinitatea, coboară nivelele freatice şi fac transfer interbazinal de poluanţi;
· Desecările de zone umede: reduc biodiversitatea, capacitatea apelor de
autoepurare biologică şi biochimică; scad capacitatea de ateuare a apelor mari;
· Supraexploatarea acviferelor costale şi dragarea estuarelor duce la invazia apelor
sărate în interior;
Modificări ale ciclurilor naturale biogeochimice, în sensul amplificării sau diminuării lor:
· Poluarea fecaloid-menajeră şi îngrăşămintele chimice aplicate neştiinţific etc.
aduc un mare aport;

11
· Reducerea zonelor umede reduce capacitatea naturală de stocare şi degradare a
poluanţilor şi nutrienţilor;
· Construcţiile, şoselele, decopertările, haldările, defrişările etc. cresc eroziunea
mecanică şi deci aportul;

12
CAPITOLUL II
REPARTITIA APEI PE TERRA

Privire generală asupra apelor de suprafaţă


Apele dulci de suprafaţă reprezintă majoritatea rezervei de apă dulce lichidă. Ele
formează reţeaua hidrografică, fără de care peisajul geografic ne-ar fi multora de
neconceput. Morfologic, ele fac impresia unui sistem vascular al pământului, ceea ce în
anumite privinţe şi sunt.

2.1.Clasificare şi caracteristici.
Apele de suprafaţă se clasifică în ape stătătoare (mări şi oceane, lacuri etc.), ape
curgătoare (izvor - pârâu - râu - fluviu) şi ape stagnante. Distingem lacuri naturale şi
lacuri artificiale, cursuri de apă naturale, modificate artificial / regularizate sau construite
artificial (canale).
Apele dulci de suprafaţă diferă după foarte multe caracteristici: debitul şi
variaţiile sale (la cele curgătoare), temperatura, concentraţia şi natura substanţelor
dizolvate sau aflate în suspensie, conţinutul biologic şi microbiologic etc., fiecare masă
de apă lichidă cu albia ei şi vieţuitoarele din ea fiind un ecosistem distinct. Totodată,
apele dulci de suprafaţă au şi numeroase caractere comune: Spre deosebire de cele
subterane, ele sunt de regulă mai puţin mineralizate, mai bogate în elemente biologice,
mai influenţabile de către alţi factori (naturali şi antropici), mai uşor poluabile, mai puţin
stabile în caracteristici, dar totodată au şi capacităţi mai crescute de a-şi automenţine
calitatea.

2.2.Principalele ape dulci de suprafaţă: râurile şi lacurile

2.2.1.· Râurile
Cele mai mari 15 râuri duc 1/3 din scurgerea globală de apă pe continente. Cel
mai lung e Nilul iar debitul cel mai mare îl are Amazonul.

13
Curgerea râurilor este foarte diferită în funcţie de pantă, configuraţia albiei
(rugozitate, formă, adâncime etc.) şi de alţi factori. Viteza de parcurs variază pe diversele
secţiuni şi este importantă de cunoscut, mai ales pentru a putea prezice poziţia la un
moment dat a unei unde de viitură sau de poluare. Aceste lucruri se deduc prin analizarea
datelor hidrologice (debit) şi de calitate a apei în diversele puncte ale unui râu, date din
care se poate observa viteza de înaintare a unei anume mase de apă mai voluminoase sau
cu o anume compoziţie distinctă (de exemplu o undă de poluare) între două secţiuni de
control. Modele de curgere se pot stabili şi experimental prin marcarea apei cu trasori
cum sunt coloranţii (fluoresceină) sau trasorii radioactivi. Cunoscând bine morfologia
albiei şi alte elemente se pot face şi modelări teoretice, dar de obicei albia unui râu are o
complexitate prea ridicată pentru a permite o modelare teoretică a curgerii a cărei
rezultate să fie utile practic, cu excepţia unor porţiuni scurte sau a râurilor mari şi lente.
În cadrul aceluiaşi râu, apa nu curge cu viteză uniformă, ci lent spre fund şi maluri
şi mai rapid spre suprafaţă şi mijloc. Dar de regulă curgerea nu e laminară ci turbulentă
iar variaţiile de pantă, lăţime, adâncime a albiei, pragurile şi obstacolele şi alţi factori
determină o curgere de mare complexitate şi variabilitate, incluzând vârtejuri, bulboane,
zone de contracurent sau cvasistaţionare alternând cu repezişuri. Acest fapt la rândul său
determină o variaţie spaţială şi temporală a albiei râului şi curgerii apei. Toate aceste au o
mare importanţă pentru autoepurarea apei şi pentru calitatea ecologică, oferind habitate
variate în cadrul aceluiaşi râu, ceea ce este esenţial pentru biodiversitate.
O moleculă de apă face în unele râuri zile sau săptămâni, dar în Nil drumul ei spre
mare poate dura un an. Dacă pe parcurs întâlneşte un lac, molecula de apă poate fi
"întârziată" mult, de la zile sau săptămâni până la secole întregi în lacuri mari precum
Tanganyka sau Superior.
Râurile cu curgere rapidă şi turbulentă duc la un continuu amestec al apei şi deci
la o compoziţie relativ uniformă. La râurile mari şi lente amestecul se face mai puţin.
Astfel, apele Amazonului şi ale lui Rio Negro sunt în continuare separate chiar la mai
multe sute de kilometri aval de confluenţă, la fel şi cele ale lui MIssissippi cu Missouri!
În lacuri de asemenea nu se tinde oriunde spre uniformizare şi există gradiente persistente
în echilibru dinamic, nu doar pe verticală, ci şi pe orizontală, de la o zonă la alta, chiar

14
dacă există curenţi. Acest factor are mare importanţă în prelevarea de probe de apă, unde
supraestimarea uniformităţii poate duce la falsificarea rezultatelor.
Râul este un sistem dinamic, a cărui morfologie e normal să sufere anumite
modificări în timp, atât ca şi configuraţie internă a albiei minore, cât şi c modificare a
traiectului albiei, prin migrarea meandrelor şi alte fenomene.
Fitoplanctonul în râuri există mult mai mult de cât se credea şi e de origine chiar
din râu dacă acesta e destul de lung sau lent sau cu destul golfuri, nişe de contracurent
etc. Până la începutul anilor '90 subiectul a fost sistematic neglijat, considerându-se că
fitoplanctonul din râuri e nerelevant deoarece dacă există e adus din lacuri şi nu autohton.
În râuri, în spatele obstacolelor (bolovani, picioare de pod, arbori etc.) apar vârtejuri,
contracurenţi etc. car sunt de fapt microretenţii de apă care, însumate, dovedesc că într-un
râu putem avea de fapt un important procent de apă stagnantă şi nu "curgătoare" după
modelul clasic. Evaluări cantitative direct s-au putut face numai relativ recent, cu ajutorul
teledetecţiei termice, deoarece apa din microretenţii e mai caldă ca cea ce curge normal
pe râu. Aceste rezultate influenţează predicţia evoluţiei concentraţiei unor poluanţi sau a
posibilităţilor de productivitate biologică a unui râu. De asemenea trebuie luat în calcul
hyporheosul, zona de sub fundul apei unde sunt multe vieţuitoare acvatice ce trăiesc
continuu sau doar temporar în sedimente.
De la izvoare spre aval, râurile îşi modifică treptat caracteristicile de curgere,
configuraţia albiei şi calitatea apei. Corespunzător variază şi structura biocenozelor.
Pentru peşti putem distinge în zona noastră geografică pe un râu porţiuni de dominanţă a
unei specii sau asocieri: zona fântânelului; zona păstrăvului (specii însoţitoare: boiştean,
grindel, zlăvoacă); zona lipanului şi moioagei (specii însoţitoare: lostriţă, clean dungat)
etc.

2.2.2.· Lacurile
Lacurile sunt ape stătătoare şi se împart în naturale şi artificiale. Cele naturale
sunt majoritatea situate într-o depresiune naturală închisă a scoarţei pământului, dar
există şi lacuri de altă origine, cum sunt cele de baraj natural, sau în cratere vulcanice etc.
Majoritatea sunt lacuri cu apă dulce, însă există multe cu apă sărată, mai ales în zone
aride, dar şi în alte împrejurări cum sunt foste saline inundate, golfuri marine ce au fost

15
separate de mare etc. Unele lacuri sunt alimentate de râuri sau pâraie / izvoare, altele
aparent numai de precipitaţii şi eventual izvoare submerse. Unele au scurgere prin râuri
sau chiar fluvii, altele sunt lipsite de scurgere. Majoritatea lacurilor sunt permanente, dar
există şi numeroase lacuri temporare în zone carstice sau aride, unele de foarte mari
dimensiuni cum sunt lacul Erie din Australia, pe care geografii voiau să îl şteargă de pe
hărţi căci nu avusese apă multe decenii dar brusc s-a reumplut după ploi puternice....
Suprafaţa totală a lacurilor este de circa 2,7 milioane km2, adică aproximativ 1,8%
din suprafaţa uscatului). Cel mai mare lac este Marea Caspică, cu 400.000 km2 (dar cu
apă sărată şi considerată de unii ca fiind o mare, chiar dacă nu are legătură cu oceanul
planetar) Urmează ca mărime lacul Superior (80.000 km2), apoi lacul Victoria şi alte circa
30 de lacuri cu peste 5000 km2. Cel mai adânc lac este lacul Baikal, , ce atinge 1620 metri
profunzime, fiind cel mai mare rezervor de apă dulce lichidă de pe Terra.
Lacurile artificiale sunt în marea lor majoritate lacuri de acumulare create prin
bararea văilor cu baraje de beton sau anrocamente, creând în spatele lor lacuri de
acumulare. Primul baraj se pare că a fost construit în Egipt acum peste 5000 de ani. La
nivelul anului 1982, numărul de mari lacuri de acumulare era de: peste 18.500 în China,
peste 5300 în SUA; peste 2100 în Japonia, peste 1000 în India, peste 690 în Spania, peste
600 în Coreea, peste 580 în Canada, peste 520 în Marea Britanie, peste 490 în Brazilia,
432 în Franţa, 408 în Italia, 219 în Norvegia, 184 Germania, 142 Cehoslovacia, 134
Suedia, 130 Elveţia, 114 Yugoslavia, 112 Austria, 108 Bulgaria.... Principala folosinţă
pentru majoritatea acumulărilor este cea hidroenergetică. Hidrocentralele sunt de diverse
tipuri, determinate mai ales de caracteristicile de debit şi cădere. Astfel, turbinele tip
Pelton se folosesc la debite reduse cu căderi mari de apă, cele tip Francis la căderi medii
dar debite medii sau meri, cele tip Kaplan la căderi mici sau debite oscilante... Există şi
turbine tubulare, turbine reversibile (ce pot funcţiona şi ca pompe) iar pentru stocare de
energie se construiesc hidrocentrale prin pompaj.
O teorie clasică susţinea că un lac este o formaţiune efemeră la scara erelor
geologice, că evoluţia lui naturală este din punct de vedere biologic spre eutrofizare iar
din punct de vedere hidrografic spre colmatare şi dispariţie, prin afluxul de sedimente
(râuri, vânt, erodarea malurilor....) şi prin depunerea de substanţe organice din "ploaia
biologică". Totuşi se constată că într-adevăr lacurile eutrofe, politrofe sau hipertrofe merg

16
rapid spre colmatare, pe când cele oligotrofe nu au depuneri semnificative pe fund de la
procesele biologice. Şi nu în toate lacurile există aport exogen ridicat de material care să
se sedimenteze, astfel că unele lacuri sunt practic nemodificate de milioane de ani.
În secolul XX toate marile lacuri fără scurgere din lume şi-au redus nivelul
(Marea Caspică, Marea Aral, Marele Lac Sărat, Marea Moartă etc.). Cauza este
prelevarea de mari cantităţi de apă pentru irigaţii dar şi o aridizare a climei.
Decenii întregi s-au făcut mari eforturi de a determina cantitatea şi repartiţia apei.
Cantitatea totală actuală de apă de pe planeta noastră este estimată la circa 1,4 miliarde de
kilometri cubi. Estimări mai exacte propun cifra de 1357,506 x1015 m3. Această cantitate
se apreciază că a fost de multe zeci de ori mai redusă în urmă cu 4 miliarde de ani (20
x1015 m3) dar scoarţa pământului a eliberat treptat 3400 x1015 m3 apă. Diferenţa până la
valoarea actuală este pusă pe seama apei disociate definitiv prin fotosinteză, care a dat
naştere actualei atmosfere. Acest proces continuă şi în momentul de faţă, apreciindu-se că
se pierd anual definitiv, prin fotosinteză, 550 x109 m3 de apă. Pierderile externe (disiparea
din atmosferă în spaţiul cosmic) sunt contrabalansate de aportul extern prin meteoriţi şi
praf interplanetar (circa 10.000 tone anual), în care adesea există apă.
Din totalul apei din hidrosferă, 97,42 % este sub formă lichidă (1364 x 1015 m3),
2,57% în stare solidă (36 x1015 m3 ) şi sub 0,00001% (0,013 x 1015 m3) în stare gazoasă.
Această proporţie a variat şi ea de-a lungul erelor geologice, după temperatură (conform
principiului lui Le Catelier din fizică). Topirea totală a calotei glaciare antarctice şi
groenlandiene ar produce creşterea nivelului oceanului planetar cu peste 90 metri, dar şi o
puternică ridicare a celor două suprafeţe de uscat scăpate de povara gheţii. Din apă, 1350
x 1015 m3 aparţin oceanelor, lacurilor sărate şi mărilor interioare şi doar 2,57% este dulce.
Din aceasta (100%), 30% sunt ape subterane (lichide sau sub formă de permafrost), 50%
ape de suprafaţă staţionare şi 20% ape de suprafaţă curgătoare. Cifre mai exacte
estimează 125.000 km3 în lacuri cu apă dulce şi 1250 km3 în râuri. Umiditatea din sol şi
apa vadoasă ar totaliza 67000 km3 in schimb apele subterane, până la 4000 m adâncime,
ar cuprinde 8.350.000 km3, adică 0,61% din hidrosferă, iar gheţarii şi calotele de gheaţă
29.200.000 km3 , adică 2,14 % din hidrosferă. În fine, biosfera înglobează numai 0,0006
x 1015 m3 de apă. La mari adâncimi există apă şi în scoarţa terestră, din care activitatea
vulcanică mai aduc la suprafaţă alături de alte gaze.

17
Nevoile de apă ale omului nu par mari la prima vedere faţă de cifrele arătate. Însă
din apele dulci lichide, numai 4% (0,2 x 106 m3) se estimează ca fiind prelevabile pentru
consumul uman, cantitate foarte redusă ţinând cont de creşterea puternică a consumului
de apă în ultimele decenii şi variaţia sezonieră şi cea geografică a surselor.

18
CAPITOLUL III
LACURI DIN ROMÂNIA

3.1.Caractere generale ale lacurilor

În România există peste 3.450 de lacuri. Suprafaţa totală a lacurilor este de circa
2.620 km2 ceea ce reprezintă 1,1% din suprafaţa ţării. Lacurile sunt în general mici ca
suprafaţă, 91,5% din lacuri au suprafaţa sub 1 km2.
Prin lac inţelegem o indindere permanentă de apă stătătoare, caracterizat printr-un
bazin relativ consolidat, o adâncime destul de mare pentru ca lumina să nu pătrundă până
la fundul acestuia şi un regim termic caracterizat prin stratificare. Caracteristicile
morfometrice ale lacurilor joacă un rol apreciabil în regimul lor hidrologic. Orice lac de
pe suprafaţa pămantului apare şi se dezvoltă într-un anumit mediu geografic şi acţionează
reciproc cu acesta.
Particularităţile regimului hidrologic (alimentarea cu apă, variaţia nivelului, a
volumului de apă, a chimismului, regimului termic şi dinamic), depind de dimensiunile
lacului si de condiţiile geografice (relief), climă şi scurgere superficială.
În fiecare lac au loc unele procese hidrologice din ale căror acţiune cumulată rezultă
regimul hidrologic al acestuia. Intensitatea şi direcţia de dezvoltare a acestor procese sunt
determinate de mediul geografic în care se găseşte lacul.
În unele cazuri, procesele hidro-geografice au dus la transformarea lacurilor în zone
umede de tip mlaştini.
În zona muntoasă, acolo unde există condiţii pentru formarea mlaştinilor pot fi
întâlnite numeroase lacuri care au evoluat în mlaştini tipice: Mohoşi (Tuşnad),
Roşu(Penteleu),Vulturilor(Siriu).
Lacurile constituie unităţi morfologice bine conturate, cu trăsături proprii în morfologia
zonei lacustre si a regimului hidrologic prezentând următoarele caracteristici:
 malul lacului: format din versanţii depresiunii în care este situat lacul;
 ţarmul lacului: reprezintă intersecţia versantului cuvei cu oglinda apei;
 plaja lacului: zona înconjurătoare care rezultă din înaintarea şi retragerea liniei de
ţărm datorită variaţiilor de nivel în perioada anotimpurilor.
 prispa lacului: este zona submersă; panta prispei are o înclinare foarte mică şi
corespunde platformei continentale marine;
 povârnişul lacustrei: este panta abruptă şi face trecerea de la prispa lacului la zona
centrală;
 fundul lacului: reprezintă zona submersă centrală şi este de cele mai multe ori
foarte puţin înclinat spre un punct unde se gaseşte adîncimea maximă.

19
Regimul termic al lacurilor este influentat de conditii geografice locale, in deosebi de
temperature aerului. Vara apa lacurilor are o stratificatie termica directa de (20-25 grade
C la suprafata si 4-10 C in adancime), iar iarna o stratificatie termica inversa de (0 grade
C la suprafata sub podul de gheata si 4 grade C in adancime, in lacurile mari).
După raportul dintre evaporabilitate şi cantitatea precipitaţiilor atmosferice, lacurile din
România se împart în două mari categorii:

Lacurile zonei cu umiditate deficitară, sunt repartizate geografic astfel:


 Lacurile din Dobrogea, situate în lungul zonei litorale maritime şi de-a lungul văii
Dunării. În sudul Deltei Dunării se întinde complexul lagunar Razelm, format din două
grupe: nordică (a lacurilor cu apă dulce) şi sudică (a lacurilor sărate).
 Lacurile din Podişul Moldovei, în majoritatea lor artificiale (iazuri), iar în cazuri
izolate formate datorită alunecărilor de terenuri şi conurilor de dejecţie laterale, au
adâncime mică (2-3 m); majoritatea sunt lacuri de apă dulce, dar în Câmpia Jijiei ele au o
mineralizare destul de ridicată.
 Lacurile din Podişul Transilvaniei, legate, ca geneză, de masivele saline din zona
diapiră (lacurile Ursu, Negru etc). Unele din ele s-au format prin prăbuşirea vechilor
saline (lacul Avram Iancu, Sic etc)
 Lacurile din Câmpia Română, formate în majoritatea lor datorită fenomenelor de
sufoziune din depozitele de loess (Ianca, Plopul, Colentina etc)
 Lacurile de luncă, răspândite de-a lungul luncilor râurilor mai importante, având
un
regim hidrologic strâns legat de cel al râurilor (Potelu, Rastu, Suhaia etc)

Lacurile zonei cu umiditate excedentară, sunt repartizate geografic astfel:


 Lacurile din Carpaţii Orientali, lacuri de baraj (Lacul Roşu), vulcanice (Sf. Ana),
glaciare (Lala, Buhăescu, Iezer etc.)
 Lacurile din Carpaţii Meridionali, lacuri glaciare (Zănoaga, Bucura, Capra, Bâlea,
Gâlcescu etc), care constituie, în majoritatea lor, obârşii ale râurilor.

3.2.Factorii genetici ai lacurilor din România

Configuraţia actuală a reliefului ţării este rezultatul unei evoluţii paleogeografice


îndelungate.
În geneza lacurilor Romaniei un rol important îl au : mişcările tectonice, roca,
relieful, reţeaua hidrografică, etc.
 Mişcările tectonice reprezintă principalele faze de orogen, prăbuşirile scoarţei
terestre.
Zăcămintele de cărbuni reprezintă o bogăţie a ţării şi constituie o dovadă a
genezei lacurilor întalnite în depresiunile Petroşani, Braşov, Făgăraş, Sibiu.

20
 Erupţii vulcanice: şi-au facut apariţia cu lacuri de mari dimensiuni (de baraj
vulcanic,
lacuri drenate prin intermediul râurilor cu excepţia lacului Sf. Ana, de lângă Tuşnad)
 Constituţia litologica : are rol în formarea naturală sau crearea de către om a
lacurilor.
Se remarcă rocile din regiunile muntoase (şisturi cristaline, roci eruptive) care
favorizează menţinerea apei acumulate în formele negative de relief.
 Clima – are rol în geneza lacurilor având o influenţă în acumularea şi menţinerea
apei în formarea unor tipuri de cuvete lacustre.
Elementele climatice: regimul precipitaţiilor (Câmpia Româna, Dobrogea, Podisul
Dobrogei) favorizează existenţa lacurilor, indiferent de originea cuvei lor, un alt factor
este vântul care are caracter determinant şi contribuie la formarea cuvelor lacustre. În
cuaternar climatul a favorizat instalaţia periodică, în masivele cele mai înalte din Carpaţi.
 Factorii hidrologici: au rol important în formarea unor anumite categorii de
lacuri din care: Dunărea, Mureşul, Someşul, Jiul, Oltul, Argeşul, Siretul, Prutul,
care devin lacuri în timpul apelor crescute, topirii brusca a zapeziilor sau după
ploile torenţiale de vară.
Prezenţa unui fluviu de talia Dunării unde sunt cantonate cele mai numeroase
lacuri. Bogăţia în aluviuni barează gurile afluenţiilor secundari, transformându-le în
limanuri fluviaţiile. Zona de litoral maritim a favorizat prin intermediul oscilaţiilor de
nivel ale apelor Mării Negre şi prin actiunea curenţiilor de ţărm.
Variaţiile de nivel ale râurilor se transforma în „fluvii” pentru a provoca schimbarea
cursurilor, lăcuirea albiilor si apariţia unor lacuri noi.
 Factorii geomorfologici: reprezintă alunecările şi prabuşirile de teren, iar
acţiunea lor
este influenţata de ceilalti factori.
Lacurile apar in spatele valurilor de teren alunecate şi în sectoarele albiei râurilor.
Uneori aceste lacuri dispar la o viitura cand barajul vremelnic nu este stabil (era prea
masiv.)
Un factor important în apariţia şi dispariţia lacurilor este cel antropogen. Pentru
rezolvarea problemei alimentării cu apă potabilă, omul a creat lacuri. Peisajul natural al
regiunilor cu lacuri trebuie modificat cu grijă pentru a nu strica echilibrul (hidrologic)
natural.

3.3.Proprietatile fizice ale biotopului lacurilor

Dinamica lacurilor se caracterizează prin procese de schimb de energie si masă.


Fluxul de energie provine din energia cinetică a vântului, energia termica, energia ce
traversează suprafaţa prin evaporaţie, din intrările si ieşirile afluenţilor, din maree, din
precipitaţiile atmosferice si din procesele de schimb de pe fundul lacului.

21
3.4.Zonarea unui lac

În funcţie de modul în care se produce stratificarea termică distingem: stratificare


directă, stratificare indirectă şi stratificare uniformă.
• Stratificarea directă se întâlneşte în zonele cu climat temperat. Stratul de apă
caldă de la supraţata apei are (10 -12) m şi se numeşte epilimnion. La nivelul acestei
zone a lacului se poduce o omogenizare termică intreţinută de valuri şi de curenţii de
convecţie datoraţi variaţiilor de temperatură dintre zi şi noapte.
• Orizontul de sub epilimnion, unde nu se mai produce omogenizarea apei in
timpul verii şi unde temperatura scade brusc se numeşte metalimnion (strattermoclin).
• Stratul profund al unui lac poartă numele de hipolimnion şi la nivelul acestuia
temperatura scade foarte lent.
În decursul unui an lacul trece prin următoarele stadii:
- homeotermie de toamnă →dichotermie termică→stagnaţie de iarnă (stratificare inversă)
→homeotermie de primăvară.

22
3.5.Ecosistemul lacurilor

Biotopul lacurilor este natural şi diversificat în functie de altitudine, de substratul


geologic de suprafaţă şi adâncime, de calitatea si complexitatea factorilor fizici şi
chimici.
Principalele caractere ale pelagialului ca biotop constau in:
Masa de apă: care influentează natura biocenozelor şi manifestarile morfologice,
fiziologice şi comportamentale ale speciilor.
Modificări de nivel: sunt determinate de evaporarea provocată de temperatură,
vânturi, consum biologic şi precipitaţii. Lacurile din zona montană au nivelurile maxime
în luna mai şi iunie; cele din zona de câmpie, de podiş şi colinare în lunile martie sau
aprilie. Nivelurile cele mai scăzute pentru lacurile montane sunt în luna august, iar
pentru cele de câmpie, podiş şi colinare, în lunile iulie, august.
Vâscozitatea:apei lacurilor variaza pe anotimpuri şi între bazine. De densitatea şi
vâscozitatea apei depinde de fenomenul de plutire liberă.Corpul organismelor submerse
este impins de sus cu o forţa egală cu greutatea apei dislocuite, iar volumul apei
dislocuite depinde direct de densitatea ei, fiind important pentru organismele planctonice
si nectonice.
Transparenţa apei este influenţată de cantitatea materialelor organice şi
anorganice aflate în suspensie de cantitatea substanţelor solvite etc. Gradul de

23
luminozitate pe verticală este diferit în cursul unui an şi este de mare importanţă pentru
viaţa organismelor acvatice; permite activitatea fotosintetizantă a producatorilor primari
şi dirijează activitatea zooplanctonului: ziua coboară în adâncime, iar în amurg revine
spre suprafată. În lacurile alpine transparenţa este incomparabil mai mare decat în lacurile
colinare şi cele de câmpie.
Temperatura lacurilor depinde de altitudine si latitudine. Încălzirea apei o fac
razele solare cu excepţia lacurilor termale care privesc şi izvoare calde. Vara temperatura
apei este mai ridicată la suprafaţă osciland între 20-25ºC şi descreşte spre fund unde
ajunge la 7,6,5º sau 4ºC. Toamna apa se răceşte la suprafaţă odata cu răcirea aerului.
Iarna apa se răceşte la suprafaţă până la 0º, când îngheaţă. Sub gheaţă temperatura creşte
către fund ajungând la 4 grade C. Circulaţia de primavară şi toamnă, când se
uniformizează temperatura şi oxigenul solvit în toată masa apei; precum şi stratificaţia de
vară şi de iarnă a apei au mare importanţă pentru viaţa biocenozelor.
Chimismul apei, lacurilor este diferit de la bazin la bazin şi în funcţie de
anotimpuri. Sărurile minerale din apa lacurilor provine din substratul propriu, din izvoare,
din apele care se varsă în ele, din şiroaiele de apa de pe versanţi rezultată din precipitaţii
ce spală solul, din mineralizarea organismelor moarte. Lacurile colinare şi de câmpie
sunt bogate în săruri, cele alpine sunt sărace. Bentalul este diferit de la bazin la bazin sau
chiar în cadrul aceluiasi bazin. El poate fi format din diferite depuneri organice, din mâl,
nisip, argilă etc.

3.5.1.Biocenoză.

În cadrul lacurilor asociaţiile de plante şi animale capată aspecte caracteristice în


funcţie de condiţiile oferite de biotop. Comunităţile mari din ecosistemul lacustru sunt
pelagosul şi bentosul.

Pelagosul este format din totalitatea asociaţiilor de organisme vegetale si animale


din masa apei. Pelagosului îi sunt caracteristice: planctonul şi nectonul. Nectonul şi
planctonul sunt biocenoze tipice cu: producătorii, consumatori si reducători.

24
Nectonul este format din organisme mici ce plutesc sau înoata la suprafaţa apei
sau în pelicula de apă groasă de aproximativ 10 cm formată la nivelul de contact al apei
cu atmosfera.
Planctonul este format din organisme mici (microscopice), de plante şi animale
care plutesc sau înoată la suprafaţa apei.
Nectonul nu este o biocenoză ci o asociaţie de organisme animale care înoată
activ în masa apei şi consumă diferiţi componenţi ai pelagosului si bentosului.
Bentosul este format din organisme care trăiesc pe fundul bazinului. În zona
litorală acesta se numeşte bentos litoral, iar în zona profundă bentos profundal
Bentosul litoral este acoperit cu vegetaţie de mâl emersă si submersă printre care
traiesc numeroase organisme animale. Este bine luminat şi oxigenat. Bentosul
profundal este lipsit de lumină, slab oxigenat, acoperit de un mâl. Este populat cu
animale ce consumă materia organică formată în pădurile superioare.
In zona litorală a lacurilor producătorii primari sunt reprezentaţi prin macrofite:
iarbă, mlaştini, rogoz, limba broaştei, buzdugan, papură, trestie, broscăriţă, nufăr alb,
nufăr galben etc. ale căror frunze sunt întinse pe suprafaţa apei brădiş şi cosor etc.
Consumatorii sunt reprezentaţi de: animale ce trăiesc pe tulpinele si frunzele
macrofitelor din apă; de numeroase populaţii de protozoare, rotiferi, cladocere, copepode
numeroase populaţii de viermi (aniclide), gosteropode, lamelibra, larve de insecte, diferiţi
crustacei şi din peşti, cum sunt: linul, ştiuca, caracuda, crapul, obleţii bibanul, plătica etc.
În zona pelagială există un singur producător primar –fitoplanctonul format din
numeroase populaţii de alge verzi, alge albastre-verzui, alge silicioase etc.
Consumatorii sunt reprezentaţi prin populaţii de animale nevertrebrate din
grupele sistematice; dintre vertrebrate sunt prezente şalăul şi alte specii de peşti din cei
menţionaţi, care ies în larg. La consumatorii din zona litorală şi cea pelagială se adaugă
specii de broaşte, păsări etc. Din care unele intra temporar în reteaua trofică a biocenozei.
In bentosul zonei profundale producătorii primari lipsesc. Consumatorii sunt reprezentaţi
prin populaţii de viermi şi alte specii de nevertebrate adaptate la slabă oxigenare a apei.
În zonele mai adânci coboară plătica, peşte care valorifică prin consum organismele
bentonice.

3.5.2.Fauna

Fauna bălţilor permanente de la şes este puţin caracteristică; ea constă în general


din specii europene sau central europene larg răspândite.
Principalele grupe de animale din bălţile de la şes sunt: spongierii si celenterate fixate pe
plante. Viermii sunt reprezentaţi de oligochete, hirudinee.
Mai întâlnim scoici gasteropode pulmonate.
Răcuşorii sunt bine reprezentaţi, mai ales ciclopii, copepodele parazite de peşti,
zopodele, gamaridele. În bălţile bogate în oxigen trăiesc şi rocii mari. Cei mai raspandiţi

25
sunt păianjenii de apă care-şi costruiesc un clopot de pânză argintie umplută cu aer, unde
vâneaza.
Insectele sunt foarte abundente în apele stătătoare, atât ca numărul de specii, cât şi
de indivizi. Domină neamurile de muşte de baltă de efemeroptere şi de libelule şi de
tridoptere specifice apelor stagnante. Larvele lor formează bentosul lacustru.
Dintre insectele fitofile fac parte: viori, gonitoride la suprafaţa apei, plăşuiţele de
apă. Vertebratele sunt bine reprezentate in bălţile şi lacurile de şes. Dintre peşti, se află
caracuda , linul, roşioară, şalăul, plătica, etc.
Dintre amfibieni, nelipsite sunt broaştele de lac ca şi buhaii de baltă. Reptilele
sunt reprezentate prin şerpii de apă.
Mai întalnim si ploşnitaş de apă care înoată pe spate: „Pentru aceea şi faţa
ventrala, întoarsă în sus este mai închis colorată, pe când spatele întors în jos este mai
deschis la culoare, aşa încât nu e văzut lesne din fund” (I.Simionescu)

3.5.3.Flora

Unde condiţiile sunt prielnice, varietatea formelor e tot aşa de mare ca şi într-o
poiană. Stuful şi papura fac desişul de pădure, păsarile de baltă îşi au adăpostul aici unde
nici noaptea nu e linişte.
Faţa apei este departe de mijlocul lacului sau verde acoperită de lintiţă, sau o grădină de
flori.
Rama oglinzii este făcută de tot soiul de plante, desprinse să aibă şi piciorul udat
de apă, iar mai înafară sunt unele plante cărora tot le ajunge ceva mai multă umezeală
decât în părţile prea uscate de pe costişe ori tapşane.
Sunt plante care înoată la suprafaţa apei cum ar fii: mătreaţa-verde, care acoperă
orice apă stătută mai adăpostită de vânturi pe lângă care se mai gasesc frunzuliţe mărunte
verzi numite mătasea broaştei.
Mătasea broaştei pluteşte pe faţa apei sau se prinde de vreun ţăruş ori piatră din
apă. Una dintre ele e fixată pe fundul apei, formând o păşune în baltă. Se mai întâlnesc şi
otraţelul de baltă care este alcătuit dintr-o gramadă de capcane mărunte aninate la vârful
frunzelor subţiri, se mai găsesc cosorul sau bradişul, iarba broaştelor sărmuliţa care are
forma de sârmă in spirală.
Pe langa plante superioare, cu fiori, în lacuri trăiesc câteva plante fără flori şi
anume :peştişoara plutind printre mătreaţa de baltă care pe un trunchi lung stau înşirate
frunze eliptice păroase pe partea de sus.
Cele mai frumoase plante care trăiesc aici sunt nuferii. În toiul verii, când
florile sunt desfăşurate, lacurile din Balta Brăila sau din Deltă sunt atractive ca şi
grădinile, cuprinzând mai multe tipuri de nuferi: nufărul alb căruia îi este asezată tulpina
în mâl, cu mugurii care ies din frunză şi flori şi nufărul galben. Aici se mai întâlnesc
numeroase plante dintre care: broscăriţa, papura etc.

26
3.6.Clasificarea lacurilor

După origine, lacurile sunt:


 lacuri naturale (cu suprafaţă totală de 2.300 km2 şi reprezintă 2/3 din suprafaţa
totală a lacurilor)
 lacuri antropice (cu suprafaţa totală de 1.150 km2 care reprezintă 1/3 din
suprafaţa totală a lacurilor).
Lacurile naturale sunt lacurile provenite din fostele lagune de pe malul Mării
Negre (Razim cu suprafaţa de 425 km2, Sinoe cu suprafaţa de 171 km2), lacurile formate
de-a ungul malurilor Dunării - limane fluviale (Oltenia cu suprafaţa de 22 km2, Brateş cu
suprafaţa de 21 km2), lacurile glaciare din Munţii Carpaţi (Lacul Bucura, cu o suprafaţă
de 10,8 ha este cel mai mare dintre ele), lacuri în cratere vulcanice (lacul Sfânta Ana),
lacuri în crovuri, în depresiuni, lacuri de baraj natural, limane fluvio-maritime şi lacuri
din Delta Dunării. Lacurile antropice sunt lacurile construite pentru valorificarea
potenţialului hidroenergetic, pentru alimentare cu apă, irigaţii, piscicultură şi agrement.
Lacurile naturale sunt repartizate pe regiuni sau zone.
Astfel avem:
- Zona de munte
- Zona de Deal şi Podis
- Zona de campie

3.6.1.Lacuri de munte

3.6.1.1. Lacuri vulcanice


Lacul Sf. Ana din masivul Ciumatu este considerat de relief vulcanic, unicul
exemplar de acest gen din ţara noastră. Puternicul lanţ eruptiv de pe latura internă a
Carpaţilor Orientali a adăpostit în cuaternar lacuri de crater pe care le-a drenat eroziunea
apelor.
Lacul Sf. Ana a denumit unul dintre obiectivele turistice datorită frumuseţii sale
Lacul Sf. Ana excepţionale şi a posibilităţii uşoare de acces, pe o şosea modernizată, care porneşte din
staţiunea balneoclimaterică Tuşnad şi urcă arcuindu-se în serpentine, până în vârful
muntelui Ciumatul, vechi vulcanic craterul căruia s-au acumulat apele actualului lac.
Lacurile în circuri glaciare sunt circa150, izolate sau asociate(complexul
Bucura). Ocupă circurile foştilor gheţari de tip alpin şi de tip pirenian. Cele de tip alpin
sunt frecvente pe versanţii nordici ai masivelor, unde condiţiile topoclimatice au favorizat
dezvoltarea unei glaciaţii cuaternare ample, iar cele de tip pirenian pe versanţii sudici.
Aceste lacuri se formează prin topirea gheţarilor cu: suprafaţa restransă (Bucura din
Retezat), contrastul, limpezimea, transparenţa si temperatura scazută a apelor.
Lacurile în văi glaciare prezintă un profil longitudinal cu contrapante. Lacurile le
întalnim în albia (Lia, Florica, Viorica, Ana din complexul Bucura-Retezat) şi izolate

27
(Viştişoara, Lacul Doamnei din Fagaraş). Ele au formă mai puţin rotundă şi prezintă un
contur neregulat şi uşor alungite în sensul văii.
Procesele de eroziune şi acumularea glaciară ce au însoţit acest fenomen au
determinat apariţia diferitelor forme de relief, dintre care se remarcă circurile şi văile
glaciare. În urma acţiunii erozive, la obârşia văilor glaciare se formează nişte excavaţii
circulare, flacante de abrupturi, denumite circuri sau căldări glaciare. După retragerea
gheţarilor, în aceste excavaţii se acumulează apa, dând astfel naştere lacurilor glaciare de
circ (iezere). Astfel de lacuri se întâlnesc şi la noi în ţară în Munţii Fagaras, munţi care
păstrează cea mai mare suprafaţă modelată de gheţari cuaternari. Aici, glaciaţiunea a avut
o extensiune pe ambii versanţi iar cele peste 70 de lacuri glaciare sunt înşirate de o parte
şi de alta a crestei principale între vârfurile Ciortea(2472m) si Urlea(2473m).
Cea mai mare parte a acestor lacuri se afla la peste 1950 m altitudine şi sunt
grupate în câteva complexe glaciare cum ar fi: complexul glaciar Ciortea-Avrig,
complexul glaciar Negoiu-Caltun, complexul glaciar Bâlea-Capra sau complexul glaciar
Podraga. Pe lângă Munţii Făgaraş, în România se mai găsesc lacuri glaciare îndeosebi în
Munţii Retezat –Godeanu.
Numeroasele sale acumulări lacustre sunt formate în circurile sau pe văile
glaciare, în spatele unor praguri glaciare sau acumulări morenice. În Retezat se întâlnesc
cele mai multe lacuri glaciare din toţi Carpaţii, peste 65, cele mai multe dintre ele fiind
grupate în mai multe complexuri glaciare (complexul glaciar Pietrele, Circul si Valea
Pietrele, Circul Stănişoara, Circul si Valea Rea, Circul Galeşul, complexul Judele,
complexul glaciar Lăpuşnicul Mare), cele mai importante fiind Pietrele, Judele si
Lăpuşnicul Mare.
În raport cu Retezatul, Munţii Godeanu şi Tarcu sunt dispuşi sub forma unor
uriaşe potcoave. Circurile şi văile glaciare din Munţii Godeanu fac parte din complexul
glaciar Lapusnicul Mic, ce are în alcătuirea sa o serie de acumulări lacustre de origine
glaciară. Lacul Barascu Mare (Zănoaga Lungita) se găseşte la 1860m altitudine, în cea
mai mare căldare glaciară de pe versantul nordic al muntelui Borascu, sub un abrupt de
circa 150m.
Lacul Lala reprezintă obârşia văii Lala Mare tributară Bistriţei Aurii, este al
treilea şi cel mai important afluent de pe dreapta ,din bazinul superior. Măreşte
atractivitatea şi dă satisfacţie turistilor, prin patru trasee.
Primul are punctul de plecare în străvechea asezare de vinuri Rodna Veche, de pe
Valea Someşului Mare care ne dă posibilitatea să vizităm ruinele bisericii distruse din
secolul al-XIII-lea.
Al doilea traseu porneşte de la cătunul Rotunda de pe Valea Bistriţei Aurii, al
treilea spre nord de la Cabana Puzdrele, urmând creasta principală a masivului rodnean,
care uneşte succesiv vârfurile Cisia Tomnatic, Inau, Inauţ, reclamând în câteva puncte o
atenţie deosebită pentru turiştii experimentaţi dar cu posibilitatea de a prinde întreaga
panoramă a grupei nordice a Carpaţilor Orientali, iar al patrulea traseu îl dublează pe cel
de la Rotunda însoţind Valea Lalei, de la lac şi până la Gura Lalei, la vărsarea în Bistriţa.

28
În depresiuni carstice - Cele mai interesante lacuri carstice sunt :Lacul Ighiu
(Muntii Trascau), Lacul Varasoaia ( Masivul Bihor), Lacul Zaton, Lacul Ponor (Podisul
Mehedinti), Taul Batran (Muntii Padurea Craiului), Lacul Ochiul Beiului (Muntii
Aninei).
Lacul Ighiu- este localizat in arealul satului Ighiel, judetul Alba. Este situat la o
altitudine de 940 m. Are o suprafata de 5,26 hectare si are o adancime maxima de 9 m.
Lacul Zaton-este localizat in judetul Mehedinti, in zona carstica de la Ponoarele. Are o
suprafata de 20 hectare.
Lacul Zaton (lac temporar), este situat in depresiunea din amonte de Pestera
Ponoarele din Podisul Mehedint. Lacul are momente cand este plin ochi, dar si momente
in timpul verii in care seaca complet. Panza freatica in aceasta zona se afla la o adancime
foarte mica, astfel incat culturile agricole nu au nevoie de irigatii. Localnicii sunt
constienti de riscul pe care si-l asuma cultivand in aceasta zona, deoarece pot pierde
intreaga cultura dupa o ploaie foarte puternica. La ploi torentiale, lacul se umple rapid, si
seaca la fel de repede, dar in aceasta perioada poate distruge complet culturile de porumb
de pe suprafata sa. În zona Râmnicu Sărat există lacuri cantonate in escavatii naturale
formate pe gresia ce acopera formatiunea salifera: in aria Bisoca (La Grunj) si pe platoul
Între Râmnice (Lacul Negru, Lacul Limpede, Lacul Cu Ciucuri respectiv Lacul
Vintileasca - cel mai mare).

3.6.1.2.De baraj natural- Lacul Cuiejdel, Lacul Roşu, Lacul Balătău


Lacul de baraj natural Cuiejdel, situat la 25 km de Piatra Neamţ, s-a format
recent (1978), prin surpare şi alunecare. Este cel mai mare lac de baraj natural din ţara
noastră.
Particularităţile deosebit de interesante şi unice ale acestui lac justifică realizarea
studiului ştiinţific complex privind biodiversitatea floristică, fitocenologică, faunistică şi
caracteristicele de mediu ale ecosistemelor din arealul respectiv.
L a c u l C u i e j d e l, asociat cu complexul de lacuri mai mici, toate formate
prin baraje naturale, reprezintă în acest moment, un “ m a r t o r ” în studiul şi evoluţiei
lanţurilor trofice din primul stadiu de formare a acestor ecosisteme lacustre.
Lacul Cuiejdel (Lacul Crucii) este amplasat în Munţii Stânişoarei, în bazinul
superior al râului Cuiejdi, respectiv, în cursul mijlociu al Cuiejdelului ( afluent de stânga
al Cuiejdiului)-( Fig.1), la cca. 21 km NNV de Piatra Neamţ. are o lungime de 1 km,o
suprafaţă de 2,2 ha, o adâncime maximă de 16 m şi un volum de un volum de 907.000
mc.
Lacul Roşu este situat pe cursul superior al raului Bicaz, judetul Harghita.
Descriere: Lacul Rosu este un lac de baraj natural situat la o altitudine de 980 m. S-a

29
format in 1837 prin surparea unei portiuni din Piatra Ghilcosului care a barat valea raului
Bicaz. Lacul mai este cunoscut sub numele de Ucigasul. Are o
suprafata de 12,6 hectare si o adancime maxima de 10,5 m. Pe malul lacului se afla
statiunea climaterica cu acelasi nume. Lacul Balătău este un lac de baraj natural situat in
Muntii Nemirei, la o altitudine de 532 m, la 4 km de Salatruc si este declarat monument
al naturii. S-a format in 1883 datorita unor alunecari de teren si a ploilor puternice ce s-
au prelungit din vara pana toamna tarziu.

3.6.2.Lacuri antropice

De baraj artificial- Desi scopul lor initial a fost cel economic in timp lacurile au
devenit destinatii turistice datorita valorii peisagistice si accesului relativ facil. Cele mai
cunoscute si vizitate sunt: Lacul Izvoru Muntelui, Lacul Vidra, Lacul Vidraru, Lacul
Fantanele, Lacul Valiug, Lacul Oasa.

Lacul Vidraru - a fost amenajat pe cursul Argesului. Este situat la 66 km de


Pitesti. Este accesibil prin intermediul Transfagarasanului. Are o suprafata de 893 hectare
si o adancime de 155 m. Apele lacului sunt bogate in pastravi, lipani, cleani. Lacul este
recomandat pentru sporturile nautice si pentru plimbari de agrement. Lacul Izvoru
Muntelui-este situat la poalele Ceahlaului, in arealul localitatii Bicaz. Are o suprafata de
32,6 kmp si o adancime maxima de 96 m. In apele sale se ridica Piatra Teiului, inalta de
23 m. Apele lacului sunt bogate in pesti (pastravi, clean, mreana).

Lacul Vidra - a fost amenajat pe cursul raului Lotru. Are o suprafata de 940
hectare. Lacul Fantanele - a fost amenajat pe cursul Somesului Cald. Este situat in arealul
comunei Belis, judetul Cluj. Are o suprafata de 8,15 kmp.

Lacul Valiug - a fost amenajat pe cursul raului Barzava. Este situat in arealul
comunei Valiug, judetul Caras-Severin. Are o suprafata de 59 hectare. Lacul Valiug este
o zona recomandata de agrement. In comuna Valiug se gaseste o pastravarie.

3.6.3Lacuri de deal şi podiş


Lacurile dulci din zona deluroasă

30
Regiunile de deal şi podiş adăpostesc în ele un număr mare de lacuri. Lacurile
mineralizate au căpătat implicit şi importanţa turistică, vizitatori veniţi la cură asocindu-şi
tratamentul cu excursii recreative pe trasee scurte.
Datorită numărului mare de lacuri din zona deluroasă şi podiş ,precum şi relativa
uniformitate a peisajului sunt date obiectivele turistice legate de prezenţa lor subliniind
oriunde şi oricând întâlnirea cu oglinda unui lac, umbrită de sălcii sau înconjurată de
„junglă” în miniatură a stufărişului îşi dă satisfacţii deosebite, insuflându-şi bucurie şi
optimism.
Unele dintre aceste locuri reprezintă adevarate rarităţi ale tipurilor genetice cărora
li se încadrează cum ar fii:Lacul Povoare şi Lacul Învârtita.

Lacurile sărate din zona deluroasă


Lacurile din masivele de sare sunt fie de origine naturala, fie de natura antropica
(in fostele ocne de sare). Lacurile antropice cele mai numeroase se afla in Transilvania in
jurul localitatilor Ocna Mures, Ocna Sibiu, Ocna Dej, Turda, Cojocna, Sic. In zona
subcarpatica se gasesc lacurile : Baia Baciului, Baia Rosie, Baia Verde, Telega, Sarata-
Buzau, Ocnele Mari, Govora. In zona Maramuresului se afla lacurile Ocna Sugatag si
Costiui. Lacurile naturale cele mai importante se gasesc in zona Sovata-Praid: Lacul
Ursu, Lacul Alunis, Lacul Verde.Ogna Şugatag este cea mai importantă staţiune balneară
din Depresiunea Maramureşului unde au existat explorări saline ale căror galerii s-au
prabuşit.

3.6.4.Lacuri de câmpie

Lacurile sarate de campie - cu interes balnear sunt: Lacul Amara, Lacul Sarat,
Lacul Balta Alba.
Lacul Amara - este localizat la 7 km de Slobozia. Are o suprafata de de 156
hectare si o adancime maxima de 3 m. Apa lacului este sulfatata, bicarbonatata, clorurata,
magneziana. Pe fundul lacului se afla namol sapropelic cu calitati terapeutice
recunoscute. Calitatile lacului au determinat infiintarea statiunii balneoclimaterice
Amara.
Lacul Sarat - este situat la 5 km de Braila. Are o suprafata de 1,72 kmp si o
adancime de 1m. Apa lacului are o mare concentratie de saruri iar pe fundul lacului se
gaseste namol sapropelic cu calitati terapeutice. Aceste calitati ale lacului au determinat
infiintarea statiunii balneoclimaterice omonime. Lacul Balta Alba - este situat la 56 km
de Buzau. Are o suprafata de 1012 hectare si o adancime maxima de 4 m. Pe fundul
lacului se gaseste namol sapropelic. Calitatile apei si namolului lacului au determinat
infiintarea statiunii balneoclimaterice Balta Alba.
Lacurile dulci din zona de câmpie
Lacurile cantonate aici constituie deseori obiectivele turistice la fel de preţuite ca
în zona deluroasă.

31
Poate fii recreativ făcând un popas pe malul Snagov sau Călduşari vâslind la
umbra arborilor aşteptând zvâgnitul plutei de la undiţă sau vizitând străvechiile mănăstiri
cu acelaşi nume.
Aceleaşi satisfacţii ţi le prelunjesc şi o excursie pe malul Lacului Cernica sau
Cormana, în apropierea căreia se află şi Călugăreni, intraţi în istoria românilor prin
victoria rasunatoare a lui Mihai Viteazul asupra turcilor ca şi Mănăstirea Cormana,
ctitorie a lui Vlad Ţepeş.
Lacuri de luncă- Lacul Bistreţ, Lacul Suhaia, Lacul Rotund
Lacul Bistreţ este un lac format din 5 bazine. Este destinat pescuitului.
Lacuri relicte- Cotu Morii, Râtu Mare, Verbunci
Lacuri heliotermice- Lacul Ursu
Lacul Ursu (46000 mc), prezinta fenomenul de heliotermie, care consta in
stratificarea termica a apei si cresterea concentratiei sarurilor spre adancime. La
suprafata, temperatura apei este mica, aceasta fiind aproape de temperatura atmosferica,
dupa care creste pana la aproximativ 3 m adancime, dupa care se inregistreaza valori mai
reduse si constante.

3.6.5Limane
Limane fluvatile - In Campia Romana exista numeroase lacuri, cum ar fi lacuri de
lunca (mai ales in Lunca Dunarii), lacuri sarate sau cu apa dulce (in Baragan), limanuri
fluviatile, iazuri, lacurile de agrement din jurul Bucurestiului si lacurile hidroenegetice
(Ostrovu Mare, pe Dunare si lacurile situate pe Olt in aval de Slatina).
Lacuri între dunele de nisip regăsim în Câmpia Olteniei şi Bărăgan. Limanurile fluviatile
sunt L. Snagov, L. Căldăruşani, L. Balta Albă.Lacurile în crovuri sunt sărate precum L.
Amara, L. Plopu, L. Sărat. Lacurile de luncă sunt situate de-a lungul Dunării: L. Bistreţ,
L. Mostiştea şi L. Brateş. Lacurile amenajate de om sunt: L. Ostrovu Mare pe Dunăre, de
baraj antropic, L. Herăstrău, L. Tei, L. Băneasa, L. Floreasca pe Colentina, fiind lacuri de
agrement în Bucureşti.
Limane fluvio-maritime- Mangalia, Techirghiol, Tasaul
Lacurile de pe litoralul Marii Negre au o mineralizare considerabila si sunt
recomandate in turismul balnear. Cele mai importante sunt: Lacul Techirghiol, Lacul
Costinesti, Lacul Mangalia, Lacul Agigea. Lacul Mangalia - este situat in apropierea
localitatii omonime. Are o suprafata de 2,61 kmp si o adancime maxima de 13 m. Pe
malurile lui se gasesc izvoare cu ape sulfuroase mezotermale. Aceste calitati au
determinat infiintarea statiunii balneoclimaterice omonime.
Lacul Techirghiol - este situat la 17 km de Constanta. Are o suprafata de 11,61
kmp si o adancime maxima de 9,7 m. Namolul sapropelic de pe fundul lacului
Techirghiol are calitati curative remarcabile. Calitatile apei si namolului au determinat
dezvoltarea unor statiuni balneare pe tarmul lacului: Eforie Nord, Eforie Sud,
Techirghiol.

32
Lacul Agigea - este situat in arealul comunei Agigea. Are o suprafata de 64
hectare si o adancime maxima de 70 cm. Apa sarata si namolul sapropelic au recomandat
infiintarea statiunii balneoclimaterice Agigea.

3.6.6.Lagune- Razim, Sinoe, Zmeica

Lacuri în Delta Dunării- Lacul Roşu, Lacul Furtuna, Lacul Lumina


În Delta Dunarii se afla peste 450 de lacuri. Ele sunt recomandate amatorilor de
pescuit si vanatoare sportive, pentru desfasurarea unor sporturi nautice sau pur si simplu
pentru agrement. Cele mai cunoscute lacuri sunt: Lacul Fortuna, Lacul Puiu, Lacul
Matita, Lacul Merhei, Lacul Dranov, Lacul Gorgova, Lacul Bogdaproste, Lacul Isac.

CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ-
LACUL DE BARAJ NATURAL CUIEJDEL
INTRODUCERE

33
Lacul de baraj natural Cuiejdel, situat la 25 km de Piatra Neamţ, s-a format recent
(1978), prin surpare şi alunecare. Este cel mai mare lac de baraj natural din ţara noastră.
Particularităţile deosebit de interesante şi unice ale acestui lac justifică realizarea
studiului ştiinţific complex privind biodiversitatea floristică, fitocenologică, faunistică şi
caracteristicele de mediu ale ecosistemelor din arealul respectiv.
L a c u l C u i e j d e l, asociat cu complexul de lacuri mai mici, toate formate
prin baraje naturale, reprezintă în acest moment, un “ m a r t o r ” în studiul şi evoluţiei
lanţurilor trofice din primul stadiu de formare a acestor ecosisteme lacustre.
Lacul Cuiejdel (Lacul Crucii) este amplasat în Munţii Stânişoarei, în bazinul
superior al râului Cuiejdi, respectiv, în cursul mijlociu al Cuiejdelului ( afluent de stânga
al Cuiejdiului)-( Fig.1), la cca. 21 km NNV de Piatra Neamţ. are o lungime de 1 km,o
suprafaţă de 2,2 ha, o adâncime maximă de 16 m şi un volum de un volum de 907.000
mc.

Fig.1 – Poziţia geografică a lacului Cuiejdel ( după N.Rădoane-2002, MS.)

34
Lacul de pe pârâul Cuiejdel are la origine o alunecare de teren de mari
dimensiuni, cu o suprafaţă de 35 ha, ce s-a produs pe versantul stâng al văii, în mai multe
etape, începând cu anul 1978, culminând cu cea din 1991, când a barajul natural format a
blocat întreaga vale, determinând acumularea unei mari cantităţi de apă .
Datorită precipitaţiilor abundente din perioada caldă a anului 1991 ( mai- august-
valoare cumulată de 741,4 mm precipitaţii), procesul de alunecare s-a amplificat, astfel că
fundul albiei pârâului Cuiejdel, între km 0,5 şi 1,5 amonte de confluenţa Cuiejdiului, a
fost umplut cu materiale provenite de pe versant prin alunecare. Grosimea depozitelor
variază între 5- 25 m sau chiar mai mult în zona barajului.
În aval de lacul Cuiejdel s-au format încă 4 mici lacuri, cu suprafeţe de câteva
sute de m2.
Bazinul de alimentare al lacului Cuiejdel are o suprafaţă de 8,75 km 2
(48,22% revine subbazinului paraului Cuiejdel,29,25 % provine de la subbazinul
paraului Glodu,22,53 % revine afluentilor mai mici si apelor de precipitaţii de
pe varsanţi. Barajul natural are o înălţime cuprinsă între 25 şi 30 m, cu valori mai mari
spre malul stâng şi mai reduse spre cel drept şi lungime de circa 80 m. Nivelul apei din
lac a fost constant şi s-a situat la altitudine absolută de 665,5 m până în anii 1994-1995,
când au avut loc mai multe viituri care au adâncit deschiderea sub formă de albie. La
acelaşi nivel, suprafaţa determinată topografic era de 12,2 ha. Lungimea lacului ajungea
la 1,0 km, iar lăţimea medie la 102 m. Valorile maxime de lăţime ating 185 m la
confluenţe. Exceptând sectorul situat între prof. III şi baraj, unde lăţimile nu depăşesc 80
m, în rest se încadrează în general între 125 şi 140 m . (Rădoane 2002-MS.) Scurgerea
apei din cuveta lacului in continuare prin albia paraului Cuejdel se realizeaza
printr-o deschidere lata de aprox. 3 m situata la contactul barajului cu versantul
drept al văii.
Faza actuală a alunecării nu poate fi considerată de stabilizare totală, fenomenul
putându-se, în anumite condiţii, activa din nou, mai ales în condiţiile în care, în perioada
prezentă ( 2003 - 2004 ) s-a construit un nou drum, care începe de la Crăcăoani şi acum
înconjoară aproape întreg malul stâng al lacului Cuiejdel.
Caracteristicele geomorfologice, limnologice, biodiversitatea specifică a lacului
care prezintă un mare interes ştiinţific şi frumuseţea deosebită peisagistică a zonei atestă

35
unicitatea şi importanţa acestui lac , constituindu-se în tot atâtea argumente în favoarea
acordării pentru lacul Cuiejdel, a statutului care să permită o protecţie specială , pentru
a se păstra - şi pentru urmaşi - acest minunat dar al naturii.
În continuare prezentăm unele elemente morfobatimetrice ale Lacului Cuiejdel,
din care rezultă, comparativ cu alte lacuri asemănătoare ( în special Lacu Roşu ), că este
cel mai important lac de baraj natural din ţară.
Situat în bazinul hidrografic al Cuiejdiului ( suprafata: 98 km2, lungime: 24 km ),
afluent al Bistriţei pe stânga, cu punct de confluenţă lângă Piatra Neamţ, lacul Cuiejdel ,
este cel mai mare lac de baraj natural din ţară.
Zona de alimentare a lacului este delimitată de Varful Tarnitelor ( 1081 m)
si Masivul Garcina ( 873 m ) la nord; culmea si Vârful Muncelul ( 1067 m) la
est; Dealul Crucii si Piciorul Rotund la vest. Lacul Cuiejdel este alungit în lungul
văii principale, pe direcţia nord vest –sud est, iar la confluenţa principalilor
tributari, pârâurile Cuiejdel şi Glodu, se ramifică pe cele două văi, cu extinderea
mai mare pe valea principală . Are la origine o alunecare de teren de mari
dimensiuni, cu o suprafaţă de peste 35 ha, care a afectat versantul stâng al văii
Cuejdiului, în mai multe etape incepând din anul 1978 si pana in anul 1991
când masa alunecării de teren a barat in totalitate albia pârâului, fapt care a
determinat mărirea în mod considerabil a volumului apei acumulate.
Alunecarea a fost determinată de. particularităţile substratului geologic,
precipitaţiile abundente , cutremurul din anul 1990 etc. . Lungimea sectorului pe care s-a
produs această perturbare a fost de circa 1km, iar grosimea pe care s-a realizat
secţionarea deluviului a variat între 3-15 m.
Dar, considerăm că principala cauză a multiplelor alunecări o constituie
acţiunea omului , care prin construcţia vechiului drum forestier în această zonă a
secţionat deluviului de alunecare din baza versantului stâng, declanşând alunecarea
iniţială şi avalanşa de alunecări care a urmat. Deci la formarea acestui lac de baraj
natural, au contribuit în mod însemnat acţiunile antropice, care se continuă şi acum,
prin construirea noului drum forestier în perioada 2003-2004, defrişări, turism ne-
ecologic etc...

36
Lacul Cuiejdel (jud.Neamţ) prezintă numeroase asemănări, dar şi deosebiri, cu
Lacu Roşu (jud.Harghita) – Foto 1,2,3 şi tabel 1.

1. Lacu Roşu ( foto: M.A.Porumb )

37
Lac Cuiejdel (foto: M.A.Porumb)

38
Lac Cuiejdel – cu drum, construit în anii 2003-2004
(foto : M.A.Porumb)

O serie de caracteristici comparative ale celor două lacuri sunt redate în tabelul 1.

Tabel 1. Caracteristici generale, comparative, ale ecosistemelor Lacu Roşu şi Lacul


Cuiejdel

Nr.
crt. Caracteristici Lacu Roşu Lacul Cuiejdel

1 Originea naturală naturală


2 Vechimea din 1837 din 1978
3 Adâncimea maximă 9,7 m 16,08 m
4 Suprafaţa 114.676 m2 122.000 m2
5 Volumul total 680.084 m3 906.970 m3
6 Flora Equisetum,Polygonum, Typha, Polygonum, Mentha
Myriophyllum, Typha, Carex etc. etc.
7 Fitoplanctonul predomină fitoplanctonul facultativ sunt dominante speciile
euplanctonice
8 Zooplanctonul predomină copepodele predomină rotiferii
9 Bacterioflora dominante sunt bacteriile denitrificatoare predomină amonificatorii
39
Cercetările au fost completate cu date globale privind sedimentele, condiţiile
hidrochimice şi hidrobiologice şi lacului şi, de asemenea cu sinteza rezultatelor
experimentelor de cultivare a unor alge din zonă, respectiv determinări chimice şi
biochimice de biomasă algală şi de macrofite acvatice.
În prezentul studiu s-a efectuat o sinteză a cercetărilor noastre privind principalii
parametri fizico-chimici şi biologici ai ecosistemului lacului Cuiejdel, reprezentând
limitele de variaţie ale acestor parametri în perioada anilor 2000-2003, iar în anul 2004 s-
au dezvoltat investigaţii complexe care au evidenţiat evoluţia şi specificul acestui bazin
acvatic.
In cadrul acestui studiu s-au aplicat metodele clasice, completate cu tehnici
originale:
documentarea ştiinţifică, deplasarea periodică în teren şi prelevarea de probe din staţiile
stabilite ( la lacul Cuejdel se vor lua probe din staţiile : coadă , centru şi baraj, din zona
centru”; s-au prelevat, de asemenea, probe din afluenţi şi din aval de lac ). Pentru studiul

algelor şi bacteriilor au fost aplicate metode adecvate obiectivelor propuse, iar pentru
cormofite s-au determinat: raionarea floristică; spectrul geoelementelor; spectrul
bioformelor; spectrul indicilor ecologici-U,T,R., folosind principiile şi metodele şcolii
central europene elaborate de Braun-Blanquet adaptate la condiţiile ţării noastre de Al.
Borza şi N. Boşcaiu. Cercetările faunistice au fost efectuate în teren şi continuate în
laborator, prin utilizarea metodelor specifice fiecărui grup de animale investigat.

CARACTERISTICI FIZICO-CHIMICE ALE LACULUI DE BARAJ NATURAL


CUIEJDEL

Parametri geochimici ai sedimentelor actuale

Investigaţiile asupra sedimentelor actuale din lacul de baraj natural Cuiejdel au


avut în vedere parametrii geochimici cu rol insemnat în evoluţia procesului de
eutrofizare : conţinutul de apă interstiţială (U1050C), reacţia sedimentelor, conţinutul de
substanţă organică al acestora, fosforul dizolvat (PO43-) şi formele minerale ale azotului
(NH4+ , NO3-)+ Tabel 2.

40
Tabel 2.Date privind valorile unor parametri geochimici ai sedimentelor actuale
din lacul natural de baraj Cuiejdel, în anul 2004

Nr. Parametrul Staţia :


crt. determinat Luna 1 2 3 4
iulie 44,91 42,54 52,06 49,34
1 Umiditate august 45,93 47,65 49,39 -
(1050C) septembrie 62,62 46,33 51,83 49,53
(%) x 51,15 45,50 51,09 49,43
iulie 6,30 6,25 6,45 6,45
1 pH august 6,45 6,60 6,80 -
(unităţi) septembrie 6,50 6,75 6,90 6,55
x 6,41 6,53 6,71 6,50
iulie 6,46 6,68 6,16 5,96
2 Substanţă august 5,53 5,70 5,54 -
organică septembrie 5,92 5,74 4,80 4,66
(%) x 5,97 6,04 5,50 5,31
iulie 1,69 1,80 2,16 2,06
3 NH4+ august 3,43 3,64 4,93 -
( mg / 100g ) septembrie 3,85 4,48 5,01 4,96
x 2,99 3,30 4,03 3,51
iulie 37,63 42,31 41,49 41,75
4 NH4+ august 74,67 76,39 99,82 -
( mg / litru ) septembrie 61,48 96,69 96,66 100,14
x 57,92 71,79 79,32 70,94
iulie 0,69 0,68 0,56 0,54
5 NO3- august 0,61 0,57 0,46 -
( mg / 100g ) septembrie 0,52 0,57 0,44 0,41
x 0,61 0,61 0,48 0,47
iulie 15,36 15,98 10,75 10,94
6 NO3- august 13,28 11,96 9,31 -
( mg / litru ) septembrie 8,30 12,30 8,48 8,29
x 12,31 13,41 9,51 9,61
iulie 0,037 0,035 0,050 0,040
7 PO43- august 0,069 0,049 0,091 -
( mg / 100g ) septembrie 0,079 0,064 0,101 0,108
x 0,062 0,049 0,081 0,074
iulie 0,823 0,823 0,960 0,810
8 PO43- august 1,502 1,028 1,842 -
( mg / litru ) septembrie 1,261 1,381 1,948 2,180
x 1,195 1,077 1,583 1,495

Analizele s-au efectuat pe probe prelevate din 4 staţii : sursa de alimentare (1),
coada lacului (2), centrul lacului (3) şi zona barajului (4). Pentru elementele biogene

41
esenţiale, rezultatele sunt exprimate în mg/100 g sediment umed şi, respective, în mg/litru
de apă interstiţială.
Datele obţinute, prezentate în tabelul 2, evidenţiază faptul că valorile parametrilor
menţionaţi variază - de la o zona la alta a lacului - în cadrul unor limite restrânse,
datorită dimensiunilor relativ reduse ale acestui ecosistem şi faptului că în bazinul său
hidrografic nu există surse de poluare antropică.
Pe de altă parte, se înregistrează anumite variaţii ale valorilor parametrilor
investigaţi, de la o perioadă la alta a anului, în legătură cu evoluţia temperaturii mediului
– de care depinde procesul de mineralizare a materiilor organice din sedimente şi
intensitatea schimbului de substanţă şi energie de la interfaţa sediment/apă. Principalele
caracteristici ale sedimentelor pe perioada 2000+2004 sunt redate în tabelul 3.

Tabel 3. Limitele de variaţie ale valorilor parametrilor geochimici cu rol în eutrofizare


din sedimentele lacului natural de baraj Cuiejdel, în perioada 2000-2003

Nr.crt. Parametrul determinat Limitele de variaţie


1 pH (unităţi) 6,10 - 6,90
2 Substanţă organică ( % ) 4,66 - 7,18
3 NH4+ (mg / 100 g sediment) 0,60 - 5,01
4 NO3- (mg / 100 g sediment) 0,41 - 0,74
5 PO43- (mg / 100 g sediment) 0,008 - 0,16

In ansamblu, însă, sedimentele lacului natural de baraj Cuiejdel prezintă


caracteristici chimice corespunzătoare ecosistemelor lacustre montane aflate în stadiul de
oligotrofie, evoluţia ecosistemului fiind lentă, din acest punct de vedere.

Condiţii hidrochimice

Ecosistemul acvatic Cuiejdel,în perioada 2004-2007, prezintă o apă bine


oxigenată (4,90 - 9,40 mg/l), cu încărcare organică relativ scăzută (10,30 – 19,47 mg
KMnO4/l) şi valori de pH situate în domeniul slab alcalin (7,3 -7,8) - Tabel 4.

Tabel 4. Caracteristici hidrochimice ale lacului Cuiejdel în perioada 2004-2007

42
Nr. Parametrul Limite de variaţie
crt.
1 pH 7,3 – 7,8
2 Oxigen diz. - mg O2/l 4,90 – 9,04
3 Subst. org. mg KMnO4/l 10,30 - 19,47
4 Azotaţi - mg NO3- /l 0,84 - 1,22
5 Azotiţi - mg NO2- /l 0,013 - 0,079
6 Amoniu - mg NH4/l 0,11 - 0,26
7 Fosfaţi mg P/l 0,003 - 0,004
8 Fosfor total - mg P/l 0,005 - 0,015
9 Alcalinitate tot. - mval/l 3,30 - 3,40
10 Duritate tot. - gr. germ. 9,87 - 10,66
11 Calciu - mg Ca2+/l 58,5 - 62,5
12 Magneziu - mg Mg2+/l 6,8 - 9,7
13 Bicarbonaţi - mg HCO3-/l 201,3 – 207,4
14 Sulfaţi - mg SO42-/l 24,3 - 26,2
15 Cloruri - mg Cl-/l 6,0 - 7,1
16 Reziduu fix - mg/l 251 - 270

Datele rezultate din analiza fizico-chimică a probelor de apă prelevate în


lunile Iulie, august şi septembrie 2007 din sursa de alimentare a lacului Cuiejdel, din
lac şi din apa evacuată din acest ecosistem sunt prezentate în tabelul 5.

Tabel 5. Valorile unor parametri fizico-chimici ai apei lacului Cuiejdel, in anul 2007

Nr. Parametrul Luna Staţia


Crt. hidrochimic Alimentare Coadă lac Centru Baraj Evacuare
1 Temperatura apei (0C) VII 18,5 23,0 21,0 21,5 20,0
VIII 13,5 21,2 21,5 18,0 17,2
IX 9,0 12,0 14,0 12,0 13,5
2 pH-ul apei VII 7,1 7,9 7,7 8,0 8,1
(unităţi pH) VIII 7,5 7,2 7,4 7,2 7,5
IX 7,5 7,3 7,4 7,3 7,4
3 Oxigen dizolvat VII 10,72 10,51 8,77 10,95 6,60
(mg / l) VIII 11,36 8,47 9,43 8,35 8,01
IX 11,92 12,20 10,97 11,57 10,50
4 Subst.org.diz. VII 7,98 14,04 15,31 14,35 17,22
(mg KMnO4 /l) VIII 15,34 13,00 10,03 11,72 11,64
IX 14,85 13,43 10,43 11,54 11,69
5 NH4+ VII 0,06 0,08 0,14 0,25 0,21
(mg / l) VIII 0,22 0,13 0,20 0,15 0,12
IX 0,12 0,29 0,25 0,29 0,54
6 NO2- VII 0,007 0,054 0,012 0,034 0,012
(mg / l) VIII SLD 0,024 0,021 0,037 0,018

43
IX 0,012 0,021 0,024 0,021 0,015
7 NO3- VII 3,09 0,39 0,35 0,35 0,35
(mg / l) VIII 1,07 1,03 0,84 0,88 0,83
IX 1,00 1,04 0,80 0,76 0,78
8 PO43- VII - - - - -
(mg / l) VIII 0,092 0,162 0,139 0,185 0,116
IX 0,031 0,044 0,044 0,050 0,037
9 Duritate totală VII 10,43 8,08 9,87 9,98 9,98
(gr. Germane) VIII - - - - -
IX - - - - -
10 Calciu VII 64,12 48,10 60,12 60,92 60,12
(mg Ca2+/l) VIII - - - - -
IX - - - - -
11 Magneziu VII 6,32 5,84 6,32 6,32 6,81
(mg Mg2+/l) VIII - - - - -
IX - - - - -
12 Bicarbonaţi VII 278,2 173,2 201,3 213,5 217,2
(mg HCO3-/l) VIII - - - - -
IX - - - - -
13 Reziduu fix VII 313 197 228 237 240
(mg/l) VIII 244 254 252 256 254
IX 238 246 250 254 250

Datele din tabelul de mai sus arată faptul că apa ecosistemelor investigate prezintă
o reacţie slab alcalină, o oxigenare bună, o duritate moderată şi valori caracteristice
clasei I de calitate şi nivelului de oligotrofie pentru ceilalţi parameri hidrochimici
analizaţi, fără diferenţe semnificative între perioadele în care s-au prelevat probele.
Concentraţiile fosforului şi azotului sunt reduse, caracteristice apelor oligotrofe.
Încărcarea globală în săruri minerale relevă un grad moderat de mineralizare a
apei . Valorile parametrilor determinaţi evidenţiază o apă de categoria I de calitate
(conform STAS 4706/84)
PARTICULARITĂŢI BIOLOGICE ALE LACULUI DE BARAJ
NATURAL CUIEJDEL
Fitoplanctonul

Algoflora planctonică reprezintă unul dintre principalii producători primari,


care iniţiază celelalte cicluri trofice în cadrul ecosistemului. Pentru determinarea
componentei algale s-au prelevat proba din alimentare( pârâul Cuiejdel ), lac şi evacuare.
Pentru efectuarea analizei calitative a algelor s-au recoltat probe de apă şi de
perifiton algal, care au fost fixate prin două metode: o probă a fost tratată cu formol
4% iar altă probă a fost tratată cu reactiv Utermohl (IIK) 3 ml / l. De asemenea, s-
au prelevat probe care nu au fost fixate, în vederea determinării algelor care nu
rezistă prelucrărilor de laborator, prezentate în capitolul metode de lucru.

44
Analiza calitativă a algelor în probele prelevate s-a apreciat prin nominalizarea
grupelor sistematice şi numărul de taxoni identificaţi.
Rezultatele determinărilor algologice atestă o biodiversitate fitoplanctonică bine
conturată, deşi ecosistemul lacului este foarte tânăr.În lacul Cuiejdel s-au determinat 6
grupe sistematice de alge, care prezentau în perioada 2004-2007, diferenţe cantitative
semnificative (Fig 2-A şi B,Tabel 6).
Grupa cu cea mai mare creştere numerică a fost Bacillariophyta ( diatomee ), cu
speciile dominante Cyclotella ocellata şi Achnanthes minutissima, urmată de
Chrysophyta, reprezentată prin speciile genului Chrysococcus . Precizăm faptul că aceste
alge sunt de mici dimensiuni şi deci au o pondere mică a biomasei. Totalul de alge
determinat în apa acestui lac în perioada 2004-2007 a fost situat în limitele de 1060 –
10116 ex./ml.

Fig. 2. A. Limitele inferioare de distribuţie a fitoplanctonului lacului Cuiejdel


în perioada 2004-2007 şi anul 2008

800

700

600
Nr.exemplare
alge/ml.
500 Cyanophyta
Chrysophyta
400 Bacillariophyta
Pyrrophyta
300 Chlorophyta
Euglenophyta
200

100

0
1 2 3
2004-2007 2008

45
Fig. 2. B.

6000
Distribuţia fitoplactonului în lac, în anul 2004 , este redată în fig.3,4,5 (nr.ex./ml/%);i ]n fig.6(nr.ex./ml.).

Fig.3. Fitoplanc

100 5000
90
80
70
Nr.de 46

60
Fig.

Fig.6. Distribuţia fitoplanctonului pârâului si lacului Cuiejdel in perioada


iulie-octombrie ,2008

800

90
700
Nr.exemplare alge / ml

600
500 Cyanophyta
(media)

400 Chrysophyta
300 Bacillariophyta
200
Pyrrophyta
100
Chlorophyta
0
1 2 3 4 5 Euglenophyta

80
1-p.Cuiejdel,intrare lac ; 2-Coada ; 3- Centru ; 4-
Baraj ; 5-p.Cuiejdel,iesire lac

Cyanoficeele au fost identificate în cantităţi semnificative la Intrare lac, Baraj


şi staţia ieşire lac, fapt care evidenţiază o relativă poluare .,datorată în principal

70
influenţelor antropice. Speciile de fitoplancton determinatesunt prezentate ]n tabel 6.

47
Tabel 6 Lista algelor planctonice determinate în pârâul şi lacul Cuiejdel
în perioada iulie – septembrie, 2008

48
+ = prezenţa taxonului
Staţia
Grupa sistematică Specia Intrare Coadă Centru Baraj Ieşire
lac lac
CYANOPHYTA Microcystis +
pulverea
Oscillatoria sp. +
Spirulina laxissima +

Chromulina sp. + + +
Chrysococcus rufescens + +
Ochromonas sp. +
CHRYSOPHYTA Kephyryon ovum +
Mallomonas sp.

BACILLARIOPHYTA Cyclotella comta +


Cyclotella ocellata + + + +
Diatoma elongatum +
Achnanthes affinis + +
Achnanthes minutissima + + + +
Achnanthes sp. +
Navicula cryptocephala +
Navicula sp. +
Cymbella microcephala +
Cymbella tumida +
Cymbella sp. +
Gomphonema olivaceum +
Nitzschia palea + +
Nitzschia sp. + +
Surirella ovata +

PYRROPHYTA Chroomonas acuta + + +


Chroomonas nordstedtii + +
Chroomonas minima + +
Chroomonas sp. +
Rhodomonas pusilla +
Cryptomonas ovata +
Cryptomonas marssonii +
Cryptomonas sp. +
Gymnodinium sp. + +
Peridinium cinctum +
Glenodinium sp. +

Chlamydomonas sp. +
CHLOROPHYTA Pandorina morum +
Chodatella sp. +
Chlorella vulgaris + + +
Ankistrodesmus +
bibraianum +
Keratococcus sp. +
Scenedesmus acutus + +
Scenedesmus sp.

EUGLENOPHYTA Trachelomonas volvocina + + +

49
50

40

30

20

10

0
H MM MM-M M N Ch H-G G G-HH HH HH-G Th Th-TH TH
Fig.7 Spectrul bioformelor speciilor din
zona lacului Cuiejdel

Se constată (in 2008),o reducere a numărului de alge din cauze menţionate la


începutul acestei sinteze, dar biodiversitatea algală se menţine ,comparativ cu anii
anteriori.
Din analiza datelor privind algoflora lacului Cuiejdel şi a pârâului respectiv,
remarcăm diferenţe semnificative ale numărului total de alge, în funcţie de staţie şi luna
prelevării probelor.
De asemenea, distribuţia grupelor de alge prezintă o fluctuaţie lunară foarte
mare : astfel, în luna iulie predomină diatomeele ( Bacillariophyta ) iar algele din grupa
Pyrrophyta au o dezvoltare importantă în luna august. Aceasta se explică prin schimbarea
caracteristicilor generale ale ecosistemelor respective, chiar la intervale lunare, algele
reprezentând un indicator sensibil al modificărilor mediului.
Cyanoficeele identificate la Intrare lac şi la Baraj relevă o relativă poluare
,datorată în principal influenţelor antropice.
Structura algoflorei atestă faptul că acest lac, este în formare,la începutul evoluţiei
biodiversităţii algale.
Analiza algoflorei planctonice atestă caracterul oligotrof al ecosistemului lacului, cu
uşoară tendinţă spre mezotrofie.

Flora şi vegetaţia cormofitelor din zona lacului de baraj natural Cuiejdel

Lacul Cuiejdel este un lac de baraj natural format relativ recent, în două etape : în
anii 1978 şi 1991.
Sub raport geologic, regiunea face parte din ultima unitate a flişului (unitatea
Vrancea) situată la contactul cu unitatea pericarpatică.
Sub raport climatic, zona aparţine ţinuturilor montane joase la contactul cu
culoarul depresionar al Cracăului. Temperatura medie anuală este de 7,5- 80 C, cantitatea
medie anuală de precipitaţii fiind de cca. 650 mm. Solurile reflectă condiţiile
pedogenetice ale zonei de contact amintite, aici fiind soluri brune- acide, brune podzolite
şi rego- soluri carbonatice.
Toate aceste caracteristici determină existenţa unei flore şi vegetaţii specifice

Flora

50
Cunoaşterea florei cormofite din zona Lacului Cuiejdel este deosebit de
importantă, având în vedere faptul că în acest areal nu au mai fost făcute studii de acest
fel, singurele date concrete asupra unor zone apropiate fiind cele care se referă la flora şi
vegetaţia bazinului Sălătruc, un al afluent al pârâului Cuiejdiu.
De asemenea, este foarte necesar un asemenea studiu care se referă la ecosisteme
naturale nou create.
Inventarul floristic al zonei cercetate cuprinde 144 specii de plante
superioare,aparţinând la 48 familii. Dintre specii, 5 sunt pteridofie, 2 gimnosperme şi 137
angiosperme.Aceste specii sunt incluse în Conspectul speciilor de cormofite din zona
lacului de baraj natural Cuiejdel, realizat în perioada mai – septembrie 2008.
Spectrul bioformelor indică predominanţa netă a hemicriptofitelor
( 46,0%), celelalte elemente fiind prezente în proporţii mai mici: megafanerofite- 5,8%,
magafanerofite- microfanerofite- 2,2%, microfanerofite- 3,7%, nanofanerofite- 2,9%,
camefite- 2,2%, hemicriptofite- geofite- 3,7%, geofite- 7,3%, geofite- helohidatofite-
4,5%, helohidatofite- 5,8%, helohidatofite- geofite- 1,4%, terofite anuale- 5,8%, terofite
anuale- bianuale- 2,9%, terofite bianuale- 5,8%.
Spectrul elementelor floristice arată predominarea speciilor eurasiatice- 47,2%,
urmate de europene- 14,5%, europene centrale- 5,0%, circumpolare- 13,0%, cosmopolite-

50
45
40
35
30
25
20
15
10
5
0
Eua Eur Euc Circ Cosm Adv Atl- Carp- End
Med Balc
Fig.8 Spectrul elementelor floristice din zona lacului Cuiejdel

13,0%, adventive- 2,2%, atlantice- mediteraneene- 0,7%, carpato- balcanice- 2,2%, iar un
procent de 2,2% sunt specii endemice.

51
Spectrele în raport cu factorii ecologici:
- în raport cu umiditatea se constată că predomină elementele adaptate la umiditate
medie: elementele mezofite- 42,0%, un procentaj destul de mare de elemente
mezohidrofite- 21,7%, elemente xeromezofite- 14,5%, hidrofite- 11,6%, ultrahidrofite-
5,8%, xerofite- 1,5% iar 2,9% sunt amfitolerante.
- în raport cu temperatura se constată predominanţa elementelor mezoterme- 60,0%,
urmate de microterme- 13,8%, moderat termofile- 8,8%, criofile- 0,7% şi un procentaj
foarte mare de specii indiferente în raport cu acest factor- 36,2%.
în raport cu reacţia solului se constată următoarea situaţie: 31,2% dintre specii sunt
adaptate la o
reacţie slab acido- neutrofilă, 26,1% din specii la o reacţie acido- neutrofilă, 4,3%
acidofile, 2,2% neutro- bazifile iar un procentaj foarte mare, de 36,2% sunt adaptate la
variaţii largi ale reacţiei solului.

70
60
50
U
40
T
30
R
20
10
0
0 1 2 3 4 5 6

Fig 9 Spectrul factorilor ecologici ( umiditate-U, temperatură-T, reacţia solului-R)

Speciile de cormofite determinate sunt prezentate în tabelul 7.

Tabel 7.Conspectul speciilor de cormofite determinate în anul 2008


In zona lacului de baraj natural Cuiejdel

Fam. Equisetaceae Fam. Cruciferae Fam. Violaceae


Equisetum arvense Alliaria officinalis Viola hirta
Equisetum fluviatile Cardamine amara Fam. Lythraceae
Equisetum telmateia Cardamine impatiens Lythrum salicaria
Fam. Athyriaceae Lepidium campestre Fam. Onagraceae

52
Athyrium filix- femina Rorippa sylvestris Epilobium palustre
Fam. Aspidiaceae Fam. Grossulariaceae Epilobium parviflorum
Dryopteris filix- mas Ribes rubrum Epilobium roseum
Fam. Pinaceae Ribes uva- crispa Fam. Umbelliferae
Abies alba Fam. Rosaceae Carum carvi
Picea abies Cotoneaster integerrimus Torilis arvensis
Salicaceae Potentilla reptans Fam. Pyrolaceae
Salix caprea Rosa canina Pyrola minor
Salix cinerea Rubus hirtus Fam. Primulaceae
Salix fragilis Rubus idaeus Lysimachia nummularia
Populus tremula Sorbus aucuparia Primula veris ssp. veris
Coryllaceae Fam. Leguminosae Fam. Oleaceae
Carpinus betulus Astragalus glycyphyllos Fraxinus excelsior
Corylus avellana Coronilla varia Fam. Gentianaceae
Betulaceae Lotus corniculatus Gentiana asclepiadea
Alnus incana Medicago lupulina Fam. Rubiaceae
Fam. Fagaceae Trifolium medium Galium odoratum
Fagus sylvatica Trifolium pratense Galium palustre
Fam. Urticaceae Trifolium repens Galium schultesii
Urtica dioica Vicia sepium Fam. Boraginaceae
Fam. Polygonaceae Fam. Geraniaceae Echium vulgare
Polygonum hydropiper Geranium robertianum Myosotis caespitosa
Rumex conglomeratus Fam. Euphorbiaceae Pulmonaria officinalis
Rumex crispus Euphorbia amygdaloides Pulmonaria rubra
Rumex sanguineus Mercurialis perennis Symphytum cordatum
Fam. Caryophyllaceae Fam. Aceraceae Fam. Callitrichaceae
Cerastium holosteoides Acer platanoides Callitriche palustris
Stellaria aquatica Acer pseudoplatanus Fam. Labiatae
Fam. Ranunculaceae Fam. Balsaminaceae (Lamiaceae)
Caltha palustris ssp. laeta Impatiens noli- tangere Calamintha clinopodium
Anemone nemorosa Fam. Hypericaceae Glecoma hederacea
Hepatica transsilvanica Hypericum hirsutum Lycopus europaeus
Ranunculus acris Hypericum montanum Mentha longifolia
Ranunculus carpaticus Hypericum perforatum Origanum vulgare
Prunella vulgaris
Stachys sylvatica

Atropa bella- donna Polygonatum verticillatum


Solanum dulcamara Fam. Juncaceae
Fam. Scrophulariaceae Juncus conglomeratus
Scrophularia nodosa Juncus effusus
Veronica beccabunga Juncus inflexus
Veronica teucrium Juncus tenuis
Fam. Plantaginaceae Luzula luzuloides
Plnatago major Fam. Gramineae
Plantago media Agrostis capillaris

53
Fam. Caprifoliaceae Agrostis stolonifera
Lonicera xylosteum Calamagrostis arundinacea
Sambucus nigra Calamgrostis epigeios
Fam. Dipsacaceae Dactylis glomerata
Dipsacus laciniatus Deschampsia caespitosa
Dipsacus sylvester Festuca drymeia
Fam. Campanulaceae Festuca rubra
Campanula patula Festuca rupicola
Campanula patula ssp. Glyceria nemoralis
abietina Holcus lanatus
Campanula persicifolia Lolium perenne
Fam. Compositae Fam. Sparganiaceae
Achillea millefolium Sparganium erectum ssp.
Bidens cernua neglectum
Cirsium arvense Fam. Typhaceae
Erigeron acer Typha angustifolia
Eupatorium cannabinum Typha latifolia
Galinsoga parviflora Fam. Cyperaceae
Inula britannica Carex remota
Lapsana communis Carex riparia
Leucanthemum vulgare Eleocharis palustris
Mycelis muralis Schoenoplectus lacustris
Senecio fluviatilis Scirpus sylvaticus
Telekia speciosa Fam. Orchidaceae
Tussilago farfara Epipactis helleborine
Xanthium riparium
Fam. Alismataceae
Alisma lanceolatum
Alisma plantago- aquatica
Fam. Potamogetonaceae
Potamogeton pectinatus
Fam. Liliaceae
Paris quadrifolia

Vegetaţia

Lacul s-a format într-o zonă împădurită cu păduri de fag pur care alternează cu
pădurile de molid. Nu se semnalează o etajare tipică a vegetaţiei forestiere, deoarece
făgetele şi molidişele ajung până la aceeaşi altitudine, fenomen evident pe malul drept al
lacului, privind spre amonte. Acestea sunt dispuse sub formă de fâşii transversale pe
lungimea lacului, fâşiile de făgete alternând cu cele de molid.

54
Pe malul stâng este dispusă o centură de specii caracteristice zăvoaielor sau pădurilor de
amestec: Alnus incana, Acer pseudoplatanus, Populus tremula, Salix fragilis, Salix
caprea , Abies alba, Picea abies, Carpinus betulus, Corylus avellana, Fraxinus excelsior.
În zona barajului se găsesc următoarele specii de arbori şi arbuşti: Alnus
glutinosa, Fraxinus excelsior, Acer pseudoplatanus, Corylus avellana, Carpinus betulus,
Sambucus nigra.
Spre coada lacului există o mică pajişte formată din diverse graminee,
leguminoase şi alte specii şi, în mlaştină sunt instalate asociaţii palustre.
Deşi Lacul Cuiejdel este relativ nou format, în jur s-a constituit un brâu compact
cu plante acvatice şi palustre, aparţinând la diverse asociaţii vegetale.
S-au identificat următoarele asociaţii vegetale:

Eleocharidetum palustris
Epilobio- Juncetum effusi ( as. Juncus effusus et Ranunculus repens)
Sparganietum erecti
Tussilaginetum farfarae
Trifolio repenti- Lolietum
Typhetum angustifoliae
Juncetum tenuis
Juncetum inflexi
Typhetum latifoliae
Schoenoplectetum lacustri
Scirpetum sylvatici
Potametum pectinati- instalată pe o mare suprafaţă din apa lacului, îndeosebi spre
coadă, spre baraj şi în lungul lacului, spre margini. În timp s-a constatat extinderea mare a
asociaţiei.

Fauna lacului Cuiejdel şi a împrejurimilor sale

Fauna de nevertebrate
este reprezentată printr-o lume animală foarte variată: viermi, moluşte şi dintre
artropode: arahnide, crustacee, miriapode şi insecte. In apa lacului predomină

55
comunităţile faunistice zooplanctonice, reprezentate, în special, prin crustacee de
dimensiuni mici.

Zooplanctonul

În perioada 2004-2007, zooplanctonul din lacul Cuiejdel este reprezentat în


principal de speciile : Asplachna priodonta,Bosmina longirostris,Pseudochydonus
globosus,Acanthocyclops viridis, Eucyclops serrulatus, Keratella cochlearis, Polyarthra
major, Polyarthra remota, Polyarthra vulgaris, Polyarthra remota
Din punct de vedere al densităţii numerice, predomină grupa R o t a t o r i a,
urmată de C o p e p o d a şi C l a d o c e r a (aceste 2 grupe, împreună, nu depăşesc,în
general, 40 % din ponderea numerică totală a zooplanctonului ) .În perioada de vară, R o
t a t o r i a ajunge la densităţi de peste 70.000 ex./m3 iar toamna,la această grupă se
înregistrează valori de peste 100.000 ex./m3, iar grupele C o p e p o d a şi C l a d o c e r
a, totalizează până la 10.000 ex./m3 .
Zooplanctonul - prezintă, sub aspect cantitativ, valori numerice mai scăzute în
anul 2004, comparativ cu anii anteriori , fapt explicat în principal prin efectul cantităţilor
mari de precipitaţii din anul respectiv ( Fig.10 şi tabelul 8 ).

Tabel 8. Zooplanctonul lacului Cuiejdel ( nr.ex./l si mg./l ) în lunile iulie-august,2008.

56
Nr. Grupa Specia 6. 07.2008 18.08.2008
crt. sistematică ex. / l mg. / l ex. / l mg. / l
1 CLADOCERA Bosmina longirostris 10 0,1 12 0,12
Chydorus sphaericus 2 0,026
2 COPEPODA nauplii ciclopide 6 0,006 8 0,008
Keratella cochlearis 72 0.023 20 0,006
Lepadella ovalis 2 0,008
3 ROTATORIA Filinia maior 4 0,002
Polyarthra dolichoptera 8 0,037
Polyarthra vulgaris 60 0,034
Trichocerca cylindrica 12 0,008
4 Total 172 0,204 44 0,136
Grupa dominantă
5 = ROTATORIA
154 0,072 24 0,008

100

80
Cladocera
Nr.ex./ l / %

60
Copepoda
40 Rotatoria

20

iulie august

Fig.10 Zooplanctonul lacului Cuiejdel (nr.ex./ ml./ %),în perioada iulie-


august,2004

Se remarcă dominanţa grupului Rotatoria , în general,în toată perioada 2004-


2007, dar în luna septembrie în anul 2008, grupul Cladocera devine mai important (în
această lună s-au determinat din această grupă, 8 exemplare/l de Bosmina longirostris –în
timp ce din Rotatoria nu s-a observat nici un exemplar.În 2004, limitele de variaţie ale
numărului total zooplanctonic au oscilat între valurile de 172-12 ex./l. major*,

57
Polyarthra remota, Polyarthra vulgaris, Trichocerca cylindrica. Speciile cu ( * ) au fost
determinate în luna septembrie,2008.
S-au identificat în lacul Cuiejdel, în perioada 2004-2007, speciile : Asplachna
priodonta,Chydorus
sphaericus, Bosmina longirostris,Pseudochydonus globosus, Acanthocyclops viridis,
Eucyclops serrulatus, Keratella cochlearis, Lepadella ovalis*, Filinia maior, Polyarthra
dolichoptera, Polyarthra
Lacul Cuiejdel, în funcţie de structura calitativă a zooplanctonului, se încadrează în
categoria de oligotrofie şi oligo-mezotrofie .
Dezvoltarea numerică redusă a zooplanctonului şi speciile identificate semnalează
faptul că baza trofică a lacului este relativ scăzută , şi indică o calitate a apei de tip
oligotrof .

Contribuţii la studiul insectelor din zonalacului


n a t u r a l d e b a r a j C u ie j d e l,

Fauna din această zonă este strâns legată de existenţa pădurii de conifere şi de
foioase, a vegetaţiei specifice zăvoaielor şi a vegetaţiei palustre şi acvatice, care, alături
de climă şi de relief asigură condiţii foarte variate atât pentru nevertebrate cât şi pentru
vertebrate.
În cadrul cercetărilor efectuate în zonă până la această dată s-a acordat o atenţie mai mare
celui mai numeros grup de nevertebrate - i n s e c t e l e, făcându-se observaţii şi
colectări de specii din ordinele Odonata, Ortoptera, Heteroptera, Hymenoptera,
Coleoptera, Lepidoptera şi Diptera – tabel 9.

Tabel 9-Insecte din zona lacului Cuiejdel în perioada 2007-2008

I. Ord. Odonata- cuprinde II. Ord. Orthoptera. IV. Ord. Hymenoptera


un număr mare de libelule Printre ierburile de la Subord. Symphyta
care trăiesc pe marginea margine lacului se întâlnesc Fa. Siricidae
lacului. Toate sunt numeroase specii, dintre Sirex gigas L.
carnivore răpitoare, unele care amintim pe cele mai Xeris spectrum L.
prinzând prada în zbor cunoscute: Fam. Tenthredinidae
(libelulidele), altele Subord. Tettigonioidea Genul Dolerus
hrănindu-se cu afide şi cu Fam. Tettigoniidae Dolerus aecipes Thon

58
alte insecte mici pe care le Tettigonia viridisima L. Dolerus liogaster Thon
prind pe frunzele plantelor. Fam. Decticidae Dolerus nitens Zadd.
Larvele trăiesc pe apă. Decticus verrucivorus L. Dolerus asper Zadd.
Subord. Anisoptera Subord. Acridoidea Genul Tenthredopsis
Fam. Libellulidae Fam. Acrididae Tenthredopsis litterata
Libelula depressa L. Dociostaurus Geoff.
Libelula quadrimaculata L. maroccanus Thunb. Tenthredopsis nassata L.
Sympetrum sanguineum L. Tenthredopsis friesei
Fam. Aeschnidae III. Ord. Know.
Aeschma grandis L. Heteroptera- Genul Tenthredo
Anax imperator Leach. ploşniţe, dintre care Tenthredo zonula Klug.
Subord. Zygoptera amintim: Tenthredo schrophulariae
Fam. Agrionidae Subord. L.
Agrion virgo L. Gimnocerata Tenthredo zona Klug.
Agrion splendens Harris. Fam. Scutelleridae Tenthredo vespa Retz.
Fam. Coenagrioidae Eurigaster maurus L. Tenthredo marginella Fabr.
Lestes virens Charp. Grophosoma lineatum L. Tenthredo colon Klug.
Fam. Pentatomidae Tenthredo mesomelas L.
V. Ord. Coleoptera Euryderma ornata L. Genul Rhogogaster
Fam. Carabidae Carpocoris baccarum L. Rhogogaster viridis L.
Carabus violaceus L. Fam. Coreidae Rhogogaster chlorosoma
Carabus cancellatus Illig. Syromastes marginatus L. Ben.
Carabus glabratus Payk. Fam. Gerridae Genul Macrophya
Fam. Cantharidae Gerris lacustris L. Macrophya punctum-
Cantharis fusca L. Gerris paludum F. album L.
Cantharis livida L. Macrophya
Fam. Elateridae quadrimaculata Fabr.
Lacon murinus L. Macrophya albicincta Schr.
Corymbites purpureus VI. Ord. Lepidoptera Macrophya rustica L.
Podo. Fam. Pieridae Genul Athalia
Fam. Coccinelidae Colias croceus L. Athalia bicolor Lep.
Coccinella 7 punctata L. Gonopteryx rhamni L. Athalia circularis Klug.
Coccinella 5 punctata L. Fam. Nymphalidae Athalia cordata Lep.
Coccinella bipunctata L. Apatura iris L. Genul Allantus
Fam. Scarabeidae Vanessa atalantha L. Allantus calceatus Klug.
Scarabeus affinis Brull. Vanessa cardui L. Genul Nematus
Sisyphus schaefferi L. Inachis io L. Nematus capreae L.
Melolontha melolontha L. Fam. Nymphalidae Nematus pavidus Lep.
Oxythirea funesta Podo. Fabriciana adippe Rott. Nematus salicis L.
Cetonia aurata L. Fabriciana niobe L. Subord. Apocrita cu specii
Fam. Cerambycidae Argynis paphia L. din familiile: Braconidae,
Aromia moschata L. Pandoriana pandora Den. Ihneumonidae, Cynipidae,
Plagionotus arcuatus L. Fam. Satyridae Vespidae, Apidae,
Strangalia septempunctata Melanargia galathaea scolis Megachilidae
F. Frihst.
Strangalia bifasciata Mull. Maniola juritina L.

59
Leptura rubra L. Aphanthopus hyperanthus L.
Leptura livida F.
Fam. Chrysomelidae Dipterele sunt şi ele bine
Chrysomela fastuosa Scop. reprezentate prin familiile:
Chrysomela coerulea Ol. Tachinidae, Syrphidae,
Chrysomela polita L. Calliporidae, Tabanidae,
Melasoma populi L. Asilidae, Bombyllidae.
Fam. Ipidae
Polygraphus polygraphus
L.
Ips typographus L.

Fa u n a d e v e r t e b r a t e

Vertebratele ocupă un loc important în cadrul structurii ecosistemului luat în


studiu, fiind reprezentate prin diferite specii de peşti, batracieni, reptile, păsări şi
mamifere, care vor fi redate în listă:
Tabel 10 - Fauna de vertebrate din zona lacului Cuiejdel

Încrengătura vertebrata Clasa Aves


Subîncrengătura Ord. Falconiformes
Pisciformes Aquila pomarina Breh.
Clasa Osteichthyes Buteo buteo L.
Salmo trutta fario L. Accipiter gentilis L.
Carassius carassius L. Falco tinnunculus L.
Phoxinus phoxinus L. Ord. Strigiformes
Gobio gobio L. Bubo bubo L.
Asio otus L.
Clasa Batrachia Athene noctua Scop.
Ord. Urodela Strix uralensis Pall.
Salamandra salamandra L. Strix aluco L.
Ord. Anura Ord. Piciformes
Bufo viridis Laur. Dendrocopus leucotos Bech.
Rana ridibunda Paşş. Dryocopus martius L.

60
Rana dalmatina Bon. Ord. Passeriformes
Rana temporaria L. Corvus corax L.
Corvus corone L.
Clasa Reptilia Pica pica L.
Subord. Lacertilia Parus major L.
Lacerta viridis Laur. Parus ater L.
Lacerta agilis L. Parus montanus L.
Lacerta vivipara Jacq. Turdus merula L.
Subord. Serpentes Turdus pilaris L.
Natrix natrix L. Motacilla alba L.
Natrix tessellata Laur. Sturnus vulgaris L.
Clasa Mammalia Loxia curvirostra L.
Erinaceus europaeus L. Capreolus capreolus L.
Sorex alpinus Sch. Vulpes vulpes L.
Lepus europaeus Pall. Canis lupus L.
Sciurus vulgaris L. Felis silvestris Sch.
Microtus agrestis L. Ursus arctos L.
Sus scropha L. Martes martes L.

Cadrul natural în care se află amplasat Lacul Cuiejdel, factorii staţionali,


climatici, flora şi vegetaţia caracteristică, au determinat instalarea în preajma lacului a
unei faune de nevertebrate şi de vertebrate bogate şi variate, fapt evidenţiat de lista
speciilor identificate.

Microorganismele acvatice

Analiza microbiologică a probelor de apă prelevate din lacul Cuiejdel, a constat în


determinarea cantitativă a germenilor din 6 grupe ecofiziologice cu implicaţii majore în
realizarea circuitului elementelor biogene (N, C, S).
Grupele de germeni studiate au valenţe de deosebite ca indicatori ai calităţii apei :
amonificatori, denitrificatori, fixatori de azot anaerobi, heterotrofi aerobi, saprofiţi
mezofili şi coliformi totali iar analiza lor a evidenţiat caracteristici importante ale
bacterioflorei lacului.
Investigaţiile microbiologice întreprinse asupra apei lacului Cuiejdel, în perioada 2004-
2007, au constat în determinarea cantitativă a 9 grupe ecofiziologice de bacterii, care
realizează circuitul elementelor biogene (C,N,S), precum şi a 3 grupe de bacterii
indicatoare sanitare ale calităţii apei.

61
Limitele de variaţie ale distribuţiei grupelor fiziologice de bacterii din apa lacului
Cuiejdel ţn perioada 2004 - 2007 sunt prezentate in tabelul 11.

Tabel. 11 Distribuţia cantitativă a unor grupe ecofiziologice de bacterii


( cel./ml ) în apa lacului Cuiejdel – limite de variaţie.

Nr. Grupa de bacterii Limite de variaţie


crt. ( cel / ml )

1. Amonificatori 500 - 91.000

Denitrificatori 0,9 - 45.000


2.

3. Fixatori de N2 anaerobi 0,9 - 25

4. Heterotrofi aerobi 500 - 60.000

Descomp. mat. org. sulfurată


5. 0,4 - 4,5

6. Sulfatoreducători 0,2 - 0,6

62
Valorile medii ale numărului de bacterii amonificatoare, heterotrofe aerobe şi
descompunătoare de material organic sulfurat prezintă oscilaţii mari ,reflectănd
condiţiile trofice şi de temperatură.
Dezvoltarea acestor grupe se corelează cu parametrii fizico-chimici ai apei şi cu
fitoplanctonul existent .Densitatea numerică a bacteriilor amonificatoate, denitrificatoare
şi heterotrofe aerobe caracterizează nivelul troficităţii ecosistemelor investigate.
Se remarcă prezenţa extrem de redusă a bacteriilor strict anaerobe (fixatori de azot
anaerobi, descompunători de materie organică sulfurată şi sulfatoreducători) ceea ce
subliniază faptul că descompunerea şi mineralizarea substanţelor organice se desfăşoară
cu preponderenţă în condiţii anaerobe.
Constatăm diferenţe semnificative în privinţa limitelor inferioare şi superioare de
variaţie a structurii bacterioflorei , între anul 2008 şi anii anteriori, cu fluctuaţii mari în
ultimul an, datorate în principal schimbărilor condiţiilor de mediu.
La analiza situaţiei limitelor superioare remarcăm creşterea mare bacteriană din
ultimul an ( 2008 ),reprezentată în special prin germenii amonificatori - care au deci
resurse de materie organică azotată - şi heterotrofii aerobi ,favorizaţi de saturaţia cu
oxigen.

63
Rezultatele determinărilor microbiologice din anul 2008 relevă o creştere a numărului de
bacterii datorată în principal influenţelor antropice ( tabelul 12). Exceptând luna
septembrie,2008, când s-au analizat 6 grupe de germeni, în celelelte luni s-au determinat
12 grupe fiziologice de bacterii ( tabel 12).

64
Tabel 12. Distribuţia cantitativă a unor grupe ecofiziologice de bacterii în lacul
Cuiejdel,în anul 2008
Nr. Grupa de Staţia Luna prelevării Media
crt. bacterii geometrică
iulie august septembrie
1 AMONIFICAT Intrare 7.500 2.600 2.500 3.630
ORI Coadă 570.000 3.200 520 9.770
Centru 4.500 800 440 851
Baraj 3.400 600 170 692
Ieşire 70.000 6.500 200 4.470
2 DENITRIFICAT Intrare 250 200.000 2,5 490
ORI Coadă 200.000 1.500 2,5 891
Centru 1.500 250 15 178
Baraj 150 9.500 15 275
Ieşire 20.000 150 15 355
3 FIXATORI DE Intrare 2 150 17
N2 ANAEROBI Coadă 200 45 93
Centru 3 9 5
Baraj 15 4,5 - 8
Ieşire 7,5 4,5 5
4 AMILOLITICI Intrare 25 9.500 479
Coadă 2.500 15.000 6.030
Centru 200 2.000 631
Baraj 2.500 20.000 - 6.920
Ieşire 2.500 15.000 6.030
5 CELULOZO Intrare 1,1 7 3
LITICI Coadă 150 4 24
AEROBI Centru 0,4 2 -
Baraj 7,5 6 - 6
Ieşire 1,1 4 2
6 CELULOZOLIT Intrare 1,1 2 1,5
ICI Coadă 0,9 2 <1
ANAEROBI Centru 0,4 0,7 <1
Baraj 0,4 0,7 - <1
Ieşire 0,4 15 8
7 HETERO Intrare 40.000 2.900 2.700 6.760
TROFI AEROBI Coadă 300.000 1.400 3.100 10.700
Centru 30.000 1.500 3.200 5.130
Baraj 5.000 1.000 140 871
Ieşire 44.000 8.700 140 3.720
8 DESCOMPU Intrare 15 11 12
NĂTORI DE Coadă 150 7 32
MAT.ORG. Centru 9,5 9 8
SULFURATĂ Baraj 4,5 9 - 6
Ieşire 15 4 7

65
9 SULFATORED Intrare 2,5 0,4 1,4
UCĂ-TORI Coadă 1,1 0,9 <1
Centru 1,1 0,7 <1
Baraj 1,1 0,7 - <1
Ieşire 4,5 0,7 2,6
10 SAPROFIŢI Intrare 350 1.500 40.000 724
(220C) Coadă 34.000 1.000 52.000 5.750
Centru 2.000 150 40.000 537
Baraj 430 1.300 300 741
Ieşire 6.500 4.100 310 5.130
11 SAPROFIŢI Intrare 1.100 1.300 27.000 3.310
(370C) Coadă 20.000 400 33.000 2.950
Centru 3.100 300 29.000 2.950
Baraj 20 800 100 115
Ieşire 500 100 100 170
12 COLIFORMI Intrare 1.500 40 70 158
TOTALI Coadă 15.000 40 60 324
(Cel/100 ml) Centru 450 40 90 115
Baraj 150 90 450 182
Ieşire 1.500 40 0 39

Incidenţa mare a grupului coliform total (15.000 cel/100 ml) din luna iulie
2008, din secţiunea “coada lacului”, evidenţiază un proces de contaminare recentă a apei
lacului, ca urmare a diferitelor activităţi antropice : construirea drumului Crăcăoani –lac
Cuiejdel, păşunat, înot, pescuit.
Valorile medii geometrice ale numărului de bacterii amonificatoare, denitrificatoare,
amilolitice, heterotrofe aerobe, saprofite psichrofile – de ordinul miilor de cel/ml –
încadrează acest ecosistem în tipul oligotrof şi categoria I de calitate a apei, deşi,sporadic
,numărul de germeni coliformi indică o relativă contaminarea a apei, determinată de
influenţele antropice.

66
ANALIZA CHIMICĂ ŞI BIOCHIMICĂ A BIOMASEI ALGALE ŞI A
MACROFITELOR ACVATICE DIN ZONA LACULUI CUIEJDEL.

Caracteristici chimice şi biochimice ale biomasei algale din lacul Cuejdel

Iniţial s-au prelevat probe de apă din lac în vederea cultivării: şi izolării de tulpini
de alge pentru păstrarea, şi pe această cale, a biodiversităţii algale.
Mediile nutritive utilizate au fost :
KNOP – PRINGSHEIM ; CZURDA ; PORUMB – 1978 )
KNOP – PRINGSHEIM (g / l ) :
KNO3 - 0,1;
Ca (NO3)2 - 0,1 ;
K2 HPO4 – 0,2 ;
Mg SO4 . 7 H2 O - 0,1 ;
Fe Cl3 – 0,001 ;

II . CZURDA ( g / l ) :

KNO3 - 0,1 ;
K2 HPO4 – 0,2 ;
Ca (NO3)2 - 0,1 ;
Mg SO4 . 7 H2 O - 0,1 ;
Fe Cl3 – 0,001 ;

III . PORUMB – 1978 ( g / l ) :

Uree - 0,5 ;
Na3 PO4 . 12 H20 - 0,25 ;
Mg S04 . 7 H2 O - 0,1 ;
Fe SO4 - 0,002 .

După serii de câte 2 săptămâni de cultivare au rezultat culturi brute, din care s-au
obţinut : 1. cultură unialgală, cu Scenedesmus acutus, care a fost selectat şi purificat prin
metoda diluţiilor succesive ;

67
culturi mixte, incluzând speciile : Nitzschia palea, Chlamydomonas sp. Chlorella
vulgaris, , Coelastrum sphaericum, Chodatella sp. Scenedesmus acutus .
Aceste 2 tipuri de culturi au fost utilizate ca inoculum pentru dezvoltare în
microbazine din fibră de sticlă de câte 150 litri volum util .
După 20 zile de cultivare a rezultat biomasa algală , care a fost utilizată pentru
analize chimice şi biochimice. Rezultatele analizelor biochimice sunt înregistrate în
tabelul 13.

Tabel 13 . Valorile unor parametri biochimici şi chimici ai biomasei algelor din


lacul Cuiejdel în anul 2008

Specia Parametrul determinat ( % )


analizată S.E.N. Si Al Fe Ca Ins Solu
S. O. P.B. G.T. + S.M. Mg olu bil
Celul b în în
oză HCl HCl
Biomasă 52,81 34,56 1,01 17,24 47,19 12,46 6,89 0,85 15,27 11,5 26,66 73,34
4
cultură
unialgală
Scenedesmus
Biomasă 36,36 30,80 0,75 4,81 63,64 13,17 1,13 1,44 23,25 8,62 28,18 71,82
cultură mixtă
alge
Se constată diferenţe în compoziţia biochimică şi chimică a algelor, determinate de tipul
culturii.

Macrofitele acvatice

prelevate din zona lacului de baraj natural Cuiejdel, prezintă conţinuturi diferite
de principii nutritive (proteine, zaharuri, elemente minerale etc.) .
S-au efectuat analize chimice şi biochimice la 10 specii de macrofite acvatice, în anul
2007 şi 9 specii în 2008, remarcându-se ”identitatea eco-biochimică” a acestora .
Analiza biomasei vegetală realizată la unele dintre alge şi plante superioare evidenţiază
specificitatea şi diversitatea chimică şi biochimică a plantelor respective .
Aspecte privind diversitatea biochimică a macrofitelor acvatice

68
Din analiza biochimică a biomasei unor macrofite acvatice au rezultat valorile
prezentate în tabelele 8 şi 9.
Tabel 8. Caracteristici biochimice ale unor macrofite acvatice din lacul
natural de baraj Cuejdel (raportat la 100 g substanţă uscată)-anul 2007
Nr. Specia Substanţă Substanţă Proteină brută
crt. organică minerală %
% %

1 Alisma plantago aquatica 85,74 14,26 24,62


2 Chara fragilis 55,26 44,74 2,27
3 Carex remota 57,83 42,17 3,90
4 Equisetum fluviatilis 85,78 14,22 13,81
5 Lemna minor 77,50 22,50 18,30
6 Mentha aquatica 77,47 22,53 5,61
7 Myriophyllum spicatum 86,79 13,21 10,80
8 Potamogeton pectinatus 91,29 8,71 10,48
9 Ranunculus repens 88,43 11,57 18,03
10 Typha latifolia 90,04 9,96 19,20

CONCLUZII

Lacul Cuiejdel este un ecosistem deosebit de interesant din punct de vedere al


biodiversităţii, al caracteristicilor geologice şi geomorfologice, dar şi sub aspect
peisagistic – caracteristici, relevate prin prezentul studiu, realizat în perioada 2007- 2008,
;I,de asemenea, prin teme de cercetare anterioare, efectuate de Laboratorul nostru.
Datele obţinute confirmă concluziile anterioare ale prezentului studiu şi justifică
pe deplin faptul că această zonă corespunde criteriilor de R e z e r v a ţ i e n a t u r a l ă .
Caracteristicile fizico-chimice şi biologice încadrează acest lac în clasa I de
calitate a apei şi categoria oligosaprobă,cu tendinţă spre mezotrofie.
In conformitate cu Anexa nr.1 la Legea nr. 462 din 18.07.2001 lacul
Cuiejdel se poate include,fără rezerve, in categoria rezervaţiilor
naturale ( pct. d, Anexa 1 la Legea 462 / 2001) fapt care va asigura
protectia si conservarea ecosistemelor lacului şi a zonelor adiacente .
Biodiversitatea, evidenţiată de cercetările noastre include
numeroase specii care trebuie protejate,care se încadrează in Legea 462 /

69
2001 si Anexele nr. 3, 4 si 5 şi,de asemenea în Legislaţia si directivele
Uniunii Europene ( L.69 CITES, L.13/1993 BERNA, L.13/1998 Bonn, R6
BERNA, 92/43/EEC HABITATS si 79/409/EEC BIRDS - Directivele
europene, L.654, L. 89 ).
Este necesar, şi este posibil ca în acest an, 2004, să se înfiinţeze această nouă
Rezervaţie, sub denumirea de , COMPLEXUL LACUSTRU CUIEJDEL -
REZERVAŢIE NATURALĂ DE ZONĂ UMEDĂ ca urmare a promovării acestui
proiect de către instituţia noastră în colaborare cu alte unităţi de profil ecologic.
În prezentul studiu s-a realizat o identificare minuţioasă a condiţiilor de mediu
din acest areal ,a efectelor factorilor care acţionează în această perioadă – reprezentând o
contribuţie însemnată în constituirea bazei de date ecologice privind Rezervaţiei
Naturală Cuiejdel, în perioada iniţială de creare a acesteia.
Investigaţiile ştiinţifice privind L a c u l C u i e j d e l, efectuate în această
perioadă (2007 - 2008 ) reprezintă în acest moment, un “ m a r t o r ” în studiul şi
evoluţiei lanţurilor trofice ale acestui lac în primul stadiu de formare, o bază de studiu ţi
comparaţii pentru generaţiile viitoare care vor avea fixată astfel în memoria timpului,
experienţa cunoaşterii ştiinţifice a acestui moment important şi inedit de istorie naturală,
respectiv, determinarea condiţiilor primare de formare a acestui tip de complex natural,
iar cercetările care vor fi efectuate la o dată ulterioară vor avea o bază de referinţă, un
model de cercetare a începutului evoluţiei biodiversităţii şi ale modificării
caracteristicelor ecologice ale acestui areal, iar valorificarea rezultatelor lor, în primul
rand prin înfiinţarea acestei Rezervaţii Naturale, va crea condiţii pentru protecţia şi
conservarea din faza de început a ecosistemelor respective, când nu este prea târziu
pentru a se reface ceea ce s-a distrus, când este încă posibilitatea de a se stopa acţiunile
antropice negative care ar putea degrada în mod ireversibil această zonă de mare interes
ştiinţific, peisagistic şi educaţional care ar putea degrada în mod ireversibil această zonă
de mare interes ştiinţific, peisagistic şi educaţional.

Activitati antropice

70
Modificări determinate de exploatări forestiere, de construcţii şi
alte activităţi cu caracter industrial, dar un fapt foarte important este
acela ca intervenţiile din ultimii 50 de ani cu toate că au fost de scurtă
durată şi-au lăsat amprenta asupra mediului mult mai puternic decât
cele anterioare care s-au manifestat timp mai îndelungat secole.
Pe la jumătatea anilor 50 odată cu intensificarea exploatării
masei lemnoase din zona şi cu
apariţia şi a altor ramurii industriale continuindu-se exploatarea
pastorală mai intensă a pajiştilor
din golul de munte ,precum şi exploatarea combinată agricolă şi
pastorală a poienilor de pe
versanţii din imediata apropiere a firului văii raului Cuiejdel Cu toate că
aceste acţiuni nu sunt dintre cele care să determine modificări de
amploare dar deja ele se încadrează în acţiunile care nu se limitează la
schimbări lente numai ale învelişului vegetal cu posibilităţi de
regenerare pe cale naturală. Pe lângă exploatarea în ras a pădurilor a
fost implicat şi substratul ale cărui modificări devin definitive cel puţin
o foarte lunga perioadă de timp
Modificările de amploare în structura peisajului şi reţelei
hidrografice ca şi crearea de
condiţii de apariţie a unor ecosisteme noi şi chiar a degradărilor au
apărut numai după ce
potenţialul natural al regiuni a început sa fie valorificat prin forme noi
cu mijloace tehnice, faţă
de perioada în care numai comunităţile biotice ale ecosistemelor au
suferit modificări în urma
impactului cu societatea.
Activitatea pastoral-agricola – (tradiţională) continuă exploatarea
vechilor păşuni şi fâneţe
moştenite din etapele anterioare, dar înregistrează o oarecare
stagnare ba chiar putem spune o

71
anumita diminuare prin reducerea numărului de aşezări temporale şi
chiar permanente şi
părăsirea unor anumite poieni deci numai sunt lărgite pajiştile pentru
păşunat sau pentru culturi
agricole şi o parte din suprafeţele defrişate au fost replantate
Populaţia care locuia în numeroasele case răspândite pe versanţi
şi utiliza trenurile atât în scopuri pastorale cât şi agricole a coborât în
aşezările permanente noi înfiinţate datorita
activităţilor industriale şi a facilităţilor legate de circulaţie şi de locurile
de munca noi create
Exploatarea forestieră – a căpătat noi dimensiuni fiind exploatate
sistematic. În
acest scop în zona s-au construit numeroase drumuri forestiere care
servesc la evacuarea
materialului lemnos din parchete iar terenul să rămână apt pentru
replantări şi regenerări naturale.
În urma exploatărilor forestiere majoritatea versanţilor şi a suprafeţelor
de pe culmi se
înierbează repede o mare parte fiind deja acoperită cu lăstari de fag şi
de alte specii lemnoase în
acest mod fiind combătută eroziunea solului care în unele locuri este
ca şi inexistentă poate doar
cu excepţia unor versanţii foarte abrupţi unde are loc o eroziune foarte
puternica până la roca de
bază.
Ridicarea barajului şi a închideri văii a produs modificări radicale
peisajului cu consecinţe
care nu se limitează numai la locul barajului şi a locului ocupat de lacul
de acumulare. Faptul că
barajul a fost construit din arocamente şi impermeabilizat cu material
argilos a necesitat

72
deschiderea de cariere de calcar şi exploatarea luturilor deluvio–
coluviale acumulate pe terase,
tăpşane, glacisuri. Aceasta mobilizare enorma de materiale şi
activitatea de transport a lor a dus la
modificarea radicală a zonei.

Modificări ale vegetaţiei

Prima şi cea mai evidentă modificare a peisajului se produce la


nivelul covorului vegetal ,
repartiţia şi constituţia calitativă şi calitativă a vegetaţiei fiind
modificată. Tăierea arborilor de
răşinoase pentru construcţii a dus la limitarea suprafeţelor ocupate de
răşinoase şi chiar la
dispariţia lor. La aceasta a mai contribuit şi climatul local care a creat
condiţii prielnice ,optime
din punct de vedere ecologic pentru făgete ceea ce le-a permis
regenerarea şi dezvoltarea lor
viguroasă . Astăzi molidul se întâlneşte destul de rar mai ales în
amestec cu fagul şi pe suprafeţe
destul de reduse
Datorită intervenţiei omului care a tăiat pentru foc şi mai ales
pentru extinderea păşunilor
zonele de limita a rărişurilor şi a jnepenişurilor au dispărut în marea lor
majoritate aceste
biocenoze mai pot fi întâlnite pe suprafeţe reduse având caracter
insular, îndeosebi pe formele de
teren mai greu accesibile umbrite şi reci, în locul lor pe coastele mai
domoale şi pe suprafeţele
însorite au crescut graminee înţelenitoare ce alcătuiesc pajişti.

73
Modificări ale reliefului

Prin activitatea sa omul poate influenţa direct înfăţişarea şi


evoluţia versanţilor prin
schimbarea stării de echilibru plecând chiar de la o simplă modificare a
unui singur component al
ecosistemului Aceste schimbări se manifestă în funcţie de. Constituţia
litologică a versanţilor
structura de panta de natura vegetaţiei şi de forma versanţilor asupra
cărora se manifestă
acţiunea.Acţiunea distructivă a omului asupra vegetaţiei naturale a dus
la crearea unor condiţii
favorabile pentru declanşarea sau extinderea unor procese cu efect
negativ. Astfel, defrişarea
pădurilor a avut ca efect în special pe versanţii cu înclinare puternică ,
intensificarea şi înmulţirea
efectelor proceselor criogene şi gravitaţionale
Iarna pe versanţii cu energie de relief mare de pe care a fost
tăiat arboretul se formează
culoare de avalanşe mai ales acolo unde au fost tăiaţi jnepenii care au
un rol important protector
împiedicând declanşarea proceselor de eroziune În zonele afectate de
acţiunea torentelor s-a
format la baza versanţilor conuri mari de grohotişuri mobile şi
semimobile.
Ecosistemele naturale au o rezistentă mult mai mare la acţiunea
agenţilor decât cele
transformate. Păşunatul iraţional şi distrugerea vegetaţiei prin
bătătorire uşurează degradarea
păşunilor şi afectarea solului prin eroziune.

74
Extinderea păşunilor prin distrugerea jnepenişurilor nu numai că
nu redă păşunatului
suprafeţe mai mari dar alături de acţiunea proceselor de degradare a
terenului atrage după sine şi
instalarea unor asociaţii cu valoare nutritiva scăzută. Cu toate că au o
valoare nutritivă scăzută
cenozele de jneapăn nu trebuie defrişate ele având un rol important în
consolidarea zonelor
afectate de eroziunea torenţială.
Construirea de drumuri a produs modificări locale ale reliefului
prin dislocări de rocă prăbuşiri de bolovani producându-se
dezechilibrări locale ale versanţilor Şi exploatarea calcarului în cariere
a produs modificări de proporţii, ducând în unele cazuri la distrugerea
anumitor forme de relief.
Modificări ale reţelei hidrografice şi ale etajelor de viaţă –
Construcţia drumurilor forestier şi în mod deosebit a lucrărilor pentru
sistemul hidroenergetic a afectat în mod puternic
complexul biologic care a avut de suferit modificări ale calităţii apei ca
urmare a
aruncării în râu a unor mari cantităţi de pământ roci, resturi vegetale,
produse petroliere
detergenţi, resturi metalice care au avut drept consecinţă schimbarea
compoziţiei chimice a apei
a caracteristicilor fizice modificând o serie întreaga de biotopi Ca
urmare a acestor modificări ale
cadrului şi vegetaţia precum şi fauna acvatică au suferit modificări
calitative şi cantitative.
Pentru ca unele din speciile din biocenoza râului au o mai mica
plasticitate ecologica nu se pot adapta la noile condiţii de mediu şi
dispar Lacul de acumulare care s-a format este alimentat de râuri

75
tipice de munte cu ape limpezi, bogat oxigenate, reci şi lacul este tipic
lacurilor de munte şi se va forma o biocenoză specifică.
În partea de jos a barajului datorită marilor oscilaţii de debit şi a
calităţii apelor
biocenozele instalate vor fi mai sărace şi vor avea nevoie de un timp
mai lung pentru a se instala
Se poate desprinde concluzia ca trebuieşte acordată o mare atenţie
ecosistemelor noi
înfiripate pentru ca ele joacă un rol foarte important prin aportul de
suspensii, şi detritus în
dinamica ecosistemelor existente în josul râurilor
În menţinerea ecosistemelor din zona, un rol important îl are şi
modul de dezvoltare al
regiuni aplicarea de masuri organizatorice şi de protecţie a mediului
ambiant trebuie sa se tina
seama de diversitatea condiţiilor naturale şi de răspunsul lor foarte
variat la intervenţiile antropice
şi se impune o foarte atenta şi judicioasă apreciere a modificărilor şi a
reacţiei fiecărui factor
angrenat în acţiune.

76
CONCLUZII

În peisajul ţării noastre, lacurile se impun prin nota specifică ce o dau regiunii in
care sunt cantonate şi prin numărul lor apreciabil.
Numărul mare a acestor lacuri existente pe teritoriul ţării noastre (3450) şi
diversitatea tipurilor lor genetice, scot în evidenţă multplicarea factorilor care
conlucrează în geneza lor. Posibilităţile de utilizare a lacurilor a fost facută din cele mai
vechi timpuri, natura folosind condiţii favorabile de relief, climă, hidrografie etc.
Bazinele lacustre au fost folosite demult in mod empiric. Un mijloc important de ocrotire
a sănătaţii îl reprezintă efectul terapeutic al apei mineralizate care stă la baza
tratamentelor afecţiunilor reumatice, ortopedice, ginecologice, neurologice, etc.
Zonalitatea verticală a elementelor bilanţului hidrologic urmăreşte două
probleme: cunoaşterea elementelor morfometrice ale lacurilor antropice şi scoaterea în
evidenţă a teritoriilor lipsite de lacuri sau cu lacuri care nu sunt suficient valorificate sub
aspect economic.
Pe globul pământesc lacurile asigură de patru ori mai multă
apă proaspătă decât râurile, însa viaţa lor este mai scurtă. Dacă nu
sunt suplimentate cu apă, acestea pot seca prin procesul de evaporare
sau prin acumulare de mâl.
Geografii clasifică lacurile în moduri diferite: în funcţie de modul în care au luat
naştere, de prospeţimea lor sau de salinitatea apelor acestora şi în funcţie de vietăţile care
pot supravieţui in ele. Unele lacuri s-au format prin mişcări ale plăcilor tectonice sau prin
intermediul vulcanilor. Altele prin topirea gheţarilor sau prin închiderea unui braţ al
mării. O mare parte a lacurilor au fost create de oameni. Acestea poartă numele de lacuri
de acumulare, deoarece acumulează o rezervă de apă, fie pentru folosul oamenilor, fie
pentru asigurarea energiei hidro-electrice.

77
BIBLIOGRAFIE

ANTONESCU, C.S., 1963 – Biologia apelor, Ed. Did. şi Ped., Bucureşti,544 p.

APETROAEI, N., 1996 – “Unele caracteristici fizico-chimice ale sedimentelor


actuale din lacurile de baraj Vaduri, Gârleni, Şerbăneşti şi Galbeni”. Studii şi Cercetări,
VIII, 33-37, Muz. de Şt. Nat.
Piatra Neamţ.

ARTENIE, V., TĂNASE Elvira, 1981 – Practicum de biochimie generală, Lit.


Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi..

CIOCÂRLAN, V., 1988 – Flora ilustrată a României, Vol. I, Edit. Ceres,


Bucureşti, 512 p.

GRABOWSKI, A., 1973 – The biomass organic matter contents and calorific
value of macrophytes in the lakes of the Szeszurpa drainage area 269-282, Pol. Arch.
Hydrobiol., vol. 20 nr. 2.

ICHIM, I., RĂDOANE, N., RĂDOANE MARIA, 1996 : Procese


geomorfologice cu interval de recurenţă mare în arealul munţilor flişului.
Exemplificări din judeţul Neamţ. Studii şi Cercetări,VIII, 15-32, Muzeul de Ştiinţe
Naturale Piatra Neamţ.

JONASSON, P.M., 1996 – Limits for life in the lake ecosystem. Verh. Internat.
Verein. Limnol., 26, 1- 33, Stuttgart.

JONES, G.J., 1979 – A guide to methods for estimating microbial numbers and
biomass in fresh
water, Sci. Publ. 39,109 p.

78