Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE
Prezenta lucrare incearca sa discute constientizarea sanatatii mintale
in context mondial.
Lucrarea ne reaminteste dimensiunea problemelor sanatatii mintale
intampinate de lumea post-industriala si de cea in dezvoltare. Sunt
explicate motivele pentru care constientizarea santatii mintale este o tema
care nu poate fi ignorata de guverne si de agentiile care lucreaza in
domeniul sanatatii mentale.
Lucrarea subliniaza dimensiunile politice si filosofice ale acestei
teme.
Abordarile privind cresterea constientizarii sanatatii mintale sunt legate
inextricabil de definitia data sanatatii mintale, lucrarea analizand si
contextul politic stabilit in mod global.
Lucrarea arata ce este constientizarea sanatatii mintale si cum se
leaga ea de realizarea efectiva a serviciilor si de folosirea initiativelor
propuse in acest sens. Se discuta metodele de sporire a constientizarii, se
atrage atentia asupra diferitelor segmente ale publicului la care trebuie sa
ajunga nevoia de constientizare, se mentioneaza locurile in care aceasta ar
putea avea loc si diversele agentii care ar trebui implicate in aceasta
munca.
Din ce s-a spus pana acum s-ar parea ca sporirea constienizarii are
o dimensiune educationala.
Totusi, aceasta implica, de asemenea, o activitate de campanie de
sustinere si ,mai recent a rezultat chiar o dimensiune politica, pe masura ce
activistii comunitatii si oamenii cu probleme de sanatate mintala, respectiv
sustinatorii lor au promovat necesitatea de a imputernici grupuri sau indivizi
care sa se sprijine pe ei insisi, sa imbunatateasca conditiile socio-economice
si sa combata atitudinea de stigmatizare si practicile discriminatorii.
Legislatia are si ea un rol de jucat in stabilirea cadrului pentru
schimbari in practicile de excludere a oamenilor si de a genera atitudini mai
inaltatoare in societate, ca un tot.
Si, asa cum am vazut, presupunand ca definim sanatatea mintala ca
fiind ca ceva mai mult decat prevenirea unei imbolnaviri, atunci dezvoltarea
comunitatii este, de asemenea, o activitate de sporire a constientizarii.
In mod traditional, cresterea constientizarii s-a axat pe informarea si
pregatirea indivizilor spre a fi mai informati in ce priveste boala mintala si
sanatatea mintala, sa fie mai constienti de propriile si presupuneri si sa fie
mai capabili de a aborda pozitiv aspectele legate de sanatatea mintala, in
cazurile in care aceasta ii afecteaza pe ei insisi sau pe oamenii din jurul lor.
Aceasta activitate ar putea avea loc intr-o multitudine de situatii cum
ar fi: in scoli, in universitati sau la locul de munca. Un exemplu pentru o
astfel de activitate este ziua de pregatire pe care Universitatea Bradford a
initiat-o pentru personalul universitar si pentru alte persoane care lucreaza cu
studentii.
Ziua de pregatire are ca scop discutarea temelor de sanatate mintala cu
studentii si a problemelor legate de absente la servici pe motiv de boala, care
se discuta cu personalul universitatii, deoarece problemele de sanatate
mintala se situeaza pe locul al treilea intre cauzele absentelor la serviciu.
Aceasta zi de pregatire (training) examineaza ce este sanatatea mintala
si trece in revista cateva adevaruri si mituri despre aceasta.
Actiunea respectiva ii ajuta pe participanti sa recunoasca semnele unor
posibile probleme de sanatate mintala.
Se promoveaza sursele de ajutor si sprijin, participantii sunt ajutati sa
vada cum ar putea sa-i sprijine pe studenti si personalul universitar in
probleme de sanatate mintala, analizand totodata temele specifica academice
si de personal pe care participantii le ridica.
O astfel de activitate poate fi deosebit de eficienta cand implica atat pe
cei suferinzi, cat si familiile lor si da posibilitate participantilor sa auda de la
oamenii care au fost personal afectati despre aspectele de sanatate mintala.
Organizatiile nationale conduse de oameni cu probleme de sanatate
mintala si de supraveghetorii lor, cum ar fi MIND si Societatea de Studiere a
Schizofreniei din UK si grupurile locale care asista pe cei suferinzi si pe
familiile lor, toti au un important rol de jucat in indeplinirea acestui tip de
activitate.
Campaniile de sustinere sunt probabil activitatile cele mai asociate cu
sporirea constientizarii. O campanie de sustinere poate avea ca tinta
combaterea stigmatizarii si discriminarilor intr-un segment sau in mai multe
segmente ale populatiei, sau ar putea fi folosita spre a sprijini
implementarea efectiva a politicilor specifice sau dezvoltarea serviciilor.
In mintea noastra stigmatizarea si discriminarea sunt legate intre ele,
dar cele doua sunt fenomene diferite.
Asadar, actiunile de combatere a atitudinilor de stigmatizare pot fi
directionate catre un grup in timp ce atacurile contra politicilor si practicilor
discriminatorii trebuie sa aiba loc in alta arena.
Practicile discriminatorii identificate in sondajul “Atentie la
sanatatea mintala” au contrastat cu alte constatari ale cercetarilor care au
aratat ca atitudinile publica fata de sanatatea mintala erau pline de
compasiune si simpatie.
“ Mai putin de 1 din 5 oameni considera ca se infricoseaza cand se
gandesc la oamenii cu probleme de sanatate mintala, care locuiesc in
cartierele rezidentiale si aproape jumatate din 5 oameni se opun puternic
spunand < nu as dori sa am ca vecin pe cineva care a suferit de o boala
mintala>”.
Existenta unor campanii, cum a fost aceea a unor grupuri, care sub
lozinca: “Nu in curtea mea!” s-au ridicat impotriva alocarii de resurse
banesti pentru persoanele cu probleme de sanatate mintala sau cu alte
dificultati si, respectiv, contrastul dintre procentul angajarilor in munca in
cazul persoanelor cu probleme de sanatate mintala (13%) si persoanele cu
handicap general (peste 1/3) , scot in evidenta faptul ca schimbarile de
atitudine fata de cei bolnavi mintal nu sunt urmate automat de o reducere a
discriminarii institutionalizate.
Dupa cum spune Dr. Friedli (in lucrarea “Toleranta pentru cei bolnavi
mentali nu este suficienta”) “acesti factori contribuie cel mai mult la situatii
de excludere sociala raportata in mod constant de cei care folosesc sau au
folosit serviciile de sanatate mintala”.
Suma de un milion de lire sterline stransa din Campania ”Atentie la
sanatatea mintala”, care a urmat cercetarii s-a indreptat spre acele segmente
ale populatiei care ar putea avea acum sau mai tarziu un impact asupra
politicilor si practicilor: angajatori, tineri, si mass media. A fost creat, de
exemplu, “Setul de activitati pentru tineret”, care permite tinerilor lideri ai
unor grupuri sa lucreze cu tineretul pentru a afla atitudinile existente fata de
sanatatea mintla.
Acestia sunt ajutati in a se orienta in ce priveste aspectele
discriminarii datorita problemelor de sanatate mintala, sa discute aspectele,
si le dea posibilitatea sa se opune unor mituri si stereotipii periculoase in
legatura cu sanatatea mintala.
A fost initiat, de asemenea, un “Ghid practic orientativ” pentru
profesionistii in domeniul resurselor umane si pentru manageri, in vederea
sporirii constientizarii sanatatii mintale la locul de munca.
Totusi, Dr. Friedli comenteaza: “exista dovezi ca masurile locale de a
promova contractul social si familiarizarea cu persoanele avand diagnostic
de boala mintala au un impact pozitiv.”
A face insa, din contactul social o experienta zilnica necesita, insa
schimbari majore ale politicilor actuale. Ar insemna recunoasterea faptului
ca asa cum un diagnostic reprezinta doar o parte a vietii unei persoane, la fel,
tratamentul medical este doar o parte a sprijinului de care persoanele
respective au nevoie spre a face fata situatiei, spre a se recupera si evita
recidivarea bolii.
Celalalt sprijin, de departe mult mai larg, ar trebui sa vina din
posibilitatea oamenilor suferinzi de o boala mintala de a se bucura in cadrul
comunitatii de aceeasi gama de servicii facilitati si ospitalitate ca oricare
altcineva.
Oamenii cu experienta personala a unui diagnostic de boala mintala
nu sunt vazuti si auziti in mod curent, in majoritatea aspectelor vietii publice.
Redresarea nivelului de excludere a acestor persoane din viata social
necesita o schimbare radicala a modului de gindire.
Daca ramanem la vechea si binecunoscuta rutina de sporire a
constientizarii suntem in pericolul de a nu-i putea angrena in aceasta actiune
pe decidentii politici, in ceea ce priveste locuintele, angajarile, serviciile.
O campanie initiata de Colegiul Regal al Psihiatrilor, intitulata “Schimbarea
opiniei” a ridicat un val de controverse.
Campania respectiva a avut drept scop cresterea intelegerii de catre
public si de catre profesionisti a diverselor probleme de sanatate mintala
incluzand anxietatea, depresia, schizofrenia, boala Alzheimer, si dementa,
folosirea drogurilor si a alcoolului, anorexia si bulimia.
Campania a analizat perceptia publicului privind periculozitatea,
perspectiva oamenilo care sufera de boli mintale si problemele de
comunicare, in scopul reducerii stigmatizarii si discriminarii indreptate
impotriva persoanelor ce sufera de afectiunile mentionate mai sus.
Profesorul Arthur Crisp, Presedintele Campaniei Colegiului Regal a
Psihiatrilor din UK, a spus: “ Persoanele care sufera de dezordini mintale
atrag deseori teama, ostilitatea si dezaprobarea, mai degraba decat
compasiunea, sprijinul ori intelegerea”.
Astfel de reactii, nu numai ca fac ca persoanele respective sa se simta
izolate si nefericite, dar pot sa si impiedice aceste persoane sa primeasca
ajutorul si tratamentul eficient.
Totusi, BBC News a mentionat si faptul ca unele grupuri implicate in
actiuni de sanatate au acuzat pe psihiatrii pentru lipsa lor de implicare in
sprijinirea bolnavilor si au initiat un mars impotriva Campaniei Colegiului
Regal al Psihiatrilor.
Protestantii au aratat ca psihiatrii eticheteaza pe cei cu probleme
mintale ca fiind bolnavi petnru toata viata, in loc sa-i trateze ca pe oameni.
S-a mai aratat ca, deseori, psihiatrii ii prezinta pe cei cu probleme de
sanatate mintala ca fiind mai periculosi decat sunt acestia in realitate.
Protestantii considera ca procedandu-se astfel se poate induce
justificarea introducerii ordinelor de tratament obligatoriu, care sa-i forteze
pe pacienti aflati in grija comunitatii sa-si ia medicamentatie.
Discutiile acestea s-au ivit dupa ce, in cateva cazuri, au fost implicati
astfel de pacienti care nu si-au luat medicamentatia. Multe grupuri de
ajutorare a bolnavilor se impotrivesc acestor ordine de tratament obligatoriu
si apreciaza ca ar trebui acordat, in schimb mai mult sprijin pacientilor in
cadrul comunitatii.
Reactiile pe care le-am descris se opun nu numai domeniului
aspectelor propuse de doua campanii importante de crestere a constientizarii,
dar se opun si ideologiei cuprinse in aceste campanii.
Reactia grupurilor de utilizatori ai Campaniei Colegiului Regal al
Psihiatrilor confirma faptul ca legislatia are un rol important ca activitate de
crestere a constientizarii.
Schimbarile legislative pot atat sa reflecte, cat si sa modifice
atitudinea noastra fata de aspectele sanatatii mintale. Amble reactii indica,
insa, faptul ca dezvoltatea comunitatii are un rol important de jucat in
cresterea constientizarii.
Legea asistentei de catre comunitati din UK a avut ca rezultat
inchiderea spitalelor psihiatrice din Marea Britanie, si catapultarea
oamenilor cu vechi probleme de sanatate mintala in niste locuinte obisnuite
aflate in grija comunitatii.
Procedandu-se astfel, publicul a fost fortat sa se confrunte cu
fenomenele bolii mintale, si cu frica fata de acestea.
Prin Legea asistentei de catre comunitati, poate ca s-a vrut, printre
altele, sa se produca o acceptare de catre comunitate a persoanelor bolnave
mintal.
Dar aceasta Lege nu a fost insotita de resurse reale, care sa asigure
ingrijirea de care persoanele care au fost institutionalizate au nevoie pentru
a putea functiona in acea comunitate si astfel, s-a creat o reactie diferita din
partea publicului.
In mod similar, consecintele ,neintentionate, ale schimbarii legislative de a
proteja publicul ar putea avea ca rezultat promovarea , mai degraba decat
inlaturarea, stigmatizarii si discriminarii indreptate impotriva persoanelor
bolnave mintal.
Daca putem sprijini pe oamenii bolnavi mintal in comunitate, alaturi
de alti membrii ai comunitatii, si sa le asiguram sprijinul de care ei au nevoie
pentru a avea un acces sporit la locuinta, loc de minca, si alte facilitati
oferite de comunitate, ii putem obisnui pe ceilalti cu nevoile acestor oameni,
si sa atenuam astfel unele din efectele saraciei si excluderii, care perpetueaza
problemele lor de sanatate.